peisajul urban În contextul tehnologiei informaŢionale · 2011. 6. 23. · peisajul urban În...

28
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” - Bucureşti PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE Studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT Conducător ştiinţific: prof.dr.arh. Angela FILIPEANU Doctorand: lect.arh. Cristina ENACHE Bucureşti 2010

Upload: others

Post on 30-Mar-2021

8 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” - Bucureşti

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI

INFORMAŢIONALE Studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană

tradiţională

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

Conducător ştiinţific: prof.dr.arh. Angela FILIPEANU

Doctorand: lect.arh. Cristina ENACHE

Bucureşti

2010

Page 2: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

1

INTRODUCERE _prezentarea generală a problematicii; delimitarea contextului

Astăzi, abolirea distanţelor de timp prin diversele mijloace de comunicare şi telecomunicare conduce la o confuzie ale cărei efecte influenţează imaginea oraşului (direct sau indirect), efecte de torsiune şi distorsiune iconologică în care reperele cele mai elementare dispar una după alta: repere simbolice şi istorice, odată cu declinul centralităţii, al axialităţii urbane; repere arhitectonice, odată cu pierderea semnificaţiei echipamentelor industriale, a monumentelor, dar, mai ales, repere geometrice, odată cu eşecul vechiului decupaj, a vechii partiţii a dimensiunilor fizice.1

O delimitare succintă a contextului general în care se conturează lucrarea de faţă ar fi o lume

caracterizată de paradoxuri, în care vechile simboluri încearcă să-şi regăsească noi înţelesuri într-un spaţiu dematerializat, căutând şi generând noi sensuri şi identităţi organismului urban. Studiul urmăreşte identificarea şi conturarea tendinţelor generale şi particulare pe care noile tehnologii le determină asupra unui peisaj urban în transfomare, în acord cu societatea contemporană în schimbare, şi cu un cadru urban existent, posesor al unor valori, tradiţii şi istorii semnificative.

Foarte importantă este conştientizarea momentului - a faptului că ne aflăm într-o perioadă de tranziţie, la începutul unei reconsiderări a valorilor, ierarhiilor şi funcţiilor organismului urban. Este vorba de o percepere a locului ca sursă de informaţii – oportunităţi în evoluţie, de înţelegere a necesităţii de identitate a individului – identitate ce trebuie exprimată în forma urbană, de înlăturare a fenomenului de înstrăinare pe care cadrul urban actual îl determină la nivel fizic, social, comportamental. Se constituie astfel ca absolut necesară înţelegerea relaţiei loc – oraş, a raportului dintre aşezarea antropică şi cadrul configurativ ce caracterizează situl, precum şi a conexiunilor în teritoriu pe care acesta le oferă. Pentru că în cadrul sintezei spaţiu – timp, locul are procesul său propriu de evoluţie, constituindu-se ca receptor de informaţii şi relaţionări, fiind indirect influenţat de schimbările mediului înconjurător, de evoluţia societăţii şi implicit a nevoilor, de schimbarea ierarhiei priorităţilor.

Metodologia studiului

Lucrarea de faţă urmăreşte dezbaterea unei problematici extrem de importante prin actualitatea

subiectului, în condiţiile în care fenomenele analizate nu pot fi judecate prin prisma efectelor, sau consecinţelor – de altfel încă prea puţin existente, ci numai prin evaluarea estimativă şi a previziunilor emise sau deduse. Ne aflăm la începutul Erei Informaţionale, încă în perioada de înţelegere şi apropriere a unor noi concepţii, de acomodare cu ritmul prea puternic al schimbărilor produse pe diferite paliere ce afectează în mod direct societatea, şi indirect peisajul urban.

Demersul metodologic îşi propune o abordare graduală a problematicii, prin paliere şi trepte de

analiză, pornind de la o definire a conceptelor implicate, urmărind o conştientizare a contextului general care se constituie ca mediu de existenţă a societăţii în transformare. Delimitarea la nivel general propune o încadrare a fenomenului tehnologiei informaţionale într-o abordare istorică a revoluţiilor tehnologice şi a influenţelor acestora asupra societăţii, precum şi a transformărilor determinate de acestea. Studiul asupra peisajului urmăreşte înţelegerea acestuia ca spaţiu conţinător de istorie, cultură, tradiţie, dar şi tendinţe – la nivel de potenţial, înţeles în context global – local – ca element în cadrul unui sistem teritorial. Ideea de bază este aceea că peisajul este conţinător de informaţii – deci sursă, şi în acelaşi timp, receptor, absorbind informaţii şi transformându-se sub efectul acestora. În consecinţă, peisajul este un sistem adaptabil, interactiv – reacţionând colaborativ la influenţele mediului.

1 Virilio, Paul – Spaţiul critic – ed. Idea Design&Print, 2001 – p.23

Page 3: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

2

Concluziile deduse conduc către o necesitate de re-interpretare a conceptelor, de încadrare a acestora în contextul contemporaneităţii – înţelegând faptul că nu putem discuta la nivel utopic tendinţele determinate de tehnologia informaţiei şi telecomunicaţiilor – într-un peisaj virgin, ci numai percepând realitatea urbană – şi anume faptul că ele se aplică peste un existent – moştenitor al unor forme şi contexte constituite evolutiv, istoric.

Scopul tezei

Intenţia lucrării este de aceea de a identifica diferitele situaţii posibile – specifice perioadei de tranziţie în

care ne aflăm, generând astfel direcţii de acţiune funcţie de aspectele dominante, de identităţi latente sau potenţiale de dezvoltare locale, urmărind susţinerea formării de peisaje urbane puternice, în care specificul şi coerenţa spaţială devin esenţiale. Peisajul urban informaţional devine la nivel global similar conceptului comercial de brand, neexistând însă pericolul identificării cu acesta, depăşindu-l fără discuţie prin semnificaţie, valoare, istorie şi rol social.

Studiul de faţă propune în primul rând o dezbatere a unor concepte aparent antagonice, încercând prin gradualitatea discursului o altfel de percepere a acestora, o depăşire a definiţiilor sau interpretărilor mai mult sau mai puţin clasice, printr-o întrepătrundere a semnificaţiilor, dincolo de particularitate, demonstrând faptul că generalitatea se caracterizează prin libertate de interpretare şi interacţiune. Trebuie înţeles faptul că Tehnologia Informaţională are la bază INFORMAŢIA, în timp ce aceeaşi INFORMAŢIE generează specificitatea – respectiv genius loci. Perceperea unui astfel de paradox – şi anume a faptului că fenomene complet diferite pornesc din aceeaşi rădăcină, este posibilă numai prin debarasarea de convenţii şi interpretări devenite reguli, prin lărgirea perspectivei de percepţie, prin identificarea acelui element al particularului care poate deveni general.

Deschiderea de noi paliere de discuţie asupra unor concepte ca tehnologie, dezvoltare urbană şi

peisaj, implică o altfel de abordabilitate a subiectului. Percepţia în actualitate determină o creştere a importanţei rolului peisajului – a imaginii în spatele căreia se află un sistem complex ce implică sfere diverse – socială, istorică, economică, politică – sprijinită de tehnologie – în vederea unei dezvoltări urbane coerente şi echilibrate, urmărite în contextul globalizării şi dezvoltării durabile.

Page 4: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

3

PARTEA I ANALIZA FENOMENULUI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE

ŞI A CONSECINŢELOR SALE ASUPRA SISTEMULUI SOCIAL - URBAN

CAPITOLUL I TEHNOLOGIA INFORMAŢIONALĂ

– FENOMEN / IMPACT / CONSECINŢE 1.1. TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI - DEFINIREA CONCEPTULUI; INFORMAŢIA CA ELEMENT ESENŢIAL AL COMUNICĂRII

Informaţia stă la baza procesului de comunicare necesar într-o societate umană. Transmiterea ei, în urma unor cerinţe sociale, politice, economice, cultural – estetice, determină construirea unui sistem (fizic sau virtual) de comunicare, de mobilitate – locală, mondială, universală. Sistemul de comunicare, indiferent de scara la care se produce, este un produs tehnic, în general constituit ca motor al dezvoltării tehnologice, motivaţie a acesteia, urmărind calitatea şi eficienţa, stând la baza susţinerii unei sume de aspecte economice.

Informaţia se defineşte ca sumă de cunoştinţe şi date despre un anumit subiect (persoană, obiect,

eveniment), în timp ce comunicarea este transmiterea sau schimbul de informaţii – fie că aceasta se produce verbal sau scris, prin semne sau comportament. Istoria mijloacelor de comunicare oferă o amplă perspectivă asupra modalităţilor de transmitere a informaţiilor, fiind marcată pe parcursul evoluţiei omenirii de trei mari revoluţii comunicaţionale2, sau “mediamorfoze”3 (conform Roger Fidler): apariţia limbajului vorbit, apariţia limbajului scris, şi apariţia limbajului digital.

Tehnologia informaţiei cunoaşte mai multe definiţii, şi este fie rezumată la identificarea acţiunilor pe care le presupune – adică procesarea datelor pe calculator : utilizarea tehnologiei în informatică, electronică şi telecomunicaţii pentru a procesa şi distribui informaţia în formă digitală şi în alte forme 4, sau studiul sau utilizarea sistemelor de tipul calculatoarelor şi telecomunicaţiilor pentru stocarea, obţinerea şi trimiterea informaţiilor 5, fie extinsă la nivel de sistem, prin identificarea palierelor atinse6: § Procesarea datelor folosind calculatorul, transmiterea datelor între calculatoare; § Crearea de sisteme şi aplicaţii informatice, în special cele care permit mobilitatea datelor într-o reţea

de calculatoare, între clienţi şi server, sau prin internet; § Organizaţiile sau departamentele de informatică şi comunicare.

Abordând problematica sub aspect global, tehnologia informaţiei poate fi definită ca :

§ UN PROCES DE INDUSTRIALIZARE A COMUNICĂRII, ce are ca efect transformarea cadrului de viaţă, a condiţiilor de viaţă, a societăţii şi individului, în urma evoluţiei tehnologice, economice şi culturale, şi,

§ UN PROCES DE MODIFICARE A VALORILOR şi ierarhiilor valorice, a nevoilor şi priorităţilor existenţiale.

2 Melvin L.DeFleur, Everette E. Dennis - Understanding Mass Communication – Boston: Houghton Mifflinm 1991, p.4. 3 Fidler, Roger – Mediamorphosis. Să înţelegem noile media – ed. Idea Design&Print, Cluj, 2004 – p.57 – descrie cele trei revoluţii comunicaţionale, numindu-le „mediamorfoze”: „atunci când vorbim despre tehnologiile comunicării, doi agenţi ai schimbării ies în evidenţă – limbajul vorbit şi limbajul scris. Fiecare a extins imens sistemul comunicării umane şi a jucat un rol central în progresul şi răspândirea civilizaţiei. Astăzi o categorie nouă şi destul de diferită de limbaj – limbajul digital – îşi face apariţia ca un al treilea agent al schimbării.” 4 Encarta® World English Dictionary, North American Edition 5 Compact Oxford English Dictionary 6 Free on-line Dictionary of Computing

Page 5: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

4

1.2. APARIŢIA FENOMENULUI INFORMAŢIONAL ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIZĂRII (PERIOADELE REVOLUŢIILOR TEHNOLOGICE)

Evoluţia firească a ştiinţei şi tehnicii în paralel cu evoluţia nevoii de comunicare, a condus la construirea unei structuri economice, administrative şi sociale, a cărei bază o constituie tehnologia informaţiei. Rezultatul apare cu atât mai firesc, cu cât tehnica se constituie ca element esenţial în cadrul progresului societăţii umane, în timp ce

comunicarea poate fi definită pe de o parte ca fiind principalul aspect al evoluţiei omului, al separării speciei umane de regnul animal, iar pe de altă parte, ca o caracteristică a societăţii, o nevoie de integrare şi supravieţuire (individul are nevoie să îşi exprime apartenenţa, are nevoie de educaţie, cultură, pentru a-şi putea desfăşura existenţa într-o colectivitate).

Problematica urbană apare ca manifestare concretă – fizico-spaţială a relaţiei dintre evoluţia tehnologică şi dezvoltarea economico - socială. Formarea oraşelor pe parcursul istoriei este intim legată de dezvoltarea economică a societăţii, determinată la rândul ei de tehnologie - evoluţia mijloacelor de producţie, a tehnicilor de construcţie, etc. Reprezentarea grafică a creşterii potenţialului tehnologic – ca şi cea a dezvoltării urbane - urmăreşte o aceeaşi curbă. Prima secţiune a graficului este aproape orizontală până în prezent; a doua secţiune contrastează puternic cu prima, ea prezintă o cotitură bruscă în sus; ridicarea nu e continuă, ci în salturi, cu perioade intercalate de relativă stagnare. Deşi extrem de asemănătoare, configuraţia celor două curbe prezintă scări de timp diferite.

Fig. 1.1. – Graficul Evoluţiei Tehnologice

Urmărind evoluţia tehnologiei informaţionale, este surprinzătoare constatarea faptului că istoria acesteia a debutat în perioada de început a civilizaţiei umane, urmărind ritmul şi directia de formare a societăţii. Relaţia dintre informaţie şi societate are ca şi catalizator comunicarea – proces ce determină pe parcursul istoriei o tipologie specifică de nevoi, caracteristice comunităţilor umane, având ca şi consecinţă preocupările constante de dezvoltare a tehnologiilor. Era informaţiei este o rezultantă firească a istoriei societăţii, constituită în urma unei evoluţii ce urmăreşte evoluţia individului şi a nevoilor sale de existenţă ca membru al unei comunităţi.

1.3. FENOMENE ŞI CONSECINŢE (globalizare/ regionalizare/ glocalizare)

O caracteristică a perioadei în care ne aflăm este aceea de modificare a semnificaţiei şi a perceperii relaţiei spaţiu-timp. Urmare a unei evoluţii în domeniul mobilităţii, această relaţie a devenit tot mai independentă pe măsură ce tehnologia a introdus noi elemente în modul de deplasare şi comunicare între indivizi, societăţi, state. Pornind mai întâi de la invenţia roţii, trecând prin motorul cu aburi şi transportul pe

Page 6: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

5

cale ferată, până la avioane supersonice şi teleconferinţe, internet şi realitate virtuală, distanţa a devenit tot mai puţin perceptibilă. Această decuplare spaţiu – timp datorată procesului informaţional, prin eliminarea frecventă a deplasării fizice şi înlocuirea acesteia de către schimbul instantaneu de informaţii, cunoştinţe, cultură la nivel mondial, este una din definiţiile globalizării, dată de sociologul Anthony Giddens.

Globalizarea – proces capitalist, poate fi definită ca formă de organizare economică, sub aspectul creşterii rapide a schimbului economic, ştiinţific şi tehnologic, la nivel mondial, ca fenomen favorizat de evoluţii tehnologice şi de politici deliberate de liberalizare a comerţului şi pieţelor financiare.

Globalizarea difuzează produse şi servicii similare la scară planetară, asimilând însă în acelaşi timp specificitatea şi varietatea fiecărei culturi. Globalizarea este însoţită de un proces concomitent de "localizare" - proces ce sparge semnificaţia totalizantă a termenului. Omogenizare şi diversificare simultană, globalizarea inventează şi reutilizează specificităţi fondate pe proximitatea fizică, pe „local”. Pe măsură ce se intensifică presiunile integrării globale, societăţile tind să promoveze valori locale, tendinţă care adesea reprezintă un răspuns de apărare ale unor regiuni culturale.

Tehnologia informaţiei apare ca factor determinant în modificarea şi modelarea noilor contexte economice, politice, sociale şi culturale la nivel mondial. Noua societate presupune un nou comportament, alte nevoi şi mod de exprimare; mobilitatea – fizică sau virtuală – are implicaţii directe asupra formei urbane; multiculturalismul modelează peisajul; o serie de aspecte contribuie astfel la definirea unui nou cadru urban, ce are ca bază o moştenire culturală – pe de o parte întărită de accesul la informaţie, pe de altă parte interferată de alte culturi şi informaţii suprapuse.

1.4. ROLUL COMUNICĂRII ÎN PROCESUL DE RECONFIGURARE TERITORIALĂ _reţeaua – noua formă organizaţională

Logica reţelei este cea care stă la baza tehnologiei informaţionale. Reţeaua constituie noua morfologie a societăţilor noastre, iar cel mai important aspect al acesteia este că dă posibilitatea comunicării între fiinţe umane şi organizaţii, indiferent de distanţă.

Fig.1.2. Interacţiunile dintre diferitele tipuri de reţele şi diferitele medii de acţiune

Page 7: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

6

Nevoia de apropiere teritorială a fost înlocuită de necesitatea accesului la reţele, dizolvând problema distanţei fizice, dar introducând un alt parametru în discuţie – virtualitatea. Lumea reţelei informaţionale – „agora electronică” (cum o numeşte William Mitchell), redefineşte radical noţiunile familiare ca loc, comunitate, viaţă urbană. Mitchell descrie reţeaua ca un element care neagă geometria, este profund antispaţială, nu îi pot fi descrise proporţiile sau traseele. Reţeaua este un fel de ambient – nicăieri în special, dar peste tot deodată. Nu mergi la ea; te conectezi reţelei de oriunde se întâmplă să te afli fizic. Făcând acest lucru, nu efectuezi o vizită în adevăratul sens al cuvântului; execuţi un discurs mediat electronic care îţi permite accesul - un fel de „sesam deschide-te”. 7 Reţeaua informaţională se constituie ca legătura între mediul fizic şi mediul virtual, relaţionând la nivel de comunicare sistemul de reţele care compun existenţa socială – reţele fizice, economice, politice, sociale, fie că aceasta presupune mobilitatea bunurilor sau serviciilor, schimbul de produse sau de informaţii. Suprapunerea celor două medii se face pe fondul mediului de viaţă al societăţii – cu preponderenţă pe fondul mediului urban – ca spaţiu de desfăşurare şi încurajare a dezvoltării noilor tehnologii. Consecinţele determinate asupra peisajului se manifestă cu precădere în nodurile reţelelor, şi presupun cumularea unor serii de aspecte ce alcătuiesc substratul economic, politic, social şi cultural al acestuia. Nodurile din cadrul sistemului de tip reţea manifestă astfel esenţa suprapunerii multiplelor aspecte implicate, peisajul concentrând specificul mediilor care interacţionează spaţial şi informaţional. _dualitatea real / virtual

Tehnologia informaţiei introduce prin intermediul sistemului reticular care structurează societatea o dualitate spaţială, ca instrument - atât în comunicare cât şi în cadrul desfăşurării procesului de lucru, ca interfaţă între concepţie şi producţie, între introducerea şi prelucrarea datelor. Lumea virtuală se conturează astfel ca extensie a lumii fizice, în sensul în care aceasta oferă nu numai un instrument de lucru performant şi eficient economic, ci şi în sensul educaţiei, comunicării, stabilirii de relaţii „virtuale”, relaxării şi divertismentului. Spaţiul virtual, deseori sinonim cu ciberspaţiul8 – termen importat din literatura ştiinţifico – fantastică de limbajul tehnologiei digitale - având sens apropiat de acela al realităţii virtuale, este o realitate cu care majoritatea populaţiei se confruntă zilnic, este spaţiul în care îşi desfăşoară procesul de lucru şi în acelaşi timp spaţiul public în care comunică şi primeşte informaţii. Deşi desemnează un spaţiu jumătate metaforic, jumătate real, ciberspaţiul apare mai puţin ca un construct ficţional al unui viitor ştiinţifico-fantastic şi mai mult ca materializarea prezentă a unei infrastructuri comunicaţionale dinamice.

Locurile în spaţiul virtual sunt construcţii software. Fiecare piesă a programului poate exista oriunde, poate fi accesată pe orice calculator, creează medii de interacţiune, spaţii în care poţi intra. Fişiere, arhive, biblioteci, cutii de scrisori, muzee virtuale stochează şi permit accesul la informaţii, substituind o serie de obiecte fizice. Habitatul uman în sine este reinventat. Nevoia de informaţie computerizată devine din ce în ce mai pronunţată pe măsură ce reţeaua se extinde şi numărul utilizatorilor creşte. Spaţiile reale interferează astfel cu spaţiile virtuale, completându-se. Forţa de muncă este concentrată în alte domenii – ca servicii şi informaţie, munca fizică putând fi reali-zată în multe cazuri, cu ajutorul computerului, digital.

_consecinţe, implicaţii, efecte asupra nivelului teritorial urban

Reconsiderarea poziţiilor oraşelor şi regiunilor în cadrul diferitelor scări (globale, continentale, naţionale, regionale, metropolitane sau locale), a fost determinată de trecerea de la „era industrială” la „societatea informaţională”, ca urmare a efectelor construirii noilor reţele şi infrastructuri. Civilizaţia informaţiei modifică nu numai structurile şi modurile de funcţionare ale societăţii, ci şi redefineşte rolul oraşelor la nivel mondial.

Tehnologia informaţională impulsionează puternic sistemul; geografia regională şi urbană se caracterizează printr-o diviziune a muncii extrem de precisă, prin descentralizarea funcţiilor de producţie, adeseori cu o flexibilitate extremă în locaţie, dar cu ritmuri industriale informaţionale rămânând adesea 7 Mitchell, William – The city of bits, The MIT Press, Cambridge, 2000 – p. 8,9. 8 concept apărut ulterior termenului „cibernetică” inventat în 1948 de Robert Wiener pentru a descrie controlul sistemului de utilizare a computerului.

Page 8: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

7

foarte concentrate în mediile urbane inovatoare. (M.Castells)9 Apare în procesul de restructurare urbană o contradicţie: factorii de luare a deciziilor la nivel înalt sunt din ce în ce mai centralizaţi, în timp ce sunt descentralizate alte activităţi, fie local în arii metropolitane majore, fie pe arii mai extinse, la nivelul economiei naţionale sau al întregii lumi.10

Concepţia actuală a oraşului ca răspuns, pe de o parte, la necesitatea articulării sistemelor tehnice, şi pe de altă parte - la satisfacerea nevoilor sociale, implică o analiză care include reţelele în dezvoltare ale căror referinţă teritorială este întreaga planetă. Reţeaua multimedia ignoră noţiunea fizică de oraş. Reorganizarea teritorială şi a spaţiului urban se face prin intermediul noilor infrastructuri, sateliţi şi fibre optice, care modifică peisajul oraşelor noastre. Problemelor tradiţionale li se adaugă dificultăţile de generare a noilor forme de delocalizare teritorială.

Tranziţia este termenul care defineşte starea societăţii actuale, aflându-ne în prezent într-o perioadă în care consecinţele efective nu se manifestă fizic, ci numai la nivelul tendinţelor de evoluţie, remodelare, transformare. Dualitatea introdusă de apariţia spaţiului virtual – spaţiu de lucru, comunicare, petrecere a timpului liber, etc., implică noi alternative în percepţia cotidiană, având influenţe nu numai asupra transformării socio-comportamentale, dar şi asupra cadrului fizic, asupra esteticii arhitectural – urbane.

Peisajul Urban – ca „imagine” a cadrului de existenţă a societăţii urbane suferă transformări atât în urma implicaţiilor socio economice, cât şi a celor culturale, politice, estetice. Avem de-a face în prezent cu un fenomen complex, în continuă evoluţie, care transformă profund întreaga existenţă umană, şi ale cărui manifestări se oglindesc în substraturile funcţionale, estetice, culturale ale Peisajului.

CAPITOLUL II SOCIETATE, SPAŢIU, TEHNOLOGIE – EVOLUŢIE, TENDINŢE, INFLUENŢE

2.1. RELAŢIA SOCIETATE – EVOLUŢIE TEHNOLOGICĂ – DEZVOLTARE URBANĂ

Urmărind istoria societăţii, este uşor de observat evoluţia acesteia în funcţie de diferite evenimente legate de descoperiri tehnologice – pornind de la primele unelte, şi până la industrializarea informaţiei. De la un anumit moment, societatea începe să se transforme odată cu evoluţia oraşelor, care devin totodată şi cadrul dezvoltării economiei şi tehnicii. Pentru o bună înţelegere a drumului parcurs în cadrul procesului de constituire a contextului urban actual ca fond de manifestare şi dezvoltare a noilor tehnologii, este necesară o discuţie asupra modului în care oraşul, tehnologia şi societatea au interacţionat pe parcursul timpului..

Astfel, în Paleoliticul inferior au loc primele revoluţii cultural - tehnologice – corespunzătoare inventării şi confecţionării uneltelor, respectiv domesticirii focului, care atrag după sine reglementarea socială a muncii, modificarea modului de alimentaţie, precum şi a celui de locuire. Prima revoluţie tehnologică din Neolitic – agricultura - determină formarea aşezărilor agricole – primele forme urbane din istoria umanităţii. Datorită agriculturii are loc apariţia oraşului ca nou tip de localitate, şi a cetăţii ca fortificaţie; are loc astfel o dublă revoluţie – o revoluţie tehnologică şi o revoluţie urbană. Un rol extrem de important în evoluţia ulterioară a oraşelor o are dezvoltarea infrastructurii – drumuri, poduri, apeducte, sisteme de alimentare cu apă şi chiar apariţia iluminatului public în oraşe din Asia Mică. Dezvoltarea tehnologiei în construcţii – inventarea betonului, pavarea drumurilor conduce la realizări arhitecturale impresionante – ordinele suprapuse pe mai multe registre, construcţii de bolţi, constituirea “insulae-lor”urbane specifice oraşelor mari (Roma) – ce determină realizarea unor veritabile peisaje urbane. Apariţia imaginilor specifice perioadei medievale ale construcţiilor monumentale din piatră – catedrale, primării, poduri ce au ca scop exprimarea caracterului şi importanţei în cadrul urban, se datorează dezvoltării tehnologiilor în domeniul ingineriei şi arhitecturii.

9 Castells, Manuel – The informational City:information technology, economic restructuring and the urban - regional process - Oxford, Blackwell, 1989, p.74 10 ibid., p.169

Page 9: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

8

Formarea societăţii capitaliste este însoţită de mari descoperiri tehnico-ştiinţifice corespunzătoare Revoluţiei Industriale, precum şi de un fenomen de intensă urbanizare. Datorită introducerii transportului are loc o restructurare a circulaţiilor în marile oraşe, prin trasarea unor mari axe urbane. Revoluţia industrială are cea mai mare influenţă asupra configurării oraşelor şi a imaginii urbane, în forma în care le moştenim astăzi, constituindu-se în cea de-a doua revoluţie urbană. O dată cu cu industrializarea se produce o puternică reconfigurare a peisajului urban. Apariţia marilor bulevarde a atras după sine remodelarea imaginii urbane, in concordanţă cu noua modalitate de percepere şi parcurgere a spaţiului urban. Mai târziu, apariţia marilor cartiere – dormitor - imaginea oraşului funcţionalist au generat peisajul specific al “zonelor verzi” urbane în care se aşază imobilele de locuit – volume simple, fără faţade principale. Secolul XX aduce cu sine apariţia electronicii, revoluţia transportului şi începuturile informaticii. Declinul industrialismului atrage după sine o puternică criză urbană, impunând necesitatea reciclării şi reevaluării zonelor urbane industriale. Dezvoltarea industriei informaţiei atrage după sine modificarea nevoilor societăţii, şi ca atare a mediului de viaţă – lucru care se manifestă cu precădere în cadrul urban. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei se suprapune peste contextul generat de o societate tipizată şi raţionalizată.

2.2. SOCIETATEA TEHNO - INFORMAŢIONALĂ _societatea raţională, individualistă, diferenţiată – societatea hypertext

Societatea industrială şi urbană pe care noi o moştenim este produsul unei lungi evoluţii, determinate de - aşa cum afirmă Francois Ascher - interacţiunea dintre individualizare, raţionalizare şi diferenţiere, susţinută şi structurată de economia capitalistă. În societatea actuală indivizii participă la o multitudine de câmpuri sociale mai mult sau mai puţin stabile: serviciul, familia, cartierul etc. Aceste câmpuri sunt tot mai distincte, dar rămân totuşi articulate prin legături economice şi culturale. Individul trece de la unul la altul, afişând personalităţi diferite, este ca un cuvânt al unui hypertext11 informatizat, care are sensuri diferite în funcţie de textul căruia îi aparţine. „Viaţa noastră cotidiană este compusă dintr-un mare număr de programe diferite şi noi trecem fărâ încetare de la un program la altul aşa cum schimbăm lungimea undelor radio.”12

Societatea hypertext– aşa cum o defineşte Francois Ascher, se constituie ca o a treia fază în cadrul evoluţiei societăţii, ce corespunde nu numai revoluţiei tehnologiei informaţionale, ci şi spaţiului diferenţial definit de Lefebvre. Astfel, în 1990, Johann Asplung adaugă dihotomiei Gemeinschaft / Gesellschaft (comunitate/societate) “invenţia” conceptuală Gestossenschaft (relaţii întâmplătoare), adăugând problematica sociologică celorlalte două triade (Alvin Toffler şi Henri Lefebvre). Astfel s-a creat o „tipologie” a etapelor istorice, din punct de vedere sociologic, spaţial, tehnologic şi urbanistic, în care fiecare etapă o cuprinde pe cea anterioară, precum şi tendinţele de transformare.13 Societate: (Ferdinand Tönnies, J. Asplung)

Gemeinschaft (comunitate)

Gesellschaft (societate)

Gestossenschaft (relaţii întâmplătoare)

Spatialitate (Henri Lefebvre) Spaţiul absolut Spaţiul abstract Spaţiul diferenţial

Tehnologie (Alvin Toffler) Primul val: Revoluţia agricolă

Al doilea val: Revoluţia industrială

Al treilea val: Revoluţia informaţională

Oras (Bo Gronlung) Pre-modern Modern(ist)

Informaţional (dual: unul din atomi, unul din bits – unul fizic tradiţional, altul electronic)

Fig. 2.1. Paralelă realizată de Bo Gronlung între teoriile de: evoluţie a societăţii (Tonnies, Asplung), evoluţie spaţială(Lefebvre), evoluţie tehnologică(Toffler) şi evoluţie a oraşului(Gronlung)

11 Termenul de hypertext a fost inventat de Ted Nelson11 în 1965 pentru descrierea sistemului Xanadu - o colecţie de documente (sau „noduri”) conţinând referinţe încrucişate, sau „link-uri” (legături) care, cu ajutorul unui program interactiv, permite cititorului trecerea uşoară de la un document la altul. 11 Hypertextul se referă la organizarea unităţilor în asociaţii conectate pe care utilizatorul le poate alege; el constituie conceptul de bază a invenţiei World Wide Web, care nu este altceva decât o imensă cantitate de informaţii conţinând conexiuni la un imens număr de legături hypertext 12 Veyn, Paul – Les grecs ont-il cru a leurs mythes?, Ed. Le Seuil, 1983. 13 Sursa – www.hjem.get2net.dk - Bo Grönlund despre Henri Lefebvre: Urbanity: Lived space and difference

Page 10: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

9

Apariţia societăţii informaţionale şi a capitalismului cognitiv au început să producă o nouă revoluţie urbană care însoţeşte transformările modurilor de viaţă, dă naştere unor noi forme de ocupare a spaţiului, modifică modurile de concepere, de realizare şi generare a oraşelor, a remodelării formei şi Peisajului Urban.

_o structură socială în reţea

Procesul de modernizare produce, printre altele, şi modificarea profundă a tipologiilor de legături sociale, schimbându-le natura şi suportul. Societatea actuală are o structură de tip reticular, spre deosebire de structura areolară a societăţii mecanice. Este un sistem de articulare între indivizi, o structură socială în reţea, sau mai degrabă o serie de reţele interconectate, fondate pe mobilitatea oamenilor, bunurilor, informaţiilor.

O structură socială bazată pe reţea este mult mai dinamică, un sistem deschis, susceptibil de inovaţie fără a ameninţa echilibrul său.14

Reţeaua – noua formă organizaţională a erei informaţionale, devine şi o caracteristică a societăţii. Ea determină nu numai alte relaţii între indivizi, ci transformă întreaga structură psiho socială a acestora. Noile nevoi – legate de comunicare, mobilitate, informare, produc noi fluxuri şi noi utilizări ale spaţiului fizic, remodelându-l. Peisajul reflectă toate schimbările prin care trece societatea informaţională, înglobând în acelaşi timp istoria, evoluţia, tendinţele, inovaţia. Pe de altă parte, peisajul nu se mai referă la o arie delimitată de repere fizice imediate, el devine dinamic, intră în dialog cu timpul necesar parcurgerii spaţiului, primind caracteristici inedite, redefinindu-se.

CAPITOLUL III IMPACTUL DEZVOLTĂRII TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE

ASUPRA SISTEMULUI URBAN 3.1. CONTEXTUL GENERAL URBAN - SPAŢIU DE MANIFESTARE A NOILOR TEHNOLOGII

Modul de transmitere a informaţiei modifică spaţiul, în funcţie de tipologiile mijloacelor de comunicare necesare societăţii. Astfel, spaţiul urban este indirect influenţat de Tehnologia Informaţională, atât la nivel de structură fizică, cât mai ales la nivelul structurii funcţionale, ca o consecinţă a schimbării societăţii umane. Societatea informaţională, mult mai puţin stabilă, caracterizată de o variabilitate comportamentală şi emoţională, cere noi spaţii şi noi moduri de consumare a spaţiului. _modul de manifestare al tehnologiei informaţiei la nivel teritorial - urban

Manifestările fenomenului informaţional la nivel urban nu prezintă in general efecte direct perceptibile spaţial; putem vorbi mai degrabă de o reconsiderare a funcţionalităţii urbane prin perspectiva informaţiei, şi a consecinţelor acesteia la nivel economic, politic – administrativ, cultural şi social. Centrele urbane tind să îşi asume un anume rol la nivel strategic teritorial; ierarhia astfel constituită determină o specializare în primul rând economică, având în mod direct o consecinţă funcţională, la nivelul ponderilor şi distribuţiei funcţiunilor în oraş.

La altă scară - restructurarea şi reorientarea producţiei de bunuri şi servicii determină la nivel urban o remodelare a spaţiului. La nivel funcţional, spaţial, social, acest fenomen determină atât o serie de consecinţe morfologice (re-spaţializare, re-desenare a ţesutului), cât şi consecinţe funcţionale (restructurarea circulaţiilor, noi poli funcţionali) şi comportamentale (noi identităţi urbane, aspecte sociologice, etc.).

Consecinţe fizice sau perceptibile ale Tehnologiei Informaţionale asupra spaţiului urban sunt puţin existente la momentul actual. În momentul de faţă, cele mai puternice efecte sunt resimţite la nivelul infrastructurilor – prin masiva cerere şi utilizare a reţelelor de telecomunicaţii şi a internetului. Diversele

14 Castells, Manuel – The Rise of the Network Society, 1996, Blackwell Publisher LTD, Oxford, UK, p.470-71.

Page 11: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

10

paliere care se bazează pe folosirea informaţiei digitizate şi transmise prin intermediul poştei electronice, confirmă necesitatea tehnologiei informaţionale în majoritatea aspectelor vieţii – economice, politic administrative, culturale şi sociale. Ca efect secundar apare cel al restructurării funcţionale urbane (industria informaţiei devansează producerea de bunuri, industria poluantă şi masivă începe să devină tot mai puţin utilă şi necesară, ca urmare reconversiile funcţionale din ariile urbane industriale).

Analizând toate aceste aspecte, şi incercând a deduce logic posibilele modificări sau direcţii de evoluţie, apar o serie de întrebări şi probleme – cu privire la evoluţia organismului urban, la modul în care oraşul spaţial, real va mai putea exista şi supravieţui într-o lume în care virtualitatea capătă tot mai multă amplitudine. Cum conceptele care stau la baza construcţiei urbane sunt tot mai mult percepute acum ca simboluri, materialitatea în sine se pierde în favoarea virtualului. Se conturează din ce în ce mai puternic un spaţiu paralel, în care principala activitate e comunicarea. Informaţia este materia primă care construieşte oraşul virtual, ca existenţă complementară oraşului fizic, introducând noi parametri in structura acestuia, noi condiţionări şi nevoi. 3.2. NOI TENDINŢE URBANE; STRATEGII DE DEZVOLTARE URBANĂ

Analizând contextul general şi direcţiile de evoluţie ale societăţii informaţionale, putem determina tendinţele formelor de organizare spaţială generate de nevoile de amplasare şi dezvoltare ale activităţilor în teritoriu. Noile forme de organizare urbană sunt generate de cele două tipuri de comunicare de care sunt dependente – comunicarea fizică - materială şi comunicarea non-fizică - informaţională (verbală şi virtuală). În aceste tipuri de organizare, accesul la informaţie se poate face din orice punct al reţelei urbane, a cărei componentă imaterială asigură flexibilitatea şi independenţa spaţială. Descentralizarea este o consecinţă evidentă, în sensul în care timpul de deplasare – parcurgere a spaţiului – este economisit. Distanţele sunt reduse, tocmai prin multiplicarea centrelor de activităţi, şi descentralizarea administrativă.

Restructurările urbane au ca scop durabilitatea prin utilizarea varietăţii, flexibilităţii, reactivităţii; este căutată şi utilizată multifuncţionalitatea, destinată a face faţă evoluţiilor, varietăţii consecinţelor, disfuncţiunilor şi crizelor. Se urmăreşte realizarea unei diversităţi funcţionale a zonelor urbane, a multicentralităţii, prin polivalenţa echipamentelor şi serviciilor şi prin sporirea rolului transporturilor şi reţelelor infrastructurale care asigură eficacitatea ansamblurilor sistemelor urbane metropolitane. În acest context, punctele de conexiune dintre diferitele reţele devin extrem de importante şi fac din intermodalitatea în transporturi un scop cheie în dinamicile urbane.

_noile structuri de organizare urbană şi teritorială – oraşul reţea / reţele de oraşe

Informaţia modifică modul de organizare urbană indirect, prin intermediul efectelor produse. Astfel, se produc modificări ale structurii urbane şi teritoriale la nivelul:

- infrastructurii de circulaţie – datorate nevoii de mobilitate (interioare / exterioare oraşelor) - infrastructurii reţelelor de comunicaţie – datorită creşterii dependenţei de comunicare şi obţinere a

informaţiei - distribuţiei serviciilor publice, comerţului şi centrelor de birouri – datorate creşterii independenţei

acestora faţă de punctele de administraţie centrale - functionalităţii urbane generale – datorate nevoii de mixitate funcţională (aducerea în proximitatea

locuirii a funcţiunilor necesare desfăşurarii unor activităţi complexe) - distribuţiei teritoriale a centrelor administrative – în vederea sprijinirii independenţei regionale, a

consolidării / construirii identităţilor locale

Libertatea de alegere - a locurilor de muncă, tipului de educaţie, serviciilor necesare - este o condiţie a urbanităţii contemporane, informaţionale. Structurile sociale, culturale, economice, politice, formează astfel reţele comunicaţionale – infrastructura oraşului societăţii informaţiei. Reţelele favorizează urbanizarea, modernizarea şi densificarea ocupării ariilor rurale. Urbanismul perioadei industriale s-a dezvoltat având ca suport o reţea teritorială fizic determinabilă, concentrând populaţia şi activităţile în arii limitate. Tehnologia

Page 12: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

11

informaţională trece dincolo de limitele moştenite, intervenind asupra vecinătăţilor imediate, asupra cadrului natural – teritoriul devine o reţea heterogenă de elemente fizice (naturale/antropice) şi imateriale (informaţie). Reţeaua – în cadrul structurii sale de noduri şi direcţii - are importante implicaţii asupra Peisajului – urban şi natural. Infrastructura de circulaţie determină apariţia unei “ţesături” de direcţii la nivelul macropeisajului, în cadrul căreia nodurile devin puncte de reper, de multe ori imagini puternice în peisaj. Au loc modificări în textura majoră a acestuia, apar noi funcţiuni generate pe de o parte de independenţa fizică – tendinţa de delocalizare teritorială(poli urbani), pe de altă parte de nevoia crescută de mobilitate (noduri intermodale). Rezultatul este un macropeisaj în care elementul antropic străpunge cadrul natural, devenind parte integrantă, adăugând axe, noduri, obiecte – imagini ale noilor tehnologii (de informaţie, de comunicaţii şi transport) în dezvoltare. _dezvoltarea oraşului – regiune

Noi concepte spaţiale dezvoltate în urma previziunilor estimate asupra impactului pe care tehnologia informaţiei şi telecomunicaţiilor o va avea asupra direcţiilor de expansiune urbană şi modelării organismului urban, îşi regăsesc o mare parte din caracteristici în tendinţele de dezvoltare teritorială ce se manifestă deja. Rezultatul este un nou fenomen urban – oraşele – regiuni15 – entităţi spaţiale cu rol administrativ, economic, social sau cultural – similare conceptului metapolei, definit de Francois Ascher, sau conceptului olandez stedenland. Strategia spaţială caracteristică oraşelor–regiuni este dezvoltarea policentrică. O astfel de regiune poate fi definită de proximitatea a trei sau mai multe oraşe diferite istoric şi politic, relaţionate prin interconexiuni funcţionale substanţiale şi complementarităţi.

Astfel de exemple pot fi identificate în Europa ca regiunea Rin-Ruhr – constituită într-un puternic contrast cu regiunea Brandenburg, în care Berlinul joacă un rol dominant. Exemple înafara Europei – sunt indentificate în regiunea Southern California, şi regiunea Kansai din Japonia. Însă exemplul clasic de regiune urbană policentrică rămâne Randstad în Olanda – constituită dintr-un inel de patru mari oraşe organizate în jurul unei arii predominant rurale – numită Green Heart. Fiecare din cele patru oraşe prezintă o bază economică diferită, fiind complementare în cadrul ansamblului: Amsterdam este un important centru financiar şi turistic, în directă relaţie cu aeroportul Schiphol; Utrecht – având pe de o parte avantajul peisajului în care se constituie, dezvoltă sectorul serviciilor; Haga este sediul administrativ, în timp ce Rotterdam beneficiază de rolul său de port internaţional. Randstad nu este o unitate administrativă sau politică, dar datorită proximităţii şi interacţiunilor dintre oraşele sale constitutive, este promovată ca unica regiune coerentă, comparabilă cu Londra sau Paris.

Oraşele–regiuni sunt simultan structuri urbane şi economice evolutive, peisaje urbane cultu-

rale, regiuni şi subregiuni, al căror motor de dezvoltare este globalizarea. Tehnologiile informaţionale, comunicaţionale şi tehnologiile de transport integrează economia, transferul de informaţii şi cunoştinţe, la nivel spaţial într-un mod puternic vizibil, ce conduce la dezvoltarea unor regiuni nedefinite formal, golite de identitate.

3. 3. PROCESUL DE “VIRTUALIZARE” URBANĂ – DUALITATEA ORAŞ DIGITAL /ORAŞ FIZIC

Tehnologia Informaţiei a dezvoltat, în paralel cu existenţa socială fizică urbană, o comunitate virtuală,

constituită în forme de organizare similare oraşelor – preluându-le ca denumire în cadrul sintagmei – “oraşe digitale”. Acestea doresc să rezolve o serie de probleme, la nivel de informaţie şi comunicare, pe care oraşul fizic le prezintă, le produce, le trăieşte. Această prezenţă virtuală mai mult sau mai puţin urbană, urmăreşte ghidarea individului prin organismul urban, oferindu-i o multitudine de date necesare, pe diferite paliere, informaţii pe care le utilizează fizic în procesul de consumare a spaţiului urban. Oraşele digitale sunt în fapt bănci de date puse la dispoziţia utilizatorului, în vederea creşterii atât eficienţei economice prin publicitate,

15 Oraş–regiune – termen preluat din The image and the region – Making mega-city regions visible! – editat de Alain Thiersten, Agnes Forster, regăsit în literatura de specialitate a ultimelor doua decenii şi sub alte forme: oraşul – teritoriu (vile-teritoire) – Ariela Masbourgi, metapolis – Francois Ascher – exprimând în principiu aceeaşi descriere a noilor forme de organizare teritorială.

Page 13: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

12

cât şi a eficienţei consumului de timp şi spaţiu. Oraşul digital trebuie să asigure tranziţia dintre informaţie şi lumea reală. Aplicaţia în sine trebuie să

fie un instrument în strategia de promovare şi funcţionare, administrare şi dezvoltare urbană. Dezvoltarea oraşului digital este o formă de planificare urbană non-fizică , cu aplicaţii şi rezultate în ambele spaţii (fizic şi virtual). Dualitatea dezvoltată – real / virtual are consecinţe benefice asupra Peisajului – natural şi urban. Realizarea de aplicaţii digitale urmăreşte implementarea de elemente şi imagini specifice, identitare pentru spaţiul pe care-l reprezintă. Comunitatea – fie că aplicaţia este sau nu interactivă, are nevoie de repere spaţiale pentru a înţelege, pentru a se putea orienta. Pe de altă parte, aceeaşi aplicaţie are nevoie de elemente de atractivitate care să focalizeze atenţia, să atragă potenţiali vizitatori sau investitori. Peisajul este cel care, în contextul lumii informaţionale, polarizează interese, atrage, convinge, oferă identitate. 3.4. ROLUL INFORMAŢIEI ÎN MODELAREA ORGANISMULUI URBAN

Consecinţa efectivă a implicării tehnologiei informaţionale în problematica urbană este

paradoxul creşterii activităţilor fizice, materiale, în contextul dematerializării economiei, comunicării, activităţilor şi a pierderii legăturii cu locul. Independenţa şi mobilitatea devin sursa necesităţii dependenţei de relaţii fizice şi comunicare. Informaţia se constituie astfel ca element generator de noi mentalităţi, de noi nevoi şi priorităţi, care modelează la rândul lor cadrul de viaţă, zona majoră de influenţă fiind urbanul.

La nivel urban, tehnologia informaţională se manifesta particularizat pe mai multe paliere implicate : - la nivelul fluxurilor

o mobilitate fizică – reţele de transport – infrastructura de circulaţie o mobilitate virtuală – conexiuni de tip internet, telefonie, etc. o infrastructura edilitară – reţele de alimentare cu energie electrică, apă, etc. o comunicare de tip media – comunicare, promovare, reclamă

- la nivel funcţional urban o nevoia de mixitate funcţională o reconsiderarea zonele de producţie

- la nivel social – uman o cultura – subliniere şi promovare a tradiţiilor specifice unui anumit loc, la nivel global o comunităţile – slăbirea legăturilor la nivel de comunitate, pierderea apartenenţei o venituri - accentuare a diferenţelor sociale, dezvoltarea infrastructurilor sociale.

- la nivel spaţial – configurativ o forma urbană – trebuie adaptată noilor tendinţe şi forţe urbane

§ formarea de noi centre urbane, în zone rezidenţiale şi / sau periferice § dezvoltarea reţelei de circulaţie – ca urmare a creşterii nevoii de mobilitate § apariţia de noi funcţiuni urbane / periurbane, caracteristice şi determinate de TIC

o spaţiul public –valenţe simbolice, de reprezentativitate, spaţiu media, interactiv o arhitectura urbană –implicaţii asupra esteticii urbane, modificarea peisajului urban.

Modelarea cadrului urban, a vieţii urbane – în general, şi a ORAŞULUI – în particular, se manifestă ca o consecinţă indirectă a evoluţiei tehnologice, în acest caz, a tehnologiei informaţiei. Toate aceste aspecte care determină modificări importante ale oraşului – simţite la nivelul structurii, formei şi imaginii urbane, se reflectă în final la nivelul Peisajului Urban: transformarea zonelor industriale din ţesutul oraşului, introducerea de funcţiuni complementare în interiorul zonelor rezidenţiale, redimensionarea circulaţiilor, introducerea tehnologiei în obiectul de arhitectură – la nivel constructiv şi estetic. Implicaţiile se resimt puternic în viaţa urbană şi în cadrul urban, Peisajul devine marca transformărilor efective ale structurii societăţii contemporane.

Page 14: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

13

3.5. ROLUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE ÎN TRANSFORMAREA STRUCTURII ŞI FORMEI URBANE

_caracteristici şi elemente specifice ale impactului IT asupra structurii urbane

Consecinţele tehnologiei informaţionale asupra spaţiului sunt rezultate din tipologia activităţii în sine – caracterizată de independenţa spaţială, reducerea timpului în comunicaţie, accesibilitatea informaţională.

Putem stabili câteva consecinţe ale impactului tehno – informaţional asupra palierului urban: - delocalizarea activităţilor (independenţa amplasării în teritoriu) - descentralizarea administrativă – mixarea funcţiunilor în mai multe centre administrative - mobilitate şi accesibilitate –apariţia de noduri intermodale – puncte de articulare - dezvoltarea de noi zone functionale în oraş şi în teritoriu – tehnopoli, platforme logistice,

parcuri de activităţi, parcuri industriale, tehnologice, ştiintifice - scăderea gradului de ocupare şi utilizare a terenului – distribuţia în teritoriu în paralel cu o

creştere a procentului de spaţii plantate şi o atenţie către spaţiile naturale - dezvoltarea infrastructurii edilitare - extinderea şi dezvoltarea reţelei informatice - dezvoltarea transporului rutier şi feroviar - dezvoltarea şi promovarea atitudinii ecologice – reciclare, conservare, protejare, etc.

Noua structură urbană este o structură de reţele, în care forma urbană joacă un rol extrem de important în constituirea nodurilor acesteia. Centrele secundare vor trebui să îşi dezvolte identităţi proprii, asumându-şi un rol complementar în cadrul regiunii. Aceste tendinţe se regăsesc în teritoriu, pe fondul oraşelor existente, în mai multe ipostaze :

1. oraşele mari, capitale sau centre regionale, polarizatoare a numeroase activităţi şi interese, cumulând un fond istoric – cultural, industrial şi/sau funcţionalist.

2. oraşe medii şi mici industriale, în declin economic şi în căutarea unei noi identităţi 2. oraşe istorice, cu funcţie predominant culturală, renăscute informaţional datorită interesului pentru

patrimoniu şi identitate culturală ; 3. localităţi / zone cu importantă dezvoltare economică, din vecinătatea marilor oraşe, cu un caracter

intermediar între rural şi urban. Suprapunerea acestor tendinţe generează o perioadă de tranziţie, de restructurare urbană a unor mari zone puternic degradate.

Dacă noile tehnologii bulversează urbanismul moştenit, implicaţiile asupra peisajului urban sunt de fapt o reacţie de feed – back, un răspuns pe care societatea, prin intermediul oraşului, îl oferă copleşitoarei mişcări de tehnologizare galopantă a erei informaţionale. Paradoxurile apărute sunt tocmai manifestarea modului în care acest răspuns este perceput pe cele două paliere – fizic şi informaţional, fiind mai mult decăt o reacţie de adaptare la noua realitate tehnologică. Este vorba despre o suprapunere a două realităţi diferite ca limbaj, ca structură logică şi scop şi aducerea lor la acelaşi numitor, în ciuda aparentei antiteze. Individul modern refuză uniformizarea, deşi aparent informatizarea conduce către această direcţie, oraşul primeşte noi funcţiuni, în pofida tendinţei de delocalizare teritorială, iar spaţiul public devine atributul corenţei urbane, în paralel cu procesul de virtualizare şi cu explozia chat-urilor de discuţii specifice fenomenului internet.

Page 15: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

14

PARTEA a II-a PEISAJ, INFORMAŢIE, IDENTITATE –

ÎNTRE TEHNOLOGIE ŞI GENIUS LOCI

CAPITOLUL IV PEISAJ – TEHNOLOGIE – GENIUS LOCI;

4.1. DESPRE PEISAJ _peisajul – delimitări conceptuale

Termenul de peisaj a cunoscut o serie de definiţii pe parcursul timpului, fiind multă vreme asociat cu noţiunea de tablou, de subiect de pictură – referindu-se la priveliştea care se întinde în faţa ochilor. Cea mai recentă delimitare conceptuală a termenului apare în cadrul Convenţiei Europeane a Peisajului de la Florenţa, din anul 2000, care defineşte peisajul ca suprafaţa, întinderea percepută de om, al cărei caracter este rezultatul acţiunilor şi interacţiunilor factorilor naturali şi / sau antropici. ( desemnează o parte din teritoriu perceput ca atare de către populatie, al cărui caracter este rezultatul acţiunii si interacţiunii factorilor naturali şi / sau umani.). Dincolo de definiţia identificabilă în dicţionar – întindere din teritoriu care se oferă privirii,16 conceptul a fost completat cu referinţe de ordin ştiinţific şi istoric: peisajul este expresia observabilă prin intermediul simţurilor, de pe suprafaţa pământului, rezultată din combinaţia dintre natură, tehnică şi cultura oamenilor. El este în continuă schimbare şi nu poate fi perceput decât în dinamica sa, istoria fiind cea de-a patra lui dimensiune.17 Acestor observaţii trebuie adăugată valoarea estetică a peisajului – fondată în primul rând pe valori culturale, şi în al doilea rând pe sensibilitatea artistică.

Peisajul joacă astfel un rol extrem de important în procesul de restructurare urbană, el trebuie văzut dincolo de valenţele sale estetice sau decorative. Peisajul oferă înainte de toate un context complex, cu puternice implicaţii asupra cadrului social, cultural şi istoric. El poate deveni elementul de continuitate care să asigure continuitatea spaţială, dialogul dintre nou şi vechi – tradiţie şi modernitate, dintre cadrul antropic şi cadrul natural.

Complexitatea conceptului de Peisaj este determinată de faptul că acesta se constituie ca fundal de existenţă a societăţii, fiind martorul istoriei şi evoluţiei acesteia – dupa cum spune şi Auguste Berque - societăţile îşi amenajează mediul înconjurător în funcţie de interpretările pe care i le dau, şi îl interpretează pe acesta în funcţie de amenajările pe care le fac. Peisajul naşte istoria societăţii şi o modifică la rândul său : peisajul este o amprentă, dar este în acelaşi timp şi o matrice.

Cum individul societăţii actuale dezvoltă diferite dimensiuni ale vieţii sale în locuri diferite, simultan, experienţa peisajului nu mai este atât de legată de locul în care trăim, ci de o serie de teritorii care coexistă atunci când ne stabilim itinerariile. Aceste peisaje nu sunt numai cele legate de mobilitate – autostrăzi şi aeroporturi, ci sunt şi rezultate ale modelului teritorial desenat de noile fluxuri de mobilitate şi comunicare. Dacă mobilitatea a devenit acum principala caracteristică de ocupare a teritoriului, atunci – peisajele asociate cu aceasta pot oferi informaţiile despre legăturile dintre individ şi loc, dintre comunitate şi spaţiul urbanizat. 4.2. RELAŢIA INDIVID – SPAŢIU – PEISAJ _despre spaţiu Dezbaterea problematicii spaţiului ca parte componentă a Peisajului presupune înţelegerea relaţiilor care se dezvoltă între individ/grup de indivizi şi teritoriul pe care aceştia îl ocupă. Spaţiul, în ideea lui Lefebvre, este înţeles ca “spaţializare” a ordinii sociale (în ideea că spaţiul aferent unei activităţi este o prezenţă materială în teritoriu, o adecvare corespunzătoare a spaţiului folosit, sau o folosire adecvată a

16 Dictionar Hachette 1997 17 Pitte, Jean Robert – Histoire du paysage francais, ed. Taillandier, 1992

Page 16: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

15

spaţiului). În acest context se dezvoltă mai departe discuţia despre Loc – în legătură intimă cu conceptul de Peisaj – conţinător al caracteristicilor şi specificului de dezvoltare/evoluţie a unei societăţi în teritoriu. Introducând dimensiunea socială în discuţia asupra spaţiului, Lefebvre afirma că “ toate noţiunile şi nivelurile spaţiului sunt produse sociale. Fiecare mod de producere are o relaţie proprie cu spaţiul, şi produce tipul lui unic de spaţiu. “ 18. Componenta socială - ca parte a fenomenului urban – impune la nivelul structurii urbane valenţe proprii şi specifice, ceea ce conduce, pentru teoria urbanistică, la nevoia de coroborare cu discipline din domeniul ştiinţelor umaniste, a ştiinţelor sociale, introducând conceptul de spaţiu social, ca parte componentă a sistemului spaţial urban, alături de spaţiul construit.19

Kevin Lynch teoretizează conştientizarea spaţiului în Image of the City; el vorbeşte despre nevoia oraşelor de a fi lizibile, « uşurinţa cu care părţile pot fi recunoscute şi pot fi organizate într-o structură coerentă »20. Oamenii au nevoie să structureze şi să identifice spaţiul pentru a şi-l apropria; oraşele au nevoie de o imagine puternică, care este produsul senzaţiilor imediate şi a memoriei experienţei trecute. Lynch defineşte structura unei imagini a mediului înconjurător ca fiind identitatea sa, structura şi semnificaţia. Interesant este faptul că structura descrisă de Kevin Lynch este perfect compatibilă cu logica reţelei – elementul caracteristic al perioadei informaţionale, care constituie baza morfologică a funcţionării societăţii actuale şi a organizării generale a cadrului de viaţă, economiei, comunicării. Elementele fizice ale imaginii urbane coincid astfel cu elementele morfologice care alcătuiesc structura virtuală a reţelei. Identificăm în teoria lui Lynch practic punctele de racord şi complementaritate dintre real şi virtual, dintre funcţional şi estetic, dintre spaţiu şi ciberspaţiu.

4.3. TEHNOLOGIE ŞI PEISAJ O structurare a modului în care peisajul interacţionează cu diversele tehnologii şi cu manifestarea fizică a acestora, presupune o înţelegere a palierelor de implicaţie aplicată la diferite scări teritoriale, urmărind tipologiile de peisaje generate. Analizând astfel palierele de implicaţie ale tehnologiei informaţionale la nivel urban (fluxuri, nivel funcţional urban, social uman şi spaţial configurativ), pot fi identificate diferitele consecinţe, în funcţie de nivelul de aplicabilitate (de la global la local), precum şi influenţele asupra formei urbane şi tipurile de peisaje generate, incluzând invenţiile conceptuale ale tehnologiilor în dezvoltare.

Palier de implicaţie

a TIC Consecinţe Nivel de

aplicabilitate Influenţe asupra formei urbane

Tipuri de peisaje

1 FLUXURI - mobilitate fizică - mobilitate virtuală - infrastructuri edilitare

- comunicare media şi internet

- teritorială, urbană, locală

- globală, terit, urb, locală

- urbană, locală

- globală, terit, urb, locală

- apariţia de noduri intermodale - puncte de conexiune (noduri centripete)

mobile landscape, infoscape, peisaje ale marilor infrastructuri de circulaţie

Mobile landscape - Graz

Infrastructură de mobilitate

18 Lefebvre, Henri – La production de l’espace, ed. Anthropos, Paris, 1974 19 Eftenie, Mariana – Concepţie şi proiectare în urbanism prin considerarea utilizatorului – receptor ca factor de referinţă, Ed. Universitară Ion Mincu, Bucureşti 2002 20 Lynch, Kevin - The Image of The City. M.I.T. Press, 1960

Page 17: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

16

2 Nivel FUNCŢIONAL URBAN

- mixitate funcţională

- descentralizare administrativă

- transformarea zonelor de producţie

- apariţia de noi funcţiuni urbane

- urban, local - global,

teritorial, urban

- teritorial, local

- urban, local, teritorial

- apariţia de centre administrative locale

- tehnopoli, parcuri de activităţi, parcuri industriale, ştiinţifice

Peisaje urbane dinamice, apariţia de elemente – reper, peisaje cu puternică identitate, peisaje high-tech (repere urbane, accente, dominante)

Noi elemente reper urbane

3 Nivel SOCIAL UMAN

- interculturalizare “glocalizare”

- transformări la nivelul comunităţilor

- apariţia “comunităţilor virtuale”

- accentuarea diferenţelor sociale

- global, regional

- local - global,

regional, urban, local

- regional, urban, local

- creşterea importanţei spaţiilor publice - apariţia de noi funcţiuni sociale

- apariţia unor elemente de identitate urbană / locală – tradiţie, cultură, etnografie, etc. ; promovarea de peisaje specifice

City of Art and Science, Valencia, Spania

4 Nivel SPAŢIAL CONFIGURATIV

- noi centre urbane în zone rezidenţiale şi/sau periferice

- dezvoltarea reţelelor de circulaţie

- reconsiderarea spaţiului public

- influenţe asupra arhitecturii urbane

- regional, urban, local

- teritorial,

regional, urban, local

- urban, local - local

- scăderea gradului de ocupare şi utilizare a terenului (dispersia în teritoriu)

- fenomenul de “urban sprawl”

Peisaje intermediare, peisaje media, informatizarea spaţiului public, promovarea caracterului rural

Remodelare urbană – One north masterplan, Z. Hadid

Fig.4.1. Modalităţile de manifestare ale Tehnologiei Informaţionale la nivel urban şi tipurile de Peisaje generate

4.4. RELAŢIA GENIUS LOCI – PEISAJ – UN DISCURS PENTRU CONTINUITATE _genius loci – evoluţia conceptului şi percepţia acestuia în actualitate

Oraşul depinde în mod absolut de locul în care s-a constituit şi desăvârşit. El conţine acele elemente care, la un moment dat, s-au manifestat ca decisive în procesul de fiinţare a aşezării şi au conţinut acele informaţii si potenţe care au impulsionat dezvoltarea urbană. În acelaşi timp, locul constituie mediul fizic pe care se clădeşte oraşul şi care ghidează cu ajutorul elementelor sale de forţă din teritoriu direcţiile de dezvoltare, precum şi cadrul metafizic care induce societăţii conştientizarea sentimentului de apartenenţă şi integrării în peisajul căreia îi aparţine.

Este bine cunoscută şi mult discutată originea conceptului de genius loci. După cum se ştie, termenul roman este echivalentul grecescului daimon – spirit păzitor, care se crede că însoţeşte oamenii şi locurile de la naştere şi până la moarte, şi determină caracterele acestora sau esenţa locului. Acest concept demonstrează importanţa pe care omul a dezvoltat-o în înţelegerea relaţiei sale cu natura, recunoscând diferite caractere ale locurilor. Pentru romani, ca pentru multe alte culturi, lumea era un spaţiu sacru ocupat de panteonul de zei şi spirite. O dată cu progresul civilizaţiei, zeii locurilor şi-au pierdut puterile, aşa că expresia “spiritul locului” nu mai are semnificaţia străveche ; el se referă la identităţile şi caracterele diferite ale locurilor. Spiritul locului, aşa cum este el perceput, se manifestă de obicei prin repere naturale sau forme construite deosebite.

Page 18: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

17

Conceptul de genius loci presupune mai multe componente - dintre care topografia, contextul geografic, contextul social – istoric, contextul economic – aspecte care, cumulate spaţial, generează o aglomerare de informaţii cu influenţe şi consecinţe asupra spaţiului fizic, social şi informaţional, rezultând o serie de peisaje specifice, identitare. Practic, momentul de redefinire al conceptului coincide cu punctul de răscruce reprezentat de debutul erei informaţionale, perioadă caracterizată de un ritm accelerat al inovaţiilor şi al descoperirilor tehnologice, de noi perspective şi interpretări. Înţelegerea geniului locului ca element dinamic evolutiv, ce cuprinde simultan trecutul, prezentul şi viitorul, reprezintă elementul de continuitate ce poate asigura coerenţa spaţiului urban, legătura dintre material şi imaterial, dintre informaţie şi structură fizică. Dualitatea virtual – real îşi poate găsi echivalentul în tradiţionala legătură dintre spirit şi materie – transpusă în spaţiul urban prin dialogul dintre genius loci şi cadrul construit, tradus în termeni de identitate şi caracter. _genius loci şi tehnologie – informaţie latentă şi informaţie indusă în peisaj

Spaţiul urban a fost supus dintotdeauna informaţiilor existente în peisajul înconjurător, şi, simultan, tendinţelor de modelare şi dezvoltare impuse de amplasarea în teritoriu. El se constituie, practic, în spaţiul de suprapunere a celor două tipuri de informaţii – naturale şi antropice, care determină dinamica de transformare a peisajului, aflându-se într-un permanent dialog, proces de influenţare şi modelare reciprocă. Dacă la început informaţiile cosmogonice au stat la baza înfiinţării aşezărilor, modul în care comunităţile au dezvoltat-o, au intervenit în peisajul natural modificându-l, a introdus noi parametri în înţelegerea spaţiului.

Media electronică transmite informaţii în jurul globului în câteva secunde, colapsând timpul şi spaţiul şi creând satul global în care orice, oricât de exotic poate fi, pare acum oarecum familiar. Creşterea recentă a utilizării mediei electronice coincide cu recenta creştere a schimbului cultural care a afectat arta, literatura, filosofia, ştiinţele, geografia, arhitectura şi planificarea urbană; acest schimb se manifestă în respingerea strategiilor moderniste, ca acelea de înlocuire a tot ceea ce este vechi cu ceva nou. În mod uimitor, mişcarea world-wide se manifestă ca un proces de protejare a patrimoniului. Sensul locului mediatizat de tehnologiile comunicaţionale implică cunoştinţe asupra diversităţii geografice, generând interes pentru educaţie, cunoaştere, acumulare de informaţii.

Fig.4.2. Rolul Informaţiei în generarea Identităţii (relaţia Peisaj – Societate – Formă arhitectural – urbană)

Locul este o sursă de informaţii; el este memoria societăţii, a dezvoltării oraşului, sau chiar a evoluţiei naturii. Putem traduce această memorie prin genius loci, prin elementul de identitate spaţială care se manifestă în cadrul urban sau natural. Genius loci evoluează, acumulează informaţii o dată cu evoluţia / modificarea / transformarea societăţii. El reprezintă acea legătură dintre trecut, prezent şi viitor care asigură continuitatea vizuală şi psihologică a spaţiului urban, capacitatea de adaptare a acestuia noilor nevoi ale societăţii, noilor viziuni de dezvoltare. Genius loci este sursă de informaţii şi acumulator de informaţii. În cadrul spaţiului urban informaţional, genius loci este generator şi receptor de fluxuri, încadrat

Page 19: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

18

în sistemul reţelelor de fluxuri informaţionale, răspunzând cerinţelor individului informaţional. Genius loci există fizic şi există virtual, determină motivaţii şi acţiuni, fiind indirect baza procesului de regionalizare. Era IT este cea care generează oportunităţi, care sprijină şi susţine regăsirea spiritului, caracterului unui loc. Pentru că, în contextul dificil al globalizării, particularul şi identitatea îşi regăsesc sensul, locul în sine îşi recapătă valoarea, concomitent cu o dezvoltare a dimensiunii sale virtuale.

CAPITOLUL V IDENTITATEA URBANA ÎN ERA INFORMAŢIEI

5.1. INFORMAŢIE, PEISAJ, IDENTITATE

_informaţie şi identitate urbană

Contextul general urban în care noile tehnologii evoluează, se dezvoltă şi se aplică – specializat sau nu, este caracterizat în primul rând de moştenirea culturală urbană a epocilor trecute. Dincolo de valoarea istorică, extrem de importantă devine valoarea socială, într-o perioadă în care contactele virtuale iau locul celor fizice, comunicarea reprezintă un element atât de utilizat încât se pierde valoarea în sine a conceptului, făcând loc superficialităţii. Virtualul sporeşte nevoia de contact şi comunicare fizică, spaţiul public şi ceea ce el oferă capătă o importanţă mai mare ca oricând; într-o lume a mobilităţii, a dematerializării, a comunicaţiei, identitatea şi caracterul sunt esenţiale. Era informaţiei oferă o oportunitate fără precedent dezvoltării culturale în promovarea valorilor locale şi în iniţierea unor programe de dezvoltare regională pornind de la acest obiectiv.21

Din secolul XX, ritmul urbanizării şi dezvoltările tehnologice au creat noi probleme, datorită schimbării raportului spaţiu / timp, fiind obligatorie regăsirea raportului oraşului cu istoria sa. În acest context, spaţiul public – ca purtător al sentimentului de apartenenţă colectivă, are un rol esenţial în definirea caracterului urban, el devine în sine loc al identităţii sociale.

În prezent, identitatea urbană se construieşte pe baza a două elemente de forţă: patrimoniul istoric (care reprezintă în general între 5% şi 10% din teritoriul oraşului) şi proximitatea marilor spaţii naturale. Între aceste două atuuri indiscutabile se situează forma construită a oraşului, în care se discută potenţialul viitor de dezvoltare. Astfel, în ciuda realităţii incontestabile a mondializării, Oraşul European continuă să existe, şi va exista şi în viitor, datorită importanţei pe care istoria, cultura şi politica le-au avut şi le au asupra ţesutului şi spaţiului urban.

În prezent identitatea se construieşte pe aceeaşi logică a reţelei pe care se bazează perioada informaţională. Conectivitate, coerenţă, continuitate, reţea – devin cuvinte cheie în noile strategii de refacere a peisajului urban, implicând acţiuni de armonizare a ţesutului, a imaginii, a contextului. Perioada de tranziţie în care ne aflăm îşi asumă rolul de punte de legătură între istorie şi viitoarea dezvoltare urbană care a început să-şi manifeste tendinţele. Repercursiunile se simt cu precădere în cadrul peisajului urban care reflectă puternic tranziţia – prin care trece nu numai societatea, ci şi cadrul de existenţă al acesteia. Amalgamul de forme, fenomene, tendinţe, nevoi îşi pun amprenta asupra peisajului, al cărui rol în această perioadă este de rezolvare a contradicţiilor, a disfuncţiilor, de asigurare a continuităţii ţesutului, a coerenţei imaginii urbane, a conectivităţii funcţionale, a identităţii sociale şi urbane. _problema identităţii urbane în cadrul noilor oraşe–regiuni

În contextul noilor tipologii de peisaje dezvoltate întrebarea care apare este cum poate fi percepută scara oraşelor–regiuni? Percepţia şi recunoaşterea noii scări spaţiale de la local, regional şi metropolitan

21 Rozenholc, Anita – Heritage in a networked society, ECC – PAT 2001 - FORWARD PLANNING: THE FUNCTION OF CULTURAL HERITAGE IN A CHANGING EUROPE, p.61 – afirmă faptul că “în era noii economii şi a societăţii digitizate nu putem ignora faptul că acum cultura este inima dezvoltării economice şi se constituie ca cea mai bună garanţie pentru crearea unei identităţi europene care să cuprindă patrimoniul regional cu toată diversitatea sa.”

Page 20: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

19

presupune o dublă complexitate – aceea a identificării caracteristicilor spaţiale, şi corelarea cu perspectiva observatorului. În acest sens, este necesar a fi înţeleasă problema percepţiei spaţiului şi a identificării principalelor paliere de intervenţie, în scopul realizării unei imagini a acestui oraş–regiune. Construirea imaginii oraşelor–regiuni presupune două planuri de intervenţie: primul – al regiunii propriu-zise,

cel de-al doilea – al observatorului (actor, investitor, locuitor etc.). În mintea observatorului, ideea şi conceptul de oraş-regiune trebuie construită, înţeleasă şi amplificată. În spaţiul real, perceptibilititatea noilor scări regionale trebuie încurajată, generând necesitatea unui al treilea palier de intervenţie - cu rol de intermediere, în sensul comunicării, vizualizării informaţiilor transmise între cei doi poli ai percepţiei (spaţiu – observator).

Rolul imaginilor media sau a mesajelor publicitare este de intermediere a comunicării informaţiilor spaţiale individului; ele se constituie ca puncte de plecare în cadrul procesului de conştientizare a spaţiului. În cadrul competiţiei globale, brandingul şi marketingul local trebuie să promoveze regiunile în creştere – cum se întâmplă in cazul regiunilor Lyon, Zurich, Milano sau Munchen, căutând imagini potenţiale pentru formarea de identităţi şi comunicarea acestora. Imaginea noilor oraşe–regiuni trebuie vizualizată ca proiecţie a identităţilor locale la scară regională, ierarhizare şi potenţare a semnificaţiilor acestora, în acord cu capacitatea de percepţie şi apropriere a simbolurilor propuse, de către indivizi.

Problema este că, datorită scării care caracterizează noile entităţi urbane, noţiunea de peisaj devine ambiguă, complicată de suprapunerea de structuri diferite, de imagini şi caracteristici variate, deseori opuse ca tipologie (urban / rural, natural / antropic, etc. Peisajul rezultat este caracterizat de multiplicitate, varietate, discontinuitate structurală şi spaţială. Riscul major este acela al înstrăinării, al pierderii sentimentului de apartenenţă; de aici necesitatea construirii de imagini semnificative, de construire a unei identităţi spaţiale, care să devină reprezentativă pentru societate. Peisajul devine responsabil pentru asigurarea acesteia, el conţine elementele care îi conferă caracterul, din el trebuie să ia naştere structura identitară a regiunii. 5.2. CADRUL URBAN TRADIŢIONAL ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI IT _patrimoniu şi dezvoltare urbană în oraşul european tradiţional

Dezvoltarea urbană a determinat peisajul construit al fiecărei epoci, peisaj pe care l-a transmis mai departe generaţiilor următoare, împreună cu un mod de viaţă specific. Istoria cadrului urban este o istorie a evoluţiei, a schimbării, a cazurilor particulare, în care fiecare element constituie o verigă de legătură între anumite etape.

Secolul XX este începutul erei globalizării, în cadrul căreia procesul de urbanizare a depăşit cu mult limita oraşului, generând zone caracterizate prin impersonalitate şi lipsă de identitate. Paradoxal este faptul că în era „noii economii” şi a „societăţii informaţionale” – adică în contextul globalizării, cultura devine inima dezvoltării economice, constituind în acelaşi timp cea mai bună garanţie pentru crearea unei identităţi a Europei. Astfel cultura şi patrimoniul22 devin factori primi în acest moment pentru constituirea sau consolidarea unei identităţi a regiunilor, în sporirea atractivităţii şi competitivităţii acestora. Într-o societate în care accentul se pune pe accesul la informaţie şi cunoaştere, patrimoniul trebuie să devina accesibil tuturor. Nu poate fi negat faptul că patrimoniul – natural sau antropic, s-a constituit deseori ca sursă în generarea identităţii locale sau regionale. El conţine nu numai o parte din istoria locului, dar şi informaţiile transcedentale care au determinat apariţia aşezărilor şi care s-au exprimat în specificul local. Promovarea peisajelor naturale din vecinătate sau introducerea de elemente unicat, atractive prin imagine, inedite sau manifest, devin în era informaţiei, a culturii globale, a societăţilor multietnice, modalităţi oportune pentru 22 Termenul “patrimoniu” este utilizat în lucrare cu referire atât la cadrul antropic (construit, antropologic) cât şi la cel natural.

Page 21: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

20

realizarea unei identităţi zonale sau locale (Tour Eiffel la momentul construirii lui, muzeul Guggenheim din Bilbao). Atractivitatea reprezintă în această perioadă o caracteristică extrem de importantă, ce asigură competitivitatea în contextul global. Noul peisaj urban va trebui să asigure nevoile de identitate şi apartenenţă, sprijinindu-se pe valorile culturale şi istorice, patrimoniul natural şi construit devenind repere, puncte de continuitate – legătura necesară dintre tradiţie şi modernitate. _spaţiul urban hypertext – modelarea peisajului urban; relaţia cu structura urbană tradiţională

În abordarea unei intervenţii la nivel urban este necesară înţelegerea evadării din limitele fizice ale proiectului propriu zis, a percepţiei la scări diferite a sitului, în legătură cu teritoriul de care aparţine, a „citirii” spaţiului ca sumă de temporalităţi diferite, ca acumulări succesive, ca spaţiu identitar aparţinând comunităţii locale, rezultat al nevoilor şi interacţiunilor sociale. Construirea oraşului în era informaţională necesită un demers secvenţial, dar nu segmentat, care să permită derularea evoluţiei organismului urban în paralel cu evoluţia societăţii, astfel încât secvenţele să poată fi adaptabile, transformabile în funcţie de noile cerinţe apărute în procesul continuu de modificare a structurilor sociale tradiţionale.

Esenţa dezvoltării urbane a unui organism urban existent, poate fi sintetizată la nivel de concept prin regăsirea sau construirea identităţii urbane (prin valorificarea patrimoniului natural şi / sau construit, prin identificarea geniului locului la nivelul obiectului de arhitectură sau a configuraţiei spaţial urbane) în contextul tehno – informaţional, identitate care – la nivel global – să poată sprijini semnificativ competitivitatea şi atractivitatea regiunii urbane pe care o reprezintă.

În cadrul intervenţiilor urbane dezvoltate în ultimele două decenii, acest lucru s-a dovedit principala motivaţie a investitorilor şi punctul de plecare al conceptorilor, realizând acest lucru prin identificarea, apoi marcarea sau potentarea caracterului regional sau local (ca reacţie împotriva unelor consecinţe negative ale globalizării) – fie printr-un proces de restaurare sau revitalizare a patrimoniului (ex. - Emscher Park, Duisburg), fie prin marcarea spaţiilor sau zonelor fără identitate (ex.- Bilbao, Valencia, Lyon). S-a urmărit în toate cazurile o restabilire a coerenţei spaţiale urbane, construirea unui „oraş mozaic” caracterizat de succesiunea de locuri cu anumite semnificaţii, relaţionate într-o reţea perceptibilă la nivelul spaţiului urban, alcătuind prin specificitate identitatea oraşului. Similar tehnologiei informaţionale care modifică în prezent întregul mod de gândire al societăţii, structurile economice, politice, sociale, spaţiul urban preia din conceptul în sine al utilizării aplicaţiilor de Internet elementele de legătură între site-uri, linkuri, informaţii – elemente de tip hypertext care – aşa cum permit navigarea în spaţiul virtual, facilitează citirea structurii urbane prin parcurgerea şi citirea simultană a acesteia.

În contextul concluziilor extrase în urma studiului, se conturează ideea că identitatea urbană în era informaţiei este dependentă de remodelarea peisajului urban în vederea restructurării oraşului. În acord cu tendinţele dictate de societatea transformată de către noile tehnologii în dezvoltare, noua identitate trebuie relaţionată cu istoria urbană, cu valorile şi caracterul locurilor, cu elementele de specificitate sau de potenţial care au stat la baza fiinţării aşezărilor umane. Structura naturală, spiritul locului, coerenţa spaţială, patrimoniul existent şi obiectul de arhitectură urban sunt elementele care alcătuiesc (împreună) contextul de formare a acestei identităţi. Suprapunerea conceptelor implicate, introduse în dialogul real – virtual specific tehnologiei informaţionale, determină caracteristicile necesare entităţilor urbane în această perioadă de tranziţie – competitivitatea şi atractivitatea. Imaginea urbană, susţinută de fenomenul de apropriere de către societate al spaţiului pe care-l locuieşte, devine marca, “brand”-ul acesteia, iar continuitatea spaţială devine o calitate esenţială a Peisajului Urban, care trebuie înţeles, memorat, apropriat.

Page 22: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

21

PARTEA a III-a CAPITOLUL VI

STRATEGII DE INTERVENŢIE ŞI STUDIU DE CAZ 6.1. STRATEGII GENERALE ŞI ETAPE DE INTERVENŢIE ÎN VEDEREA CONSTITUIRII UNUI PEISAJ URBAN AL SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE _ Stabilirea contextului Modul de abordare al subiectului pe parcursului studiului a intenţionat construirea unui proces gradual de înţelegere a problematicii generale pe care o constituie implementarea Tehnologiei Informaţionale în modul de viaţă al societăţii, cu repercursiuni şi influenţe asupra Oraşului (sau a ceea ce urmează a deveni acesta) şi asupra Peisajului Urban, aşa cum a fost delimitat în cadrul lucrării. Este foarte important faptul că întregul studiu se referă la urmărirea consecinţelor fenomenului IT asupra oraşului existent supus unor noi forţe de restructurare, corespunzătoare perioadei de tranziţie a Erei Informaţionale, în care ne aflăm. Vorbim astfel de peisajul urban ca rezultat al restructurării urbane în era informaţiei, consecinţă a modificării structurii societăţii, a nevoilor. Individul “hypertext” – care acţionează în câmpuri multiple, determină constituirea spaţiului urban “hypertext” – spaţiu ce asigură relaţionarea câmpurilor de acţiune a indivizilor – prin mobilitate, mixitate funcţională, medii de comunicare fizică sau virtuală. Obiectivele propuse de restructurarea urbană în era informaţională sunt caracterizate printr-o serie de acţiuni necesare configurării unui cadru mobil, telecomunicant:

1. asigurarea mobilităţii – printr-o bună relaţionare în teritoriu 2. descentralizarea urbană – constituirea unei reţele de poli de interes 3. mixitatea funcţională – inserarea în ţesutul existent de noi funcţiuni 4. dezvoltarea unei reţele de spaţii publice – în vederea realizării coerenţei peisajului urban. 5. dezvoltarea mediilor de comunicare – fizice sau non-fizice (virtuale), relaţionate cu

spaţiul urban, fie la nivel de informaţie (site-uri, bloguri, oraşe digitale), fie la nivel fizic – prin introducerea elementului informaţional la nivelul imaginii arhitecturale.

6. (re)construirea identităţii urbane– prin identificarea şi/sau accentuarea specificului local, urmărind (re)crearea sentimentului de apartenenţă.

În cadrul acestor obiective se structurează noul Peisaj Urban, care presupune satisfacerea acestora în contextul specificităţii locale şi/sau regionale. Aceste peisaje sunt compuse din dimensiuni spaţiale variate, fie ele morfologice, funcţionale, materiale sau imateriale, dezvoltate la diferite scări de percepţie, incluzând peisaje specific urbane, peisaje de periferie, peisaje rurale, naturale, diferite ţesuturi sau moduri de ocupare a terenurilor. Intervenţia la nivelul peisajului urban presupune astfel două procese principale:

- intervenţia la nivel spaţial; - intervenţia la nivelul comunicării, mediatizării valorilor adăugate produsului spaţial;

procese pe baza cărora se construiesc strategiile posibile de remodelare, având ca principal obiectiv identitatea urbană.

Prin problemele ridicate am urmărit delimitarea cadrului de intervenţie necesar pentru a putea stabili câteva caracteristici generale ale peisajului urban, posibil a fi aplicate / aplicabile în diferite tipologii de scenarii, caracterizate fiecare de specificul locului sau societăţii. Ca atare, consider că peisajul urban al erei informaţionale trebuie

_să ofere imagini asociate cu scările de percepţie ale peisajului (de la regional la local); _să poată fi asociat multiplelor “lumi” de acţiune ale indivizilor / societăţii; _să aibă coerenţă la nivelul parcursului; _să ofere posibilitatea de cunoaştere, să fie un spaţiu educativ, informaţional, cultural; _să construiască o identitate pe baza unei viziuni multicriteriale – care să exprime echilibrul între tradiţie şi modernitate (între istorie şi inovaţie).

Page 23: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

22

6.2. STUDIU DE CAZ – Strategie de restructurare a Peisajului Urban aferent unei zone urbane constituite, în contextul erei informaţionale, al globalizării şi regionalizării _premise de studiu / delimitarea cadrului general

Studiul de caz îşi propune construirea unei strategii de restructurare la nivelul peisajului unei zone urbane constituite prin acumulare istorică şi intervenţii ulterioare, urmărind încadrarea în tendinţele şi cerinţele pe care noile tehnologii informaţionale şi comunicaţionale le implică prin influenţa asupra oraşului şi societăţii urbane. Aria propusă spre studiu este situată în municipiul Bucureşti – oraş ale cărui coordonate au început să se discute pe palierul metropolelor europene, contextul general fiind acela de entitate urbană în plin proces de definire a rolului, identităţii şi statutului său la nivel global. Zona ce urmează a fi delimitată se conturează în ideea stabilirii unui set de reguli generale, care să poată acoperi o paletă suficient de largă de posibile scenarii de intervenţie. În acest sens, am urmărit într-o perspectivă cuprinzătoare selectarea unei arii care să cuprindă o tipologie cât mai variată de tipuri de ţesut, pornind de la existenţa valorilor de patrimoniu natural, urban, arhitectural, artistic încadrate într-un ţesut istoric, până la zonele destructurate de intervenţii urbane lipsite de coerenţă sau situri industriale urbane în proces de dezafectare.

Ideea urmărită este de relaţionare a acestei zone în cadrul fluxurilor urbane şi virtuale care se dezvoltă în şi înafara organismului urban, pornind de la nivelul vecinătăţii, trecând prin nivelul urban, apoi municipal, metropolitan, regional, discutând în final problematica la nivel global. Înţelegând în urma studiului influenţele pe care tehnologia informaţională o are asupra societăţii, şi, indirect, asupra oraşului, aplicaţia va dezbate practic aceste probleme în contextul Peisajului şi Identităţii Urbane în cadrul ariei cuprinse între râul Dâmboviţa şi Şoseaua Viilor, aşa cum va fi delimitată ulterior.

În urma analizei contextuale, situl propus spre studiu se situează într-o arie caracterizată de mixitate

funcţională, prezenţa elementului natural (râul Dâmboviţa, parcurile Carol şi Tineretului), a siturilor industriale urbane, elemente reper şi identităţi urbane – constituite istoric sau implementate forţat, alcătuind un peisaj variat, atât din punctul de vedere al valorilor existente, cât şi al diferenţelor puternice din cadrul ţesutului (zone coerente / arii destructurate). Identificarea caracteristicilor şi poziţionarea în contextul general – urban şi teritorial, reprezintă o etapă importantă în ideea încadrării în era informaţiei, înţelegând faptul că sintetizarea şi extragerea elementelor specifice au o importantă contribuţie în structurarea peisajului urban, a construirii identităţii urbane – în vederea asigurării atractivităţii şi competitivităţii la nivel european şi global. _delimitare / decupaje / argumentare

Zona propusă spre studiu cuprinde în cea mai mare parte cornişa Dâmboviţei, în segmentul delimitat

de Parcul Izvor – Casa Poporului şi Parcul Tineretului – Calea Văcăreşti, dar şi o suprafaţă consistentă adiacentă acesteia, generând astfel un teritoriu caracterizat prin diversitate, multiplicitate, diferenţiere – atât funcţională, cât şi spaţial – volumetrică, socială, identitară.

Page 24: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

23

Fig.6.1. Zona de studiu cu limitele şi reperele majore

Limitele propuse conturează in zona ce

se desfăşoară în sudul Dâmboviţei un perimetru frământat, parţial fragmentat, cu un procent semnificativ de spaţii plantate (parcuri, scuaruri, promenade verzi), delimitat de linii puternice existente şi propuse – râul Dâmboviţa, Bdul Dimitrie Cantemir, Şoseaua Viilor, Strada Progresului, Calea Rahovei.

Motivele care au determinat decuparea descrisă a teritoriului, sunt susţinute în primul rând de prezenţa elementului natural, care, istoric s-a constituit ca identitate a capitalei – râul Dâmboviţa, pe de altă parte, cornişa acesteia determină prezenţa factorului spaţial – volumetric în susţinerea şi aprofundarea acesteia. Paradoxul este tocmai acel element care conferă potenţial sitului descris: într-o zonă puternic urbană, factorul natural este cel care oferă posibilitatea structurării unei identităţi, existente de altfel la nivelul informaţiei tradiţional – istorice. Studiul va urmări modul în care acest element – geniul locului – se constituie în prezent în sursă de generare a coerenţei spaţial – urbane şi identitare a unui oraş spart, frământat, segregat, dar pe de altă parte variat şi diversificat.

Potenţialul sitului studiat este dat tocmai de varietatea ţesutului urban, a funcţiunilor existente, a

diversităţii imaginilor urban–arhitecturale şi a valorilor istorice, culturale, peisagistice. În prezent, situl oferă o multitudine de identităţi, insuficient valorificate pe de o parte, şi necorelate în cadrul unei reţele spaţiale, pe de altă parte. Realizarea unei coerenţe la nivelul parcursului va avea ca efect, printre altele, realizarea unei imagini unitare, de ansamblu a zonei, care va putea fi constituită ca identitate a sa, cuprinzând atât elementele individuale, cât şi legăturile dintre ele. (de exemplu – materializarea unui traseu de la Patriarhie la Parcul Carol va permite vizualizarea unor zone de ţesut rezidenţial tradiţional, putându-se lega la nivel cultural cu o serie de alte obiective pe parcurs).

Fig.6.2. Imagini percepute pe traseul Patriarhie – Parcul Carol

Situl beneficiază de un număr impresionant de imagini semnificative, chiar memorabile, care reprezintă principalul potenţial al lui. Scara la care acestea se bucură de recunoaştere variază, în funcţie de mai mulţi parametri – de factură socială, administrativă, culturală, estetică. Se configurează astfel foarte important rolul

Page 25: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

24

reţelei în peisajul urban, pentru relaţionarea acestor imagini şi corelarea lor cu contextul complex pe care-l reprezintă, devenind spaţiul necesar societăţii informaţionale.

_ stabilirea de strategii de constituire a identităţii urbane

Strategia de reconstituire a identităţii urbane în limita studiată grupează mai multe paliere de intervenţie şi acţiune: 1. palierul fizic – spaţial

Intervenţia în cadrul palierului fizic–spaţial urmăreşte reducerea segregărilor şi diferenţelor din parcurgerea şi perceperea spaţiului urban, prin constituirea unei imagini în acord cu statutul de metropolă a Bucureştiului. Importantă este în acest context inserţia urbană care devine element de articulare spaţial–volumetrică şi semnificativă, completând profilul complex al structurii urbane prin armonizarea dintre vechi şi nou, introducând noi semnificaţii şi întărind identităţile existente. 2. palierul ambiental

În urma analizelor efectuate am identificat o reală varietate de ambianţe urbane datorate tipologiilor diverse dar şi intervenţiilor survenite în structura oraşului. Toate acestea au generat situaţii particulare, care sunt sau pot deveni elemente de identitate, şi tocmai din acest motiv această diversitate constituie atractivitatea locului. 3. palierul socio- cultural

Incoerenţa urbană, fragmentarea şi segregarea, inserţiile brutale au determinat pierderea sentimentului de apartenenţă a indivizilor. O strategie de revitalizare va avea în vedere întărirea statutului zonelor şi construirea unei infrastructuri sociale şi culturale legată de materializarea conceptului de coerenţă urbană, integrându-le în nodurile propuse, constituind puncte de atractivitate ori elemente de identitate sau specificitate locală. 4. palierul funcţional – economic

Una din problemele zonei este atractivitatea – aflându-se într-o situaţie de conflict generată de dialogul dintre – pe de o parte: poziţia în cadrul oraşului, contextul natural şi construit, şi pe de altă parte de: permisivitate de construire, cadru social. Construirea unei strategii de revitalizare în ansamblu care să implice şi interesul administraţiei publice poate avea în vedere constituirea unei reţele care să rezolve atât probleme ale oraşului, dar şi probleme ale zonei, având ca şi consecinţă o creştere a valorii terenului care să poată atrage parteneriate pentru intervenţii majore în zonă. 5. palierul administrativ

Coexistenţa ariilor protejate şi a zonelor industriale în interiorul ţesutului ridică probleme destul de mari, care necesită obligatoriu implicarea şi conştientizarea autorităţilor publice, a populaţiei şi a actorilor economici. Deciziile trebuie asfel să pornească de la nivel municipal, urmărind o conlucrare îndeaproape cu populaţia şi administraţia locală, implicându-le deopotrivă într-un proces coerent de reabilitare şi remodelare a imaginii şi peisajului urban. 6. palierul informaţional IT - media

Realizarea de aplicaţii IT cu scopul de informare şi implicare a populaţiei, în cazul demarării unui proiect urban de amploare, vor trebui să urmărească prezentarea în cadrul unor site-uri dedicate evenimentului a proiectului, strategiei, scopurilor, dar şi sondaje de opinie, statistici, propuneri de evenimente, happeninguri. Ideea de interactivitate poate spori interesul locuitorilor către această intervenţie, implicându-i conştient în remodelarea sau conservarea peisajului.

Pe de altă parte realizarea de aplicaţii media – cuprinzând reviste, spoturi publicitare, clipuri informaţionale, promovarea de imagini cu impact puternic vor avea un rol extrem de important în demararea procesului de conştientizare şi asumare a specificului local existent sau propus a se materializa.

O strategie de restabilire a identităţii se materializează în revitalizarea şi remodelarea peisajului urban în vederea construirii unei imagini urbane coerente şi armonioase, în acord cu statutul de metropolă a oraşului şi cu vechile identităţi ale zonei. În acest sens soluţia se conturează în ideea structurării unui sistem de reţele în care nodurile se constituie ca centre de greutate locale, marcat prin continuitatea spaţiului public şi a calităţii amenajării.

Page 26: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

25

Fig.6.3. Strategie propusă de structurare a sistemului de relaţii pietonale şi spaţii publice în zona studiate

_concluzii ale studiului de caz Scopul studiului este acela al aplicării demersului teoretic construit în urma cercetării şi teoretizării

peisajului urban în era informaţională, prin identificarea valorilor locale şi construirea coerenţei peisajului prin relaţionarea elementelor de identitate locală, zonală şi metropolitană. Construirea unor reţele ierarhizate având ca efect realizarea continuităţii imaginii urbane urmăreşte creşterea atractivităţii precum şi implicarea cetăţenilor prin modelarea conştiinţei civice, stimulând dorinţa de implicare în refacerea peisajului.

Utilizarea unor termeni specifici – link, hypertext, navigare, face parcurgerea spaţiului urban similară navigării pe Internet, oferind numeroase opţiuni accesibile din diferite noduri urbane – link-urile spaţiului fizic, în care posibilitatea de a alege un traseu funcţionează precum cuvintele unui hypertext. Peisajul urban se transformă într-o metaforă tehnologică, organizarea spaţială de tip mozaic corespunde unei nevoi crescânde de informare, de percepere a unei palete variate de imagini, cuprinzând amenajări şi arhitecturi diferite, concomitent cu informaţia latentă pentru viitoare tendinţe şi dezvoltări. Flexibilitatea modului de organizare în reţea va permite adaptarea structurii urbane noilor cerinţe de funcţionare. Aria de studiu prezentată se încadrează în subiectul de cercetare prin varietatea sa, prin valoarea culturală a spaţiului urban, prin calitatea peisajului - sursă de informaţii, conţinând elemente ale istoriei sale - de la continuarea structurii naturale a sitului, trecând prin transformările suferite, şi până la noile tendinţe ce aşteaptă a se materializa.

Având în vedere că problematica transformării peisajului urban sub influenţele noilor tehnologii este un proces complex, atât datorită multitudinii de paliere vizate şi implicate, dar şi datorită discutării lui în cadrul dualităţii real–virtual, interdisciplinaritatea trebuie să constituie o caracteristică a modului de abordare metodologică a subiectului. In cadrul paradoxurilor dezvoltate de era informaţională, peisajul urban îşi află sensul în cadrul dialogului dintre variaţie – cerinţă a societăţii necesară pentru consumul de spaţiu şi permanenta nevoie de informare, identitate – atribut al competitivităţii, şi coerenţă – cu directă referire asupra legăturii dintre societate şi spaţiul pe care-l locuieşte.

Page 27: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

26

BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI , ARTICOLE, PUBLICAŢII 1. Ascher, Francois - Les nouveaux principes de l’urbanisme, Editions de l’Aube, 2001. 2. Ascher, Francois - La societe hypermoderne, Editions de l’Aube, 2000 3. Asensio, Francisco - Atlas des Paysagistes, ed. Minerva, col. Aubanel, 2006 4. Aurigi, Alessandro - ICT and the city.Tensions in the digital city, www.planum.net - The European Journal of Planning, 2006 5. Benevolo, Leonardo - Oraşul în istoria Europei, Ed. Polirom, Bucureşti, 2003. 6. Botez, M. şi Celac, M. - Sistemele spaţiului amenajat, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980. 7. Castells, Manuel - The Rise of the Network Society, Blackwell Publisher LTD, Oxford, UK, 1996 8. Castells, Manuel – The Informational City : information technology, economic restructuring and the urban - regional process - Oxford, Blacwell, 1989 9. Castells, Manuel – Information technology, globalization and social development, UNRISD Discussion Paper no.114, September 1999, www.unrisd.org. 10. Castels, Manuel - European cities, the Informational Society, and the global Economy - New Left Review 204, martie / aprilie 1994 11. Choay, Francoise - Alegoria patrimoniului, Editura Simetria, 1998. 12. Choay, Francoise - Urbanismul, utopii si realităţi, Ed. Paideia&Simetria, Bucuresti, 2002. 13. DeFleur, Melvin L. & Dennis, Everette E. - Understanding Mass Communication – Boston: Houghton Mifflinm 1991 14. Drăgănescu, Mihai - Ştiinţă şi civilizaţie, Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984. 15. Drewe, Paul - ICT and urban form / urban planning and design - off the beaten track - iunie 2000 - http://networkcity.bk.tudelft.nl/pdf/pub07.pdf 16. Dupuy, Gabriel – L’urbanisme des reseaux, theories et methodes, Armand Colin, Paris 1991 17. Eftenie, Mariana - Concepţie şi proiectare în urbanism prin considerarea utilizatorului – receptor ca factor de referinţă, Editura Universitară Ion Mincu, Bucureşti, 2002. 18. Fidler, Roger - Mediamorphosis – să înţelegem noile media, Ed. Idea Design&Print, Cluj, 2004 19. Gheorghiu, Dragoş - Antropologie urbană, Curs Studii Aprofundate UAUIM, 1998 – 1999. 20. Gospodini, Aspa – European cities and place-identity generators, Discussion Papers Series, University of Thessaly Publications, Volos, 2002 21. Graham, Stephen & Marvin, Simon - Splintering Urbanism, Routlege Taylor & Francis Group, NY, 2002. 22. Graham, S. & Aurigi, A. - Virtual Cities, Social Polarization, and the Crisis in Urban Public Space, in Journal of Urban Technology, vol. 4, Nr. 1, April 1997, pp. 19-52. 23. Gronlund, Bo – The informational society and the humane city, in Urban Winds, www.hjem.get2net.dk 1993 24. Gronlund, Bo – New Urban theory, in Urban Winds, www.hjem.get2net.dk 2005 25. Gronlund, Bo – The Urban Question and The Rise of the Network Society – on Manuel Castells, in Urban Winds, www.hjem.get2net.dk 1997 / 1999 26. Hall, Peter - Oraşele de mâine, Editura ALL Educational, 1999 27. Harouel, Jean – Louis - Istoria urbanismului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2001. 28. Herseni, Traian – Sociologie- Teoria generală a vieţii sociale, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 29. Ianoş, Ioan - Sisteme teritoriale – o abordare geografică, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000. 30. Krier, Rob - Urban Spaces, Rizzoli International Publications, INC, NY 1979 31. Laguerre, Michel S. – The Digital City/ The American metropolis and information technology – The digital identity of the city: Approaches and interpretations / IT as Process and Globalization as Outcome – august 2005 32. Larcher, J.L., Gelgon, T. – Amenagement des espaces verts urbains et du paysage rural, Ed. TEC&DOC, Paris, 2000 33. Lefebvre, Henri – La production de l’espace, ed. Anthropos, Paris, 1974 34. Lynch, Kevin - Good city form, The MIT Press, 1992. 35. Lynch, Kevin - L’image de la cite, Paris:Dunod, 1976. 36. Majuru, Adrian - Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă, Ed. Compania, 2003 37. McLuhan, M. , Q. Fiore - The Medium is the Message, in New York: Bantam, 1967 38. Mihali, Ciprian - Anarhia sensului – o fenomenologie a timpului cotidian, Ed. Idea Design&Print, Cluj, 2001 39. Mitchell, William - City of bits, The MIT Press, 1996.

Page 28: PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE · 2011. 6. 23. · PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor

PEISAJUL URBAN ÎN CONTEXTUL TEHNOLOGIEI INFORMAŢIONALE - studiu asupra implicaţiilor şi tendinţelor noilor tehnologii în structura urbană tradiţională

27

40. Mumford, Lewis - Le declin des ville ou la recherche d’un nouvel urbanism, France – Empire, 1970 41. Norberg Schulz, Christian - Existence, space and architecture, Studio Vista Limited, 1971. 42. Norberg Schulz, Christian - Architecture: Presence, Language, Place, Skira Editore, Milan. 2000 43. Pitte, Jean Robert – Histoire du paysage francais, Ed. Taillandier, 1992 44. Relph, Eduard - Place and Placelessness, Pion Ltd., 1976 45. Rossinot, Andre – Avenirs de Villes – ed. Le Moniteur, Nancy, 2005 46. Rozenholc, Anita – Heritage in a network society in ECC – PAT 2001 - Forward planning: The function of cultural heritage in a changing Europe 47. Rykwert, Joseph - The seduction of place/ The city in the twenty-first century, published in GB in 2000 by Weidenfeld&Nicolson. 48. Sandu, Alexandru - Structuri urbane, curs UAUIM. 49. Sandu, Alexandru - Diferenţierea spaţială şi particularizarea spaţiului urban, Revista Arhitectura nr. 4/ 1975 50. Sassen, Saskia - The global city: strategic site/new frontier - Seminar „GLOBALIZATION - a symposium on the challenges of closer global integration” - iulie 2001 51. Toffler, Alvin - Şocul Viitorului, Editura Politică, Bucureşti, 1973. 52. Toffler, Alvin - Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti, 1983. 53. Toynbee, Arnold - Oraşele în mişcare,Editura Politică, Bucureşti, 1976. 54. UnStudio - Design Models – Architecture, Urbanism, Infrastructure (Ben van Berkel, Caroline Bos), ed. Thames&Hudson, London, 2006 55. Veron, Jacques - L’urbanisation du monde, ed. La Decouverte, Paris, 2006 56. Veyn, Paul – Les grecs ont-il cru a leurs mythes?, Ed. Le Seuil, 1983 57. Virilio, Paul - Spaţiul Critic, col. Panoptikon, Ed. Idea Design&Print, 2001. 58. Wirth, Louis – Urbanism as a way of life – American Journal of Sociology, 44 59. *** - Anyhow, Ed. By Cynthia Davidson, The MIT Press, 1998 60. *** - Arhitectura - 1/1987 61. *** - Arhitext Design - Bucureştiul ca metropolă, 1/2000. 62. *** - Avenirs de villes – Ed. Le Moniteur, Nancy, 2005 63. *** - Built environment and information technologies, Middle East Technical University, Ankara, 2006 64. *** - ECC – PAT 2001 - Forward planning: The function of cultural heritage in a changing Europe 65. *** - Globalizare şi identitate, Secolul 21 nr.7-9/2001. 66. *** - Interactive Cities – Anomalie Digital Arts no.6, sub coordonarea lui Valerie Chatelet, Ed. Hyx, www.editions-hyx.com, Orleans, 2007 67. *** - Les debats sur la ville 7, Fabriquer la ville aujourd’hui – sous la direction de Francis Cuiller, ed.Confluences, Agence d’urbanisme Bordeaux metropole Aquitaine, 2008 68. *** - Loc, Locuire, Poluare, Secolul 20, 1999. 69. *** - The image and the region – Making mega-city regions visible! – ed. by Alain Thiersten, Agnes Forster - Lars Muller Publisher, Baden, Switzerland, 2008 70. *** - Urbanisme - iulie / august 1998. 71. *** - Urbanisme - martie 1996. 72. *** - Urbanisme - mai / iunie 1996. 73. *** - Urbanismo – nr. 27, februarie 1996 SURSE INTERNET : www.bev.net www.editions-hyx.com www.foldoc.org www.global-vision.org www.hjem.get2net.dk www.isoc.org www.planum.net www.rudi.net http://www.scalablecity.net/ www.sfsu.edu www.spacesyntax.org www.unrisd.org www.zmb.ro