1.Pietre PretioaseKrystalGirl

“Ce este misterul?…”primele cuvinte ratacite intr-un jurnal vechi, l-am gasit intr-un cufar vechi, plin de praf, dar m-au impresionat desenele care erau pe el, parca erau rupte dintr-un film egiptean, numai hieroglife simboluri ciudate, mi-a atras privirea imediat. Ce sa fac cu el ?, sa-l deschid?, sa-l arat prietenelor, ar fi crezut ca sunt nebuna, eu si misterele mele. Lucrurile ascunse oamenilor obisnuiti, lucrurile fara sens pentru unii pentru multi dintre noi reprezinta ceva, ceva ce poate zgudui lumea, misterele sunt viata mea. Trebuia sa aflu ce contine acel jurnal, al cui apartinea, si ce semnifica, am luat frumos cartea aceea veche si am coborat in camera mea, care era cam goala, de abia ne mutasem in casa cea noua si io cotrobaisem peste tot nu poti sa ma condamni trebuie sa aflu unde voi locui si ce lucruri interesante se ascund in casa cea noua, urmarind filme si stiind ce spaime voi trage mai departe trebuia sa stiu la ce sa ma astept.

Primele mele cuvinte in jurnal de cand am ajuns in casa cea noua “Exact ce imi trebuia…un mister despre mister…ce o sa urmeze nimeni nu stie…visez in continuare..”. Oare ce se va intampla daca voi descoperi adevarul? Nu am apucat sa-mi raspund la intrebare ca mama a intrat in camera. Era timpul pentru somn a fost o zi lunga si grea maine mai asezam prin casa .Uff… cine ne-a pus sa ne mutam?, o bataie de cap de care sper sa scap intr -o saptamana. Desi cu descoperirea cea impresionanta nu am avut deloc timp s-o descifrez tot balamucul cu mutatul ne-a luat o saptamana jumatate pana am reusit sa punem lucrurile la locul lor eram foarte obosita si in fiecare seara adormeam imediat. Totusi daca eu fizic nu lucram, spiritual mintea mea o lua razna, aveam vise din ce in ce mai ciudate despre lucruri pe care nu le vazusem niciodata stiam ca este o legatura intre ele da nu stiam care asta aveam sa descoper mai tarziu.

Totul se petrecea intr-o casa parasita, eram parca pierduta acolo printre carti vechi auzeam voci, voci stranii din carti, nu intelegeam mai nimic doar cateva cuvinte” citeste….mistere…..adevarul era ceva legat de cartile aflate in jurul meu trebuia sa le citesc pe toate? Ar fi durat o vesnicie dar totusi asa as afla adevarul...dar nu!… e o nebunie…trebuie sa existe alta cale. Apoi totul se prabusea in jurul meu, nu vroiam sa citesc, nu vroiam sa aflu esentele lumii. Ma trezem si reflectam la ceea ce sa intamplat in lumea zbuciumata din interiorul meu oare ce insemnau toate aceastea?, oare unde duce speranta?. Asemeanea intrebari fara raspunsuri mai multe decat la inceput se asterneau usor pe pagina alba a jurnalului, eram hotarata sa aflu totul, dar oare aveam nevoie de ajutor? Singurul ajutor pe care il aveam era jurnalul cel vechi el ma va ajuta sa descoper calea spre mister dar nu apucasem sa-l citesc deloc, am deschis prima pagina si atat, eram curioasa dar trebuia sa aflu ce scria pe coperta lui al cui era si care era tema lui poate nu aveam dreptul sa-l citesc, sa-l detin , poate va veni dupa el. Nu puteam sa fac vreo miscare gresita astfel totul s-ar fi dus de rapa. M-am asezat in pat , am pus jurnalul pe noptiera si am adormit.

A doua zi era soare afara, in sfarsit o zi in care pot sa cunosc si eu noul oras , stateam la curte o casa mica si aveam vreo doi vecini, era o zona mai retrasa a orasului dar aici obisnuiau sa se joace copiii era multa verdeata multe flori o zona de munte impresionata. Am iesit cu bicicleta la plimbare si m-am oprit langa un lac, locul perfect pentru meditare, m-am asezat pe iarba si priveam cerul care parca imi desena din nori soarele imi zambea si munti stateau drepti in fata. Totul era de vis parca eram in basmul

cuiva si viata mea era simpla, fericita in acele momente pe lac. Dar m-am trezit la realitate trebuia sa aflu ce e cu semnele ce mi se arata pana si cerul imi arata ceva trebuia sa aflu ce se intampla. Stateam linistita cu gandurile mele si apare un baiat cam de varsta mea. - Buna vad ca mi-ai descoperit locul meu secret!.. - Buna!... secretul tau e in sigurata, e un loc foarte frumos., sunt noua in oras si m-am hotarat sa ma plimb, am dat de locul aceasta magnific, sper ca nu te superi? - Putem sta amandoi aici stai linistita, apropo eu sunt Diamond. - Incantata , eu sunt Krystal. - Deci esti noua, nu cunosti minunatiile aceastor locuri, te vor incanta , poate o sa facem o escapada intr-o zi in adancul acestui oras sa descopri si tu secretele lui. -Secrete?, ma pricep la secrete si la aflat misterele lumii acesteia, sunt atat de multe de aflat. - Duminica putem merge daca vrei , ne intalnim la 3 in acest loc - Sigur mi se pare perfect.

Eram foarte incantata de prezenta acelui baiat m-au atras cuvintele lui foarte mult se vedea ca aveam ceva in comun si aveam sa ne intalnim peste trei zile, ce emotionant. In seara aceea m-am gandit foarte mult la ce vazusem in aceea zi si din vorbele lui Diamond ce vazusem era doar o mica parte din minunata lume pe care aveam sa o descoper. Poate aveam sa aflu ceva legat de jurnal, de misterele lui cine stie dar va fi interesnt oricum si in prezenta unui baiat asa atragator ca el. Dar noaptea nu avea sa fie la fel de linistita iarasi am avut un vis care ma uimit pur si simplu. In acea casa parasita in care se pare ca imi petreceam eu majoritatea noptilor in vis printre acele carti vechi, de data asta incercam sa scap vroiam sa gasesc o iesire din acel labirint intuncat imi era frica deodata se auzi un zgomot undeva in spate meu m-am apropiat usor sa vad ce este, nu stiam daca era bine sa ma intorc dar totusi am facut-o, pe jos era o carte deschisa la jumatate nu am vazut ce carte era dar era foarte interesant desenul la care era deschisa, patru cercuri unite si o mica ghicitoare, am crezut ca este, nu am apucat decat sa descifrez cateva cuvinte mister.. semn....cerul...Poate insemnau ceva dar in acel moment nu mi-am dat seama prea mult. Cartea a disparut imediat din mana mea m-am speriat si am inceput sa fug, sa scap din acel cosmar. Am vazut undeva departe o mica lumina, m-am indreptat acolo am gasit o usa si am deschis-o, deodata o lumina puternica m-a orbit. Atunci m-am trezit din somn, eram si mai nedumerita ca mai inainte, totul se amplifica in capul meu si nu mai stiam ce sa cred, in loc sa rezolv secretele eu intram in ceata din ce in ce mai mult.

A doua zi dimineata mama mi-a spus sa aranjez cartile pe rafturi din biblioteca care ramasese de la proprietarul casei. Erau pline de praf si erau foarte multe si eu fara nici un chef sa le asez, dar totusi m-am dus in camera cu carti si am inceput sa le aranjez am observat ca locul uneia dintre carti era pe un raft mai sus mi-am luat scaunul si m-am suit pe el in speranta ca ajung sus am pus cartea la loc dar am dat in schimb peste alte carti care au cazut jos. „Asta mai imi lipsea, alta treaba..uff..Acum trebuie sa le aranjez si pe aceastea”. Dar spre surprinderea mea una din carti sa deschis si am zarit de sus ceva micutz stralucitor. Interesata de acel lucru am coborat repede sa vad ce este, era un inel foarte vechi dar foarte frumos avand mici simboluri pe el foarte frumos gravate si cu o pietricica verde in mijloc. Era un inel splendid l-am luat si l-am pus pe deget, mi se potrivea perfect, atunci mi-a venit in minte visul pe care il avusem seara, o carte deschisa cu acel desen cu cercuri, cercul era de fapt un inel, dar acolo erau patru cercuri, unde ar fi

celelalte inele, chiar exista?, sau e doar o intamplare?. Ziua a decurs fara alte intamplari majore m-am plimbat un pic pe afara am ajutat-o pe mama dar avea in gand ca in seara aceasta sa deschid jurnalul sa vad ce contine mai in detaliu...

Seara venise, mama s-a dus la somn si eu eram pregatita sa deschid jurnalul dar s-a luat curentul , incredibil dar cand vreau sa descopar mai mult ceva se intampla si imi da planurile peste cap. M-am uitat pe geam sa vad daca si la vecini s-a luat lumina si asa era, strada era in bezna m-am speriat si am tras perdeaua, nu vroiam sa adorm atat de repede si pe intunericul acela ce puteam sa fac. M-am dus din nou la fereastra m-am uitat sus pe cer si atunci nori s-au dat a o parte si au lasat luna sa isi arate fata, o lumina puternica m-a lovit in fata, era luna plina...luna misterelor...atunci mi-am amintit de ce ma trezisem eu brusc in noaptea ce a trecut o lumina puternica m-a orbise, trebuia sa fie luna, nimic altceva, ea era cea care ma scapase din cosmar, era protectoarea mea. Adoram pur si simplu luna era asa de superba si cand te uitai la ea parca iti soptea cate ceva, lumina ei te proteja si totul era atat de linistit in noaptea cea intunecata, ea e singura care iti mai da cate o mica speranta iti lumineaza calea si te indruma pe drumurile cele mai bune, dar tot ea te poate indruma pe drumuri ascunse din care iesi doar rezolvand misterul care o invaluie. Atunci mi-a venit in gand sa iau jurnalul si sa vin cu el langa fereastra, lumina lunii ma va ajuta sa-l citesc, m-am apropiat cu jurnalul si o raza de lumina a intrat si a atins exact jurnalul meu, o lumina aurie a iesit la iveala din cartea aceea veche pe care o tineam in mana si mi-a scapat din mana, era acum pe parchetul meu o carte parca invaluita in aur parca luase foc, atunci am observat ca si pietricica de la inelul meu se aprinsese, toata camera parca era invaluita in lumina lunii era un fel de ceata ce se abatuse si nu mai vedeam nimic in jur. Dupa cateva secunde totul a revenit la normal ma uitam la mainile mele pietricica era din nou verde si nu mai stralucea asa tare totusi simbolurile acelea erau un pic mai clare. Am luat jurnalul de pe jos si m-am uitat la el era parca o alte carte fata de cea pe care o stiam eu avea o tenta aurie si acele hieroglife de la inceput incepeau sa semene cu niste semne nu le stiam pe toate dar unul mia sarit in fata era semnul lunii iar pe margine era singurul semn care avea o linie argintie mi-am dat seama imediat ca lumina lunii a declansat acea stralucire in jurul semnului. Am incercat sa deschid acum jurnalul dar nu mai puteam parca era lipit sau legat cu lacat pur si simplu nu il mai puteam deschide era clar ca ceva declansase lumina lunii mi-am dat seama ca pana nu descifrez si celelalte simboluri de pe el nu il puteam deschide. M-am uitat atunci pe spatele lui, acolo spre surprinderea mea erau cele patru cercuri pe care eu le vazusem in visul meu aveau legatura cu misterul meu de indata ce am atins unul dintre cercuri aceasta s-a facut verde si a ramas asa inelul meu era cheia pentru transformare aceea a cercului poate toate celelalte inele trebuie sa atinga jurnalul dar unde sunt cine poate sti? or fi departe in lume si nu o sa le descopar niciodata....patru inele..patru zari ale lumii poate se afla in cele patru zari, cum pot face eu sa se intalneasca trebuia sa fie o modalitate dar care?...poate daca fac vreo vraja le aduc pe toate in acealasi loc dar eu nu sunt vrajitoare nici nu am materialele sa fac asa ceva e o mare nebunie dar cu toate ce sunt ascunse in lume oare mai poate fi ceva considerat o nebunie....doar adevaruri care nu au fost aflate inca. Cu toate aceaste idei noi in cap aceaste noi lucruri pe care le aflasem puteam sa leg putin din misterul care ne inconjoara.

Si gandul ca a doua zi aveam sa ma plimb cu baiatul aceala frumos pe care il intalnisem in plimbarea mea si mi-a promis ca imi va arata lucruri incredibile sa-l cred pe cuvant sau se dadea si el mare pe langa o fata s-o cuceresca in orice caz o plimbare sa

cunosc si eu orasul nu avea cum sa-mi faca rau cu sau fara lucrurile uimitoare pe care mi le promisese baiatul aceala dragut.

In sfarsit cea de-a treia zi venise, ma trezisem cu un chef de viata chiar de dimineta aveam o stare de liniste si foarte fericita. Am ajutat-o pe mama prin casa si apoi i-am cerut voie sa ies afara mama era incantat ca m-am imprietenit deja cu copiii de prin imprejurimi. Asa ca m-am dus la locul unde am fost prima data era asa frumos locul acela imi venea sa pictez tabloul acela mirific. Diamond ma astepta deja acolo cand ma apropiat de pajistea aceea a inceput sa zambeasca, era un baiat asa frumos ma facea sa plutesc dar trebuia sa revin cu picioarele pe pamanat. M-am dus langa el ne-am salutat si m-a intrebat daca sunt gata eu eram mai mult decat pregatita desi habar nu aveam ce o sa vad. Am mers pe o carare si aveam impresia ca urcam si cam asa era ne apropiam din ce in ce mai mult de munti erau asa de infricosatori mai ales imginandu-te acolo sus te luau fiorii. Era o vreme asa de frumoasa afara, era senin doar cativa nori se jucau pe cer formand parca un leagan pentru razele soarelui , soarele era asa de bland si ne incalzea usor. Ma fascinau razele lui cum se aranjau pe cer parca ar forma o scara si ma tenta sa urc usor pe acea scara sa ajung undeva departe pe cer langa luna, soare, stele si sa descoper misterele lor. Tot ce stim noi despre ele sunt aparente, sunt simple lucruri pe care le observam cu ochiul liber dar pentru a le afla adevarata valoare trebuie sa cercetam mult si cel mai sigur ar fi sa fim aproape de ele dar nu se poate intanpla asa usor. Diamond imi arata peisajele care se vedeu de unde eram, erau magnifice, ajunsesem destul de sus si acum natura de jos era mica puteai sa o ti in palma, m-a impesionat placut locul acela si iam zis si lui a avut o idee buna sa ma duca prin locurile astea. Ne-am apropiat usor de o zona care era foarte stramta trebuia sa mergem cate unu imi era un pic cam frica ca ma vedem asa sus desi nu ajunsesem nici pe departe sus da era o stare de discomfort. La un moment dat am alunecat si era sa cad , am tipat cat am putut si atunci Diamond m-a apucat de mana si ma ridicat sus. Cand m-a atins am simtit un fior care m-a cutremurat, nu stiam ce este, poate era de la emotia ca era sa cad oricum era foarte ciudat m-a ridicat si mia zis sa fiu foarte atenta pe drumurile astea ca exista multe pericole. Mi-a sugerat atunci ca ar fi bine sa ne intoarcem caci eu tremuram toata de frica si nu as fi fost in stare sa continui. Desi eu vroiam sa vad mai multe din peisajele acelea superbe care m-au incarcat cu energie imi era de ajuns pentru o zi si sperietura de care am avut parte le-a pus capac. Asa ca am inceput sa coboram. Ma uitam in urma din cand in cand sa vad ce mai descoper , mi-a zis ca vroia sa ma duca la o pestera pe care el a descoperit-o si era foarte impresionanta dar a zis ca ma va duce precis alta data, nu aveam cum sa ratez. Am ajuns din nou la poienita noastra si langa lac, ne-am asezat pe iarba si am inceput sa ne povestim vietile noastre pline de nebunii ca doar suntem tineri. Am descoperit ca era de varsta mea si ca venise aici in vacanta la bunici si ca adora locul aceasta , ii placea foarte mult sa scrie, tot ce simtea punea pe hartie mi-a zis chiar si cateva versuri ”suntem rataciti pe meleaguri necunoscute... aspirand departe–n zare... detinand secrete multe... disparute undeva in mare”. Mia placut mult poezia lui era scris din suflet si se vede ca si lui ii plac tainele lumii. Aveam ceva in comun si a recunoscut si el era clar ca aceste secrete nu aveam vreo sansa in fata noastra, radeam si noi un pic acolo de aspiratiile noastre care deveneau din ce in ce mai mari. Am inceput sa ii povestesc un pic de viata mea, i-am spus ca ma mutasem acolo de curand si nu stiam sigur daca ma adaptez dar eram fericita ca l-am intalnit pe el si imi va arata cum merge viata prin orasul asta mic si frumos . Speram ca o sa imi fac mai multi prieteni sa avem gasca noastra din oras dar fara

tampenii doar lucruri serioase de adolescenti nebuni ce eram. A zis ca imi va arata si cativa amici de ai lui si ca ma va prezenta, a zis ca ii face placere sa fie in prezenta mea.

Seara a venit si la casa mea..eram fericita din timpul zilei super incantata de acel baiat super dragut eram in extaz, cand deodata suna telefonul. Ma duc sa vad cine e la telefon foarte mirata de cine ar putea suna la ora asta si de faptul ca ne-am mutat de putin timp aici, oricum aveam sa aflu in curand. La telefon a raspuns mama si mi-a zis ca este pentru mine...foarte incantat m-am dus sa vad cine ma cauta cand bucuria mea a fost sa aflu ca ma sunase vara mea Lores cu care nu mai vorbisem de mult si aveam multe sa ne spunem eram amandoua fericite ca ne auzeam si atunci mi-a dat vestea...”Maine vin la tine! ma primesti? , parintii mei au plecat intr-o vacanta si trebuie si eu sa ma relaxez , m-am gandit la tine si ca aveam atatea sa ne spunem...ce zici?...Atunci eu am tipat de bucurie si iam zis DA cum sa nu! o sa avem o vara super! dar...Lores zice „Ce?” ..trebuie s-o intreb pe mama daca ne lasa ...cum mama era langa mine a fost de acord cu venirea verisoarei mele pe la noi in vara asta i-am spus si ei si avea sa ne intalnim a doua zi. Am inchis telefonu si am urcat scarile cu o bucurie imensa ziua asta nu putea decurge mai bine decat era...Am ajuns in patutul meu cald si m-am asezat comod sperand ca o sa visez numai lucruri bune asta seara....Dar se pare ca visele mele tot in aura misterului se incadreaza visul meu a decurs undeva afara pe o poienita undeva unde se vedeu muntii aproape si era asa liniste m-am pus pe iarba si ma uitam spre cer era totul linistit dar urma ca acea liniste sa fie perturbata de un fenomen straniu ceva ce in realitate nu s-ar fi putut intampla....aparuse o lumina puternica pe cer dar era acoperita de un nor, incetul cu incetul norul dispare si in fata mea a aparut misterul luminii aceleia asa puternice..soarele vesnicul calduros se intalnise cu luna cea din noapte acest fenomen e unic aratau ca doua cercuri unite doar pe jumatate si straluceu atat de intens incat te orbeau....de la lumina aceea am cazut pe iarba si m-am trezit la realitate ..oare ce se intamplase?ce insemnau cele doua astre unite?multe intrebari fara raspunsuri...am adormit apoi fara alte incidente cu gandul la ziua ce fusese , la venirea verisoarei mele, la Diamond :X....totul se invartea in mintea mea ca o tornada.

M-am trezit emotionata si m-am apucat sa fac curatenie in casa sa straluceasca totul am aranjat in camera mea totul ca ea sa poata sta la mine in camera am asezat florile totul era o frumusete. Am deschis dulapiorul meu si am vazut acolo jurnalele mele cel gasit de mine si cel facut cu gandurile si visele mele, intrebari si raspunsuri ...m-am gandit ca ar fi mai bine sa le pun undeva bine nu vroaim sa stie totul din prima zi vroiam sa vorbesc intai cu ea sa vad cum ar reactiona si poate dupa sa-i imparasesc ideile mele , secretele mele despre mister.

Dimineata a trecut repede si la pranz asteptam nerabdatoare sosirea lui Lores nu mai stiam foare bine cum arata nu o mai vazusez de cativa ani acu crescuseram amandoua si devenisem mai mature nu ne mai bateam cum faceam cand eram mici copiii eram curioasa cum o sa fie prima impresie . Cand la usa se aud batai, am fugit repede sa vad cine e si cand am deschis usa surpriza! era doar postasul care imi aducea cateva scrisori am ramas dezamagita si postasul a crezut ca din cauza lui, dar i-am explicat ca asteptam pe cineva urgent el a inteles si inainte sa plece mi-a spus ca uitase sa-mi dea o scrisoare a scos din buzunar o scrisoare cam mototolita si dupa cum am vazut eu cam veche el a zis sa citesc cu atentie scrisoare si sa am grija sa nu afle nimeni...mi-a confirmat ca era lasata de fostii proprietari pentru cei care vor venii in casa asta..mi s-a parut ciudat ca in filmele de groaza credeam ca e bantuita casa da m-am gandit mai bine

si asta se intampla mai mult in filme. Am luat scrisoarea si celelate le-am dat mamei iar eu am fugit sus in camera cu scrisoare aceea cam ciudata...

Dupa cateva ore am auzit iara pe cineva la usa..am mers sa deschid si era Lores am sarit amandoua si ne-am imbratisat ne-am pupat nu ne mai vazusem de mult era si normal mama se uita la noi si radea de doua nebune care se iubeau la nebunie. Am luat bagajele ei forte grele nu stiu ce a pus in ele da sa-i ajunga toata vacanta cred si am dus-o sus la mine in camera la cate aveam sa ne povestim nu cred ca o sa dormim noi prea mult.

Tot ceea ce se intamplase pana acum avea sa anunte o vara exploziva mai alea acum cand verisoara mea a venit pe la noi nu mai sunt singura am cu cine sa imi impartasesc ideile si sa ma distrez. Ma gandesc totusi cine sunt eu sa descifrez tainele...de ce atatea secrete pe lumea asta...de aceea exist..sa le aflu eu?? Poate nu sunt facute pentru mine si sunt aici din greseala...atatea idei si atatea framantari aveau sa’mi spulbere visul sau imi dau sansa sa merg mai departe. Totusi curiozitatea nu ma lasa nici daca as vrea e ceva mai presus de mine care ma indeamna sa merg mai departe..Luna soarele stelele muntii aceaia superbi lacul acele minunat toata aceste lucruri sunt aici cu un motiv nu trebuie sa ma dau batuta trebuie sa aflu eterna intrebare de ce? De ce?

Cu venirea verisoarei mele se anunta multe rasete multe idei nebunesti si multa distractie. Mama a urcat la noi sa ne intrebe daca vrem ceva de mancare ,era clar ca Lores venise pe drum si vroia neaparat sa guste ceva din preparatele mamei care erau mereu delicioase. Am spus categoric da si ca o sa coboram si noi peste cateva minute sa o ajutam numai sa-i duc bagajele in camera mea sa-i asezam hainele si sa mai vorbim. „Imi era asa dor de tine asa dor de povestile noastre de amintirile noastre acum am crescut dar copilaria o luam mereu cu noi oriunde am merge , zicea Lores” „Eu de abia asteptam sa ajungi cand am auzit telefonu am avut o bucurie imensa dar sa’ti povestesc ce am facut...am auzit la usa ca suna cineva si am crezut ca esti tu dar era postasul mai aveam putin si saream in bratele lui crezand ca esti tu bine ca m’am oprit la timp ca isi facea si alte impresii despre mine...Din momentu acela am inceput amandoua sa radem era o veselie pe noi de nedescris si ironia ei ma atingea „Nici nu ai venit de mult aici si te dai la postas nu?” Erau copilarii de ale noastre nu bagam de seama doar radem amandoua acolo sus cand mama striga dupa noi sa mergem sa o ajutam la pregatirea masei. Am coborat vesele pe scari si mama ne astepta in bucatarie , ne’a pus sa aranjam masa si sa ducem farfuriile, noi susoteam si radem in timpu acesta si mama era asa bucuroasa ca noi eram asa fericite impreuna si ca nu o sa’mi petrec vacanta singura crezand ca nu o sa-mi fac prieteni atat de repede .La masa i’am povestit mamei de intalnirea mea cu Diamond si era foarte emotionata ,Lores imi punea si ea intrebari despre el cum arata, cum este si eu le povesteam tot ce am vazut in acea zi si cat e minunat este acel oras in care tocmai ma mutasem. Era o minunatie, totul era cu o tenta aurie cand soarele batea si cu o mantie de argint cand luna era pe cer seara...era un loc unde numai visele se intanesc si isi spun secretele un loc unde nu exista printi si printese pentru ca nu exista castele dar unde misterele lumii adevarate erau bine ascunse undeva printre stele. Mama si Lores ramasese impresionate de ce le ziceam si am hotarata ca a doua zi sa mergem sa facem un picnic unde pe o poienita si sa mai vizitam cat se poate din oras. Am fost toate trei de acord si era stabilit aveam doi aliati care ma vor ajuta in descoperirile mele fara ca ei macar sa stie ceva despre cate mi se intamplase mie de cand eram acolo..in fiecare seara un nou vis ,jurnalul acela vechi acum si scrisoarea de la fosti proprietari pe care nici macar nu am deschis-o preocupata cu atatea lucruri, e greu sa ti pasul cu toate...Dar toate la timpul

lor aveam intuitia ca se va rezolva totul pana se termina cartea...iar daca nu poate la a doua ..la a treia....sau poate niciodata...poate ramane sa descoperiti voi secretele lumii ce ne inconjoara.

Seara s’a lasat repede, sa’au intamplat multe si astazi , dar maine va fi si mai bine deoarece vom mai sti cate un mic mister. Ne’am pus amandoua in pat si ne uitam la stelutele fosforescente de pe tavanul meu asa ne’a luat somnul parca eram in mijlocul naturii deasupra noastra cerul cu luna si stelele. Dar visul meu repede s-a transformat intr’o fuga...eram intr’o camere fara pereti ... o camera alba...si ma uitam printre niste lucruri intr’o valiza....se vedea ca nu stiam ce caut nu stiam a cui e valiza dar mi se parea foarte interesant ca simteam nevoia sa caut acolo ceva...am vazut deodata o mica sclipire dar totul in cateva secunde disparuse nu apucasem sa vad ce sclipea in intuneric si m’am trezit in mijlocul naturii cu o persoana langa mine care se uita in departare...avea parul lung si o mantie argintie am incercat sa vorbesc cu ea dar o lumina puternica ne’a lovit pe amandoua sus pe cer luna si soarele iar se intalnisera si formau doua cercuri lumioase...nu imi dadeam seama cine e persoana de langa mine si nu am putut sa aflu deoarece a inceput sa fuga...am alergat si eu dupa acea persoana si parca lumea se termina totul devenea alb in jurul meu si m’am trezit tipand...Lores s’a speriat si a venit langa mine sa ma intrebe ce s’a intamplat..i’am spus ca avusesem un vis ciudat....ca de altfel era ceva normal in viata mea de cand ma mutasem aici....I’am spus ca in fiecara seara visez cate ceva si nu inteleg ce...”sunt misterele mele care nu ma vor lasa niciodata in pace” ii spuneam eu...”Eu voi fi mereu cu tine in realitatea dar in gandurile tale nu pot patrunde doar tu poti afla ce inseamna acele lucruri...iar eu o sa te ajut..chiar am citit o carte de curand...scria ca secretele nu se termina niciodata daca descoperi ceva altceva intervine si complica lucrurile...daca este asa atunci hai sa complicam lucrurile”...Ma incanta ideea ei daca complicam noi lucrurile ca altcineva sa nu afle nimic din ce stim noi...aflam noi ce se intamnpla cu adevarat si facem lucrurile simple complicate...Radem si ziceam poate scriem si o carte castigam si noi ceva cu fantezia noastra...pentru altii era fantastica pentru noi realitatea...cine ne’ar crede...patru persoane ar putea schimba ceva in cursul mistrerelor..erau eu verisoara mea...ne mai trebuiau doua persoane,complicat era ca nu aveam decat un inel....daca nu gasea Lores un inel nu puteam sa o includ si pe ea? Ce sa fac...poate fi totul o coincidenta si Lores sa nu faca parte din planurile misterelor...asta ramanea de vazut... ne mai trebuiam trei inele oare unde se ascundeau....sau cercurile acealea reprezentau altceva...poate erau simple cercuri inconjurand inelul meu ..poate trebuia sa trec singura prin tot si sa nu mai includ pe nimeni in ciudatenia pe care o traiam...Devenea din ce in ce mai complicat..dar am reusit amandoua sa adormim... A doua zi urma sa avem picnic si sa ne distram in natura..poate ar trebui sa nu ma mai gandesc atat de mult la aflarea tainelor, daca sunt eu cea care trebuie sa le afle o sa descoper semne cat de curand...iar daca este totul o iluzie ar trebui sa inceteze repede...Dar ideea era mult mai compexa nu puteam sa renunt asa usor la planurile mele daca nu e adevarat inventez eu ceva dar daca este trebuie sa’mi alimentez setea de cunoastere cu ceva...Idealurile mele erau mult prea mari acu sa fie scrise numai intr-un jurnal si sa devina si el peste ani vechi si plin de praf...tot ce aveam sa aflu eu va trebui lasat mai departe...prin acelasi jurnal plin de ciudatenii cum le numea mama...Mama nu intelegea niciodata ce desene fac eu pe jurnalul meu...dar totusi pentru ea nu insemna nimic dar pentru mine era totul...cum in timp apare uitarea....memoriile din jurnal vor trai pe veci...Viata e un simplu rol...depinde de tine ce persoana vrei sa joci si

pe cine vrei sa impresionezi...depinde de tine ce descoperi si cum folosesti tot ce este in jur...depinde de tine cum interpretezi semnele sau cum le ignori....totul conteaza numai atunci cand iti pasa...

Inainte sa mergem la picnic mama ne’a pus pe amandoua sa terminam de facut curat in casa, ne mutasem de curand si nu terminasem inca de facut curatenie completa asa ca mama ne’a dat un cufar vechi sa facem curat in el sa vedem ce aruncam si ce pastram. Spre surprinderea mea semana cu cel din visul meu adica ce sa ma mai mire in ziua de azi cand totul este asa de ciudat si nimic nu mai e la locul lui .Asa ca am luat cufarul si am incercat sa’l deschidem , era blocat nu stiam ce sa facem si cum sa’l deschidem, si se auzea o voce ciudata venind de afara , ne’am uitat amandoua pe fereastra si Lores a zis ca a zarit ceva deodata am auzit’o spunand „Tacerea din mijlocul noptii” pe un glas lin si de abia am auzit ce zice...Si cufarul nostru s’a deschis...”wow”...sa fi fost doar o coincidenta cuvintele spuse de ea sau chiar au deschis cufarul..Ne’am uitat grabite in el si am vazut lucruri vechi scrisori , carti , o esarfa si o mica cutiuta. Lores a luat cutiuta si a deschis’o....in ea se afla un inel vechi..exact ce ne trebuia..Acum erm sigura ca totul se leaga ..misterele mele...venirea ei dupa mult timp la mine...inelele...era totul pentru a afla un adevar..dar care era acela..cred ca era timpul sa;i spun tot ce stiu verisoarei mele...daca ma riscam ca ea sa afle totul sau faceam un bine daca ii spuneam si ma ajuta asta era de vazut..Si’a pus inelul pe deget si o lumina rosie a invaluit’o imediat....S’a speriat dar am linistit’o imediat spunandu’i ca este totul in regula si ca eu patisem la fel...Si i’am aratat inelul pe care il gasisem la biblioteca...i’am spus ca ii voi arata un jurnal vechi si ca trebuie sa aflam ce legatura au toate aceste lucruri intre ele...ciudat dar asta e viata...Nu am ales’o noi ea ne’a ales pe ea..si trebuie sa ne urmam instinclete...sa nu uita cine suntem si pentru ce suntem pe acest taram...sa’l descoperim....sa aflam ce ascunde...si se intamplau toate cu un motiv...daca o sa aflam vreodata despre ce e vorba sau doar ne incercam mai tare si propriile noastre povesti aflam in continuare....

Am urcat in camera mea si i’am spus verisoarei cam tot ce credeam eu si ce aflasem pana atunci....Soarele stralucea pe cer frumos si noi ne imbracam sa mergem la picnic..mama ne striga sa coboram repede ca pierdem toata distractia...I’am spus ca imediat... si Lores era curioasa sa-i arat jurnalul si i’am spus ca i’l arata dupa ce venim ea insista si asa ca l’am scos ..Ea il tinea surprinsa in mana si parca erau una si acaesi fiinta atunci inelul ei a inceput sa luceasca si razele soarelui sa fie din ce in ce mai puternice ..casa era plina de lumina...jurnalul avea o lumina puternica in jurul lui ca un val argintiu...Lores l’a scapat din mana si el s’aprins....ea s-a speriat si a fugit intr’un colt al camerei...In cateva secunde totul a revenit la normal m’am dus la vara mea sa vad daca este in regula apoi am luat jurnalul de jos...cel de’al doilea cerc era si el luminat pe margine ca primul...se pare ca activat de soare..in timp ce primul era activat de luna...din ce in ce mai ciudat...alte elemente erau si ele luminate cum ar fi un soare mic..si cateva hieroglife..probabil ne vor ajuta mai tarziu..acum stiam ca mai trebuie activate si cele doua cercuri ramase..dar cine ar putea fi celelalte perosoane eram tot noi doua sau erau alte persoane straine...

Magia care inconjura acele momente era magnifica...nu mai simtisem asa de multa vreme...parca ceva ne face sa plutim in aer...dar totodata eram pe pamant...totul era in imaginatia noastra ...numai asa puteam simti ca plutim...nu mai vroiam sa scapam de

acele sentimente..erau mai presus de noi...ne umpleau sufletul cu fericire...inima cu iubire si mintea cu energie...

Iubirea e un sentiment pur care se naste din magia momentului si care se hraneste cu misterul cunoasterii...alearga prin mintea noastra ca intr-o tornada si nu ne da pace pana cand nu simtim pasiunea...focul iubirii se aprinde doar din adancul marii si ne inalta pe muntii batrani ai intelepciunii...Simte...si vei Cunoaste...Iubeste....si vei Afla...Priveste....si vei Vedea...Asta trebuia sa facem si noi..doar sa privim si vom afla totul...in general adevarul este chiar in fata noastra si nu il putem vedea....de atatea minciuni, regrete dezamagiri din lumea asta..ele ascund adevarul si fac misterul si mai greu de aflat....ar trebui sa ne schimbam noi si totul se va schimba odata cu noi...dar e usor de zis si greu de facut...putem doar sa asteptam si sa vedem cum evoleaza lucrurile in continuare...

Asa a venit si vreme picnicului, mama striga dupa noi sa coboram jos si sa o ajutam cu lucrurile, eu am luat paturile , vara mea a luat cosul cu bunatati si am pornit spre poienita...aveam de mers ceva...dar natura ne imbia si ne facea sa mergem mai departe , muntii aceia mari si care stateau parca gardieni pentru valea aceea , raul care aduce apa si racorea tinutul....soarele incalzea sufletelor celor care treceau pe acolo.Am hotarat sa punem paturile pe marginea apei si sa ne bucuram de priveliste. Am luat’o pe Lores de mana si am pornit intr’o mica calatorie...sa ii arat si ei cum e pe aici...dar cum mergeam noi linistite se auzea un zgomot din tufisuri..cu cate se intamplase pana acu ne’am speriat si stateam inghesuite una in alta si parca vroiam sa tipam si nu puteam....senzatia asta o ai mereu in vise cand vrei sa tipi si nu poti...se miscau ramurile si ne gandem cine stie la ce ciudatienie ca va aparea de acolo...dar deodata se auzi un zgomot si o voce...”Krystal ..tu esti?”...eu speriata...”CCCCine esti?” sunt Dimaond...hei nu ma mai cunosti....Rasufland usurata m’am dus la el si l’am luat in brate...”M-ai speriat, nu stiam ce e acolo”....Iar el ironic...”Credeai ca te mananca ursul”....”Nu,dar in nici un caz nu ma gadeam ca dau peste tine aici”...”Ai uitat ca eu ti’am arata locul acesta”...”Da, stiu...si apropo ea este vara mea Lores sta la mine pe perioada verii...” „Incantat. Eu sunt Diamond...veniti la o plimbare..”Desigur am zis amandoua” ..Cum era si normal ne dadeam coate si susoteam despre el..Am petrecut toata ziua vorbind cu el despre viata lui si planurile lui...viata noastra si ce vrem noi sa facem...nimic iesit din comun...doar nu aveam sa-l bagam si pe el in nebuniile noatre cu magia aflarii adevarului si cu secretele universului..inca nu dar poate cine stie...sau daca este vreun sceptic...mai bine ne continuam ziua razand si susotind cu el...ne’am dus apoi pe patura si am stat si cu mama de vorba si i sa parut un baiat nemaipomenit si l-a invitat pe la noi pe acasa si i-a promis ca ne da voie sa ne duca intr-o excursie ..sa ne arate ce stie el mai bine..natura in stadiul ei de suflet al universului...era fascinat de natura si tot ce reprezinta ea...parca stia fiecare planta si fiecare animal care traieste pe aici....a citit multe lucruri si stie el cam tot ce trebuie sa nu ne pierdem prin locurile acestea.Si era timpul sa aflu si eu mai multe despre locurile unde voi locui de acum inainte..ca nu am iesit decat de putine ori si nu am aflat atat de multe..dar de aici si pana a sti totul..mai era cale lunga....si obositoare...Ne’am luat la revedere si am pornit spre case..eram asa fericita ca ne’am intalnit cu Diamond cred ca este cel mai dragut baiat pe care l-am vazut vreodata...Lores m’a intrebat ce am de ce visez asa la stele...sa revin cu picioarele pe pamant..mi’a spus k e frumos Diamond da sa am grija..o sa fie ea cu ochii pe noi...sa vada cum evoluam....si asa am vorbit despre el cu verisoara mea..si gandidu’ma la stele lucitoare si la feti

frumosi...trebuia sa’mi revin asa ceva nu exista....avem un scop si trebuia sa’l indeplinesc....poate un pic de distractie nu strica...si poate intalnirea cue el nu era nimic intamplator poate era o pieasa in aces puzzle incalcit...

In sfarsit seara...am avut o zi plina si crede’ma asta e putin fata de ce urmeaza....eram cu Lores in camera si povesteam...afara se auzeau tunetele si fulgerele brazdau cerul..si ne intrebam..oare de unde vine lumina aceea orbitoare care o reprezinta fulgerele...poate cine acolo in nori se joaca cu lumina si se joaca si cu noi..de fiecare data cand fulgera ne speriem...ma gandeam ca de’a lungul anilor fulgerele si magia s’au mai intalnit..nu sunt sigura ce legatura au unul cu celalat dar voi afla sigur...Am adormit dupa conversatii lungii si dupa ziua care am avut’o imediat am ajuns in lumea viselor...dar nu e totul asa de usor...S’a facut ceata in jurul meu si vedem ca fantome mici pe langa mine..vroiam sa fug dar nu aveam unde..vroiam sa tip..dar nu auzea nimeni....apoi lumini stralucitoare se vedeau de peste tot..nu stiam ce este...apoi am vazut mai bine..erau fulgere...exact despre ce vorbeam inainte de culcare...de fiecare data cand fulgera aparea inca un spirit...de fiecare data cand tuna disparea cate unu..era ciudat..ai crede k sunt strans legate unul de celalalt...si chiar sunt...din cunostintele mele tunetul este sunetul fulgerului iar cum lumina se propaga mai repede vedem fulgerul iar apoi auzim tunelul...Si cu spiritele la fel unul le aduce iar celalalt le indeparteaza...sunt echilibrul in natura...Dar se pare ca fericirea mea s’a dus prea repede..am auzit un strigat si m’am dus repede acolo..era Lores in visul meu ..m’am mirat si m’am dusa sa vad ce are...un spirit se aporpia de ea prea mult si s’a speriat....M’am dus repede si am zis ceva in latina si spiritul a plecat..nici eu nu stiu ce am zis si de unde stiam eu asa ceva..dar a mers...apoi am auzit alt tipat...atunci m’am trezit...Lores chiar era speriata si tipa in camera...m’am dus sa o trezesc.....”Lores, trezeste’te..nu s’a intamplat nimic esti cu mine...”....Speriata s’a trezit , s’a uitat la mine si m’a luat in brate..asa am adormit amandoua...si afara inca ploua rau..si vedeam fulgerele prin perdea...

Ziua nu s-a lasat asteptata..si a venit peste noi..mama a intrat in camera si ne’a gasit pe amandoua dormind in acelasi pat...”Se pare ca voi doua ati tras o sperietura buna aseara pe furtuna aia nu ..hai trezirea si la masa”...Da ne’am speriat, da bine ca azi e soare si frumos..putem merge sa vedem izvorul acela pe langa care am trecut ieri...”Bine dupa ce faceti curat iesiti afara”...Am coborat, am mancat , ne’am facut paturile si am iesit afara..pe drum Lores incerca sa puna la punct visul ei de aseara...”Aseara am avut un vis ciudat”...”Mie’mi spui, tipai”...”Scuze , dar parca ma urmarea cineva....si eu vedeam prin acel cineva..ciudat..nu inteleg..si poate nici nu vreau sa inteleg”...”Dar totusi ce iti mai amintesti”....”Poi cam nimic..e totul in ceata acum..nu pricep nimic”..Apoi i’am povestit eu de visul meu care incepuse tot in ceata si cum la sfarsit aparuse ea si era urmarita de spirite sau ceva de genu...si eu le’am speriat...Totusi visele noastre se leaga am fost oara in acealasi vis....sau suntem conectate cumva...cam acelasi lucru ni s’a intamplat si dupa tot ce am patit nu poate fi o coincidenta...dar ma gandeam serios ca fulgerele aveau ceva de’a face cu al treilea inel...trebuia sa gasim si celelalte inele sa ne dam seama despre ce e vorba aici...fara ele nu puteam citi jurnalul..si nu era terminata povestea...mai era mult de gandit si de imaginat..

Aproape de izvor i’am spus verisoarei mele ca am o surpriza si o sa mai descoperim ceva azi...ca doar nu ne’am luat ziua libera..Era entuziasmata sa vada despre

ce e vorba si tot ma intreba....Nu am vrut sa stric surpriza si nu i’am spus nimic...Trebuia doar sa aibe rabdare si va afla curand...

Susurul izvorului amplifica dorinta noastra de aflare a adevarului si dorinta lui Lores de a afla micul meu secret...pot si eu sa am secrete nu numai universul..Astfel ajunse langa micul nostru refugiu...izvorul din poenita...parca s-a luminat deodata cand am ajuns mai aproape de el...parca incerca sa ne zica ceva...sa ne transmita un mesaj...ne’am asezal langa el si am scos micuta scrisoare din buzunar...Lores s-a luminat la fata „Ce e cu scrisoare aceea”...”Pai e o scrisoare de la fostii proprietari...cred ca s’ar putea sa ne mai lumineze un pic calea...sau nu...habar nu am...sa o deschid?”...”Daaaa cred ca cel mai bine ar fi sa o deschizi...serios nu stiu de ce te gandesti atat inainte sa actionezi...sa aflam mai repede despre ce e vorba.

Am inceput atunci sa deschis plicul si sa scot bucata veche de hartie din el...erau multe desene ciudate si semana intr-un fel cu cele de pe jurnal...dar nu am apucat sa vad multe a inceput un vant naprasnic si hartia a zburat din mana mea...am inceput amandoua sa alergam dupa ea si eram aproape sa o prindem cand...a cazut in micul izvoras de langa noi..ghinion mai mare ca acesta probabil ca nu exista sau nu stiam noi ca exista. Dar ne si gandem ca oricum nu intelegeam nimic din ce scria acolo asa ca..dar totusi..puteam sa aflam..ce greu devine totul..in loc sa se lumineze parca se intuneca totul....ne’am dus mai aproape de izvor si ne’am uitat dopa scrisoare...parca se dezintegrase...ne gandeam ca s’a udat dar disparuse cu totul...ciudat...dar cum se zice din batrani..nimic nu se intampla fara nici un motiv....am zarit o luminita venind din apa...era o luminita frumoasa parca erau mici fulgere venind din apa...m-am intins dupa ea sa vad ce se ascunde acolo..si am cazut in apa...Lores a inceput sa rada de mine si mi-a zis ca nu sunt atenta deloc..dar am aterizat exact langa mica licarire..si am vazut de aproape ce era de fapt....un alt inel....l’am luat avea acum o pietricica albastra..m-am ridicat frumos din apa...am luat inelul pe Lores si am plecat spre casa ...ca sa ma schimb de hainele ude.

Ajunse acasa mama a venit la mine sa ma intrebe ce s-a intamplat , Lores radea si i-a spus ca m-am apropiat prea mult de izvor si am alunecat. M-am dus in camera mea si m-am schimbat si deodata m-a venit o idee...unde era jurnalul?...Lores trebuia sa stie unde e ca ea l-a tinut ultima data in mana. „Lores, unde e jurnalul..vreau sa incerc ceva, sti ca noi doua aveam inelul in mana cand l-am apropiat de jurnal si acesta s-a inconjurat de lumina si s-a mai aprins un cerculet de pe el...vreau sa incerc si cu inelul acesta nou sa vad daca functioneaza teoria”...Lores mi-a adus jurnalul si l-am apropiat de inel...nu s-a intamplat nimic...ciudat eram ferm convinsa ca o sa se intample ceva..de ce?...ceva nu am facut bine asa ca am mai incercat odata..am pus inelul pe jurnal..asteptam sa apara lumina aceea orbitoare cum s-a intamplat la noi...apoi ma gandeam daca trebuia sa tina jurnalul posesorul inelului si astfel s-ar declansa lumina...trebuia sa ma gandesc bine cine ar putea fi cel care ar putea tine inelul si ar fi bun pentru pentru misiunea noastra ..cineva care ar putea tine un secret..cineva caruia ii plac misterele...cineva care ne-ar ajuta sa descoperim lumea,,cineva destul de destept sa ne indrume si pe noi daca nu stim ceva..cineva sa ne ajute la nevoie...Atunci mi-a venit ideea „Eu zic sa dam inelul asta lui Diamond”...”Eu zic ca esti nebuna,zise Lores..nici nu il cunosti,stiu ca e dragut si ti mult la el dar eu zic ca e mult prea periculos daca o sa se sperie si as fuga sau daca spune la altii povestea noastra atunci ce o sa faci..te ascunzi in munti cu jurnalul”..”Eu zic ca exagerezi, Diamond e un dragut si nu ar face asa ceva..eu zic sa incercam..nu cunosc prea multa lume din imprejurimi si nu cred ca intrevederea cu el a fost doar o coincidenta si lui ii

plac misterele cred ca o sa fie incantat...sau vrei sa’i dau inelul postasului..ai fi mai incantata daca o sa fac asa ceva..”Bine , poate ai dreptate, o sa incercam asa dar asta inseamna ca trebuie sa-i spunem povestea intreaga si lui ca sa stie in ce se baga , sper sa iasa bine toata nebunia asta”...”Eu zic sa nu-i spunem nimic deocamdata si sa incecam sa vedem daca inelul il accepta si daca se intampla vreo schimbare cu jurnalul, daca el e alesul si sunt sigura ca el e o sa aflam in curand si o sa-l implicam si pe el ..acum trebuie sa ne intalnim cu el sa-i dam cadoul de prietenie”.

A venit si seara si s-au intamplat multe si azi si le puneam cap la cap pe toate sa vedem ce am realizat. Am pierdut scrisoarea si acu nu vom afla niciodata ce ascundea dar in schimb am gasit al treilea inel care ne duce mai aproape de aflarea misterului acesta legat de natura, astre si sentimente, mai avem de aflat cui apartine acest inel si ne-am gandit , m-am gandit ca noul meu prieten va fi potrivit pentru aceasta. Vom vedea ce se va intampla in continuoare si speram sa avem o noapte cat mai linistita. Pe cat speram sa fie totul numai lumina in asteptarea intunericului si intunericul in asteptarea soarelui totul devine din ce in ce mai cetos ...si cum a devenit obisnuinta visul continua si in seara asta cu si mai multe incurcaturi...era intuneric si eram singura...se auzeau sunete ciudate si picaturi de ploaie..dar nu puteam sa vad nimic in jur...parca eram sub pamant si nu mai puteam iesi de acolo se vedea in zare mici luminite care apareau si dispareau parca era un bec la care cineva se juca....am incercat sa ma apropii si erau ca niste fulgere...dar unde eram si cum puteau fulgerele sa fie aici si asa de mici...dar picaturile care le auzeam mai devreme se auzeau din ce in ce mai tare si mai aproape de mine pana cand nu s-au transformat in siroaie de apa..si veneau spre mine..am incercat sa fug...dar unde sa fug nu vedeam nimic in jur....unde sa ma ascund...pana cand apa ajuns la mine si m-a cuprins...Am inceput sa tip, eram deja in camera mea cu Lores care imi zicea sa ma trezesc. Ma trezisem si i-am spus ca m-am innecat in vis...deja respiram greu si nu-mi gaseam cuvintele...e ciudat pana acum eram doar semne...acu cineva vine dupa mine...cieneva nu vrea ca eu sa-mi continui cercetarile...nu stiam ce sa cred...Lores mi-a zis ca probabil era doar imaginea amplificata a caderii mele in apa de dupa-amiaza si ca nu e nimic de care sa-mi fac griji. Am adormit inapoi si nu am mai visat nimic pana dimineata..M-am trezit si am coborat in bucatarie , mama deja ne pregatise masa si ne astepta, „Buna dimineata somnoroaselor, nu a-ti dormit bine azi noapte , v-am auzit vorbind pana tarziu si tipand, sper ca venirea verisoarei tale sa nu va strice somnul de frumusele si sa stati pana tarziu de vorba aveti timp si ziua sa faceti tot ce vreti si sa povestiti tot...”Dar e mai frumos pe intuneric sa povestim, e mai incitant seara ca asa ne speriem una pe alta cu povesti infricosatoare”. Nu avea rost sa o sperii pe mama cu povesti despre mistere, inele , jurnale antice, e mai simplu sa fim noi insine pe langa ea, sa ne purtam normal sa nu afle si ea ca avem cosmaruri infricosatoare noaptea.

Ne-am dedicat ziua de azi relaxarii printre cartile din biblioteca...poate gasim cel de-al patrulea inel ascuns si el printre rafturi...toate celelalte le-am gasit in casa...scrisoarea care s-a transformat subit in inel tot cu casa are legatura...daca nu-l gasim pe el macar un indiciu sa gasim pentru cel din urma inel...si fenomenele care inconjoara cele din urma inele ca nu am gasit nici la cel albastru semnificatia...probabil are ceva legatura cu apa...daca al meu a stralucit la vederea lunii al verisoarei mele la vederea soarelui acesta va straluci cand va atinge apa...avem numai doua probleme...ne trebuie persoana si trebuia sa fie si jurnalul prin preajma..si ca sa-l expunem apei va fi

distrus...sau poate magia il va proteja..vom risca atat de mult daca e doar o capcana si se va distruge totul.

In ordine de idei ne-am hotarat sa mergem in poenita unde m-am intanit cu Diamond prima data ca de fiecare data cand merg acolo apare si el , parca ar fi un mic spiridus care si-ar proteja casa, la cate se intampla aici nu m-as mira ca el sa nu fie chiar cine mi-am imaginat. Am ajuns acolo si ii povesteam despre el cum ne-am cunoscut noi prima data cum era sa cad cand ne-am dus la plimbare pe cararile ce duc spre varful muntelui si despre cat de frumos s-a purtat cu mine. E greu pentru mine noua fiindca sa ma imprietenesc cu cineva asa de repede si sa fie si atat de dragut cu mine, cred ca am asteptat destul de mult, ne-am plimbat pe acolo, nici urma de Diamond, ma gandema ca o sa vina, dar am fost prea dezamagita, cand vrei ceva cu adevarat acel ceva nu apare asa simplu in fata ta, probabil trebuia sa fac ceva ca sa ma intalnesc cu el nu numai sa astept acolo sperand ca o sa vina. Ne-am zis ca mai bine mergem acasa, si vedem cum rezolvam problema asta daca nu ne intalnim cu el, cum o sa aflam totul, nici macar nu stiam unde locuieste, nici un numar de telefon. Eram cam suparate stateam intinse pe iarba si ne uitam pierdute in departare, norii erau atat de frumosi si straluceau de fiecare data cand o raza de soare ii atingea, apoi raza de soare isi continua drumul spre munti fiind destul de inalti si ei parca radeau , in continuare lumina isi revarsa fericirea spre iarba din jurul nostru si se oprea la izvorul cel misterios unde am gasit inelul. Toata natura parca zambea si exploda lumina de la orbitorul soare era un circuit foarte frumos, se vedea ca nimeni nu ar supravietui fara soare si de aceea trebuia sa aflam care e implicarea lui in aceasta lunga poveste. Ne gandeam cum ar fi daca am sta noaptea aici, care ar fi efectul lunii asupra naturii? , probabil acelasi mirific peisaj numai ca pe intuneric.

Intunericul si lumina sunt intr-o continua lupta de la inceputuri asa ca au hotarat ca fiecare sa aibe partea lui in fiecare zi asupra continuitatii vietii fiecare are indatorirea lui si sunt vegheati in permanenta de doi astrii care au indatoriri foarte mari si fac ca fiecare sa-si tina partea de promisiune si sa se retraga la timpul potrivit, daca cineva ar intarzia lumea probabil ar intra usor intr-un haos. Luna si soarele sunt cei care vegheaza lumina si intunericul, au in comun faptul ca amandoua impart lumina universului si niciodata nu trebuie sa se intalnesca, cine stie ce ar putea provoca. Facand legatura cu apa acestia controleaza intr-un fel si apa si cu natura fara cele doua nu s-ar dezvolta si nu ar creste armonios nici mediul inconjurator. Totul se leaga, nimic nu e intamplator, poate nici noi doua nu suntem aici din coincidenta, poate avem ceva de spus si trebuie sa spunem ce simtim si la momentul potrivit...cand vom afla totul.

Ne-am ridicat si ne-am indreptat spre casa cand apare si Diamond strigand dupa mine ca sa-l astept, in sfarsit asteptarea noastra nu a fost in zadar.”Hei, ce faceti voi aici?” „Pai noi chiar credeam ,speram sa te gasim pe tine aici”,”M-ati gasit ,cam tarziu dar sunt aici, pentru ce vroiai sa ma gasesti”.”Am ceva pentru tine, e un cadou mic da ma bucur mult ca esti prietenul meu si te-ai purtat asa de frumos cu mine de cand ne-am intalnit,poftim”. „Multumesc, dar nu trebuie sa’mi faci mie cadouri, imi esti foarte simpatica si te-am ajutat sa te integrezi, nu am cerut nimic in schimb , nu pot accepta”.”Dar este un cadou din inima, te rog sa-l accepti, te rog, pentru mine”. „Ok, sa ma uit ce e, e frumos inelul, de unde il ai”. „E secret, nu trebuie sa sti, patreaza-l doar pentru mine”.”Imi plac secretele ,deci o sa fiu incantat sa-l port, si sigur ii voi descoperii si secretul, sau imi va spune chiar el, nu-i asa?” . „Probabil, da sa-l asculti cu atentie ca nu ti-l zice de doua ori”. Am inceput toti trei sa radem si sa ne facem ca ascultam inelul

sa vedem ce are sa ne spuna..ne-am distrat toti si am mai ratacit prin preajma , l-a un moment dat Diamond m-a luat de mana si mergeam asa frumos ca si cum am fi indragostiti, Lores se uita la mine si zambea, cine stie la ce se gandea ea in momentele alea, adevarul e ca si mie imi zbura mintea prin alte locuri cu acel baiat dragut care ma tinea acum de mana, dar s-a dus visul meu cand inelul meu s-a agatat de bluza lui, a fost un adevarat spectacol pana am desfacut lucrurile..si a observat ca si eu am acelasi inel ca el numai ca are alta culoare pietricica. „Aaa deci si tu ai inel la fel ca mine, era mai mult decat un cadou de prietenie nu?,intreba el”...M-am inrosit si i-am zis, „Nuuu , e doar pentru prietenia noastra,promit”. Eu ma gandeam ca se refera ca ii ascund ceva si ca poate isi da seama ca vrem sa aflam un mister si il implicam si pe el, misterul acesta avea sa fie deslusit mai tarziu. I-am spus:”Ca sa te convingi, o sa vezi ca si verisoara mea are unul la fel”...”Aaa, bine ...”. S-a lasat linistea pentru un moment, apoi verisoara mea a inceput sa cante ceva acolo in legea ei si am inceput sa radem „In sfarsit cineva care destinde atmosfera, cred ca devenise cam incarcata”.”Da, bravo veri, da ce canti acolo, cantam toti, sa trezim vecinii....”Eee, un cantec vechi..suna cam asa......Astfel ne-am indrepatat toti spre casa noastra cantand si razand...era un moment frumos, imi placea sa petrec timp cu Diamond, incep sa cred ca tin la el...Probabil ceva trecator cum o sa-l vad doar vara asta, sigur nu are cum sa fie ceva intre noi, si apoi nu stiu daca si el ma place.Ganduri si gandulete pana am ajuns acasa, ne-am luat la revedere Lores a intrat in casa si Diamond m-a oprit:”A fost frumos misterul dintre noi in seara asta, mi-a placut sa petrec timpul cu tine, ma atras ceva spre poienita si ma bucur ca m-am lasat dus de instinct sa ajung acolo sa va vad pe voi”. Maine o sa plec cu bunici pana la o ruda deci poimaine ne vedem , ti-am promis ca mergem in plimbare mai sus pe munte”. „Bine, o sa vorbesc cu mama sa vad daca ne lasa, si sa sti ca si eu m-am simtit bine in seara asta, eram dezamagita un pic cand am vazut ca nu esti in poienita, dar natura ne-a pregatit o intalnire frumoasa pana la urma , noapte buna si ai grija de tine, ne vedem poimaine, acu ca sti unde stau”...Am deschis usa si am intrat in casa...nu am vrut sa ma uit inapoi sa-l vad ca stiam ca o sa-mi trezesca multe sentimenete...Erau atatea idei in capul meu, despre dragoste, ce poate sa insemne cum se descrie ea, daca chiar as putea sa ajung sa-mi placa...E totul asa confuz..imi placea de el...mult...dar nu stiam ce se va intampla..va fi bine sau doar va complica lucrurile.

Am ajuns in camera si Lores era deja imbracata in pijamale foarte entuziasmata cand a vazut ca am intrat”Eee, si ce ti-a zis Diamond inainte sa plece” . „Pai mi-a zis ca se bucura ca ne-a vazut azi, si cam atat”..”Ti-ai dat seama la ce s-a gandit el cand i-ai dat cadoul si a vazut ca ai si tu la fel”..”Ma gandeam ca isi da seama de planul nostru”...”Nuu, se gandea ca din iubire, ca indragostitii ce isi fac cadouri, fiecare are cate o particica sau doua lucruri la fel..”.”Serios, eu nu m-am gandit la asta, uff, chiar ma speriasem, da corect nu avea de unde sa stie ce o sa facem noi si adevaratul motiv pentru care i-am dat inelul, da chiar crezi ca se gandesti la noi ca mai mult decat prieteni, nu stiu , nu cred ca ma place”.”Tu chiar nu-ti dai seama, de ce crezi ca te-a luat si de mana, sigur te place, pun pariu ca se gandeste acum la tine, acasa la el , hai schimba-te si sa dormim, imi e somn, si pun pariu ca si in seara asta ne trezim iar din cauza tipetelor tale, ma intreb cand o sa se termine toata nebunia asta cu cosmarurile..nu mai dorm deloc bine.”.”Pai nu e vina mea, suntem amandoua in asta si trebuie sa descoperim , probabil pana nu aflam nu or sa se termine, acu ma schimb si sting lumina..”. ”Noapte buna veri, si sa visezi frumos, ca eu sigur o sa visez dupa ziua de azi, ahh sunt asa fericita”.

Erau lumini peste tot in jurul meu, soarele intr-o parte , luna intr-o parte parca se apropiau de mine din ce in ce mai mult, parca vroiau sa se uneasca dar eram eu la mijloc, nu puteau trece de mine, am ridicat mainile in semn sa se opreasca, parca eram sufocata si totul s-a imprastiat, fiecare s-a dus in calea ei, si am ramas singura cu mici pete de lumina de ici colo, ma uitam in jur, nu recunosteam nimic, asteptam ca ceva sa se intample cum se intampla de fiecare data, cineva trebuie sa-mi distruga visul sa ma faca sa ma abat de la lumea mea, dar nu se zarea nimeni.

Dupa cateva minute vad in fata mea o fata cunoscuta, care imi zambea, era Diamond, era asa frumos, cu parul stralucitor, zambetul acela irezistibil, cred ca m-am pierdut o clipa in ochii lui verzi dar m-a trezit el l-a realitate , m-a intrebat ce caut singura acolo si pe cine astept, in mintea mea rasuna „Pe tine te astept” dar nu puteam sa ii zic asa ceva lui, am preferat sa-i zic ca ma plimbam dar ...cum puteam sa-i zic ca am oprit si soarele si luna sa se intalneasca, probabil m-ar fi crezut nebuna, dar chiar aveam nevoie sa vorbesc cu cineva despre toate astea, si eram sigura ca el ma va intelege....era confuza sa-i spun tot ce se intampla sau sa tac...care e solutia, erau atatea idei contradictorii, dar m-am hotarat sa risc, asa ca i-am zis ca sunt pe cale sa descoper un mister al universului si l-am intrebat daca este de acord sa ma ajute. A ramas putin socat s-a uitat la mine si m-a luat in brate, se uita in ochii mei si eu in ochii lui si mia zis:”Nu am stiut ce se ascunde in ochii tai , pana acum, ma lasi sa te descoper, tu esti un mister pentru mine, felul tau de a fi, cum te comporti, cum vorbesti, cred ca tu esti misterul aici”. M-am pierdut pur si simplu in neant, nu mai stiam ce sa zic, cred ca aveam un zambet prostesc pe fata , nu puteam sa ma abtin, nu m-am asteptat la reactia asta din partea lui...parca as fi in povesti cu iubiri imposibile si reintalnite, era o senzatie ciudata de bucurie si uimire, se intamplau atatea in capul meu parca erau artificii de revelion, atunci am simtit ceva ... buzele lui moi s-au apropiat atat de mult de ale mele parca stiam ce o sa se intample , mi-am linistit mintea , ca sa ma pregatesc pentru momentul acela, avea sa fie de neuitat, tot tacamnu, aveam fluturasi in stomac, mintea mea o lua razna, imi transpirau palmele, parca dura o vesnicie, sau poate gandeam eu prea multe in secundele care treceau, apoi s-a intamplat ,i-am simtit aroma buzelor pe buzele mele...era prea frumos sa fie real. Era un vis devenit realitate de fapt era totul o fantezie petrecuta in mintea mea, era un vis, care parea atat de real sau eu vroiam sa se intample, era o dragoste de vara, cu pasiune cum nu se mai vazuse, cele doua priviri spuneau totul nu trebuia sa sti altceva era totul cum ne priveam atunci, nu ai fi inteles nici daca ai fi fost acolo...era momentul nostru chiar daca nu s-ar fi intamplat niciodata cu atat aveau eu sa raman din prietenia asta, un sarut sub lumina lunii si razele soarelui...Trebuia sa ma trezeasca ceva sau cineva, Lores tipa de zor in camera si eu zambeam trezita din visul meu ciudat dar prea frumos sa afle si altii, ma gandeam ca o sa-si piarda din magie, asa ca m-am ridicat si m-am dus la ea , mi-a zis ca a avut un cosmar, ca o urmarea cineva dar era doar sentimentul pentru ca se uita in spate si nu vedea pe nimeni, era doar o senzatie de frica care a facut-o pana la urma sa cada din vis inapoi in realitate si sa ma trezeasca din visul meu frumos . Se pare ca in seara asta nu am mai avut eu cosmaruri ci doar verisoara mea, meritam si eu o noapte de liniste si pace , si iubire, am linisti-o si ne-am pus amandoua in pat si mangaiate de razele lunii care se revarsau din plin prin fereastra, am reusit sa adormim din nou fara alte incidente remarcabile dar am adormit cu speranta ca visul meu nu s-a terminat si deodata ce voi inchide ochii el va fi din nou acolo...se pare ca am asteptat in zadar...

Dimineata urmatoare am zis ca ne mai linistim si noi si stam frumos la plaja in spatele casei ca ar fi cazul dupa atatea cosmaruri, secrete si baieti. Am mancat si i’am spus mamei ca mergem sa ne relaxam, a fost de acord si am luat paturile si ne’am asezat pe iarba , era atat de frumos. Soarele stralucea sus pe cer, si stateam si ma gandeam asa ce ar daca soarele ar putea vorbi, oare ce ne’ar putea zice el de acolo de sus , probabil ar impartasi cu noi secrete lumii nevazute, stelelor si planetelor care se hranesc cu energia lui.

„Krys, ce crezi de toata nebunia asta?..are rost sa continuam pe drumul asta care nu stim unde duce, daca nu stim sa ne mai intoarcem?”..”Lore, eu zic ca e prea tarziu sa ne abatem de la drum acum , adica tot ce am facut pana acum sa lasam balta, eu cred ca se merita sa mergem mai departe sa aflam mai multe, si ne si distram in timp ce facem asta, ce crezi ca e periculos in toata treaba asta?..Inafara de un izvor in care am cazut nu e nimic periculos, si acum il avem si pe Dyamond sa ne ajute, nu cred ca o sa lase sa se intample ceva cu noi...”.”Da, dar Dyamond nu stie toata povestea, cum crezi ca o sa ajute daca nu stie de ce sa ne apere, si cu ce are de a face..”.”Asta asa e, dar...”.”Nici un dar, hotaraste’te, ii zicem si lui tot sau ne lasam de povestile astea de adormit copii...”.”Nu sunt povesti, sunt visele mele, sperantele mele, inseamna tot pentru mine...”.”Eu cred ca te’ai uitat prea mult la filme, si eu la fel, si am citit prea multe povesti , totul e ireal, nimic nu este adevarat, sunt mici coincidente, chiar ma gandeam ca asta e o aventura de o vara si ca o sa ma distrez, dar se pare ca tu iei totul prea in serios, mai bine ai vorbi cu Dyamond si i’ai spune ca iti place de el, sa iesiti si voi ca un cuplu la plimbare, nu la alergat dupa stele verzi.

M’a daramat literalmente ce mi’a spus verisoara mea, am crezut ca e implicata si ea in tot acest taraboi, dar se pare ca pentru ea e doar o joaca, sau am luat eu totul prea in serios, mintea imi joaca feste, am inceput sa delirez de cand m’am mutat, totul e asa confuz...inainte sa mai pot gandi ceva soarele m’a rapus, era prea puternic, am lesinat, nu mai auzeam in jurul meu nimic, decat voci domoale care parca ma strigau...e tot ce imi amintesc ...

In jurul meu se invarteau mii si mi de licurici, florile erau de toate culorile cu mirosuri imbietoare, copacii abia infloriti , vantul adia usor, parca eram atrasa intr’un basm, parca nu vroiam sa ma mai trezesc, aici era locul meu, aici trebuia sa fiu, intr’o lume cuprinsa de magie, si iubire la tot pasul, nu’mi trebuie o lume reala plina de dezamagiri, lumea din jur e rea, si va face tot posibilul sa ramana asa, in schimb aici, pot avea tot ce’mi doresc numai daca clipesc...

M’am trezit brusc cand mama a pus ceva rece pe fruntea mea, mi se facuse rau de la soare, ma pierdusem pentru cateva momente pe alt taram , parea un vis, dar nu vroiam sa;l pierd, vroiam sa.mi amintesc in fiecare secunda cum ar fi sa fiu fericita in alta parte, dar viata reala era langa mine, mama, verisoara mea care statea speriata langa mine.

Cred ca mai bine ma intorc la viata mea, decat sa traiesc un basm, oricum basmele nu exista da nu fac nimanui rau daca o sa cred in ele.”Krys, esti bine m-ai speriat, am crezut ca.. scuze, din cauza mea ti s-a facut rau? ..nu am vrut, era doar...o idee”.”Stai linistita, o sa ma conving singura daca este adevarat sau nu si o sa te conving si pe tine, nu am trecut prin atatea degeaba, trebuie sa fie un motiv, si o sa’l aflu cat de curand, si am o presimtire ca o sa’l aflam cand o sa mergem sus la pestera de care ne zicea Dyamond, si daca nu e nimic, o sa ma resemnez, macar am langa mine un baiat dragut vara asta si pe verisoara mea nebunatica.

Era vara mea, nu ar fi trebuit nimeni sa vina sa imi distrug visele, sperantele si asteptarile, trebuia sa ma distrez la maxim si sa astept destinul sa–si faca intrarea, ce era rau in a astepta sa ti se intample ceva, daca nu fortezi nota s-ar putea sa te surprinda. Suntem toti de acord ca misterele exista, chiar si viata e un mister care ar trebui descoperit, fiecare particica din univerul acesta e invaluita intr’o farama de mister, altefl viata ar fi prea plictisitoare, nu te’ar mai atrage nimic sa visezi la ziua urmatoare si cum ar trebui sa fie ea, ce te asteapta in viitor. Daca totul ar fi monoton pietrele pretioase nu ar mai straluci in lumina soarelui si nu ar mai avea valoare neasteptata in ochii unui cunoscator. Fiecare fragment de pe planeta inseamna mult pentru o anumita persona, astfel planeta ca intreg inseamna enorm pentru toata populatia, pentru fiecare intr-o anumita masura, pentru ca exista si fiinte care nu realizeaza esenta vietii si tot ce o inconjoara, exista fiinte care nu stiu sa traiasca intensitatea momentul care va venii si nu stiu sa descopere minunile vietii, nu stiu sa privesca o piatra pretioasa printre raze de soare si sa observe semnificatia mirifica acre o aduce contributia ei pe acest pamant.

Gandurile si ideile ma inconjurau in timp ce adormeam, exista oare cineva care gandeste la fel ca mine , ma intrebam , exista cineva care vrea acelasi lucru ca mine, se zice ca in lume fiecare din noi are o sosie, dar nu am putea descoperi acelasi lucru la acre gandim din part dferite ale lumii, ma rezum la faptul ca fiecare din noi suntem unici si avem scopul nostru. Scopul meu actual era sa dorm si sa las geniila sa gandeasca filozofiile vietii ca pe mine nu o sa ma asculte nimeni.

In jurul meu era intuneric, nu vedeam nimic, auzeam voci, strigate, simteam durere, incercam sa intrezaresc i firmitura de lumina prin jur, parca se vedea ceva in departare, se apropia de mine, pana sa realizez ce este lumina a ajuns atat de aproape de mine ca ma atragea inspre ea, in jur erau stele, ce cautam eu atat de sus, cum ajunsesem acolo, erau intrebari firesti in timp ce visele mele nu se mai deoseabeau de realitate, deveneau atat de intense incat simturile mele o luau razna. Ma simteam atrasa din ce in ce mai tare, vroiam sa tip, sa scap, nu puteam sa ma misc, particule din mine de destramau, pana cand gaura neagra a absorbit si ultima farama din mine. M-am trezit speriata, s am realizat ca eram in camera, cred ca vara asta e facuta pentru vise ciudate si fara inteles, erau prea multe pentru mine, in fiecare seara, deveneau parte din mine, traiam acum numai printre vise, mai mult decat in realitate, eram cuprinsa de febra atmosferica, nu vroia sa ma lase sa plec, ceva ma stragea inspre ea, ceva vroia sa aflu de ce totul era asa de alb si negru in jurul meu, trebuia sa pun capat acestui fiasco.

Venise ziua cand trebuia sa mergem sus pe munte, sa continuam drumetia care mi’a promis’o Dyamond. Ne-am trezit entuziasmate, Lores mai mult ca mine deoarece ea nu fusese deloc pe munte, si de abia astepta sa vada orasul de sus, cat de mic si neinsemnat poate fi un lucru daca il privesti de sus. Am coborat la masa, mama ne-a intrebat de planurile noastre de peste zi si i-am spus cu lux de amanunte ca asteptam cu nerabdare excursia pe munte.Ne-a sfatuit sa avem grija si sa ne facem rucsacul, sa punem tot ce ne trebuie pentru o astefel de excursie. In timp ce noi urcam in camera sa facem bagaju, Dyamond suna la usa, si mama i-a deschis si vorbea cu el. In mintea mea aparuse deja mii de fluturasi, cand i-am auzit vocea, cred ca incepeam sa ma indragostesc, si ma gandeam oare ce vorbeste mama cu el, sa nu ii zica ceva ce eu nu vreau sa afle sau...mai bine m a linistesc, nu vreau ca nimeni si nimic sa-mi distruga ziua perfecta cu Dyamond. Am coborat si noi jos, si ne-am indreptat spre usa, Lores a fugit repede pe scari sa ajunga

la Dyamond sa-i ureze o zi buna si sa ii promita ca o sa avem cea mai frumoasa excursie pe munte.

„Buna, Lores, vad ca esti foare energica azi, o sa avem o zi superba, dar vreau sa-ti prezint pe cineva, el este Aledrit, un vechi prieten de-al meu si i-am propus sa vina cu noi daca nu va suparati.Dar Krystal unde este?”

„Sunt aici, am tipat coborand inca pe scari, eram prea emotionata sa-i vad fata si miscarile mele incetinisera cand ii auzeam vocea, cobor imediat.”

Am ajuns la usa ne-am luat la revedere de la mama si am pornit cu cei doia baieti in calatoria spre centrul pamantului, sau deocamdata spre varful muntelui. Totul devenea o poveste din care nu mai vroiams a ies, era atat de frumos afara, cerul senin, soarele stralucind prin parul nostru, era un vis, un basm in care eu eram indragostita de un baiat si nu aveam curajul sa-i zic nimnic, asteptam doar momentul oportun sa fiu singura cu el, poate visul meu din acea seara se va implini, si ne vom ....

„Krys, trezeste-te, inca dormi, de ce nu zici nimic?, ma intrebat Dya, alungandu-mi gandurile mele despre...el „

„Nu, doar ma gandeam...”„La tine se gandea”, ne-a intrerupt LoresAm inceput sa radem toti si m-am inrosit.Aledrit interveni „Nu mi-am zis ca ai iubita aici, ai tinut totul secret”„Nu, nu suntem iubiti, am adaugat oftand, desi in mintea mea, asta imi doream de

mult...”Dya s-a uitat la mine cu o privire plina de iubire, parca as fi vrut atunci sa ma duc

la el sa’l strang in brate, ochii lui asa de frumosi, priveau parca in adancul inimii mele.„Aledrit, de unde esti, si ce cauti aici prin oraselul acesta uitat de lume?”,

continua in tacearea noastra sa vorbeasca Lores„Imi place oraselul acesta, ascunde multe amintiri din trecutul meu, face parte din

mine, eu m-am mutat de la bunici in alt oras cu parintii, dar imi face placere sa vin aici in fiecare vara sa petrec timp cu vechiul meu prieten, excursiile astea imi relaxeaza mintea si ma fac sa plutesc deasupra norilor , ar trebui sa incerci”

„Daca ma inveti sa zbor pe deasupra norilor as fi cea mai fericita...”„Vreau si eu sa zborrr, mi-am dorit dintotdeauna sa am puterea pasarilor sa zbor

pe deasupra lumii sa vad cum se vede totul de la inaltime, e o senzatie de liniste si independenta.”

„Pai , Ale ma invata pe mine sa zbor si Dya te invata pe tine, e bine asa”, Lores era pusa pe glume azi, si aveam impresia ca ii cam placea de Aledrit, era un baiat simpatic ce pot sa zic, era potrivit pentru ea.

„Facem concurs, cine zboara primu castiga trofeul.”Ale se pare ca o sustinea pe Lores in glumite, era tot o veselie pe noi pe cand

urcam pe potecile inguste ale muntelui, deja aveam sentimentu acela urat cand am cazut data trecuta, Dya mi-a vazut reactia cand m-am apropiat prea mult de munte stand departe de margine. A venit si m-a luat de mana si mi-a zis ca totul o sa fie bine, are el grija de mine. Era frumos, era ceva ce asteptam de mult, sa mi se implinesca visul de a ma simti protejata de un baiat asa dragut, cu care aveam sa „cuceresc lumea”, de fapt cu care aveam sa trec prin lume sa descoper ca exista nevazutul, nestiutul si ca nimiculd e fapt are un sens si aveam sa aflu ca totul se intampla cu un motiv, fie el bun sau fie el rau.

M-am uitat in spate si am vazut ca un nor cam negru se apropia de regiunea noastra, i-am aratat lui Dya si a zis ca aici vremea este capricioasa si s-ar putea sa ne prinda ploaia pe drum. Nu cred ca eram pregatiti de o vreme asa ploioasa cand noi am plecat de acasa pe un soare orbitor. I-am avertizat si pe cei doi nebunatici din spatele nostru care radeau de zor la povestile nemuritoare pe care si le aminteau, Lores s-a speriat si a zis ca vrea acasa daca vine ploaia ca nu vrea sa mearga pe munte sus asa departe de casa printre tunete si fulgere. Dyamond a asigurat-o ca nu va incepe ploaia atat de repede si poate avem sansa sa coboram inainte sa vina furtuna. Asa ca ne-am continuat drumul si Ale a inceput sa ne impartasesca o amintire, o peripetie pe care a avut’o cu Dya cand erau mici.

„Mai ti minte cand ne-am ratacit pe munte si au venit sa ne caute bunicii, m-am luat dupa tine si am cazut in pestera, ce patanie , m-am speriat atunci...”

„Da, stiu ca ai alunecat atunci, si am fugit dupa tine, dar nu te-am mai vazut, noroc ca te-am auzit tipand si am vazut atunci deschizatura in pamant si pe tine plin de noroi, eram si noi mici copii care aveau nevoie de aventura sa se distreze. Sunt amintiri frumoase.”

„Sau atunci cand am fugit prin curte si am gasit piatra aia cu semne pe ea, am zis ca au venit extraterestrii, si bunici au ras de noi, si au zis ca probabil a facut-o vreun copil si sa nu ne agitam atat.”

„Da, isi aminti Dya zambind, chiar mai ai piatra aia ciudata?”„Nu-ti aduci aminte ca am adus’o sus la pestera si am ascuns-o, am zis ca peste

ani o sa-mi ramana amintirile frumoase de copilarie sau poate o sa descoper ce inseamna ea. Nu ma dau batut o sa descoper ca exista extraterestrii.”

Am inceput sa radem de Ale si el radea cu noi, veselia avea sa tina toata ziua, era bucuria vietii sa stai cu prietenii intr-un cadru de natura perfect sa te distrezi si ca totul sa fie perfect am vazut un mic fulger pe cer urmat de un tunet puternic. Lores a tresarit si Ale s-a dus la ea sa o linisteasca.

„Incepe ploaia in curand i-am zis lui Dya, trebuie sa ne intoarcem”„Suntem prea departe de oras sa ne intoarcem acum, eu zic sa continuam, poate

doar ne sperie tunetele”„Daca ne prinde ploaia o sa fie vina ta, eu nu am haine de schimb, sau poate chiar

e o idee buna pana la urma”.O mica speranta mi-a schimbat imediat teama de ploaie, cum visam eu cand eram mica sa stau cu iubitul in ploaie si sa ne uitam in ochii celuilalt sa visam la stele in mijlocu zilei, chestii dastea minore.

„Si care e ideea ta pana la urma de ce zambesti?”era curios Dya„A nimic, ma gandeam ca putina ploaie nu ma topeste, o sa fie bine”M-am dus la Lores in spate sa-i spun mica mea licarire si am inceput sa chicotim

amandouam , mi-a dat sperante ca poate o sa se indeplinesca si dorinta mea in ploaie odata si odata si asta era un moment oportun dat find faptul ca aveam si cu cine si ca il placeam atat de mult pe baiatul acesta ar fi fost un moment magic.

In timp ce noi vorbeam mici picaturi de ploaie ne atingea usor aducand vorba ca o sa inceapa intradevar ploaie peste munte si ca ar trebui sa facem ceva cu privire la asta. Dya ne-a amintit ca mai sus putin este pestera si ca ne putem adaposti acolo si sa stam pana ploaia va trece. Am grabit pasul spre pestera sau mai bine zic picaturile din ce in ce mai mari de ploaie ne grabeau spre adapost. Picaturile de ploaie iti dadeau o senzatie de racorire instanta odata ce iti atingeau pielea calda de la soarele care tocmai intrase in nori,

faceau parte si ele din natura, era rolul lor de a intretine viata, erau mici si firave si nu trebuia sa ne fie frica de ele era in fond apa care ne aducea aminte de fapt ca face parte din ciclul nostru de viata. Dar spre deosebire de ploaie, fulgerele si tunetele nu mai erau asa de prietenoase, si se auzeau tot mai des si mai aproape de noi. Pana cand in final o ploaie in toata regula acoperea pamantul si nu mai vedeam nimic in fata noastra, Dya tipa spre noi ca a gasit pestera si sa ne grabim , apoi Lores si Ale se alaturara strigatelor sa ma grabesc spre pestera. Se pare ca ramasesem ultima si nu mai vedem nimic in fata si nici in spate imi era teama sa ma misc sa nu alunec cumva in prapastie, am ramas paralizata apoi am simtit o mana pe mine si am tipat. Dya venise dupa mine speriat ca nu gasisem pestera si de teama sa nu patesc ceva.

Era momentul pe care il asteptam , m-am uitat in ochii lui si m-am pierdut printre picaturi de ploaie, m-am simtit asa usurata ca era langa mine si totodata atat de pierduta , nu stiam cum sa reactionez, aveam impulsul sa fac un pas, dar ceva nu ma lasa, m-am lasat purtata de vantul care adia usor prin jurul nostru si m-am transformat intr-o picatura de ploaie care a aterizat pe buzele lui, era o pasiune mirifica care se petrecea pe pamant intre mine si el, era un sarut cu multa iubire si o imbratisare care te pune pe ganduri. Era acela momentul cand eu ma pierdeam de tot in lume si venea el sa ma salveze si ramaneam a lui pe veci sau era doar un basm. Sarutul a durat cateva minute, cu o mana imi mangaia fata si il simteam ca o flacara care ma aprinde si pe mine, era momentul nostru de iubire. Un fulger a lovit si ne-a despartit pe amandoi, m-a luat de mana si am fugit spre pestera. Lores ne-a intrebat ce am patit si daca suntem bine, s-au speriat destul de tare. Eu inca eram in visare...eram in lumea mea si nimeni nu ma putea scoate de acolo, decat Lores care m-a ciupit.

„Hei, ce ai patit, ai ramas traumatizata de la fulgere,e ok suntem in siguranta acum”

„Un pic, m-am speriat cand am vazut ca ramasesem singura pe poteca, si nu stiam ce sa fac, dar Dya a venit dupa mine si m-a adus in siguranta”.

Am oftat, Lores banuia ceva si mia spus ca mai e ceva ce nu ii spun, i-am zis ca nimic, pana la urma am cedat i–am spus ca am petrecut cel mai frumos moment din viata mea. Si-a dat seama si a zambit, a zis ca o sa fie bine, o iubire de o vara.

Ne-am adunat la marginea pesterii sa discutam posibilitatile, puteam sta acolo pana inceteeaza ploaia sau puteam merge sa vizitam pestera. Era clar ca dorinta de a vizita pestrea era mai mare decat cea de a privi ploaia prin deschizatura pesterii.

„Dar nu avem lumina, cum o sa vedem ceva in intunericul asta”„Noi am venit pregatiti si v-am adus si voua cate o lanterna, stiam ca nu o sa

aveti”„Ah, super, atunci sa plecam in aventura”„Ai grija pe unde mergi, ca e destul de periculoasa, sa nu aluneci.”era ingrijorat

Dya.„Bine o sa am grija, o sa stau cu tine, si m-am dus si l-am luat de mana, ne-am

uitat unul la altul si am zambi.”Lores ai si u grija mai bine ai sta aproape de Ale sa nu patesti ceva.

„Ma descurc, stai linistita”Ale apropiindu-se de ea” „De ce esti asa incapatanata, tu nu ai fost pe aici, si nu

sti cum e , lasa-ma sa am grija de tine”.

Lores s-a inrosit si eu am inceput sa rad incet fiecare dintre noi eram fericite in felul nostru viata era frumoasa si aveam langa noi doi baieti draguti care aveau grija de noi. Ce ne puteam dori mai mult?.

Pana la urma si dragostea e un mister, unii ar zice ca cel mai mare, altora nu le pasa, probabil ca nu au trait acest mister, ramane de vazut cum va decurge descoperirea misterului ce inconjoara dragostea.

Ne plimbam pe acolo, era atat de frumos inautru, era stanca, dar avea culori ciudata, spre verde, albastru, era umed pe jos, si ne uitam cu atentie sa nu cadem, la un moment dat erau in fata noastra doua deschizaturi, acum sa ne hotaram ce facem , ramanem impreuna sau merge fiecare pe o parte.

„Mergem noi amandoi prin dreapta si Lores cu Ale merg in stanga, asa acoperim mai mult spatiu si vedeti si voi mai multe”

„Este bine, asa o sa facem, dar sper sa nu ne ratacim „„Nu ne ratacim, nu merge prea departe, este foarte frumoasa pestera , merita, o sa

vedeti.”Asa am pornit in dreapta cu Dya si spatiul devenise foarte stramt si am zis ca eu

nu merg mai departe daca raman blocata pe acolo, m-a asigurat ca putem trece si sa merg inainte. Ce mai puteam face, el era expertul trebuia sa il ascult. Am trecut de spetiul acela infernal de mic si in fata noastra s-a deschis un spatiu imens, atat de frumos, si undeva mai sus se auzea un susur firav de apa.

„Este vreun izvor pe aici?”„Da, mai sus de aici un pic, de asta am insistat sa te aduc pe aici, este foarte

impresionant acolo, o sa iti sai seama singura”Se vedeau mici licariri de apa cum curgeau de undeva din perete, era atat de

frumos, cum se chinuia apa sa treaca de stanca ca sa ajunga jos intr-un mic lac, m-am apropiat de apa sa vad si jos se vedeau stancile din apa zici ca erau aurite, un peisaj de la acrenu-ti puteai lua ochii.

„Mi-as fi dorit sa-mi fi luat camera de fotografiat, ar fi iesit niste poze superbe”„Data viitoare cand o sa venim, o sa-ti amintesc sa-ti iei si camera foto”„Asa, dar sa nu uiti...”atunci a venit spre mine si s-a aplecat spre lac, a luat apa si

ma udat...„Pana atunci, pot sa te ud un pic, sa vezi cum e apa de munte, rece si limpede”„Hei, ai grija...” am inceput sa ne jucam acolo in apa si sa radem eram in

elementul nostru.Pe de alta parte Lores si Ale erau pe cealalta parte.„O sa te duc intr-un loc special pentru mine, o sa vezi”„De abia astept, e frumos aici, cred ca sunteti fericiti ca v-ati petrecut vacantele

aici si ca voi cunoasteti toate locurile astea asa frumoase.„Da, suntem norocosi, vin-o am ajuns...”Ale i-a aratat locul lui secret unde isi ascundea lucrurile cand era copil, tot felul de

pietricele, jucarii, si alte minunatii.„Aici mi-am ingropat eu amintirile, sa nu moara niciodata, vin in fiecare vara sa le

vad si sa rememorez trecutul”„E intradevar ceva special, mi-as fi dorit si eu sa am un asemenea loc, ai avut o

idee buna.”

„Asta nu e piatra aceea ciudata care ziceai ca ai gasit’o?”Lores curioasa lua piatra in mana sa se uite la inscriptiile de pe ea.

„Da, asta e , e ciudata, vezi poate tu sti limba asta straine care scrie pe ea”„O sa incerc sa descifrez, zice Lores razand, stai sa ma concentrez, nu inteleg

nimic”, si cand a intors-o pe partea cealalta a scapat-o pe jos. Bucatica de piatra a cazut pe jos si s-a faramat si mii de bucatele. Lores s-a aplecat sa vada ce poate recupera si a vazut ca nu a mai ramas nimic, a dat la o parte bucatelele si a vazut ceva stralucind printre ele. A luat mica stralucire in mana si a vazut ca era un inel cu piatra mov, i-a trecut imediat prin minte ca trebuie sa fie cel de-al patrulea inel care lipseste, astfel cercul este complet, am gasit ce trebuia sa gasim am mai descoperit putin din misterul care inconjoara pestera, e menita sa ne ajute la fel ca Ale , el e cel de-al patrulea membru al jurnalului secret care trebuie sa fie alaturi de noi in aventura. Dar cum ar putea Lores sa-i spuna asta, nici Dya nu stie tot secretul, ce o sa facem...

„Este inelul tau, uite, piatra in care a fost era a ta deci rezulta ca inelul este tot al tau”

„Wow nu ma asteptam la asta, nu mi-ar fi trecut prin cap ca o sa gasesc asa ceva in piatra aceea, dar poti sa iei tu inelul, nu ma dearanjeaza pana la urma tu ai spart piatra”

„Eu am deja unul, vezi si ii arata inelul ei cu piatra rosie, mi l-a dat verisoara mea, pastreaza’l, fiecare avem cate un inel, suntem o gacsa unita acum, cu aceleasi semne, e super, cineva sau ceva ne-a adus impreuna, avem o misiune de indeplinit”

„Ok, o sa pastrez eu inelul”, acum hai sa mergem sa ne intalnim cu ceilalti sa vedem ce fac, am impresia ca s-a oprit si ploaia si sa coboram in oras, sa nu se ingrijoreze mama voastra”

„Hai sa mergem”Ne-am intalnit de unde am plecat prima data si Lores mi-a aratat mana lui Ale sa

vad inelul.„Este cel de-al patrulea inel, sti ce inseamna asta nu?”„Unde l-ati gasit, nu ma asteptam sa gasit inelul aici, nu are nici o legatura”„Se pare ca are, Ale e cu noi acum , trebuie sa le spunem adevarul baietilor, si cat

mai repede”„Nu stiu ce sa zic, poate ar trebui sa mai asteptam...”„Ce tot vorbiti voi acolo, ne-au intrerupt baietii, ce s-a intamplat?”„Cred ca vorbesc de inelul asta care l-a gasit Lores intr-o piatra, ciudat nu?”„Si mie mi-a dat unu Krys la fel, numa ca e albastru, chiar ca ciudat, avem inele la

fel.”„O sa va spunem mai tarziu despre ce e vorba acum ar trebui sa n intoarcem, am

vazut destul intuneric pentru o zi.”Asa ca am iesit din pestera, ploaia incetase, si ne-am indreptat spre casa, deja

incepuse sa-mi vina ideile despre baieti, cum o s afcem sa le spunem despre jurnal, daca le aratam poate cele 4 inele il deschid si vedem ce secerete ne-a ascuns pana acum, ar fi ideal, dar chiar o sa se intample asta, m-am hotarat sa mai discut cu Lores cand ajungeam acasa, sa mai asteptam putin sa vedem cum decurg lucrurile, daca se merita sau nu sa spunem adevaru baietilor, poate o sa ne creada nebune..cine stie..vom asteta si vom spera...pana atunci ma intorc la sarutul meu cu Dya si tot drumul pana acasa ma gandesc la clipele acelea de fericire.

Cand a venit clipa despartirii , baietii ne-au pupat pe obraz si ne-au urat somn usor, deja se facuse seara, pana ajunsesem noi acasa, mama ingrijorata ne-a intrebat unde am fost, am linistit-o spunanadu-i ca ne-am adapostit de ploaie in pestera de sus si ca suntem bine. Cand urcam scarile Lores a inceput sa vorbesca grabita.

„Cred ca ar fi bine sa le spunem baietilor, sa iesim din asta odata pentru totdeauna”

„Eu zic sa mai asteptam, la urmatoru semn ca ei sunt cei care ne vom ajuta o sa le spunem”

„Ce semne iti mai trebuie, nu ai vazut ca am gasit inelul, e cel care trebuie”„Stiu ca iti place de el , dar nu trebuie sa actionam atat de repede, eu zic sa

asteptam...”„Nu e corect!” Lores a intrat si a trantit usa la camera.Am intrat in camera ne-am schimbat si m-am pus in pat, eram atat de obosita si

atat de fericita. Am luat jurnalul si m-am uitat la el, acealesi semne ciudate aceleasi 2 cercuri luminate, nimic schimbat, ma gandeam ca o sa-mi dea vreo idee despre ce ar trebui sa fac in continoare, nimic, era liniste deplina, Lores era suparata pe mine, s-a bagat in pat si n-a mai zis nimic, mi-am imaginat ca doarme deja, nu vroiam sa ma mai cert cu ea, vroiam doar sa gasesc raspunsuri, dar unde sa le caut...Am adormit cu o mie de ganduri si asteptari...Aveam impresia ca zbor, ma simteam atat de usoara, si atat de sus, undeva deasupra tuturor, m-am uitat in jur erau stele mici si luminate, jos era neantul, era un vis frumos, era chiar ce vorbisem noi peste zi, visul ca intr-o zi sa pot sa zbor, dar ar fi trebui sa fie Dyamond cel care sa ma invete, totusi eram singura, in tot universul, singura, un sentiment de nesiguranta m-a cuprins, ce ar fi trebui sa fac, unde sa zbor, unde sa ma duc. Am vaz in departare un chip cunoscut „Dyamond, am strigat, tu esti?”. Am zburat aproape de el si el parca se departa mai mult de mine ceva il lua de langa mine, ca o gaura de vierme, unde pleca, de ce ma lasa singura „Vin-o inapoi!””Am nevoie de raspunsuri nu de mai multe intrebari, vin-o!”

S-a luminat de ziua si eu sopteam Dyamond incet, verisoara mea m-a trezit si m-a intrebat daca am visat frumos de tot zic numele lui. I-am zis ca am visat ca m-a lasat singura, a plecat, poate asta e o avertizare ca nu ar trebui sa avem incerdere in ei, cine stie..

„Mai bine nu mai vorbim de subiectul asta si ne gandim ce facem azi, ai vreo idee?”

„Nu stiu, nici nu am vorbit cu baietii ieri sa vedem daca mai iesim la plimbare , o sa vedem poate ne da mama vreo idee”

„Hai sa mergem la masa mai intai”„Mama, ce ne-ai pregatit bun in dimineata asta?”

„V-am facut clatitie si niste ceai, hai repejor, ca se racesc, nu v-am mai auzit azi noapte, cred ca erati prea obosite sa mai ardeti cum faceti voi de obicei”

„Da, eram obosite de pe drum ,am adormit imediat”„Si cum a fost excursia?, povestiti-mi”„A fost frumos , sunt locuri frumoase acolo sus, ne-a prins ploaia am stat in

pestera, a fost chiar ce ne trebuia, o relaxare totala”„Ma bucur ca v-ati distrat, si doar atat s-a intamplat?”„Da, ce sa fie mai mult?, ce ne propui sa facem azi, ai vreo idee ceva?„Propun sa mai stai pe acasa sa ma ajuti la treaba”

„Ne-ai luat tot cheful, dar bine, o sa te ajutam azi la treaba”Deci azi a inceput ca o zi linistita, doua fete ajutandu-si mama sa faca curatenie

prin casa. Era asa liniste prin jur ne-am hotarat sa incepe din camera noastra asa ca ne-am adunat hainele , am sters praful , am strans gunoiul, tot ce trebuia facut, am continuat cu camera mamei, si camera de oaspeti si mama a facut restul. Eram oboiste si se facuse deja dupa-amiaza tarziu, nu mai aveam nici un chef sa ies sau sa fac ceva, ma gandeam sa stau afara in hamac si sa ma uit la stele, ziua trecand atat de repede nici la Dya nu am avut timp sa ma mai gandesc. Ne-am dus amandoua afara la leagane si am inceput sa vorbim„Deci iti place de Aledrit nu?, recunaoste, hai ca e dragut!”„E dragut, dar nu stiu, parca simt ceva pentru el. Ma atarage, crezi ca si el la fel ?”„Eu zic ca te place si el, nu are de ce sa nu te placa, esti draguta, esti desteapta, doar semeni cu vara ta nu?”)Am inceput amandoua sa radem si sa glumim pe seama baietilor.„Deci ai facut primu pas in relatia ta cu Dya , cum a fost sarutul?”„A fost fenomenal, ceva ce nu pot descrie in cuvinte, o sa vezi cum o sa fie si sarutul tau cu Ale, daca o sa fie vreun sarut curand si daca nu o sa fie o sa’ti fac o vraja ceva „)”Rasetele au continuat si supararea de ieri pare ca a trecut, eram din nou cele mai bune prietene. Leaganul din curte era locul meu preferat de odihna, era atat de relaxant sa stai in leagan si sa te lasi purtat de vant, sa te uiti sus la stele sa visezi cu ele, Lores imi zicea ca sunt copil , ca-mi place leaganul, dar si ea venea cu mine de cate ori mergeam acolo, asta ne face pe amandoua copii. Ma simteam libera si inocenta ca un copil cand ma dadeam in leagan si uitam de toate problemele de epste zi si toate neintelegerile, ajunsesem acum sa facem concurs cine se da ce mai sus. Eram doua fetite care se jucau in curte. Mama se uita la noi si zambea, „Meritati si voi o pauza , ca ati facut treaba buna la curatenie azi, distrati-va dar sa nu stati mult , ca se lasa racoare afara.”

Eram modelul de familie fericita ca in filme, care nu au nici cea mai mica idee ce se va intampla in continoare si doar traiesc momentul la cea mai mare intensitate, pana la urma suntem tineri si ne meritam distractia care vine odata cu responsabiliattea odata cu trecerea anilor. Ar trebuis a fie usor sa cresti, invetzi mai mult, dar ai si mai multe de oferit altora si grija mare cum oferim informatiile si ce lasam mostenire la randul nostru. De noi depinde viitorul si viitorul depinde de noi cum il infrumusetam sau il uratim, cum il ajutam , cum il schimbam , si cum facem ca totul sa fie bine pentru toti, cum afcem ca totul sa ne ajute cand ne vine randul, lucrurile bune facute de noi sa ne fie facute in viitor avand consecinta activitatile noastre. Era de datoria noastra sa vedem acre e treaba cu jurnalul sa trmitem mai departe informatiile ca cei dupa noi s ajute mai departe la rezolvarea misterului.

Seara se instala in drepturi din ce in ce mai mult si racoarea de care ne avertiza mama isi facea simtita prezenta, ar fi trebuit sa intram si noi in casa si sa dormim, poate maine vom face ceva mai multe decat curatenia de azi, si poate maine o sa-mi vad si eu baiatul care mi-a pus stapanire pe inima si Lores sa-si vada baiatul ei.

Ne-am indreptat spre casa incet, parca vroiam sa mai stam afara, ceva din cerul senin ne atragea sa mai ramanem, ma uitam in sus, si vedem cum sclipesc stelele, parca imi faceau cu ochiul parca ma tineau afara sa le privesc. Cineva in spatele nostru o striga pe Lores.

„Hei, buna, scuze ca vin la ora asta, dar trebuie sa vorbesc cu tine, am avut treaba toata ziua si acum am scapat, vrei sa facem o plimbare?”Era Aledrit, spre surpriza lui Lores care a ramas uimita langa el...„Daca deranjez, pot sa revin maine”„Stai linistit ,ma duc pana sus sa-mi iau o bluza ca e racoare, revin imediat, Krys nu te superi nu?”„Du-te la plimbare linistita, eu ma duc sa dorm ca sunt obosita.” Lores s-a dus sus in camera a stat destul de mult in timp ce eu il tineam de vorba pe musafirul nostru afara, cand a coborat am urcat sus si am lasat iubaretii sa se duca la plimbare cu gandul ca ar fi fost frumos sa fie si Dya cu mine in acele momente. Cand l-am intrebat pe Ale de Dyamond mi-a zis ca a trebuit sa plece azi la o ruda in alt oras dar ca se intoarce maine si are o surpriza pentru noi.Gandul imi era la supriza promisa de Ale si la Dya pe care aveam sa-l vad maine toata ziua speram din tot sufletul.Eu m-am dus sus in camera si ma gandeam cum sa fac sa-i spun lu Dya totul, era momentul meu magic dintre mine si el, trebuia sa insemne ceva.Lores si Ale se plimbau prin apropierea casei nuprea departe ca mama nu i-a dat voie sa plece departe de casa, era destul ca ei sa vorbesca.„Scuze daca este prea tarziu pentru tine sa iesi afara, dar vroiam sa te vad, mi-ai lasat o impresie foarte buna si vroiam sa te cunosc, sa mai povestim sa devenim mai mult decat prieteni, simt o atractie catre tine care nu ma lasa sa dorm noaptea, stelele imi soptesc sa vin sa vorbesc cu tine”„Am si eu acelasi sentiment pentru tine, nu te cunosc dar as vrea sa fac parte din viata ta, simt ca suntem facuti unul pentru celalat”„Am fost prea direct, dar asta simt ...as vrea sa...Inainte sa mai zica Ale ceva, Lores il lua si il saruta cu atata pasiune de vantul s-a oprit in preajma lor si stelele si luna le cantau serenade. Toate lucrurile astea se intamplau in capul lui Lores si acest lucru a afacut-o sa faca ea primul pas, sa-l sarute ea prima, sa traiasca momentul magic de care vorbea mai devreme acea clipa de liniste in care lumea se opreste in loc si tu ai clipa fericirii la tine pe buze acea clipa de iubire care se pierde odata cu secundele dar nu opoti readuce, fiecare clipa e diferita.„Scuze , nu stiu ce m-a apucat, nu am vrut, te-ai suparat?, se scuza Lores„Nu-i nimic, acelasi lucru il simteam si eu, aceasi pasiune o aveam si eu pentru tine, acelasi mic miracol care esti il asteptam de mult, a fost o noapte speciala, nu ma asteptam la momentul acesta sa se intample atat de repede desi visam la el”„Am sa-ti spun ceva, dar nu vreau sa te sperii”„Ce ai patit, este totul bine?”„Da, nu stiu cum sa-ti zic, e complicat, nu am voie, poate ar trebui sa plec”„Sunt aici pentru ce ai nevoie ,poti sa-mi spui orice”

In timp ce Lores s-a intors sa plece, Ale a apucat-o de brat sa o intoarca din drum, atunci ceva a cazut din bluza ei pe jos, Ale s-a aplecat sa vada ce e, o luminita sclipitoare de la o stea a trimis o raza deasupra lor, la momentul cand Ale a luat jurnalul in mana , o lumina orbitoare i-a lovit pe amandoi, doborandu-i la pamant, era semnul celui de-al treilea cerc, acesta s-a aprins pe jurnalul cazut la pamant, iar lumina incetul cu incetul s-a risipit.

De acasa din curiozitate ma uitam pe geam si am vazut o lumina puternica venind din coltul drept, ma gandeam ca e o masina ceva, dar masinile nu au farurile asa de puternice, am auzit cum cineva a strigat si era vocea lui Ale, atunci mi-am dat seama, m-am dus la dulap sa caut jurnalul dar nu mai era acolo. Lores a luat jurnalul, a gasit momentul oportun sa-i spuna adevarul si a trecut peste mine, eram furioasa, mi-am luat jacheta si am iesit in fuga din casa, m-am indreptat spre cei doi cazuti la pamant si i-am ridicat.m-am uitat la Lores si i-am sus ca a facut o prostie si cum o sa explicam asta, daca cineva vazuse lumina la fel ca mine, daca va afla cineva despre ce aveam noi de gand sa facem. L-am ridicat pe Ale si acesta ramasese uimit si intrebase ce s-a intamplat, i-am spus ca nimic, am luat jurnalul si am plecat spre casa, am lasat-o pe Lores sa rezolve tampenia creata de ea, cum avea de gand sa iasa din asta nu puteam sti, eram prea suparata fiindca scosese jurnalul din casa fara permisiunea mea.

„Lores, ce s-a intamplat aici?”„O sa-ti explic maine, acum trebuie sa plec, imi pare rau, te cuvant o sa pricepi

maine totul, a fost frumoasa seara asta , nu o sa o uit ”Lores se departa tot mai mult de el si inainta spre casa, trebuia sa gaseasca o explicatie buna pentru ce facuse, astfel ramaneam suparata pe ea.

Am intrat in acsa trantind usa, Lores in urma mea „Imi pare rau, n-am stiut , n-am vrut”, am continuat sa merg spre camera „Ma auzi, am zis ca imi pare rau, ce vrei sa’ti mai zic”. Am intrat in camera, am pus jurnalul pe pat si m-am asezat si eu.

„De ce ai luat jurnalul?, parca hotarasem sa asteptam”„Dar....nu stiam cat vrei tu sa astepti am zarit momentul si am profitat de el, am

rezolvat inca o piesa din puzzle, uite Ale a mai deschis un cerc, cred ca lumina venita de la stele a provocat-o, se pare ca trebuie posesorul inelului si un astru ceresc ca sa deschidem jurnalul, mai avem un cerc de aprins, si stim cine are inelul deci suntem mai aproape de aflarea secretelor”

„Chiar s-a aprins si celalalt cerc, sa vad si eu”, am luat jurnalul si am vazut ca si steluta de pe partea cealalta s-a aprins si ea” Asta trebuie sa fie cheia.”Bine ai mai descoperit ceva, dar totusi nu trebuia sa iei jurnalul fara permisunea mea”

„Bine, am inteles dar sa nu mai fi suparata, daca era Dyamond si tu faceai la fel, imi place mult de baiatul asta, asa cum iti place si tie de al tau, l-am sarutat”

„Cum , tu l-ai sarutat?”„Da, nu stiu cum s-a intamplat da a fost frumos, exact fara cuvinte”„Ti-am zis eu, avem in seara asta ce sa visam amandoua, la baietii nostri care

probabil se gandesc si ei la noi, asta ne aduce mai apropate unii de altii, dar avem la mijloc un mister, si un baiat confuz saracul, ce i-ai zis cand ai plecat, i-ai explicat ce se intampla de fapt?”

„Nu, i-am zis ca o sa-i explic maine tot, sper sa fi alaturi de mine”„Nu cred ca putem face altceva decat sa-i spunem, altfel nu-si va explica niciodata

ce s-a intamplat in seara asta”Inca un cerc aprins, inca un mister rezolvat, oare unde ne va duce jurnalul dupa ce

il vom deschide, ce vom afla, cu gandul la jurnal am adormit linistite sperand ca maine o sa facem un lucru bun avand incredere in Ale. Sper sa nu ne dezamageasca chiar daca Lores e indragostita de el, daca nu e de incredere o sa ii departez pe amandoi.

A doua zi de dimineata aveam deja orarul stabilit pentru toata ziua, aveam de gand sa spun tot adevaraul baietilor si sa ne ajute mai departe cu jurnalul, trebuia sa fac ceva nu aveam cum sa continui nebunia asta de una singura, Lores a incercat sa faca totul singura si nu a iesit atata de bine deci era timpul sa ne unim puterile si sa discutam cu baietii. Am coborat la masa si am discutat numai lucruri obisnuite, nimic iesit din comun in dimineata asta.

„Deci, ce aveti de cand sa faceti in aceasta zi frumoasa de duminica?”, intreba mama.

„Speram sa mergem la plimbare cu baietii, sa mai vedem orasul”„Cred ca petreceti cam mult timp cu baietii aia, va place de ei nu?”„Nu... noi doar...poate...bine..un pic...sunt draguti nu?”„Sunt simpatici, dar aveti grija, sunt baieti, trebuie sa fiti in alerta mereu, nu vreau

sa suferiti cand o sa se termine vara si o sa va dati seama ca trebuie sa plecati, realtiile la distanta nu merg, de obicei, iubirile de o vara raman iubiri de o vara si nimic mai mult”

„O sa ramana o amintire frumoasa, ce putem face, mai bine suferi din iubire decat sa iubesti deloc nu?”

„Da, sunteti tinere, o sa va treaca repede nebunia asta”„Tot iubire ramane, chiar daca e tanara sau nu, chiar a zis Ale ieri ca are o

surpriza pentru noi, sti cumva dspre ce e vorba?”, schimband vorba catre Lores„Nu stiu, l-am speriat inainte sa aduca vorba despre ceva”„Ah, da, avem de vorbit cu cineva azi, inainte de a face altceva”In timp ce ne ridicam de la masa, si faceam un pic de curatenie prin jur, se auzi

soneria de la usa.M-am dus a deschid fara sa stiu ca o sa-mi faca dimineata si mai frumoasa, era Dyamond, cu o floricica pentru mine. Un gest frumos, mi-a placut, mi-am pus floricica la ureche si am iesit afara sa vorbim.

„Hei, buna dimineata raza de soare, mi-a zis Dya cu zambetul pe buze, si furandu-mi un sarut scurt, ai dormit bine, esti pregatita?”

„Neata si tie, am dormit bine, pentru ce sa fiu pregatita?”„Pai azi este festivalul orasului cum nu stiai?, toata lumea stie, toata lumea vine, o

sa vi si tu nu?”„Nu stiam , am fost preocupata cu altele pana acum, o sa o intreb pe mama si o sa

vad daca ne lasa, vine si Ale nu? Trebuie sa aibe si Lores un partener.”„Da , cum sa nu, noi mergem in fiecare an, desi de aseara nu am mai dat de el, nu

stiu unde este, dar este o traditie a orasului, o sa ne distram”„Pai, la cat ne intalnim?”„O sa vin sa va iau pe la 6, trebuie sa dam un tur pe la tarabe sa vedeti si voi si

apoi mergem la concert”„Perfect, ne vedem atunci”Am intrat in casa cu zambetul pe buze, si le-am spus vestea cea buna mamei si

verisoarei, mama a zis ca este de acord, daca avem grija si sa nu ajungem tarziu acasa, si Lores a intrebat daca vine si prietenul ei. Era apropate totul pregatit, mai trebuia sa mergem sa ne alegem imbracamintea, un astfel de spectacol merita sa ne imbracam adecvat si era si prima noastra iesire oficiala in oras si trebuia sa facem impresie. Asa ca am stat toata dupa-amiaza proband haine si razand despre lucrurile adolescentine care ne ocupa tot timpul.

Totul merge perfect, vara mea era frumoasa, avem o prietena langa mine, avem un baiat dragut care facea parte din cadrul asta de poveste si un pic de mister ca sa indulcesca totul, merge totul prea bine, in orice poveste apare vrajitoarea rea, ma intrebam cine e vrajitoarea mea rea si cand are de gand sa apara.

Totul tin de spre normal, da cine sunt eu sa cred in normal, am in posesie un jurnal care se aprinde de fiecare data cand un astru il lumineaza, asta face parte din misterul vietii, care se pare ca nu ma va lasa sa-mi traiest iubirea de o vara pana nu lamuresc lucrul acesta cu toata lumea. M-am hotarat deci sa iau jurnalul cu mine la festival poate am ocazia sa il arat lu Dya si sa ii explicam totul lui Ale, totul in aceasi seara si avand si cel de-al patrulea inel poate reusit sa-l dechidem si sa citim ce ne-a ascuns atat timp. Era un plan perfect, i l-am impartasit si lui Lores mi-am luat jacheta, rucsacul, am pus jurnalul acolo si am iesit afara pe bancuta sa ii asteptam pe baieti. Se cam lasau asteptati era deja 6:30 si nici urma de ei, nu stiam nici macar locatia festivalului, aparent era cam departe de casa mea ca nu se auzea nici un fel de zgomot sau muzica asa ca am asteptat. Dupa aproximativ 10 minute isi face aparitia si Dya grabit si de abia respira.

„Scuze de intarziere”„Ce ai patit, de ce ai intarziat?”„Am fost sa-l iau pe Ale si era doar fratele lui, mi-a zis ca deja a plecat, nu stiam

unde, am presupus ca a ajuns la voi”„La noi nu este”„Atunci, o fi la festival deja, cine stie, desi ma surprinde, nu a plecat niciodata

fara mine”„Pai sa mergem sa-l cautam, si asa am intarziat”Nu era momentul oportun sa ii zic ceva de jurnal, trebuia doar sa-l gasim pe

Aledrit, daca era inca speriat de ce s-a intamplat aseara, daca a fugit de noi, daca spune cuiva ce a vazut, erau intrebari care mi le puneam singura fara succes, raspunsurile le poate da doar el. Lores era si ea ingrijorata, crezand ca nu-i mai place de ea sau ca nu o sa mai vorbeasca cu ea niciodata. Dyamond era singurul mai linistit, avand incredere in prietenul lui ca nu a patit nimic si ca o sa ne intalnim cu el la festival.

Ajunsi acolo ne-am hotarat sa ne despartim ca sa il cautam mai bine si sa ne intalnim in aceasi loc de unde am plecat, ca sa nu ne pierdem in multime, desi era un oras mic, era destul de multa lume, venita si din alte orase am presupus bine. Inaintaand prin multimea de oameni mi s-a parut ca vad pe cineva cunoscut, nu stiam de unde cunosc persoana aceea dar aveam o presimtire ciudata legata de ea, am incercat sa ma apropii dar nu mai era acolo, m-am uitat in jur, era prea multa lume ca sa recunosti pe cineva, m-am intors la copacul de la care plecasem, fara noroc si asteptandu-i pe ceilalti. Lores era deja acolo, nici ea nu avusese noroc, speram doar ca Dya sa-si gaseasca prietenul si sa-l aduca teafar la noi.

„O sa fie bine, o sa-l gasim , nu te ingrijora”„Cred ca a plecat din cauza mea, eu sunt de vina, nu trebuia sa fur jurnalul.”„Nu e vina ta, tu ai facut doar ce credeai ca e bine, dupa ce il gasim ii explicam

totul si o sa fie totul ca inainte”„Sa speram , dar tu ce ai?, zici ca ai vazut o fantoma, dupa cine te tot uiti in jur?”„Mi s-a parut ca vad pe cineva, nimic important, hai sa-l asteptam pe Dya si

vedem ce facem dupa.”

Timpul trecea repede pe langa noi si intr-un sfarsit il aduce si pe Dyamond langa copac.Ingrijorat, nu arata deloc bine si se uita prin jur, mi-am dat seama ca nu l-a gasit pe Aledrid, ce era de facut, trebuia sa continuam , trebuia sa fim puternici, nu avea ce sa se intample, e un festival, e multa lume, poate fi oricunde, poate si el ne cauta pe noi chiar acum, poate si el este ingrijorat, poate...Speranta e tot ne-a ramas, trebuie sa...

„Hei, aici erai, ne-ai speriat, unde ai fost” vazandu-l pe Ale in departare am fugit spre el..

„Buna si tie, dar nu te cunosc, cine esti?”„Stiu ca esti suparat pe noi dar termina cu glumele, hai Lores e ingrijorata”, asa ca

l-am luat de mana si l-am dus inapoi la gasca„Buna, ne-ai ingrijorat, pe unde ai fost”, Lores s-a dus spre el sa-l imbratiseze„Buna, Ruben, l-ai vazut cumva pe fratele tau, incercam sa dam de el, si fara

succes” o intrerupse Dyamond.„Imi place cum m-ati intampinat, dar Dya frate, ce ati patit)”„Ruben, Ruben, am zis amandoua in cor, dar....tuu....arati ca el..”„Fetelor, el este fratele geaman a lui Ale, scuze confuzia”„Aaa, scuze nu am vrut, nu am stiut cine esti, semanati perfect”„Nu-i nimic, deci, unde-i Ale?”

„Nu stim, incercam sa dam de el” „Eu zic sa mergem spre scena, s-ar putea sa fie acolo” La sfatul fratelui care ne-a surprins, noi nu stiam ca are un frate geaman , ne-am indreptat toti spre scena si am inceput sa ne uitam prin jur. La un moment dat Lores a disparut de langa noi, am vazut-o doar o clipa si m-am luat dupa ea, il gasise pe Ale, era si el la fel de ingrijorat si ne cauta. „Hei, in sfarsit, Lores il lua in brate, esti chiar tu nu?” „Da, sunt eu, ce ati patit?” „Te cautam de jumatate de ora, si am dat de fratele tau si , e o poveste lunga, ma bucur ca esti ok, cum te simti?” „Inafara de faptul ca inca astept niste explicatii sunt bine” „Lores, m-am uitat in ochii lui, ar fi bine sa te duci cu Ale la o plimbare, sti tu sa vorbiti, am eu grija de ceilalti. „Ai zis ca vorbim cu amandoi odata” „Da, dar ...aratand subit spre Ruben, acum nu se poate, duceti-va voi primii” „Bine, hai Ale, mi-a fost dor de tine, si il lua in brate si il stranse tare” „Ce puneti voi la cale se uita Ruben la mine, aveti secrete nu?” „Da , suntem un mister...” „Chiar il incuraja si Dya, ce-i cu toata aventura asta” „Nimic, doar o surpriza, vorbim mai tarziu, acum hai sa vedem concertul”Pana la urma Ale afla tot adevarul de la Lores, a ramas tacut timp de cateva minute, s-a uitat la Lores, dar a zis pana la urma ca este de acord, dar vrea doar sa vada jurnalul, aflase ca este in rucsacul meu si era foarte interesant. Dupa discutia scurta cei doi ni s-au alaturat la concert.„Ma duc sa iau ceva de baut, vrea cineva ceva, zice Ale la un moment dat”„Vrem cate un suc, si niste floricele, te rugam”„Hei, frate vin si eu cu tine, ca ma asteapta prietenii mei , ne vedem la incolo fetelor”„Bine, ne vedem, incantata de cunostinta”

Am vrut sa mergem mai in fata, cantau o melodie frumoasa si am vrut sa vad mai bine, le-am zis si celorlalti, dar am ramas ultima din sir,nu vroiam sa mai pierdem pe nimeni, apoi cineva se izbeste de mine, si aproape ca am cazut,.„Hei, uite-te pe unde mergi, am strigat furioasa”Tipul din fata mea,avea gluga pe cap, mi-a dat rucsacul care cazuse pe jos, a zis scuze de abia l-am auzit si a disparut in multime.„Mersi, cred...., si am plecat spre gasca.„Ce ai patit veri?, pari cam zbruncinata”„M-a lovit cineva, cred ca...sau nu..nu stiu..mi se parea cunoscut..in fine..sunt bine”„Sigur esti bine?, ai nevoie sa stai jos, serios. Cine era tipu?”„Nu stiu, e concert, aglomeratie, sunt sigura ca nu a vrut, sa ne continuam distractia”„Am venit cu sucurile, faceti loc si pentru mine”„Bine ai revenit, mmm ce gustos, Lores era deja langa el„Multumim”, am spus inca putin ametita dupa socul de mai devreme

Ne-am distrat, a fost frumos, nu mai iesisem de multla o astfel de petrecere in aer liber si eram fericita cu toti prietenii langa mine, era ceva nou pentu mine in orasul acela unde eram deocamdata o intrusa, dar incet cu incet ma adaptam , am inceput sa cunosc lumea, Dya ne prezenta la prietenii lui, la vecini, acestia ne urau bun venit in oras si sa ne distram la festival, erau draguti cu noi, erau oameni obisnuitii satuli de munca si care se relaxau si ei in weekend. Era peste tot o euforie de nedescris, atata bucurie in aer, de puteai sa o aduni in plasa si sa o iei cu tine acasa, atata ras in jur de puteai sa inseninezi o zi innorata. Eram toti patru acolo fericiti, dansam, cantam, i-am luat de mana pe Dya si Lores, Lores i-a luat pe Ale si Dya si am inceput sa sarim.

O luminita ciudata s-a inaltat dintre noi, m-am uitat la mana si am vazut ca inelul meu era verde aprins parca era un becult, am vazut si la ceilalti la fel, m-am oprit si ceilalti au coborat dintre nori si ei odata cu mine.

„Ce ai patit?”„Voi nu ati vazut?”„Nu”„Nimic, cred ca mi s-a parut”„Esti cam paranoica de la un timp verisoara, ce ai patit?, ai tot felul de vedenii”„Cred ca sunt obosita, nimic mai mult, ma duc sa stau pe banca, o sa-mi revin

imdiat”„Ai nevoie de ceva, hai ca vin cu tine”„Voi doi iubaretilor distrati-va, are Dya grija de mine”„Ok, venim si noi mai incolo langa voi”

Ma simteam ciudat, parca toata lumea vroia ceva de la mine, si nu stiam ce vor, de ce mi se intamplau lucrurile astea ciudate, de ce eram eu cea care vedea lucruri lumea credea ca mi-am pierdut mintile, e ceva la mijloc, trebuie sa ma linistesc, sa ma relaxez, o sa fie bine, inspira , expira„Te simti mai bine, am dansat cam mult, a trecut si timpul distrandu-ne, s-a lasat seara, te cred ca esti obosita, vrei sa mergem acasa”„Mai stam putin, mi-am mai revenit, sa beau putin suc”Mi-am luat rucsacul si am inceput sa caut sucul, am baut o gura de suc si cand am pus sucul la loc, ma uitam ca ceva lipsea, am cautat disperata prin el si nu era, disparuse, in momentul ala mi-a cazut rucsacul pe jos.

„A disparut, cum? , de ce?, cand s-a intamplat?, nu mai e!”Dya se uita la mine mirat.„Linisteste-te ce s-a intamplat, ce a disparut?”„Jurnalul, nu mai e, nu intelegi a disparut”Intre timp Lores se apropia de noi zambind.„Ce faceti , cum te simti veri mai bine?”„Lores, a disparut, era in rucsac, nu mai e”„Calmeaza-te, ce nu mai e”„Jurnalul, l-am luat cu mine, sa le arat baietilor, mai sti, nu mai e, cineva l-a luat”„Poate nu l-ai luat de acasa, esti sigura ca il aveai cu tine”„Da, cred, uff..sunt asa de ...nu mai pot sa gandesc...”„Mergem acasa sa vedem daca nu l-ai lasat acolo din greseala, serios, nu e nimic

grav, o sa-l gasim”„Bine”Am luat haina pe mine si am plecat spre casa, eram dezorientata, nu trebuia sa-l

iau cu mine la festival, l-am pierdut, cineva mi l-a luat, sau poate e acasa cum zice Lores, trebuie sa ajungem mai repede acasa, nu mai suport.

„Inchide ochii, am o surpriza pentru tine”, ii zise Ale la ureche lui Lores.„Trebuie sa destindem atmosfera, sunteti prea suparati”, a trecut prin fata mea, s-a

aplecat pe marginea drumului si a rupt o floare.„Pentru tine, draga mea, un trandafir rosu ca focul”

Cand a trecut pe langa mine mi-am amintit de izbitura de la festival, gluga , am vazut la Ale ca era imbracat cu un hanorac cu gluga, mintea mea a luat-o razna, procesa informatii fara sens, de ce ar fi facut asta?, nu era cu noi cand am patit, a zis ca era interesant de jurnal, aflase adevarul, putea sa fure el jurnalul, dar de ce?, nu cred, era prietenul nostru, nu poate fi adevarat, era iubitul lui Lores, nu ne-ar fi facut asa ceva.

Vroiam sa ajung acasa, vroiam sa scap de tot, sa stau in pat la mine, vroiam liniste, sa fiu departe de toate intamplarile astea, era prea mult pentru mine.

Lores a venit langa mine si mi-a spus ca trebuie sa-i spunem si lui Dya despre jurnal, ca se uita la mine ciudat si nu stia pe ce lume a aterizat, era confuz, la fel ca Ale inainte sa afle adevarul. I-am zis ca poate Ale i-a spus deja si ca ei au incercat sa fure jurnalul, erau singurii care stiau, sau ca poate doar prietenul ei a facut asta, nu mai stiam ce sa cred. Mi-a zis ca nu ar face asa ceva, ea are incredere in el, nu am vrut sa ma mai cert cu ea , data trecuta nu a iesit bine, vroiam doar sa lamurim problema acasa, eram hotarata sa-i spun si iubitului meu adevarul, daca tot ma crede nebuna sa ma creada pana la capat, macar scap eu de asta de pe constiinta.

Am ajuns in curte la mine acasa, si ne-am adunat toti la leagane, locul meu preferat, m-am pus in leagan si am inceput sa ma dau, eram in lumea mea, am auzit un zgomot si m-am uitat in spate, era omul de la festival, cel care mi se parea cunoscut.

„Uite fantoma mea, am spus in soapte”„Si acum ce facem, imi puteti spune si mie ce s-a intamplat azi, ma simt de parca nu va mai cunosc, nici pe tine Aledrit, v-ati purtat ciudat toti trei,ce facem in continuare”Trezindu-ma din visare, fantoma mea nu mai era acolo, sau cel putin ce mi se parea mie ca vad, disparuse.„Ce facem in continuare, nu stiu, chiar nu stiu...”

„La festival am observat ceva, vreau sa vad daca este adevarat” am spus grabita si am coborat din leagan, ceilalti s-au alaturat mie, i-am luat de mana, si ei s-au luat dupa mine„Si acum ce facem?” a intrebat Lores„Asteptam”, la festival a fost o scanteie cand ne-am apropiat toti„Asta e o prostie, ce se poate intampla daca ne luam de mana,”Se pare ca Dya era destul de suparat. A vrut sa plece si atunci s-a intamplat, lumina a aparut exact cand aveam nevoie de ea, in mijlocu nostru s-a ridicat o luminita care se facea mare pe moment ce inainta in sus, spre cer, a trecut de noi, si ne uitam toti uimiti In momentul ala Dya mi-a dat drumu la mana si s-a dat in spate speriat.„Ce-i asta?!”„Asta e ceva ce trebuia sa–ti spun de mult dar nu am avut curaj, este ceea ce ne leaga pe noi toti, cu ajutorul inelelor ne-am unit, acum nu mai putem da inapoi, trebuie sa gasim jurnalul, sa aflam adevaraul, esti ultimul care trebuie sa-i deschida cheia pentru a-l citi”„Sa fac ce?, de asta erati asa suparati de jurnal?, nici nu te-ai dus in camera sa vezi daca e acolo.”„Trebuia mai intai sa-ti spun adevarul, Lores te duci tu pana sus sa vezi daca e in camera?”„Da, Ale vi cu mine?„Da , desigur”

Am ramas singura cu el, se uita la mine, dar stia ca din momentul in care m-a vazut ceva trebuia sa se intample, privirile noastre nu s-au intalnit pentru a nu insemna nimic, ceva ne lega, ceva dincolo de cer si stele, era o iubire ce trebuia sa se incheie maret, scopul nostru era mai presus de a ne privi si a ne iubi, era de a afla un adevar, dureros sau nu, chiar daca vroiam sau nu sa-l aflam , ne ocupa vietile, nu puteam scapa pur si simplu. Prin faptul ca ceva straluceste in univers, exista cineva care se va ocupa de aflarea adevarului despre scanteia care face lucrul acela sa straluceasca, scopul din spatele motivului, sa afle de ce?, pentru cine?, si mai ales cum?...sunt intrebari universale despre filozofia vietii, cineva undeva incearca sa afle de ce noi traim...noi la randul nostru incercam sa aflam de ce vietile noastre sunt atat de complicate, exista mereu un motiv, trebuie doar sa dovedim existenta lui, desi raspunsul la o intrebare declanseaza automat alte intrebari, va trebui sa ne punem ordine in idei si sa le rezolvam pe parcurs pe toate, restu raspunsurilor va trebui sa le dea cei care raman in urma noastra.

„Am incredere in tine, mi-a spus Dya pe un ton duios, stiu ca o sa rezolvam misterul, ce trebuie sa fac?”

„Multumesc, l-am managaiat p obraz si l-am sarutat usor, la noi trei inelul si un astru ceresc a determinat deschiderea cate putin a jurnalului, sunt patru cercuri deschise si tu ai al patrulea inel, tu trebuie sa fi cel care il deschide.”Nu stim inca ce astru il va deschide nu e de ajuns inelul....avem inca o dilema, la asta nu m-am gandit pana acum, sa vedem ce zic si ceilalti, dar nu avem nici jurnalul acum..

„Vesti buna, gasca, jurnalul era cazul langa geam, l-am gasit, hei nu te bucuri?”„Serios, l-ai gasit, vreau sa-l vad”, si m-am repezit la sa-l iau, eram sigura ca l-am

luat cu mine, serios, ceva e in neregula aici, nu se poate”„E bine ca nu a cazut in maini gresite, nu te mai gandi acum daca l-ai luat sau nu

cu tine, conteza ca e in siguranta”„Da, dar totusi”...i-am dat jurnalul lui Dya sa vada despre ce e vorba„E frumos, dar pana la urma de unde il ai?”

„E lasat de fostii proprietari, l-am gasit in casa cand m-am mutat”„Ai incercat sa afli mai multe despre ei?, poate iti va raspunde la unele intrebari,

pare mult prea vechi, hai sa incercam sa-i cautam in arhivele orasului„Serios, si cum ai vrea sa faci asta, nu cunoastem pe nimeni de acolo, vrei sa

intram pe geam?”„Ar fi o idee!”M-am uitat la el mirata.„Glumeam doar, bunica mea lucreaza acolo, puteam sa mergem maine dupa

amiaza sa ziceam in vizita, ea trebuie sa-i cunoasca pe fostii proprietari, o sa cautam totul de spre ei”

„Bine, atunci asa facem, noi mergem la somn, suntem prea obosite si am impresia ca si maine vom avea mult de lucru, ma bucur totusi ca toata lumea stie adevarul si ne putem concentra mai bine asupra aventurii”

„Noapte buna atunci”, ne-am luat la revedere de la baieti si am urcat sus, a fost o seara plina...ne-am pus in pat si ne-am aventurat in lumea viselor...

Ar trebui sa fie simplu, trebuie sa ies cumva de aici, unde e usa, unde sunt ce caut aici, vreau sa plec, sunt inchisa undeva, in jur nu vad nimic in jur. Incerc sa descoper o forma ceva in jur, parca ma inalt in vazduh, plutesc, ma ridic tot mai sus, o lumina alba imi intuneca privirea, am cazut, ma ridic usor si vad ca sunt in spatele casei la leagane, incerc sa o strig pe Lores nu raspunde, parca o vad in departare , ma apropii de ea, nu...nu este ea, cine esti tu?, te-am mai vazut, de ce ma tot urmaresti?, ce vrei?...Hei nu pleca, vorbesc cu tine, umbra a disparut usor in zare, intr-un cadru alb si negru, parca facut in filme, oare cine o fi...?

M-am trezit ganditoare, trebuie sa aflu cine e persoana misterioasa din visul meu si de la festival, ceva nu se leaga iar daca as putea sa vorbesc cu ea, poate stie ceva, simt ca trebuie sa aflu ceva important de la ea, simt... nu pot explica...

S-a trezit si Lores si m-a vazut ca stau si ma uit in departare pe geam, eram atat de concentrata, cu putearea mintii vroiam sa apara persoana misterioasa care imi tot apare in ultimele zile in cale, cine o fi?, ce vrea?...

„Ce ai patit?la ce t gandesti?, intreba Lores„Vreau sa apara figura de om care am vazut-o la festival, aseara am visat-o si ieri

la leagane am vazut-o iara”„Mie nu mi-ai spus ca ai zarit-o iara, am crezut ca e doar imaginatia ta si

aglomeratia de la festival, serios, esti bine?”„Da, hai sa ne imbracam , ca azi mergem la arhive, ai uitat?”„Vin imediat, cobor pana jos”Ne-am pregatit, si am iesit pe usa, trebuia sa ne intalnim cu baietii in parc, am

ajuns acolo si era numai Aledrit.„Haideti mai repede, avem o problema”„Ce s-a intamplat, unde e Dyamond?”„El este deja acolo, bunica lui nu lucreaza, e in concediu ceea ce Dya a uitat ..”„Si noi cum vom intra acolo, de ce nu ne-ati anuntat sa stam acasa”„O sa vedeti, gabiti-va, e aproape ora pranzului”Am inaintat spre primarie gandindu-ne in ce belele o sa intram si azi si cum vom

face sa ajungem la arhive fara bunica lui Dya. Ajunsi acolo, am vrut sa intru prin fata, dar Ale m-a tras de mana si am ajuns undeva in spatele cladirii.

„Cred ca glumiti, nu?, cum intram?”„Ideea ta a fost buna sa intram pe geam, Dya are cheia de la arhive a luat-o pe

furis de la bunica lui numa ca nu putem intra acolo fara un adult asa ca intram sa nu ne vada nimeni”

„Buna fetelor, Dya avea un zambet mare pe fata, ce zi buna pentru catarat nu?”M-am dus spre el si i-am dat una in umar.„Au, pentru ce a fost asta?”„Pentru ca ma pui sa urc in copac sa ajung la geam ala de sus, si pentru cheia care

ai furat’o si pentru ca intram prin efractie, iti suna cunoscut?”„E ceva ce fac in fiecare zi, stai fara grija”„Ce??”„Glumeam, nu o sa stie nimeni, gardienii pleaca la ora asta la masa, deci avem o

ferestra de o jumatate de ora sa intram si sa iesim, vrei sa mai vorbim sau te urci odata in copac”

„Bine, ma urc, daca scapam din asta o sa te...”„O sa ma pupi ca am aflat ceva, o sa vezi”Cat timp Eu si Dya urcam in copac, jos se dadea o lupta intre Lores si frica ei de

inaltime, ea nu vroia sa urce deloc si Ale incerca sa o convinga, nici o sansa, a zis ca sta jos sa pazeasca sa nu vina nimeni, e tot ce poate sa faca in acel moment. A urcat si Ale dupa noi, geamul era intredeschis asa ca am reusit sa ajugem in camera, a deschis usa de la arhive si am pasit inauntru,

Era un loc infricosator, ma trecut un fior cand am pasit inauntru, totul era atat de vechi si era praf peste tot, Dya mai fusese aici si stia pe unde sa mergem, am inceput sa cautam dosarul vechilor proprietari, am gasit dosarul meu acolo da nici urma de cel vechi. Cum ma aprpiam de un nou set de dosare am simtit ca aerul din jurul meu incepe sa devina mai rece, paseam incet si nu respirat, ceva este aici, ceva ma urmareste. In spatele meu se aprpia ceva, ii simteam respiratia rece, m-am oprit din mers,inima imi batea din ce in ce mai tare, m-am intors brusc sa vad cine e...

„Am gasit dosarul, calmeaza-te ce ai, scuze daca te-am speriat” Dya era in spatele meu, am tresarit da mi-am revenit rapid

„Da, m-ai speriat, da sa vad si eu dosarul”„Uite aici”, era un dosar albastru vechi si plin de praf, l-am deschis, si am zarit 2

poze, in prima erau doi copii, un baiat si o fata care se jucau si in a doua....mi-a scapat dosarul din mana, eram eu...si fantoma mea, in trecut...

„Krystal, revino-ti, ce ai patit, hei...nu clipeste nu se misca, ce are?”Eram in stare de soc, poza semana cu mine si tipul din poza era cel din vis, era

prea mult decat puteam suporta, era...cineva ma striga, mi-am revenit din starea de soc, am zis ca sunt bine, am luat dosarul de jos, si din el a cazut un plic, stiam ca e pentru mine, simteam, am luat plicul, si in el era un medalion, frumos, din jad, avand un desen cu luna pe o parte si cu soarele pe alta parte. Am luat plicul si am iesit din camera, au iesit si baietii dupa mine, expirase jumatatea de ora, eram de prea mult timp acolo, am ajuns la geam si ne-am uitat in jos, Lores vorbea cu cineva, era imbracat in uniforma, si parca se certau.

„Ne-au prins gata, v-am zis ca nu e o idee buna, e vina ta”

„Daca nu stateai tu atat acolo stana de piatra, poate ieseam la timp, acum ce sa facem, ei verifica birourile dupa ce vin de la masa, daca nu putem coboram noi la ei o sa vina ei in curand la noi”

Nici nu a terminat de spus propozitia bine, ca usa s-a deschis, ne-am intors usor, stiam ca suntem terminati...

„Ce cautati voi copii aici?, aici este biroul doamnei Anes„Pai...stiti...noi...n-am reusit sa zic nimic„Este biroul bunici mele, am vrut sa le arat prietenilor mei unde lucreaza ea”„Doamna Anes este in concediu, nu aveti ce cauta aici, o sa va sun parintii”„Nu am stiut ca nu este la munca si am urcat sus cum fac de obicei, puteti vorbii

cu celalalt gardian, el ma cunoaste”„Atunci veniti jos sa vedem”„Buna Dyamond, ai venit sa-ti vezi bunica, dar sa sti ca nu e la munca”„Il cunosti? i-am gasit pe toti trei sus intr-un birou”„Da, e nepotul doamnei Anes, stai linistit, e nou aici nu te cunoaste, lasa copii sa

plece, o sa discutam noi dupa”Am iesit de acolo in fuga, parca eram infractori, am suflat usurati cand am ajuns

afara, aer, ce bine e in libertate. Lores ne astepta in fata , si i-am povestit ce s-a intamplat, noroc ca avem aici o vedeta care ne-a salvat ca altfel..., am intrebat apoi ce a vorbit cu gardianul, noi am vazut-o pe geam, a zis ca ii povestea de cladire cat de veche e si ce mai e de vizitat in oras, lucruri banale.

„Si voi ce ati aflat?”„Pai am aflat ca...”„OOO, doamne...”„Ale, s-a intamplat ceva”„Cred ca stiu de ce te-ai speriat”Ale luase poza care mi-a scapat mie din mana cu tot cu dosar, se uita la ea, am

ramas iar blocata, toti s-au uitat la poza si la mine, parca eram o ciudatenie a naturii.„Seamana perfect cu tine, cine esti tu?”„Nu stiu, lasati-ma”, am plecat furioasa de acoloDya a venit dupa mine, incepusem sa plang, m-a luat in brate si mi-a zis ca o sa

fie bine, e doar o coincidenta si totul se va rezolva, semanam cu cineva doar atat, se zice ca in lumea asta fiecare din noi avem un geaman, poate eu aveam o copie exact in trecut. M-am calmat si au venit si ceilalti si m-au luat in brate, era atat de calm si cald totul, as fi vrut sa stau asa pentru totdeauna, prieteni care sunt alaturi de tine cand ai nevoie si nu numai atunci cand au ei nevoie de ceva, sa fie totul facut fara a astepta nimic in schimb sa fie un moment macar de perfectiune in cadrul acesta imperfect.

Timpul s-a oprit pentru o clipa si am privit in jur, nimic nu mai misca, eram doar eu, totul statea in loc, era atat de liniste si pace, nimeni nu mai facea rau , nimeni nu mai facea bine, nimeni nu mai iubea nimnei nu mai ura, totul se poate unii in acea clipa si nimeni nu ar fi stiut, era utopic. Iubirea din jurul meu stralucea sub lumina soarelui, razele erau atat de frumoase, le puteai atinge, le puteai vedea, butonul de oprire a lumii era ceva ce si-ar fi dorit fiecare, macar pentru o secunda sa stai sa privesti lumea asa cum este ea, pura si neatinsa de rautate. Lumea perfecta nu exista, asa ca m-am trezit la realitate, o secunda, atat am vrut.

Ne-am hotarat sa mergem la plimbare, aveam nevoie sa ne relaxam sa privin natura, sa ne incalzeasca soarele, am mers incet spre poienita, acolo era locul nostru , un cadru perfect de iubire si armonie, un cadru pentru noi. Ne-am asezat pe iarba si am privit spre cer, era acea scanteie care o asteptam de mult, acel vis frumos devenit realitate, eram noi fara griji si durere, eram liberi sa facem ce vrem. La un moment dat Ale a sarutat-o pe Lores, erau uniti printr-un simplu sarut, delicat si fascinant, nu trebuia sa le pese de nimeni si nimic doar sa se bucure de magie, care se pare ca se imprastie in locul acela, Dya ma sarutat si el pe mine la fel de gingas si special. Eram fericiti, eram in lumea noastra , eram iubite, meritam sa fim acolo si meritam si acei baieti draguti si fie cu noi, eram speciale, unice, frumoase , eram noi ...

Baietii s-au ridicat in picioare si au inceput sa fuga, au strigat sa mergem dupa ei, ne-am dus si noi dupa ei si ne-am trezit undeva in mijlocul padurii, dupa cativa copaci se auzeau rasete, am mers acolo si baietii nostri au sarit in laguna, apa s-a imprastiat peste tot si efectiv peste noi, era distractiv, ne-am dat si noi papucii jos si am sarit alaturi de ei, era sentimnetul de eliberare totala, numai apa in jur, puteai sa inoti, sa te joci, sa visezi, se lasa seara si printre copaci razele lunii ajungeau la noi.

„Deja e tarziu, ar trebui sa ducem fetele acasa”, sugera Aledrit„Noi vrem sa stam aici”, am strigat in cor„O sa va certe mama ta, nu o sa va mai lase sa iesiti, mai bine mergem acum”„Bine, o sa iesim din apa..”Am iesit la mal, si ne-am indreptat spre casa, ziua noastra se terminase perfect,

desi incepuse cu cateva probleme si eu pentru un timp uitasem de poza si de cat de ciudata poate deveni o viata de om.

Seara le lasa lin printre genele noastre, ne-ma pupat baietii si am urcat in pat, prea multa balaceala ne-a provocat somn.

Printre firele visului aparut si fantoma mea, tipa la mine sa-i dau colierul, ce medalion?, ce vrei de la mine?, cine est tu?,cine sunt eu?, nu am nimic, lasa-ma, pleaca...M-am trezit brusc din somn si am trezit-o si pe verisoara mea.

„Mai sti unde am pus medalionul?”„Iara ai visat urat, ce medalion?”„L-am gasit la arhive , nu ti l-am aratat?”„Nu stiu, cauta in buzunare, poate o fi acolo”M-am dat jos din pat si am inceput sa caut prin toate buzunarele, nu era de gasit,

nicaieri, il pierdusem, i-am sunat pe baieti dis de dimineata, singurul care a raspuns a fost Dya si a sugerat ca poate l-am pierdut la poienita sau mi-a cazut in apa. Principala noastra operatiune pe ziua de azi va fi sa cautam obiectul pierdut.

Se pare ca zilele noastre de aventura nu se vor temrina curand, in fiecare zi gasim sau pierdem ceva, e ca un cerc din care nu putem scapa, e destinul nostru, sa fim impreuna si la bine si la rau, si cand suntem suparati si cand suntem fericiti, am plecat impreuna la poienita, unde l-am gasit si pe Ale care venise direct acolo, ne astepta, ne-am desparti si am inceput sa cautam obiectul nostru de jad care binevoise sa cada din buzunarul meu si sa ne piarda, ne va lua o vesnicie sa cautam peste tot, daca nu-l mai gasi niciodata. La un moment dat Lores s-a dus spre un obiect verzui care stralucea sub soare langa un copac, acolo era deja Aledrit luand obiectul de jos.

„Hei, l-ai gasit”

„Nu, e doar o piatra, vezi?”ma duc sa caut langa celalat copac si disparu inainte ca Lores sa mai poate zice ceva.

Intoarsa inapoi la mine sa-mi zica noutatile si cum aproape gasise medalionul, apare Aledrid cu patru sucuri in mana.

„V-am adus de baut, cred ca sunteti epuizati, ce am pierdut, ati avut ceva noroc?”Lores se uita la el nedumerita.„Dar...tu...adineauri...unde ai fost?„Am fost la rucsac sa iau ceva racoritor, am lipsit zece minute, ti-a fost dor de

mine?”„Dar, eu te-am vazut acum trei minute, am vorbit cu tine, eram sigura ca ai gasit

medalionul dar era doar o piatra, erai tu...”„Nu am fost eu, calmeaza-te, probbail ti-ai imaginat, bea o gura de suc, soarele

nu-ti face bine”Lores era convinsa ca il vazuse, cu cine vorbise ea langa copac,ce se intampla in

toata incurcatura asta, stia ca a aflat ceva da nu-si dadea seama ce. Totul era confuz...Nu am avut noroc deloc toata dupa-amiaza am cautat si degaba, am fost si langa apa si la poienita, era ca si cum ai cauta acul in carul cu fan, imposibil de realizat...

Dezamagite am ajuns acasa, nu am mai stat afara, ne-a chemat mama sa ducem niste cutii cu carti in pod, adusesem de acas cartile mele si nu mai era loc pentr cartile vechi existente in casa, a impachetat mama cutiile si trebuia sa le caram sus in pod.

Am luat prima cutie si am aprins lumina in pod, daca stateam mult s ne gandim vazusem prea multe filme cu monstrii in pod, urcam amandoua cu frica, ajunse acolo, era atata praf si atatea lucruri vechi , la un moment bine ales de timp lumina s-a stins, am inceput sa tipam amndoua si la un moment dat Lores mi-a dat drumu la mana.

„Ce ati patit fetelor, nu am stiut ca sunteti inca acolo, scuze, coborati mai repede”Mama stinsese lumina crezand ca suntem in camera, povestile cu fantomele din

pod pot sa mai astepte, cand lumina s-a aprins iara am cautat-o pe Lores sa vad daca e teafara, cazuse intr-un colt al podului si cred ca se zgariase, cand s-a ridicat, am vazut ca a dat la o parte o mica cutie si jos in podea era o usita.

„Ai facut o descoperire, ridica-te sa vedem mai bine”„Ce e asta?”„Cred ca e o intrare secrete, hai sa vedem daca putem sa ridicam usita”Ne-am chinuit minute bune si nu se clintea deloc, pana am observat un fel de

deschizatoare, era desenat ceva pe ea, semana cu un soare, era de forma si dimensiunea....„Medalionul, ne trebuie medalionul sa-l deschidem, perfect acum cand l-am

pierdut”, inca un drum infundat in calatoria noastra. „O sa-l gasim, ma asigura Lores nu poate fi pierdut pe vecie daca ne este destnul

nostru sa’l gasit o sa-l gasim”„As vrea ca totul sa fie simplu, de ce se complica lucrurile asa”„Viata nu ar mai fi interesanta daca lucrurile ar fi simple, unde ar mai fi distractia,

si aventura si suspansul, sentimentul ca faci ceva bine, sentimentul cand nu sti ce faci sau ce o sa fie in continuare, e mai frumos asa”

„Da, a dreptate, trebuie sa mergem pana la capat, pana unde izvorul isi are inceputul...”

Cu toata agitatia asta cu astrele m-am decis sa studiez mai bine, ziua urmatoare m-am dus la biblioteca si am cerut o carte despre astre si fenomene astronomice, bibliotecara mia zis ca peste doua zile o sa fie o eclipsa totala de soare si o sa fie interesant de vazut si a crezut ca o sa-mi placa ideea daca am luat carti de specialitate. Am intrebat-o de unde pot sa iau ochelari speciali si mi-a recomanadat un magazin mai jos pe strada, mi-am luat cartile si m-am dus la magazin.

„Ai venit pentru eclipsa nu?”„Da, as vrea sa vad eclipsa si imi trebuiesc niste ochelari”„Se zice ca in timpul eclipsei se intampla multe lucruri ciudate, sa ai grija”

Vanzatorul mi se parea ciudat si infricosator, vroia probabil sa ma sperie, i-am dat banii si am plecat cat de repede am putut din magazin. Ajunsa acasa toata ziua am stat si am citit cartile, Lores era mai ciudata ca de obicei nu prea am vazut-o si era tot timpul cu mama. Eu ma gandeam ce zi va fi maine va fi dubla sarbatoare. Imi repetam in gand ce citeam din carte si despre eclipse, ca sunt fenomene ceresti, si se intampla foarte rar, luna va trece in fata soarelui si il va acoperi perfect, ziua va deveni noapte pentru cateva ore cat luna trece prin fata soarelui, e un fenomen aparte si are loc odata la cativa ani, trebuie sa’l urmarim , imi doaream mult sa vad o eclipsa si sa-i si inteleg urmarile, era distractiv. Ziua a trecut rapid, eu informandu-ma cand a ajuns Lores in camera i-am zis si ei si era incantata sa vedem eclipsa a doua zi, era fericita parca ceva se intamplase cu ea, mi-a zambit si m-a luat in brate, am adormit amanadoua in patul meu.

A doua zi urma sa fie o zi speciala, m-am trezit, inca somnoroasa si am vazut ca Lores nu era in camera, m-am uitat mai bine in jur si chiar nu era, ma gandeam unde s-a dus, dupa cateva minute se aud zgomote pe scari si cineva intrand in camera cantand La multi ani, un zambet a aparut pe fata mea uitandu-ma la verisoara si la mama cum cantau de zor cu un tort micut in brate si lumanari verzi pe tort un 2 si un 0.

„La multi ani somnorici, trezeste-te azi o sa fie o zi frumoasa, soarele a rasarit, uite”, Lores a dat draperia la o parte si razele soarelui au intrat in camera, jos din pat, avem multe surprize pentru tine azi, mergem sa alergam in 10 minute sa fi in forma.M-am dat jos din pat,mi-am pus dorinta in gand si am suflat in lumanari.

„Multumesc, nu ma asteptam , cu toata agitatia asta credeam k ati uitat de ziua mea”, mi-am pupat verisoara si mama si am coborat jos sa mananc o felie de tort, era ziua mea, tortul inlocuia micul dejun astazi.

Ne-am imbracat sport si am iesit la alergat, am mers pana in poienita am alergat langa laguna, era un aer asa prospat care imi incanta simturile.

„Dar baietii nu alerga cu noi, nu i-ai invitat?”„Au treaba, poate o sa vina mai tarziu”„Chiar vroiam sa petrec ziua cu Dya , dar probabil ca nu stie ca e ziua mea”, am

oftat gandindu-ma la el, ca nu am petrecut mult timp cu el vornind despre noi„Da, sigur nu stie”, zise Lores aproape razand„De ce razi, ti se pare amuzant ca imi petrec ziua departe de iubitul meu„Nu rad, ti se pare, ma amuza faptul ca aproape intri in copac ala”„Ce?, mi-am intors privirea de la ea si m-am uitat in fata, era un copac de toata

frumusetea pe care eu l-am luat in brate nemaidecat”„De ce nu mi-ai spus mai devreme?”„Era mai amuzand asa”

M-am ridicat frumos si am continuat cu o plimbare si razand tot timpul pana acasa.

Lores era prea entuziasmata si topaia in jurul meu, am ajuns acasa si la usa era Dya, instinctul meu m-a facut sa alerg la el, sa-l iau in brate si sa-l sarut.

„La multi ani, iubita mea”, ma sarutat si el si mi-a dat un buchet de flori„Nu ma asteptam sa fi aici, ce surpriza, placuta”„Inchide ochii”„De ce?”„O sa vezi, inchide-i acum”

Am inchis ochii si ma legat cu o esarfa, deja nu stiam ce sa cred, de ce face el asta, am pasit in casa si ma dus intr-o camera acolo mi-a dat esarfa jos si multa lume striga La multi ani Krystal. Am ramas pe moment surprinsa, nu stiam ca mi se pregatise asta, si eram sigura ca Lores pusese la cale petrecerea surpriza, m-am intors catre ea si i-am multumit apoi am pupat pe toata lumea din casa, era multa lume majoritatea cei care erau mla festival si cu care facusem cunostinta, Dyamond, Aledrit si fratele lui Ruben, si prieteni de-ai prietenilor nostri, toata lumea era acolo sa se distreze.

„Si stiti ce e azi nu, zise Ruben, eclipsa, chiar de ziua ta, norocoas-o , o sa iesim afara sa o vedem nu?”

„Da, normal, multumesc ca ati venit tuturor, sunt foarte fericita, acum distrati-va, am luat-o pe Lores deoparte si am imbratisat-o

„Multumesc mult, e cea mai frumoasa petrecere din viata mea.”„Si de abia a inceput, mai sunt multe de facut pana diseara, distreaza-te, stiam ca

o sa-ti placa”.Am dat muzica la maxim, si am inceput sa dansam, sa tipam si sa radem , era o nebunie, lumea in jur se distra.Am luat o pauza si m-am dus la mama sa vad ce face s nu ramana singura„Sper ca nu te superi ca e atata lume aici, sper sa nu distruga nimic in casa”„Mi-a zis Lores tot, noi amandoua si baietii am aranjat tot, am facut prajiturile am cumparat bautura, ma bucur ca te simti bine, e tot ce conteaza, du-te cu prietenii tai si distreaza-te”„Multumesc mama”„Dar mai intai vreau sa deschizi cadoul de la mine”„Nu trebuia”Era o cutiuta mica verde, am luat-o si am deschis-o, inauntru era un colier cu pietricele verzi se potriveau foarte bine cu inelul meu, era atat de frumos, si am rugat-o pe mama sa mi-l puna la gat.„Multumesc, e foarte frumos, te iubesc mami” si am imbratisat-o lungM-am intors la petrecere si am inceput sa-mi caut gasca.„Frumoasa petrecere nu?”„Da. Normal, doar voi ati organizat-o”„Noi, nu recunoastem nimic”Am inceput sa radem.„L-ati vazut pe fratele meu, vreau sa vorbesc ceva cu el, nu l-am mai vazut de ceva vreme”, venise Aledrit spre noi.„Nu stim unde e, cauta-l pe afara, poate a iesit sa ia aer”„Vin imediat, ma duc sa-l caut”

Distrandu-te, timpul trece repede, fiind cu persoanele dragi timpul nu sta in loc, astefel seara se apropia de noi repede, venise momentul de mult asteptat”Tortul”, au stins luminile si au inceput sa cante La multi ani ca intr-un cor de profesionisti, nu chiar da se pricepeau un pic la cantat, era veselie si bucurie asta conta. Prietenul lui Dyamond, Jady venise intr-un suflet de afara.

„Veniti...uff, e timpul, eclipsa”Toata lumea se imbrancea si cu farfuria de tort in mana si ochelarii de protectie in cealalat au iesit toti afara, luna acoperise deja jumatate de soare, era o imagine incredibila si sentimentul de pace ne inunda sufletele, era minunat, dar sentimentul de pace era din ce in ce mai mic,un sentiment de neliniste se ivea, ceva nu era in regula, ma uitam in jur, parca se invartea pamantul cu mine, secundele treceau mai repede, vedem cum soarele dispare usor, pana se lasa intunericul, o voce imi spunea” acum e momentul”, momentul pentru ce sopteam eu, pana cand intunericum se lasa si pentru mine.

„Krystal, revino-ti , ce ai patit?, te rog eu revin-o”„Dya, ce a patit verisoara mea, Dya!!!”„A lesinat, o duc in camera ei, ma ajuti”„Da, desigur”A urcat scarile cu mine in brate , Lores a deschis usile sa poate intra.„Ma duc sa aduc niste apa, stai cu ea pana ma intorc”

Ma pus pe pat si m-a tinut de mana, spera sa–mi revin din lesin, spera sa fie totul bine, nu stia ce s-a intamplat cu mine, era speriat. Pe pat langa mine era o carte, a luat-o in mana sa o dea la o parte, sa pot sta linistita. Era momentul, atunci fara avertizari era momentul, totul se reduce la cateva secunde de lumina, camera era invaluita de stralucire de argint si aur, noi doi eram impreuna, in intunericul de afara, s-a ivit o raza de lumina,, Dyamond atinsese jurnalul, sclipirea ascunsa a eclipsei era ultima din cei patru deschizatoti ai lumii, era momentul asteptat de toti. Dya s-a speriat, a scapat jurnalul pe jos, eu m-am trezit Lores intra in camera. Toata lumea ramasese fara cuvinte, dartoti stiam ce s-a intamplat, aveam nevoie de cateve momente de a putea reveni din starea de euforie si spaima creata de deschiderea celui de-al patrulea cerc.„Asta inseamna ca..., putem citi jurnalul”, m-am ridicat in picioare si cautam jurnalul„Asta era momentul meu, eclipsa si inelul meu”„Hai sa gasim jurnalul, este tot ce am asteptat”„Unde e, Dya unde ai pus jurnalul”„L-am scapat, trebuie sa fie pe jos”„Nu este aici, aminteste-ti unde e”„Nu stiu, e confuz”

Am cautat toata camera, jurnalul nu era de gasit, acum acnd toate cercurile erau aprinse, cand...a disparut, magia lui este mai amre decat ne-am imaginat noi, este ceva aici mai puternic decat noi si inelele noastre, ceva lipseste din puzzle, poate medalionul, poate fantoma mea, poate cineva cunoscut, poate cineva necunoscut, nu s-a terminat, trebuie sa o luam de la capat si sa analizam bine tot, ceva ne-a scapat si trebuie sa aflam ce, sa gasim jurnalul, e prioritatea noastra, acum trebuie sa ne intoarcem la petrecere, nu pot sa-mi las oaspetii singuri, maine o sa pornim in cautare.

E atat de greu sa pierzi ceva si sa stai cu gandul ca poate nu o sa mai revezi lucrul acela niciodata, dar speranta are si ea un avantaj, nu te lasa sa-ti pierzi credinta de tot, o

mica sansa de a regasi fericirea exista, si poate mai curand decat crezi, niciodata sa nu te lasi prada urii, iubeste acum cat poti si ai pe cine, iubeste fara resentimente si o sa gasesti lumina de care ai nevoie sa pasesti in noapte.

Dar se pare ca lumina din camera mea a atras priviri nebuite, in urma mea Ruben controla camera, stia ca va gasi ceva acolo, vocile din capul lui ii spuneau sa caute, sa nu se lase, a iesit din camera si a urcat in pod, era parca condus de o forta nebanuita, ceva mult mai puternic decat el, urca scarile si a trantit usa de la pod, a urcat sus si a inceput sa caute innebunit pe acolo.

„Trebuie sa gasesti o usa, caut-o e sigur pe aici pe undeva, domnul Ameth il gravea”

„De ce trebuie eu sa caut, cauta singur „„Sunt o fantoma, cum crezi ca pot sa caut, stiu sigur ca este pe aici, a fost casa

mea atat timp si n-am stiut ce se ascunde in ea, sotia mea ..,a ascuns asta de mine, am aflat tarziu, mult prea tarziu”

„Am gasit, aici trebuie sa fie” a dat la o parte cutia ce acopera usa ascunsa„Foarte bine, acum medalionul, foloseste medalionul”„Da, medalionul, uitasem”, a scos medalionul si se potrivea la fix in spatiul de pe

podea, a deschis usa si inauntru a scos un mic cufar„Deschide-l, e ultima piesa, deschide-l”

A deschis cufarul incet si a observat acolo o mica cheita de aur stralucind, cand a atins-o si-a pierdut stralucirea.

„Ce s-a intamplat ce e asta?”„E cheia cu care se deschide jurnalul, ultima lor speranta, daca nu o au nu pot afla

secretele trebuie sa o tinem departe de ai, ai inteles?, cheia isi pastreaza stralucirea doar in mainile celor Patru Pietre Pretioase, doar ei pot sa o folosesca, pentru ceilalti e doar o cheie obisnuita, pune cheia in cufar inapoi si ascunde-o la tine, am incredere ca nu o sa spui nimanui, si nu o sa ma dezamagesti. Fantoma a ridicat mainile si Ruben aproape a cazut, ochii i s-au intunecat si a inceput sa fie controlat.

„Da domnule, o s am grija de cufar, nu o sa las pe nimeni , promit”„Asa te vreau, acum dute la petrecere, cineva sigur iti va simti lipsa, si vreau sa

stai cu ochii pe cei patru, sa-mi spui orice miscare a lor”„Imediat, domnule”Ruben a coborat scarile, a revenit la normal dar sentimentul ca cineva ii vrea raul

nu s-a terminat, controlul asupra lui inca exista.„Frate, te-am cautat toata noaptea, unde ai disparut”„Am avut treaba, lasa-ma”„Ce e cu tine, te porti ciudat de la o vreme”„Nimic, sunt bine, ma duc acasa”„Bine, vorbim altadata”„L-ai gasit pe fratele tau, unde se duce asa repede, nu prea l-am vazut in seara

asta”, a intrebat Lores„E foarte ciudat, nu stiu ce se petrece cu el, dar o sa aflu”„Ne cauta sarbatorita, cred ca trebuie sa o ajutam la curatenie, lumea a incepit sa

plece”„Atunci hai sa mergem”Lores l-a luat in brate si l-a pupat.

„Ce bine e!”„Ti-a spus cineva vestea?, am deschis si cel de-al patrulea cerc, se pare ca Dya si

eclipsa fac o combinatie buna„Nu mi-a spus nimeni, e excelent, si ati citit ceva din jurnal?„Nu, a disparut”„Cand ne apropiem si noi de un lucru, dispare in 5 secunde, cred ca suntem

ghinionisti”„S-ar putea, nimeni nu stie”„Am auzit ca aveti nevoie de ajutor la curatenie”„Da, veniti sa dati o mana de ajutor”Asa ca am petrecut o buna parte din seara facand curatenie, a fost o petrecere pe

cinste deci a meritat, lucrurile au luat-o un pic razna dar asta e viata noastra, trebuie sa ne obisnuim cu ea, asa va fi si de acum inainte, raspunsul la o intrebare aduce dupa sine alte cinci intrebari.

Ziua a inceput cu o adunare a tuturor celor patru prieteni, la leagane locul nostru obisnuit, trebuia sa ne dam seama cum sa gasim jurnalul. Lores privea spre padure si era foarte ganditoare.

„Stiu”„Ce sti?, am intrerupt-o pe Lores”„Am o idee, s-ar putea sa nu mearga, dar am putea incerca, eu zic sa ne unim

inelele si a incercam sa chemam jurnalul la noi, el este legat puternic de ele si noi le detinem, ar putea sa-l aduca la noi”

„Nu patit nimic daca incercam”Ne-am unit mainile si am asteptat sa apara lumina care ne calauzea mereu, sopteam fiecare dorinta noastra sa apara jurnalul. Nimic, totul era la fel ca inainte, nu aparuse nimic.„Cineva nu crede in puterea asta, poate de aceea nu merge, sa mai incercam odata, si va rog credeti ca magia exista”„Buna copii, sunt doamna Agata, sunt pastratoarea jurnalului”In locul jurnalului a aparut o alta fantoma, domana din poza, cea care semana cu mine. M-am speriat si m-am ridicat, am vrut sa plec, Dya nu m-a lasat.

„E in regula, nu am venit sa va fac rau, am venit doar sa va spun cateva lucruri, am luat jurnalul pentru ca era in pericol dar nu pot sa’l tin pentru mult timp, acum ca voi ati descoperit cum sa-l deschideti va apartine, aveti grija, nu trebuie sa-l pierdeti, si trebuie sa gasiti si ultima piesa ca sa-l puteti deschide.”

„Cum adica, am crezut ca l-am deschis, cele 4 cercuri...”„Lipseste o cheita, pe care trebuie sa o gasiti primii, daca pica in mainile

alcuiva...” . Fantoma a disparut subit, in locul ei a aprut jurnalul.„Hei, aveam atatea intrebari, unde ai plecat?”, am strigat catre ea„Haideti trebuie sa ascundem jurnalul si sa vedem cum gasim cheia , presimt ac

are legatura cu medalionul pierdut, avem treaba”„E zic sa ducem jurnalul in pestera, nimeni nu stie locul ala secret decat noi si ar

fi in siguranta acolo”, zice Aledrit„Atunci sa mergem”„Puteti sa mergeti fara mine, a zis mama sa ma intorc repede acasa ca are treaba

cu mine, doar stiti locul meu, daca nu va arata Lores”

„Bine, fugi acasa, ne descurcam”Am luat drumul muntilor sa ducem jurnalul si eram inapoi pana la pranz. Cand ne-am intors Lores vroia sa treaca pe la Ale sa stabileasca intalnirea din seara asta. Acolo era Ale si Ruben care munceau pe niste utilaje.„Buna, nu te asteptam aici”„Unde e Ale?”„Frate, te cauta Lores”„Nu te tin mult, stiu ca ai treaba vroiam sa stiu daca mai iesim diseara, daca termini ce ai de facut aici”„Da, desigur, ne vedem diseara, te pup”Dupa ce Lores a plecat Ruben a inceput sa rada„Da desigur, te pup”„Termina, e iubita mea”„Indragostitule”„O sa-ti gasesti si tu o fata si o sa vezi cum e, acum taci si treci la treaba”In departare Lores auzi un bubuit, si-a intors privirea si a avut un presentiment urat.„Stai calma, e probabil de la fabrica”, am linistit-o eu Ajunse acasa am mancat si am povestit cu mama despre petrecerea de aseara ne-a multumit ca am facut si curatenie dupa, Lores trebuia sa se aranjeze pentru intanire iar eu ramaneam singura acasa pentru ca Dya plecase la matusa lui.Dupa probat foarte multe rochii in sfarsit cand soneria se auzi Lores purta o rochie superba.„Imi pare rau ca te las singura”„Stai linistita, veri, esti frumoasa, o sa-l impresionezi, nu-o fa griji pntru mine, o sa fiu bine, cu cartile mele aici”„Bine, am fugit, ma asteapta”„Bine, papa”„Buna iubire arati bine in seara asta”„Nici tu nu arati mai prejos”, m-a tras langa el si m-a sarutat cum nu a mai facut-o niciodata”„E timpul sa plecam”

De abia si-a revenit din sarut si au plecat la plimbare, e frumos sa-ti dai seama privind la fereastra cum se iubesc doi oameni atat de mult doar vazand ca se tin de mana. II cunoasteam de ceva vreme si nu am mai vazut o asemenea pasiune pana acum, amandoi straluceau in hainele lor fitoase si se potriveau foarte bine unul langa altul. Se zice ca nu exista doar un suflet pereche, dar cine are timp sa caute mai multe persoane cand langa tine ai una la care ti enorm si ai face orice pentru ea. Iubirea ar trebui sa fie simpla, o plimbare in oras, niste trandafiri sangerii, saruturi pe alei intunecate si privirea din ochii celor indragostiti face toti banii. E aceas privire care tine timpul in looc si face stelele sa danseze, Lores era in al noulea cer langa Ale, era fericita si era iubita, merita sa fie alaturi de stele in acea noapte, merita sa fie langa luna si alaturi de astre, locul ei era langa iubitul ei dar mintea ei zbura departe plina de iubire. O evadare de o noapte cu persoana iubita si crezi ca lumea iti apartine,si chiar asa este, daca esti indeajuns de puternic sa crezi ca ceva iti apartine nu te impiedica nimeni sa-l ai, trebuie doar sa crezi si sa visezi, ti se va indeplini dorinta cat ai clipi, in lumea viselor.

Cu gandul la el ma cufund in noapte asteptand ca orice adolescenta pasiunea dragosteai sa ma cuprinda si pe mine .Poate cer prea mult, poate lui nici nu-i place de mine, dar sa visez nimeni nu ma impiedica, ca un diamant prestios straluceste trupul lui si eu firava ca un cristal ma afund in caldura bratelor lui. E atata liniste in jur, timpul s-a oprit doar sa savureze clipa de iubire dintre pietrele pretioase atat de mult ravnite.

Se apropie de mine, ii simt inima cum bate puternic mintea mea o ia razna din nou, parfumul lui imi inunda simturile cred ca il doresc mai mult decat isi poate imagina el, dar nu-i arat asta, vreau doar sa simt iubirea lui si el sa simta pasiunea mea. E prea mult pentru moment, aud cum rasufla tot mai aproape de mine, visez sau e doar sarutul lui care imi provoaca acea stare de euforie maxima, e mai mult decat iubire, dorinta arzatoare d a fi atins de pasiune dezlantuite intr-un cadru nocturn.

E totusi liniste in jur, se pare ca suntem singuri, doar noi doi inconjurati de o mantie de iubire, alimentat cu atingeri catifelate si saruturi fine, e tot ce mi-as fi putu dori, sa simt cum ma pierd in zare, cum uit de tot din jur si ma concentrez asupra lui, usor inimile noastre bat din ce in ce mai tare, ne gandim la ce o sa urmeze sau totul dispare si ramanem invaluiti doar in aura sarutarilor fierbinti. E prea mult, pentru moment, prea mult...

„Scuze ca te-am trezit, nu am vrut”„Nu-i nimic ma trezisem, ma gandeam doar la visul meu, cum a fost intalnirea?”„A fost ciudat de frumos”„Ma bucur pentru tine”„Tu ce ai visat?”„A nimic, pe Dya ca de obicei, intr-un cadru nu tocmai potrivit la momentul asta,

dar, trecem peste, hai si tu la somn”„Acum vin, ma duc sa ma schimb”„Noapte buna”„La fel”Unele lucruri nu se potriveau, altele erau mult prea frumoase, dar totul se contura

in acelasi cadru al lumii in acre traim, totul face parte din lume si aici se petrec lucrurile, nu putem evada intr-un alt cadru, trebuie sa traim cum ne canta viata.

Noaptea s-a dus fara alte evenimente majore, dimineata am observat ca soarele nu ne mai bate la geam , am deschis ochii si am observat ca afara ploua, era o vreme atat de urata, numai buna de stat in casa, si cam atat. Am zis sa stau toata ziua in pat si ma uit la filme la televizor, Lores a zis ca vrea sa iesim afara.

„Pe vremea asta nu ies afara, as prefera sa stau cu iubitul in casa langa un semineu si sa ascult cum ploua”

„Credeam ca te-ai trezit din vis”„A, da, asta nu se va intampla prea curand nu?”„Nu, mai bine te ridici, vad ca nu mai ploua asa tare, poate avem o sansa, ar fi

frumos sa incepem sa cautam medalionul azi nu crezi?”„Da, ar fi un inceput, dar mai stau in pat, nu am nici n chef, sper sa nu iau vreo

raceala”„Uff, hai treci jos din pat, si mi-a dat patura la o parte si m-a dat jos din pat”„Termina, o sa pic, lasa ca ma ridic eu din pat sa vezi ce te alerg”Asa a inceput dimineata noastra, cu o portie de jogging prin casa asta in loc de

miscarea de dimineata, a inceput totusi bine, si cu o portie de ras.

„Te-ai descurcat bine, stai linistit, faci o buna treaba urmarindu-i, vezi poate o faci pe Lores sa-ti arate unde e jurnalul ascuns”

„Multumesc, imi place Lores nu vreau sa-i fac rau”Fantoma se infurie si ridica iar mainile asupra lui Ruben.„O sa faci cum zic eu, daca nu gasim jurnalul pana la urmatoarea luna plina va

trebui sa elininam cel putin unu din cei patru gardieni ai jurnalului, astfel vom impiedica destinul lor.”

„Da domnule”Acasa ziua incepea bine, ploaia se risipise si Aledrit ne-a sunat sa mergem sus pe

munte la pestera si poate gasim vreun indiciu acolo. Asa ca ne-am luat rucsacul si am pornit la drum, i-am luat pe baieti de pe drum si mergeam pe poteca sus, din cer se auzeau tunete, si ne gandeam ca ploaia a trecut si poate nu mai vine alta in curand. Ajunsi in pestera, Aledrit era foarte nerabdator si vroia sa vada jurnalul.

„Usor, ce ai patit, o sa ajungem si la el, deocamdata am zis ca o sa cautam indici prin pestera”

„Vreau sa vad jurnalul, Lores nu ma duci tu la el si raman ceilalti sa caute prin pestera”

„Bine, te duc eu, dar credeam ca sti drumul, doar l-am ascuns unde e locul tau secret nu asa ne-ai spus”

„Pai..., vreau sa ma duci tu, nu mai pune atatea intrebari”„Te porti ciudat, sigur esti bine”„Da, sigur”„Uite am ajuns, jurnalul este acolo?”„”Ce frumos e, a spus in soapta”„Ce ai spus?”„Nimic, mi s-a parut ca te striga Krystal, du-te si vezi ce vrea sunt si eu in spatele

tau”Lores si-a intors privirea spre iesire dar un presentiment rau a impins-o sa se

intoarca.„Sunt aici, in spate tau”, spune Ale„Bine, ma ingrijorezi sa sti”„Sunt in regula”„Hei, ne-ati strigat?”„Nu,de ce?„Asa mi-a spus Ale”„Probabil e de la ecou, nu-i nimic”„Desi probabil ar trebui sa ne intoarcem, a inceput sa ploua rau, Dya a fost afara si

a confirmat, e o vreme urata, a zis ca s-ar putea sa fie furtuna”„Plecam in cinci minute, cred ca mi-am uitat rucsacul dincolo, spuse Ale, am duc

sa-l aduc”„Vin cu tine?, intreba Lores„Ma descurc stai aici cu verisoara ta, sa nu se sperie de tunete si fulgere”„Cum vrei”„Voi nu ati observat ca Aledrit se poarta ciudat azi?”„Nu am observat, poate ti se pare tie, nu e nimic”

„Poate....Lores cazu pe ganduri, ceva nu se lega si ea avea sa descopere in curand ce.

„Ar fi cazut sa ne grabim, deja furtuna e periculoasa, nu vreau sa ramanem pe aici”

Am iesit eu cu Dya afara din pestera si a Lores a zis ca il asteapta pe Ale, ne uitam in jur, nu vedeam nimic, ploua foarte tare, si fulgerele si tunetele nu se opreau, mi-as fi dorit sa fiu acasa in pat cum am zis de dimineata nu trebuia sa ne aventuram asa. Am auzit cum veneau suvoaie puternice in spatele nostru, am strigat-o pe Lores sa se grabeasca, dar cand erau in fata pesterii un val a adus o bucata de pamans si crengi de sus de pe versant care au blocat numaidecat gura pesterii, am inceput sa tip dopa verisoara mea si am incercat sa gasim o metoda sa-i scoatem de acolo nimic nu reuseam deloc am inceput sa da crengile la o parte din drum sa ajung la ea, dar era mult prea peroculos. Dya mi-a zis sa plecam ca suntem mai in pericol decat ei daca mai vine un suvoi peste noi, ei sunt in siguranta in pestera, o s mergem jos sa anuntam ajutoare care sa urce pe munte sa-i scoata de acolo, dar prima data trebuia sa ajungem noi in siguranta jos. Il strangeam tare de mana pe Dya si ii ziceam sa nu-mi dea drumul niciodata, ne-am departat de marginea potecii cat puteam de mult si am mers asa o bucata buna de drum. Pe drum am gasit niste oameni care erau echipati si ne-au ajutat sa ajungem in siguranta jos, am mers sa chemam ajutoare si am observat ca nu mai ploua atat de tare.

„Ei sunt in regula, nu trebuie sa-ti faci griji, ajutoarele sunt pe drum”„Imi e teama, sper sa nu pateasca ceva rau”„Calmeaza-te totul o sa fie bine”Ne-au dat niste paturi si un ceai fierbinte sa ne incalzim si ne-au spus ca un

echipaj a urcat pe munte pana la pestera.Eram foarte ingrijorata, stiind ca verisoara mea era blocata intr-o pestera, nu stiam

ce sa fac, cum sa o ajut. De partea cealalta in pestera lucrurile erau interesante.„ Am ramas blocati aici, hey , ne aude cineva, ajutorrrrrrr”„Nu ne aude nimeniu, afara tuna, si ploua, sa speram ca Dya si Krys au scapat

teferi si o sa ne ajute, pana atunci calmeza’te”„Cum sa ma calmez, nu vezi ca suntem blocati, o sa caut ceva sa iesim de aici”, si

a plecat spre locul unde era jurnalul uitandu-se in colt acolo poate Ale avea ceva folositor, printre picaturi a vazut ca nu era jurnalul acolo, s-a intors la Ale

„Nu am gasit nimic sa ne ajute, poate avem ceva in rucsac, lasa-ma sa ma uit”„Nu e nimic aici”„De unde sti, nici macar nu te-ai uitat”I-a smuls rucsacul din mana, si s-a uitat in el, jurnalul era acolo.„Cum ai putut sa faci asa ceva, pentru ce ai luat jurnalul, trebuia sa fie pentru toti,

si era in siguranta aici”„Pai, am vrut sa ma uit prin el”„Azi te-ai purtat ciudat, tu nu esti Aledrit, esti fratele lui, acum mi-am dat seama”„Si ieri, tot eu am fost, si nu ti-ai dat seama, chiar ti-a placut intalnirea noastra”„Ce?, tu erai, cum ai putut sa-mi faci asa ceva, am avut incredere in tine, erai un

baiat simpatic”, Lores nervoasa a inceput sa dea cu palmele si pumnii in el, el ii tinea piept

„Domnule Ameth, am nevoie de dumneavoastra aici jos”„Domnule Ameth...”

„Ce s-a intamplat”, aveam nevoie de liniste”„Avem o problema, Lores m-a descoperit”Lores privea uimita la ce se intampla in jurul ei fara sa creada o clipa ca astea sunt

momente din viata ei, credea ca este intr-un fel de visare din acre se va trezi curand.Se uita la Ruben, fantoma si a inceput sa rada, este doar un vis, doar un vis, doar un vis..

„Ce a patit?”„Nu stiu, e speriata probabil!”„Si m-ai chemat pe mine sa-ti rezolv tie problemele!”„Cam asa ceva, dar ma gandesc ca ne-ar fi de ajutor, ea e apropiata de Krystal si

poate afla multe lucruri!”„Sa sti ca e o idee buna.” Fantoma se uita la Lores cu privirea lui

inspaimantatoare si Lores lesina.„Ce i-ai facut, am crezut ca o vrajesti nu ca ii faci rau, adu-o inapoi, hey, te rog!”„Stai linistit, o sa-si revina, dar de ce te ingrijorezi atat, e iubita fratelui tau nu a

ta!”„Nimic, doar ca, imi pasa, e prietena mea!”Intre timp trupele speciale au sosit sa-i salveze pe cei doi, se auzeau afara cum

vorbeau si incercau sa comunice cu cei dinauntru sa vada daca mai sunt in viata, ploaia se oprise de tot si au inceput sa sape sa ajunga la ei.

„E cineva acolo”Ruben era speriat ca Lores inca era lesinata, cand sa se intoarca sa intrebe

fantoma ce va face aceasta disparuse.„Perfect, acum ce o sa fac...da suntem aici, suntem bine”„Am inteles ca este si o fata cu tine, ea unde este”Ruben se facuse alba la fata si se uita la Lores cum statea intinsa pe jos fara sa

faca vreo miscare.„E bine si ea, e speriata aici langa mine!”Pe cand au ajuns salvamarii la ei, Lores isi revenii si nu isi amintea nimic, era

speriata si se uita la jur, nu recunostea nimic, nu stia unde este, Ruben o asigura ca este bine si ii spuse ca este Aledrit iubitul ei si ca au ramas blocati intr-o pestera din cauza unei mici furtuni. Cand au vazut lumina zilei din nou Krystal s-a dus la verisoara ei si a imbratisat-o puternic.

„M-ai ingrijorat, esti bine, nu ai nimic?”„Sunt bine, sunt un pic zdruncinata, Ale, unde e Ale?„E langa tine, a fost langa tine mereu!”„Nu, nu stiu, sunt...se uita lung la presupusul ei iubit”„Nu este el, este....de odata amutii, nu mai putea sa vorbeasca, ceva o oprea”„Ce este?, nu e nimic, se intampla pentru ca ai avut un soc atat de mare, stai

linistita, totul va reveni la normal, suntem aproape de tine”Memoria lui Lores incepu sa-si revina, era mai putin speriata vazand fete

familiare, se duse sa-si imbrastiseze iubitul fals, si cand ochii lor li se intalni, o scanteie se putea vedea in ochii amandurora. Ce se intamplase in pestera va ramane acolo pentru totdeauna, pentru ceilalti acum de abia incepeau problemele.

Cu jurnalul si medalionul in mainile gresite totul se ducea incet incet in aval, trebuia sa fie o forta de lumina alba care sa;i ajute pe caei patru incepatori sa isi revina, soarta era in mana lor, istoria se scria pe cand paseau ei pe taramul nebanuit.

„Asta e rucsacul meu, merci ca l-ai scos din pestera”, se repezi Krys spre rucsacul lui Ruben

Acesta vroia sa impiedice evenimenul sa aiba loc dar ar fi trezit mult pre multe suspiciuni, stia ca este in siguranta in casa fetelor si ca Lores acum era de partea lui, l-ar fi furat pentru el oricand.Totul era pregatit, raul detinea si medalionul si jurnalul, haosul se instala usor usor in oras, incepuse iara furtuna numai la gandul ca acesta ar putea fi sfarsitul.

„Putem vorbi o clipa mai tarziu, o ruga Ruben pe Lores, vreau sa ma sigur ca esti in regula”

„Ma duc acasa sa ma schimb si sa ma calmez, ne vedem diseara”„Crezi ca este bine sa iesi in starea in care esti, o intrebam curioasa de unde mai re

atata energie, si sa iasa cu iubitul cu care a ramas blocata intr-o pestera, aveam un sentiment negativ care venea din partea lui Aledrit in ultimul timp, parca ceva nu apartinea acelui loc, ceva strica echilibrul perfect al naturii, trebuia sa aflu inainte sa ma incred in altii din jur, dar pana la urma cat rau poate face iubitul ei, era Aledrit, prietenul din copilarie a lui Dya acum si prietenul nostru, sa avem incredere, astefel mi-am alungat orice urma de nor negru din gandul meu care se asezase acolo confortabil de cand toata treaba asta cu secretele. Devenise acum totul gri, lumina isi facea loc in orice crapatura din sufletul meu si intra sa faca ordine, trebuia sa-mi revin , cineva ar putea avea nevoie de mine, cineva poate chiar se gandeste la mine si ii pasa daca eu stau posomorata si trista, verisoara mea are nevoie de mine si o sa o sustin.

„Megem acasa?”„Da, scuze, am cazut pe gandurile, sau gandurile au cazut peste mine, in orice caz

sunt pregatita”„Pregatita pentru ce, parca te duci la razboi”„Poate ca ma duc, avem un duel de rezolvat, poate pana maine o sa castigat si o

batalie”„Revino-ti in fire, Joanna D’Arc, esti pe planeta noastra acum, prezentul, sau am

uitat eu ca sunt in 2011.„Glumeam si eu, hey Joanna a facut istorie, ma simt mandra”„Da, eu sunt mandra de tine”Ne-am luat in brate, si o caldura imensa izvora din inimile noastre, nu dura mult

pana cand, un fior rece ca gheata imi trecu prin vene, ceva se schimbase, m-am uitat in jur si Lores se uita in ochii lui Aledrit, banuiam ca isi luau la revedere, ar trebui sa continuie caldura din ochii iubitului, sau poate doar mi-am inchipuit eu fiorul rece din inima ei, am pus mana pe ea si era intradevar rece.

„Hai sa te ducem acasa mai repede, sper sa nu racesti”„Nu vrea sa racesc, am intalnire diseara!”„Ce s-a intamplat cu tine in pesera aia, pari schimbata, azi te indoiai de Ale,

intrebai de el cand el statea langa tine, esti rece ca gheata, sigur esti in regula, nu vreau sa ma ingrijorez, dar vreau sa stiu ca totul este in regula”

„Nu o sa mai fi in regula, dupa ce termin cu voi, se auzi ca o soapta in bataia vantului, din fericire, gandurile ei ramase neauzite momentan. Incepea furtuna, nemiloasa vreme de ceva timp nu mai vroia sa plece din oras.

Ajunse acasa, am invelit-o pe Lores in nenumarate paturi si o tineam in brate, am coborat pana jos sa-i fac un ceai sa se incalzesca si o pastila sa nu raceasca, am urcat inapoi sus si am gasit-o cand imi umbla in rucsac.

„Ce faci acolo?”„Ma uitam, banuiam ca esarfa mea era acolo, nu as fi vrut sa ramana in pestera”„Nu te-am vazut cu nici o esarfa dar lasa-ma sa ma uit”I-am luat rucsacul din mana si am inceput sa caut, spre surprinderea mea, jurnalul

din pestera se afla acum in casa inapoi.„Ce cauta aici, tu l-ai pus?”„Nu eu, habar nu am de unde a aprut aici”„Ultima data...era la Ale, de la el l-am luat, sti ceva de asta, vroia sa i-a jurnalul,

dar dece l-ar fi pus in ghezdanul meu, nu are nici un sens”„Poate jurnalul s-a teleportat acolo, la ce puteri are, probabil a simtit pericol si s-a

ascuns, vroia sa vina la noi inapoi, hai sa-l punem bine,pana reusim sa aflam ce e cu el”„Probabil, mi se parea cea mai stupida idee din lume dar la cate lucruri incalcite

se intamplau aici, incepusem sa cred orice, si nimeni nu stia cat de periculoasa devenise situatia.”

„Eu ma imbrac sa ies afara, Ale vine in curand”„Chiar te simti in stare sa iesi in starea asta, eu in locul tau as sta in casa, serios, e

mai bine”„Ce ar fi sa nu-mi mai controlezi viata, ies cu cine vreau cand vreau!”„Hey, eu am vorbit frumos, controleaza-te ce e cu tine, e de la ceai, am pus

nebunele in el faar sa stiu?”„Scuze, sunt cam irascibila cu tot ce s-a intamplat in ultima vreme, vreau doar sa

stau cu iubitul meu”„Inteleg, fugi, te asteapta, am auzit usa”A coborat scarile in fuga si a sarit in bratele lui, nu i-am mai vazut asa de

indragostiti niciodata, parca ii unea o forta nevazuta, cand au plecat Ale imi arunca o privire ciudata, am ramas o clipa sa-mi revin apoi am plecat in camera mea. Am luat jurnalul in mana si am inceput sa ma gandesc.

„Banuieste ceva?”„Nu cred, sunt o verisoara perfecta”„Perfect de diabolica, facem o echipa buna”„Da, ar trebui sa o facem mai des, sa iesim sa ne hotaram cum vrem sa actionam”„E simplu, trebuie sa urmam intructiunile”„Nu-mi place ssa urmez niste reguli tampite, facute de o fantoma, am principiile

mele”„Serios, vorbesti de principii?, ar fi cazul sa vorbesti mai frumos de domnul

Ameth, nu-i place sa fie infuriat, se va razbuna crunt, crede-ma”„Ok, o sa ma linistesc, saruta-ma, vreau sa simt aroma buzelor tale pline de venin

inca o data”„Intoarce-te am o surpriza pentru tine”I-a dat parul l-a o parte de pe gat si i-a pus ceva la gat, semana cu un lantisor, l-a

pipait, era frumos, o textura nemaivazuta, era perfect.„Asta e planul, si o sa-l urmam indeaproape”

„De acord, si incepusera sa se sarute, planul era in aplicare, cele doua suflete negre acum se iubeau pe banca din parc, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat sau pe care sa se intample, nu le pasa de nimic, erau inconjurati de o ceata care nu le dadea voie sa vada diferenta dintre bine si rau, calea era una singura..., raul pusese stapanire pe ei.

2.