poezia basarabean| {i antinomiile ei. anii ’20-’30 limbii 2002/33_burlacu.pdf · acestei poezii...

$: POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI. ANII ’20-’30 limbii 2002/33_Burlacu.pdf · acestei poezii e al jocului secund , prin care Ion Barbu construie[te o nou\ lume purificat\ de$
ALEXANDRU BURLACU

POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI. ANII ’20-’30

S-a afirmat [i se afirm\: peste poe]ii români din Basarabia a trecutNeantul. Este un adev\r incontestabil, dar numai pentru o parte dintrepoe]i, pentru cei care au exprimat cu necontraf\cut\ sinceritate amarulînstr\in\rii, cântarea p\timirii noastre, dar f\r\ o capacitate de expresie.Capacitatea aceasta se câ[tig\ în timp. Cei mai mul]i dintre ei, cu adev\rat,n-au avut timp s\ se gândeasc\ la form\, la inginerii verbale, la arabescurivirtuoase, la gongorisme n\ucitoare. În plus, ace[tia au pornit de la oîn]elegere aparte a canoanelor poeticit\]ii. Ei, ca [i ardelenii, au fostpreocupa]i de eticul ardent, de continuarea unei direc]ii tran[ante a poezieimimetice care are la baz\ poetica v\zului [i limbajul tranzitiv. Direc]iaaceasta a fost [i r\mâne fertil\, la noi, pentru poe]ii mesianici.

Paralel, îns\, cu poezia mimetic\, în ]inutul dintre Prut [i Nistru seface [i o alt\ literatur\. Cel pu]in, poezia are o dialectic\ puternic marcat\de antinomiile ei inerente. Din aceste considerente, suntem mai multtenta]i de rela]iile ei cu sine îns\[i, decât de raportul dintre poezie [idialectica vie]ii, subiect decelat deja în exegeza anilor ’60-’80.

Poezia basarabean\ din anii ’20-’30 înregistreaz\ o rapid\ schimbare[i radicalizare a mentalit\]ii literare. Mai cu seam\ prin „noua genera]ie”ea devine receptiv\ la experimentele radicale din centru. Conceptulmodern de poezie se centreaz\ acum, a[a cum ilustreaz\ Matei C\linescu,pe trei mari doctrine: mimetic\, expresiv\, imaginativ\.

La baza poeziei mimetice st\ poetica v\zului, o tipologie a eului poetic,înrudit genetic cu poeta vates, cople[it adeseori de aspira]ii mesianice.

380 ALEXANDRU BURLACU

Mesianicii sunt concura]i de dezr\d\cina]i. Modelul exemplar al acestui tipde poezie e reprezentat de Octavian Goga, la vârsta s\m\n\torist\.

Poezia expresiv\ mizeaz\ pe o poetic\ a viziunii, pe o tipologie aunui eu interiorizat care e obsedat de stabilirea coresponden]elor întrelumea subiectiv\, introvertit\, [i lumea obiectiv\, extravertit\. Modelulacestei poezii îl afl\m la George Bacovia. Eul poetic, în ipostazapredilect\ a c\l\torului, e caracterizat de o criz\ acut\ a identit\]ii sale,încercând mai multe m\[ti.

Poezia imaginativ\ cultiv\ poetica imaginarului, edific\ o lumevirtual\ având în centru uneori un poeta artifex, alteori dispari]iaelocutorie a acestuia (Mallarmé). Poezia imaginativ\ mizeaz\ pegratuitate, pe extrema conven]ionalitate, pe elementul ludic etc. Modelulacestei poezii e al jocului secund, prin care Ion Barbu construie[te o nou\lume purificat\ de contingent.

Desigur, nici un model, dintre cele caracterizate aici, nu exist\ în starepur\, dar dominantele lor tind s\ configureze structura [i metamorfozeleesen]iale ale poeziei tradi]ionale sau moderniste.

În evolu]ia poeziei interbelice, poetica v\zului e înlocuit\ de poeticaviziunii, limbajul tranzitiv de limbajul reflexiv, se produc metamorfozefire[ti în lumea ei fictiv\. În disputele de crea]ie, dintre tradi]ionali[ti [imoderni[ti, se sfideaz\ reciproc idealuri, avansându-se principii ceconfigureaz\, fie uneori [i într-o stare embrionar\, structura liricii basarabene.

Dup\ lunga perioad\ de depeizare, literatura de aici intr\ cu greu într-ostare de normalitate. Poezia expresiv\ [i poezia imaginativ\ tind s\determine, mai cu seam\, op]iunile tinerei genera]ii, stimulând efortul lorîn arderea etapelor. Iat\ de ce în anii ’20-’30 poezia basarabean\ st\ subsemnul ideii de sincronizare.

Mai întâi, antinomiile fundamentale se reg\sesc în animozit\]iledintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti care, la nivel ideologic, se exprim\ îndisputa dintre s\m\n\tori[ti [i simboli[ti. Conectarea la marele flux alliteraturii române se încearc\ prin sincroniz\rile simboliste. Împrumutulde forme, tipare, în care e turnat\ via]a basarabeanului, declan[eaz\ maimulte polemici, insistându-se asupra ideii maioresciene c\ formele suntf\r\ con]inut. Necesitatea dezvolt\rii organice în literatura român\ din

381POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI

Basarabia pune în lumin\ rela]iile antitetice dintre autohtonism [ieuropenism, dintre s\m\n\torism [i simbolism, exaltându-se valorileetice sau estetice. La rândul lor, principiile opozabile vizavi de un tip saualtul de poeticitate genereaz\ un sistem întreg de rela]ii estetice [iconfigureaz\ la poluri diferite diverse elemente [i modele catalitice,definind, în ultim\ instan]\, structura modern\ a liricii basarabene.

În acela[i timp, tradi]ionalitatea sau modernitatea poeziei,simplificând mult, trebuie relevat\ în func]ie de, cum se [tie, doi factori:m\sura în care poetul se raporteaz\ la lumea nou\ [i limbajul (sistemulpoetic) prin care se exprim\ [i se explic\ aceast\ lume.

Modelul eminescian st\ la baza unei noi imagini a lumii. To]i poe]iiromâni l-au rescris [i îl rescriu în felul lor pe Eminescu.

Eminescu e „un etalon al poeticit\]ii”, un model stimulator în celemai importante metamorfoze ale poeziei române[ti.

Cu referire la starea de lucruri din poezia basarabean\, N. Costencosemnala c\ basarabenii trebuie dintr-o dat\ s\ creeze [i „pentru clasici, [ipentru romantici, [i pentru parnasieni, s\m\n\tori[ti, poporani[ti,moderni[ti [i pentru cei cu tendin]e sociale etc.”. Este discutabil\ tezaconform c\reia scriitorul basarabean trebuie s\ parcurg\ etapele succesiveale poeziei române începând de la ilumini[ti, pa[opti[ti pân\ las\m\n\tori[ti sau simboli[ti. Dar realitatea e c\ în poezia basarabean\coexistau într-o simbioz\ foarte eterogen\ mai multe tendin]e ce reflectaudiferite etape ale evolu]iei poeziei române[ti. Este foarte pre]ioas\ întrusus]inerea acestei teze observa]ia lui Mihail Sadoveanu din Prefa]\ laFlori de pârloag\ de Pan. Halippa: „De[i ad\pat la literatura noastr\ nou\,de[i de timpuriu familiarizat cu marea literatur\ rus\, Pantelimon Halippanu purcede nici de la Eminescu, nici de la Co[buc, nici de la Pu[kin, nicide la Lermontov. Poetul Florilor de pârloag\ e un produs deosebit alobijduitei Basarabii. El se ridic\ pe propriile-i mijloace în armonie cuînceputurile de cultur\ ale moldovenilor de peste Prut [i cu nevoile lorsuflete[ti. El este pentru Basarabia ceea ce au fost pentru Moldova [iMuntenia poe]ii rena[terii noastre dinainte de Eminescu”. Cu alte cuvinte,M. Sadoveanu subliniaz\ un adev\r: limbajul [i poetica lui Halippa suntale unui scriitor din prima jum\tate a secolului XIX. {i aceasta, din p\cate,


dup\ ce Mihai Eminescu a unificat limba român\. Ca poet, Pan. Halippaeste desuet chiar fa]\ de predecesorii s\i pa[opti[ti, care, în poezia lor, eraumult mai subtili decât autorul unor stihuri precum cele din Flori depârloag\ . Din perspectiva sadovenian\, se pare c\ rena[tereabasarabean\ ar reedita statutul poetului pa[optist. Cu toate acestea,necesitatea arderii etapelor se face stringent\. Atitudinile lui Sadoveanu,în privin]a „întârzierii” scriitorului basarabean, coincid întru totul cu celeale lui Eugen Lovinescu. Este un moment, pu]in spus, nesemnificativ,întrucât aceste mari spirite s-au situat, în abordarea problemelor literare,pe pozi]ii categoric adverse.

Câte genera]ii, atâ]ia Eminescu. Mereu nou [i mereu acela[i. E o idee cepoate fi u[or ilustrat\ [i cu genera]iile poe]ilor basarabeni. Spre exemplu,Eminescu în lectura poe]ilor genera]iei Unirii este în primul rând autorulpoeziei Doina. În primul num\r al revistei „Via]a Basarabiei” este reprodusfragmentul din poezia La arme: „Auzi... Departe strig\ slabii / {i asupri]iic\tre noi: / E glasul blândei Basarabii / Ajuns\-n ziua de apoi. / E soranoastr\ cea mezin\, / Gemând sub cnutul de Calmuc, / Legat\-n lan]uri e-aei mân\, / De [treang târând-o ei o duc. / Murit-au? Poate numai doarme /{-a[teapt\ moartea de la câni? / La arme! / La arme dar Români!”.

Poe]ii genera]iei Unirii au preluat tradi]iile eminesciene cu prec\dereîn poezia ocazional\. Mai multe imnuri consacrate Unirii semnate deSergiu Victor Cujb\, Pan. Halippa, Ion Buzdugan, Elena Dobro[inschi-Malai [.a. merg pe „linia” Eminescu-Goga. Poezia genera]iei Unirii este,în esen]\, o „cântare a p\timirii noastre”.

În disputa dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti, Eminescu e un modelatât pentru unii, cât [i pentru al]ii. Din poezia lui Eminescu sunt asimilatetemele, motivele, limbajul [i, cum se zice, „schemele stucturante aleimaginii”. Cei mai eminescieni dintre basarabeni sunt Ion Buzdugan, N.Costenco, Magda Isanos, George Meniuc, Robert Cahuleanu.

Poetul basarabean se remarc\ prin explorarea peisajului, apropiindu-sede universul idilei eminesciene.

Din imaginarul eminescian sunt preluate elemente din panorama unei]\ri paradisiace, evocându-se vârste eroice (Dacia mitic\ din P\stori detimpuri de I. Buzdugan), muntele cu func]ie de axis mundi etc.


Magda Isanos preia gestica ceremonial\ a îndr\gosti]ilor, imit\p\trunderea cuplului într-un spa]iu securizant, transfigureaz\ insula luiEuthanasius, muntele sacru, reinterpreteaz\ simbolurile eminesciene,asimileaz\ tehnici poetice, deprinde construc]ia în stilul lumii-gr\din\,modul prin care spa]iul mitic se instaureaz\ în locul spa]iului fizic [.a.

Nicolai Costenco exceleaz\ într-o evocare a trecutului istoric,reconstituie mitologia autohton\ , valorific\, în special, schemelespa]iului mitic, erosul eminescian, peisajul cu laten]e vizionare.

Elementele caracteristice codului romantic impregneaz\ poezia luiGeorge Meniuc, dar [i a lui Robert Cahuleanu, care în placheta de debutd\ numeroase pasti[e de idile eminesciene. Pasti[ate sunt imaginilelacului, p\durii, ceremonialul iubirii, versul [i ritmul eminescian.Volumele lui R. Cahuleanu – Melancolie (1936), Zodia cumpenei (1939),Poemul dezrobirii (1943), Cântece de dor [i de r\zboi (1944) – cu toateriscurile pe care le comport\, sunt expresia unui eminescianism care-[icaut\ puncte de reper în sfera experien]ei senzoriale, specific\ unei alteepoci în ]ara lui Ro[ Împ\rat. R. Cahuleanu încearc\ s\ asimileze maimulte elemente constitutive ale paradigmei eminesciene, dar mimetismulservil, lipsa unui curaj al experiment\rii, miza pe poetica „v\zului” [i nupe poetica „viziunii”, utilizarea unui limbaj preponderent „tranzitiv” îndefavoarea celui „reflexiv” ilustreaz\ modelul pa[optist al poeticit\]ii,caracteristic\ liricii eminesciene din perioada începuturilor.

Structura poeziei basarabene este esen]ialmente una eminescian\. Atâttradi]ionali[tii, cât [i moderni[tii îl revendic\ pe Eminescu. ~n jurul acestordoi poli graviteaz\ celelalte linii de for]\ mai pu]in accentuate. Astfel,reflexele parnasiene în poezia lui Petru Stati, Nicolae V. Coban, OlgaVrabie, Alfred Tibereanu [.a. pot fi concepute ca o reac]ie la poeziasubiectivist\, egocentrist\ a simboli[tilor. Lirismului eminescian din poeziasimboli[tilor i se contrapune o poezie obiectiv\, centrat\ pe ideea „arteipentru art\”. În leg\tur\ cu aceste orient\ri se fac remarcate zonele noi depoezie. Poezia basarabean\ de inspira]ie istoric\ va c\uta [i ea Insula luiEuthanasius, va încerca s\ exploreze mitul dacic, reconstituind o Arcadieautohton\. O dat\ cu acestea, poezia basarabean\ încearc\ [i ea nostalgia„vârstei de aur”, are idealul voievodal, cânt\ iluzoria societate bazat\ pe


legile p\mântului etc. Ipostaza preferen]ial\ [i dominant\ a poetuluibasarabean este cea a unui bard. Rena[terii basarabene îi este specific poetavates, de altfel, o preferin]\ a tân\rului Eminescu.

De la Narcis la Hyperion – iat\ dou\ ipostaze extreme ale statutuluieului poetic. Metamorfozele poeziei basarabene ]in preponderent destatutul eului poetic. O tipologie a eului poetic include în primul rând pemesianicii, înstr\ina]ii, dezr\d\cina]ii, apolinicii, dionisiacii, orficiifoarte la mod\ în anii ’20-’30. Nu sunt rare cazurile dispari]iei locutorii(Mallarmé) a eului. Poezia basarabean\ merge pe „linia” Eminescu-Goga,Eminescu-Blaga, Eminescu-Arghezi, Eminescu-Barbu. În linii mari, chiar[i modelele consacrate (Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, StephaneMallarmé, Walt Whytman, Guillaume Apollinaire, Rainer Maria Rilke,Paul Valéry [.a) sunt acreditate prin modelele Arghezi, Blaga, Barbu etc.Excep]ie fac modelele Maiakovski [i Esenin, ultimul dominant laVladimir Cavarnali [i ceilal]i poe]i bugeceni.

Modelul eminescian, stimulator [i foarte frecvent în poezia interbelic\,î[i afl\ nu numai prozeli]i sau ucenici, dar [i atitudini fundamental nihiliste.Notabil e, mai întâi, faptul c\ acestea veneau [i din partea unor talente înafirmare, cu orient\ri avangardiste.

Atitudinile antieminesciene sunt destul de frecvente în poeziainterbelic\. Eminescu este un punct de orientare în noile c\ut\ri artistice.Astfel, antieminescianismul zgomotos al „pretin[ilor sf\râm\tori deicoane” î[i are diverse explica]ii în unele „estetici genera]ioniste”,polemici de crea]ie între [coli [i curente literare. În cazul dat nu e vorba deconfuzii sau superficialit\]i proletcultiste, la care s-au dedat din plin uniipoe]i. Lucrând cu idei gata f\cute, Bucov, spre exemplu, profaneaz\Doina în care e sublimat\ întreaga concep]ie politic\ a lui Eminescu.Cit\m din De la Nistru pân-la..., o specie de poezie hibrid\, amestec deparodie, gen kominternist, cu reportaj versificat: „De la Bugeac / pân\ laB\r\gan / mi s-a plâns orice ]\ran s\rman, / c\ nu mai poate str\bate / [i nude „str\in\tate”... / C\ci chiar neao[ii st\pâni / fur\-al nostru miez de pâini/ [i ne las\ pustii]i, nemânca]i [i jefui]i”.

Sau o alt\ strof\ cu „mare efect” demascator: „De la Dun\re la Tisa /calea vorbei ni-i închis\, / calea vorbei drepte, frate - / [i nu de str\in\tate, /


c\ci în „nou\ sute [apte” / nu ne omora str\inul, / ci boierul nost-st\pânul. /Averescu nu e grec, / da-i al nostru câine bleg... / Dar, fârta]i, nu e nimica, /de nu plou\, tot mai pic\. / M\i iobagule-iobag, / f\-]i din secer\ ciomag”.

Antieminescianismul lui Bucov, într-un sens, e [i o expresie a opticiinoii clase – cea proletar\ – asupra lumii [i omului, asupra literaturii [iculturii în genere. În asemenea atitudini Bucov nu e solitar, dar nici atât deoriginal cât e, spre exemplu, Vladimir Maiakovski.

În pofida unor r\t\ciri, poezia basarabean\, în momentele ei esen]iale,încearc\ s\ asimileze creator valorile moderniste din anii ’20-’30 ce-[i ausorgintea în paradigma eminescian\.

Antinomiile fundamentale ale poeziei descind din în]elegereaconceptului de poeticitate. Odat\ cu avansarea în timp se modific\ [iconceptul de poeticitate, iar în secolul XX conceptul se schimb\ vertiginos.Uneori, coexist\ concomitent câteva concep]ii ale poeticit\]ii, alteori seanihileaz\ reciproc cu mult zgomot [i risip\ de energii creatoare.

Cea mai acerb\ încle[tare are loc între adep]ii poeziei de orientarereformatoare [i cei ai conven]iei clasicizante. Conven]ia clasicizant\ înanii ’20-’30 este ilustrat\ de s\m\n\torismul basarabean, foarte viabilpân\ în zilele noastre. Animat de Nicolae Iorga, are o rezonan]\extraordinar\ în Basarabia interbelic\. Exaltarea ideii na]ionale, eticismulprogramatic, poezia popular\ [i Eminescu, ca modele „institu]ionalizate”,constituie criteriul de baz\ al poeticului. Pentru s\m\n\tori[tii basarabeni„arta s\n\toas\” î[i are zona de inspira]ie în „veacul de aur” al istoriei.

Marele eveniment al Unirii de la 1918 a constituit o constant\ a poezieibasarabene. Cele mai proeminente personalit\]i ale Basarabiei, f\cându-[iapostolatul cultural, consacr\ acestui eveniment imnuri, poeme, volume,c\r]i de istorie [i publicistic\ etc. Mai toat\ poezia genera]iei Unirii se afl\sub semnul s\m\n\torismului. Din impulsul necesit\]ii imediate poeziabasarabean\ se vrea component\ [i martor\ a zilelor Unirii.

Angajat\ direct în via]a cotidian\ a provinciei [i a ]\rii este poezia luiPan. Halippa, Ion Buzdugan, Sergiu Victor Cujb\, Iorgu Tudor, DumitruIov, Olga Cru[evan-Florescu, Elena Dobro[inschi-Malai [.a. Chiar laproclamarea independen]ei pe 24 ianuarie 1918 Pan. Halippa scrie Horaneatîrn\rii Basarabiei. Explozia bucuriei este exprimat\ într-un limbaj


tranzitiv turnat în ritmuri folclorice: „Moldoveni, la joc odat\! / Azi e zide s\rb\toare / Pentru mic [i pentru mare, / Pentru românimea toat\. // Amfost robii tuturora / {i mereu supu[i oc\rii... / Azi e ziua neatârn\rii, / Decicu to]ii s\-ncingem hora!” Poetul se adreseaz\ fl\c\ilor, fetelor, b\trânilor:„C\ de ast\zi înainte / }ara nu va mai fi sclav\; / Vom tr\i cu to]i în slav\, /Îndrepta]i cu drepturi sfinte...” Poezia se vrea un dialog intertextual cuversurile lui Eminescu. Scriitorul basarabean î[i modeleaz\ poeziaocazional\ în spiritul publicisticii [i poeziei politice ale lui Eminescu.Poemul La arme, prin prosl\virea evenimentului unirii, dobânde[te înBasarabia o nou\ via]\.

Volumele Flori de pârloag\ (1921) de Pan. Halippa, Cântece dinBasarabia (vol. I, Chi[in\u 1921 [i vol. II, Craiova 1928), Miresme dinstep\ (1922), }ara mea (1928) de Ion Buzdugan, Cânt\ri basarabene(1918) de Sergiu Victor Cujb\ au ca subiect predilect cântarea p\timiriinoastre.

Sergiu Victor Cujb\ scrie Imnul Basarabiei unite cu evidente rela]iiintertextuale cu poezia marilor clasici români: „Ridic\-]i fruntea,moldovene, / De sub z\branicul greoi / Sub care drumurile tale / Tânjeauca florile sub sloi; / Sub care-a sufletului vlag\ / Z\cea ca-n negru ]intirim,/ {i-]i tulbura, perfid, izvorul / Din care-n veci ne re-nnoim // Venit-a ziuade r\splat\ / A-ndureratei ispitiri, / F\când mai dulce de[teptarea / Dinveacul tristei umiliri, / C\ci iar suntem un trup [i-un suflet / P\trun[i de-acela[igând [i dor, / Copii ai patriei iubite / Dintr-o tulpin\ [i-un izvor...”. Abunden]alocurilor comune, expresia mediocr\ r\spund unei sensibilit\]i ce tr\deaz\lipsa talentului [i compromite inspira]ia patriotic\. Noutatea subiectuluinu d\ poetului originalitate.

A doua parte a poemului este o prosl\vire, în limbajul lui VasileAlecsandri, a actului Unirii: „O, scump\ Unire, / Tu nimb de iubire, / Tu facica s\ creasc\ / Tu faci s\ rodeasc\ / Puteri nep\trunse / În h\uri ascunse / Cavaluri de unde / Seme]e, profunde / Ce pleac\, trezite / Spre z\ri aurite. / Avie]ii f\clie / Tu ]ii ve[nic vie, / Pe robii-n c\tu[\ / Ridici din cenu[\ / Le daiiar balsamul / Sper\rii – [i ramul / N\dejdilor sfinte / Le pui înainte, /Unindu-le bra]ul / Le mângâi nesa]ul / Dorin]elor scumpe / Ce pieptul le rupe/ De clipe de Bine / De z\ri mai senine, / De dulce r\pire / De vis [i iubire!”


Poetica evenimentului e simpl\, iar elementaritatea simbolurilor -explicabil\. Aceste tipuri, mostre, încerc\ri de versuri s\m\n\toriste la etaparena[terii basarabene sunt animate de ideea na]ional\ [i constituie oproduc]ie masiv\. S\m\n\torismul basarabean se remarc\ printr-osupraproduc]ie.

În perioada de rena[tere na]ional\ în Basarabia ani lor ’20s\m\n\torismul e un fenomen cultural pozitiv. Dar numai ca fenomencultural. Trezind la via]\ talente neb\nuite, el marcheaz\, în limbajul luiLovinescu, un moment de expansiune a tuturor for]elor poetice la luminaideii na]ionale.

Iorgu Tudor, un alt reprezentant al genera]iei Unirii, cânt\ actualitateaîntr-un registru romantic: „Purtând în suflet jur\mânt, / am mers pe marginide abise / în noapte... nici un semn, nici vise / de mântuire [i nici cânt!.. //Tran[eele gali]iene, / Strâmtorile din Daghestan, / Sfin]ind cu sângemoldovean, / Visam al]i ani [i alte denii. // Negând hotare ce despart /acela[i ideal [i ]inte, / desc\tu[a]i, ce-a fost-nainte / am spulberat în zi deMart.” (Iorgu Tudor, Genera]ia noastr\). Mai pu]in lustruit\ de lectur\, lipsade originalitate nu poate fi compensat\ nici prin folclorismul programat.

Una dintre cele mai frecvente specii în care se exprim\ durereapoporului este doina, în forma popular\ sau tiparul eminescian. Chiarteroarea istoriei recente î[i g\se[te expresia artistic\ în doin\, care ob]ine oînc\rc\tur\ [i str\lucire nou\. Citabile în acest sens sunt Doina pribegiei deLotis Dolënga [i Doin\ de Alexandru Bardieru: „Hi, hi, hi murgule, hi! /Du-m\-n ]ara mea, m\i frate, /C\ de-oi fi [i-oi mai tr\i /Ca pe-un fiu te-oicoh\i; / Ierburi din fâne] ]i-oi da, / Ap\ din izvor vei bea; / Cu argint te-oipotcovi / Cu argint, / Cu m\rg\rint, / {i cu stea de aur, soare, / Cu pocl\zi cucing\toare, /Du-m\ iute, du-m\, frate, / Peste Prut în ceea parte.../ Du-m\murge-n Basarabia /C\ ]i-oi da, pe sfânta lege, / Boabe de ov\z cât vrabia, /Nu te-oi nec\ji cu-mblatu / Cu sud\lmi, cu aratul; / Ai s\ stai ca floarea-ncâmpuri, / Ca vâzdoagele-n gr\din\... / Du-m\ iar\-n a mea ]ar\, / Du-m\iute-nspre hodin\, / Du-m\-n ]ara cu lumin\, / Du-m\, murge, du-m\, frate, /La m\muca-n ceea parte”. Pentru poetul exilat Basarabia este o Arcadieunde [i murgul, un simbol al fidelit\]ii, e hr\nit cu speran]ele unei existen]efabuloase. Arcadia este conceput\ ca o antitez\ a infernului pribegiei.


Uneori dezr\d\cinarea ob]ine rezonan]ele [i dimensiunile artistice aledepeiz\rii. Spovedaniile lui Pan. Halippa sunt tipice pentru to]i exila]ii :„M\ chema Basarabia drag\ / Z\brelit\ de-a lungul [i latul./ În zadara[teptând s-o-n]eleag\ / Petersburgul seme] [i-mp\ratul” (Pan. Halippa.Spovedanie).

Volumul lui I. Buzdugan, Cântece din Basarabia, are urm\torul motto dinDoina lui Eminescu: „ De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a, /C\ nu mai poate str\bate / De-atâta str\in\tate...” În lirica popular\ deorientare social\ rusul [i Prutul sunt cei mai frecvent invoca]i: „ Frunz\verde m\r uscat / Fi i-ar neamul blestemat, / Fi i-ar casa tot pustie / {icopii-n pu[c\rie, / Cine pe rus l-a f\cut / St\pân dincoace de Prut... /Frunzuli]\ [i-un pelin, / Greu îi jugul sub strein, / C\ te mân\ ca pe boi /{i-nainte [i-napoi, / {i la pace [i-n r\zboi, / Of, of, of [i vai de noi!” (IonBuzdugan, Cântece din Basarabia, 1921).

În cântarea p\timirii, tiparul folcloric se îmbin\ cu formulaeminescian\, ca în cazul din versurile unui anonim : „De la Nistru pân-laPrut / Moldovanu-i trist, t\cut. / De la Reni pân-la Hotin / Numai lacrimi[i suspin” (Al. I. U[urelul, Doina Basarabiei). Exemplele pot fi cuu[urin]\ multiplicate. Tirajarea acestei subliteraturi se face insistându-sepe elementul etnic, pe comunitatea spiritual\, pe trecutul comun etc.

Poezia genera]iei Unirii este revelatoare, din punctul nostru devedere, nu pentru caracterul ei documentar, ci pentru c\ atest\stabilirea, fie [i sumar\, a unei rela]ii intertextuale cu poezia luiEminescu. Faptele sunt multiple [i vizibile. Eul poetic este un declarativ [iun extravertit, care înceteaz\ s\ fie necontenit umil, de unde sentimentele [ioptimismul de parad\, specific poeziei s\m\n\toriste. Elementul biograficdomin\ în structura eului, fapt ce explic\ accidentele conjuncturii. Poeziilereprezint\ izbucniri ale tr\irilor comune, exprimate în form\ standardizat\.În acela[i timp, trecutul dobânde[te dimensiuni de basm, de unde, probabil, [ipoetica locurilor comune. Aceea[i situa]ie caracterizeaz\ [i poezia generat\de alte evenimente istorice legate de 28 iunie 1940, de deport\rilebasarabenilor în Siberia, de r\zboiul mondial etc.

Poetul „exilat”, un Ovidiu basarabean, devine figura central\ înpoezia refugiului [i a exila]ilor.


O ipostaz\ prezent\ frecvent în poezia basarabenilor, care are un rol

important în cristalizarea celorlalte, compensatoare, este cea a

„dezr\d\cina]ilor”. Un dezr\d\cinat într-o ]ar\ paradisiac\ este B. Frunte:

„Dac-ai s\ vii iubita mea la ]ar\,/ Te voi purta prin paradis, ca Dante, / Vei

admira apusuri fascinante, / {i r\s\rituri –zâmbet de fecioar\ – / Cu struguri,

ii cu-alti]\-n pânz\ rar\, / Te-or strânge-n bra]e vi]e elegante; / }i-oi pune-n

p\r a nop]ii diamante / {i a toamnei bog\]ie-n sân, comoar\...”.

Adeseori triste]ea existen]ial\ e sugerat\ de o imagistic\ mitic\ sau

biblic\. Poe]ii invoc\ suferin]a lui Hristos, Golgota, trecutul voievodal.

Îns\[i existen]a e o moarte continu\: „Cu anii ce vin, cu toamne de mâine /

Ne ducem spre Charon, spre-al mor]ii urcu[, / Din negura anilor ascult\

cum sun\ / Sinistru [i jalnic al mor]ii arcu[” (A. Bardieru, Anii ce vin).

Imaginea unui martir sau chipul lui Hristos r\stignit ocup\ un loc

central în poezia p\timirii, devenind martor al teroarei istoriei: „{i m-a[

plânge, dar cui, Doamne Sfinte? / Am dat mâna cu soarta [i timpul; / Le-am

slujit cu voin]\ [i minte... / Dar nu vreau pentru mine Olimpul!” (Pan.

Halippa, Spovedanie). Chiar codrul, simbol al rezisten]ei, particip\ la

spectacolul r\zvr\tirii mor]ii: „Iar codru-nve[mântat în straie grele / Se-nal]\

pe o creast\ – r\zvr\tit – / {i-ascunde sub brocart [i catifele / picioarele de

Arhanghel r\stignit” (Lotis Dolënga, Triste]e). Eul poetic din versurile lui

Arcadie Donos se spov\duie[te: „Misia sfânt\ o sorb cu-nsetarea /

Crucificatului – / de acum dou\ mii de ani” (A. Donos, M\rturii

basarabene). Un alt debutant, Igor Block, hiperbolizând co[bucian, strig\

c\tre cer: „De ce se-ndoaie crucile pe turle / {i bat m\t\nii spicele-n

p\mânt? / Am vrea [i noi s\ spunem un cuvânt... / S\ urle Basarabia, s\

urle!” (Igor Block, Ce zvon). Tân\rul poet, în tradi]ia Oltului lui Goga, se

adreseaz\ Nistrului care i-a ascultat pe mul]i „ce au plâns cu lacrimi, ori

au plâns cu sânge”: „Tu, Nistrule, atâtea ai v\zut / {i-au r\scolit talazurile

tale, / Prin veacurile care au trecut, / Atâtea bucurii [i atâta jale” (I. Block,

O, Nistrule...). În poezia tinerilor imaginile s\m\n\toriste se reg\sesc în

nenum\rate pasti[e dup\ G. Co[buc sau V. Alecsandri: „Trec pe câmpuri

argintii plugarii. / Gravi arunc\ boabele de grâu; / Pentru tinere]ea

viitoare, / Z\mislit\-n holde pân-la brâu” (Vasile Lu]can, Drumul nostru).


În spiritul poeziei B\trâni de Goga, B. Frunte d\ o Scrisoare tatei:„Dac-ai fi avut [i tu m\car o dat\ / Îndestularea holdelor ce ari / M-a[num\ra [i eu printre plugari, / C\ nu m-ai fi trimis de-acas\, tat\ /.../ {i dac\n-ai fi ajuns [i tu s\rac / {i-ai mai avea p\mânt [i pentru mine, /m-a[reîntoarce, tat\, lâng\ tine, / S\ r\scolesc ogorul [i s\ tac... / Dar ast\zi stau [inum\r prim\veri / Cu care n-am putut r\mâne frate... / Buchete mari de vis,înstr\inate / Cu glia ce-ai vândut-o, tat\, ieri” (B. Frunte, Scrisoare tatei).

Un poem profetic, caracteristic pentru poezia social\ din mai multepuncte de vedere, este Stihuri pentru zile de azi de Pan. Halippa. Dincolo desugestiile [i accentele etice [i etniciste, de predispozi]iile mesianice,poemul, de[i primitiv, [ocheaz\ prin starea cronic\ a p\timirii noastre:„Vremea noastr\-i tulbure, / Toate sunt în cea]\. / Pretutindeni murmure, /R\zvr\tiri pe fa]\. // Vreme de tranzi]ie –/ Toate-s pe schimbare. / To]i facopozi]ie: / Oameni, ]\ri, popoare. // Stâlpii vechi se clatin\, / Harul decredin]\, / Mo[tenit prin datin\, / Zace-n neputin]\... // Dar în largul z\rilorzvon de prim\var\! / Ziua preschimb\rilor / Pâlpâie ca-n par\. // Sufletebuimatice, / Face]i-v\ pace! / Ce]ele iernatice / Prind a se desface / Mâine,poate soarele / Pâcla va str\bate, / Luminând hotarele / {i-nc\lzind pe toate.// Duh al r\zvr\tirilor, / Piei din ]ar\ iute! / Arma uneltirilor / N-o s\ teajute”.

Ca poet al p\timirii noastre, debuteaz\ [i remarcabilul Alexandru Lungu,care ne d\ versuri ca acestea: „P\mânt natal, s\rman\ Basarabie, / Din nouputeri vr\jma[e te supun la chin; / Din nou o crud\ [i p\gân\ sabie / Vrea s\-]ireteze umilitul chip cre[tin” (Basarabiei mele). Spiritualizarea existen]ei seefectueaz\ pe linia puternic\ a credin]ei ortodoxe. Cu alte cuvinte, vechiultradi]ionalism s\m\n\torist este completat cu tezele gândiriste.

Modelul eminescian al poeziei ocazionale e asimilat cu deform\riregretabile, expresia sentimentului e privat\ de tehnicile elementare,gândul comun e turnat într-o form\ primitiv\. În plus, declarativismulretoric suprasaturase poezia.

Statutul firesc al poetului din genera]ia Unirii r\mâne al unuiprofet. Astfel, eul poetic din P\stori de timpuri (1937) e un nou Mesia îngenealogia lui Goga, un poet mult venerat în Basarabia pe parcursulsecolului XX. Eul care î[i obiectiveaz\ st\rile suflete[ti, poeta ludens,


poetul boem, poetul artizan etc. au un loc decisiv în lumea fictiv\ din

poezia cu tendin]\ reformatoare.

Rena[terea basarabean\ favorizeaz\ ipostazele definitorii ale poetului

pe care le atest\m [i la autorii preeminescieni. O statistic\ ar dovedi c\

poe]ii genera]iei Unirii apeleaz\ mai frecvent la Mesia decât tinerii veni]i

în literatur\ în anii ‘30 care, în schimb, se „cosmopolitizeaz\” ca ni[te

autentici „dezr\d\cina]i”.

Insuficien]a esen]ial\ a acestei poezii e în decalajul enorm dintre

eticul ardent [i esteticul rudimentar. Capacitatea de expresie a poeziei las\

mult de dorit.

Antinomiile imaginarului se fac concludente în interpretarea uneia

dintre „utopiile cele mai dragi spiritualit\]ii române[ti”, care „este cea a

unei „Arcadii” autohtone”. În accep]ia lui Alexandru Mu[ina, utopia „e

mai mult decât descrierea unor spa]ii imaginate, e o „matrice imaginar\”

un pattern prin care „vedem” într-un anume fel realitatea”. Acest mod de

a vedea [i transfigura realitatea e substan]ial diferit, spre exemplu, în

poezia lui Lucian Blaga sau în cea a lui George Bacovia. Cel pu]in dou\

perspective, total adverse, caracterizeaz\ Arcadia autohton\ în poezia

basarabean\. S\m\n\tori[tii o v\d la sat, simboli[tii la ora[. Aceast\

„matrice imaginar\” structureaz\ utopia s\m\n\tori[tilor sau contrautopia

simboli[tilor. În jurul acestei „matrice imaginare” se ierarhizeaz\ celelalte

rela]ii antitetice, foarte complexe [i bizare în manifestarea lor.

Astfel, poezia basarabean\ din anii ’20-’30 în cea mai mare parte a ei

este de natur\ bucolic\ . În acela[i t imp, nu arareori esen]a ei

s\m\n\torist\ sau neos\m\n\torist\ este infuzat\ cu t\rii expresionistesau simboliste. Uneori, în poezia unuia [i aceluia[i poet se intersecteaz\

liniile de for]\ ale celor mai incompatibile curente literare. Eclectismul

acesta e definitoriu pentru cei mai reprezentativi poe]i ai noii genera]ii,

dar el caracterizeaz\ [i pe cei din genera]ia Unirii.

Ion Buzdugan este un poet s\m\n\torist, dar poezia sa nu este str\in\

de tehnici [i elemente expresioniste sau simboliste. S\m\n\torismul lui

Ion Buzdugan este în mare m\sur\ modificat, dar f\r\ a se deosebi radical

de s\m\n\torismul specific literaturii de la cump\na veacurilor.


Buzdugan edific\ o lume imaginar\ pe dou\ mituri fundamentale.Arcadia lui este a unui timp originar [i situat\ într-un spa]iu dacic încare mun]ii sunt p\stori de timpuri, iar lumea acestei Arcadii autohtoneeste populat\ de baci [i mioare. P\stori de timpuri este un volum construitîn accep]ia modern\ a unui Blaga sau Barbu. Eul poetic al lui Buzduganface o c\l\torie imaginar\ în „taina serilor, de lini[ti grele, / Sub bolta devecie solitar\, / Când se aprind, sus, candele de stele, / {i sufletul e coard\de vioar\, / Ce-a[teapt\ în tain\ s-o cutremuri”. Poetul ascult\ suspinul declopote cere[ti [i la chemarea lor, din alte vremuri, edific\ o lume astr\bunilor adormi]i în piatra dur\ din mun]ii Carpa]i, unde „De veacuri,[i-a înfipt tulpinile lui dace, / Un neam vânjo[i de ulmi, voinici stejari [ipini... / Iar peste culmi m\re]e [i ve[nice de mun]i, / Cu diademe de argintpe mândre frun]i, / Sub roi de fulgere [i nimb de curcubeu, / În sih\strialor, de-a pururea albastr\: / Troneaz\ însu[i Dumnezeu, / Veghind lanemurirea noastr\!” (Închinare).

Volumul este alc\tuit dintr-o suit\ de balade despre ctitorii de ]ar\. Înviziunea lui Buzdugan, Regele Daciei este cel mai vechi dintre baci,st\pân [i cel mai mare peste ciobanii daci, care vrea s\ înfr\]easc\ în juru-ito]i ortacii: „Colibi lâng\ colib\ vor a[eza ciobanii, / Vor trece-n fug\veacuri, cum trec în goan\ anii, / {i fi-va peste }ar\-o turm\ [i-un P\stor: /Din Nistru pân-la Tisa, din Dun\re-n Bihor!.. / A[a curând voi face dintr-ocâmpie-o }ar\: / Voi pune lege-n ]arcuri [i straj\ la hotar\...” (Ctitori de]ar\). În spiritul gândiri[tilor, I. Buzdugan cânt\ vremi frumoase,dep\rtate, ale unui stat etnocratic populat de p\stori gigan]i, p\scândturme albe, de miori. Unul, Caraiman, nareaz\ istorii: „}in eu minte, /Sfânt P\rinte, / Vremi frumoase, dep\rtate, / de p\storii mei, uitate: / Erameu copil, pe-atunci... / St\pânea, pe-atuncea, plaiul / Peste mun]i, cu v\i [ilunci, / Piatr\ - Craiul... // Dromihet – st\pân pe baci, / peste to]i ciobaniidaci: / Neam de cremene [i cri]\, / Neam de vi]\, / de Ceahl\u!.. // Iarnepotu-i, Decebal, / Era tân\r semizeu, / Care c\l\rea, pe-un cal, / falniczmeu, / înaripat, / tot în aur înzeoat!..”. Remarcabile sunt peisajele idilice,rela]iile între p\stori: „Zise, tân\r Decebal, / strunind arcul lui, din deal: / –„Ia prive[te, Caraiman, / Cum se duce-n zbor s\geata: / Pân - la Nistru, laLiman!.. / Pân - la Marea-ntunecat\! / Pân - la Dun\rea [i Tisa!” ... / {i-a


fost, Doamne, precum zis-a: / A zburat s\geata chiar / Pân-la Piatra deHotar! ..” Însu[i Caraiman este acum un fel de Pan: „Acum stau colea, lavatr\: / Mi-au crescut bure]i în barb\, / Iar în plete – mu[chi de piatr\ !.. //Ce s\ fac, de-acum, P\rinte: / Troienit de ani [i vremuri, / dep\n fir de-argint pe ghemuri, / Toate-aducerile aminte!..” (P\stori de timpuri).Motivul timpurilor apuse revine ca un laitmotiv: „Ce mai via]\-a fost petimpuri, / Baciule - mo[nege, / Când pe-aceste mândre câmpuri, / Era Zeul– Rege !.. // Când se adunau to]i bacii, / P\storind în lunc\: / Decebal,chemându-[i dacii, / S\ le dea porunc\...” Decebal e ca un munte, pefrunte poart\ c\ciul\ grea [i sclipe[te în zale. Portretul lui Decebal,hiperbolizat în spirit neoromantic, idealizeaz\ rela]iile dintre rege [isupu[ii s\i: „Ochii lui, de [oim de vi]\, / Din albastre cremeni: / Sfredeleau– o]el de cri]\, / Aprinzând pe semeni... / D\ltuind cuvânt în piatr\, /Fulgera din creste, / Sc\p\rând din vatr\-n vatr\, / Palo[ din poveste”.Povestea }\rii [i a mun]ilor e spus\ pentru a anima contemporaniipoetului: „De la Tisa pân - la Nistru, / Cât vezi deal [i vale: / Staupuhoiului sinistru, / Dacii – zid în cale !.. // Când suna din zare-n zare, /Glas prelung de bucium: / Mun]i [i codri la hotare, / Clocoteau dezbucium... // Când pe [esurile dace / Str\juiau Carpa]ii: / P\storindpopoare trace, / Regi – p\stori de na]ii...” Finalul nostalgic al baladei dup\timpurile de aur, când pe aceste plaiuri a domnit str\bunul rege Decebal,este contrapus prezentului infam. Didacticismul, afirmarea valoriloretnice [i etice sunt la suprafa]\. Lumea dacilor e transfigurat\ idilic. În aerplute[te sunet de talang\ [i dang\t de vecernie [i orice taur poart\ în coarneun glob de soare. Uneori, îns\, cerul Daciei e mânjit de sânge, alearg\c\pc\unii, mu[c\ vârcolacii din soare. La aceste semne rele se vaic\r\ to]icodrii de vuietul furtunii [i p\storii sunt ridica]i de bucium : „Vin hunii?Vin nogaii? – puhoi de la hotare ?.. / {i prinde el din culme s\ buciume dinbucium: / S\ dea la to]i de veste c\ vremi vin de zbucium, / De jale [idurere: vin hoardele barbare !..”(Glas de bucium). Toate hoardele barbare`[i afl\ sfâr[itul sub movile: [i pecenegii, go]ii, hunii, c\l\re]ii semiluniicare [i-au ad\pat setea în sânge. Adeseori, în structura imaginarului seatest\ interferen]a diferitelor mituri [i legende din cronici. Pitoresculpeisajelor edenice e cople[itor: „Câmpia colc\ie de rod ... / Miresme de


pelin [i cimbru”; sau: „Cuib de m\n\stire între ziduri albe, / Înfundat încodru [i pitit sub stânc\, / Râul [erpuie[te pe prundi[ de salbe, / Sfredelindîn vale albia adânc\”. Totul în jur e animat: gorunul din Carpa]i, Carulciob\nesc, G\inu[a etc., iar Oierul st\ de vorb\ cu Dumnezeu: „Sus pemuntele cu nimb de curcubeu, / Unde se pr\val\ peste vremuri cerul: /}\rcuind sub stele turmele, Oierul, / St\ de vorb\ cu b\trânul Dumnezeu”.Fericit, Oierul îi aduce cuvinte de mul]umire Domnului: „ – Mul]umescu-]i}ie, Doamne [i P\rinte, / C-am ajuns sub ad\postul T\u, Ceresc: / N-am eu,Doamne, p\mânte[ti cuvinte – / Pentru to]i [i toate – s\ te mul]umesc!..”(Doina). Comunicarea cu trecutul se efectueaz\ într-un mod ceremonios.Lumea care populeaz\ Dacia lui Buzdugan e într-o solidaritate cosmic\,iar fondul intelectual al eroilor e inexpresiv sau lipse[te cu des\vâr[ire.Poetul proiecteaz\ o Arcadie mitic\, respectând principiul ut picturapoesis. I s-ar putea repro[a poetului un prea accentuat fond cre[tin, care seafl\ într-un adev\rat melanj cu cel p\gân. Bizar\ e [i introducerea înspa]iul edenic al mai multor cotropitori trecu]i pe aici de-a lungul unuimileniu. O dovad\ c\ s\m\n\torismul lui Buzdugan se adapteaz\ larigorile noii poezii e [i poemul Suflet pribeag, în care eul poetic se simteîn fa]a trecutului un „dezr\d\cinat”: „{i adâncit în noaptea misterului dinmine, / Adulmecând în suflet pustiul vie]ii mele, / Ascult cum latr\-n minedurerea, ca un câine, / Din pe[teri de-ntuneric, boltite-n nop]i cu stele, /}\hnind – hau-hau – la lun\ [i blânda ei lumin\... / {i adâncit în noapteamisterului din mine, / În sufletu-mi adulmec pustiul vie]ii mele !..”C\l\toria în Arcadia este ini]iatic\, de aceea lumea imaginar\ se cl\de[tedin legende, mituri, cronici etc. În viziunea poetului elementele realit\]iiiau dimensiuni simbolice, iar timpul este uneori „mioritizat” [i „la stânab\trân\ de vreme” coboar\ turma de zile: „Iar turmele Vremii: oi negre, oialbe, / Se pierd, în adâncile câmpuri...” (R\bojul Vremii). Ceahl\ul,Cetatea veche, Bugeacul, Nistruul, gorunul din Carpa]i definesc un spa]iual eternit\]ii, ce e cuprins de tenta]ia contopirii cu Dumnezeu: „Iar cândmi s-o usca str\vechea mea tulpin\: / Din culmele singur\t\]ii mele, / S\m\ înal] la Tine, c\tre stele: / În fulgere [i s\bii, de Lumin\” (Gorunul dinCarpa]i). Eul poetic la sfâr[itul c\l\toriei face o rug\ de sear\, anun]ând c\se îndreapt\ spre alte hotare [i alte timpuri. Asigurarea e memorabil\:


„Icoane, cioplite în dalte, / R\mâne]i, de-acuma, cu bine! / Spre alte t\rii,mai înalte, / În suflet, voi duce, cu mine” (Rug\ de sear\).

Ion Buzdugan este cel mai reprezentativ s\m\n\torist în poeziabasarabean\, dar s\m\n\torismul lui suport\ metamorfoze substan]iale chiar[i atunci când evoc\ pe s\m\n\tor: „Am pornit, în zori de zi, cu plugul, / S\trag brazda mea în prim\var\; / Plugule, te-mplânt adânc [i ar\, / S\ reversepe ogor bel[ugul. // Trage-mi brazda reav\n\ în glie, / C\-i m\nos p\mântul]\rii mele: / Eu voi sem\na în lanul de vecie / Grâu curat, ca boabele destele...”. S\m\n\torismul lui nu mai este îndreptat spre trecut, ci spre viitor:„Ca s\-mi creasc\ grâu în spic cât vrabia / {i la pai – ca trestia înalt\: / DinBihor [i Tisa-n Basarabia, / Un popor de grâne – laolalt\” (S\m\n\torul).Oricare ar fi subiectul abordat, de aici încolo începutul apolinic domin\Arcadia lui Buzdugan, iar poetul este un nou Mesia.

Arcadia autohton\ pentru poe]ii tinerei genera]ii are alte dimensiuni,ea este o lume reflectat\ într-un strop de rou\: „Un cuc [i-o rândunic\ / aur\s\dit Arcadia, / cu Dumnezeu, într-o stea de rou\ mic\” (Bogdan Istru,Roata anotimpurilor).

Pentru a c\l\tori în Arcadia, poe]ii tinerei genera]ii se îndreapt\ spreun trecut apropiat. Spa]iul arcadic îl constituie satul, iar c\l\toria seefectueaz\, de obicei, într-o copil\rie fericit\.

Un poet al imaginarului edenic este [i N. Costenco. În Prolog lavolumul Ore (1939) poetul se autodefine[te: „Ce sunt eu oare? C\ci m\ simt/ Cu cerul meu, cu ]ara mea, cu raiul meu. / În mine e natura cu laboratoare /Din care ies plane]i, p\mânt [i soare. / În sânge simt plutind smaralde / Oristele [i climate reci [i calde. / Sub pleoape am o lume, / Dar curioas\ [i f\r\de nume, / În care locul nu e loc, [i vâsla / De cump\n\ a vremii coromâsla /{i-o-nclin\, când prea mult, când prea pu]in / {i nu mai [tiu ce sunt [i cecon]in. / O fi el vis ori fantezie, ori delir? / De toate, f\r\ vrere, eu m\ mir. /Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am [tiut, / De unde-au t\b\rât înmine, au c\zut. / Le nasc, le scot cu sau f\r\ m\sur\, / Cu rost ori f\r\, peaceea[i gur\, / A ne-în]elesului. M\-ntreb [i eu / Nu fac copil\rii caDumnezeu? / F\r\ vreo ]int\, f\r\ voie ori solie / Cuprins de-o creatoaresfânt\ nebunie?!” Arcadia lui Costenco (raiul meu, cum zice poetul) esteinteriorizat\. Arcadiei extravertite a unui Buzdugan i se contrapune o


Arcadie introvertit\. Unui timp îndep\rtat i se opune un timp apropiat,unor protagoni[ti lineari li se aduc în prim-plan contemporani cusuflete complexe. Eul poetic dionisiac ia locul eului apolinic.

Eul lui Costenco este un „înger dec\zut” (Stil). Semnificativ\ în acestsens este poezia Din adânc: „Sus, la poarta Raiului / Omul izgonit veni; /Plânse-o vreme [i urni / Fluierele naiului. / {i-ncepu o plângere, / Greapovar\ pentru somn, / C\ în îngeri [i în Domn / R\ni prindeau s\ sângere. / {ipornir\ naltele / Lacrimi pe poteci de-amurg; / Ca o ap\ – una curg / Altele,tot altele. / Î[i plângea p\catele / Ce gre[ite-au fost de lut. / Ce p\cate au f\cut/ Oare, neiertatele?” Un spa]iu edenic configureaz\ ciclul P\mânt natalinclus în volumul Ore. În viziunea lui Costenco, Arcadia e la Cegoreni, unde„nu este ca aiurea”, iar în centrul aten]iei tân\rului poet cad întâi de toatefetele: „Din când în când, pe lâng\ hat, / Cu mers de ra]\ leg\nat, / Trec fetelede m\ritat / De cântec [i mireasm\ plin\; / Cu gene lungi pe ochi plecate, / Latrec\tori când vor s\ cate. / Ro[ea]a fe]ei, de ru[ine, / Le st\ atât, atât de bine. /{i râde apa-nceti[or / Când se revars\ pe picior / Din cofele prea pline.”P\storii din Arcadia lui Buzdugan sunt înlocui]i de r\ze[i: „În sat la noitr\iesc buneii. / Sunt fruntea satului: r\ze[i. / Au cas\ mare, cu [indril\ / {i-nfa]a casei doi cire[i. / Dar casa lor nu este vil\, / Ci, doar, o cuhnie de chirpici,/ Cu grinzi de nuc [i mint\ crea]\, / Uscat\ an de an sub lea]\; / Cu ea g\tescrachiu buneii. / {i e pl\cut la ei când seara / Un pui de zeam\ fierbe-n oal\, /{i-a[a miroase-a muruial\, / A grajd, a mint\ [i a cear\” (În sat la noi).Aceea[i viziune bucolic\ o atest\m în Sat, La r\z\[ie, Rustic\ în careelementul pictural aminte[te de Alecsandri: „Puii ]ip\ [i necheaz\ / Mânjii încrepuscul roz. / {erpuie[te câte-o raz\ / Printre tufele de boz. / Apuca]i pe-amuncii cale / Ziua toat\-i por\it. / Eh, s\tucul meu din vale, / De uit\riburuienit !..” (Rustic\). Al\turi de o viziune a satului cu c\r\ru[i argintate,cumpene [i ciuturi ce descarc\ rou\, cu „Fete mari, cu fusta-n brâu, / Pânza-nfalduri strâng în poale. / Din]i b\lai [i buze ro[ii, / Printre s\lciile goale...” etc.Poetul descoper\ în Bugeac o Arcadie în negativ: „E imposibil\ orice idil\ /În vremea asta a lui Scaraot /.../ Iar sacagiul care a-nlemnit / În spatelemâr]oagei parc\ duce / A p\timirii grea [i alb\ cruce: / R\bdarea n-are stea îninfinit” (Bugeac). Neomogenitatea curentului s\m\n\torist a fost dejaindicat\ de critic\. Aceast\ eterogenitate o întâlnim mai la to]i poe]ii. Arcadia


lui Blaga î[i afl\ reflexe în poezia mai multor basarabeni. Influen]e blagieneremarc\m la Magda Isanos, Nicolai Costenco. Structura imaginaruluiblagian se manifest\ nu numai la nivel de instituire a unui sistem poetic, dar[i la nivel de elemente caracteristice codului expresionist.

În acela[i timp, poezia lui George Meniuc [i a celorlal]i simboli[tiîntârzia]i contrapune Arcadiei s\m\n\toriste o Arcadie în negativ în alc\rui spa]iu domin\ spleen-ul, singur\tatea, se c\l\tore[te în noapte etc.Cadrul rustic [i patriarhal al poeziei s\m\n\toriste e înlocuit prin spa]iulcitadin. Trecutul voievodal al s\m\n\tori[tilor este ocupat de prezentulinfernal, idilele arcadice sunt metamorfozate în „cazanul Satanei”.

Poezia basarabean\ de orientare reformatoare însumeaz\ forme deexpresie ale spiritului novator [i cumuleaz\ curente postromantice deavangard\ literar\, înregistreaz\ ecouri, reac]ii, interferen]e simboliste,futuriste, expresioniste, imagiste, parnasiene, dadaiste, suprarealiste etc.Orientarea reformatoare e reprezentat\ de Al. Robot, Vl. Cavarnali, M.Isanos, G. Meniuc, N. Costenco, B. Istru, P. Stati, N. V. Coban, A.Tibereanu, T. Nencev, I. Slavov, S. Grosu, V. Lu]can, O. Sarge]iu, S. M.Nica, E. Co[eriu, A. Lungu [. a.

Între curentele postromantice se impun, printr-o larg\ rezonan]\,simbolismul [i expresionismul. Simbolismul [i expresionismul audevenit în anii ’30 o component\ activ\ , modelatoare a poezieibasarabene. Atrac]ia pentru simbolism, de altfel, devine cople[itoare chiar[i pentru poe]ii s\m\n\tori[ti. Autohtonizarea conven]iei poeticesimboliste sau expresioniste s-a desf\[urat, favorizat [i exercitat prinmodelele poeziei lui G. Bacovia, T. Arghezi sau L. Blaga. Bineîn]eles,imitatori f\r\ personalitate au fost destui nu numai între s\m\n\tori[tii, ci[i între simboli[tii basarabeni. Specula]iile teoretice în jurul simbolismuluidin anii ’30 sunt sus]inute de B. Istru, G. Meniuc, Vl. Cavarnali, N.Costenco, S. M. Nica, Iacob Slavov [. a. Receptive la teoretiz\rile [iorient\rile noi ale poeziei sunt revistele Via]a Basarabiei, Bugeac, Poetul,Itinerar, Pagini basarabene, {coala basarabean\ [. a.

Un însemn al simbolismului este sporirea considerabil\ a artelorpoetice care, de fapt, reiau ideile comune în epoc\. Poezia nu trebuie s\nareze, ci s\ sugereze, ochiul este concurat de urechea lui Zarathustra.


Modelele simboliste sunt cele franceze, dar ele sunt stimulate de modeleleArghezi, Blaga, Bacovia, Minulescu. O art\ poetic\ interesant\ subraportul influen]elor ne d\ Teodor Nencev în poemul Prezentare, cedescinde direct din Testament de T. Arghezi: „Sunt ultimul vl\star al unuinume / F\r\ blazon, f\r\ trecut. / Pentru un crâmpei de slav\ [i renume /Un [ir de genera]ii s-au zb\tut / S\-mi dea câte pu]in din bunul lor, / S\trec prin lume în v\zul tuturor.” Poemul este plin de reminiscen]e caacestea: „Str\bunii mei ca [i p\rin]ii” sau: „Din mizerii mici ca [i din lut, /Dumnezeu [i idol mi-am f\cut”. Poemul e impregnat de vocabuleargheziene: smârc, venin, suferin]i, stihuri, cuvinte. Se pare, are dreptateNencev când afirm\: „M-am r\zvr\tit în noaptea de osând\, / Lumina amc\lcat-o în pas. / Cum ho]ii la r\scruci am stat la pând\, / {i am râs la alcon[tiin]ei glas” (Teodor Nencev, Prezentare). Este o art\ poetic\reprezentativ\ pentru poe]ii basarabeni din noua genera]ie din diversepuncte de vedere. To]i tinerii intr\ în câmpul de atrac]ie al simbolismuluisau expresionismului. To]i imit\ pe poe]ii simboli[ti. Cei cu voca]ie [i f\r\,chema]ii [i nechema]ii, to]i se vor simboli[ti.

O ilustrare a conven]iei poetice simboliste, în cheie bacovian\, oatest\m, spre exemplu, chiar [i la Sergiu Grosu, un poet c\ruia i-a lipsitstructura simbolist\. Notabile – în sensul mimetic – sunt poemele Final,Interior, Poem autumnal. Astfel, pasti[a din Poem autumnal este cât sepoate de transparent\: „A trecut pe uli]\ un dric; / În zadar mi-s toate, înzadar... / Plou\ cu triste]i de borangic, / Plou\ cu triste]i de chihlimbar./ Amintiri s-adap\-n large z\ri / Port pe umeri crucea lui Iisus, / Cinem-am\ge[te cu chem\ri / Care înger m-a strigat de sus?” (S. Grosu, Poemautumnal). Muzicalitatea e ob]inut\ prin reiter\ri, inel compozi]ional,ritm, rim\, explorarea stratului sonor.

Senza]ia unor tipice produse de atelier persist\ [i în poemul Interior,unde tehnica simbolist\ este mimat\ cu mult\ fidelitate:

„Odaie p\r\sit\.

Sacerdotal decor.

St\ pagina-ndoit\

La cel din urm\ dor.


Amurg. Melancolie.

C\delni]\ri de mort.

Tu inim\ pustie,

Zadarnic te mai port !..”

(S. Grosu, Interior)

În poemul Interior, poetica v\zului este substituit\ de poetica viziunii.Limbajul tranzitiv – prin limbajul reflexiv. Substantivul î[i spore[teintensitatea, discursul este evitat, iar degajarea verbelor este în buna tradi]iesimbolist\ a unui limbaj sincopat. Sugestia e cultivat\ ca un criteriu supremal poeticit\]ii. Coresponden]ele se stabilesc între eul poetului [i lumeaînconjur\toare. Un model stimulator este [i poezia lui Blaga. PoemulSophianis de N. Costenco este cel mai concludent în acest sens: „Peisajulsufletului meu / E umezit de-o lume ireal\. / Sunt plin de-amurg, de umbre[i mi-e greu / de amintirea ta venit\ cu sfial\. // Sunt tot un instrumentciudat, / Pe care vântu-[i poart\ mâna-ngust\, / În parcuri toamna aincinerat / Regretul. Vraja nimeni nu i-o gust\. // Te-ar\]i când înclinat\ îndragul gest, / Când dep\nând al gleznelor albea]\. / Peisajul sufletului meuagrest / Se împ\ienjene[te ca de cea]\.” Asemuirea sufletului cu un peisajeste un topos mai vechi, dar în poezia român\ el este unul de sorginteverlainian\, devenit, ce e drept, un cli[eu în poezia simbolist\. Exemplelepot fi u[or multiplicate, de altfel, [i în cazul temelor, motivelor, din poeziabasarabean\ de factur\ simbolist\. Din toat\ poezia interbelic\ a fost, înrepetate rânduri, analizat\ mai amplu [i subtil de c\tre exege]ii basarabenitocmai poezia simbolist\. Nu st\ruim, de aceea, asupra detaliilor legate devoiajul simbolist, asupra „spleen”-ului [i nevrozei, asupra „dorului”ancestral, asupra toamnelor, ploilor [i nop]ilor basarabene, asupraparcurilor solitare, asupra ora[ului „tentacular”; dar anume acestea suntachizi]iile principale în poezia basarabean\ din anii ’30. Revenim asupralor doar pentru faptul c\ ele constituie un ansamblu de elemente [i for]edependente între ele [i formeaz\ cu elementele s\m\n\toriste un întregorganizat, constituindu-se într-un început de sistem artistic. În totalitatearela]iilor esen]iale pe baza c\rora se constituie sistemul se impune imagineaglobal\ asupra lumii. Arcadiei din poezia s\m\n\torist\, ca într-un autenticsistem, i se opune Arcadia (în negativ). Cadrul rustic [i patriarhal este


înlocuit cu spa]iul citadin. Trecutul s\m\n\torist este schimbat cuprezentul infernal.

Arcadia în negativ este o imagine sintetizatoare ce se desprinde lalectura poeziei „ora[ului tentacular”, din viziunile halucinante, de co[mar,[i în spiritul lui Emil Verhaeren, mult elogiat de B. Istru mai ales. Arcadiaîn negativ este un spa]iu sufocant, terifiant, al unui cerc închis, din carepoetul vrea s\ evadeze cu trenul sau pe corabie spre o insul\ (ostrov), spreun nou ]\rm. De aceea, c\l\toria etern\ în simbolica cea]\, plin\ deanxiet\]i existen]iale, îl amenin]\ cu neantizarea pe poet: „Mo[ule, mi s-aurât de c\l\torie. / Afar\ e noapte, înl\untru noapte. / C\l\torim în cea]\sau în alt\ parte! / Mi s-a urât de p\mânt [i c\l\torie!” (George Meniuc,Clasa III). Eul poetic pierde echilibrul apolinic, atât de specific poezieis\m\n\toriste.

De obicei, poezia tinerilor simboli[ti e plin\ de „nevroz\”, de atmosfer\sufocant\. Spa]iul citadin este unul terifiant, iar ipostaza preferat\ apoetului este cea a c\l\torului în noapte, în cea]\, în neunde. În viziunealui George Meniuc angoasa existen]ial\ e sugerat\ prin simbolul biblic al[erpilor, cel mai original [i memorabil din poezia simboli[tilor basarabeni:„B\iatule care mâi boii pe toloac\ / Azvârle b\]ul. E un [arpe! Tu nu vezi? /Alearg\ acas\ [i vorbe[te p\rin]ilor / C\ pe coarnele vitelor se zvârcolesc[erpii. // Tot P\mântul a înnoptat de privirea lor. / Toat\ p\durea e plin\ de[erpi: / Crengile se zbat. {i vântul e [arpe. // {i luna atârn\ ca un [arpefermecat. / {i valea e plin\ de [erpi, [i drumurile. / {i o stea a c\zut ca ocoad\ de [arpe. / {i lanurile se prefac în [uierat de [erpi.”. Ochiul econcurat de auz: „Îi aud. Îi aud. Se apropie. Fo[nesc. / Voi paltini, tunoapte, ascunde]i-m\. / Zvonul acesta sub]ire, zvonul acesta tiptil / E al[erpilor care m\ caut\” (G. Meniuc, {erpii). Imaginea simbolic\ ac\l\toriei e reiterat\ cu insisten]\ pentru a sugera: „Stranie trecere / Pedrumuri de fier. / Stranie trecere / Sub vân\tul cer” (G. Meniuc, Clasa III).Tabloul expresionist al unei st\ri de suflet î[i afl\ bogate coresponden]e [isugestii din Exodul biblic.

Un text cu largi sugestii este Naufragiu: „Lope]ile s-au rupt în smoalavalurilor. Pâcl\ / Pe geamul orizontului. Cerneal\ pe cer. / Drace, busolanu mai are ac, nici sticl\. / Chiar steaua polar\ ascuns\-i în mâl [i mister.


// Pesemne farul [i-a spart capul de stânci. / Nu se v\d malurile. Strig\tnu s-aude. / }i-s ochii împ\ienjeni]i, pleoapele ude. / Cea]a [i vuietul penav\, din hrube adânci, // Te împresoar\, te izbesc ca berbecii n\tângi. //Nu-[i mai bea soarele la r\s\rit ceaiul. / Luminile s-au stins. Toate [i-aupierdut graiul. / Taci, pe ]\rm n-ai l\sat nimic ca s\ plângi. // Iat\ r\ceala ab\tut cu ciocanul în unghii / {i hainei trupe[ti i-a descheiat to]i bunghii. /Pe[ti de argint [i nimfele m\rii / Cânt\ pe harfe [i leag\n\ somnul t\cerii. //}i-e fric\, suflete? Prin gr\dina miilor de alge / Pa[i nev\zu]i u[or au s\calce. / Deasupra, bulg\ri fosforescen]i au s\ cad\ / Ca la nunta ciobanuluidin balad\” (G. Meniuc, Naufragiu). Poemul poate fi conceput ca cea maioriginal\ ars poetica din toat\ poezia basarabean\.

Într-o magic\ viziune v\zduhul e ruginit, iar eul poetic dedublat:„Emo]ii universale de-avalm\ s-au clintit: / Atâta neodihn\ [i larm\ denestins! / Crengile au febr\ ca [erpii-n asfin]it, / {i fulguie Non-eul, bizar,de necuprins” (G. Meniuc, Ce vraj\?). De la Arthur Rimbaud dedublareaeului cunoa[te o aventur\ „glorioas\” [i în poezia simboli[tilor basarabeni.

Tendin]a reformatoare e ilustrat\ în mod original [i de VladimirCavarnali în volumele Poezii (1934) [i R\sadul verde al inimii stelele desus îl plou\ (1939).

Cavarnali, Costenco, Teodor Nencev autohtonizeaz\ modelulesenian al „dezr\d\cina]ilor”. De[i obsedat de „cor\bieri halucina]i înlugubre nop]i marine” (Preludiu), poetul simte, se pare, sleirea modelelorsimboliste [i încearc\ modele mai proaspete.

Lumea imaginar\ a simboli[tilor e cl\dit\ pe prezentul infernal alora[elor, pe atmosfera sufocant\ a unor spa]ii închise, dar [i pe teama despa]ii deschise. Voiajul simbolist pe o insul\ (ostrov), c\l\toria în noapte,„spleen”-ul, dedublarea [i multiplicarea eului simbolist sunt însemneleunei sincroniz\ri certe cu ritmul, spiritul, achizi]iile noii poezii. Imagineaglobal\ ce se desprinde din poezia simboli[tilor basarabeni este a unuiinfern, de altfel, foarte frecvent\ [i în poezia de revolt\ social\. Simboli[tiibasarabeni au edificat o Arcadie în negativ. Poeziei simboliste,subiectiviste, cu spiritul ei egocentrist, dezechilibrat, turnat în versul liber,i se r\spunde cu idealul de perfec]iune al parnasienilor, marcat prinechilibrul clasicismului antic, cultivarea valorilor perene. Aceasta [i


explic\ orientarea poeziei basarabene spre explorarea trecutului istoric,întoarcerea ei c\tre legendele [i miturile antice.

Tendin]a reformatoare, la etapa dat\, este reprezentat\ [i deparnasieni. Dac\ parnasianismul european a fost o replic\ la poeziaromantic\, în Basarabia parnasienii, în orient\rile lor foarte confuze,încearc\ s\ redescopere valorile poeziei obiective, sensibilizate caantinomii ale poeziei subiective, simboliste. În exaltarea istoriei, amitologiei autohtone ei î[i reg\sesc mai multe repere la clasici[tii europenisau la s\m\n\tori[tii autohtoni. Chiar în stare embrionar\, poeziaparnasienilor basarabeni trebuie conceput\ ca o antiliteratur\, ca o mi[careantiliterar\ în raport cu mi[carea simbolist\, tot a[a cum o mi[careantiliterar\ a fost [i simbolismul în raport cu s\m\n\torismul. Criza ideiide literatur\ se con[tientizeaz\ acut la începutul secolului al XX-lea.

Radicalizarea tendin]ei reformatoare este efectuat\ de avangard\.Avangarda basarabean\ se manifest\ în ecouri dadaiste, atitudini futuriste[i tenta]ii suprarealiste, foarte disparate în poezia unor moderni[ti destructur\ simbolist\ sau expresionist\, parnasieni sau chiar poe]i deorientare social\. Astfel, sincroniz\rile se efectueaz\ atât printradi]ionali[ti, cât [i prin moderni[ti sau avangardi[ti.

Poezia basarabean\ din anii ’20-’30, cu principalele ei antinomii, st\sub semnul ideii de sincronizare. Disputa fundamental\ se duce în jurulmodernismului [i tradi]ionalismului.

Tradi]ionalismul basarabean, cu ata[amentul s\u excesiv fa]\ devalorile trecutului, v\zute global [i în opozi]ie cu cele noi, este o reac]ieviolent\ la modernismul timid al unor simboli[ti, expresioni[ti, veni]i înliteratur\ în anii ’30.

Atitudinile tradi]ionaliste sunt alimentate de regionalismul cultural,de mentalitatea conservatoare în fa]a civiliza]iei industriale ce dezvolt\ unnou tip de via]\ urban\.

Tradi]ionalismul basarabean este reductibil la s\m\n\torismul vetust.Sub acest unghi literatura basarabean\ din anii ’20, în momentele eiesen]iale, se afl\ într-un proces asincron, retardar fa]\ de tendin]eleliteraturii române, tot a[a cum literatura român\ s-a aflat timp îndelungatpe o treapt\ inferioar\ de evolu]ie în raport cu alte literaturi occidentale.


Tradi]ionalismul interbelic argumenteaz\ din diferite perspectivecâteva idei comune privind autenticitatea culturii, spiritul autohton,corela]ia dintre cultur\ [i civiliza]ie, vechimea poporului român, substratulei latin sau trac. Tradi]ionalismul basarabean mai este conceput [i ca oprob\ de supravie]uire spiritual\ în avalan[a transform\rilor radicale, cemodific\ specificul na]ional în sensul artificializ\rii. În acela[i timp,încetarea influen]ei s\m\n\toriste a determinat pe unii publici[ti s\considere c\ satul nu mai intereseaz\ din punct de vedere literar.

Vechiul tradi]ionalism s\m\n\torist este completat cu tezele gândiristeprivind credin]a ortodox\. Tradi]ionalismul ortodoxist respinge spiritulpa[optist, legenda latinist\, pronun]ându-se în favoarea fondului tracic [i slav.

Disputa dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti la nivel ideologic se d\ întres\m\n\tori[ti [i simboli[ti. Conectarea la marele flux al literaturii românese încearc\ prin sincroniz\rile simboliste. Împrumutul de forme, tipare, încare e turnat\ via]a basarabenilor, genereaz\ mai multe polemici,insistându-se asupra ideii c\ formele sunt f\r\ con]inut. Necesitateadezvolt\rii organice în literatura basarabean\ pune în eviden]\ rela]iileantitetice dintre europenism [i autohtonism, dintre ra]ionalism [iira]ionalism, accentuându-se aspectul etic sau estetic.

Tradi]ionalismul basarabean din poezia anilor ’20-’30 e reprezentatde epigonii eminescieni care cultiv\ „conven]ia clasicizant\”, de esen]\s\m\n\torist\. Acest tradi]ionalism e remarcabil prin exaltarea trecutuluiistoric, a fondului originar, a spa]iului [i timpului dacic sau prindescoperirea folclorului neao[. Spiritualizarea existen]ei, transfigurareaparticularit\]ilor sufletului [i etosului basarabean a mers pe liniacredin]ei ortodoxe, a afirm\rii valorilor etice. Modernismul, ca form\exacerbat\ de manifestare a modernit\]ii în poezia basarabean\ din anii’20 -’30, însumeaz\ cele mai recente forme de expresie ale spirituluinovator [i cumuleaz\ curentele postromantice de avangard\ literar\. Înpoezia lui G. Meniuc, Vl. Cavarnali, N. Costenco, Al. Robot, Em. Bucov,M. Isanos, B. Istru, A. Lupan, T. Nencev etc. simbolismul, futurismul,expresionismul, imagismul, dadaismul, suprarealismul se afl\ adeseoriîntr-o osmoz\ particularizatoare. Statutul proteic al poetului este definit deo criz\ a eului poetic, manifestat\ prin dedublarea [i multiplicarea lui.


În condi]iile în care exist\ decalaje între literaturi, literaturabasarabean\ adopt\ modele superioare, avansate, care stimuleaz\ creareaunui fond propriu, specific basarabean. Fenomenul formelor f\r\ fondconfer\ literaturii basarabene noutate [i modernitate. Forma nou\ esteumplut\ cu un con]inut autohton.

Dintr-o perspectiv\ lovinescian\, sincronizarea literaturii basarabenecu spiritul veacului, cu ritmul de dezvoltare al propriei societ\]i, cu ideile,for]ele [i problemele ei a condi]ionat trecerea de la o literatur\ cu tematic\preponderent rural\ la o literatur\ de inspira]ie urban\.

Poezia basarabean\ din anii ’20 -’30, în tendin]a ei de sincronizare, aîncercat s\ dep\[easc\ spiritul provincial, subliniind necesitatea deînnoire, de integrare cu literatura român\. Problema sincroniz\rii r\mâne[i ast\zi de o stringen]\ deosebit\, deoarece teroarea istoriei, atât decumplit\ în Basarabia, a avut în plan artistic un impact decisiv [i a marcatprofund profilul ontologic al scriitorului basarabean.

poezia basarabean| {i antinomiile ei. anii ’20-’30 limbii 2002/33_burlacu.pdf · acestei poezii...

Documents