poeme înnorate

58
paul blaj poeme înnorate

Upload: paul-blaj

Post on 26-Mar-2016

293 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

senzații & impusuri

TRANSCRIPT

Page 1: poeme înnorate

paul blaj

poeme înnorate

Page 2: poeme înnorate

paul blaj

2

Editura NAPOCA STAR

Piaţa Mihai Viteazul, nr. 34-35/19, Cluj-Napoca Tel.: 0264-432547, 0740-167461

Director: Dinu Virgil Ureche

Redactor: Raluca Blezniuc

© Autorul, 2011

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

blaj, paul poeme înnorate / paul blaj. –

Cluj-Napoca : Napoca Star, 2011

ISBN 978-973-647-767-6

821.135.1

Page 3: poeme înnorate

poeme înnorate

3

paul blaj

poeme înnorate

editura napoca star

Page 4: poeme înnorate

paul blaj

4

Page 5: poeme înnorate

poeme înnorate

5

Moto: (…) şi văd că deşi nimeni nu trădează nimeni nu poate supravieţui fără a trăda. De aceea eu nu vreau să supravieţuiesc. Şi lipsa mea de cruzime nu trebuie să cred că este iubire. Iubirea mea este un glonţ bine ţintit o lovitură fatală o lipsă de cuvinte demnă de orice început de lume un horcăit de fiară care nu poate să nască o neputinţă divină de-a interveni în tăcerea ei jignitoare mai jignitoare decât un scuipat între ochi decât un colţ de pâine uscat şi mucegăit aruncat copilului cerşetor decât un refuz al Zeului de-a răspunde la o rugăciune nesfârşită…(…)

a. g. secară

Page 6: poeme înnorate

paul blaj

6

Page 7: poeme înnorate

poeme înnorate

7

Cuprins „Un tânăr încântat de minunile mirării” • paul blaj • „Existenţa mea, ca poet, se află undeva între Dumnezeu şi oameni” (interviu de Tase Dănăilă) .................................. 9 mugur în noapte............................................................................................................... 15

prea intim pentru tine................................................................................................... 17 wild west story............................................................................................................... 18 come as you are.............................................................................................................. 19 decembrie nemişcat ....................................................................................................... 20 psalm provincial ............................................................................................................ 21 pastel pentru alecsandri................................................................................................ 22 lullaby ............................................................................................................................ 23 servis auto...................................................................................................................... 24 the fifties ........................................................................................................................ 26 şi mă ofer ca un cec în alb ............................................................................................. 27 springfield & treehouses ............................................................................................... 28

bătrân în seră .................................................................................................................... 29

un trup nemişcat o întrebare arsă ................................................................................ 31 seară rotundă................................................................................................................. 32 time passing................................................................................................................... 33 lângă martie era un lac ................................................................................................. 34 ultimele zile ................................................................................................................... 35 landscape with figure .................................................................................................... 36 confort mental................................................................................................................ 37 detalii în echilibru ......................................................................................................... 38 probă de ţesut flori......................................................................................................... 39 hold the mike like a memory......................................................................................... 40

Page 8: poeme înnorate

paul blaj

8

om întins pe câmp ........................................................................................................... 41 dj remember II ............................................................................................................... 43 am dreptul la o scamă ................................................................................................... 44 apriliano ......................................................................................................................... 45 elegie pentru rulmenţi şi furnale.................................................................................. 46 how sweet the sound...................................................................................................... 47 blue lady cocktail ........................................................................................................... 48 rewind ............................................................................................................................ 49 winter sonata ................................................................................................................. 50 singura pipă din oraş..................................................................................................... 51 animalul de pradă al resemnării .................................................................................. 52

date biografice .................................................................................................................. 53 (p)referinţe critice II ..................................................................................................... 55

Page 9: poeme înnorate

poeme înnorate

9

„Un tânăr încântat de minunile mirării” paul blaj

„Existenţa mea, ca poet, se află undeva între Dumnezeu şi oameni”

Moto: Poezia e umbra vieţii trăite

ascunsă în frumuseţi grăite Tudor Arghezi

Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor

Lucian Blaga

„Eu sunt cel ce voi fi” mai spune la ceasul confesiunilor, tânărul plin de mister, poetul paul blaj. Când cu timp în urmă l-am definit ca fiind nu doar poet, ci însuşi poezia sa „şi la chip şi la suflet şi în manifestare” era doar o intuiţie. Acum, când impresiile s-au decantat, a devenit o certitudine.

A fi generos în apreciere cu poetul paul blaj înseamnă a-i produce un disconfort intim şi a-i aduce un prejudiciu de imagine. Cuvintele spuse fără o temeinică motivaţie devin insignifiante. Despre el este suficient să spui exact cum este, important fiind să îi poţi surprinde personalitatea şi să îl încadrezi în perimetrul unei imagini cât mai apropiată de adevăr.

Dialogul cu poetul paul blaj este nu numai o terapie pentru suflet, dar se poate transforma într-un adevărat spectacol spiritual. Despre timpul petrecut cu el nu poţi spune că ai existat ci că ai trăit. Te plimbă prin lumea marii literaturi universale revărsând peste tine în cascadă poezie şi sclipiri din gândirea spiritelor luminate, introducându-te într-o stare cu totul specială care îţi va rămâne pentru multă vreme în sipetul memoriei.

Şi e normal să fie aşa de vreme ce a crescut într-un mediu de puritate morală, părinţii săi, intelectuali autentici, fiindu-i primii şi adevăraţii prieteni, iar el şi-a luminat stările la flacăra înaltei şcoli a poeziei.

Page 10: poeme înnorate

paul blaj

10

Despre confraţii săi scriitori vorbeşte cu pasiune, alegându-şi cu grijă cuvintele iar despre distinsa Doamnă a poeziei noastre, Constanţa Buzea, care se pare că i-a fost primul său mentor, vorbeşte ca despre mama sa: cu iubire.

Privind dulcele său travaliu al creaţiei nu găsim cuvinte mai potrivite decât cele ale lui Jules Renard, care au fost scrise parcă anume pentru el: Trebuie să fii nu cel dintâi, ci unicul.

Vă invităm, dragi cititori, să vă delectaţi cu gândurile fosforescente ale unui tânăr poet, care, citându-l pe Sandor Petofi: Vrea să treacă prin viaţă nu doar să se strecoare.

Reporter: Pentru ca dialogul nostru să fie cât mai deschis, eliberat de corsetul protocolar, îţi

propun să folosim forma de adresare la persoana a doua singular, aşa cum o facem şi în relaţia personală , precum şi în relaţia cu Dumnezeu. Acum, pentru că te afli sub lupă, am să îţi adresez celebra întrebare inchizitorială: Cine eşti dumneata, domnule paul blaj?

paul blaj : Dragă Tase, îţi mulţumesc pentru modul plăcut de tortură, fiindcă aşa îmi cade această întrebare a ta. Jose Saramago, dezvăluit mie de prietenul a. g. secară, scria la un moment dat: În adâncul nostru este ceva care n-are nume, acest ceva suntem. Şi mai spunea un om mai deştept decât noi (Spinoza) contrazicându-l oarecum pe Jose: De bună seamă că cele mai multe erori constau numai în aceea că nu denumim corect lucrurile. Dacă ar fi să prospiciem un răspuns, ţi-aş spune că eu sunt cel ce voi fi. Deloc ambiguu şi pompos. Pentru unii cititori poate ar părea că îi contrazic pe cei doi citaţi înainte. Însă nu! Pentru că fiind în prezent o enigmă pentru cei ce nu mă cunosc, mă definesc clar ca acel pe care ei îl vor cunoaşte mai târziu. Printre care şi un tânăr încântat de minunile mirării.

R : Când ţi-am propus acest interviu am avut sentimentul că l-ai acceptat din jenă, doar pentru că firea ta delicată nu ştie să refuze. Ştiu că eşti de o discreţie evidentă, că nu îţi place zgomotul în jurul tău, dar într-atât încât să consideri o invitaţie la destăinuire ca pe un atentat la intimitate?

p. b. : Ai dreptate Tase, am avut acel sentiment de jenă, întrucât sunt tânăr, aceasta fiind cea mai mare vină a mea. Şi poţi să mă crezi pe cuvânt pentru că şi Philip Sidney a scris la un moment dat că: În ceea cel priveşte pe poet, el nu susţine nimic şi de aceea nu minte niciodată. Observi autoironia şi îmi place că zâmbeşti

R : Eşti, cred, cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor din filiala Bacău unde ai fost primit cu deschidere şi girat de nume sonore ale literaturii. Ai sentimentul că ai descălecat de pe un cal alb pe această câmpie a cuvintelor scrise, sau conştientizezi o responsabilitate care te determină la o nouă atitudine în faţa foii de scris?

Page 11: poeme înnorate

poeme înnorate

11

p. b. : Calitatea de scriitor conferită de oameni avizaţi mă obligă la atitudini livreşti corespunzătoare. Prietenia lor aşijderea. Însă din liceu am realizat adevărul spuselor lui T. S. Eliot referitor la ceea ce scriu eu: Existenţa poemului se află undeva între scriitor şi cititor. Existenţa mea, ca poet, se află undeva între Dumnezeu şi oameni. Astfel, deşi îmi place să călăresc, nu o fac atunci când scriu, bineînţeles.

R : „Nimeni nu ştie mai bine/ ca mine/ lătra înspre lanţuri…” Îmi imaginez că dacă acest strigăt interior ar fi rostit într-o piaţă, în public, ar zgudui auditoriul. De unde această stare revărsată atât de tranşant? Ai avut prilejul să simţi strânsoarea lanţurilor asupra spiritului tău?

p. b. : Am să îţi răspund prin gura unui scriitor şi îţi voi spune doar iniţialele lui, deşi sunt sigur că ştii la cine mă refer: Mergi până la capătul greşelilor tale, cel puţin al unora din ele, ca să le poţi cunoaşte cum trebuie tipul. Altminteri, oprindu-te la jumătatea drumului, vei merge mereu, mereu orbeşte, reluând de la un capăt la altul al vieţii acelaşi fel de greşeli, pe care unii le vor numi <destinul> tău. H. M. Iată un tip de cunoaştere „tranşant”.

R : Facem parte din generaţii aflate la polul opus şi îţi propun un joc de imaginaţie. Să zicem că viaţa este un râu ce se revarsă învolburat. Eu mă aflu în aval, unde apa este tulbure pentru că a adunat din cale şi lucruri neplăcute. Cum se vede generaţia mea, literar vorbind, şi nu numai, privită din amonte, de la izvoare unde apa este limpede?

p. b. : Cine este în aval a trecut obligatoriu prin amonte. Reversul aserţiunii mele nu este plauzibil. Ceea ce întrezăresc, intrând în alegoria ta, este faptul că tot acolo ne vărsăm toţi. Însă lăsând-o la o parte, respectul pentru experienţă şi deschiderea de drumuri sunt insurmontabile.

R : Cordialitatea este un gest de civilizaţie, însă nu exclude polemica. De aceea doresc să te provoc. Eu susţin că scrisul generaţiei tale este mai inteligent aşezat în pagină, mai nuanţat în idei interesante, dar mai tehnicizat, mai lipsit de emoţie şi fior estetic. Şi asta pentru că trăieşte pe fugă prieteniile, iubirile, sensibilităţile, vibraţiile la frumosul cotidian. Ultimele au încetat să mai fie stări de viaţă fireşti şi au devenit manifestări blitz, care au modificat-o structural. Te rog să îţi aperi generaţia şi să mă contrazici cu argumente.

p. b. : Alina Livia Lazăr, a. g. secară, Dinu Virgil, Violeta Savu, Dan Vâţă, Florentina Florin, Fabius Mohorea, Bianca Goean, Alex Boguş, Adina Hulubaş, Dorin Cozan, Ioana Bogdan, Vasile Munteanu, Ionuţ Petică, Gelu Vlaşin, Răzvan Ţupa, Ionuţ Caragea… ş. a. m. d. Şi mai sunt argumente. Există după fracturism şi postmodernism destulă opulenţă cu tipare bine înfipte în senzorial. Chiar în „fiorul estetic”. Nu putem fi catalogaţi ca generaţie după un Marius Ianuş, ci după Cristian Bădiliţă, părerea mea.

Page 12: poeme înnorate

paul blaj

12

R : „nu cred în munţii fără verticală/ care aruncă vorbe din olimp/ înguşti sub frunte, lăbărţaţi în timp/ privirea tânără uşor înşeală/ nu cred în munţii care au zăbală…”. Am citat aceste versuri care îţi aparţin, ca pretext pentru o întrebare. Ce ai face dacă, printr-o absurdă ipoteză, ţi s-ar pune zăbale, le-ai accepta gustul aşa cum au făcut-o generaţii ale isoriei sau, tranşant, cum te cred, ai „muşca” din ea?

p. b. : Foarte aleasă această întrebare şi cred că mă vei înţelege, dragă Tase. Tatăl meu a refuzat colaborarea cu securitatea în condiţii mult mai grele ca acum. Iar eu moştenesc ceva din felul lui de a fi. Pe de altă parte, privesc lucrurile precum Nabokov. Iată: Trebuie să se înţeleagă că în problemele de şah competiţia nu are loc între alb şi negru ci între persoana care compune problema şi persoana prezumptivă care o rezolvă. (la fel cum într-o operă de ficţiune de prima mână adevăratul conflict nu este între personaje, ci între autor şi lume)… Şi vine retorică întrebarea mea: cine să-mi pună zăbală şi de ce? Observi că zâmbesc.

R : Prin însăşi culoarea sa, foaia scrisă impune respect. Eşti de acord că ea nu trebuie întinată , abuzându-se de libertatea de exprimare, cu refulări nepotrivite ci doar cu idei şi cuvinte care zidesc? Sunt eu un retrograd când spun că am unele cărţi ale generaţiei tale pe care le ţin în spatele rafturilor pentru a nu fi citite de firile mai delicate şi mai pudice, ba aş spune că mă jenez să le citesc şi singur, deşi sunt cu pretenţii de opere literare, unele chiar premiate?

p. b. : Aici, dragă Tase, pot să spun că am fost întotdeauna de partea eufemismului. Cred însă că ai cărţi dosite şi din generaţia ta, după cum bine ştii, premiate şi scrise de autori cunoscuţi, cu nume în literatura noastră actuală. Nu este cazul să dau exemple.

R : Ai un scris cu profunde accente de originalitate, cu un colorat şi novator stil lexical, însă mi se pare că vrei să îl cifrezi oarecum, ascunzi prea mult mesajul în spatele cuvintelor. Faci asta dintr-un orgoliu personal, pentru că nu vrei să te destăinui liric oricui sau crezi că acesta este scrisul viitorului?

p. b. : Uite un răspuns al lui Cioran pe care îl „cunoşti” şi tu, dragă Tase, încă din tinereţile tale : Dacă unei opere i se atribuie un sens univoc, ea va fi condamnată fără apel ; despuiată de haloul de nedeterminare şi ambiguitate care-i flatează şi-i înmulţeşte glosatorii, ea se va nărui în mizeriile transparenţei şi, încetând să mai deruteze, va risca dezonoarea rezervată evidenţelor (…) opera e pierdută de îndată ce-i permite comentatorului să ştie la ce nivel al realului o poate situa şi cărei lumi îi este ecou.

Page 13: poeme înnorate

poeme înnorate

13

R : Legat de această întrebare, crezi că poezia trebuie să vină spre cititor sau cititorul este obligat să urce la înţelesul ei? Spun asta nu în sensul că poezia trebuie să facă anumite compromisuri valorice, ci în sensul de a face cu mâna cititorului, oarecum distanţat de stările lirice.

p. b. : Am să îţi redau câteva versuri ale scriitoarei Constanţa Buzea: citeşte şi nu te speria/ că nu-nţelegi de la-nceput/ citeşte şi a doua oară/ şi-a unsprezecea oară stăruind/ şi vei simţi cum leagănul se mişcă/ în foşnetul unor azururi/ şi stăruind te vei simţi citind/ stând între omoplaţii unui înger/ cuvintele ce n-au fost scrise încă...

R : Recentul manifest literar „Boierismul” pe care îl susţii, deşi mi s-a părut că l-ai argumentat oarecum ironic, are un iz nostalgic, ceea ce mie îmi place. Există complementaritate între ideile pe care le propune şi concepţia şi stilul tău, evident personalizat şi ce impact crezi că va avea în lumea literară?

p. b. : Eu şi „Boierismul” avem unele tangenţe. Poate după cum spunea Barbilian despre locusul de întâlnire al poeziei cu geometria. Susţin manifestul în anumite limite pe care le-am definit în comentariul meu prin sintagma: „subscriu”!

R : Trăiţi doi scriitori, tată şi fiu, în aceeaşi familie. Să nu îmi spui că sunteţi într-un permanent consens literar pentru că nu te cred. Vă aruncaţi petarde, fumigene – amicale desigur – unul altuia, pe care le consider necesare şi constructive?

p. b. : Afirmai că nu mă crezi. Aleg această variantă, dragă Tase! Nu mai zâmbi, eşti molipsitor! R : Cunoaşterea psihologiei cititorului este un ingredient al succesului? p. b : Vezi, prin întrebarea aceasta îmi formulezi o regulă, aproape. Iar eu spun ca Beaumarchais:

Regulile, mereu regulile, acest etern loc comun al spiritelor mediocre. În ce gen s-au văzut reguli care să creeze capodopere?

R : Cine ţi-a luminat traseul în domeniul creaţiei şi ce repere morale şi estetice ai avut, sau eşti un ultraorgolios?

p. b. : Până acum am mai multe repere estetice, Constanţa Buzea fiind unul dintre ele. Mai apoi scriitori ca : Alexandru Lungu, Ilie Constantin, Dinu Flămând, Constantin Abăluţă, Gabriel Chifu, Marlena Braester, Paul Sân-Petru, ultimii doi fiindu-mi şi prieteni mai mari, dar apropiaţi, şi încă mai sunt de spus, dar cine să citească…? Iar cel moral este şi al tău, Christos!

R : Crezi că opera literară trebuie să fie o oglindă a realităţii transfigurată artistic sau trebuie să traseze o direcţie?

p. b. : Opera literară fiind „o structură de valori” R. Wellek a spus asta, cred că acel cercetător al literaturii este pus în faţa unei probleme speciale. După umila mea părere, opera literară trebuie să fie în

Page 14: poeme înnorate

paul blaj

14

primul rând impregnată de valoare. Astfel va îndeplini mai mult decât ambele condiţii ridicate în întrebarea ta, ce nu sunt contrare.

R : Cum ţi se pare climatul cultural tecucean şi, prin extensie, climatul cultural general de astăzi?

p. b. : Dragă Tase, „climatul cultural tecucean” îmi pare favorabil tuturor concetăţenilor mei, în special noii generaţii, este preponderent activ şi plin de oameni, cu unele mici excepţii, minunaţi, care se dăruiesc scrisului. În ceea ce priveşte „climatul cultural general” permite-mi să răspund cu vocea lui Voltaire, mai apoi cu o întrebare: Toate genurile literare sunt bune, înafară de cele plictisitoare… Ai văzut scriitori plictisiţi?

Acesta este poetul paul blaj pentru care, aşa cum spunea Marcus Aurelius : „Prezentul este doar un punct din timpul nesfârşit”.

Să îi urmărim în continuare cu interes sporit evoluţia sa creatoare, pentru care nu îmi pot lua libertatea de a-i da propriile mele sfaturi, neavând această cădere, apelând din nou la cuvintele lui Marcus Aurelius: Rămâi simplu, bun, grav, natural, prieten al dreptăţii… binevoitor, amical, hotărât să acţionezi precum se cuvine

Atunci când ai spus că eşti „o enigmă” mi-ai citit gândul. Fii în continuare aşa, nu te dezvălui, lasă-ne nouă bucuria trudei de a te descifra, mai ales prin opera ta şi a te înţelege cu atâta putere de înţelegere de care suntem în stare.

Cu maturitatea ta de gândire, suntem siguri că eşti conştient de cuvintele lui A. D. Xenopol: Ideea valorii nu poate avea înţeles dacă ea nu slujeşte de măsură pentru fapte.

Şi dacă sunt adevărate cuvintele lui Jean Cocteau că Poezia este o minciună care spune totdeauna adevărul minte-ne în continuare că ne minţi frumos şi cu talent.

Realizat de Tase Dănăilă Tecuciul literar – artistic, august – septembrie, nr. 5 – 6, 2007

Page 15: poeme înnorate

poeme înnorate

15

mugur în noapte ceaţa desfăcută ca un pumn de copil

Page 16: poeme înnorate

paul blaj

16

Page 17: poeme înnorate

poeme înnorate

17

prea intim pentru tine

vino mirosind a cartofi copţi şi cere-mi jumătate de viaţă să nu îţi fie milă de momentele mele lucide nici de umorul rece el porneşte înaintea mea şi ajunge nici nu ştiu unde acolo câteodată îmi doresc un loc însorit lângă o bancă vopsită demult să îmi iei faţa în palme să mă atingi pe haine să îmi înţelegi oboseala după la revedere să te întorci de mai multe ori pocnetul tocurilor îmi va aminti cum priveam primul televizor color o să aştept lângă şalupă se va face frig mă voi juca plictisit cu o brichetă nichelată ca şi cum ar trebui să arunc ceva în aer

Page 18: poeme înnorate

paul blaj

18

wild west story

o părăsisem demult într-o gară iarna îmi aduc aminte deasupra croncăneau ciori sau mi se părea pe atunci îmi plăcea mogwai şi beam mult cappuccino era frig ne-am apropiat feţele nu ştiam dacă va fi pentru ultima dată nu ştiam decât că aştept un tren iar ea nu scotea un cuvânt din ochii aceia faini cenuşii aş fi preferat să mă înjure în timp ce îmi scoteam încet mănuşile elegante de piele da îmi plăceau acele mănuşi peronul aglomerat cu studenţi veseli ne înţepa venele calde aş vrea o cafea mi-a zis ştii cum îmi place & a lăsat jos mâinile de pe mine era o dimineaţă cleioasă şi simţeam că mă ridic de la pământ cu urme de caramel pe umeri

Page 19: poeme înnorate

poeme înnorate

19

come as you are

când ajungi acasă atingi uşa ca pe un aluat intri desfigurată plictisită şi tristă ai ceva zgâriat ceva răsturnat ceva sfărâmat ritmic de oameni îţi deschizi viaţa cu o mişcare bruscă după care braţele rup aerul dintre noi să ne dezlipim de oase spui să posedăm zarzări brumaţi apusul trece cu iz de ceai prin perete râsul tău blând îmi izbeşte ochii în bolduri şi culori calde

Page 20: poeme înnorate

paul blaj

20

decembrie nemişcat

o altă zi un nou cutremur în cada rece dunga lamei trece peste vene mă reazem de coşul cu haine simt cum se deschide pielea ca un peşte despicat mă uit la poză cea mai vie alee apoi nimic şi din nimicul acesta gălăgie afară ninge linii roşii încheietura liniştită se rotesc prosoapele mâna o ţin lângă trup cu cealaltă împing degetul înainte vreau să lărgesc spaţiul încerc să mă ridic alunec pe o parte capul se izbeşte uşor de robinetul lucios aici se termină inocenţa

Page 21: poeme înnorate

poeme înnorate

21

psalm provincial

lasă-mă să îmi fie dor de Tine ca de robert cu care am copilărit ne-am întâlnit azi are o fetiţă şi soţia plecată în italia îi e puţin greu dar aici seamănă cu mine când mă uit în zare nu cred că ne vom întâlni curând Doamne dar eu continui să sper că sunt singurul Tău prieten şi aici vezi sunt copil mi-e dor să îţi cunosc chipul ori să îţi simt mâna pe umăr vreau să îmi spui o glumă să râd şi să fie gluma noastră vreau să fiu sfânt însă Dumnezeul meu şi acest cuvânt are sens peiorativ aşa că uite cum facem eu Te caut şi Tu mă găseşti acesta e un joc pentru că de câte ori am gura amară îţi simt prezenţa

Page 22: poeme înnorate

paul blaj

22

pastel pentru alecsandri

deschid ochii somnoros până mi se evaporă întunericul din plămâni am soarta unui husky îngheţat departe de casă urmăresc pe geam ninsoarea şuie o parte din lume există cealaltă a trecut sub pansamente tremur încă a magazin în demolare când adorabilă furia ta vie ca o cireaşă mare din care muşc mă electrizează şi încep să văd doi bătrânei care mănâncă faţă în faţă din farfurii metalice

Page 23: poeme înnorate

poeme înnorate

23

lullaby

undeva sunt stepe întinse care îmi dau un sentiment de singurătate oamenii caută o ţară caldă iar eu sunt de-al lor uneori transpir ca şi cum basarabia ar fi moartă mă aşez sub stâlpii de telegraf cânt în gând imnuri celor morţi dar nimeni nu moare ei doar se întorc pe partea ascunsă de noi atunci asociez cu tolstoi ninsorile din martie bărbi mari albe bătrânii de la ţară sau perdelele apretate ale gospodinelor toţi şi toate îmi dau o senzaţie de acasă pe când eu abia mă spun abia îmi caut locul unde să nu mă doară vino doamne în cântecul meu lasă-ţi paltonul în cuier am să Te urc într-o barcă am să vâslesc cu mâinile atingând apa ca să mă sting

Page 24: poeme înnorate

paul blaj

24

servis auto

dimineaţa aud poarta vecinilor sunt un om banal primele raze mă despică în aer dispar în suburbii la muncă şi e iarnă mă fascinează moldovencele de peste prut sunt nopţi în care visez cahulul lacul sau iazul unde la miezul nopţii făceam baie în apa unui decembrie oleg înota bine nu mai ştiu nimic despre el parcă ar fi un secol îndepărtat de care nu îmi pasă sora lui a murit otrăvită asta îmi aduc aminte rar când e vifor afară

Page 25: poeme înnorate

poeme înnorate

25

o mai aud cântându-mi la pian îi privesc timid părul de afară glasul copiilor vorbeşte o rusă dulce clapele se zbat să îmi spună ceva e doar un vis îmi zic dimineaţa promite frumos mă dezmeticesc greu ca naţiunile cu steaguri găurite în zile de sărbătoare

Page 26: poeme înnorate

paul blaj

26

the fifties

venea obosită cu vânătăi sub fard îmi pregătea cina apoi adormea pe canapeaua rece ţipa în somn vegheam încordat ştiind că va dura o acopeream cu pătura avea poşeta jerpelită bluza decolorată resturi a venit o noapte când a intrat elegantă mi-a făcut de mâncare a aprins televizorul dezbrăcându-se în dans admirându-se în sticlă m-a îmbrăţişat ca o fetiţă s-a aşezat lângă mine cu tot cu ţigară cred că de acum va fi primăvară mi-a zis şi a buşit-o plânsul

Page 27: poeme înnorate

poeme înnorate

27

şi mă ofer ca un cec în alb

în fiecare miercuri seara corpul tău pare un stradivarius la care rup corzile arămii cu dinţii ele pocnesc metalic apoi simt în aer cumva aplauze de fapt lumea e obosită înainte de a pleca seduc vorba grenadă vie cu senzaţia că am scăpat e vremea să mă plimb să mă deschid pe străzi cum deschizi unele operaţii pentru că uit câte ceva străin şi dureros din fiecare femeie iubită calmul nopţii mă dizolvă în căldura hainei sunt o pastilă simplă de calciu efervescent

Page 28: poeme înnorate

paul blaj

28

springfield & treehouses

aştept zilele cu zloata sau fleşcăraia sau şlepoiţa dinaintea casei zilele cu maşini murdare şi soare călduţ pe obraz să vii cum vin musonii să clăteşti trupul meu cu trupul tău în mirosul puternic de iarbă aştept zilele când îmi voi spăla faţa şi umerii într-un pârâu verde imaginar sunt spic de grâu frecat între palme de dumnezeu blând ori poate doar un sisif care urcă şi uită de fiecare dată bolovanul

Page 29: poeme înnorate

poeme înnorate

29

bătrân în seră dungile ploii lovesc timpanul mai stins

Page 30: poeme înnorate

paul blaj

30

Page 31: poeme înnorate

poeme înnorate

31

un trup nemişcat o întrebare arsă

doare când asculţi o piesă tristă singur în maşină te leagă de moment mi-e frig dar nu pot face nimic oameni par tiruri printre fulgii munţilor să te arunci în mine când ajung acasă ca într-un montagne russe să mă cunoşti până în aritmii fiindcă e lapoviţă şi linii reci pleznesc brazii straniu senzaţia e o pală de aer masiv care mă izbeşte direct în miocard până atunci am să îmi las durerea prin palmele strânse de volan să curgă rece fascinantă melodia asta da melodia asta îmi vorbeşte rar magnetic ca tata la înmormântarea fratelui său

Page 32: poeme înnorate

paul blaj

32

seară rotundă

plecai frumoasă când ai închis uşa ecoul mi s-a izbit de coaste uite îmi spuneai în cameră ai nuci prăjite eu respiram adânc zvârcolindu-mă ca un peşte în urma ta foşneau maşinile rar eram trist adunam în suflet calmul unui trotuar nins noaptea miros a cadavru luiza îţi ziceam iar privirile noastre se lipeau ca venele tăiate plecai frumoasă alunecai din mine cum alunecă răspunsurile în jurul unei întrebări existenţiale pusă la mall

Page 33: poeme înnorate

poeme înnorate

33

time passing

în zilele acelea ploua dinspre est storceam felii de lămâi mari ascultam radioul era septembrie un ceai tare împrăştiat în aer acel septembrie casele vechi încălzite cu teracote stăteau grele în noapte completam rebusuri tu miroseai a haine curate auzeam trenuri şi zâmbeam iar când discutam ceva vorbele făceau un cerc în aer se lăsau privite apoi străzile eliberau un parfum sau aşa ceva din oraş intra în noi oboseala adormeai mereu prima lume magică imprimată pe cearşaful ca o piele

Page 34: poeme înnorate

paul blaj

34

lângă martie era un lac

undeva pe strada mea stă o casă aproape prăbuşită în curte are o căruţă doi oameni tată şi fiu tuşesc pe lângă ea eu trec atent mă gândesc la balerine cu poante aurii îmi las faţa soarelui dăruire de adolescent cât de mult aştept să îmi îngrop degetele picioarelor în pământul fierbinte odată am alergat desculţ pe arătură deseară am să mă întind în răcoarea camerei cred că am să oftez calm şi voi fredona până adorm never let me go cu asta se va determina viaţa să îmi fie amantă

Page 35: poeme înnorate

poeme înnorate

35

ultimele zile

alexandra îmi recită la telefon cam până îşi pierde glasul soarele răsare din esofagul ei mă încălzeşte uşor la urechi îmi face bine ating vocea fină ca pe o apă mov joia vine la mine îngerii se retrag în capelă unde miroase a vopsea ne sucim obosiţi înspre perete plimbările multe au farmecul lor pantofii lustruiţi pocnesc trotuarul merg ca un duh de câine şi îmi vine pe gât acid gastric voi face bătături repede încă nu e primăvară câteva ramuri vibrează ascuţit după care se înnegresc spre mine întrebător dau din umeri

Page 36: poeme înnorate

paul blaj

36

landscape with figure

se sfâşie pe fereastră frumuseţea interioară a ploilor de iarnă las gândurile să bată cu dangăt sinistru până simt că şi sângele meu ar ploua tu striveşti vorbe apoi le pansezi cu buzele dintre coastele tale se ridică în aer un neon spart şi alunecă într-o melodie care nu ajunge la nimeni

Page 37: poeme înnorate

poeme înnorate

37

confort mental

mă bag iar în pat cu senzaţia de hamac tu nu eşti normal îmi spunea miruna şi râdea satisfăcută în salonul mic proaspăt aerisit îl trezi răcoarea nu se spălase de mult pe faţă niciun gând nu putea lua formă în mintea lui pe noptiera comună se afla o sticlă cu sifon întinse mâna şi o uită în aer iar albul varului se împreuna cu albul zilei omorându-i vederea camera avea uşă de metal inofensiv îi curgeau balele şi bolborosea ceva ochii îi erau tulburi de la injecţie se ridică dezechilibrat întinse braţele căzu lovi cu faţa grilajul patului zgomotul fu sec cum spargi o bucată de gresie şi mă mai întrebi de ce stau bine mersi

Page 38: poeme înnorate

paul blaj

38

detalii în echilibru

spre casă se moare greu spunea cineva mă simt mag rătăcit printre mercedesuri o parte din ego îmi spune să tac doare ca ficatul copaci negri perie cerul se roagă apoi tac îmi spun mă gândesc la forma caselor înghesuit în troleu îmi vine să luminez dar toţi suntem absenţi cobor şi între timp îţi scriu asta lângă nişte trepte străine este timpul în care mă cufund rece într-un pat ştiut îmi fixez alarma cu senzaţia că planific un atac terorist apoi visez noroiul africii transformat în alivenci calde şi e bine

Page 39: poeme înnorate

poeme înnorate

39

probă de ţesut flori

o înconjurare de oraş pe străzi dimineaţa fără să aştepţi nimic doar să alergi ritmic şi ritmic o ploaie uşoară să cadă pe ochi să vezi cum se sting felinarele apoi reclamele apoi se deschid uşile la magazine apar încet maşinile şi tu eşti undeva în peisajul acesta dar nimeni nu te observă acasă e frumos îţi pun mâna pe abdomen sunt eu spun încet după care mă aşez pe fotoliu

Page 40: poeme înnorate

paul blaj

40

hold the mike like a memory

lasă-mă să cad în râul alb dintre umerii tăi să fiu măgura şi răcoarea lor ei sunt doi munţi din ţara mea apoi uită-mă o vreme sau aşteaptă să recunosc în tine fecioara să nu poţi face nimic ca să vezi până la mine cum doar aşa dizolvat mă simt ca atunci când noaptea s-a separat pentru a trece chipul tău pistruiat

Page 41: poeme înnorate

poeme înnorate

41

om întins pe câmp scrisori ude în haina de sub trupul mort

Page 42: poeme înnorate

paul blaj

42

Page 43: poeme înnorate

poeme înnorate

43

dj remember II

mă iradiază ninsoarea sudez bine senzaţia diagonale în izbituri de pământ este o şansă unică mă iradiază ninsoarea moale simfonie şi privesc ca şi cum aş vedea dirijorul cu părul alb răvăşit lângă mine dormi dezvelită iar pe trupul tău străluceşte odihna îţi sărut încheietura gestul acesta îmi face bine mă duc la bucătărie pun ibricul pe foc ca farul unei biciclete cu dinam mi se luminează ochii

Page 44: poeme înnorate

paul blaj

44

am dreptul la o scamă

când te uiţi în ochii mei parcă urci un deal necosit eu stau cum se stă la dentist doar că nu am gură ci un loc pustiu pe care tu îl umpli cu greu cântând va veni momentul haş în care o să îţi spun că azi m-au fascinat oamenii în blănuri la volan fiindcă e o românie tristă peste care vine crăciunul cu o euforie de inaugurare a unui zgârie nori nici nu ştiu dacă aşa ceva se face şi e o românie tristă însă draga mea cred că eu sunt cel care greşesc când îmi deschid epoca precum aş apăsa clanţa uşii de la un dormitor străin

Page 45: poeme înnorate

poeme înnorate

45

apriliano

anul trecut am privit lung stolurile şi jaluzelele eram departe apoi au venit momentele pe care le numim răbdare azi nu e niciun anotimp în lume sunt doar eu pleznesc în raze crăp scoarţe aştept primăvara forfota ei ca şi cum aş asculta rândunicile construind mă uit prin şifonier după hanoracul meu uşor cu ceva mărunţiş în el parcă aud strada atomizată râsul tău cu poftă şi semnul acela de hai pe care nu l-am memorat încă peste spatele nostru arcuit va curge căldura până când toată bucuria mea se va aduna în tine

Page 46: poeme înnorate

paul blaj

46

elegie pentru rulmenţi şi furnale

când trebuie să taci se deschid secrete pentru care poţi muri elegant mă privesc în vitrină dau jos o scamă duios aleea pe care păşesc îmi spune calcă-mă în preajma prietenilor cadenţa paşilor vine din ruperea de nori privesc trecătoarele ca prin perdea zilele stau galbene sunt seară sunt tot ce se întâmplă în jurul meu nu pot fi altfel o sârmă ghimpată îmi va strânge pieptul pentru un boţ de aer tu caută adevărul pune în el un buchet de flori ţi-am aşezat scaunul de aur lângă un om abătut apoi am râs iar ecoul râsului meu te scotea din depresii ca un politician

Page 47: poeme înnorate

poeme înnorate

47

how sweet the sound

barul este pustiu vreo două femei cu un burtos mai chicotesc mă uit la cristi şi zic dacă există dracu mă cristi el se uită lung în ochii mei cearcăne tulburi şi începe să mormăie o manea după care scuipă în chiuvetă sânge eu văd că sunt ameţit şi văd cheagul roşu şi ştiu că dungile oraşului devin tot mai pustii după 3 a.m. mă întorc să mă ridic cu o mână las banii pe tejghea mă împleticesc până la uşă unde cad ca un girofar în capul meu amazing grace

Page 48: poeme înnorate

paul blaj

48

blue lady cocktail

îţi proiectezi viaţa ca o pată apoi plângi în pumni nu vrei să fii atinsă nu vrei să exişti lângă peretele rece cumva lumea te luxează rămân între gânduri cu eleganţa cerbului pe asfaltul de munte

Page 49: poeme înnorate

poeme înnorate

49

rewind

faţa de pernă miroase a muşeţel ai mâna sub cap lângă tine stă felia cu unt muşcată e vremea prânzului se face linişte cât să aud cum oftezi prin geam intră o pasăre se izbeşte de pereţi libertatea e doar orientare îmi spui şi netezeşti cearşaful alb căscând cu poftă te învelesc mâinile stridente în aer trag draperiile pe coală explodează poemul ca un accident vascular cerebral

Page 50: poeme înnorate

paul blaj

50

winter sonata

să nu ai îndoieli nici regrete eu sunt mai mare decât orice anxietate te umplu cu nonsens ca şi cum aş jefui o bancă în şoaptă când te retragi eşti un bloc detonat cu nopţile largi şi sparte vino de acolo între coastele mele să baţi trupului meu

Page 51: poeme înnorate

poeme înnorate

51

singura pipă din oraş

mi-aduc aminte când m-ai minţit prima dată te apucase tusea şi miroseai a farmacie eram fericit ca în iarna asta urmăream un reportaj despre hitler tu turuiai despre cum ai colindat farmaciile după dulcolax eu dădeam aprobator din cap zâmbeam că ai ales tocmai medicamentul ăsta urmăream cu atenţie reportajul eram fericit pentru că te străduieşti ca un copil de 10 ani să îmi ascunzi că mi-ai luat cadou o pipă că în sinea ta mă comparai cu eliade tacticos şi manierat şi al tău pentru care a meritat să stai juma’ de oră degeaba în farmacia de lângă noi

Page 52: poeme înnorate

paul blaj

52

animalul de pradă al resemnării

în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort cu gândul departe am să mă plimb printre grupuri cu un pahar în mână în privire cu un lasă-mă blând le voi studia chipurile şi voi tăcea nimic nu-mi va decora ochii pentru că am multe absenţe peste care nu pot trece decât sprijinit în poze vechi unde eram tânăr lejer în frumuseţea unei lumi vii deci în noaptea dintre ani am să ies devreme afară şi o să îmi spun în gând la mulţi ani pentru că afară este lumea mea care se mulează pe mine mă sărută şi mă recunoaşte al ei precum căldura unei femei pe jumătate ameţită atunci din abis braţele tale vor lumina un timp pe gâtul meu rece la mulţi ani draga mea îţi voi spune râzând amar şi am să mă aşez pentru fotografia de grup lângă o necunoscută cu un pomelo în mână

Page 53: poeme înnorate

poeme înnorate

53

date biografice

Studii: 1992-1996 Liceul Teoretic „Spiru Haret” Tecuci 1996-1997 începe studii la I.T.A Bucureşti 2000-2001 Facultatea de Ştiinţe Administative, Universitatea « Dimitrie Cantemir » Iaşi 2002-2006 Facultatea de Litere , I.T.A., Bucureşti II. Debut (în perioada liceeană) : radiofonic la emisiunea ”Clubul Adolescenţilor” (redactori: Monica Mihai şi Aurel Dinu), în revistele locale: Observator-T,Glasul Tecuciului, premiat la Concursul de creaţie literară “Ştefan Petică” Debut (în perioada studenţească): în România literară nr. 31/1997 Publicat în reviste ca: România literară nr. 45/1998, Facla Literară, Eminescu nr.3/2000 Dunărea de Jos,Antares, Plumb,Spaţii culturale, Litere, Boema etc. şi prezent în revistele locale (Anuntzul Tecucean, Kairos etc.) Profesia: manager I.T. redactor în perioada 1999- 2000 la Facla Literară, redactor la revista studenţească Trepte în perioada studenţească şi membru fondator în colectivul redacţional al revistei Tecuciul Literar-Artistic III. Volume publicate: Muream Vorbelor (versuri) Editura Napoca Star, Cluj, 2001 Numen. Gestul Drumului (poezii), Editura Napoca Star, Cluj, 2001 Monedele Tristhaliei (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2002 Valsul Vocalei (versuri), cu o prefaţă de Paul Sân-Petru, Editura Napoca Star, Cluj, 2005 Graiul cu accent de mort (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2007 Aristocraţia foielii (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2008

Page 54: poeme înnorate

paul blaj

54

Poetul miazănoapte (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010 Mănuşi pe nisip (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010 (decembrie) Prezent în antologiile : Prinos, cuvânt înainte de Mihai Blejeru, Editura Teodora, Tecuci, 2003 Scutură-ne Toamnă(antologie underground) prefaţată de Dionisie Duma, Editura Napoca Star, Cluj, 2005 şi în Pântecele Chitului (publicistică I) de Petrică Birău (cu o prefaţă de Valeriu Bârgău), Editura CĂLĂUZA, Deva, 2002 în Almanahul Revistei „Dunărea de Jos”,2007 în „Ateneul Scriitorilor” editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008 în „Nasc şi la Tecuci Oameni” mic dicţionar enciclopedic de Vasile Ghica, editura PIM,Iaşi,2008, precum şi în „Valori spirituale tecucene” dicţionar enciclopedic alcătuit de Traian Nicola, apărut la editura Grapho Press, Tecuci, 2008 IV. (P)referinţe critice: Constanţa Buzea, Constantin Abăluţă, Mirela Roznoveanu, Paul Sân-Petru, A. G. Secară, Ionel Necula, Petrică Birău, Vasile Sevastre Ghican, Letiţia Buruiană, Violeta Savu, Valeria Manta Tăicuţu, Adrian Blănaru, Cezarina Adamescu, Dionisie Duma, Nicolae Chiscop, Ramona Iancu, Adrian Grauenfels etc. Semnalat în presa tecuceană entuziast de Vasile Sevastre Ghican şi Nicolae Chiscop şi în cea ardeleană de Petrică Birău Autor cu drepturi depline pe site-urile literare www.hermeneia.com, www.poezie.ro şi reţeaua literară Membru U.S.R din iunie 2006

Page 55: poeme înnorate

poeme înnorate

55

(p)referinţe critice II

„…Observând modul inedit de abordare a poeziei, amintind, printre altele, capacitatea mânuirii cu naturaleţe a versului clasic, dar şi aportul adus renaşterii psalmului într-o nouă viziune care nu se reduce doar la o simplă împărtăşire a sentimentelor de căutare sau de iubire, ci la o antrenare a cititorului în dialog de un ludic aparte – sine – autor – divinitate, poetul Paul Blaj poate fi încadrat pe drept cuvânt, printre poeţii de seamă ai postmodernismului românesc.”

Adrian Blănaru Să ne (re)cunoaştem scriitorii XII, Plumb, An III, iunie 2008, nr. 15

„… Poezia lui Paul Blaj – manifestarea curajoasă a principiului masculin (yang): solară, penetrantă, inovatoare, vigoare incontestabilă, combatantă, afirmativă, retorică, oscilează atipic între erotismul vibrant, cu inflexiuni romantice, şi baia stilistică în limbajul şi realităţile zilelor noastre…”

Letiţia Buruiană Dunărea de Jos, nr. 64, iunie 2007

„…Paul Blaj se remarcă printr-o fenomenologie a raţiunii, printr-o demiurgie a Eului,

reface traseul hegelian al punerii, opunerii şi compunerii şi nu se înspăimântă de prăpăstiile neantului roşu…”

Ionel Necula Dunărea de Jos, nr. 66, august 2007

„Expresie a deplinei maturităţi creatoare – deşi loc de ludic şi de experienţe va

rămâne întotdeauna; a se vedea şi textele lansate de către autor în spaţiul virtual – volumul „Aristocraţia foielii” (Ed.Napoca Star, Cluj Napoca, 2008), al încă tânărului poet

Page 56: poeme înnorate

paul blaj

56

Paul Blaj – despre care am mai scris şi cu alte prilejuri – a ajuns la a doua mea lectură datorită unui fapt oarecum… neliterar: după o întâlnire cu poetul în oraşul Tecuci, frumos, „moldav şi molcom”, de care mă leagă multe amintiri plăcute, când mi s-a şi dăruit cartea, am citit-o aproape în întregime în microbuzul cu care m-am întors în Galaţi. Doar din pură plăcere, fără „ştiinţifica” muncă a notării şi fişării impresiilor de lectură…

Şi atunci, şi acum, la o a doua lectură, n-am înţeles, decât, probabil, sentimental, de ce autorul a ales să deschidă fiesta lirică cu poemul „ţigară cu fum de caise”, cu unele scăderi estetice (numai alte 2-3 poeme din carte mai pot fi chemate la un astfel de judeţ estetic, aceste texte avându-şi însă o justificare ideatică!)…

Aş fi mizat pentru o deschidere de gală pe al doilea poem, „dezordinea e o tristeţe”: „îţi scriu în numele unei străzi pustii…// clădirile îşi ridică feţele spre ploaie noaptea/ şi îmi privesc nudul inimii cu acea mirare/ pe care morţii o au în visele noastre// toamna e un uragan de jucărie,// mă oglindesc în paloarea ei ca şi cum/ aş pluti mai repede cu gustul înfrângerii/ şi m-aş lăsa să cad…// viaţa nu e decât o discuţie serioasă de salon,// îţi spuneam întins pe un trotuar ud/ beat de căldura hainelor tale simple// fii a mea, regina firmiturilor…” (p.8).

În această oglindă boierească a dezordinii dătătoare de viaţă (şi lirică) este întreaga carte: literatură autentică, dorinţă, melancolie, nostalgie, Iubire…

Da, Poezia, prietene drag, Poezia este „un uragan de jucărie”, ca şi toamna sufletelor noastre…

Umorul de calitate, subtil, pe care nu se sfieşte autorul să-l folosească şi în textele sale detaşate (chiar – sau poate mai ales- în cele cu accente critic-sociale), este şi cel care deschide al treilea poem, „ferestrele nu au nume”: „sunt prea tânăr ca să vorbesc despre moarte, dar contez pe ea”…

a. g. secară Dunărea de Jos, nr. 101, iulie, 2010

…Poetul Paul Blaj, trist ca o statuie a lui Michellangelo, vesel ca o naiadă în văratice

nopţi, reuşeşte să cânte şi să descânte inimi pe care abisuri împărţite de regi iscusiţi le aruncă pe braţe de tineri, să se înfrupte raiul din ele.

Page 57: poeme înnorate

poeme înnorate

57

Poetul Paul Blaj, are vârsta pe care poezia o împlineşte atunci când firul de iarbă are neîndoielnica putere de a răzbate prin zidul de granit al înţelepciunii. Odată străpuns învăţăm obiceiul de a ne înălţa deasupra universului cu care la vreme de sălbatice nopţi, îngerii ne strigau pe nume, pentru ca mai apoi să ducă lui Dumnezeu bucuria poemelor sale.

Poetul Paul Blaj are o vârstă pe care o simte în inimă o privighetoare, atunci când, istovită de cântec, vara, presimte o ploaie pe măsura faptelor ei.

Poezia lui Paul Blaj este reavănă, în ea cresc toate bucuriile lumii, din ea se destramă rază cu rază, minunile încă neelucidate ale Terrei „doar bucuriile vor fi mai vechi ca noi/ fără raţiune ne vom jeli/ îmi vor da motiv să le apropii,/ de primul copil strâns în braţe/ printre plecări mă voi presăra” (aceasta e doar o melodie tristă)

(…) Zbori… că din plutirea ta va bea cândva şi însetata mea uitare. Vasile Sevastre Ghican

Tecuciul literar-artistic, mai, 2007

„Călcând încă din adolescenţă pe drumul sinuos al poeziei, susţinut de aviditatea asimilărilor, Paul Blaj a parcurs rapid importante tronsoane, de la inocenţa ludicului marcat de religiozitate, trecând la afirmarea cugetului refractar religiozităţii (caracteristică postmodernismului), până la religiozitatea marcată de cunoaştere, specifică pentru cel mai recent curent literar, aflat la început de mandat, identificat între alţii de cunoscutul doctor în filologie Ion Popescu Brădiceni şi denumit transmodernism.

Dovadă a acestui drum liric străbătut în pas de marş este şi volumul de versuri ,,Aristocraţia foielii”, publicat în anul 2008 la Editura Napoca Star din Cluj-Napoca, în care poemele formează adevărate transversalii în spiritualitatea umană, relevând clişee transimaginare, în care se reflectă viaţa cu toate avatarurile ei specifice sau nespecifice, legate sau nelegate de vre-o epocă:,,…cearşafuri albe tăiau aerul din încăperea albă,/ începea lupta cu spaţiul,/ un gust străin mi se arunca pe buza inferioară,/ acesta nu e gustul meu, gândeşte buza,/ eu nu am visat niciodată, zice ea,/ …începea lupta cu setea// şi dacă de un minut gândeşti/ şi dacă de un minut îţi spui: alt poem de dragoste,/ te înşeli,/ eu descriam nebunul obosit cu o sticlă de Cola,/ rătăcit la maternitatea dintr-o metropolă.” (,,Fabrica de bolduri”, pag. 20)

Page 58: poeme înnorate

paul blaj

58

Metamorfoza versurilor lui Paul Blaj coincide fericit cu evoluţia psihicului său, care a consumat etapa subordonării convenţionalului, trecând la apoteotica analizare a principiilor, de aceea aparentul conceptualism evocă o sorginte arhaică a viziunii existenţiale, peste care se interferează iminenta perspectivă ,,new”, de unde multitudinea itemilor ce emană din fiecare strofă:,,…nu m-am născut cartezian înrăit,/ prunc al sinapselor albe între/ un dumnezeu desenat/ şi oamenii fugari./ totuşi dau cu aspiratorul,/ repar întrerupătoarele,/ fac piaţa şi scriu poeme.// nu m-am hotărât dacă sunt bonom, friguros,/ sau filantrop./ covoarele, becurile şi târgoveţele frumoase/ au ultimul cuvânt.// acesta li se prelinge pe fiinţă/ cum ploaia pe geamuri în primăverile străvezii./ dincolo de mine e doar Descartes/ la tarabă.// când alerg mă urmăreşte o voce prietenă,/ fără ea apartamentul meu ar tuşi ca un tebecist.// mă voi umple cu un alt an,/ mă vor minuna iar excursiile,/ şi îmi voi trăi aceste mişcări ample/ pe care unii le numesc simplu-/ viaţă.” (,,mă urmăreşte”, pag. 36)

Poet de referinţă al generaţiei actuale, apreciat de critici importanţi ca Paul Sân-Petru sau Constanţa Buzea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Paul Blaj confirmă prin talent şi temeinicie, încrederea în viitorul literaturii.”

Petru Birău Ardealul literar, Anul XI, nr. 1,2,3,4, (41,42,43,44) 2009