Politici comerciale

(Tipologia barierelor comerciale)

Bariere comerciale

• Tarifare– Impunerea vamală

• Îndeplinirea formalităţilor vamale (inclusiv evaluarea vamală, şi deci stabilirea cuantumului taxelor vamale)

• Plata taxelor vamale– Funcţiile impunerii vamale

• Fiscală – sursă de venit la buget• Protecţionistă – sprijin pentru anumiţi producători interni• De negociere – oferă posibilitatea negocierii, multilateral sau

bilateral, de concesii tarifare reciproce

• Netarifare

Taxele vamale• Mitul “taxei neutre” (în raport cu structura preţurilor de pe piaţă;

care să nu distorisioneze structura producţiei)

• Criterii de clasificare

– Scopul (nivelul) impunerii

– Obiectul impunerii (tipul operaţiunii de comerţ exterior avute în vedere)

– Modul de percepere/prelevare (sau calcul)

– Modul de stabilire de către stat

Taxele vamale după scopul impunerii

• Cu caracter fiscal– Nivel în general redus– Scopul este obţinerea de venituri la bugetul de stat– Apar chiar şi la produse care nu sunt realizate la intern (sau sunt,

dar în cantităţi foarte reduse)• Cu caracter protecţionist

– Nivel mai ridicat– Se urmăreşte reducere forţei concurenţiale a importurilor

• Obs.: este dificil de precizat unde încetează caracterul fiscal şi începe cel protecţionist

Taxele vamale după obiectul impunerii• De import

– Principalul mijloc de protejare a anumitor sectoare interne; cele mai răspândite taxe– Lovesc întreg lanţul valoric-economic (de la producătorul străin, trecând prin

intermediar/comercianţi, şi până la consumatorii autohtoni şi producătorii interni care se folosesc de produsele din import pe post de input-uri sau factori de producţie)

• De export– Nu au o largă răspândire– Vizează un nomenclator relativ redus de produse– Pot urmări obiective precum:

• Ridicarea preţului la produsele indigene pe piaţa internaţională în caz că ţara cu pricina este furnizor internaţional important nu prea are şanse; vezi argmentul tarifului vamal optim

• Limitarea anumitor exporturi (de materii prime, de pildă, pentru a încuraja prelucrarea acestora în ţară li dezvoltarea de noi sectoare)

• Contracararea practicii de tip transfer pricing (preţuri de transfer) ale companiilor multinaţionale• Evitarea acuzării unor producători interni de dumping în afara graniţelor ţării

• De tranzit– Nivel redus– Scop fiscal

Taxele vamale după modul de percepere

• Ad valorem– cotă procentuală din valoarea în vamă a mărfurilor (x%*Vv)– Cel mai vechi tip de taxe– Uşor de perceput şi gestionat– Inconveniente (din perspectiva statului):

• Sensibilitate ridicată faţă de oscilaţiile conjuncturale de preţ• Nu elimină abuzuri de tipul nefacturării mărfurilor la preţ real din considerente de evaziune fiscală vamală

• Specifice– O anumită sumă pe unitatea fizică de marfă importată (X u.m./ buc., t, metru cub etc.)– Greoaie şi complexe: tarif vamal detaliat, stufos; completări şi revizuiri frecvente nu au o largă

răspândire pe plan internaţional– Avantaje (din perspectiva statului): nu depinde de valoarea în vamă (deci evaziunea e în bună

măsură evitată) şi nu fluctuează în aceeaşi măsură ca cele ad-valorem o dată cu modificările conjunturale ale preţurilor

• Mixte– în plus faţă de un procent ad-valorem la valoarea în vamă a fiecărei unităţi fizice, se mai percepe

(eventual numai temporar) şi o taxă specifică.– Ex: (5% ad-valorem + 3 RON/buc)

Taxele vamale după modul de stabilire de către stat• Autonome (sau generale)

– Stabilite în mod independent, nu pe baza unor tratate sau convenţii bi sau multilaterale (regim “în afara” clauzei naţiunii celei mai favorizate (CNCMF))

– Nivel foarte ridicat (prohibitive)– Nu fac obiectul negocierilor

• Convenţionale (contractuale; sau de bază)– Stabilite prin convenţii sau acorduri bi sau multilaterale– De regulă sunt taxele aferente relaţiilor comerciale normalizate prin acordarea regimului CNCMF (de

ex. în interiorul OMC)– Nivel semnificativ mai redus decât cele autonome– Fac, de regulă, obiectul negocierilor

• Preferenţiale (de favoare)– Foarte reduse (chiar zero)– Sunt derogare de la CNCMF– Se aplică în interiorul acordurilor preferenţiale (U.E., S.G.P., S.G.P. C. etc)– Sunt negociate

• De retorsiune (de răspuns)– Antidumping (împotriva practicii de dumping, în vederea contracarării marjei de dumping)– Compensatorii (împotriva practicii de subvenţionare a exporturilor, în vederea compensării

cuantumului subvenţiei)• Se percep ca taxe vamale suplimentare

Protecţia nominală şi protecţia efectivă

• Protecţia nominală– Dată de valoarea “nominală” a taxei vamale înscrise în

tariful vamal în dreptul categoriei de produse pentru care se judecă

• Protecţia efectivă– Te=[(Tf*Vf-Tm*Vm)/Vf-Vm]*100 unde:

• Te = rata protecţiei efective• Tf = taxa vamală nominală (de import) la produsul finit• Tm = taxa vamală nominală (de import) la materia primă• Vf = valoarea (vamală a) produsului finit• Vm = valoarea (vamală a) materiei prime

Protecţia efectivă – continuare

• Protecţia efectivă, formulă echivalentă– Te= [(Tf – λ*Tm)/(1 – λ)]*100, unde λ (adică Vm/Vf) este

gradul de prelucrare al produsului finit• Protecţia efectivă depinde, deci, de:– Nivelul taxelor vamale la produsul finit, respectiv materiile

prime– Dispersia tarifară (= diferenţa dintre taxele vamale la

produsul finit şi cele la materia primă; ≠ de disparitatea tarifară, adică diferenţa între cele mai mari şi cele mai mici nivele ale taxelor vamale dintr-un tarif vamal dat)

– Gradul de prelucrare a produsului

Protecţia efectivă - continuare• Probleme

– De ce să nu ţinem cont şi de protecţia acordată bunurilor complementare?

– Idem bunuri substituibile?– În măsura în care, în sensul economic cel mai larg, toate bunurile

sunt într-o oarecare măsură substituibile deoarece toate concurează pentru banii consumatorilor, ce anume am putea exclude din calculul unei “protecţii efective” (practic nimic)?

– Se operează încă o dată cu teoria greşită a formării preţurilor pe baza costurilor şi principiului valorii adăugate

– Probabil singura valoare relevantă rămâne protecţia nominală (taxa vamală efectiv de plătit)

Protecţionismul netarifar• (Dragoş Negrescu, Protecţionismul netarifar, Editura

Economică, Bucureşti, 1998)• Trei “generaţii/valuri” ale protecţionismului:

– Primul val: protecţionismul tarifar• Pentru peste 2/3 din fluxurile comerciale internaţionale incidenţa taxelor

vamale este mai redusă decât a costurilor de transport• S-a încheiat odată cu Runda Uruguay (1986-1994)

– Al doilea val: protecţionismul netarifar tradiţional• Apogeu în 1987 (limitări cantitative directe şi măsuri care determină direct

o creştere a preţurilor)– Al treilea val: protecţionismul netarifar modern/contemporan

• Protecţionismul netarifar “ipocrit” – sub diverse pretexte (fair trade, managed trade) sunt impuse BN

“Legea protecţiei constante”• Reducerea protecţiei tarifare în perioada postbelică (în

cadrul GATT) a fost dublată de o amplificare a protecţionismului netarifar– (J. Bhagwati, Protectionism, 1988)

• Obs.1: nu e propriu-zis o “lege”, deoarece nu este independentă de voinţa/intenţiile decidenţilor– “nu există constante cantitative în acţiunea umană” (L. von Mises)

• Obs.2: de multe ori barierele netarifare (BN) au avut un efect protecţionist superior barierelor tarifare pe care le-au înlocuit

Problemele definirii BN• “Protecţionismul netarifar cuprinde un ansamblu vast de reglementări şi practici naţionale

care conduc către discriminarea bunurilor importate în raport cu cele indigene” (Negrescu, op. cit., p. 14)

• Încercare de definire 1 (cu probleme):– avem de-a face cu BN asupra schimburilor comerciale internaţionale atunci când se cumulează 2

elemente:• Intervenţia autorităţilor (alta decât taxele vamale)• Intenţia de restricţionare a importurilor

– Discuţie: cum judecăm intenţia? Efectele restrictive neintenţionate nu se mai califică drept bariere?

• Încercare de definire 2 (satisfăcătoare):– avem de-a face cu BN asupra schimburilor com. int. atunci când:

• Autorităţile de stat intervin (altfel decât prin taxe vamale)• În termenii teoriei drepturilor de proprietate privată legitimă măsura poate fi calificată drept o încălcare

(agresiune asupra non-agresorilor) a libertăţii de angajare în schimburi

• Există BN non-guvernamentale (“private”)?– Cazul Japoniei în anii ’90, pe piaţa căreia se pătrundea dificil, în ciuda unui regim oficial de import

deschis• Ex: distribuţia exclusivă

– Nu e rezonabil să considerăm astfel, deoarece totul (orice preferinţă, orice acord diferenţiat, orice practică comercială comună) poate fi (şi trebuie, dacă e să fim consecvenţi) considerat o BN• Există BN private doar în logica rigidă, nerealistă şi autocontradictorie a modelului perfect competition

Trăsături ale BN (1)• Sunt numeroase şi vizează proporţii semnificative din totalul importurilor• Incidenţă semnificativ mai mare la importul de produse agricole în raport cu

cele manufacurate– Pt. ţările dezvoltate raportul e de cca. 2/1

• BN se concentrează asupra unui număr limitat de domenii ”sectorializarea” comerţului internaţional– Ex: textile, oţel, autovehicole, încălţăminte– Obs.: se dezvoltă în cascadă/progresiv (textile confecţii; oţel automobile;

semiconductori computere)• Discriminează între partenerii comerciali, prin neuniformitatea

tratamentului aplicat exporturilor– Ex.: contingentele bilaterale stabilite pe baza fluxurilor

tradiţionale/anterioare/istorice• Sunt foarte variate:

– Ex.: “la frontieră” vs. “dincolo de frontieră (beyond border)”; protecţionismul “procedural”

Trăsături ale BN (2)• Sunt relativ mai netransparente

– Creează un climat de incertitudine sporită pentru comercianţi, atât datorită dificultăţii evaluării impactului lor asupra schimburilor internaţionale propriu-zise (o dată ce au fost adoptate), cât şi datorită impredictibilităţii (dacă, când, în ce tipologie etc. vor fi adoptate)

• Sunt dificil de abordat în negocieri:– Sunt ultima “linie de apărare” a naţionalismului comercialşi economic (punct

“sensibil”; puţin probabil să fie notificate transparent)– Comparabilitatea/echivalarea BN este dificilă (chiar când e vorba de aceeaşi

barieră, impusă aceluiaşi produs)– Dificultatea obţinerii “reciprocităţii pe ansamblu” (ca la taxele vamale)

• BN au o legalitate discutabilă în raport cu normele sistemului comercial internaţional (multilateral)– Ex.: Voluntary Export Restraints (VER) deşi nu încălcau litera GATT, cu siguranţă

contraveneau spiritului acestuia– Restricţii “reziduale” (angajamente asumate în cadrul GATT, dar ne-onorate;

limitele retorsiunii, singurul mecanism de enforcement al sistemului multilateral)

Modalităţi de caracterizare a dimensiunilor protecţionismului netarifar (1)

• Indicele de frecvenţă (IF)– IF= (nr. poziţii tarifare, detaliere 4 cifre, afectate de BN)/ (nr. total

poziţii tarifare)• Se aplică pe grupe de produse sau pe ansamblul tarifului vamal

• Gradul de acoperire cu BN a importurilor (GA)– GA= (vol. valoric al imp. vizate de BN)/(vol. valoric total al importurilor)

• Se aplică pe grupe de produse sau pe ansamblul tarifului vamal

• Încercări de estimare a unui echivalent tarifar al protecţiei netarifare– (diferenţa dintre preţul intern şi cel mondial)

Modalităţi de caracterizare a dimensiunilor protecţionismului netarifar (2)

• Limite comune ale celor 2 indicatori– Indicii sunt aceiaşi indiferent de numărul de bariere utilizate pt. anumite (aceleaşi)

importuri– Indicii nu fac diferenţa între diferitele tipuri de obstacole netarifare– Însuşi modul de aplicare al aceleiaşi bariere poate diferi de la caz la caz

• Limite specifice– Pentru IF:

• Nu ţine seama de importanţa relativă (ponderea în total importuri) a bunurilor supuse restricţiilor la import

– Pentru GA:• Poate ascunde un regim ultrarestrictiv de import ca urmare a faptului că prin înseşi barierele impuse

se reduce nivelul importurilor (la limită, GA=0 în caz de prohibiţie totală, ca şi la liber schimb)• Poate supraestima protecţia netarifară deoarece, pe măsură ce o restricţie este relaxată, importurile

vizate sporesc, ducând la proporţii/ponderi sporite reflectate apoi în GA

Clasificarea BNI. Bariere netarifare care implică o limitare cantitativă directă a importurilor

II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor

III. Bariere netarifare care decurg din formalităţile vamale şi administrative privind importurile

IV. Bariere netarifare care decurg din participarea statului la activităţile comerciale

V. Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene (obstacolele tehnice)

I. Bariere netarifare care implică o limitare cantitativă directă a importurilor

(Sau “restricţii cantitative la import”)

• Interdicţiile (prohibirile) la import

• Contingentele de import

• Licenţele de import

• Limitările “voluntare” la export (VER)

• Acordurile privind comercializarea ordonată a produselor

Interdicţiile (prohibirile) la import• Interziceri totale sau parţiale, pe o perioadă determinată de

timp, sau nelimitat/ nedeterminat a importului anumitor produse sau grupe de produse

• Se folosesc cu precădere pentru:– Punerea în aplicare a unor sancţiuni comerciale (în cadru

multilateral (OMC); sau unilateral)– Alinierea la prevederile unor convenţii internaţionale privind

anumite categorii de produse– Ameliorarea problemelor legate de balanţa de plăţi– Prezervarea unor moduri de viaţă tradiţionale– Ca răspuns la solicitările unor activişti pro mediu sau drepturile

omului (vezi dumpingul social şi ecologic)

Contingentele de import• Plafoane maxime (cantitative sau valorice) admise la importul

anumitor produse/grupe de produse pe o perioadă determinată de timp (de regulă 1 an)

• Globale (fără repartiţie pe ţări de provenienţă) şi bilaterale (cu indicarea ţării de provenienţă)

• Contingent de import versus contingent tarifar– C de import e considerat barieră: importul, şi aşa restrictiv (de ex. cu

taxe vamale mari), este permis în volum limitat– C tarifar e considerat facilitate: importul, uzual restricţionat, este permis

în condiţii mai favorabile (cu taxe mai mici sau 0) în limitele unui anumit volum, le depăţirea căruia se revine la regimul uzual.

Licenţele de import• Autorizaţii acordate firmelor de către autorităţi (prin camerele de comerţ, de

pildă) ce permit importul unui anumit produs/grupă de produse, pe o perioadă rezonabilă de timp (în funcţie de natura produsului şi distanţa geografică faţă de ţara de provenienţă)

• Automate (pt. produsele liberalizate la import; raţiuni statistice) vs. ne-automate (pt. administrarea restricţiilor cantitative/contingentelor de import)

• Globale (nu se precizează numaidecât ţările de provenienţă a produselor importate) vs. individuale (se precizează obligatoriu ţara de provenienţă a prod. imp.)– Cele individuale pot fi de două feluri

• Deschise (se precizează numai ţara de provenienţă)• Specifice (se precizează ţara de provenienţă + plafonul (fizic/valoric) maxim admis la imp. din

ţara respectivă)

Limitările “voluntare” la export• Înţelegeri “semi-oficiale” care intervin între anumite state sau autorităţi publice din

ţările importatoare şi autorităţi publice, firme sau grupuri de firme din ţara exportatoare, prin care ţara exportatoare, la cererea (sau sub presiunea) ţării importatoare se obligă să reducă volumul exportului unui produs/grupă de produse până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă de timp

• Utilizate după anii ’50:– Tipuri de produse: textile, oţel, elctronice, automobile– State care le-au folosit: SUA, UE (ca importatori); Japonia, Korea (ca exportatori)– Interzise în cadrul OMC o dată cu Runda Uruguay (cele noi; cele vechi de eliminat treptat)

• Ex. clasic: acordul SUA – Japonia, vizând comerţul cu automobile, din 1981 care prevedea limitarea exporturilor japoneze de automobile la 1,68 milioane bucăţi anual în perioada ‘81-’83 şi la 1,85 milioane bucăţi în perioada ‘84-’85

• Caracteristici:– Gestionate de ţara exportatoare– Sunt considerate mai puţin eficiente în limitarea importurilor decât contingentele

(reticenţa exportatorilor; concentrarea pe sortimente de calitate; caracter neconstrângător pentru terţi ce pot profita)

– Au caracter “paralegal” (zona “gri” a protecţionismului netarifar)

Aranjamentele privind comercializarea ordonată a produselor

• Înţelegeri multilaterale (de regulă) care vizează limitarea negociată şi controlată a comerţului internaţional cu anumite produse /grupe de produse– “planificare centralizată” a comerţului internaţoinal

• Ex. clasic: “Acordul Multifibre” (1974-1994), domeniul comerţului cu textile şi confecţii; înlocuit de “Acordul pentru Textile şi Confecţii” (ATC) din cadrul OMC (formă tranzitorie menită a se adapta total regimului normal în 2005)

• Accentuat discriminatorii; gestionate de ţările exportatoare; presupun un complicat sistem bazat pe principiul salvgardării; firmele exportatoare ajung să se cartelizeze

• Thomas Grennes, The Collision Course On Textile Quotas (http://www.cato.org/pubs/pas/pa-140.html )

II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul

preţurilor• Prelevările variabile la import (taxele de prelevare)

• Preţurile minime şi maxime la import

• Impozitele directe şi alte taxe cu caracter fiscal (barierele paratarifare)

• Măsurile de retorsiune

• Depozitele valutare prealabile la import

II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor – cont.

• Prelevările variabile la import– Practicate în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC) din Uniunea Europeană– Taxe suplimentare peste cele obişnuite (conşinute în tariful vamal comun al UE), menite

să compenseze diferenţa dintre preţul comunitar (mai mare) şi cel mondial (mai mic); de aici apare şi caracterul variabil (de ex. dacă preţul mondial scade, aceste taxe vor creşte)

• Preţurile maxime şi minime la import– Preţurile maxime:

• Folosite pentru a contracara strategia de tip monopolist a exportatorilor cu un semnificativ avantaj competitiv

• Împotriva suprafacturării (cu scopul scoaterii valutei din ţară sau repatrierii profiturilor prin tranzacţii intra CTN)

– Preţurile minime:• Folosite când preţurile interne sunt semnificativ mai mari decât cele de pe piaţa internaţionale• Folosite de ex. de SUA şi CEE/UE la produse precum cele agricole, siderurgice sau circuitele

integrate

II. Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor – cont.

• Impozitele directe şi alte taxe cu caracter fiscal (barierele paratarifare)– TVA; taxa în cascadă (se aplică la întreaga valoare, nu numai la cea adăugată); accizele (tutun,

ţigări, produse pretroliere, etc.); taxele “oculte” (vizează echipamente, mijloace de transport, bunuri de capital); taxe portuare; taxe statistice; taxe sanitare; taxe consulare etc.

– Aspectul de bariere netarifare derivă nu atât din nivelurile acestor taxe, cât din cumul, ordine de prelevare, discreţionarism în prelevare (implicit în instituirea şi eliminarea lor)

• Măsurile de retorsiune– Măsuri antidumping– Măsuri compensatorii

• Dubla natură: tarifară şi netarifară (ancheta de determinare a practicii de dumping sau subvenţionare conţine elemente puternice de barieră netarifară)

• Ex: pt. antidumping vezi Brink Lindsey, The US Antidumping Law: Rhetoric vs. Reality, http://www.freetrade.org/pubs/pas/tpa-007.pdf

• Depozitele valutare prealabile la import– Obligaţia de a depune, înainte de derularea importului (chiar cu câteva luni), în contul organelor

vamale o anumită cotă-parte (chiar până la 50%) din valoarea probabilă a viitorului import, în valuta de import; fără dobândă, sau cu dobândă modică (reprezintă o finanţare a statului);

– Pot condiţiona acordarea licenţei de import

III. Bariere netarifare care decurg din formalităţile vamale şi administrative privind importurile

• Evaluarea vamală

• Documentele şi formalităţile suplimentare cerute la import– (nr. mare de documente şi formalităţi; formatul diferit al acestora;

reguli greoaie de completare, penalizări pentru erori; personal insuficient sau insuficient calificat în punctele vamale; vămuirea doar în anumite puncte vamale limitate la număr, situate/dotate inadecvat, cu program redus, cu personal deficitar; documente necomunicate în prealabil; ne-acceptarea anumitor certificări standard şi solicitarea expresă a altora etc.)

Evaluarea vamală• Primele prevederi: art. VII al GATT + Acordul privind aplicarea art. VII

GATT, negociat la Runda Tokio (“Acordul privind evaluarea vamală”)

• Cinci metode de determinare a valorii în vamă (ordinea contează):– Preţul de tranzacţionare (din factura comercială)– Pr. mărfurilor identice– Pr. mărfurilor similare– Valoarea calculată– Valoarea dedusă

• Probleme:– Se operează cu teoria “preţului corect”– Idem teoria valorii adăugate

IV. Bariere netarifare care decurg din participarea statului la activităţile comerciale• Subvenţiile• Achiziţiile guvernamentale• Comerţul de stat, monopolul statului şi franşizele exclusive• Monopolul de stat asupra importului anumitor produse• Politici guvernamentale industriale şi măsuri de dezvoltare regională• Finanţări pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare şi alte politici

tehnologice• Sistemul naţional de impozitare şi asigurări sociale• Politici macroeconomice• Politici în domeniul concurenţei• Politici privitoare la investiţiile străine

V. Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene (obstacole tehnice)

• Sistemele de evaluare a standardelor şi conformităţii– Normele de securitate (tehnice, de igienă sau securitate a muncii)– Normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea– Normele privind reclama şi publicitatea

• Normele tehnice şi standardele industriale– Reglementate de acordul TBT (Technical Barriers to Trade) din cadrul GATT-OMC (iniţiat în

cadrul Rundei Tokio şi reformat/completat în cadrul rundei Uruguay)– Protejarea securităţii şi sănătăţii umane– Protecţia animalelor şi plantelor / mediului înconjurător în general– Prevenirea practicilor incorecte (de ex.: asigurarea informării cumpărătorului)– Altele: vizând calitatea, armonizarea “pur şi simplu”

• MPR (Mutual Product Recognition) versus Armonizare (Harmonization)

• Norme sanitare şi fito-sanitare– Reglementate de acordul SPS (Sanitary and Phitosanitary Measures) din cadrul OMC, în

vigoare din 1995

Măsuri promoţionale şi de stimulare a exporturilor

• (Dumitru Miron, Politici comerciale, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2006, pp. 211 şi urm.)

A. Măsuri promoţionale (sau de promovare a exporturilor)

B. Măsuri de stimulare a exporturilor

- prezumţie implicită: că exporturile trebuie stimulate şi promovate de către stat

A. Măsuri de promovare e exporturilor• Negocierea şi încheierea unor tratate de comerţ şi navigaţie, a unor acorduri comerciale şi de

plăţi sau a altor forme ale parteneriatului interguvernamental– Probleme care pot fi reglementate/prinse în astfel de acorduri: clauza naţiunii celei mai favorizate

(CNCMF), clauza tratamentului naţional (CTN), evitarea dublei impuneri, reguli de origine, salvgardarea, liste de reduceri ale barierelor comerciale, reguli generale de desfăşurare a schimburilor comerciale etc.

• Sprijinirea directă sau indirectă a firmelor pentru a participa la târguri şi expoziţii internaţionale– De ex: preluarea costurilor legate de închirierea spaţiilor de expunere, costuri de deplasare, campanii

publicitare aferente etc.

• Reprezentarea comercială în străinătate– Agenţiile comerciale din cadrul misiunilor diplomatice (culeg info privind climatul general din ţara

gazdă, pregătesc şi elaborează culegeri de norme şi uzanţe comerciale, mijlocesc contacte, intermediază invitaţii la evenimente comerciale/licitaţii/târguri, elaborează studii de conjunctură etc.)

• Sprijinirea activităţilor promoţionale ale camerelor de comerţ şi industrie– Legislaţie; facilităţi fiscale etc.

• Prestarea unor servicii de informare şi orientare a clienţilor externi, acordarea de consultanţă şi asistenţă de specialitate acestora

B. Măsuri de stimulare a exporturilor

• De natură bugetară

• De natură fiscală

• De natură financiar bancară

• De natură valutară

Măsuri de stimulare a exporturilor de natură bugetară

• Subvenţiile directe de export– Sume de la bugetul de stat plătite direct exportatorilor pentru a le “eficientiza” activitatea de

export– Sunt dedicate unor scopuri variate (directe de export; pentru folosirea prioritară a bunurilor

indigene; pentru promovarea anumitor ramuri industriale; pentru stimularea ajustărilor structurale; pentru dezvoltare regională; pentru cercetare dezvoltare etc.)

– În principiu (mai ales cele directe de export) sunt interzise în cadrul multilateral (OMC)– Sectoare tradiţional subvenţionate: agricultura, siderurgia, industria textilă şi a încălţămintei,

construcţia de nave etc.– O clasificare (problematică): ne-specifice (nu vizează anumite afaceri sau industrii limitate; se

presupune că n-ar avea efect distorsionant “subvenţia neutră”?); specifice (ar viza cu dedicaţie anumite afaceri/firme su sectoare restrânse de activitate şi, prin aceasta, ar avea efect distorsionant, falsificând conpetiţia economică)

• Primele directe de export– Acordate firmelor care au deja activităţi profitabile pe pieţele externe (sau, uneori, doar interne)– Poate fi direcţionată/influenţată activitatea de export (tipuri de produse, pieţe de abordat,

tehnici tranzacţionale etc.)

• Subvenţionarea indirectă a exporturilor– Subvenţionarea sectoarelor din amonte sau aval (energie, materii prime, distribuţie)– Subvenţionarea anumitor servicii (infrastructură în general, transporturi, telecomunicaţii)

Măsuri de stimulare a exporturilor de natură fiscală

• Facilităţi fiscale care vizează fluxurile de bunuri de export-import– Scutiri de la plata drepturilor vamale la anumite bunuri/tipuri

de tranzacţii– Reduceri/restituiri(drawback) de taxe la anumite importuri

(de ex. prelucrare în lohn sau reexport în general)

• Facilităţi fiscale acordate direct companiilor care participă la activităţi de export– Reducerea/amânarea impozitelor/bazei de impozitare la

impozitele directe (care vizează direct companiile)

Măsuri de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară

• De regulă acordate/administrate prin intermediul “Eximbank”-urilor (băncilor de import-export)

• Creditul furnizor– Se asigură

• Creditul cumpărător– Se garantează

• Liniile de credit– Ex: simple/clasice, credite consorţiale, creditele de

asistenţă

Măsuri de stimulare a exporturilor de natură valutară

• Primele valutare– Curs preferenţial (mai mare; “cu primă”) la conversia valutei

încasate la export în monedă naţională

• Deprecierea monedei naţionale– Stimulează exporturile numai pe termen scurt şi numai dacă

se produce în ritm superior celui în care se erodează puterea de cumpărare la intern

– Oricum, chiar atunci când manevra reuşeşte, exportatorii sunt sprijiniţi în primul rând pe seama populaţiei autohtone, ale cărei importuri au fost artificial scumpite

Măsuri promoţionale şi de stimulare - probleme

• Pe linia calculului economic:– Problema criteriilor: ce firmă, sector, produs, tehnologie etc. stimulez sau

promovez?– cât de bine poziţionaţi sunt funcţionarii publici (birocraţii) pentru descoperirea

acestor lucruri?– Ce s-ar întâmpla cu resursele oferite prin aceste mecanisme (dacă e cazul) dacă n-

ar fi alocate în această direcţie?

• Pe linia stimulentelor:– Cât de coerent sunt motivaţi decidenţii (mecanism adecvat de

premiere/penalizare) pentru a lua deciziile corecte? Cât de vulnerabili în raport cu grupurile de interese

• În ce raport se află astfel de politici cu principiul avantajului comparativ?– Două posibilităţi:

• În răspăr cu principiul AC: atunci de ce mai trebuie aceste sectoare stimulate/promovate?• În concordanţă cu pp AC: cine este într-o mai bună poziţie pentru a determina/descoperi

AC: birocraţii sau antreprenorii vezi discuţia de la caracterul antreprenorial al AC

“Cererea” şi “oferta” de protecţionism

• Avem de a face realmente cu o piaţă? (nu, deoarece nu suntem în sfera strictă a tranzacţiilor voluntare; se tranzacţionează privilegii de tip monopolist)

• “Cererea” de protecţionism:– Companii din sectoarele concurate de importuri (în general)– Grupările sindicale– Sectoarele tehnologic-intensive– Grupările ecologiste– Alte categorii (sectorul lobby-ului; furnizori externi deja prezenţi pe piaţă în dauna

noilor intraţi etc.)

• Oferta de protecţionism– Toate palierele aparatului de stat (legislativ, executiv, administrativ)