Pesteri din Carpatii

Occidentali

Cop Mihai -----------------

MC

Peștera Scărișoara

sau Ghețarul de la Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din România. De aici îi vine și numele de Ghețar iar Scărișoara vine de la comuna Scărișoara situată 16 km mai jos, de care aparținea administrativ în vremea când a fost botezată.

Pestera Scarisoara

Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60 m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului.

După încălzirea vremii

gheața începe să se topească și dispare jumătate din volum, dar este alimentată în fiecare iarnă cu un nou strat la suprafață. Topirea are loc și la bază ghețarului, astfel că de la bază dispare o secțiune și o alta se depune sus. Cea mai veche gheață de la bază are 4.000 de ani.

Peştera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri. Astfel chiar dupa intrare in pestera vizitatorul se afla in Sala Mare si apoi trece in Biserica unde poate admira peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata. De aici se poate ajunge in Rezervaţia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in Rezervaţia Mică .

Peştera Urşilor a fost

descoperită în 17 septembrie 1975 şi deschisă vizitatorilor în 1980. Peştera are o lungime de 1,5 kilometri dintre care 521 de metri au fost declaraţi rezervaţie ştiinţifică.

Pestera Ursilor

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de „urşi de cavernă” – Ursus Spelaeus, descoperite aici cu mulţi ani în urmă. Pe vremuri peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, mai precis, în urmă cu 15.000 de ani.

Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batrânilor, iluminata cu lumânari.

Pestera a ramas astfel

închisa pâna pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea portiunii de la intrare, în timpul lucrarilor de exploatare a calcarului (marmura). Dupa 5 ani de amenajari la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, pestera a fost deschisa vizitatorilor. Anual pestera este vizitata de peste 200.000 de vizitatori.

Este declarată monument al naturii. Este de o

frumuseţe rară, fiecare centimetru este acoperit cu concretiţiuni incredibile şi frumos colorate ca într-o lume de basm. De la intrare începe o galerie mare.

Pestera Vartop

Cursul subteran apare după cca. 50m, care la puţin timp primeşte un afluent care poate fi urmat. Galeria ascendentă ne duce până la Sala Mare din care mai este o galerie de 78 m foarte scundă.

Intrarea este un portal de 15 metri lățime și 5 metri înălțime. Este descendentă și duce în "Sala Ghețarului", de 70 metri lungime. Blocul de gheață are aproximativ 1.600 metri cubi.

Aici se găsesc domuri stalagmitice și numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc și cristale de calcit.

Importanța peșterii rezidă mai ales în bogăția formațiunilor de depunere calcitică, foarte variate ca tip și bine conservate. Deși mică, aceasta este una dintre cele mai frumoase peșteri din țară