politici comerciale

174
Universitatea „Alma Mater” din Sibiu Facultatea de ŞtiinŃe Economice Program de studii: Afaceri internaŃionale IACOB VLĂDUł POLITICI COMERCIALE CURS Editura „Alma Mater” Sibiu, 2010

Upload: lavinia-florescu

Post on 08-Apr-2016

112 views

Category:

Documents


19 download

DESCRIPTION

Politici Comerciale

TRANSCRIPT

Page 1: Politici Comerciale

Universitatea „Alma Mater” din Sibiu Facultatea de Ştiin Ńe Economice

Program de studii: Afaceri interna Ńionale

IACOB VL ĂDUł

POLITICI COMERCIALE

CURS

Editura „Alma Mater” Sibiu, 2010

Page 2: Politici Comerciale

Discutat şi aprobat în şedinŃa de catedră din data

de 17.09.2010

ConŃinutul a fost stabilit pe baza bibliografiei cursului

Page 3: Politici Comerciale

T1.ASPECTE DEFINITORII ALE POLITICII COMERCIALE

1.1 Obiectivele politicii comerciale

Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unui stat care vizeaza sfera relatiilor econimice externe ale acestuia .

Prin politica comerciala se intelege totalitatea reglementarilor adoptate de catre stat (cu character juridic, administrative, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc.) in scopul promovarii sau al restrangerii schimburilor comerciale externe si al protejarii economiei nationale de concurenta straina.

Obiectivul pe termen lung, pe care statele il urmaresc cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala, este stimularea dezvoltarii economiei nationale, la adapost de concurenta straina.

Obiectivele pe termen scurt si mediu, pe care statul le poate urmari cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala sunt:

- perfectionarea structurii schimburilor comerciale externe ; - restrangerea sau stimularea comertului cu anumite produse sau grupe de produse ; - anumite modificari in orientarea geografica a schimburilor comerciale (intensificarea

schimburilor comerciale cu anumite tari si regiuni, restrangerea cu altele); - imbunatatirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumparare a exporturilor.

Aceste obiective pot diferi de la un stat la altul in functie de o serie de conditii interne si internationale.

Reglementarea relatiilor economice dintre state a devenit o necessitate obiectiva, mai ales in perioada postbelica, ca o urmare fireasca a adancirii interdependentelor economice internationale, perioada in care , pe langa unele reglementari ale relatiilor economice dintre state pe plan bilateral, subregional sau regional, a aparut tendinta de multilateralizare a relatiilor economice dintre state.Aceasta tendinta s-a materializat prin intermediul unor acorduri care au incercat sa codifice anumite principii si reguli in ceea ce priveste folosirea diverselor instrumente si masuri de ppolitica comerciala in relatiile reciproce.

Instrumentele de politica comerciala folosite de catre state au fost din ce in ce mai diversificate, dar in acelasi timp a fost o perioada de escaladare a incalcarilor principiilor si regulilor statuate in anumite acorduri in ceea ce priveste folosirea acestor instrumente , pe fondul unei puternice tendinte de regionalizare a schimburilor prin proliferarea grupurilor economice integrationiste.

In domeniul politicii comerciale se actioneaza cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente si masuri :

- de natura tarifara (vamala); - de natura netarifara (inclusiv paratarifara); - de natura promotionala (de promovare si de stimulare).

S-a incercat, prin numeroase puncte de vedere ale analistilor economici, decidentilor politici si cercurilor de afaceri, sa se explice principiile specializarii internationale a economiilor, locul acestor puncte de vedere fiind luat de dezbaterea Asupra tipului de comert exterior care ar trebui promovat : comertul correct sau comertul liber.

Comertul corect (comert administrat) presupune ca guvernele sa intervina active, in variate modalitati, pentru a crea premisele ca exporturile firmelor interne sa obtina o cota echitabila din pietele externe si ca

Page 4: Politici Comerciale

importurile sunt controlate pentru a minimize pierderile de locuri de munca si de cota de piata in anumite sectoare.

Comertul liber presupune ca autoritatile publice din tarile participante la circuitul commercial internatuional exercita o influenta minima asupra fluxurilor de import si export si asupra deciziilor companiilor si indivizilor.

1.2 Tipuri de politici comerciale

Desi s-au conturat tipuri standard de atitudini cu privire la raportarea economiilor nationale la mediul comercial extern, practica in domeniul politicilor comerciale nu a consacrat modele general aplicabile.

Tipurile de politici comerciale folosite de diverse state , dar si in diverse perioade sunt:

- politica de liber schimb; - protectionismul moderat si compatibil cu normele multilaterale de conduita; - protectionismul derogatoriu de la conduita comerciala multilaterala; - politica de sanctiuni comerciale; - politica autarhica.

Politica de liber schimb Liberul schimb este mai degraba un deziderat decat o stare de fapt.

Liberalizarea comerciala este o stare in care se observa o relaxare a protectionismului.

In conceptia lui John Stuart Will, din schimbarile comerciale deriva trei categorii de avantaje :

- efectele economice directe ale comertului exterior; - efectele indirecte ale comertului; - beneficiile economice ale schimburilor comerciale sunt completate de efectele sale asupra

climatului intellectual si moral. Acest tip de politica comerciala a dus, in tarile care l-au adoptat, la cresteri ale productivitatii

muncii, superioare celor inregistrate in tarile care s-au bazat pe politici comerciale protectioniste.

Prin politica liberului schimb, tarile pot achizitiona tehnologii moderne si isi pot expune, economiile la acele niveluri de concurenta care le oblige sa-si sporeasca productivitatea.

De asemenea , liberalizarea comerciala coroborata cu internationalizarea afacerilor, modifica practicile de afaceri, transforma filozofiile organizationale ale companiilor si redefinesc compartimentul consumatorilor si obiceiurile de consum.Se poate afirma, de asemenea, ca o astfel de politica pune oamenii in legatura , reducand izolarea, liberalizarea fluxurilor comerciale si determina comerciantii sa dovedeasca mai multa responsabilitate fata de consumatori.

Se considera ca un comert mai liber promoveaza pacea si stabilitatea.

Relatia dintre liberalizarea schimburilor comerciale si liberalizarea climatului politic a fost un subiect sensibil al dezbaterilor cu privire la permanentizarea acordarii clauzei natiunii celei mai favorizate de catre S.U.A. Chinei si cu privire la aderarea acestei tari la O.M.C.

Ecologistii considera ca un comert mai liber va conduce la dezvoltarea activitatilor economice, ceea ce va duce la degradarea mediului ambient.

Page 5: Politici Comerciale

Politica protectionista Definirea protectionismului, ca un segment particular al politicii comerciale, s-a facut doar in epoca moderna, desi a existat intotdeauna.Se observa insa o reducere notabila a formei istorice a protectionismului ,si anume cel tarifar si paratarifar. Autoritatile publice sunt supuse, pe intreg globul, la presiuni, atat din partea companiilor eficiente si a comunitatilor locale respective pentru sustinerea uniu comert liber , cat si din partea companiilor mai putin eficiente si a autoritatilor locale, a cercurilor de afaceri si a sindicatelor din regiunile respective in sustinerea unui comert correct.

Nivelul protectiei, aplicat in ansamblu sau in anumite sectoare, difera de la o tara la alta sau de la o etapa la alta.

Folosirea unui instrument tarifar si netarifar la nivelul la care distorsiunile la nivelul echilibrelor economice sunt relative mici, duce la o incadrare a politicii comerciale a statului respective ca fiind catalogata a fi protectionist-moderata.

In cadrul unor politici comerciale nationale, statele folosesc masuri de politica comerciala convenite in cadrul negocierilor comerciale bilaterale sau multilaterale.

Adesea insa se apeleaza la derogari de la principiile de baza ale comertului international, la incalcarea unor angajamente intrnationale asumate la nivel bilateral, regional sau multinational.

Rationamentele legate de evolutia conjuncturii economice justifica, in opinia unor analisti, masurile protectioniste.

Curentulconjuncturalistilor(analisti care considera ca masurile protectioniste se justifica din ratiuni legate de evolutia conjuncturii economice) sustine idea ca, atunci cand economia internationala se confrunta cu o conjuncture nefavorabila, se justifica apelarea la masuri protectioniste pentru a pastra o parte cat mai mare din piata interna pentru companiile indigene , permitandu-le sa depaseasca momentele de decline ale cererii.

Curentul structuralistilor (analisti care se concentreaza pe dimensiunea structurala a protectionismului) considera ca se apeleaza la masuri protectioniste ca urmare a faptului ca structurile din economie nu sunt adecvate pentru a sustine concurential anumite ramuri sau productii.

1.3 Piata protectionismului: cerere, oferta, cost. In evolutia sa protectionismul este supus legii cererii si ofertei.

Cererea de protectionism Pe scena politica actioneaza mai multa grupuri de interese care au de castigat de pe urma protectiei ;

manifestandu-se prin diferite modalitati de utilizare a propriilor resurse pentru a influenta procesul politic (vot, lobby, etc.).

Purtatorii cererii de oferta sunt:

- Companiile. Practic masurile protectioniste sunt utilizate pentru a obtine avantaje de pe urma restrictiilor comerciale aplicate concurentilor externi,desi theoretic sunt justificate de nevoia de a proteja locurile de munca;

- Grupurile sindicale ; sunt folosite frecventin sustinerea protectionismului. Apetenta pentru restrictii comerciale le este diminuata datorita efectelor negative pe care le naste (reducerea calitatii produselor , ingustarea gamei de alegere, cresterile de pret). Ser folosesc de argumentul maximizarii salariilor si protejarea locurilor de munca ;

Page 6: Politici Comerciale

- Sectoarele tehnologic-intensive. Solicita masuri si politici protectioniste pentru a pastra cat mai mult timp avansul tehnologic, dorinta de a valorifica la maximum efectul de economie de scara sau de gama , de a prelungi ciclul de viata al produsului. Fenomenul este legat de varianta moderna a “teoriei politicii comerciale strategice , care confirma ca restrictiile comerciale sunt considerate drept mijloc de contracarare a distorsiunilor mediului concurential, generate de structura oligopolista a unor piete internationale;

- Grupurile ecologice. Liberalizarea comertului accentueaza impactul negative asupra mediului si cresterii economice;

- Organizatiile care militeaza in domeniul drepturilor omului (Contracararea muncii copiilor sau munca fortata);

- Grupurile de protectia consumatorului (Impiedicarea patrunderii pe piata proprie a produselor care nu raspund celor mai inalte exigente in materie de siguranta in exploatare );

- Companiile de consultanta juridical si de lobby (Anumite conflicte pot fi alimentate in mod artificial pentru a spori utilitatea si castigurile );

- Alti furnizori externi ai bunurilor al caror import se doreste a fi restrictionat ; - Canalele politice . Se incearca o determinare a modificarii reglementarilor de politica

comerciala existente pentru a le face mai usor accesibile solicitantilor de protectie. Oferta de protectionism

Este oferita de acei oficiali, care au raspundere in diferite grade legate de edictarea de legislatie protectionista , punerea in aplicare de reglementari protectioniste si negocierea de concesii comerciale cu alte guverne.

Sunt ierarhizati pe doua paliere:

- Palierul politic – care are in compunere membri ai legislativului si varfurile executivului; - Palierul administrative – are in compunere functionarii publici.

Acordarea unor favoruri protectioniste divide beneficiarii in doua tabere representative :favorizatii de pe urma aplicarii masurii si nefavorizatii.

Pentru a evita aceasta diviziune se poate apela la doua tactici representative:

- simularea acordarii de protectie; - acordarea indirecta de protectie.

Costurile protectionismului Fiind un comportament commercial deosebit de costisitor pentru cei implicate, protectionismul naste

anumite efecte negative , ca urmare a aplicarii sale, precum:

- costuri ridicate suportate de consumatori, care decurg din preturile superioare platite nu numai pentru bunurile din import, ci si pentru cele din productia interna;

- castigurile producatorilor interni se limiteaza la marja de crestere a preturilor aferente livrarilor interne;

- efectele redistributive excessive in detrimental utilizatorilor produselor protejate; - diminuarea eficientei cu care opereaza economia protejata ; - riscul aparitiei unei adevarate spirale protectioniste ,in care efectele protectiei se constituie ,ele

insele, in determinanti autonomi ai unor masuri protectioniste; - cresterea preturilor la produse folosite ca imput-uri in alte industrii determina o inrautatire a

conditiilor de competitivitate relative a acestora, putand face din ele noi candidate la obtinerea de protectie fata de concurenta externa si/sau generand pierderi suplimentare de locuri de munca, in aceste ramuri;

Page 7: Politici Comerciale

- chiar si pentru ramurile protejate,majorarile de prêt induse pot avea efecte negative, in masura in care fie reduce cererea pentru produsele respective,in mod absolut, fie o reorienteaza catre produsele de substitutie;

- cresterea preturilor la anumite produse, in special la acele produse caracterizate de o relative inelasticitate a cererii, fac ca o proportie mai mica a veniturilor disponibile sa poata fi dedicate achizitionarii de produse ale altor ramuri,generand astfel o noua sursa de dificultati pentru sectoarele neprotejate;

- preturile majorate datorita protectiei reprezinta, in ultima instanta, o reducere a salariilor nominale , ceea ce, pe ansamblul economiei , duce la o reducere a comprtitivitatii internationale a numeroase sectoare economice si a unor intregi economii nationale.

1.4 Instrumente ale politicilor comerciale La nivellegislativ protectionismul este derivate din actele normative de natura celor edictate de catre

parlamentele nationale si poate fi mai ridicat sau mai scazut , in functie de perioada analizata , filozofia comerciala cultivata.

La nivel executive numeroase reglementari ale autoritatilor guvernamentale sau ale autoritatilor locale se constituie in eficace masuri protectioniste.

La nivelul comportamentului unor actori economici sau noneconomici, cultivarea ideii conform careia prin cumpararea produselor indigene se pastreaza locurile de munca sau se conserva unele moduri de viata traditionale poate deveni o fateta a protectionismului greu de deposit cu ocazia negocierilor interguvernamentale.

Instrumente de politica comerciala tarifara (vamala) Taxele vamale – impozite indirecte, percepute de catre stat asupra marfurilor atunci cand acestea

trec granitele vamale ale tarii respective.Sunt instrument de politica comerciala de natura fiscala .

Pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

- dupa scopul impunerii (sau nivelul impunerii); - dupa obiectul impunerii; - dupa modul de percepere (sau de asezare); - dupamodul de stabilire (sau fixare de catre stat).

Tariful vamal – este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum si taxa (taxele) vamala perceputa asupra fiecarui produs sau grupa de produse.

Clasificarea marfurilor dupa aceste tarife – criterii:

• originea marfurilor (animala, vegetala, minerala); • gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite); • combinatia celor doua criterii.

Tipurile de tarife vamale:

- tarife vamale simple (concurentiale) – au o singura coloana de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale, indifferent de provenievta lor;

- tarifele vamale compuse - au doua sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicandu-se marfurilor provenind din anumite tari.

Pot fi:

- conventionale; - autonome;

Page 8: Politici Comerciale

- preferentiale (pe baza de reciprocitate sau pe baza de nereciprocitate). Efectul protectionist al tarifelor vamale. Imbraca doua forme:

- protectia nominala – vizeaza valoarea intregului produs supus impunerii vamale si este exprimata de taxele vamale inscrise in tarifele vamale oficiale ale statelor, date publicitatii (taxe vamale nominale );

- protectia efectiva – masoara sporul valorii nou create pe unitatea de produs finit in absenta tarifului vamal. Ea trebuie calculata.

Teritoriul vamal – acel teritoriu in interiorul caruia este in vigoare un anumit regim vamal, o anumita legislatie vamala.

Uniunile vamale sunt principala forma de extindere a teritoriului vamal si sunt de doua feluri:

- perfecte (complete), cand sunt vizate toate produsele care se schimba reciproc si cu tertii; - imperfecte (incomplete), cand sunt vizate numai o parte din produsele care se schimba reciproc

si cu tertii. O forma secundara de extindere a teritoriului vamal o constituie si zonele de liber schimb. Tarile

participante la zona elimina barierele tarifare si netarifare , in relatiile comerciale reciproce pentru toate produsele sau numai pentru o parte din acestea , iar relatiile cu tertii nu instituie o politica comerciala comuna, “fiecare tara membra pastrandu-si independenta in materie de politica comerciala.

Ele sunt de doua feluri:

- perfecte (complete) – vizeaza toate produsele care se schimba reciproc; - imperfecte (incomplete) – vizeaza numai o parte din produsele care se schimba reciproc.

Restrangerea teritoriului vamal (excludere sau exceptare vamala) – este exceptarea de la regimul vamal in vigoare a unei portiuni dintr-un stat national. In aceste zone nu se percep taxe vamale de import. Mai poarta denumirea de zona libera.

Zonele economice speciale – pastreaza caracteristica zonelor libere, dar prezinta si unele particularitati;

- dimensiunea lor este foarte mare; - obiectivul urmarit este atragerea capitalului strain caruia I se acorda facilitate inseminate

(scutiri de impozite pe venit, scoaterea din tara a profitului in valuta, etc.). Incidente ale uniunilor vamale asupra schimburilor comerciale internationale

Creare de comert – aparitia de noi fluxuri comerciale in cadrul uniunilor vamale care inlocuiesc sursele de furnizare mai putin eficiente cu sursele cele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor de productie. Aceasta este crearea interna de comert.Daca inlocuirea unor fluxuri mai putin eficiente din interiorul uniunii vamale se face cu fluxuri mai eficiente din afara uniunii vamale atunci are loc fenomenul de creare externa de comert (deturnare negative de comert).

Prin deturnare (deviere, reorientare) de comert se intelege inlocuirea surselor mai eficiente de furnizare a marfurilor din afara uniunii vamale mai putin avantajoase.

Instrumente de politica comerciala de natura netarifara (inclusive paratarifara) Barierele netarifare – complex de masuri si reglementari de politica comerciala (publice sau private),

care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxul international de de bunuri si servicii si care au ca principal scop apararea pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantelor de plati.

Particularitati:

Page 9: Politici Comerciale

- prin formele pe care le imbraca ,barierele netarifare urmaresc marfurile pe tot parcursul lor , de la exportator si pana la consumatorul final, actionand esalonat, din momentul in care s-a efectuat comanda pentru un anumit produs ce urmeaza sa fie importat si pana in momentul consumului final al acestuia;

- marea diversitate si gradul lor diferentiat de protectie; - domeniile extreme de variate de aplicabilitate , legate de sfera relatiilor economice

internationale; - in marea lor majoritate, aceste bariere sunt mai greu de cunoscut de catre exportatori si din

aceasta cauza se evalueaza mult mai greu gradul lor de protectie si mai ales gradul lor de discriminare;

- barierele netarifare pot influenta direct volumul fizic al marfurilor importate . G.A.A.T. (Acordul General pentru Tarife si Comert) a clasificat barierele netarifare in cinci grupe:

1. Bariere netarifare care implica o limitare cantitativa directa a importurilor. Forme:

a. interdictiile (prohibitiile) la import – reglementari adoptate de catre stat care interzic total sau partial, pe o perioada determinate de timp sau nelimitat , importul anumitor produse sau grupe de produse ;

b. contingentele de import – sunt plafoane maxime, cantitative sau valorice, admise la importul anumitor produse sau grupe de produse , pe o perioada determinate de timp. Sunt de doua feluri: globale si bilaterale.

c. licentele de import – sunt autorizatii pe care statul le acorda firmelor importatoare , pentru un anumit produs sau grupa de produse sip e o perioada rezonabila de timp, in functie de natura produsului si distanta geografica fata de tara de provenienta .

d. limitarile la export – sunt intelegeri oficiale sau neoficiale care intervin intre anumite state , prin care tara exportatoare se oblige sa reduca volumul exportului unui produs sau grupa de produse pana la un anumit nivel si pe o perioada determinate de timp;

e. acordurile privind comercializarea ordonata a produselor – sunt intelegeri bi sau multilaterale , care intervin intre state si care vizeaza limitarea negociata si controlata a comertului international cu anumite produse sau grupe de produse.

2. Bariere netarifare care implica indirect limitarea importurilor prin mecanismul preturilor

a. prelevarile variabile la import – sunt taxe vamale suplimentare si se calculeaza ca diferenta intre pretul de import si pretul comunitar;

b. preturile minime si maxime la import – un mijloc restrictive folosit de tarile dezvoltate ;

c. impozitele indirecte si alte taxe cu character fiscal;

d. taxele de retorsiune – se aplica numai ca masuri de raspuns fata de o politica comerciala neloiala.

3. Barierele netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile

a. evaluarea valorii marfurilor in vama;

b. documente sformalitati suplimentare cerute la import.

4. Bariere netarifare care deriva din participarea statului la activitatile comerciale

a. achizitiile guvernamentale (piata publica) – sunt cumpararile de bunuri si servicii de catre stat;

Page 10: Politici Comerciale

b. comertul de stat – totalitatea operatiunilor de vanzare-cumparare effectuate de intreprinderile de stat;

c. monopolul de stat asupra importului anumitor produse – permite statelor sa limiteze importul la produsele respective sis a stabileasca preturile de vanzare cu amanuntul la aceste produse, de regula, foarte ridicate pentru a restrange consumul acestora.

5. Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice)

Obstacolele tehnice – sunt reglementari in vigoare pe plan international (standarde internationale) sau in anumite state (standarde nationale) cu privire la diferitele caracteristici tehnice si de calitate care trebuie sa fie indeplinite de produsele importate ca si de cele indigene. Au ca scop protejarea sanatatii si securitatii consumatorilor, protectia fito-sanitara, securitatea publica,etc.Cele mai raspandite obstacole sunt:

a. normele sanitare si fito-sanitare – sunt reglementari care vizeaza produsele destinate consumului oamenilor si animalelor. Exista patru categorii de obstacole sanitare si fito-sanitare: - obstacole chimice;

• obstacole macrobiologice; • obstacole legate de prezenta insectelor si rozatoarelor; • obstacole legate de etichetaj.

b. normele de securitate – sunt reglementari care vizeaza bunurile destinate consumului productiv si care cer indeplinirea unor conditii de calitate,a unor prescriptii tehnice de igiena si securitate a muncii carora trebuie sa le corespunda produsele importate ca si cele indigene;

c.norme privind ambalarea, marcarea si etichetarea – sunt reglementari care vizeaza cerintele speciale cu privire la ambalarea, marcarea si etichetarea produselor de import, foarte diferite de la o tara la alta.

T 2.NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND POLITICA VAMALA

2.1.Instrumente de politica vamala Politica vamala reprezinta o componenta a politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementarilor

si normelor emise de stat prin institutiile abilitate care vizeaza intrarea sau iesirea in si din tara a marfurilor si care implica:

- controlul marfurilor, a documentelor insotitoare si a mijloacelor de transport, cu ocazia trecerii frontierei vamale;

- indeplinirea formalitatilor vamale; - impunerea vamala prin plata creantelor vamale; - alte formalitati specifice, reglementate prin acte normative.

Politica vamala este o componenta a politicii comerciale a unui stat. Vizeaza intrarea sau iesirea in/din tara a marfurilor si mijloacelor de transport, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale.

Instrumentele de politica vamala folosite sunt:

Page 11: Politici Comerciale

- legile, codurile si regulamentele vamale – acestea sunt elemente de natura legislative si totodata diferentiaza politicile vamale intre statele lumii;

- tarifele vamale – sunt principalele instrumente prin care se realizeaza impunerea vamala. Cuprind procentual nivelul taxelor vamale ce se percep asupra marfurilor importate sau exportate, in functie de procedurile aplicate. Sunt mijloace indirecte prin care se protejeaza economia unui stat.Taxele vamale, inscrise in aceste tarife,reprezinta restrictia comerciala cea mai veche , ca aplicabilitate.In tarifele vamale – fiecarei pozitii a nomenclatorului de marfuri ii sunt associate anumite niveluri de taxe vamale.Nomenclatorul tarifar este universal valabil, in timp ce taxele vamale, exprimate prin structura si nivelul lor, exprima interesele de politica comerciala specifice fiecarui stat.

- taxele vamale - reprezinta impozitele percepute de stat atunci cand marfurile trec frontiera vamala a statului respective.In general, taxele vamale sunt percepute la import.Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protectie,taxa fiind cu atat mai ridicata cu cat conditiile de productie pe piata interna sunt mai defavorabile fata de cele ale exportatorilor straini. Tranzitul, supus altadata taxelor vamale,prevede numai prescriptii de servicii pentru transportul marfurilor in tranzit sau pentru depozitarea lor temporara pe teritoriul de tranzit.

2.2 Sistemul vamal – structura institutionala de aplicare a politicii vamale Sistemul vamal – acea structura complexa care cuprinde parghiile utilizate de stat pentru

influentarea activitatii vamale, metodele administrative si de conducere, cadrul institutional alcatuit din institutii si organe cu atributii in domeniul vamal, cadrul juridic format din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu character normative in domeniul activitatii vamale.

Obiective – la nivel de economie nationala: protejarea intereselor economice ale statului; elaborarea de statistici relevante despre activitatea de comert exterior; infaptuirea politicii fiscale a statului; incurajarea activitatilor de export prin diverse forme si mijloace. Impunerea - instrument principal in aplicarea politicii vamale. Impunerea – un complex de masuri si operatii effectuate in baza legii,care au drept scop: -stabilirea taxei vamale aferente operatiunii de import-export; -indeplinirea formalitatilor vamale; -evaluarea marfurilor in vama; -plata taxelor vamale. Impunerea vamala are in componenta sa doua laturi: politica si tehnica.Impunerea vamala, in activitatea de comert exterior presupune, din punct de vedere al politicii practicate de un stat la un anumit moment, aplicarea unor principii de politica economica de incurajare a dezvoltarii unei ramuri sau subramuri economice si/sau extinderea relatiilor economice cu strainatatea. Functiile impunerii vamale: -functia fiscala – taxele vamale reprezinta o sursa de venituri la bugetul de stat; -functia protectionista – taxele vamale percepute la import ridica artificial pretul intern al marfurilor importate, protejand astfel producatorii interni; -functia de negociere – statele pot negocia , intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii tarifare reciproce. Obiectul impunerii – il constituie marfurile care fac obiectul formelor de desfasurare a activitatii de comert exterior, respective importul, exportul sau tranzitul vamal, subiectul impozitului fiind persoana fizica sau juridical obligate prin lege la plata acestuia .

Page 12: Politici Comerciale

Cota de impunere – reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere, care in activitatea vamala, de regula, este calculata sub forma de cota procentuala. Declaratia vamala in detaliu – document prin care sunt furnizate informatiile necesare realizarii obligatiilor fiscale .Se poate depune ,fie la o unitate vamala de frontiera,fie la o unitate vamala de interior,in functie de posibilitatile titularilor de a prezenta marfurile in vederea controlului vamal. Termenul de plata – reprezinta momentul validarii declaratiei vamale, care coincide cu liberal de vama, permitand declarantului vamal sa dispuna de acele marfuri care au facut obiectul declararii. T 3. FUNDAMENTE TEORETICE ALE PROTECTIEI TARIFARE 3.1Forme ale protectiei vamale – protectia efectiva si protectia nominala Efectul protectionist al tarifelor vamale imbraca doua forme : cea a protectiei nominale; cea a protectiei effective. Protectia nominala vizeaza valoarea intregului produs supus impunerii vamale si este exprimata de taxele inscrise in tarifele vamale oficiale ale statelor, date publicitatii. Aceste taxe vamale mai poarta denumirea de taxe vamale nominale. Nivelul lor este diferit ,de la un produs la altul; de la o grupa de produse la alta. Acest nivel al impunerii vamale este direct proportional cu gradul de prelucrare a marfurilor. Protectia efectiva masoara sporul valorii nou create pe unitatea de produs finit, in absenta tarifului vamal.Compararea pur cantitativa a nivelului taxelor nominale , fara a se tine seama de gradul de prelucrare a marfurilor supuse impunerii vamale, nu este suficienta pentru a aprecia intensitatea (efectul) actiunii acesteia, ca instrument de protectie.Pentru a aprecia aceasta intensitate se opereaza cu protectia efectiva, care vizeaza valoarea nou create si incorporate in produsul supus impunerii vamale (adica manopera) Daca protectia nominala este cunoscuta,cea efectiva trebuie calculate:

Tf. x Vf.-Tm. x Vm.

Unde:

Te = taxa vamala efectiva (rata protectiei efective); Tf = taxa vamala nominala perceputa asupra produsului finit importat; Tm = taxa vamala nominala perceputa asupra materiei prime importate; Vf = valoarea produsului finit; Vm = valoarea materiei prime. Factorii care influenteaza rata protectiei effective sunt:

- nivelul celor doua taxe vamale (la produsul finit si la material prima); - dispensia tarifara;

• gradul de prelucrare a produselor (proportia in care se combina factorii de productie) a – Exemplul nr. 1 • produsul finit importat valoreaza 1 000 USD; • material prima incorporata in produsul finit reprezinta 50% (adica 500 USD); • taxa vamala perceputa asupra produsului finit este de 10%; • taxa vamala perceputa asupra materiei prime este zero. atunci:

Te =

x 100Vf.-Vm.

10/100 x 1000 – 0,500Te =

x 100 = 20 %1000 - 500

Page 13: Politici Comerciale

b. Exemplul nr. 2

• idem ca la exemplul nr. 1; • materia prima incorporate in produsul finit reprezinta 50%; • se percepe o taxa vamala de 5%;

atunci:

10/100 x 1000 – 5/100 x 500

c. Exemplul nr.3 :

Daca taxa vamala perceputa asupra materiei prime este mai mare decat taxa vamala perceputa asupra produsului finit atunci rata protectiei effective va fi mai scazuta decat cea nominala sau chiar nula (in exemplele urmatoare ,cand taxa vamala perceputa asupra materiei prime este de 15% si de 20%)

Din exemple rezulta:

- protectia efectiva variaza direct proportional cu nivelul taxei vamale nominale perceputa asupra produsului finit si invers proportional cu nivelul taxei vamale nominale perceputa asupra materiei prime ce intra in componenta produsului finit.

d. Exemplul nr.4

• daca taxa vamala la produsul finit se reduce de la 10% la 8%, iat taxa vamala la material prima se reduce de la 5% la 0%, dispersia tarifara creste de la 5 puncte procentuale la 8 puncte procentuale; astfel creste si rata protectiei effective: Concluzie:

- protectia efectiva variaza direct proportional cu nivelul dispersiei tarifare ; daca aceasta creste , sporeste si protectia efectiva si invers.

Protectia efectiva depinde nu numai de nivelul celor doua categorii de taxe vamale (la produsul finit si la material prima) cat si de proportia in care se combina factorii de productie (sau de gradul de prelucrare a produsului).

e. Exemplul nr.5

Te =

x 100 = 15 %1000 - 500

10/100 x 1000 – 15/100 x 500Te =

x 100 = 5 %1000 - 500

10/100 x 1000 – 20/100 x 500Te =

x 100 = 0 %1000 - 500

8/100 x 1000 Te = x 100 = 16 %1000 - 500

Page 14: Politici Comerciale

• daca la un produs finit, in valoare de 1 000 USD, material prima incorporate reprezinta 90% (900 USD), iar manopera (valoarea nou creata) numai 10% (100 USD) si taxa vamala nominala perceputa asupra produsului finit este de 5%, iar cea perceputa asupra materiei prime este zero, atunci rata protectiei efective va fi :

5/100 x 1000 Te = x 100 = 50 %1000 - 900

Concluzie:

• cu cat ponderea manoperei (valori nou create) incorporate in produsul finit este mai mica, iar ponderea materiei prime este mai mare, deci cu cat gradul de prelucrare a produsuluisupus impunerii vamale este mai redus , chiar in conditiile perceperii unei taxe vamale nominale scazuta, perceputa asupra produsului finit, rata protectiei effective este mai ridicata si invers.

T 4 TERITORIUL VAMAL SI PRINCIPALELE TIPURI DE BLOCURI COMERCIALE 4.1 Teritoriul vamal – acel teritoriu in interiorul caruia este in vigoare un anumit regim vamal , o anumita legislatie vamala. De regula, coincidecu cel al statului.Exista insa situatii de extindere a teritoriului vamal sau de restrangere a teritoriului vamal. Uniunea vamala functioneaza intre doua sau mai multe state. Teritoriul vamal insumeaza teritoriul statelor In situatia extinderii teritoriului vamal tarile desfiinteaza, dintr-o data sau treptat,barierele tarifare si netarifare,in relatiile comerciale reciproce,iar relatiile cu tertii aplica o politica comerciala comuna si un tariff vamal comun. Principala forma de extindere a teritoriului vamal: uniunile vamale. Sunt de doua feluri: perfecte (complete) – sunt vizate toate produsele care se schimba reciproc si cu tertii; imperfecte (incomplete) – sunt vizate numai o parte din produsele care se schimba reciproc si cu tertii.

Forma secundara de extindere: zonele de liber schimb. Tarile participante elimina dintr-o data sau treptat, barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce ,pentru toate produsele sau numai o parte dintre acestea , iar in relatiile cu tertii nu instituie o politica comerciala comuna, fiecare tara membra pastrandu-si independenta in materie de politica comerciala. Sunt de doua feluri:

- perfecte (complete) – vizeaza toate produsele care se schimba reciproc; - imperfecte (incomplete) – vizeaza numai o parte din produsele care se schimba reciproc.

Restrangerea teritoriului vamal (excludere sau exceptare vamala)

- exceptarea de la regimul vamal in vigoare a unei portiuni dintr-un stat national (port, parte din port, zona comerciala, zona industriala). In aceste zone nu se percept axe vamale de import. Teritoriul vamal al unui stat devine astfel mai mic decat cel national. Granitele vamale nu mai coincide cu ale statului.

Denumiri :

- zone portuare scutite de impozite; - zone libere comerciale; - zone libere industriale de export; - zone economice speciale (China); - zone libere de depozitare; - porturi libere (franco);

Page 15: Politici Comerciale

- antrepozite vamale. Caracteristici:

- marfurile introduce temporar sunt scutite de plata taxelor vamale pana la precizarea ulterioara a destinatiei lor;

- nu sunt scutite de plata taxelor de antrepozitare; - aici, marfurile piot suferi anumite prelucrari, transformari, reconditionari, selectari, reambalari,

masurari,etc. si orientate spre piata interna, fiind supuse impunerii vamale; - pot iesi din teritoriul statului, pe care il pot tranzita spre alte state, scutite de taxe vamale de

import sau/si de transit; - pot fi introduce in procesul productiv,in zona libera unde au fost depozitate temporar,scutite de

plata taxelor vamale de import; - zonele economice speciale (ex. China) – caracterizate ca zone libere scutite de taxe vamale de

import. Particularitati:

- dimensiune mare si foarte mare; - obiectivul urmarit: atragerea capitalului strain cu acordarea de facilitate inseminate (scutiri de

impozite pe venit,scoaterea din tara a profitului in valuta,etc); - pune in valoare resursele naturale si forta de munca. Antrepozitele vamale:

- depozite in care pot fi depuse si pastrate marfuri importante (sau marfuri straine in tranzit) pe o perioada determinate de timp,fara a se plati taxe vamale de import,dar cu plata legala a taxelor de antrepozitare;

- produsele pot intra in regimul normal al importurilor (supuseimpunerii vamale) sau pot tranzita teritoriul vamal al statului (fara a fi supuse impunerii vamale).

- Pot fi plasate in centre comerciale sau industriale importante sau in zone care faciliteaza tranzitul marfurilor.

Sunt de doua feluri:

antrepozite reale – constructii special amenajate in vederea depozitarii si pastrarii in conditii corespunzatoare a marfurilor (maxim doi ani);

- sunt administrate de birouri vamale; - acestea urmaresc intrarea,manipularea si iesirea marfurilor din aceste antrepozite; - scopul depunerii marfurilor-

selectionarea,amestecul,conditionarea,reambalarea,masurarea,inainte de precizarea destinatiei lor ulterioare.

antrepozite nominale (fictive) – atunci cand cele reale nu satisfac solicitarile (volum fizic).

- au acelasi regim; - nu intrunesc absolute toate conditiile pentru pastrarea produselor respective; - nu pot fi pastrate decat anumite produse (care se deterioreaza mai greu); - taxe de antrepozitare mai mici ca la cele reale. Concluzie: zonele libere urmaresc:

- promovarea si dezvoltarea regiunii respective; - punerea in valoare a resurselor materiale interne si a fortei de munca disponibile; - atragerea de capital strain;

Page 16: Politici Comerciale

- incurajarea tranzitului pe teritoriul tarii respective; sporirea incasarilor la bugetul statului. 4.2 Tipuri principale (curente) de blocuri comerciale curentul schimburilor comerciale dintre tarile dezvoltate (N-n); curentul schimburilor comerciale dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare (N-S); curentul schimburilor comerciale dintre tarile in curs de dezvoltare (S-S); curentul schimburilor comerciale dintre tarile socialiste sau foste socialiste (E-E); curentul schimburilor comerciale dintre tarile socialiste sau foste socialiste si cele nesocialiste (E-V). T 5. Taxele vamale şi tariful vamal –instrumente ale politicii vamale 5.1.Abordări conceptuale privind taxele vamale şi tariful vamal. Taxele vamale-una dintre componentele importante ale fiscalităţii în multe state. Rolul încasărilor din taxe vamale este dependent şi de nivelul de dezvoltare a economiei. Conceptul mai cuprinzător este cel de drepturi vamale, deoarece pentru a obţine liberul de vamă, un importator sau comisionarul său vamal va trebui să achite mai multe elemente ale fiscalităţii(TVA,accize,taxe sanitare, comisioane vamale, taxe consulare, etc). Natura juridică şi economică a taxelor vamale

Taxele vamale apar sub forma unui impozit indirect. Se aplică numai în cazul tranzacţiilor cu produse care trec frontiera vamală a statului-Caracterul obligatoriu este prevăzut în Codurile vamale.

Obligaţia de a plăti taxele vamale este o obligaţie juridică (prevăzută de norme juridice-neîndeplinirea atrage răspundere juridică şi silită de a plăti integral şi la termen)

Beneficiarul acestei obligaţii financiare bugetare este exclusiv statul, reprezentat prin organele financiare cărora li s-a atribuit competenţa de a încasa taxele vamale.

• Forma de concretizare a obligaţiei de plată a taxelor vamale este forma bănească şi se individualizează printr-un titlu de creanţă financiar bugetară, act juridic prin care se constată şi individualizează obligaţia bănească a fiecărui subiect taxabil, titluri declarative de drepturi şi obligaţii şi executorii fără vreo investiţie specială. Factorii ce influenţează stabilirea nivelului taxei vamale :

• din punct de vedere economic se are în vedere nivelul diferenţelor existente între costul şi respectiv preţul unui anumit produs pe piaţa internă şi externă.

• taxele vamale pot îndeplini selectiv sau succesiv funcţiile de: • egalizare a nivelurilor de preţ • protecţia unor ramuri economice naţionale sau limitarea importului anumitor produse în funcţie de

interesele economiei naţionale. • pot influenţa decalajul de competitivitate comercială a produselor de origini diferite • pot îndeplini o funcţie restrictivă chiar şi atunci când au un nivel redus, în situaţiile în care

diferenţa de competitivitate este în favoarea produselor indigene. • pot îndeplini numai o funcţie de echilibrare a preţului deşi au un nivel ridicat în cazul în care

diferenţa de competitivitate este net în favoarea produselor provenite din import. Restricţii de natură bugetară-nivelul taxelor vamale poate fi stabilit astfel încât să asigure un anumit

nivel al încasărilor bugetare.

Nivelul lor se stabileşte de multe ori în funcţie de nevoile de venituri la bugetul statului.

Factori de natură politică

Page 17: Politici Comerciale

tipul de regim politic orientarea politică a guvernanţilor stimularea sau restrângerea relaţiilor comerciale cu anumite state sau grupuri de state. Raportul dintre cerere şi oferta de protecţie funcţiile taxei vamale ca instrument fiscal taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală, în scopul formării veniturilor statului Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este un impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export, import, tranzit) ca impozit fiscal taxa vamală majorează veniturile bugetare. funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială: în timp,taxa vamala a devenit dintr-un instrument fiscal, un mijloc complex de politică comercială

• unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru protejarea economiei naţionale Valenţele taxei vamale ca instrument de politică comercială: o dată cu dezvoltarea industriei şi interesului statului de a proteja economia proprie. Apare protecţionismul vamal (taxe mari la produse manufacturate şi taxe mici la materii prime).

Tendinţe în utilizarea taxelor vamale ca instrumente de politică comercială pe plan mondial

• tendinţa de utilizare a TV pentru punerea în practică a principiului nediscriminării, exprimată prin clauza naţiunii celei mai favorizate şi prin clauza regimului naţional

• tendinţa de reducere a nivelului taxelor vamale în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate între ţările membre GAAT

• tendinţa de reducere în general a semnificaţiei nivelului taxei vamale 5.2.Tipologia taxelor vamale Taxele vamale pot fi clasificate:

• după scopul (nivelul) impunerii: • taxe vamale cu caracter fiscal • taxe vamale cu caracter protecţionist

• după obiectul impunerii ( după felul operaţiei de comerţ exterior sau direcţia circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior) • taxe vamale de import-

• se percep asupra mărfurilor importate • constituie un principal mijloc de protejare a produselor naţionale • contribuie direct la ridicarea preţului mărfurilor importate • sunt plătite de firma importatoare • sunt suportate de consumatorul final • uneori ele sunt suportate parţial de către firma exportatoare

• taxe vamale de export- • se percep de către stat asupra mărfurilor indigene atunci când acestea sunt exportate • nu au o largă răspândire pe plan internaţional • se percep la un nomenclator redus de produse şi pe perioade limitate de timp • prin intermediul lor, pe lângă scopul fiscal se pot urmări şi alte obiective

a-ridicarea preţului la produsele respective pe piaţa internaţională (cu condiţia ca statul respectiv să fie în principal exportator şi furnizor pe piaţa internaţională la produsele vizate.

Page 18: Politici Comerciale

b-limitarea unor exporturi pentru a încuraja dezvoltarea anumitor ramuri ale industriei

c-contracararea practicîrii preţurilor de transfer de către corporaţiile transnaţiuonale care, în acest mod, încearcă să-şi transfere profiturile fără a fi impozitate sau a evita prevederile legale care impun reinvestirea unei părţi din aceste profituri.

d-evitarea acuzării unor producători indigeni de practicarea dumpingului

• taxe vamale de tranzit- • scop pur fiscal • se percepe de către stat • nu au o răspândire prea largă • au un nivel scăzut

• după modul de percepere • taxe vamale ad valorem

• se percep de către stat asupra mărfurilor importate sau exportate • au forma unor cote procentuale care se raportează la valoarea vamală a mărfurilor respective

• taxe vamale specifice • se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate (exportate), (bucată,

tonă, m3, m2, etc.) • avantaje

a-înlătură posibilitatea frustrării statului de drepturile legale de vamă

b-volumul încasărilor la buget nu este influenţat de oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor

• taxe vamale mixte • se percep atunci când taxele vamale ad volarem nu sunt destul de eficace, ca mijloc de

protecţie • după modul de stabilire sau fixare de către stat:

• taxe vamale autonome (generale) • stabilite de stat în mod independent şi nu pe baza unor convenţii cu alte state • se aplică în afara regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate • au un nivel foarte ridicat • nu fac obiectul negocierilor • barieră în calea schimburilor comerciale dintre state

• taxe vamale convenţionale (contractuale) • se stabilesc de către stat prin înţelegere cu alte state • se percep asupra mărfurilor provenind din ţările care îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei

mai favorizate • au niveluri semnificativ mai reduse decât cele autonome • fac obiectul negocierilor

• taxe vamale preferenţiale (de favoare) • sunt foarte reduse, chiar zero • reflectă în regim de favoare • se negociază cu anumite ţări

• taxe vamale de retorsiune (de răspuns) • se aplică de către stat ca represalii

Page 19: Politici Comerciale

• se aplică de către stat ca răspuns la politicile comerciale neloiale(dumping, subvenţionarea exporturilor)

• au două forme: a. taxe antidumping b. taxe compensatorii 5.3. Tariful vamal şi încadrarea tarifară a mărfurilor Tariful vamal-un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum şi taxele vamale percepute asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Cuprinde şi produsele scutite de impunerea vamală.

Este principalul instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe.

Sunt instrumente de politică comercială admise de către GAAT cu condiţia să nu fie prohibitive.

Clasificarea mărfurilor în tarifele vamale:

• originea mărfurilor • gradul lor de prelucrare • combinaţie a celor două criterii

Principalele nomenclatoare de clasificare a mărfurilor utilizate pe plan internaţional Standard Internaţional Trade Clasificaţion S.I.T.C.

• elaborat în 1950 de Biroul de Statistică al ONU • este o clasificare pe cinci cifre (secţiuni, diviziuni, grupe, subgrupe şi poziţii tarifare)

• Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (NVB) • realizat la iniţiativa GAAT în 1950 • clasificare pe 4 cifre(secţiuni 21, capitole 99, poziţii şi subpoziţii tarifare)

• Sistemul Armonizat de Descriere şi Codificare a Mărfurilor • adoptat în 1983 la Bruxelles • caracteristici

a.-are la bază cele două nomenclatoare cel mai larg răspândite pe plan internaţional

b.-clasificarea mărfurilor are la bază criteriul combinat al originii şi gradului de prelucrare a mărfurilor

c.-este flexibil-poate fi folosit ca atare sau luat ca bază pentru o formă prescurtată sau mai detaliată de clasificare

d.-utilizarea unei codificări omogene pe 6 cifre

e.-5019 grupe de produse sunt identificate astfel pe aceleaşi baze ceea ce a contribuit esenţial la simplificarea relaţiilor administrative între client şi furnizor.

Tipuri de tarife vamale Tarife vamale simple –au o singură coloană de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale, indiferent de provenienţa lor.

Tarife vamale compuse: au 2 sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicându-se mărfurilor provenite din anumite ţări. Tarifele vamale înscrise în aceste coloane pot fi convenţionale, autonome,preferentiale

Încadrarea tarifară

Page 20: Politici Comerciale

Poziţia tarifară-reprezintă simbolul sub care mărfurile figurează în tariful vamal şi se concretizează într-un număr al nomenclatorului vamal.

Încadrarea tarifară constă în :

• a considera proprietăţile şi caracteristicile obiective ale mărfurilor aşa cum se prezintă ele în momentul vămuirii

• a revedea în nomenclatura combinată poziţiile tarifare susceptibile de a acoperi marfa în cauză • a… lege acea poziţie tarifară care corespunde mărfii în cauză, respectând regulile de încadrare

tarifară(note de secţiuni, de capitol, subpoziţii, etc.) Reguli de încadrare tarifară conform Sistemului Armonizat Identificarea produsului Dacă există prevederi legale care guvernează încadrarea acestui produs se aplică regula generală nr. 1 de încadrare în nomenclatura vamală.

Dacă nu există prevederi legale, se aplică regulile generale de încadrare

Regula 2

A. pentru produse incomplete sau nefinite B. pentru produse amestecate si articole compuse

Regula 3

A. poziţia cea mai specifică B. caracterul esenţial C. poziţia plasată ultima în ordinea de numerotare

Regula 4 Încadrarea pe bază de analogie

Regula 5 A. încadrarea ambalajelor ptr.o folosinţă îndelungată în poziţia articolelor cărora le sunt destinate B. încadrarea ambalajelor nespecifice

Regula 6

Încadrarea în subpoziţii

T 6.ARMONIZAREA POLITICILOR VAMALE LA NIVEL INTRENATIONAL Distanta economica este diferenta intre preturile la locul de origine si cele la destinatie. Este functie de urmatoarele elemente:

- asigurarea; - transportul; - taxele vamale; - costurile de tranzitie generate de procedurile vamale.

Costurile de tranzitie cuprind acele costuri determinate de:

- procedurile necesare pentru a proteja un interes public determinat (protectia mediului, siguranta pentru consumatori;

- procedurile vamale care sunt ori nu necesare ori ineficiente; - birocratia sau coruptia existente la diferitele niveluri administrative.

Efectele generate de simplitatea procedurilor vamale sunt:

Page 21: Politici Comerciale

- sporuri de eficienta pentru exportatori, traduse in reducerea costurilor si cresterea eficientei operatiunilor comerciale;

- cresterea profitabilitatii firmelor importatoare; - reducerea posibilitatii de mentinere a birocratiei si coruptiei la punctele vamale; - cresterea veniturilor bugetare prin eficientizarea colectarii drepturilor vamale; - cresterea integritatii si a credibilitatii unor structuri ale administratiei publice.

Criteriile unei corecte strategii macroeconomice sunt:

- responsabilitatea – capacitatea de a cere organelor vamale sa raspunda de actiunile intreprinse; - transparenta – presupune acces rapid si ieftin la informatiile comerciale si procedurale; - predictibilitatea – presupune claritatea reglementarilor vamale,posibilitatea de a fi anticipatesi

aplicarea lor uniforma si nedistorsionata; - participarea – necesara atat pentru a obtine informatii utile cat si pentru a actiona ca un filtru al

actiunilor autoritatilor publice. Directii de actiune in domeniul cooperarii vamale:

- accelerarea alinierii si armonizarii nomenclatoarelor tarifare la standardele Organizatiei Vamale Internationale (O.V.I.);

- accelerarea implementarii obligatiilor derivate din prevederile codului de evaluare vamala; - eforturile de negociere in ce priveste cooperarea vamala si acordurile de asistenta

administrativa reciproca intre diversi parteneri. Principii:

• transparenta ; • predictibilitate publicare si clarificare regulamente vamale si proceduri; • organizarea de seminarii cu lucratorii vamali si cu oamenii de afaceri; • promovarea standardizarii si simplificarii documentelor si formalitatilor vamale; • utilizarea tehnologiei informatiei; • asistenta tehnica si programe de pregatire in domeniul armonizarii si simplificarii procedurilor

vamale. Organizatia Vamala Internationala:

- este o organizatie tehnica; - pronuntat apolitica; - succese in simplificare si armonizare; - consolidarea scopurilor institutiilor vamale,care presupune: - asigurarea corectitudinii calcularii si platii taxelor vamale la import sic and este cazul la export; - aplicarea interdictiilor,restrictiilor cantitative de tipul contingentelor si a altor masuri de control

a importurilor. O.V.I. indeplineste rolul prin adaptarea:

• unei retele vamale globale; • oficii de legatura; • banci de date; • acorduri bilaterale; • aranjamentele multilaterale.

Page 22: Politici Comerciale

T7. Protecţionismul netarifar 7.1. Apariţia şi proliferarea conceptului de protecţionism netarifar Barierele netarifare-un complex de măsuri de politică comercială, de natură publică şi uneori chiar privată, derivate din practicarea unor instrumente aflate la confluenţă cu instrumentarul fiscal, financiar-bancar sau voluntar, care împiedică, limiteaza sau deformează fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii şi care au ca principale scopuri protejarea pieţei interne de concurenţa externă precum şi redefinirea dinamică a echilibrelor balanţei comerciale de plăţi: Particularităţi:-urmăresc mărfurile pe tot traseul lor logistic de la exportator până la consumatorul final -se definesc printr-o mare diversitate tipologică şi printr-un grad diferenţiat al protecţiei pe care o oferă -acoperă o mare varietate a domeniilor de aplicabilitate -au un pronunţat caracter netransparent -pot influenţa direct volumul fizic al bunurilor importate, pot influenţa indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor sau pot alimenta alte circumstanţe care să distorsioneze realizarea importurilor -maxime(cantitative sau valorice) admise la import pe o perioadă determinată de timp, fără o repartiţie a acestora pe ţări de provenienţă -contingentele bilaterale-platforme maxime admise la importul anumitor produse pe o perioadă determinată de timp şi dintr-o anumită ţară de provenienţă Pe plan internaţional se aplică şi aşa numitele: -contingente tarifare-platforme cantitative sau valorice în limita cărora importurile sunt permise beneficiind de un tratament vamal mai favorabil 3.Licenţele de import-autorizaţii pe care autorităţile publice le acordă firmelor importatoare pentru un anumit produs sau grupă de produse şi pe o perioadă rezonabilă de timp, în funcţie de natura produsului şi de distanţa geografică faţă de ţara de provenienţă Tipuri: -licenţele automate-folosite pentru produsele liberalizate la import -licenţele neautomate-folosite pentru produsele neliberalizate la import Se mai clasifică şi… -licenţe globale (generale)-eliberate de către stat pe baza contingentelor globale se stabilesc volumul mărfurilor care pot fi importate într-o anumită perioadă de timp cu indicarea ţărilor de provenienţă a importurilor. -licenţele individuale-folosite de către stat pentru urmărirea şi realizarea contingentelor bilaterale la produsele pentru care ţara importatoare dovedeşte să asigure o protecţie mai mare pe piaţa internă Pot fi de 2 feluri: deschise-precizează numai ţara de provenienţă a importurilor fără o plafonare cantitativă-sau valorică a acestora. specifice-precizează, pe lângă ţara de provenienţă a importurilor şi plafonul maxim(fizic sau valoric) al acestora din ţara respectivă. Procedurile de licenţiere restricţionează importurile atunci când: -sunt complicate, îndelungate, costsitoare, impredictibile -perioada ptr. Care sunt acordate este insuficientă ptr.derularea efectivă a tranzacţiei respective. -alocarea acestor licenţe se face în mod discreţionar discriminând anumite surse de provenienţă -accesul firmei importatoare la mijloacele străine de plată este greoi sau condiţionat. 4.Limitările „voluntare” la export (autolimitări la export) Reprezintă înţelegeri oficiale sau neoficiale care intervin între anumite state sau între autoritîţi publice din ţările importatoare şi firme sau grupuri de firme exportatoare, prin care ţara exportatoare, la

Page 23: Politici Comerciale

cererea(sau sub presiunea)ţării (ţărilor) importatoare se obligă să reducă volumul exportului unui produs sau grupă de produse până la un anumit nivel şi pe o perioadă determinată de timp. Pot fi: -bilaterale -multilaterale Categorii de înţelegeri: -înţelegeri între asociaţii ale producătorilor din ţari diferite fără implicarea directă a autorităţilor publice din cele două state -înţelegeri între autorităţile publice din ţara importatoare şi asociaţii ale producătorilor din ţările exportatoare -înţelegeri informale la nivel guvernamental ale căror rezultate se aplică de către structuri guvernamentale sau neguvernamentale -înţelegeri la nivel guvernamental Particularităţi ale acestui tip de bariere netarifare -conferă executivului din ţara importatoare o mai mare libertate de acţiune -atribuie cea mai mare parte din responsabilitate părţii exportatoare -au o mai mare eficacitate şi sunt extrem de selective -sunt măsuri de politică comercială având cel mai redus nivel de transparenţă -sunt privite de către toate părţile implicate ca alternative preferabile de protecţionism -sunt instrumente protecţioniste considerate” poroase” (uşor de eludat) -au caracter paralegal -caracterul consensual este imperfect Limitările voluntare la export-efecte: -distorsionează semnificativ raportul dintre cerere şi ofertă la nivel bilateral şi multilateral -au un puternic efect de distorsionare a concurenţei -sunt relativ ineficace în raport cu dezideratele care au stat la baza deciziei de a fi folosite -alimentează un proces reproducător şi de autoaccelerare -sunt incompatibile cu valorile sistemului comercial internaţional contribuind la erodarea, chiar semnificativă a acestuia. 5. Acordurile privind comercializarea ordonată a-Sunt înţelegeri bi sau multilaterale care intervin între state şi care vizează limitarea negociată şi controlată a comerţului internaţional cu anumite produse sau grupe de produse. b-Bariere netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor Caracteristici:-sunt practicate folosindu-se argumentul că astfel se protejează comerţul corect -sunt practicate chiar dacă concurenţa invocată ar fi neloială poate genera şi efecte pozitive pentru economie -consolidează ideea că protecţia nu este o concesie făcută unor sectoare neeficiente, ci un drept cuvenit al acestora -cadrul legal care le reglementează crează numeroase premise pentru abuzarea de astfel de măsuri amplificându-le efectele protecţioniste -alimentează paradoxul că, deseori se argumentează că prin practicarea lor se susţine un comportament bazat pe liberul schimb -sub acoperire aparent legală dau posibilitatea modulării atacului protecţionist şi orientării acestuia spre anumite ţări, sectoare sau chiar campanii individuale -fac posibilă extinderea spaţială a practicilor considerate neloiale adaptându-se măsuri care vizează contracararea măsurilor practicate de parteneri pe propriile pieţe sau pe pieţe terţe

Page 24: Politici Comerciale

-sunt singurele tipuri de măsuri care s-au extins şi în sfera comerţului cu servicii sau în cea a tranzacţiilor cu drepturi de proprietate intelectuală -sunt măsuri care pot conduce la sancţionarea non-intervenţiei autorităţilor publice Cele mai importante bariere netarifare din această grupă: -prelevările variabile la import (taxe de prelevare), -preţurile minime şi maxime la import, - impozitele indirecte şi alte taxe cu caracter fiscal -măsurile de retorsiune -depunerile(depozitele) valutare prealabile la import c-bariere netarifare care decurg din formalităţile vamale şi administrative privind importurile Fac parte: -evaluarea valorii mărfurilor in vamă -documentele şi formalităţile suplimentare cerute la import d-Bariere netarifare care decurg din participarea statului la activitaţile comerciale Sunt: -subvenţiile şi alte forme de sprijin acordate de către autorităţile publice -achiziţiile guvernamentale(pieţele publice) -comerţul de stat şi monopolul de stat asupra importului anumitor produse -politicile guvernamentale industriale şi măsurile de dezvoltare regională -finanţări guvernamentale pentru activităţile de cercetare-dezvoltare şi alte politici tehnologice -sistemul naţional de taxare şi asigurări sociale -politici macroeconomice -politici competiţionale -politici în domeniul investiţiilor străine -politici de emigrare e-bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene(obstacole tehnice) Sunt: -sistemele de evaluare a standardelor şi a conformităţii -normele de securitate -norme privind ambalarea, marcarea şi etichetarea -norme privind reclama şi publicitatea -norme tehnice şi standarde industriale T8 Mecanismul politic al protecţionismului în cadrul acordurilor de integrare regională 8.1. Aspecte generale privind mecanismul politic al protecţionismului -acordurile de integrare regională au un impact asupra fluxurilor comerciale, fluxurilor de factori de producţie şi asupra bunăstării -pentru înţelegerea tipului de politică comercială adaptată la nivelul unui bloc comercial faţă de ţările terţe este importantă analiza forţelor politice şi a arhitecturilor instituţionale specifice acordurilor de integrare regională -în politica practicată comercială, practicată la nivelul unui bloc comercial se remarcă două aspecte caracterizante: -cererea pentru bariere comerciale externe -oferta de protecţie

Page 25: Politici Comerciale

-integrarea regională face să crească inclinaţia spre protecţionism -acordurile de integrare regională implică o modificare a arhitecturii instituţionale -eliminarea barierelor comerciale din calea comerţului reciproc dintre ţările participante la experimentul integrativ este o regulă fundamentală -integrarea comercială regională afectează: -măsurile de politică comercială -procesul de adaptarea deciziilor comerciale în cadrul regiunii -regulile şi procedurile comerciale Factorii care modifică impactul pe care un sector economic îl are asupra politicii publice -natura sistemului politic-ajută definirea susceptibilităşii sistemului politic la influenţele economice -structura sistemului economic în cauză ajută la determinarea abilităţii unei industrii de a se bucura de această susceptibilitate. Există o puternică interacţiune între sistemul politic şi varietatea determinanţilor economice. Astfel diferenţa dintre o zonă de liber schimb şi o uniune vamală are consecinte semnificative asupra activităţilor de lobby. De asemenea, anvergura aranjamentelor de cooperare ale ţării şi sistemul colectiv de adaptare a deciziilor la nivel central contribuie la determinarea compartimentului şi structurii grupurilor de interese, în planul relaţiilor comerciale. 8.2. Oferta şi cererea de protecţie comercială în cadrul economic integrării regionale. Luând exemplul unei uniuni vamale se înţelege faptul că guvernele naţionale trebuie să convină asupra politicii comerciale comune -pot să delege politica comercială unei autorităţi centrale responsabile ptr. întreaga entitate -pot lua decizii comune, adaptând un anumit tip de votare, sau -pot adopta o combinaţie a celor două opţiuni(U.E.) În situaţia în care se optează pentru luarea unei decizii comune-votuldevine factorul determinant în procesul de evaluare a influenţei potenţiale a grupurilor de interese. Dacă deciziile se adoptă în unanimitate, orice ţară are dreptul de veto. În ceea ce priveşte unanimitatea, d.p.v. al politicii comerciale restrânge disponibilitatea ptr. liberalizarea comerţului: A.Nivelul regional -important este logrolling-ul (comerţul cu voturi) în procesul de adaptare a deciziilor. O uniune vamală care presupune decizii colective ale ţărilor membre poate stimula guvernele naţionale sî-şi acorde reciproc susţinerea pentru anumite măsuri de politică comercială -reprezintă trăsătura comună în cazul majorităţii ţărilor în care formarea coaliţiilor caracterizează procesul de luare a deciziilor -joacă de asemenea un rol important în determinarea influenţei grupurilor de interese specifice -în scopul acordării unui suficient sprijin politic a devenit tot mai mult o regulă. -pe baza presupunerii că fiecare proiect(ori politică distributivă) este concentrată într-un singur district, în timp ce costurile sunt suportate la nivelul tuturor districtelor universalismul poate fi privit ca rezultat al unei legislaţii de tip omnibuz bazate prioritar pe propriile interese ale politicienilor. Principalul motiv constă în faptul că pentru a maximiza beneficiile nete dorite la nivelul unui district sau al unui politician, acesta trebuie să se alăture unei coaliţii. -o alternativă posibilă-delegarea de către guvernele statelor membre a controlului politicii comerciale către o autoritate supranaţională.

Page 26: Politici Comerciale

B.Perspectiva internaţională Pornim de la ideea că un bloc comercial poate fi avantajat de dimensiunile sale, dar el trebuie să se supună unor reguli internaţionale de conduită convenite la nivel multilateral a-Efectul dimensiunii -limitele diversităţii şi amplitudinii instrumentelor politicii comerciale şi sensibilitatea autorităţilor comerciale ale uniunii faţă de cererea specifică de protecţie. -tariful optim al unei uniuni vamale, este mai ridicat decât tariful optim al fiecărui membru în parte. -prin integrarea ţărilor membre creste puterea lor agregată la nivelul pieţei şi abilitatea lor de a influenţa raportul de schimb în formarea lor -acest factor poate contribui la accentuarea înclinaţiei unei uniuni vamale de a ceda cererilor protecţioniste specifice -o creştere a tarifului optim scade rezistenţa la cererea ptr. protecţie. Creşterea puterii pe piaţă a ţărilor participante la o uniune vamală contribuie simultan la întărirea puterii de negociere a blocului comercial.=poziţia de negociere absolută a unei uniuni vamale determină puterea de negociere a fiecărui membru (individual) -puterea relativă de negociere rezultă din integrarea regională. b. Regulile internaţionale Constrângerile GAAT/OMC -o uniune vamală ar trebui ca la „taxe şi alte reguli ale comerţului”-nu ar trebui să fie mai mari sau mai restrictive decât incidenţa generală a taxelor şi regulilor comerciale aplicabile în teritoriile constituente anterior formării unei astfel de uniuni -determinarea nivelelor de protecţie, a măsurilor tarifare. Sub egida GAAT=s-a produs o semnificativă liberalizare comercială, barierele tarifare devenind instrumente puţi eficace ptr. creşterea protecţiei. -în consecinţă o uniune vamală se poate abate de la normele multilaterale de conduită ale GAAT (art.24) şi să-şi mărească totuşi nivelul de protecţie. -în prezent, o cale foarte comună de împiedicare a proliferării protecţionismului în spiritul şi litera GAAT-recurgerea la aşa numitele măsuri comerciale corecte:care permit: -acţiuni: a-împotriva folosirii de către partenerii externi a practicilor comerciale incorecte (dumpingul şi subvenţiile) şi b-împotriva „valurilor” de importuri care produc prejudicii producătorilor interni(clauza de salvgardare) -aceste măsuri comerciale corecte nu sunt de obicei puse în aplicare de politicienii ei de agenţiile administrative. -acest tip de măsuri permit atomizarea presiunii protecţioniste şi delocalizarea lor dinspre interesele naţionale( ale uniunii) spre interesele internaţionale -măsurile folosite pentru contracararea practicilor comerciale incorecte(taxe antidumping şi compensatorii) precum şi măsurile de salvardare sunt de natură selectivă şi discriminatorie. Ele vizează doar anumite bunuri importate din diferite ţări. -simpla existenţă a acestei legi comerciale corecte poate fi suficientă pentru a restricţiona comerţul. Din cauza efectelor preventive ale acestei reglementări(existenţa lor), competitorii străini pot alege să-şi restricţioneze „voluntar” exporturile şi/sau să crească preţurile produselor lui. -OMC poate impune anumite liante ptr. determinarea politicii comerciale a unei uniuni vamale, şi ca atare, consideraţiile internaţionale pot împiedica un bloc comercial să adopte anumite tipuri de măsuri protecţioniste.

Page 27: Politici Comerciale

C. O redefinire a regulilor -integrarea regională cu reguli endogene „stările având drepturile de proprietate mai elastic definite atrag, de asemenea ingeniozitatea acţiunillor de lobb, în timp ce succesul redefinirii acestor reguli de proprietate aduce beneficii importante. -activităţile de lobb după crearea unei grupări regionale -grupurile de interese specifice pot încerca să afecteze perpectiva şi conţinutul intenţiilor avute în vedere la lansarea acordului de integrare regională. -activităţile de lobby apar odată ce blocul comercial este format. Cum este afectată implementarea regulilor Concluzii: -într-o uniune vamală, deciziile adoptate, folosind unanimitatea tind să favorizeze status-gvo-ul, deci nu contribuie semnificativ la liberalizarea comerţului la scară internaţională -deşi folosirea majorităţii în cadrul procesului decizional pare a crea premisele liberalizării comerciale, de foarte multe ori conduce la adoptarea unor măsuri comerciale restrictive -considerând că grupurile de interese favorabile protecţiei sunt relativ mai influente decât adversarii lor, legea lobby-ul conduce, de regulă, la rezultate protecţioniste (posibil universale) în cazul unei uniuni vamale. -delegarea sarcinilor privind elaborarea politicii comerciale, de la nivel naţional către o agenţie centrală poate conduce la o mai pronunţată înclinaţie protecţionistă -procesul comun de adaptare a deciziilor, la nivelul unei uniuni vamale, asociat cu formularea politicii comerciale externe favorizează adaptarea unor politici ineficiente. T 9. Măsuri şi reglementări de stimulare a exporturilor -menite să contribuie la impulsionarea schimburilor comerciale externe; -cuprind o paletă largă de instrumente specifice; -sunt foarte diferite de la o ţară la alta; Scop-redefinirea scalei avantajelor comparative de care dispun firmele şi alimentarea, într-o manieră specifică a competitivităţii externe a campaniilor care au activităţi de export. Pot fi grupate în : a-măsuri de natură bugetară; b-măsuri fiscale; c-măsuri financiar-bancare; d-măsuri valutare; a-Măsuri de stimulare de natură bugetară Presupune o relaţie specifică cu bugetul de stat fie prin obţinerea unor sume directe de către firmele exportatoare, fie prin acordarea subsidiilor către entităţi care vor furniza bunuri sau vor păresta servicii în condiţii mai avantajoase firmelor exportatoare. 1.Subvenţiile directe de export-reprezintă alocaţii de la bugetul de stat acordate firmelor cu scopul de a contribui la contabilizarea activităţilor lor de export, atunci când preţurile obţinute pe pieţele externe nu permit acoperirea costurilor şi obţinerea marjei adecvate sau minime de valoare adăugată. Categorii de subvenţii dpv al scopului urmărit: subvenţii directe de export; subvenţii acordate pentru folosirea bunurilor indigene prioritar faţă de bunurile importate;

• subvenţii pentru promovarea anumitor ramuri ale industriei; • subvenţii pentru stimularea ajustarilor structuralestructural;

Page 28: Politici Comerciale

• subvenţii pentru dezvoltarea regională; • subvenţii pentru dezvoltare şi cercetare.

Din punct de vedere al celui care beneficiază de subvenţii:

• subvenţii care nu limitează anumite activităţi şi nu distorsionează anumite industrii(subvenţii ne-specifice);

• subvenţii cu efect distorsionant asupra anumitor afaceri sau industrii(subvenţii specifice). De regulă sunt subvenţionate sectoarele economice aflate în declin dar care prin dispariţia lor pot crea foarte complexe probleme economice economice şi sociale anumitor regiuni.

2.Primele directe de export-sunt acordate firmelor exportatoare care au deja activităţi profitabile pe piaţa internă sau pe pieţele externe.

Scop-creşterea volumului exporturilor sau redefinirea structurală a acestora.

3.Subvenţionarea indirectă a exporturilor Constau în facilităţi bugetare acordate altor sectoare din amonte sau integrate orizontal ptr. a permite furnizarea de import-uri în condiţii mai avantajoase producătorilor ptr. export sau prestarea unor servicii care contribuie la diminuarea costurilor totale ale firmelor implicate direct în activităţile de comercializare pe pieţele externe (Ex.: industria extractivă)

b-Măsuri de stimulare de natură fiscală

Constau în faptul că nu se preia la buget o parte din obligaţiile fiscale către acesta permiţându-se firmelor să se finanţeze fără dobândă cu aceste sume supuse exonerării.

Astfel naşte competitivitatea externă a unor produse pentru că sunt eliminate sau diminuate o parte dintre costurile de producţie sau comercializare şi sporesc profiturile firmelor exportatoare.

Categorii de măsuri: a-facilităţi fiscale care vizează fluxurile de bunuri angrenate în tranzacţii de export-import

b-facilităţi fiscale care se acordă direct companiilor care participă la activităţi de export

a-scutirea de plata drepturilor vamale la anumite bunuri sau la anumite tipuri de tranzacţii comerciale

• reducerea taxelor vamale în situaţii determinate; • restituirea drepturilor vamale percepute cu ocazia unor importuri; b-scutiri de impozitele care

trebuie plătite pentru activităţile de export; • reducerea bazei de impozitare; • reducerea cotei de impozit; • amânarea plăţii unor impozite datorate statului.

C. Măsuri de stimulare a exporturilor de natură financiar-bancară Insuficienţa mijloacelor de plată restricţionează semnificativ potenţialul de export.

Forme: 1.Creditul furnizor-se foloseşte pentru promovarea exporturilor de bunuri de valori mai mari, cu ciclu mai lung de fabricaţie, la care cererea nu este foarte dinamică.

Exportatorii vând bunurile pe credit, acordând o anumită perioadă de graşie, termene mai favorabile de rambursare şi condiţii atractive de dobândă.

Autorităţile publice crează instituţii specializate care se ocupă cu asigurarea creditelor de export.

Page 29: Politici Comerciale

Exportatorii care au contractat o vânzare pe credit, se adresează acestor instituţii, prezintă documentele tranzacţiei asigurându-şi creditul acordat şi obţin o poliţă de asigurare care îi protejează împotriva riscului de nerambursare a creditului.

Poliţa de asigurare le permite exportatorilor să contracteze de la o bancă comercială un împrumut în condiţii favorabile de dobândă, cu care se refinanţează până la încasarea contravalorii mărfurilor livrate pe credit.Statul subvenţionează băncilor comerciale o parte din rata dobânzii sau le acordă diverse facilităţi în raport cu banca centrală dacă sprijină schemele complexe de finanţare a exporturilor. Creditul furnizor se asigură.

2.Creditul cumpărător-este acordat de către o bancă din ţara exportatorului, direct unor cumpărători străini, cu condiţia ca din aceste sume în valută să fie achiziţionate bunuri determinate din ţara care acordă creditul.Are la bază o serie de convenţii individuale sau cadru de finanţare, cu care sunt prevăzute produsele care pot fi achiziţionate pe credit, valorile minime pentru fiecare tranzacţie şi datele limită până la care pot fi încheiate contractele. După încheierea contractului şi acceptarea finanţării printr-un credit cumpărător, firmele importatoare pot deschide acreditive la băncile finanţatoare.

Rambursarea creditului se va face de către firma importatoare direct băncii finanţatoare.Pentru siguranţa rambursării creditelor, pentru firma importatoare va trebui să garanteze o bancă din ţara importatorului sau dintr-o ţară terţă.Garanţia se poate acorda sub forma:- scrisoare de garanţie bancară

• scrisoare de credit stand by • alte forme

Creditul cumpărător se garantează.

3.Liniile de credit-variantă a creditului cumpărător. Are la bază acorduri interguvernamentale care prevăd garantarea de către instituţiile statului a unor credite destinate realizării unor obiective de valori mari.

Caracteristici:

• se acordă de regulă pe perioade mai lungi de timp • durata utilizării este predeterminată • pentru a se califica în vederea accesului la linia de credit fiecare contract trebuie să îndeplinească

anumite caracteristici. O formă specială-creditele consorţiale-în cazul realizării unor obiective economice de mare valoare şi

complexitate.(băncile se constituie în consorţii pentru că diminua riscul).

Creditele de asistenţă-acordate de agenţii guvernamentale din ţările dezvoltate. Se acordă pe perioade foarte lungi, în condiţii de favoare din punct de vedere al perioadei de graţie şi rata dobânzii.

4. Măsuri de stimulare de natură valutară Operează pe termen scurt.

Contribuie la îmbunătăţirea competitivităţii externe a mărfurilor exportate.

Cele mai uzuale măsuri:

a-primele valutare b-deprecierea monedei naţionale în scopuri stimulative.

a-reprezintă nişte bonificaţii acordate firmelor exportatoare cu ocazia convertirii valutei obţinute din export în moneda naţională.

Page 30: Politici Comerciale

b-măsură de stimulare a exporturilor

• produce efecte pe termen scurt • are efect stimulativ numai dacă ritmul în care se produce deprecierea este superior celui în care se

erodează puterea de cumpărare a monedei la intern. T 10.MASURI SI REGLEMENTARI DE PROMOVARE A EXPORTURILOR 1.Negocierea si incheierea unor tratate de comert si navigatie,a unor acorduri comerciale si de plati sau a altor forme ale parteneriatului interguvernamental.

Contribuie semnificativ la imbunatatirea climatului general de afaceri, punand in legatura,pe baze solide si favorabile companiile.

Aceste acorduri contin:

- clauza natiunii celei mai favorizate; - clauza regimului national; - clause privind evitarea dublei impuneri. Efect:

- fac mediul commercial mai previzibil; - avantaje in plan tarifar sau netarifar; - reduce costurile de tranzactie ale firmelor exportatoare sau importatoare; - confera continuitate si stabilitate schimburilor comerciale reciproce.

2.Sprijinirea directa sau indirecta a firmelor pentru a participa la targuri si expozitii internationale. Autoritatile publice – pe baza de reciprocitate preiau o serie de costuri legate de inchirierea spatiilor de expunere,deplasarea,suportarea unor campanii publicitare,etc. 3.Reprezentarea comerciala in strainatate Prin agentiile comerciale din cadrul misiunilor diplomatice. Acestea culeg informatii cu privire la evolutia climatului general de afaceri,pregatesc culegeri de norme si uzante comerciale,contacteaza potentiali parteneri,colecteaza invitatiile la licitatii internationale,surprind noile tendinte in domeniul economic si commercial,mijlocesc contactele de afaceri,sprijina calificat delegatiile firmelor din tara proprie. 4.Sprijinirea activitatilor promotionale ale Camerelor de Comert si Industrie. Desfasoara actiuni promotionale si de consultanta pentru membrii lor. 5. Prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi ,acordarea de consultanta si asistenta de specialitate acestora: prin constituirea unor compartimente specializate in cadrul ministerelor de resort; prin finantarea activitatii unor institute de marketing si conjuncture; Prin constituirea centrelor specializate de comert international. 11.Comerţul electronic-specificităţi şi evoluţii 11.1.Abordări conceptuale Comerţul electronic reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei nternet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc off line sau on line sau Capacitatea de a realiza tranzacţii care implică schimbul de bunuri şi servicii între două sau mai multe părţi, folosind instrumente şi tehnici electronice.

Page 31: Politici Comerciale

Dintr-o simplă formă de comerţ a devenit o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică promovate de ţările industrializate dar şi o componentă fundamentală a comerţului internaţional. În acelaşi timp accesibilitatea tehnologiilor informaţionale legate de Internet, costul scăzut al acestora, relativa independenţă faţă de tehnologiile clasice, permite ţărilor în dezvoltare o integrare rapidă în acest domeniu. La nivelul actual presupune trei tipuri de infrastructuri: A.Infrastructura tehnologică necesară creării unei pieţe Internet o varietate de tehnologii, diverse tipuri de telecomunicaţii, cablu, satelit, furnizorii de servicii Internet utilizatorii finali(PC,TV, telefon mobil) B.Infrastructura ca proces de conectare a pieţei Internet la piaţa tradiţională face ca plăţile prin intermediul Internetului să fie posibile cu ajutorul: credit cardurilor debit cardurilor smart cardurilor ajutând la distribuţia(on line sau fizică) a produselor cumpărate prin Internet. C.Infrastructura sub forma legilor, reglementărilor sau uzanţelor Include: - comunicaţiile tehnice şi interconexiunea standardelor legalitatea şi modalitatea semnăturii digitale certificarea şi criptarea Aceste trei tipuri de infrastructuri asigură redefinirea determinanţilor pieţei tradiţionale în cel puţin 3 moduri: a. Inovarea proceselor-comerţul electronic simplifică, eficientizează, reduce costurile; b. Inovarea produselor-comerţul electronic crează sau facilitează obţinerea de noi produse care nu erau disponibile anterior; c. Inovarea pieţelor-comerţul electronic crează noi pieţe în timp, spaţiu şi informaţii care altfel nu ar exista datorită faptului că tranzacţiile şi coordonarea costurilor ar fi proibitiv mai mari; Comerţul electronic este înscris pe coordonatele globalizării, chiar de la început. Piaţa on line nu este în prezent vizată de bariere comerciale tradiţionale Principalele caracteristici ale comerţului electronic sunt:

• asigură o viteză ridicată-de derulare a tranzacţiilor • permite accesul la noi segmente de piaţă • conferă o flexibilitate crescută politicilor comerciale • determină reducerea costurilor de aprovizionare de distribuţie şi de promovare • implică simplificarea procedurilor de tranzacţionare • contribuie la creşterea competitivităţii la nivel de firmă şi implicit de ţară • determină creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărăturilor • oferă posibilitatea de a configura produse sau servicii şi de a cunoaşte în timp real preţurile

acestora, în comparaţie cu preţurile mai multor ofertanţi. Avantaje şi dezavantaje(cumpărători on line). Din punct de vedere al accesibilităţii: Avantaje:-nu implică deplasarea elimină graniţele geografice se poate cumpăra orice, oricând, de oriunde Dezavantaje.: - există un număr limitat de consumatori cu acces la Internet

Page 32: Politici Comerciale

Din punct de vedere al bogăţiei informaţiilor despre produs ce pot fi obţinute: Avantaje: - pot fi obţinute numeroase detalii sortarea datelor este facilă informaţii multi-media posibilitatea unei evaluări mai realiste posibilitatea consultării şi obţinerii de informaţii de la o terţă parte Dezavantaje:-bunurile nu pot fi atinse, gustate sau încercate Din punct de vedere al impactului personal: Avantaje:-mai multe servicii personalizate Dezavantaje: - contactul direct cu vânzătorul este dificil, chiar imposibil Din punc de vedere al securităţii şi respectării intimităţii Avantaje :- efectuarea plăţilor se face după proceduri simple Dezavantaje: - nesiguranţa asupra securităţii plăţilor dificultatea gestionării unor plăţi foarte mici sau foarte mari Principalele tipuri de tranzacţii: B 2 B: B 2 C: B 2 G; C 2 B; C 2 C; B 2 E; G 2 B; G 2 C. Internetul reduce costurile de tranzacţionare Comerţul electronic bazat pe Internet poate schimba structurile firmelor sau sectoarelor economice. Internetul facilitează intrarea pe piaţă, în special în beneficiul firmelor de dimensiuni mici şi medii (I:M:M.). Cererea în cadrul comerţului electronic va fi susţinută şi de costurile reduse de tranzacţionare, cum ar fi costurile de căutare de livrare, taxare sau de călătorie în interes de afaceri. 11.2 Elemente definitorii ale evoluţiei comerţului electronic D.p.v. al atitudinii consumatorilor faţă de comerţul electronic s-au conturat 5 categorii: rezistenţii : - a aprox. 50% - nu fac cumpărături on line; fantomele : - aceia care caută produse şi servicii on line, dar le achiziţionează off line neîncrezătorii: - cei care navighează pe Internet, dar nu caută site-uri din categoria e.- commerce; moderaţii: - aceia care cumpără produse în varietatea on-line, dar de o valoare scăzută; internet glob-trotter-ii : - cei care cumpără on-line în mod curent şi de o valoare mare Motive ce stau la baza reţinerilor de a face achiziţii în variantă electronică: nesiguranţa derulării corecte a tranzacţiei; uşurinţa (obişnuinţa) de a face cumpărături în varianta clasică; dificultatea achiziţiei(lipsa de informare); preţuri prea ridicate/aşteptările; probleme de livrarea bunurilor(timp îndelungat); ofertă neinteresantă; neacceptarea altor forme de plată; neîncrederea în formele on-line.

Page 33: Politici Comerciale

11.3 Securizarea tranzacţiilor-principalul impediment în dezvoltarea comerţului electronic Principalele precauţii în scopul de a preveni fraudele sunt: -însuşirea sau revederea periodică a recomandărilor făcute de bancă sau de compania emitentă cu privire la acest subiect; -distrugerea oricărei informaţii scrise cu privire la card şi elementele lui de securizare; -verificarea sistematică a plăţilor ce s-au efectuat prin intermediul cardului; -evitarea oferirii către terţi a propriului cod numeric. Definiţii comerţ electronic E- commerce - reprezintă utilizarea totalităţii mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ E.marketplace - piaţa virtuală unde cumpărătorii şi vânzătorii se întâlnesc pentru a schimba produse, servicii sau informaţii. Tipuri de comerţ electronic: Business-to business (B2B)-model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii; Business to Consumer (B2C)-model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpărători individuali-persoane fizice; Consumer to business- (C2B)-persoane fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau caută vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie; Consumer to consumer-(C2C)-consumatori care vând direct la alţi consumatori (okazii.ro, ebay.com) Comerţ mobil(m-comerce)-tranzacţii şi activităţi de comerţ electronic conduse prin mediul electromagnetic-(tel.mobil) E-gouvernement; Gouvernement to business (G2B)-model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de la persoanele juridice (e-licitaţie.ro) Gonvernment-to-consumer (G2C)-acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare de servicii publice (ex.plata taxelor on-line) Beneficii ale comerţului electronic Beneficii pentru firme: -extinderea la pieţele internaţionale -scăderea costului de creare, procesre, distribuire,păstrare şi găsire a informţiei bazată pe hârtie -crează posibilittea modelării produselor şi serviciilor pe nevoile cumpărătorilor -costuri de comunicaţie mai mici Beneficii pentru consumatori: -dă posibilittea să cumpere sau să facă tranzacţii 24 h/zi, în aproape tot timpul anului, din aproape orice locaţie, -acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere, -cumpărătorii pot să aleagă mi uşor cel mi mic preţ pentru un produs sau serviciu, -permite o livrare rapidă a produselor şi/sau serviciilor, -consumatorii pot să primească informaţie relevantă în secundă şi nu în zile sau săptămâni, -face posibilă participarea în licitaţii virtuale, -permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi electronice şi să compare experienţele, -facilitează competiţia, ceea ce rezultă în scăderea preţului, Beneficii pentru societate

Page 34: Politici Comerciale

-dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze de acasă şi să cumpere tot de acasă, ceea ce rezultă în trafic mai redus pe străzi şi poluare scăzută a aerului -permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cu avantaje pentru cei cu venituri mai mici, -creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţeşte calitatea Limitări ale comerţului electronic Mijloace de plată în comerţul electronic-există o lipsă de standarde universal acceptate pentru calitate, securitate şi încredere -uneltele de dezvoltare software sunt încă în plină evoluţie, -există unele dificultăţi în integrarea între aplicaţiile soft de comerţ electronic şi Internet cu unele aplicaţii existente vechi şi baze de date, -accesul Internet este încă scump şi/sau inoportun -B2C -carduri de debit/credit -bani electronici -alte sisteme -situaţia în România -B2B -mijloace convenţionale de plată -alte mijloace de plată Alte sisteme -sisteme de plată electronice prin tel.mobil -televiziune interactivă (wela Tv) -plata prin factura telefonică Sistemele de plată într-o anumită ţară-depind de tradiţia ţării Legislaţia română relevantă pentru comerţul electronic Legislaţia comună: -Codul comercial -Codul civil -L.31/1990 şi Cod CAEN -Legislaţie privind protecţia consumatorilor -L.365/2002 a comerţului electronic -HG nr. 1308/2002-Norme metodologice pentru aplicarea L.365/2002 -L.51/2003 pentru aprobarea OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă -Legea semnăturii electronice nr. 429/2001 -Norme tehnologice şi metod. Pentru aplicarea L.455/2001 privind semnătura electronică -L.677/2001 pentru protecţia pers. cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date -Regulamentul nr.4/2002 al BNR privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la aceste tranzacţii T 12.POLITICI COMERCIALE PENTRU COMERTUL ELECTRONIC Decizia O.M.C. – nu impune taxe vamale produselor livrate in varianta electronica.Sunt vizate numai livrarile electronice transfrontaliere.Decizia se refera doar la taxe vamale, neexistand nici o referire la alte forme de restrictionare. `1. Scopul deciziei de aplicare a sistemului duty-free.

Page 35: Politici Comerciale

Livrarea la nivel international, in varianta electronica este posibila pe doua tipuri de produse: a. produsele care ,in mod traditional,au fost livrate ca bunuri,iar acum pot fi livrate in forma digitala (produsele media,filme,jocuri video,diferite inregistrari,casete,C.D.-uri,etc.). Cartile si C.D.-urile sunt cele mai vandute produse on-line. Aceasta din cauza preturilor de vanzare a produselor respective.Acest comert reduce considerabil costurile de transport si pe cele administrative b. diferitele tipuri de servicii : financiare,juridice,de telecomunicatii,soft,care pot fi transferate in varianta electronica.Comertul electronic prin itermediul Internet-ului,este mult mai elastic decat alte medii electronice,acesta permitand comunicatii prin voce,date si imagini.Costurile de transmitere prin Internet sunt si ele mai scazute.Exemple de folosire: comertul cu actiuni.descarcarea automata a bazelor de date,cursurile universitare,diagnozele medicale,etc.] 2. Implicatiile economice ale comertului electronic fara taxe Decizia O.M.C. a creat o distinctie: muzica si aplicatiile software importate in forma electronica sunt exceptate de la plata taxelor vamale ,dar sunt taxate atunci cand sunt importate in forma clasica. Crearea si deturnarea de comert costurile livrarii electronice includ pe cele asociate cu transmiterea si “descarcarea” produsului;; costurile livrarii intr-o varianta alternative celei electronice,depend de natura produsului.Livrarea in forma fizica include ambalarea,transportul,etc. Implicatii fiscale ale comertului electronic fara taxe -cand comertul international cu produse digitale este schimbat din forma fizica in cea electronica,datorita sistemului duty=-free,atunci pierderile inregistrate din veniturile tarifare reprezinta costuri fiscale ale deturnarii de comert;. -este imposibil de cuantificat nivelul comertului care deja a fost convertit in varianta electronica pentru a evita taxele vamale; -este foarte greu de stability ,pentru fiecare produs in parte ,daca livrarea electronica este mai eficienta sau mai putin eficienta decat in varianta alternative. 3. Comertul electronic fara taxe,in contextual regulilor O.M.C. - G.A.T.T. - vizeaza comertul cu bunuri; - G.A.T.S. – vizeaza comertul cu servicii Intre regulile G.A.T.T.si regulile G.A.T.S.numeroase diferente.,Pentru comertul electronic,trei diferente sunt semnificative: -prima diferenta se refera la respectarea reguliiprivind tratamentul national,care oblige tarile membre sa trateze produsele provenite din afara cel putin la fel de favorabil ca si pe cele autohtone, In cadrul GATT, tratamentul national este o obligatie generala,dar ea se refera doar la masurile interne, cum ar fi taxele si reglementarile nationale si nu la masurile instituite la frontiera, cum sunt taxele vamale. In cadrul GATS tratamentul national se aplica tuturor masurilor ce vizeaza oferirea de servicii,dar nu este o prevedere cu caracter de obligatie generala, ea doar se aplica acelor sectoare care au fost in mod explicit nominalizate si pot face obiectul unor limitari; -a doua diferenta, consecinta a primei:GATT prevede impunerea taxelor vamale asupra importurilor in cazul in care membri nu s-au angajat sa reduca sau sa elimine aceste taxe,in timp ce GATS are numar restrans de prevederi cu privire la taxele vamale cu exceptia faptului ca regimul de taxare al unora dintre membri trebuie sa fie in concordanta cu angajamentul privind tratamentul national; a treia diferenta: GATT prevede o interdictie generala cu privire la instituirea restrictiilor cantitative,iar in GATS restrictiile cantitative sunt interzise doar in sectoarele in care o tara si-a asumat un angajament de a asigura accesul nelimitat la piete. 4. Angajamente curente aflate sub incidenta GATS

Page 36: Politici Comerciale

Cea mai buna cale pentru asigurarea unui comert electronic fara bariere comerciale este negocierea si asumarea unui angajament-asigurare a liberului acces la piete,sub incidenta GATS si de acordare a tratamentului national Grade de angajamente de liberalizare de liberalizare: -angajamentul total – de asigurare a accesului nerestrictionat; -angajamentul partial – asigurarea accesului la piete care se refera la intrarile ce sunt conditionate intr-un anumit fel de vreo limitare; -nici un angajament – caracterizat printr-un numar necunoscut de obstacole sin u ofera nici o garantie referitoare la accesul la piete 5.Clarificarea si intarirea regulilor GATS - neutralitatea tehnologica – implica faptul ca membrii OMC accepta san u faca nici o distinctie intre produse ,in functie de felul in care acestea sunt livrate; - clasificarea produselor livrate electronic: - orice fel de bunuri intangibile,inclusiv produsele media livrate -electronic,pot fi considerate servicii; -serviciile ce nu existau la momentul asumarii anumitor angajamente (home- ticketing-ul,de exemplu); - necesitatea distinctiei intre modurile de livrare a serviciilor: -furnizarea transfrontaliera de servicii; -consum in afara granitelor. Intarirea disciplinei referitoare la reglementarile interne: -permisivitatea acordata tarilor membre sa adopte masuri care sunt neconforme conduitei GATS,in situatii determinate; -astfel de masuri nu trebuie sa fie aplicate intr-o maniera care sa se constituie intr-un mijloc arbitrar sau nejustificat de discriminare intre tari sau intr-o restrictie voalata instituita in comertul cu servicii. T.13.OMC şi problemele comerţului mondial contemporan 13.1. Acordul General pentru Tarife şi Comerţ Este un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte numite principii,reguli şi discipline în domeniul relaţiilor comerciale, să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din cale schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora. Obiectiv iniţial principal: crearea de condiţii favorbile pentru desfăşurarea schimburilor comerciale între ţările membre Structuri organizatorice: a-Sesiunea părţilor contractante b-Consiliul reprezentanţilor c-Comitete şi grupe de lucru specializate pe probleme (permanente şi temporare) d-Secretariatul a-din delegaţii tuturor ţărilor membre, forul suprem se întruneşte odată pe an Atribuţii: -dreptul şi obligaţia de a veghea la respectarea prevederilor Acordului General -aprobă modificarea şi completările aduse Acordului General -aprobă primirea de noi membri -aprobă crearea de noi organe şi le direcţionează activitatea b-alcătuit din reprezentanţii ţărilor membre

Page 37: Politici Comerciale

-are rol de organ executiv Atribuţii: -îndrumă activitatea organelor din subordine (comitete) -organizează negocierile pentru primirea de noi membri -organizeză consultări cu părţile contractante -elaborează recomandări pentru sesiuni c-asigură activitatea permanentă a Acordului General d-sediul la Geneva -îndeplineşte funcţii administrative -condus de un director general -desfăşoră activitate publicistică bogată -sprijină derularea rundelor de negocieri Principii de bază ale activităţii GATT -principiul nediscriminării în relaţiile comerciale dintre părţile contractante -interzicerea de către părţile contractante, în relaţiile reciproce, a restricţiilor cantitative sau a altor măsuri cu efecte similare la importul şi exportul de mărfuri -aplicarea nediscriminatorie a restricţiilor cantitative (sau a altor măsuri cu efecte similare în relaţiile comerciale dintre părţile contractante în măsura în care,în anumite situaţii, acestea sunt admise) -eliminarea sau limitare subvenţiilor la export în relaţiile comerciale dintre părţile contractante -protejarea economiilor naţionale de concurenţă străină să se facă, în principiu, numai cu ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie să fie însă prohibitive -folosirea consultărilor de către părţile contractante ca o metodă fundamentală pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale ale acestora -adoptrea deciziilor de către părţile contractante prin consens general,deciziile se supun la vot numai atunci când nu se realizează consensul general sau la cererea uneia dintre părţile contractante, fiecare dispunând de un singur vot. Excepţii şi derogări -recunoaşterea sistemului preferinţelor vamale în vigoare la data semnării Acordului, cu condiţia ca limitele acestor preferinţe în vigoare să nu fie extinse ulterior de către părţile contractante -admiterea creării de zone de liber schimb şi de uniuni vamale cu tarife vamale externe comune la care să participe două sau mai multe părţi contractante cu condiţia să nu fie instituite noi briere(tarifare şi netarifare) faţă de celelalte părţi contractante -negocierea de protocoale preferenţiale între ţările în curs de dezvoltare, părţi contractante ale GATT, şi instituirea sistemului generalizat de preferinţe vamale nereciproce şi nediscriminatorii în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare -autorizarea ţărilor în curs de dezvoltare-părţi contractante la GATT-de a promova măsuri de politică comercială cu caracter protecţionist pentru apărarea economiei naţionale şi în special a industriei, de concurenţa puternică a ţărilor dezvoltate -admiterea temporară de restricţii cantitative sau alte măsuri netarifare cu efecte similare, în relaţiile comerciale dintre părţile contractante la importul unor produse care ar periclita producţia internă su în scopul de a contribui la echilibrarea balanţei de plăţi Aderarea României la GATT -1957-observator -1966-stabilită o legătură cu caracter tehnic între Centrul de Comerţ Internaţional al GATT şi Camera de Comerţ şi Industrie a României

Page 38: Politici Comerciale

-1968-cererea de aderare -1971-protocolul de aderare Avantaje ale României ca membru GATT -a obţinut pe cale multilaterală clauza naţiunii celei mai favorizate din partea ţărilor membre SUA-bilateral-1975 -eliminarea treptată a restricţiilor cantitative discriminatorii la exportul de produse româneşti în ţările membre -părţile contractante care menţin încă prohibiţii sau restricţii cantitative nu vor majora elementul discriminatoriu al acestor restricţii, se angajează să-l elimine progresiv şi îl fixează ca obiectiv să le suprime până la sfârşitul anului 1974 -părţile contractante vor notifica la intrarea în vigoare a protocolului prohibiţiile şi restricţiile cantitative încă aplicate în acel moment importurilor din România şi măsurile adoptate în vederea eliminării lor. -România are dreptul de a invoca prevederile GATT de a folosi mecanismul consultărilor bi şi multilaterale pentru a-şi apăra interesele comerciale -îi oferă posibilităţi suplimentare pentru promovarea intereselor ei comerciale -beneficiul statutului de ţară în curs de dezvoltare de a avea măsuri speciale adoptate de părţile contractante -angajarea de a mări importurile de mărfuri din ţările membre ale GATT 13.2 OMC-structură instituţională, obiectiv Serveşte drept cadru instituţional comun pentru desfăşurarea relaţiilor comerciale dintre membrii săi Funcţiile OMC -va facilita punerea în aplicare, administrarea şi funcţionarea Acordului GATT şi a acordurilor comerciale -va fi forumul pentru negocieri între membrii săi cu privire l relaţiile lor comerciale -va administra regulile şi procedurile de reglementare a diferendelor -va administra mecanismul de examinare a politicilor comerciale -va coopera cu FMI şi cu BIRD Structura: -Conferinţa ministerială-odată la 2 ani (reprezentanţii tuturor membrilor) va exercita funcţiile OMC -ia decizii cu privire la toate aspectele -Consiliul general :-reprezentanţii tuturor membrilor- lucrează în intervalul dintre sesiunile Conferinţei ministeriale -stabileşte propriile reguli de procedură -secretariat T14: Implicaţiile adoptării politicii comerciale comunitare de către România România ca membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului are o politică compatibilă cu a acesteia -RO-a negociat plafoane pentru taxele vamale reprezentând taxele vamale consolidate -la Runda Uruguay taxele vamale consolidate negociate de RO au avut un nivel foarte ridicat însă taxele vamale aplicte au avut un nivel mai scăzut, iar tendinţa ulterioară a fost descrescătoare -RO aplică regimul vamal al clauzei naţiunii celei mai favorizate ţărilor membre OMC şi acordă unor parteneri comerciali taxe vamale preferenţiale în cadrul unor acorduri de comerţ liber -obligaţia reducerii taxelor vamale convenită în acordurile comerciale -liberalizarea comerţului prin acordurile semnate cu organismele internaţionale (FMI, BIRD) acorduri care prevăd: -liberalizarea comerţului prin reducerea nivelului taxelor vamale

Page 39: Politici Comerciale

-eliminarea restricţiilor cantitative Modificarea politicilor comerciale decurgând din lărgirea uniunii vamale vor influenţa fluxurile comerciale -prin adoptarea Tarifului Vamal Comun, RO va aplica taxe vamale diferite la import, rezultă că se vor modifica fluxurile comerciale -negocierea şi adoptarea unei liste de angajamente OMC, rezultă că ar putea duce la formularea de cereri pentru măsuri compensatorii din partea ţărilor terţe Toate astea ar trebui să conducă realizarea angajamentelor din art. XXIV şi XXVIII ale GATT, care stipulează precondiţiile care trebuie îndeplinite odată cu extinderea uniunii vamale şi anume: -U.V. ar trebui să aducă un nivel de protecţie superior aceluia dinaintea extinderii -U.V. ar trebui să nu aibă un efect negativ asupra exporturilor către noile ţări membre Prin adoptarea Tarifului Vamal Comun al UE pot apărea următorele situaţii: -pentru ţările care acum beneficiază de prevederile din cadrul CEFTA şi Acordul European toate taxele vamale vor fi eliminate (eliminarea tuturor barierelor între membrii U.V. extinse) -pentru ţările terţe regimul vamal va rămâne acelaşi (Clauza Naţiunii celei mai Favorizate sau Sistemul Generalizat de Preferinţe), dar nivelul taxelor vamale va fi diferit, -partenerii comerciali care beneficiază de regim comercial preferenţial îşi vor pierde acest statut, alţii se vor supune unui regim comercial preferenţial diferit, -partenerii comerciali vor trece de la regimul C.N.F. la regimul comercial preferenţial prin negocieri de acorduri comerciale similare cu cele la care UE este deja semnatară Adoptare de către RO a politicilor comercile ale UE pe plan multilateral, interregional, regional şi bilteral va aduce inevitabil schimbări importante în politic comercială externă a ţării noastre: -renunţarea l statutul de ţară în curs de dezvoltare şi în consecinţă, la avantajele de care beneficiză RO în domeniul măsurilor de politică comercială, rezultând retragerea RO din Grupul neoficial al ţărilor în curs de dezvoltare din OMC şi din „Grupul celor 77” de ţări în curs de dezvoltare, care acţioneză în sistemul ONU -alinierea angajamentelor RO în OMC la cele ale UE în această organizaţie: -consolidrea în general a taxelor vamale l un nivel sensibil mai redus -armonizarea cu angajamentele UE în materie de comerţ cu servicii -aderarea la Acordul OMC privind achiziţiile publice -transformare RO din ţară beneficiară a SGP (sistem global de preferinţe) în ţară donatoare de SGP -aderarea RO la Spaţiul Economic European (SEE) la care participă UE şi Islanda, Lichtenstein şi Norvegia -participarea la acordurile preferenţiale de parteneriat euro-mediteraneen şi de parteneriat între UE şi ţările Africii, Caribelor şi Pacificului (ACP) -ascensiunea RO la acordurile de comerţ liber ale UE cu ţările din America Latină, Golful Persic şi alte ţări cu care UE va încheia astfel de acorduri Toate acestea determină avantaje dar şi costuri pentru RO Avantaje: -Comercial: -ameliorarea substanţială a accesului produselor şi serviciilor RO pe piaţa unică a UE şi pe pieţele ţărilor terţe -RO va putea să-şi promoveze mai eficient interesele în negocierile comerciale internaţionale, având în vedere că UE este liderul comercial mondial, deci cu mare forţă de negociere -Financiar: -beneficierea de subvenţii de la bugetul comunitar, în faza de pre-aderare şi după aderare

Page 40: Politici Comerciale

-subvenţii la produse agroalimentare Costurile: -comercial: -creşterea considerabilă a gradului de liberalizare a importurilor de bunuri şi servicii pe baza CNF cât şi pe o bază preferenţială -diminuarea corespunzătoare a protecţiei producţiei naţionale, faţă de concurenţa străină -financiar: -participare RO la ajutorul financiar pentru dezvoltare al UE prin Fondul European de Dezvoltare Impactul aderării RO la UE Comerţul RO cu textile şi îmbrăcăminte -conform prevederilor Acordului European de Asociere la UE-RO a redus treptat taxele vamale la import cu 80% iar din 2002 suprimându-le, iar UE a eliminat din 1997 taxele vamale la importul de textile şi îmbrăcăminte din RO, iar din 1998 a suprimat şi restricţiile cantitative la importul acestor articole din RO Din 2002 funcţionează o zonă de liber schimb între RO şi UE privind textilele şi îmbrăcămintea Avantaje ale doptării acguis-ului comunitar în sectorul textile –îmbrăcăminte - accesul nerestricţionat la piaţa unică a UE - accesul preferential pe pietele tarilor cu care UE are sau va incheia acorduri comerciale preferentiale; - promovarea mai eficienta prin intermediul UE a intereselor industriei textile si de confectii din Ro.; - beneficierea de fondurile structurale ale Comunitatii ; - atragerea intr-o masura sporita a investitiilor straine de capital. Costurile: -alinierea la politica vamala a UE, ceea ce duce la diminuarea protectiei vamale a producatorilor romani; -restructurarea si modernizarea ramurii respective spre a putea face fata concurentei; -aplicarea regulamentelor UE privind achizitiile publice. Industria mobilei Beneficii: -accesul liber pe piata unica comunitara ; -accesul privilegiat la pitele tarilor terte ; -cresterea competitivitatii industriei nationale de mobile ; -obtinerea de fonduri sructurale ; -sporirea gradului de atractivitate a ramurii pentru investitorii straini; -amplificarea cooperartii industriale cu UE ; -promovarea mai eficienta prin intermediul UE a intereselor Ro. Costuri: -restructurarea si modernizarea ramurii ; -liberalizarea importului de mobile care concureaza puternic productia proprie ; -pierderea unor avantaje vamale preferentiale limitate ; -obligativitatea aplicarii standardelor europene privind calitatea, -protectia societatii si mediului ; -adoptarea reglementarilor UE privind achizitiile publice. In domeniul produselor agroalimentare Adoptarea acquis-ului comunitar presupune: -suprimarea completa, pe baza de reciprocitate a taxelor vamale la importul de produse agroalimentare ; -alinierea preturilort romanesti la nivelul preturilor unice garantate ale UE ;

Page 41: Politici Comerciale

-adoptarea si aplicarea reglementarilor tehnice, a standardelor de produs, normelor, normelor sanitar- veterinare si fito-sanitare ale UE ; -contribuirea la si beneficierea de bugetul comunitar pentru finantarea sectorului agroalimentar ; -aplicarea tarifului vamal comun la importul de produse agroalimentare din terte tari ; -adoptarea acquis-ului privind dezvoltarea rurala. Avantaje: -beneficierea de instrumentele de pre-aderare finantate de UE pentru sprijinirea alinierii la acquis-ul comunitar (Phare,Sapard); -obtinerea dupa aderare de resurse financiare nerambulsabile de la Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA) pentru furnizarea de ajutoare producatorilor agricoli si subventii la exportul -in tarile terte de produse agroalimentare, precum si pentru finantarea reformelor de structura din sectorul agricol ; -accesul nerestrictionat al produselor agroalimentare romanesti la piata interna unica a UE; -accesul preferential al acestor produse la pietele tarilor terte cu care UE are sau va incheia acorduri de tip preferential vizand si produsele agroalimentare; -promovarea mai eficienta, prin intermediul UE a intereselor Ro. In negocierile internationale privind sectorul agroalimentar. Costurile: -liberalizarea mai larga a regimului de import al produselor agroalimentare, ca urmare a suprimarii complete a taxelor vamale la importul acestor produse din UE ; -participarea prin contributii la bugetul comunitar ; -pierderea statutului de “tara in curs de dezvoltare” la O.M.C. si ca beneficiara a S.G.P. si S.G.P.C. si Protocolul celor 16 ; -posibilitatea eventuala ca Ro. Sa fie obligate sa renunte la acordul de comert liber cu Republica Moldova, daca UE nu va incheia un astfel de accord cu acest stat, pana la aderarea Ro., sau daca nu se convine, pana atunci o derogare, in vederea mentinerii de catre Ro. a acestui accord. 4.Industria de masini si echipamente. Avantaje: -acces liber la piata UE; -acces privilegiat la pietele tarilor cu care UE a incheiat acorduri comerciale de tip preferential ; -importul din UE fara taxe vamale a bunurilor necesare ramurii ; -aflux sporit de investitii straine ; -asistenta financiara nerambulsabila din parte UE ; -largirea cooperarii industriale cu firme di UE ; -ameliorarea calitatii si sigurantei, datorita aplicarii normelor UE ; -stimularea cresterii competitivitatii internationale a industriei Ro.; -promovarea mai eficienta prin UE a ramurii. S1:Determinanţii politicii comerciale în domeniul concurenţei Analiza economică a proceselor productive şi de comercializare recunoaşte că formele urmăresc scopuri economice proprii, în cadrul unor limite obiective. Aceste limite pot fi grupate în: -Determinanţii mediului tehnologic în care operează compania. Tehnologia determină funcţia cost a unei firme, adică influenţează cel mai scăzut cost necesar pentru realizarea unei unităţi de produs.

Page 42: Politici Comerciale

-Determinanţi derivaţi din comportamentul consumatorilor. Preferinţele de consum, tradiţiile şi obiceiurile determină funcţia cerere pentru produsele şi serviciile unei companii evidenţiind o corelaţie inversă între preţurile bunurilor respectiv tarifele serviciilor şi cantitatea solicitată. -Acţiunile pe care le intreprind firmele aflate în competiţie pentru anumite segmente ale pieţei internaţionale. Acest ansamblu plus capacitatea decidenţilor de la nivel de firmă de a anticipa reacţiile concurenţilor definesc structura pieţei sau mediul concurenţial. La determinanţii economici se pot adăuga fundamentele sociale: 1.Companiile trebuie să fie eficiente atât d.p.v. economic (să utilizeze integral resursele de care dispun) cât şi d.p.v. alocativ (producţia lor să corespundă unei cereri bine identificabile din partea consumatorilor). 2.Firmele trebuie să inoveze, să manifeste permanent un comportament creativ 3.Societatea doreşte ca sectorul respectiv să asigure ocuparea deplină a factorului muncă. În domeniul concurenţei este important şi conceptul de piaţă relevantă.(pe aceasta se desfăşoară cea mai puternică competiţie între tot mai mulţi şi puternici competitori. Pentru definirea pieţei relevante se au în vedere următoarele dimensiuni: 1.piaţa produsului, 2.piaţa în sens geografic, 3. piaţa în dimensiune temporală. 1.Criteriul principal este anvergura la care piaţa produsului respectiv este diferită de alte pieţe. 2.Se referă la un teritoriu în care condiţiile concurenţiale sunt relativ omogene. Limitele sunt determinate de costurile de …., de barierele comerciale şi de reglementările existente. 3. Unele pieţe dovedesc o mare volatilitate, din cauza condiţiilor climaterice, redefinirea obiceiurilor de consum. Se adaugă evoluţiile conjuncturale, fuziunile, achiziţiile, apariţia unor sectoare mai atractive pentru firme. Concurenţa -tipuri: -C. perfectă-o tendinţă -un deziderat -este avută în vedere de teoriile clasice -este o stare ideală -C imperfectă: -o stare de fapt -specifică comerţului internaţional -presupune derularea schimburilor comerciale internaţionale cu practicarea unor variante …de bariere comerciale şi a existenţei unor structuri monopoliste. -C directă- firmele aflate în competiţie se adresează aceloraşi tipuri de necesităţi cu produse identice sau similare. -C. indirectă-bunuri diferite adresate aceloraşi nevoi sau -bunuri identice adresate unor nevoi diferite sau -oferirea unor bunuri sau servicii diferite destinate unor nevoi diferite -C. corectă (loială) -folosirea nediscriminatorie a instrumentului competiţional -acces liber nedistorsionat pe piaţă -deplină posibilitate de cunoaştere a modalităţilor prin care se reglementează raporturile de vânzare-cumpărare -C. indirectă (neloială) -folosirea unor mijloace neloiale -sporirea artificială a competitivităţii unor produse prin:

Page 43: Politici Comerciale

-acordarea de stimulente unor agenţi economici -comenzi guvernamentale -folosirea unor metode extraeconomice de pătrundere şi menţinere pe piaţă În domeniul concurenţei consumatorii pot fi: -cumpărători –într-un mediu concurenţial corect-îşi procură produsele şi serviciile la preţurile cele mai mici -de calitatea cea mai bună -în gama cea mai diversă -investitori-idem mediu -conferă previzibilitate plasamentelor pe piaţa bancară şi de capital -le majorează dividendele la acţiuni -le permite dezvoltarea spiritului antreprenorial -plătitori de impozite-idem mediu –sporeşte veniturile bugetare -contribuie la reducerea impozitelor -elimină din sistem firmele ineficiente -reduce alocaţiile bugetare -crează mai multe oportunităţi de angajare Relaţia politică comercială-politica în domeniul concurenţei: 1.politică comercială liberală-politica concurenţială riguroasă 2.politică comercială protecţionistă-politică concurenţială neloială(viciată) Ambele tind spre un obiectiv comun-simularea concurenţei(dar prin mijloace diferite) Practici anticoncurenţiale: -aranjamente de integrare orizontală-între firme aflate în acelaşi stadiu al producţiei sau circuitului generator de valoare adăugată (fixare de aceleaşi preţuri sau limitarea duratei de viaţă a produsului).Interzise de majoritatea legislaţiei în domeniulconcurenţei -aranjamente de integrare verticală-între firme aflate în diferite stadii ale procesului creator de valoare adăugată (ex.: înţelegeri de distribuţie exclusivă). Este o practică anticoncurenţială. Guvernele –o importantă sursă de practici anticoncurenţiale.Forma-ajutoarele de stat. Acestea distorsionează concurenţa pentru că: -efectul negativ asupra climatului economic -afectează rămânerea pe piaţă a actorilor economici care nu beneficiază de forma de sprijin -se sprijină actori ineficienţi -se realizează o redistribuţie distorsionată aventurilor în economie -se încalcă principiul concurenţei corecte Poate exista într-o economie de piaţă, o altă cale legală de promovare a intereselor consumatorilor decât protejarea mediului concurenţial funcţional ? Pot fi acceptate acţiunile firmelor care încălcând dreptul concurenţei declară că protejează consumatorii? Are relevanţă dacă poziţia dominantă este rezultatul unor modalităţi eficiente şi raţionale prin care s-a obţinut şi consolidat? Dacă s-au eliminat acorii cu poziţii de monopol, poate fi acceptată dictatura unor firme private care dobândesc poziţii dominante şi abuzează de acestea? S2:Analiza comparativă a instrumentelor de politică vamală utilizate în diferite sisteme vamale. Instrumente de politică comercială de natură tarifară(vamală); Taxele vamale; Tarifele vamale;

Page 44: Politici Comerciale

-luarea in considerare numai a efectelor de bunastare care se produc asupra ramurii economice protejate; -abordarea in conditii de echilibru general, inseamna luarea in calcul si a efectelor de bunastare care se produc asupra ramurilor aflate in Teritoriul vamal? Instrumente de politică comercială de natură netarifară(inclusiv paratarifară) -Bariere care implică o limitare cantitativă directă a importurilor -Bariere care implică în direct limitarea importurilor prin mecanismul preţurilor -Bariere care decurg din formalităţile vamale şi administrative privind importurile -Bariere care derivă din participarea statului la activităţile comerciale -Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene(obstacole tehnice). S 3:Analiza efectelor aplicarii unei taxe vamale de import: abordare statistica, in echilibru general si partial 3.1. Argumente: - protectia tarifara sustine ramuri care sunt importante din punct de vedere social sau economic; - prin taxa vamala se protejeaza forta de munca si locurile de munca; - taxa vamala reduce importurile si astfel stimuleaza productia interna si se majoreaza gradul de utilizare a fortei de munca si veniturile producatorilor; - taxele vamale pot fi utilizate pentru diversificarea structurii industriale a unei tari; - stabilirea taxelor vamale este necesara pentru ca tarile sa aiba posibilitatile de negociere comerciale reciproce, bilaterale si multinationale; - prin instituirea taxelor vamale se pot introduce sanctiuni comerciale sau se pot obtine deziderate politico-militare; - unele tari sunt dispuse sa plateasca un anumit prêt economic din dorinta de mentinere a propriului stil de viata. Analiza se face din perspective bunastarii (incadrata in ramura economiei normative) Bunastarea – reprezinta situatia de optim spre care tinde fiecare individ: -optimul consumatorului = maximizarea bunastarii; -optimul producatorului = maximizarea profitului. Introducerea unei taxe vamale de import influenteaza: -consumatorii bunului respective – sunt pusi sa plateasca o suma mai mare /produs, fata de situatia in care s-ar fi recurs la aceasta masura de politica comerciala; -producatorii nationali ai bunului respective pot fi avantajati de majorarea pretului la bunul importat de ei; guvernul statului, prin aceasta masura obtine venituri bugetare pe care nu le-ar fi obtinut in conditii de liber schimb. Tipuri de abordari in ceea ce priveste efectele diferitelor masuri de politica comerciala: Abordarea statica vs. abordarea dinamica: -abordare statica – luarea in considerare a efectelor de bunastare , la un moment dat; -abordare dinamica – estimarea efectelor pe o durata mai mare de timp. Abordare in conditii de echilibru partial vs.abordare in conditii de echilibru general: -abordare in conditii de echilibru partial, inseamna interactiune cu ramura protejata Efectele aplicarii unei taxe vamale de import: -abordare statica; -echilibru partial;

Page 45: Politici Comerciale

-cazul unei tari mici. Ipotezele: -efectele inregistrate numai la un moment dat, fara a se tine seama de consecinte; -industria considerata, are o greutate extreme de redusa in ansamblul economiei nationale (de aceea sunt neglijate interactiunile cu alte ramuri); -introducerea taxei vamale la import duce la marirea pretului national, darn u poate influenta pretul mondial; -agentii economici isi desfasoara activitatea in conditii de concurenta perfecta. Exemplu: Efectele de bunastare ale introducerii unei taxe vamale de import, intr-o tara mica , in conditiile de echilibru partial

Unde: - C = curba cererii inverse (marimea pretului functie de cantitate, si invers); - O = curba ofertei inverse; - Pm = pretul mondial; - Pt = pretul national, dupa introducerea unei taxe vamale de import, egala cu t; - Qcm = cantitatea ceruta de consumatorii nationali, in conditii de liber schimb; - Qct = cantitatea ceruta de consumatorii nationali, in conditii de impunere vamala; - Qom = cantitatea oferita de producatorii nationali, in conditii de liber schimb; - Qot = cantitatea oferita de producatorii nationali, in conditii de impunere vamala.

Consideram: - initial nu se percepe nici o taxa vamala pe produs; - pretul mondial la produs (Pm) = 100 lei; - cantitatea ceruta (Qcm) = 25 000 buc. - Cantitatea oferita de producatorii nationali (Qom) = 10 000 buc.

Rezulta ca diferenta de 15 000 buc. Este importata. Presupunem:

- statul roman introduce o taxa vamala, ad valorem, = 20%, la importul produsului; - taxa, ad valorem de 20% produce aceleasi efecte de bunastare ca si o taxa vamala

specifica de 20 lei/buc.,deoarece pretul mondial ramane constant (Pm =100 lei); - pretul national va creste cu valoarea taxei vamale de import (20 lei/buc.) , de unde

rezulta ca Pt = 120 lei; - aceasta determina restrangerea cererii nationale pana la valoarea Qct = 20 000 buc. si

cresterea productiei nationale pana la valoarea Qot = 15 000 buc., de unde rezulta reducerea cantitatii importate pana la valoarea de 5 000 buc.

Cum afecteaza aceasta masura : 1. Consumatorii nationali: - curba cererii intersecteaza axa preturilor in punctul Pc = 200 lei, iar de aici rezulta : - cand cererea tinde catre 0, pretul maxim ce se poate oferi pe produs = 200 lei; - cand pretul incepe sa scada, cererea incepe sa creasca; - daca pretul ajunge la Pm = 100 lei, cererea creste de la 0 la 20 000 buc; - un comparator care ar fi dispus sa achizitioneze un produs la pretul de 200 lei, scaderea

pretului ii adduce un castig de 100 lei; - pentru cumparatorii care nu sunt dispusi sa ofere mai mult de 120 lei/buc, scaderea

pretului pana la 100 lei, nu le aduce decat un castig de 20 lei; - cumparatorii care nu pot oferi mai mult de 100 lei, dobandirea unui produs nu le adduce

nici un castig de bunastare.

Page 46: Politici Comerciale

Prin urmare, putem defini surplusul cionsumatorilor ca fiind egal cu diferentadintre utilitatea totala produsa de o anumita cantitate de bunuri si suma de bani platita efectiv pentru cumpararea cantitatii respective. In exemplul prezentat anterior:

- surplusul consumatorilor este egal cu suprafata PcDPt, si reprezinta un castig de bunastare al consumatorilor ca urmare a scaderii pretului/produs de la 200 lei la 120 lei;

- daca pretul ajunge la 100 lei surplusul consumatorilor este de suprafata PcCPm; - cresterea pretului de la 100 lei la 120 lei, ca urmare a taxei , se observa o scadere a

surplusului consumatorilor, egala cu diferenta dintre supafetele PcCPm si PcDPt’ de aici rezulta ca introducerea unei taxe vamale de import conduce la o pierdere de bunastare pentru consumatorii nationali (cresterea pretului si scaderea cantitatii cumparate). Valoric, aceasta pierdere de bunastare este egala cu suprafata PmPtDC, adica (Qct + Qcm) x (Pt - Pm)

2

Numeric, pe exemplu, aceasta pierdere de bunastare a consumatorilor este egala cu 450 000 lei 2. Producatorii nationali: - ca urmare a cresterii pretului de la 100 lei la 120 lei, producatorii nationali vor majora

productuia de la 10 000 buc. la 15 000 buc; - veniturile vor creste de la aria OQomAPm la aria OQotBPt; - vor creste si costurile (pentru producerea fiecarei unitati suplimentare se inregistreaza

si o crestere a costului de productie; - curba ofertei coincide cu aceea a costului marginal; - surplusul (profitul) producatorilor va fid at de diferenta dintre veniturile inregistrate din

vanzarea unei cantitati de bunuri si costurile totale aferente acesteia; - acest surplus este dat de suprafata marginita de curba ofertei , axa preturilor (Oy) si

paralela dusa la axa orizontala dintr-un punct de pe axa preturilor; - surplusul producatorilor este egal cu suprafata PoPmA; - daca pretul ajunge la 120 lei, surplusul producatorilor va fi dat de suprafata PoPtB; - valoric, acest castig este egal cu suprafata PmPtBA; - numeric, pe exemplu, acest castig de bunastare al producatorilor este egal cu 250 000

lei; - rezulta ca pierderea consumatorilor este mai mare decat castigul inregistrat de

producatori. 3. La nivelul guvernului: - taxa vamala la import/produs influenteaza in mod favorabil veniturile bugetare; - taxa, pe exemplu, reprezinta un castig de bunastare pentru govern egal cu suprafata

BDCG; - numeric, pe exemplu, castigul de bunastare al guvernului este egal cu 100 000 lei. 4. La nivel national: - pierdere de bunastare pentru consumatori : -PmPtDC = - (a+b+c+d); - castig de bunastare pentru producatori : +PmPtBA = +a ; - castig de bunastare pentru govern : +BDGC = +c : - effect net la nivel national : - (BAC + GDC) = - (b+d);

Page 47: Politici Comerciale

- rezulta ca taxa vamala de import produce un effect net negative asupra economiei nationale, inregistrand o pierdere de bunastare; - numeric, aceasta pierdere, pe exemplu, este egala cu 100 000 lei.

B.Efectele aplicarii unei taxe vamale de import – abordare statica, echilibru partial (cazul unei tari mari) . Ipotezele: - aceleasi ;

- in plus – posibilitatea tarii care introduce taxa vamala de import de a contribui la modificarea pretului mondial.

Unde: - C = curba cererii inverse ; - O = curba ofertei inverse ; - Pwo = pretul mondial in conditii de liber schimb ; - Pt= pretul national dupa introducerea unei taxe vamale de import specifice, egala cu t (

prêtul national este mai mic decat Pwo + t); - Pwl = noul prêt mondial;, care se formeaza dupa introducerea taxei vamale , in tara

importatoare (Pt – Pwl = t); - Qcm = cantitatea ceruta de consumatorii nationali, in conditii de liber schimb ; - Qct = cantitatea ceruta de consumatorii nationali, in conditii de impunere vamala ; - Qci = cantitatea care a fost ceruta de consumatorii nationali, daca pretul national ar fi

ajuns la valoarea P wo + t ; - Qom = cantitatea oferita de producatorii nationali, in conditii de liber schimb ; - Qot = cantitatea oferita de producatorii nationali, in conditii de impunere vamala; - Qoi = cantitatea care ar fi fost oferita de producatorii nationali, daca pretul national ar fi

ajuns la valoarea Pwo + t. Consideram :

- S.U.A., initial nu percepe nici o taxa vamala de import ; - Pretul mondial la produs este Pwo = 30 000$ ; - Cererea interna = 600 000 buc; - Productia interna = 100 000 buc.

Presupunem : - S.U.A. decide introducerea unei taxe vamale specifice (t) la import = 15 000 $

Rationament : - ar fi de asteptat ca pretul de pe piata nationala sa se majoreze cu (t) ajungand la 45 000

$ ; - se observa ca pretul intern (Pt) nu creste decat pana la valoarea de 40 000 $, in timp ce

producatorii mondiali isi reduce pretul de vanzare (Pwt) pana la 25 00 $ ; - diferenta dintre pretul national si noul prêt mondial este egala cu exact valoarea taxei

vamale specifice , introdusa de S.U.A. Explicatii :

- se observa o modificare de comportament din partea producatorilor straini ; - si cererea fata de produsele de import este mai putin elastica , in cazul tarii mari, decat

in cazul tarii mici ; - marirea pretului national este cu atat mai pronuntata cu cat elasticitatea ofertei

producatorilor mondialui este mai mare si elasticitatea cererii consumatorilor nationali de produse importate este mai mica . Rezulta din formula :

Page 48: Politici Comerciale

Unde :

- = moodificarea pretului national, ca urmare a introducerii taxei vamale (Pt - Pwo); - Pwo = pretul national in conditii de liber schimb; - t = cuantumul taxei vamale introduce de tara importatoare ; - E = elasticitatea ofertei expotrtatoril straini fata de modificarea pretului de pe piata tarii

importatoarte ; - N = elasticitatea fata de prêt a cererii nationale de produse importate.

Presupunem (pe exemplu) : - elasticitatea ofertei exportatorilor straini este egala cu 4 ; - elasticitatea cererii consumatorilor nationali este egala cu – 2 atunci ; - fata de pretul mondial , in conditii de liber schimb (Pwo), pretul national (Pt) va creste

cu 2/3 di valoarea taxei vamale specifice (t), ajungand la 40 000 $, iar pretul producatorilor straini (Pwt) va scadea cu 1/3 din valoarea taxei vamale specifice (t) ajungand la 25 000 $.

Efectele de bunastare : - pierderea de bunastare pentru consumatori = - (a+b+c+d) = - 5 mld. $; - castig de bunastare pentru producatori = +a = 1,5 mld. $; - castig de bunastare pentru govern = (c+h) = 3 mld. $; - efectul net la nivel national = h – (b + d) = 0,5 mld. $.

Diferenta fata de exemplul anterior consta in faptul ca o parte din efectul introducerii taxei vamale de import (aria h) nu mai este suportata de consumatorii nationali, ci este preluata de producatorii externi, care isi reduce pretul de vanzare. C.Efectele aplicarii unei taxe vamale de import : aabordare statica , in echilibru general . (cazul unei tari mici). Ipoteze :

- in tara importatoare (a) se disting 2 categorii de bunuri: - - bunul X global, care este expresia generica a tuturor celorlalte bunuri , produse

si importate de tara a, in afara bunului Y; - - bunul Y, individualizat, la importul caruia se va aplica o taxa vamala.

Ipoteze suplimentare : - pe piata bunurilor , dar sip e puiata factorilor de productie, exista concurenta perfecta,

iar factorii de productie sunt foarte flexibiliu (se pot converti factorii de productie necesari pentru realizarea celuilalt bun);

- intotdeauna balanta comerciala va fi considerate echilibrata . Curba posibilitatilor de productie, curba de indiferenta si echilibrul national, in conditii de autarhie , arata : Unde:

- Ox = cantitatea produsa la nivel national din bunul X ; - Oy = cantitatea produsa la nivel national;, din bunul Y ; - P1P2 = curba posibilitatilor de productie (combinatiile posibile de producere a doua

bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile, la un moment dat); - P1P2permite urmatoarea interpretare :

Page 49: Politici Comerciale

- Cu aceiasi cantitate de factori de productie , tara a poate realize ,fie YP2 buc. din bunul Y si XP2 din bunul X, adica perechea XP2, YP2, idem pentru perechea XP1, YP1 ;

- Daca se produce o deplasare pe curba P2P1, se constata ca pentru fiecare unitate suplimentara obtinuta din bunul X este nevoie de renuntarea la o unitate , din ce in ce mai mare din bunul Y;

Rezulta ca nu pot exista decat 2 variante pentru restabilirea echilibrului: - fie se majoreaza pretul la bunul X, astfel incat bunul Y sa devina pe piata relative mai

ieftin, in raport cu X; - fie se reduce productia bunului X pana la un nivel la care sacrificial pe care-l presupune

, renuntarea la cantitatea corespunzatoare din Y este mai mic. Curba de indiferenta a consumatorilor este ansamblul alternativelor in care se pot combina cantitatile consummate din cele 2 bunuri, in cadrul aceluiasi nivel de utilitate .

POLITICA COMERCIALA COMUNA s -4 Regimul importului 1. Tarif vamal şi politici asociate 1.1. Tariful vamal comun 1.2. Tipuri de taxe vamale 1.3. Nomenclatura Combinată 1.4. Reguli de origine 1.5. Suspendări autonome de taxe vamale 1.6. Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) 2. Reguli generale de import 3. Reguli generale de import din unele ţări terţe 4. Procedura Comunităţii privind administrarea cotelor cantitative 1. Tarif vamal şi politici asociate 1.1. Tariful vamal comun¨ Tariful vamal comun a fost instituit în 1968, o dată cu încheierea procesului de înlăturare a taxelor vamale între ţările membre UE şi formarea uniunii vamale; Tariful Vamal Comun cuprinde taxele vamale aplicate importurilor din ţări terţe, în ansamblul Statelor Membre ale UE, în regimul clauzei nauţiunii celei mai favorizate. Taxele respectă angajamentele asumate de UE în domeniul tarifar, pentru toate Statele Membre, în cadrul OMC. ¨ Baza legală a tarifului vamal comun o reprezintă: Regulamentul Consiliului Nr. 2658/87 din 23 iulie 1987 privind tariful şi nomenclatura statistică şi Tariful vamal comunitar (Jurnalul Oficial L 256, 07/09/1987), cu modificările ulterioare; ¨ Tariful Vamal este comun tuturor Statelor Membre UE, nivelul taxelor vamale diferind însă de la un produs la altul; ¨ Pentru anul 2006 taxele vamale se regăsesc în Regulamentul nr.1719/2005 din 27 octombrie 2005 care modifică anexa I a Regulamentului 2658/87; ¨ Tariful vamal comun se aplică uniform pe întreg teritoriul UE, având rolul de: - a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale;

Page 50: Politici Comerciale

- a evita orientarea schimburilor în funcţie de nivelul mai scăzut al taxelor vamale în anumite ţări; - a răspunde nevoii de a menţine controlul la frontiera externă, în vederea unei bune funcţionări a pieţei unice a UE. ¨ Odată cu preluarea Tarifului vamal comun, Statele Membre nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale. Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri, la propunerea Comisiei Europene. Aceasta poartă şi negocierile cu ţările terţe şi cu organismele economice internaţionale cum este OMC; ¨ Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar (care se referă la: Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH) - acest Nomenclator are 10241 poziţii, regrupate în 21 secţiuni, 97 capitole, la care se adaugă alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC), care include Sistemul Armonizat plus încă două subpoziţii, rezultând un cod detaliat, cu opt cifre, reprezentând 9500 poziţii - NC corespunde exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii); ¨ Aplicarea tarifului vamal comun se face fără adoptarea unei legislaţii naţionale specifice. După data dobândirii de România a statutului de stat membru UE, nivelul taxelor vamale aplicabil va fi, în ansamblu, mai redus faţă de nivelul actual al taxelor vamale aplicate de România. Preluarea tarifului vamal comun va conduce la obţinerea, pentru operatorii economici români, a unor condiţii de acces la mărfurile din import, similare celor din UE. 1.2. Tipuri de taxe vamale Taxele vamale percepute in Comunitate la importul din ţări terţe se pot clasifica in: - taxe vamale conventionale; - taxe vamale preferentiale. Taxele vamale conventionale sunt stabilite potrivit politicii comerciale Comunitare si/sau acordurilor internationale la care aceasta este parte semnatara. Taxele vamale preferentiale fac obiectul unor acorduri de asociere incheiate de Comunitatea Europeana cu diverse tari sau grupuri de tari pentru unele marfuri sau categorii de marfuri. Tipuri de taxe vamale folosite in Comunitatea Europeana: o taxe ad valorem; o taxe specifice (o sumă fixă pentru o unitate de produs importat); o taxe compuse (o taxă ad valorem plus o taxă specifică); o taxe mixte sau alternative (cu un minimum şi maximum); o taxe variabile, în funcţie de preţul CIF de intrare în Comunitate, utilizate la importul de fructe şi legume; o taxe de sezon. o taxe stabilite pe baza unei formule tehnice de calcul (folosite în cazul „produselor agricole compuse” rezultând din produse agricole primare şi/sau transformate, de exemplu, produse conţinând lapte, zahăr şi făină, pentru care taxa vamală se determină pe baza unei reţete). 1.3. Nomenclatura Combinată de clasificare şi codificare a mărfurilor Sistemul Armonizat de clasificare şi codificare a mărfurilor este utilizat de tarifele vamale a peste 160 de ţări, asigurând astfel transparenţa acestora şi compatibilitatea statisticilor de comerţ exterior. El este definit la un nivel de detaliere de 6 cifre. Administrarea nomenclaturii Sistemului Armonizat se face de către Comitetul Sistemului Armonizat din cadrul Organizaţiei Mondiale a Vămilor, care după dezbaterea propunerilor de

Page 51: Politici Comerciale

modificări promovate de părţile contractante (ţările membre ale Convenţiei privind Sistemul armonizat), decide asupra lor şi elaborează odată la patru ani versiuni noi ale Sistemului Armonizat. Nomenclatura Combinată a Uniunii Europene se bazează pe Sistemul armonizat, fiind suplimentată cu o detaliere la 8 cifre şi este actualizată anual. Suplimentar pot fi introduse detalieri pentru a reflecta aplicarea unor măsuri pentru produse specifice. Autorităţile vamale naţionale utilizează Nomenclatura Combinată din Tariful vamal comun al UE pentru procesarea declaraţiilor vamale referitoare la importurile din ţări terţe. 1.4. Reguli de origine Sunt considerate produse originare din Comunitate: - produsele minerale extrase din solul sau subsolul marin; - produsele vegetale recoltate in Comunitate; - animalele vii nascute si crescute in Comunitate ; - produse ale animalelor vii crescute acolo ; - produse obtinute acolo din vanatoare si din pescuit ; - produse ale pescuitului marin si alte produse scoase din mare in afara apelor teritoriale ale Comunitatii de catre vasele acesteia ; - produse fabricate exclusiv din produsele la care se face referire la alineatul anterior ; - articole uzate, colectate acolo, destinate numai recuperarii materiilor prime, inclusiv anvelope uzate destinate resaparii sau folosite ca deseuri ; - deseuri si reziduuri rezultate din operatiuni de productie ; - produse extrase din solul sau subsolul marin in afara apelor lor teritoriale, cu conditia ca ele sa aiba drepturi de exploatare exclusiva a acelui sol sau subsol. In stabilirea originii bunurilor exista doua tipuri : origine nepreferentiala (clauza naţiunii celei mai favorizate) şi origine preferentiala. Originea nepreferentiala confera o nationalitate economica a bunurilor. Este utilizata pentru determinarea originii produselor care sunt subiectul tuturor masurilor de politica comerciala sau contingentelor tarifare. Originea preferentiala confera anumite avantaje privind comertul de bunuri intre anumite tari, importate cu taxe zero sau taxe reduse. Circulatia marfurilor in interiorul Uniunii Vamale nu este bazata pe origine, dar respecta prevederile privind libera circulatie a marfurilor. 1.5. Suspendări autonome de taxe vamale Scopul principal al suspendarilor tarifare este de a permite operatorilor economici Comunitari sa utilizeze materii prime, semifabricate sau componente, care nu sunt disponibile in interiorul Comunitatii, fără a fi necesar să plătească taxele vamale normale prevăzute în Tariful vamal comun. Suspendarile tarifare sunt propuse dupa un studiu profund al ratiunilor economice in baza carora au fost intocmite cererile si numai in masura in care se estimeaza un beneficiu pentru economia Comunitara. Suspendarile tarifare constituie o exceptie de la situatia normala, in sensul ca in perioada de validitate a masurii si pentru o cantitate nelimitata sau limitata, sa permita anularea totala (suspendare totala) sau partiala (suspendare partiala) a drepturilor vamale aplicabile in mod normal marfurilor importate. Marfurile importate in regim de suspendare tarifară pot circula liber in toata Comunitatea, de suspendarea acordata, putând beneficia toti operatorii din toate statele membre.

Page 52: Politici Comerciale

Caracteristicile suspendarilor tarifare : - suspendarile tarifare modifica drepturile vamale din tariful vamal comun ; - susendarile tarifare pot fi suprimate la cererea unei parti interesate ; - suspendarile tarifare trebuie sa fie aplicate de o maniera coerenta in toate cazurile de exceptie ; - in vederea evitarii unor masuri discriminatorii ce ar putea favoriza un singur operator economic, suspendarile tarifare trebuie sa fie deschise pentru toti operatorii Comunitari adica pentru toti importatorii Comunitari si furnizorii din terte piete. Rolul suspendarilor tarifare : - suspendarile tarifare al caror scop este sa anuleze partial sau total efectele drepturilor vamale pe o perioada data nu pot fi acordate decat pentru ratiuni precise si valabile in functie de interesul general al Comunitatii ; - suspendările tarifare oferă posibilitatea operatorilor sa se aprovizioneze, pe o anumita perioada de timp, cu costuri mai mici de import; Produse ce pot beneficia de suspendari tarifare : - materii prime, semifabricatele sau componentele care nu sunt disponibile in interiorul Comunitatii ; - piese necesare la fabricarea produselor complexe cu o mare valoare adaugata ; - produse finite utilizate ca si componente ale unui produs final in situatiile in care valoarea adaugata de asamblare este foarte mare ; - echipamente si materiale destinate a fi utilizate in procesul de productie, necesare fabricarii unor produse precis identificate si care nu pun in pericol operatorii Comunitari concurenti. Beneficiarii suspendarilor tarifare : Suspendarile tarifare sunt în beneficiul firmelor producatoare din Comunitate. In cazul in care utilizarea unui produs este destinata unei folosinte specifice, aceasta va fi controlata urmandu-se procedurile de control aferente destinatiei finale. In ce situatii nu se propun suspendari tarifare ; In principiu, cu exceptia cazului in care exista un interes al Comunitatii, si in respectul obligatiilor sale internationale nici o suspendare nu este propusa in urmatoarele situatii : - atunci cand produse identice, echivalente sau de substituire sunt fabricate in cantitate suficienta in Comunitate sau de producatori din terte tari pentru care sunt prevazute acorduri tarifare preferentiale ; - atunci cand marfurile in cauza sunt produse finite destinate a fi vandute consumatorului final fara a mai suferi transformari substantiale ulterioare ; - in cazul in care marfurile importate sunt acoperite de un contract de exclusivitate care restrange posibilitatea importatorilor comunitari sa cumpere aceste marfuri direct de la fabricantii din terte tari ; - atunci cand este evident ca avantajele suspendarii nu se repercuteaza asupra transformatorilor sau producatorilor comunitari interesati ; - in cazul in care suspendarea ar antrena un conflict cu alta politica comunitara (ca de exemplu: alte regimuri preferentiale, o masura antidumping, o restrictie cantitativa sau de mediu). 1.6. Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) • TARIC - a fost stabilit în baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr. 2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatorul statistic şi tarifar şi Tariful Vamal Comun; • TARIC este o baza de date destinata sa indice dispozitiile legale aplicabile (masuri tarifare sau netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al UE

Page 53: Politici Comerciale

sau, dupa caz, când acesta este exportat. • TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) care are aproximativ 10.000 de titluri (codificate in 8 cifre) şi care constituie nomenclatorul de bază pentru Tariful Vamal Comun, precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ al Comunităţii cu ţări terţe (EXTRASTAT) precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ între Statele Membre (INTRASTAT); • Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import din ţări terţe; totodată, el este un instrument deinformare pentru operatorii economici. • TARIC cuprinde dispozitiile referitoare la domeniul vamal, continute în legislatia specifica privitoare la: Sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor (S.A.), Nomenclatura combinate (N.C.), taxe vamale aplicabile; suspendari de taxe vamale; contingente tarifare; regimul tarifar preferential (inclusiv pe baza de contingente tarifare preferentiale); preferinţele tarifare (inclusiv cote şi plafoane de tarifare); sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare, taxe antidumping sau compensatorii (anti subvenţie); prohibitii la import si la export; restrictii la import si la export; coduri aditionale; supravegherea importurilor, interziceri la export, restricţii la export, supravegherea exportului, restituţii la export; referiri cu privire la reglementarile care au introdus o masura tarifara sau netarifara; alte masuri tarifare si netarifare aplicabile în procesul de vamuire a marfurilor. • TARIC cuprinde aproximativ 18.000 de subdiviziuni (codificate cu doua cifre suplimentare sau cu un cod adiţional) create pentru a face distincţie între diverse aspecte ale elementelor menţionate. • In vederea stabilirii de către operatorii economici a planurilor de afaceri ulterioare datei aderării României la UE, baza de date TARIC a UE poate fi accesată direct pe site-ul web al UE, de unde se pot obţine informaţii detaliate cu privire la taxele vamale şi alte elemente ale regimului de import (SGP, regim preferenţial, taxe antidumping) pe produs (conform NC) în funcţe de ţară de origine a importurilor. 2. Reguli generale de import Obiectiv: Vizează regulile generale comune de import în Comunitatea Europeană în baza principiului libertăţii importului şi stabileşte procedurile care să permită Comunităţii să implementeze, unde este necesar, măsuri de supraveghere şi de salvgardare care se impun pentru a-şi proteja interesele.Cadrul juridic Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3285/94 din 22 decembrie 1994 privind regulile generale de import şi pentru abrogarea Regulamentului (EC) nr. 518/94. Sinteza Regulamentul se aplică importurilor de produse originare în ţări terţe, cu excepţia produselor textile, acoperite prin reguli speciale pentru importuri, şi produselor originare din unele ţări terţe, care sunt reglementate de regulile de import stabilite pentru aceste ţări. Este, de asemenea, complementar la reglementările privind produsele agricole reglementate prin organizaţii comune de piaţă. Din punct de vedere geografic, se aplică importurilor din toate ţările terţe, cu excepţia Albaniei, Comunităţii Statelor Independente (CIS) şi anumite ţări din Asia (Coreea de Nord, China, Mongolia şi Vietnam) care sunt reglementate prin Regulamentul (EC) nr. 519/94. Regulamentul stipulează principiul libertăţii de a importa produse originare din ţări terţe, sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare. Informare şi procedura de consultare

Page 54: Politici Comerciale

Statele Membre trebuie să informeze Comisia dacă tendinţele importurilor indică o nevoie de recurgere la măsuri de salvgardare. Consultările pot fi ţinute, atât la solicitarea Statelor Membre, cât şi la iniţiativa Comisiei. Acestea au loc în cadrul Comitetului Consultativ format din reprezentanţi ai fiecărui Stat membru, şi un reprezentant al Comisiei, ca preşedinte. Consultările au scopul de a examina condiţiile în care se desfăşoară importurile, situaţia economică şi comercială şi măsurile care ar urma să fie luate. Consultările pot fi efectuate în scris, dacă este necesar, iar Statele Membre pot să-şi exprime opinia sau să solicite consultări orale în cadrul unei perioade de 5 până la 8 zile lucrătoare. Procedura Comunitară de investigaţie În cazul în care, după consultări, este evident că există probe suficiente care să justifice iniţierea unei investigaţii, Comisia iniţiază o investigaţie în termen de o lună şi publică un aviz în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, rezumând informaţiile care justifică iniţierea procedurii. Investigaţia caută să determine dacă importurile produsului respectiv cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor implicaţi din Comunitate. Odată ce investigaţia a fost lansată, Comisia caută şi verifică toate informaţiile pe care le consideră necesare pentru efectuarea investigaţiei. În cadrul investigaţiei, Comisia solicită informaţii privind următoarele aspecte: volumul importurilor, preţul importurilor, impactul respectiv asupra producătorilor comunitari şi alţi factori decât tendinţa importurilor care cauzează sau poate au cauzat prejudiciu producătorilor comunitari implicaţi. La sfârşitul investigaţiei, Comisia prezintă un raport Comitetului Consultativ şi, în funcţie de concluziile aprofundării investigaţiilor sale, încheie investigaţia sau implementează, ori propune Consiliului să implementeze, măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Această procedură de investigaţie nu exclude utilizarea, în special în circumstanţe critice, a măsurilor de supraveghere sau de salvgardare provizorii. În acest caz, durata acestor măsuri trebuie să nu depăşească 200 de zile. Măsuri de supraveghere Importurile produselor pot fi verificate de către Comunitate pe baza unei decizii a Consiliului sau Comisia poate analiza tendinţele pieţei pentru produsul ce ameninţă să cauzeze un prejudiciu producătorilor comunitari ai produselor similare sau concurenţiale, dacă interesul Comunităţii necesită astfel de verificări. Decizia de a introduce a măsuri de supraveghere, în mod normal, este adoptată de către Comisie. Astfel de supraveghere poate include verificări retrospective ale importurilor (supraveghere statistică) sau verificări anterioare importurilor. În ultimul caz, produsele aflate sub supravegherea anterioară a Comunităţii pot fi puse în liberă circulaţie numai sub rezerva prezentării unui document de import. Acest document este emis sau aprobat de către Statele Membre, în mod gratuit, pentru orice cantitate solicitată şi în termen de maximum 5 zile de la primirea unei declaraţii de la importator. Acest document trebuie să fie emis tuturor importatorilor, indiferent de locul în care îşi desfăşoară afacerea în cadrul Comunităţii. Nu este necesar ca măsurile de supraveghere să acopere întreaga Comunitatea. Acolo unde importurile unui produs nu au fost făcute în baza unei supravegheri comunitare anterioare, în cadrul a 8 zile lucrătoare de la terminarea consultărilor privind posibilitatea implementării unei supravegheri comunitare, Comisia poate introduce supravegherea limitată pentru importurile în una sau mai multe regiuni ale Comunităţii. Statele Membre vor informa Comisia în fiecare lună cu privire la documentele de import emise (în cazul supravegherii anterioare) şi privind importurile primite (în cazul supravegherii anterioare şi

Page 55: Politici Comerciale

retroactive). Măsuri de salvgardare Măsuri de salvgardare pot fi aplicate când produsele sunt importate în Comunitate în astfel de cantităţi, crescute în mare măsură, şi/sau în astfel de termeni şi condiţii încât cauzează, sau ameninţă să cauzeze, un prejudiciu grav producătorilor comunitari. În ceea ce priveşte membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), aceste măsuri sunt cumulative. În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, Comisia poate schimba perioada de valabilitate a documentelor de import emise în scopul supravegherii sau poate stabili o procedură de autorizare la import şi, în cazuri particulare, poate introduce un sistem de import bazat pe contingente. Când se stabileşte un contingent, se ţine seama de dorinţa de a menţine, atât cât este posibil, fluxurile comerciale tradiţionale şi volumul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a măsurii. În principiu, contingentul nu se va stabili la un nivel mai mic decât nivelul importurilor pe ultimii 3 ani. Contingentul poate fi alocat între ţările furnizoare. După intrarea în vigoare, măsurile de salvgardare se aplică pentru fiecare produs ce este pus în liberă circulaţie. Totuşi, acestea nu pot restricţiona punerea în liberă circulaţie a produselor aflate deja în drum spre Comunitate. În cazuri excepţionale, acestea pot fi limitate la una sau mai multe regiuni din Comunitate. Aceste măsuri sunt adoptate de către Comisie sau de către Consiliu. În cazul în care a fost solicitată intervenţia Comisiei de către un Stat Membru, aceasta adoptă o decizie în termen de maximum 5 zile lucrătoare. Decizia Comisiei este comunicată Consiliului şi Statelor Membre. În termen de o lună, orice Stat Membru poate să solicite Consiliului examinarea unei astfel de decizii.. În acest caz, Consiliul, acţionând în baza unei majorităţi calificate, poate confirma, modifica sau revoca această decizie. Dacă, în termen de 3 luni, Consiliul nu a adoptat o decizie, hotărârea luată de Comisie este considerată ca fiind revocată. În orice situaţie în care, interesele Comunităţii necesită astfel, Consiliul poate adopta măsuri de salvgardare, acţionând pe baza propunerii primite de la Comisie, elaborată în conformitate cu condiţiile prezentate mai sus. Nu se aplică măsuri de salvgardare pentru produse originare în ţări în curs de dezvoltare atâta timp cât cota de piaţă a acelei ţări în totalul importurilor produsului respectiv în Comunitate nu depăşeşte 3%. În principiu, durata măsurilor de salvgardare nu poate depăşi 4 ani, dacă nu sunt extinse în baza aceloraşi condiţii în care măsura iniţială a fost adoptată. Sub nici o formă, durata măsurilor nu poate depăşi 8 ani. În plus faţă de măsurile de salvgardare ca atare, regulamentul stipulează posibilitatea adoptării de către Comisie a unor măsuri corespunzătoare care să permită exercitarea drepturilor şi obligaţiilor Comunităţii sau a Statelor Membre, în particular cele referitoare la comerţul cu produse de bază, ce pot fi exercitate şi îndeplinite la nivel internaţional. Acest Regulament nu exclude îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din acorduri speciale încheiate între Comunitate şi ţări terţe. De asemenea, nu este exclusă adoptarea sau aplicarea, de către Statele Membre, de măsuri pe temei de ordine publică, moralitate publică, securitate publică, protecţia sănătăţii şi a vieţii umane, animale sau a plantelor, protecţie a bogăţiilor naţionale, protecţie a proprietăţilor industriale şi comerciale şi formalităţi speciale privind regimul valutar. Reglementări comunitare:

Regulament Data intrării în Jurnalul Oficial

Page 56: Politici Comerciale

vigoare Regulamentul (EC) nr. 3285/94 01.01.1995 OJ L 349

of 31.12.1994 Modificat prin: Regulamentul (EC) nr. 139/96 30.01.1996 OJ L 21of

27.01.1996 Regulamentul (EC) nr. 2315/96 05.12.1996 OJ L 314

of 04.12.1996 Regulamentul (EC) nr. 2474/2000

01.12.2000 OJ L 286 of 11.11.2000

Regulamentul (EC) nr. 2200/2004

23.12.2004 OJ L 374 of 22.12.2004

3. Reguli generale de import din unele ţări terţe · Obiectiv Regulile generale vizează regimul importurilor în Comunitatea Europeană (EC) din unele ţări terţe cu monopol de stat în domeniul comerţului exterior şi se stabilesc procedurile care abilitează Comunitatea ca, atunci când se impune, să implementeze măsuri de supraveghere şi de salvgardare necesare. · Baza legală Regulamentul Consiliului (EC) No. 519/94 din 7 martie 1994 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1765/82, nr. 1766/ 82 şi nr. 3420/83 (Jurnalul Oficial L 67 din 10.03.1994), Modificat prin următoarele acte normative: - Regulamentul Consiliului (EC) No. 839/95 din 10 aprilie 1995 privind modificarea listei ţărilor menţionate în Anexa I a Regulamentului (EC) No. 519/94 (Jurnalul Oficial L 085, 19/04/1995); - Regulamentul Consiliului (EC) No. 139/96 din 22 ianuarie 1996 pentru modificarea Regulamentelor (EC) No. 3285/94 şi No. 519/94 privind documentul uniform de supraveghere, al Comunităţii (Jurnalul Oficial L 021 din 27/01/1996); - Regulamentul Consiliului (EC) No. 168/96 din 29 ianuarie 1996 pentru modificarea Regulamentului (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţăriterţe (Jurnalul Oficial L 025 din 01/02/1996); - Regulamentul Consiliului (EC) No. 1138/98 din 28 mai 1998 pentru modificarea Anexelor II şi III din Regulamentul (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe (Jurnalul Oficial L 159 din 03/06/1998); Corrigendum la Regulamentul (EC) No. 1138/98 din 28 mai 1998 pentru modificarea Anexelor II şi III din Regulamentul (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe (Jurnalul Oficial L 241 din 29/08/1998); - Regulamentul Consiliului (EC) No 427/2003 din 3 martie 2003 referitor la mecanismul tranziţional specific de salvgardare la importul produselor originare din Republica Populară China şi pentru modificarea Regulamentului (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe (Jurnalul Oficial L 065 din 08/03/2003). Sinteza Existenţa unor reglementări speciale privind importul din fostele ţări comuniste a fost justificată de existenţa, în aceste ţări, a monopolului de stat în domeniul comerţului exterior. O dată cu

Page 57: Politici Comerciale

prăbuşirea blocului comunist, în aceste ţări a avut loc o mişcare în direcţia liberalizării economiei şi a comerţului exterior. Aceasta a condus Comisia să scoată cea mai mare parte a acestor ţări de sub incidenţa Regulamentului aplicabil ţărilor cu economii centralizate şi să le deplaseze în cadrul procedurilor standard. Totuşi, rămâne de menţionat faptul că unele ţări continuă să fie subiect al acestei legislaţii specifice. Regulamentul (EC) No 519/94 are multe similarităţi cu regulamentul care stabileşte reguli generale privind importurile (Regulamentul (EC) No 3285/94). De aceea, în continuare vor fi luate în considerare numai aspectele care diferă de acest regulament. · Domeniu de aplicare Acest regulament se aplică produselor originare din Comunitatea Statelor Independente (CSI), Albania, China, Vietnam, Coreea de Nord şi Mongolia. Din domeniul său de aplicare sunt excluse produsele textile, care sunt acoperite de reguli generale speciale cu privire la import. · Reguli privind importurile Importurile produselor acoperite de Regulamentul (EC) NO 519/94 sunt liberalizate şi nu constituie obiectul nici unei restricţii cantitative, fără a se aduce atingere măsurilor de salvgardare şi contingentelor aplicate Republicii Populare China. · Procedura comunitară de informare şi consultare Această procedură este similară celei stipulate în Regulamentul (EC) No 3285/94 aplicabil ţărilor terţe în general. · Procedura comunitară de investigaţie Această procedură este identică celei stipulate pentru ţările terţe, conform Regulamentului (EC) No 3285/94. Totuşi, este stipulat că, în investigaţiile sale, Comisia trebuie să ţină seama de sistemul economic specific al ţărilor în discuţie. · Măsuri de supraveghere Condiţiile pentru implementarea măsurilor de supraveghere sunt aceleaşi cu cele aplicate altor ţări terţe. Totuşi, acolo unde sunt implementate măsuri de supraveghere, condiţiile pentru utilizarea sau eliberarea de documente de import pot fi mai stricte decât cele pentru alte ţări terţe. În particular, dacă interesele Comunităţii impun aceasta, Comisia poate limita perioada de valabilitate a documentului de import, poate stabili eliberarea a acestui document subiect al unor anumite condiţii sau poate chiar să prevadă inserarea unei clauze de revocare. · Măsuri de salvgardare Condiţiile prevăzute pentru introducerea unei măsuri de salvgardare cu privire la ţările vizate sunt aceleaşi cu cele aplicate altor ţări terţe: importuri majorate sau importuri derulate în condiţii care provoacă prejudiciu industriei comunitare. Cele două condiţii sunt alternative în cazul ţărilor în discuţie, în timp ce acestea pot fi cumulative în cazul altor ţări terţe. · Contingente Contingentele sunt puse în aplicare în cazul unui număr de produse originare din Republica Populară China, incluzând, între altele: unele sortimente de încălţăminte, articole din porţelan pentru masă sau de bucătărie şi articole pentru masă ori bucătărie fabricate din altceva decât porţelan. Aceste contingente sunt administrate de către Comisie, corespunzător procedurilor de administrare a contingentelor cantitative. Reglementări comunitare:

Page 58: Politici Comerciale

Act normativ Intrare în vigoare

Termen de preluare de către Statele Membre

Regulamentul (EC) No. 519/94 din 7 martie 1994 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) No. 1765/82, No. 1766/ 82 şi No. 3420/83 Jurnalul Oficial L 067, 10/03/1994 P. 0089 - 0103

10.03.1994

Regulamentul (EC) No. 839/95 din 10 aprilie 1995 privind modificarea listei ţărilor menţionate în Anexa I a Regulamentului (EC) No. 519/94 Jurnalul Oficial L 085, 19/04/1995 P, 0009-0009

22.04.1995 -

Regulamentul (EC) No. 139/96 din 22 ianuarie 1996 pentru modificarea Regulamentelor (EC) No. 3285/94 şi No. 519/94 privind documentul uniform de supraveghere, al Comunităţii Jurnalul Oficial L 021, 27/01/1996 P, 0007-0018

30.01.1996 -

Regulamentul (EC) No. 168/96 din 29 ianuarie 1996 pentru modificarea Regulamentului (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe Jurnalul Oficial L 025, 01/02/1996 P, 0002-0002

04.02.1996 -

Regulamentul (EC) No. 1138/98 din 28 mai 1998 pentru modificarea Anexelor II şi III din Regulamentul (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe Jurnalul Oficial L 159, 03/06/1998 P. 0001 – 0003 Corrigendum la Regulamentul (EC) No. 1138/98 Jurnalul Oficial L 241, 29/08/1998 P. 0027 – 0027

03.06.1998 -

Regulamentul (EC) No. 427/2003 din 3 martie 2003 referitor la mecanismul tranziţional specific de salvgardare la importul produselor originare din Republica Populară China şi pentru

03.03.2003 -

Page 59: Politici Comerciale

modificarea Regulamentului (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe Jurnalul Oficial L 065, 08/03/2003 P. 0001 – 0011

4. Procedura Comunităţii privind administrarea cotelor cantitative · Obiectivul Stabilirea unui sistem de administrare a cotelor cantitative bazat pe principiul unei politici comerciale comune uniforme şi cu respectarea liberei circulaţii a mărfurilor. · Cadrul juridic comunitar Regulamentul Consiliului (EC) nr. 520/1994 din 7 martie 1994 pentru stabilirea procedurii Comunităţii de administrare a cotelor cantitative (Jurnalul Oficial L 66, 10.03.1994). Modificat prin următoarele acte normative: - Regulamentul Consiliului (EC) nr. 138/1996 din 22 ianuarie 1996 (Jurnalul Oficial L 21 din 27.01.1996); - Regulamentul Consiliului (EC) nr. 806/2003 din 14 aprilie 2003 (Jurnalul Oficial L 122 din 16.05.2003). · Sinteza Scopul Acest regulament se aplică în situaţiile în care Comunitatea a stabilit cantităţile de mărfuri posibil de a fi importate sau exportate într-o perioadă dată, fie autonom sau convenţional. Acest regulament nu se aplică: produselor agricole listate în Anexa II din Tratatul de la Roma, produselor textile sau produselor reglementate prin reguli de import pentru care există prevederi specifice de administrare a cotelor. Reguli de bază de administrare a cotelor Comunităţii Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un aviz anunţând deschiderea de contingente, stabilind metoda de alocare aleasă, condiţiile de îndeplinit prin cererile de licenţă, termenele limită pentru prezentarea acestora şi lista completă a autorităţilor naţionale la care acestea trebuie transmise. Cotele vor fi alocate solicitanţilor cât de repede este posibil după deschiderea acestora. Acestea pot fi alocate în mai multe etape. Cantităţile care nu sunt alocate, date sau utilizate vor fi redistribuite. Cantităţile pentru redistribuire vor fi determinate de către Comisie pe baza informaţiilor primite de la statele membre. Diferite metode de administrare a cotelor cantitative Contingentele pot fi administrate prin una din cele 3 metode stipulate în regulament, printr-o combinaţie a acestor metode sau printr-o orice altă metodă corespunzătoare. Metoda bazată pe fluxurile tradiţionale: - Această metodă rezervă ca o prioritate o parte din contingent importatorilor sau exportatorilor tradiţionali; - Ceea ce rămâne este destinat celorlalţi importatori sau exportatori; - Importatorii sau exportatorii consideraţi a fi tradiţionali sunt aceia care sunt în măsură să demonstreze că în cursul perioadelor anterioare, cunoscute ca perioade de referinţă, au importat în

Page 60: Politici Comerciale

Comunitate sau au exportat din aceasta produsul sau produsele acoperite de contingent; - După examinarea informaţiilor puse la dispoziţie de către statele membre privind numărul şi suma totală a cererilor de import sau de export, Comisia stabileşte criteriul în baza căruia cererile importatorilor sau exportatorilor sunt acceptate, - Când totalul cererilor este egal sau mai mic decât cantitatea stipulată pentru importatorii sau exportatorii tradiţionali cererile vor fi acceptate în totalitate; - Când totalul cererilor depăşeşte nivelul contingentului, cererile vor fi acceptate pe bază prorata, calculată în conformitate cu cota solicitantului din totalul importatorilor sau exportatorilor. * Partea din contingent disponibilă pentru importatorii şi exportatorii netradiţionali este alocată în conformitate cu metoda bazată pe ordinea în care cererile sunt înaintate. Metoda bazată pe ordinea în care cererile sunt înaintate - Această metodă se aplică în baza principiului “primul venit – primul servit”. Comisia determină cantitatea la care operatorii economici sunt îndreptăţiţi până la epuizarea contingentului. Pentru stabilirea acestei cantităţi, aceeaşi pentru toţi operatorii economici, se ţine seama de necesitatea de a aloca cantităţi semnificative economic, ţinând seama de natura produsului în cauză. Când deţinătorii de licenţe de import sau de export au utilizat cota atribuită, aceştia pot înainta o nouă cerere de licenţă. Metoda de alocare a cotelor proporţional cu cantităţile solicitate: - Autoritatea competentă din statele membre informează Comisia privind cererile de licenţă primite de acestea. Această informaţie trebuie să specifice numărul de cereri şi totalul cantităţilor pentru care există cereri. După examinarea acestor informaţii, Comisia determină cantitatea din contingent sau din disponibilul din acesta pentru care autorităţile competente vor emite licenţe de import sau de export; - Când totalul cererilor de licenţă nu depăşeşte cantitatea din contingentul în cauză, cererile sunt acceptate în totalitate. Când acest total depăşeşte nivelul contingentului, cererile vor fi acceptate în condiţii prorata, proporţional cu cantităţile pentru care s-au transmis cereri. Reguli privind licenţele de import sau de export Licenţele de import şi de export autorizează importul sau exportul produselor care sunt în cadrul contingentelor. Licenţele sunt emise în mod imediat de către statele membre când este utilizat principiul “primul venit – primul servit”. În alte cazuri, acestea sunt emise în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei Comunităţii privind cantităţile ce vor fi alocate. Ele sunt valabile în toată Comunitatea, exceptând situaţiile unde contingentele sunt limitate la una sau mai multe regiuni ale Comunităţii, caz în care aceste licenţe sunt valabile numai în Statele Membre din regiunea în cauză. Licenţele au termen de valabilitate 4 luni. Proceduri de adoptare a deciziei Această procedură oferă posibilitatea intervenţiei Comitetului de administrare, compus din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul adoptă opiniile sale cu majoritate calificată, conform prevederilor art. 205(2) din Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene. Când prevederile preconizate sunt în concordanţă cu opinia Comitetului, Comisia le adoptă direct. Dacă nu, acestea sunt comunicate Consiliului. Comisia poate amâna aplicarea măsurilor cu încă o lună. Consiliul, acţionând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în cadrul acestei perioade. Reglementări comunitare

Actul normativ Data intrării în vigoare

Page 61: Politici Comerciale

Regulamentul (EC) nr. 520/1994 13.03.1994 Regulamentul (EC) nr. 138/1996 30.01.1996 Regulamentul (EC) nr. 806/2003 25.06.2003

· Implementarea măsurilor Regulamentul (EC) nr. 738/1994 – Jurnalul Oficial L 87, 31.03.1994 Regulamentul Comisiei din 30 martie 1994 stabileşte anumite reguli pentru implementarea Regulamentului Consiliului (EC) nr. 520/94 stabilind procedura Comunităţii pentru administrarea contingentelor cantitative. Acest regulament stabileşte regulile comune privind formalităţile pentru depunerea unei cereri de licenţă şi de asemenea pentru utilizarea licenţelor. Stabileşte, de asemenea, un tip de licenţă al Comunităţii şi un format comun al licenţelor. În final, pune la dispoziţie o listă a autorităţilor administrative competente în fiecare stat membru.

S.5 Stabilirea originii bunurilor supuse impunerii vamale Originea produselor-informaţie esenţială pentru strategia vamală Datorită acestei informaţii importatorul: -sau beneficiază de regimuri tarifare preferenţiale (rezultate din acorduri de asociere sau de liber schimb) -sau i se pot aplica măsuri de control a comerţului exterior La importuri sunt necesare însuşirea a două categorii de încadrări a produsului -încadrarea tarifară şi valoarea în vamă a produsului; -stabilirea originii, de care depinde valoarea taxelor percepute şi natura formalităţilor vamale. Cunoaşterea originii produsului: -poate facilita realizarea importului la taxe mai reduse -sau în condiţii de exceptare a acestora -dar poate acţiona şi ca o frână fiind sinonimă cu: -contingentele cantitative;

-taxele antidumping; -taxele compensatorii -formalităţile specifice (licenţe, controale sanitare şi fitosanitare) Important: -menţionarea originii trebuie să figureze pe toate declaraţiile făcute în vamă Când un produs este rezultatul unor activităţi productive desfăşurate într-o singură ţară, produsul

este originar din ţara în care a fost realizat Când asupra unui produs s-a intervenit productiv în diferite ţări, se consideră originar din ţara în

care a suportat ultima transformare substanţială, rezultă avantajul operatorului de a obţine pentru un produs terţ o origine care să-i faciliteze un tratament preferenţial prevăzut prin acordurile de asociere. Această origine este obţinută prin „naturalizare”

Transformarea substanţială- -din punct de vedere vamal-este o intervenţie care se finalizează prin obţinerea unui nou produs

sau reprezintă un stadiu de fabricaţie important; -se concretizează printr-o schimbare a încadrării (poziţiei) tarifare, dar este necesar uneori, ca

valoarea adăugată prin transformare (prelucrare) să reprezinte un anumit procentaj din valorea produsului (40-60%);

Page 62: Politici Comerciale

-operaţiunea de transformare substanţială trebuie să fie justificată economic, rezultând că regulile de origine nu pot servi la evitarea reglementărilor, a restricţiilor la import.

Ex.: O marfă A din tara X supusa unui contingent; Pentru a evita aceasta, ultima fază de transformare este transferată în ţara Y; Administratia vamală este în drept să constate şi conteste trnsformarea realizată în ţara Y Rezultă importul, fără transformări ulterioare nu poate conferi origine unei mărfi neoriginare

Există posibilitate ca originea să se poată determina şi pe baza unor reguli specifice de origine stipulate în unele acorduri comerciale interguvernamentale

Cum se dovedeşte originea -prin documente furnizate de exportator importatorului -în general,formularul propriu ţării de expediere este suficient, dacă are cuprinse toate informaţiile necesare identificării mărcii (natură, specie, marcă, nr. de colet, greutate netă şi brută, numele expeditorului) -Certificatele de origine sunt eliberate de organe abilitate: Camera de Comerţ şi Industrie, Administraţia vamală, unele ministere Distincţia între noţiunea de origine şi cea de provenienţă: -o marfă îşi conservă originea, oriunde ajunge, chiar dacă provine dintr-o ţară terţă, origine dovedită prin certificate tipizate; -provenienţa-noţiune cu caracter pur geographic; -această distincţie este indispensabilă pentru redactarea declaraţiei vamale

S6. Reforma şi modernizarea administraţiilor vamale Administraţia vamală: (efectivă şi eficientă) -reprezintă o ţintă a fluenţei fluxurilor comerciale -cele mai performante proceduri pot fi influenţate negativ de comportamente atipice şi de reguli de aplicare ambigue. Acestea obligă administraţiile vamale: -la o mai bună folosire a resurselor -la o adaptare continuă la schimburile mediului economic -la perfect. Managementului şi a găsirii resurselor umane. -la oferirea unor servicii prompte, utile şi efeciente. Integritatea comportamentală -Declaraţia de la Arusha (1993)-directorii generali şi comisarii vamali -creşterea deschiderii pe fond de transparenţă -Se aşteaptă un şi mai pronunţat nivel de integrare din partea -lucrătorilor vamali -organelor de protecţie -organelor judecătoreşti Aceasta este dependentă de : -condiţiile de muncă din diferite ţări(salarii, perspective profesionale) -coruptia Organizaţia Vamală Internaţională a elaborat un Plan de Acţiune pentru Integritate Folosirea tehnologiei informaţiilor -facilitează flexibilitatea şi eficienţa la nivel al organismelor vamale S-au realizat: -sistemul de informaţii în timp real

Page 63: Politici Comerciale

-dezvoltarea unei metodologii specifice unui cod pentru o unică expediere -modelul OVI de date vamale comune (bazat pe iniţiativa G7 de a reduce volumul de informaţii vamale cerute cu ocazia îndeplinirii formalităţilor -Ghidul OVI pentru asigurarea consistenţei în folosirea UN-EDIFACT pentru mesajele vamale Revizuirea Convenţiei de la Kyoto(1973) -menirea-de a contribui la simplificarea şi armmonizarea procedurilor vamale -s-a constituit într-un pachet instituţional care descria formalităţile de îndeplinit, pentru a deveni parte semnatară şi 31 de anexe cu privire la procedurile vamale specifice, fiecare cuprinzând practici şi recomandări standard. -se putea adera acceptând Acordul cadru şi una dintre anexe –aderarea se putea face doar ca un gest politic, fără angajamentul de a modifica legislaţia şi procedurile vamale naţionale. -varianta revizuită cuprinde pe lângă textul de bază o anexă orizontală şi 10 anexe specifice -pentru a deveni semnatari trebuie acceptate integral toate anexele. Doar anumite proceduri pot fi aplicate în interiorul unei perioade de tranziţie. -aplicarea globală şi uniformă a procedurilor vamale va ajuta în mod real factorul privat să-şi reducă costurile şi să beneficieze de o autentică liberalizare a comerţului internaţional. Rolul OMC -în prezent trăim în condiţiile unei pieţe globale în care: -alocarea optimă a resurselor este fundamentală -dezvoltarea fără precedent a transporturilor pe calea paletizării şi containerizarii -explozia sistemelor informatizate -comerţul electronic -livrările”just în time” -în paralel se dezvoltă -comerţul internaţional -globalizarea producţiei -rapida circulaţie a mărfurilor , bunurilor şi serviciilor -procurarea şi oferirea informaţiilor necesare tranzacţiilor(documente, formalităţi, certificate de origine, facturi -2-10% din preţul final plătit de consumatori.) -conform UNCEFACT ( Centrul Naţiunilor Unite pentru Facilitarea Procedurilor şi Politicilor Administrative Comerţ şi Transport –facilitarea schimburilor comerciale reprezintă activitatea dedicată îmbunătăţirii abilităţii organizaţiilor comerciale, administrative şi de afaceri,de a schimba produse şi servicii efectiv utile Rezultatele undelor de negocieri GATT-OMC-pe linia reducerii barierelor tarifare -seria primelor 6 runde de negocieri, încheiată cu Runda Kennedy, în 1967 -Runda de la Tarquai-1950-51 Runda de la Geneva-1955-56 Runda Dillan-Geneva-1960 Runda Tokio-încheiată în 1979 Runda Chugnay-1986-1993

Page 64: Politici Comerciale

S 7 Forţe anti-protecţioniste Acordurile de integrare regională reprezintă, de regulă, compromisuri între forţele protecţioniste şi cele anti-protecţioniste Suportul pentru comerţul liber apare în principal de la consumatori, de la inustriile care se bazează pe bunuri importate şi de la firmele exportatoare, în timp ce industriile concurate de bunurile importate tind să susţină activ practicile comerciale restrictive. Aceste interese antagonice influenţează atât: -procesul de integrare regională cât şi -politica comercială regională externă Sprijinul pentru acordurile de liber schimb este mult mai probabilatunci când protecţia se intensifică decât atunci când aceasta se reduce în majoritatea sectoarelor, şi când industriile care se opun integrării regionale sunt exceptate de la prevederile cuprnse în acord sau li se garantează perioade lungi de tranziţie Sprijinul grupurilor de interese ce se opun pateu fi „cumpărat” în trei moduri: -prin protejarea industriilor ce intră în competiţie cu bunurile importate împotriva importurilor extraregionale. -prin oferirea unei perioade suficient de lungi de tranziţie şi a unui sprijin direct pentru ajustare -prin exceptarea anumitor sectoare de la aplicarea prevederilor acordului; „ O uniune vamală sau orice bloc regional comercial poate fi văzut ca un compromis între două grupuri antagonice ce promovează în mod aparent principii politice ireconciliabile: -adepţii liberului schimb -protecţioniştii. Primii sunt fericiţi în legătură cu abolirea barierelor din interiorul blocului comercial Ultimii sunt satisfăcuţi de continuarea menţinerii barierelor împotriva importurilor din afara grupării. Nivelul extrem de protecţie adoptat de o regiune depinde nu numai de cererea pentru compensaţie provenită de la interesele protecţioniste dar şi din presiunea împotriva restricţiilor comerciale exercitate chiar de adepţii liberului schimb. Dacă vom considera că politica comercială este determinată pur endogen (politica comercială rezultă numai din acţiuni de lobby).În plan teoretic acesta poate fi efectul unui acord de integrare regională în care grupurile căutătoare de protecţie se confruntă cu diluarea preferinţelor protecţioniste la nivel regional paralel cu reducerea importanţei intereselor naţionale. Pentru a asigura influenţa politică relativă a grupului de interese este necesar să considerăm influenţa grupurilor favorabile procesului de integrare regională şi a celor antiprotecţioniste. S 8. Relatiile comerciale ale UE cu terte tari Europa face parte si colaboreaza activ cu OMC. Astfel accepta si aplica principiul Natiunii Celei mai Favorizate tuturor tarilor membre si aplica Sistemul Preferintelor Generalizate tarilor mai putin dezvoltate. In plus mentine acorduri specifice cu determinate grupuri de tari. Este convenabila clasificarea tarilor neeuropene in urmatoarele grupuri: Tari Mediteraneene ACP America Latina si Asia Alte tari dezvoltate : Tari Mediteraneene In ceea ce priveste tarile din sudul Mediteranei, care prin apropierea geografica, prin afinitatile istorice si culturale si prin fluxurile migratoare existente si potentiale, sunt asociati de importanta

Page 65: Politici Comerciale

fundamentala, Uniunea a incheiat in mod traditional o politica de integrare regionala denumita "focar global mediteranean". Vecinii mditeraneeni ai Uniunii au fost printre primii care sa stabileasca cu ea relatii economice si comerciale particulare. Aceste tari constituie asociati importanti pentru Uniune. Nu sunt doar asociati comerciali de prim rang ci unii dintre ei intretin si legaturi istorice si culturale cu anumite state membre. Uniunea are legaturi cu majoritatea tarilor mediteraneene prin acorduri de asociere sau de cooperare. Cipru, Malta si Turcia au legaturi cu Uniunea prin acorduri de asociere destinate sa stabileasca in mod progresiv cu aceasta o uniune vamala. Toti si-au prezentat oficial candidatura la adeziune (Turcia in 1987, Cipru si Malta in 1990), dar numai candidatura cipriota a obtinut avizul favorabil al Comisiei. Tarile din Magreb (Algeria, Maroc si Tunis), din Machrek (Egipt, Iordania, Liban, Siria si teritoriile palestine) la fel ca si Israel au relatii cu Uniunea prin intermediul acordurilor de cooperare ce imbratiseaza comertul, cooperarea industriala si asistenta tehnica si financiara. In noiembrie 1995 Uniunea Europeana a pus bazele noii asociatii mediteraneene in conferinta de la Barcelona la care au participat toate statele membre UE si statele riverane Mediteraneenei (cu exceptia Libiei, Albaniei si tarilor vechii Iugoslavii). Aceasta conferinta a permis definirea bazelor unei noi asociatii ce includea intensificarea relatiilor economice si comerciale interregionale. Aspectul principal il constituie realizarea unei zone libere euromediteraneene de acum si pana in 2010, in conformitate cu normele Organizatiei Mondiale a Comertului. Cu aceasta produsele fabricate vor putea circula fiind scutite de drepturi pe piata mediteraneeana, ce se va transforma in cea mai mare zona libera din lume, cu mai mult de 600 de milioane de consumatori. Uniunea Europeana participa in diferite programe importante de dezvoltare economica si sociala in tarile mediteraneene, in particular, prin intermediul interventiei Bancii Europene de Investitii sub forma de imprumuturi pe termen lung. Uniunea Europeana s-a transformat astfel in principalul donator al teritoriilor palestiniene (45% din ajutorul international) si contribuie din plin la reforma structurilor economice si politice ale tarilor din sudul Mediteranei. ACP Procesul de decolonializare initiat la inceputul anilor saizeci a cerut transformarea legaturilor cu vechile colonii ale tarilor membre intr-o asociatie cu caracter diferit intre tarile suverane, avand legatura cu articolul 310 (vechiul articol 238) al Tratatului CE. Astazi 71 de tari din Africa, Caraibe si Pacific (ACP), detin o relatie privilegiata cu CE in virtutea Conventiilor de la Lomé. Aceste conventii sunt insotite de o inzestrare financiara sub forma de subventii si imprumuturi bonificate care sunt destinate finantarii, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare (FED), programe de investitii economice si sociale in tarile ACP. Cooperarea cu aceste tari cuprinde si sectoarele industrial si agrar. Conventia permite ca 99% din produsele industriale ale tarilor ACP sa penetreze pe piata celor cincisprezece fara a plati taxe vamale si fara reciprocitate. Stabex este un acord similar unui contract de asigurare ce acorda o anumita garantie de stabilitate veniturilor, pe care tarile ACP le obtin din exporturile a 48 de produse agricole. Stabex actioneaza in caz de grave evenimente climatice sau de preturi internationale ale acelor produse. Mecanismul se aplica si resurselor miniere (Sysmin). Conventia de la Lomé stabileste unele relatii politice institutionalizate prin intermediul Consiliului de Ministrii, al Comitetului de Ambasadori si al Adunarii Paritare ACP-UE, in care parlamentarii europeni reprezinta Parlamentul European. America Latina si Asia Cooperarea intre Uniune si tarile din Asia si America Latina este mai putin structurata. Tarile in curs de dezvoltare din acele zone se bucura de sistemul de preferinte generalizate, ce acorda exporturilor lor un tratament preferential si anumite ajutoare financiare. S-au semnat acorduri de cooperare intre Uniune si Argentina, Brazilia, Mexic si Uruguay, la fel si cu tarile Grupului Andin (Bolivia, Ecuator, Columbia,

Page 66: Politici Comerciale

Peru si Venezuela) cu obiectivul sprijinirii integrarii economice regionale. Dupa Consiliul European de la Madrid din 1995, ce tinde sa intareasca asocierea dintre Uniunea Europeana si tarile Americii Latine, Comunitatea a decis sa aprofundeze cooperarea sa in jurul a trei axe: reforma institutionala si consolidarea procesului democratic, lupta impotriva saraciei si marginalizarea sociala si in final sprijinul pentru reformele economice. Diferite intalniri, cum sunt conferinta de la San Jose sau reuniunea Grupului de Río, au strans membrii regionali si reprezentantii Uniunii Europene. In plus s-au stabilit in mod progresiv acorduri interregionale cu Mercosur, Argentina si Mexic. Relatiile dintre Uniunea Europeana si Asia se bazeaza pe o "noua strategie asiatica" adoptata in Consiliul European de la Essen din decembrie 1994. Aceasta strategie are ca obiect dezvoltarea relatiilor comune in mediul comertului si cooperarii industriale si intari cooperarea in domeniul cresterii investitiilor, cooperarea intre intreprinderi, investigarea si dezvoltarea. Prima intalnire la varf Europa-Asia de la Bangkok din 1 si 2 martie 1996 a fost o ocazie de a intari faimoasa "veriga slaba" a triunghiului Europa/Asia/Statele Unite. Asociatii au definit orientari comune, angajandu-se in favoarea unui sistem "deschis" de interschimb multilateral si de o liberalizare "nediscriminatorie". Aceasta asociatie intarita ar trebui sa permita Uniunii Europene consolidarea pozitiilor sale in Asia, primul sau asociat comercial (23% din interschimburile exterioare ale Uniunii). Uniunea este principalul asociat al tarilor in curs de dezvoltare si activeaza prin intermediul institutiilor sale sau al statelor membre. In plan comercial Uniunea absoarbe 21.5% din exporturi, contribuind cu 36% din total la ajutorul public mondial (ajutorul pentru tarile ACP a reprezentat 33.8 % din efortul total al Uniunii Europene in 1995, ajutorul pentru tarile din sudul Mediteranei a atins 11%, iar tarile din America Latina si Asia au primit 18% din ajutorul respectiv). Doua treimi din acest ajutor se dedica finantarii proiectelor de dezvoltare, o treime fiind destinat ajutorului alimentar. Este suficient acest efort de solidaritate? Atat in relatie cu noile state provenite din vechea Uniune Sovietica, cat si cu tarile din sudul Mediteranei si din Africa, Europa va trebui sa faca fata marilor provocari, ce reprezinta de fiecare data o mai mare diferenta de venituri, la care se adauga deosebirile demografice, ce pune in contrast doua zone apropiate geografic, dar inegale in ceea ce priveste dezvoltarea lor. Alte tari dezvoltate Pentru Statele Unite, Europa in constructie este atat un aliat care comparte aceleasi valori, cat si un concurent tehnologic si comercial. Declaratia transatlantica semnata pe 20 noiembrie 1990 intre Statele Unite si Comunitatea Europeana si statele sale membre consacra ajutorul politic pe care Washington-ul il acorda in mod traditional existentei unui aliat european democratic si stabil. Alianta politica si strategica ce uneste numeroase tari ale Uniunii si Statelor Unite in cadrul Aliantei Atlantice a contribuit la relativizarea atingerii conflictelor comerciale care s-au desfasurat in relatie cu produsele agricole, otelul sau aeronautica. In baza noului program transatlantic adoptat in decembrie 1995, s-au organizat doua reuniuni intre Uniunea Europeana si Statele Unite pentru a discuta diferitele medii de cooperare. Dupa profundele convulsii suferite de catre panorama internationala la finalul acestui secol si la sfarsitul razboiului rece in particular, aliatii se gasesc in fata necesitatii definirii din nou a legaturii transatlantice. Cooperarea euroamericana trebuie sa fixeze noi obiective si sa coordoneze eforturile pentru a face fata noilor riscuri legate de proliferarea nucleara, revendicarilor minoritare, dezvoltarii delincventei internationale, traficului de droguri si presiunilor migratoare. Uniunea Europeana este, in termeni de interschimb si investitii, primul asociat al Statelor Unite si unicul cu care relatiile sunt echilibrate. Trebuie insa sa se faca fata determinatelor tentatii ale Congresului Statelor Unite de a recurge la masurile unilaterale sau extrateritoriale (legea Helms-Burton si Amato-Kennedy) ce ameninta interesele europene in lume. Aparitia progresiva a Euro si posibila sa putere de atractie ar putea concura cu dolarul in functia sa de moneda de rezerva.

Page 67: Politici Comerciale

Relatiile cu Japonia, alt membru important al lumii industrializate, sunt si ele de o mare importanta. Europenii incarca sa obtina de mult timp o mai mare decshidere a pietei japoneze, o contrapartida indispensabila spectacularei implantari a produselor japoneze pe piata europeana. Uniunea Europeana incearca sa adanceasca cooperarea sa cu Japonia, in particular in domeniul dialogului politic si al relatiilor economice comerciale. S.9. MASURI DE APARARE COMERCIALA

Cadrul general • Obiectivul Comunităţii Europene în domeniul instrumentelor de apărare comercială este ca, prin măsuri antidumping, antisubvenţie şi compensatorii, să remedieze distorsiunile pieţei Uniunii Europene (UE) generate de practicile neloiale generate de ţări terţe, cum sunt dumpingul şi subvenţiile, iar prin măsuri de salvgardare să remedieze deteriorarea serioasă a situaţiei producătorilor comunitari ca rezultat al creşterii imprevizibile, masive şi bruşte a importurilor. La 30 iunie 2006, UE avea în vigoare un număr de 133 măsuri antidumping, 12 măsuri antisubvenţie şi compensatorii şi o măsură de salvgardare. De asemenea, pentru un număr de produse originare din 15 ţări, existau angajamente de preţ (undertakings), iar 86 de investigaţii de apărare comercială erau în curs de desfăşurare. Baza legală pentru instrumentele de apărare comercială ale UE este dată de: a) pentru măsuri antidumping: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 384/1996 din 22 decembrie 1995, cu modificările ulterioare; Decizia Comisiei nr. 2277/96/ECSC din 28 noiembrie 1996 cu modificările ulterioare; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 963/2002 din 3 iunie 2002 cu modificările ulterioare; b) pentru măsuri antisubvenţie: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2026/97 din 6 octombrie 1997, cu modificările ulterioare; Decizia Comisiei nr. 1889/98/ECSC din 3 septembrie 1998; Regulamentul (EC) Consiliului nr. 963/2002 din 3 iunie 2002 cu modificările ulterioare; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1310/2002 din 19 iulie 2002; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1973/2002 din 5 noiembrie 2002; Regulamentul 461/2004 din 8 martie 2004; c) pentru măsuri de salvgardare: Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3285/94 din 22 decembrie 1994; Regulamentul (EC) nr. 519/94 din 7 martie 1994; Regulamentul (EC) nr. 520/94 din 7 martie 1994; Regulamentul Consiliului (EC) nr. 427/2003 din 3 martie 2003. • Începând cu momentul aderării ţării noastre la UE, măsurile UE în curs, în ceea ce priveşte România, nu vor mai fi aplicabile şi vice-versa, deoarece statele comunitare formează o singură piaţă, iar în interiorul UE nu sunt posibile măsuri de apărare comercială între statele membre; • Toate importurile din ţări terţe în UE extinsă, vor fi supuse măsurilor de apărare comercială aflate în vigoare în cadrul UE, care sunt în mod automat aplicate în noile state membre (inclusiv România, după aderare); • Măsurile de apărare comercială adoptate de România împotriva unor ţări terţe vor înceta să se aplice; • Investigaţiile de apărare comercială care sunt în curs de desfăşurare în UE la momentul aderării vor continua, cu excepţia celor privind România; • Măsurile de apărare comercială adoptate de ţări terţe împotriva UE pe ansamblu vor fi extinse şi asupra României, ca stat membru al UE, de către ţările respective, conform legislaţiei acestora din urmă; • Comisia Europeană (CE), conform reglementărilor comunitare, iniţiază şi efectuează

Page 68: Politici Comerciale

investigaţiile de apărare comercială pentru toate ţările membre UE. MĂSURI ANTIDUMPING (AD) Măsuri AD aplicate de UE la importul din ţări terţe Reglementarea de bază OBIECTIVUL Transpunerea prevederilor noului acord privind implementarea Articolului VI din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ 1994 (Acordul Antidumping 1994) într-o lege comunitară care să asigure o aplicare corespunzătoare şi transparentă a noilor reguli antidumping. REGULAMENTE ÎN VIGOARE Regulamentul Consiliului European (CE) nr. 384/96 din 22 decembrie 1995 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (publicat în Jurnalul Oficial L 56 din 06.03.1996 al Uniunii Europene). Modificat prin următoarele regulamente: - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2331/96 din 2 decembrie 1996 (Jurnalul Oficial L 317, din 06.12.1996); - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 905/98 din 27 aprilie 1998 (Jurnalul Oficial L 128, din 30.04.1998); - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2238/2000 din 9 octombrie 2000 (Jurnalul Oficial L 257, din 11.10.2000); - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1972/2002 din 5 noiembrie 2002 (Jurnalul Oficial L 305, din 07.11.2002); - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 461/2004 din 8 martie 2004 (Jurnalul Oficial L 77, din 13.03.2004). REZUMAT Scopul Din punct de vedere geografic, regulamentul are aplicare pe teritoriul statelor membre si vizează importul din state terţe Comunităţii Europene (CE). Comunitatea poate adopta prevederi specifice privind importul din ţările fără economie de piaţă sau pentru cele cu economie de tranziţie. De asemenea, regulamentul precizează că prevederile nu exclud aplicarea unor reguli specifice stipulate în acorduri încheiate între Comunitate şi ţări terţe. Din punct de vedere fizic, regulamentul se aplică tuturor produselor. Totuşi, cu privire la produsele agricole, în mod particular, produsele unde organizaţiile comune de piaţă protejează producţia comunităţii prin utilizarea impozitelor, prevederile regulamentului antidumping pot fi aplicate pe cale complementară şi prin derogare de la orice prevederi care exclud aplicarea taxelor antidumping. Regulamentul stabileşte două condiţii pentru aplicarea taxelor antidumping: existenţa dumpingului şi dovada prejudiciului cauzat industriei comunitare, ca rezultat al acestui dumping. Definiţia dumpingului Dumpingul trebuie să fie delimitat de practicile simple ale vânzărilor la preţuri mici rezultate din costuri reduse sau productivităţi mai ridicate. În acest sens, criteriul cheie, nu este, în fapt, relaţia dintre preţul produsului exportat şi preţul acestuia de pe piaţa ţării importatoare, ci relaţia între preţul produsului exportat şi valoarea lui normală. Astfel, un produs este considerat a face obiectul unui dumping dacă preţul său de export, în Comunitate, este mai mic decât preţul comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în ţara exportatoare.

Page 69: Politici Comerciale

Valoarea normală ce urmează să fie luată în calcul pentru a determina dacă există dumping, se bazează în mod uzual pe preţurile plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către cumpărătorii independenţi din ţara exportatoare. Totuşi, în cazul în care, exportatorul din ţara exportatoare nu produce sau nu vinde un produs similar, valoarea normală se poate stabili pe baza preţurilor altor producători sau comercianţi. De asemenea, în cazul în care nu există vânzări ale produsului similar sau acestea sunt insuficiente în cadrul operaţiunilor comerciale normale (de exemplu vânzările unei companii ce deţine monopolul) sau, în cazul în care datorită unei situaţii particulare a pieţei, astfel de vânzări nu permit o comparaţie corespunzătoare, valoarea normală poate fi calculată pe baza costului de producţie din ţara de origine. În cazul importurilor din ţări ce nu deţin statutul de economie de piaţă, valoarea normală se determină pe baza preţului sau a valorii construite într-o ţară terţă în care există economie de piaţă sau a preţului din această ţară către alte ţari, sau, acolo unde aceste lucruri nu sunt posibile, prin oricare altă bază rezonabilă. A doua bază de comparaţie, a relaţiei cu valoarea normală din ţara de origine care determină marja de dumping, este preţul de export. Acesta este preţul efectiv plătit sau plătibil pentru produsul care este vândut pentru export către Comunitate. În cazurile în care nu există un preţ de export sau unde preţul este stabilit prin aranjamente sau compensări între exportator şi importator sau o terţă parte, orice referire la preţul de export devine imposibilă. De aceea, acesta poate fi construit pe baza preţului la care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în condiţiile în care au fost importate, pe oricare bază rezonabilă. În aceste cazuri, se fac ajustări ţinând cont de toate cheltuielile care intervin între import şi revânzare, precum şi de profiturile ce pot apare. Marja de dumping Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depăşeşte preţul de export. Comparaţia se face între vânzările la aceeaşi etapă comercială şi la perioade cât mai apropiate posibil. Ajustările necesare se fac pentru a se ţine cont de diferenţele dintre condiţiile de vânzare, de impozitare şi alte diferenţe care afectează comparabilitatea preţului. Prejudiciul Aplicarea oricăror taxe antidumping presupune prezenţa unui al doilea element cheie: prejudiciul important adus unei industrii comunitare, fie prejudiciul cauzat unei industrii create în comunitate, ameninţarea cu prejudiciul sau o întârziere substanţială în crearea unei astfel de industrii. Determinarea existenţei prejudiciului trebuie să se bazeze pe elemente de probă pozitive şi implică o examinare obiectivă a următoarelor elemente: � Volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, în mod special în cazul în care s-a înregistrat o creştere importantă, în termeni absoluţi sau relativi la producţia sau consumul din comunitate; � Preţul importurilor care fac obiectul unui dumping, în special pentru a determina dacă a existat un preţ subcotat semnificativ comparativ cu preţurile produsului similar al industriei comunitare, sau dacă efectul a fost de depreciere a preţului sau de prevenire a creşterii preţului; � Impactul rezultat asupra industriei comunitare în cauză în mod particular în legătură cu capacitatea de producţie şi utilizarea acesteia, stocurile, vânzările, segmentul de piaţă, schimbări de preţuri, profituri, randamentul investiţiilor, lichidităţi financiare şi forţa de muncă. Regulamentul stipulează că trebuie să existe o legătură de cauzalitate între importurile care fac

Page 70: Politici Comerciale

obiectul unui dumping şi prejudiciul asupra industriei comunitare. De asemenea, factori cunoscuţi, alţii decât importurile care fac obiectul unui dumping, ce aduc în acelaşi timp un prejudiciu industriei comunitare, trebuie să fie analizaţi. În plus, efectul importurilor care fac obiectul unui dumping trebuie să fie evaluat în raport cu producţia comunitară a produsului similar ţinând cont de cel mai apropiat sector de producţie. Termenul de „industrie comunitară” înseamnă totalitatea producătorilor comunitari ca un întreg sau aceia a căror producţie reprezintă o proporţie majoră din producţia comunitară. Totuşi, în cazul în care producătorii, sunt ei înşişi importatori ai produsului aflat în dumping, termenul de „industrie comunitară” poate fi interpretat că face referire la ceilalţi producători din acest sector. Iniţierea procedurilor Iniţierea unei proceduri se face ca urmare a înaintării, a unei plângeri scrise, de către o persoană fizică sau juridică sau de către orice asociaţie care nu are personalitate juridică, care acţionează în numele industriei comunitare. Atunci când, în absenţa unei plângeri, un stat membru se află în posesia unor elemente de probă suficiente cu referire la dumping şi la prejudiciul cauzat pentru industria comunitară, trebuie să le comunice de îndată Comisiei. O plângere trebuie să conţină dovezi privind existenţa unui dumping, a unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate între aceste două elemente. Plângerea trebuie să conţină următoarele informaţii: identitatea reclamantului şi o descriere a volumului şi a valorii producţiei comunitare în cauză, o descriere completă a produsului care se presupune că face obiectul unui dumping, numele ţării de origine, identitatea fiecărui producător/exportator şi importator cunoscuţi, informaţii privind preţurile la care este vândut produsul în cauză când este destinat consumului pe piaţa internă a ţării de origine sau exportatoare, preţul de export al produsului, volumul importurilor produselor în cauză şi efectul acestor importuri asupra preţurilor produsului similar. Se consideră că plângerea a fost făcută de industria comunitară sau în numele acesteia dacă aceasta este susţinută de producătorii comunitari ale căror producţii reprezintă mai mult de 50% din producţia totală comunitară. Această plângere este examinată de un Comitet Consultativ format din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi un reprezentant din partea Comisiei ca preşedinte. Dacă, în urma analizei, rezultă că plângerea nu conţine suficiente elemente de probă pentru a justifica iniţierea procedurii, plângerea este respinsă şi reclamantul este informat corespunzător. Atunci când, după consultări, în cadrul Comitetului, se constată că există elemente de probă suficiente pentru a justifica iniţierea procedurii, Comisia trebuie să o declanşeze în termen de 40 de zile. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene un anunţ de iniţiere a investigaţiei, precum şi date privind produsul şi ţările în cauză, un rezumat al informaţiilor primite şi precizează perioada în care părţile interesate se pot face cunoscute şi prezenta punctele lor de vedere. Plângerea poate să fie retrasă înainte de deschiderea investigaţiei. Investigaţiile În urma iniţierii investigaţiei, Comisia, în cooperare cu statele membre, încep investigaţia, care are ca obiect atât dumpingul cât şi prejudiciul, în mod simultan. Se alege o perioadă de investigaţie care acoperă în mod normal o perioadă de cel puţin 6 luni imediat anterioară iniţierii procedurii. Comisia trimite chestionare părţilor implicate care au la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a răspunde. Comisia poate cere statelor membre să îi furnizeze informaţii, să efectueze verificări şi controale, mai ales la importatorii, operatorii comerciali şi producătorii comunitari şi să efectueze investigaţii în ţările terţe (sub rezerva acordului firmelor în cauză şi dacă guvernul ţării respective

Page 71: Politici Comerciale

nu ridică nici o obiecţie). Oficiali ai Comisiei pot fi autorizaţi să-i asiste pe oficialii statelor membre în exerciţiul funcţiunii. În mod uzual, Comisia poate efectua vizite pentru a examina evidenţele părţilor în cauză; de asemenea, poate efectua investigaţii în ţările terţe implicate. La cerere, Comisia poate organiza întâlniri cu părţile interesate şi între acestea, oferindu-li-se posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi confruntarea tezelor opuse. Părţile interesate pot analiza toate informaţiile prezentate Comisiei, cu excepţia documentelor confidenţiale. O investigaţie se încheie cu terminarea procedurii sau cu adoptarea unei măsuri definitive. În mod normal, o investigaţie se încheie în termen de 15 luni de la iniţierea procedurii. Încheierea unei proceduri fără luare de măsuri Rezultatul final al unei proceduri poate fi negativ. În cazul în care, după consultări, se consideră că nu este necesară nici o măsură de protecţie, şi nu au fost ridicate obiecţii în cadrul Comitetului Consultativ, procedura este terminată. În cazul în care există obiecţii, Comisia prezintă imediat, către Consiliu, un raport cu rezultatul consultărilor împreună cu o propunere de încheiere a procedurii. Procedura se consideră încheiată dacă Consiliul nu ia altă decizie, în termen de o lună.O procedură este încheiata în cazul în care dumpingul şi prejudiciul sunt considerate neglijabile. De asemenea, o investigaţie poate fi finalizata fără impunerea unor taxe provizorii sau definitive, atunci când sunt încheiate angajamente şi sunt considerate acceptabile de către Comisie. Aceste angajamente pot lua forma unor revizuiri ale preţurilor sau îngheţarea exporturilor atât cât este necesar pentru a fi eliminate efectele negative ale dumpingului. Impunerea unor taxe antidumping provizorii Se pot impune taxe provizorii dacă s-a efectuat o determinare provizorie afirmativă a existenţei dumpingului şi a prejudiciului şi dacă interesul Comunităţii necesită o intervenţie imediată în vederea prevenirii unui astfel de prejudiciu. Cuantumul taxei antidumping nu trebuie să depăşească marja de dumping şi poate să fie mai mic decât această marjă în cazul în care o taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul. Taxele antidumping provizorii pot fi impuse pentru o perioadă nu mai mare de 9 luni de la iniţierea procedurii. În mod normal taxele provizorii se impun pentru o perioadă de 6 luni. Aceste taxe sunt impuse de către Comisie, după consultarea Comitetului sau în caz de urgenţă, după informarea statelor membre. Comisia informează Consiliul şi statele membre despre aceste măsuri provizorii. Consiliul poate lua o decizie diferită privind modul de acţiune. Impunerea taxelor antidumping definitive Atunci când, din constatarea finală, reiese că există dumping şi prejudiciu care rezultă din acesta şi că interesul Comunităţii necesită o intervenţie, se impune o taxă antidumping definitivă de către Consiliu. Ca şi în cazul măsurilor antidumping provizorii, cuantumul taxei definitive nu poate să depăşească marja de dumping dar poate să fie mai mică decât această marjă, dacă este suficient pentru a elimina prejudiciul. Asupra importurilor care fac obiectul unui dumping şi cauzează un prejudiciu, se impune o taxă antidumping adecvată fiecărui caz şi care este stabilită în mod nediscriminatoriu. Regulamentul, prin care se impune taxa, specifică cuantumul taxei aplicate pentru fiecare furnizor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în numele ţării furnizoare în cauză. Taxele provizorii şi definitive nu pot să fie aplicate retroactiv. Totuşi, poate fi percepută o taxă antidumping definitivă pentru produsele care au fost puse în consum cu cel mult 90 de zile înaintea de data aplicării măsurilor provizorii. Interesul comunitar Măsurile antidumping nu pot să fie aplicate dacă se constată că impunerea lor nu este în interesul

Page 72: Politici Comerciale

Comunităţii. În acest scop, sunt luate în considerare toate interesele în ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale utilizatorilor şi ale consumatorilor. Toate părţile în cauză au posibilitatea să îşi facă cunoscut punctul de vedere. Durata şi reexaminarea (revizuirea) O măsură antidumping expiră la 5 ani de la instituirea ei sau la 5 ani de la data încheierii reexaminării (revizuirii). O revizuire a măsurilor are loc fie la iniţiativa Comisiei, sau la cererea producătorilor comunitari. Taxele antidumping rămân în vigoare pe perioada revizuirii măsurii antidumping. Restituirea taxelor Un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când demonstrează că marja de dumping (pe baza căreia au fost achitate taxele) a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei antidumping în vigoare. În scopul obţinerii rambursării, importatorul trebuie să facă o cerere în termen de 6 luni de la data la care suma taxelor definitive, care urmează a fi percepute, a fost stabilită sau în termen de 6 luni de la data la care o decizie definitivă s-a adoptat pentru colectarea taxelor provizorii. Cererea trebuie înaintată autorităţilor competente ale statului membru UE unde produsul a fost pus în liberă circulaţie. La rândul său, statul membru o transmite Comisiei care, ia o decizie, în urma consultării Comitetului Consultativ.

Regulamentul Data intrării în vigoare Regulamentul (CE) nr. 384/1996 06.03.1996 Regulamentul (CE) nr. 2331/1996 07.12.2996 Regulamentul (CE) nr. 905/1998 01.07.1998 Regulamentul (CE) nr. 2238/2000 12.10.2000 Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 08.11.2002 Regulamentul (CE) nr. 461/2004 20.03.2004

Măsuri AD în vigoare Măsurile antidumping în vigoare în UE, aplicate importurilor din ţări terţe sunt prezentate astfel: - Masuri AD in vigoare la 31.03.2006 ordonate după criteriul produs/ţară de origine, care arată că, în unele cazuri, la acelaşi produs s-au impus taxe AD la provenienţa acestuia din mai multe origini (ţări). - Masuri AD in vigoare la 31.03.2006 ordonate după criteriul ţară de origine/produs, care arată ansamblul măsurilor antidumping instituite pentru importurile unor produse originare într-o anumită ţară. Informaţiile incluse în situaţia măsurilor AD în vigoare se referă la: - descrierea produsului - Codul tarifar (TARIC) - Ţara de origine - Statutul măsurii AD, respectiv: măsură definitivă, revizuire interimară a măsurii definitive, revizuire cincinală a măsurii definitive, măsură provizorie, extindere (prelungire) măsură; - Iniţierea măsurii: Seria (C), numărul şi data publicării în Jurnalului Oficial al UE ; - Măsuri provizorii: Seria (L), numărul şi data publicării în Jurnalului Oficial al UE ; - Măsuri definitive: Seria (L), numărul şi data publicării în Jurnalului Oficial al UE ; - Revizuiri interimare/cincinale: Seria (L), numărul şi data publicării în Jurnalului Oficial al UE ; - Tipul măsurii AD (taxa în % advalorem sau specifică în Euro, sau, respectiv, înţelegere de

Page 73: Politici Comerciale

preţ - comunicată firmei exportatoare) şi nivelul acesteia: - Regulamentul CE prin care s-a instituit măsura respectivă prin consultarea căruia se pot obţine detalii suplimentare cu privire la natura, nivelul şi eventuala diferenţiere a taxei AD pe firma furnizoare din aceeaşi ţară. Investigaţii AD în desfăşurare UE a iniţiat şi sunt în curs de desfăşurare o serie de investigaţii noi în vederea eventualei impuneri de măsuri AD. Chiar dacă acestea nu s-au finalizat, putând interveni fie situaţii de închidere fără impunerea de taxe AD, fie situaţii de impunere de taxe AD, este util a cunoaşte situaţia investigaţiilor antidumping iniţiate de UE şi aflate în curs de desfăşurare Măsuri AD aplicate de ţări terţe la import din UE Măsuri AD aplicate de ţări terţe la import din România Măsuri AD aplicate de UE la import din România (până la aderare) MĂSURI ANTISUBVENŢIE (AS) Măsuri AS aplicate de UE la import din ţări terţe Reglementare de bază Obiective Transpune prevederile Acordului privind Subvenţiile stabilite în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) în scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare şi transparentă a regulilor anti-subvenţie. Regulile internaţionale referitoare la subvenţii au fost întărite semnificativ odată cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1995 a Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii, negociat în cadrul Rundei Uruguay. Prevederile acestui Acord sunt incluse în Regulamentul Comunităţii Europene (CE) cu privire la protecţia împotriva importurilor subvenţionate, care a intrat in vigoare la aceeaşi dată. Regulamentul Comunităţii Europene /CE) se referă numai la importurile provenite din afara Uniunii, dând posibilitatea impunerii de măsuri compensatorii asupra bunurilor care au fost subvenţionate de către guvernele ţărilor din afara Uniunii şi al căror import în CE cauzează sau ameninţă să cauzeze prejudicii producătorilor aceluiaşi produs din cadrul CE. Următoarele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite înainte ca să poată fi impuse măsuri compensatorii: Subvenţia trebuie să fie specifică, respectiv, trebuie să fie o subvenţie la export, sau o subvenţie limitată la o anumită companie, industrie sau un grup de companii sau industrii; Să existe un prejudiciu material adus industriei CE: vânzările produselor importate au cauzat sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu unei părţi importante a ramurii economice respective a CE, cum ar fi scăderea cotei de piaţă, reducerea preţurilor producătorilor şi presiune crescută asupra producţiei, vânzărilor, profiturilor, productivităţii etc; Afectarea intereselor comunitare: costurile Comunităţii prin aplicarea acestor măsuri nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu beneficiile. La fel ca şi în cazul măsurilor anti-dumping, Comisia Europeană este cea care conduce investigaţia şi impune măsuri provizorii. Măsurile definitive pot fi impuse doar de Consiliul de Miniştri. Responsabilitatea aplicării prevederilor Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii în cadrul Comunităţii Europene revine autorităţilor comunitare de la Bruxelles, care aplică legislaţia comunitară adecvată cu ajutorul statelor membre. Cadrul juridic Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2026/97 din 6 octombrie 1997 privind protecţia

Page 74: Politici Comerciale

împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenţii din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene. Amendamentele ulterioare: - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1973/2002 din 5 noiembrie 2002 (Jurnalul Oficial L 305 din 7 noiembrie 2002); - Regulamentul Consiliului (CE) nr. 461/2004 din 8 martie 2004 (Jurnalul Oficial L 77 din 13 martie 2004). Rezumatul regulamentului Acest Regulament dă posibilitate impunerii de taxe compensatorii cu scopul de a compensa orice subvenţie acordată, direct sau indirect, la fabricarea, producţia, exportul sau transportul oricărui produs dintr-o ţară terţă a cărui punere în liberă circulaţie în Comunitate cauzează un prejudiciu. În afară de prevederile privind definiţia subvenţiei, subvenţiile compensabile şi calculul subvenţiilor, acest Regulament este identic cu Regulamentul anti-dumping în special cu privire la determinarea prejudiciului, definiţia industriei comunitare, iniţierea procedurii, investigaţia, măsurile provizorii şi definitive şi încheierea procedurii. a). Definiţia unei subvenţii O subvenţie se consideră că există, în primul rând, dacă există o contribuţie financiară din partea unui guvern sau dacă există orice formă de venit sau de susţinere a preţului, în sensul înţelesului articolului XVI din GATT din 1994, şi, în al doilea rând, dacă se conferă astfel un beneficiu. Există o contribuţie financiară când: • o practică guvernamentală implică un transfer direct de fonduri (donaţii, împrumuturi sau participări la capitalul social) sau transferuri directe potenţiale de fonduri sau de pasive (garanţii de împrumut); • venituri guvernamentale care, sunt în mod normal datorate nu sunt colectate (creditele fiscale); • un guvern furnizează bunuri sau servicii, altele decât pentru infrastructura generală, sau achiziţionează bunuri; • un guvern efectuează plăţi către un mecanism de finanţare sau însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcţii de care în mod normal este responsabil. b). Subvenţii care fac obiectul unor măsuri compensatorii (subvenţii compensabile) Subvenţiile fac obiectul unor măsuri compensatorii doar dacă sunt specifice unei întreprinderi, sau unui grup de întreprinderi sau de industrii. Acestea sunt specifice în cazurile în care autoritatea care acordă subvenţia limitează, în mod expres, posibilitatea de a beneficia de subvenţie pentru anumite întreprinderi. Pe lângă acestea, Anexa I la acest Regulament prevede o listă de exemple de subvenţii la export, considerate a fi specifice. În acelaşi timp, Regulamentul defineşte şi subvenţiile care nu fac obiectul unor măsuri compensatorii. Acestea includ subvenţiile care nu sunt specifice şi subvenţiile care, deşi sunt specifice, privesc activităţi de cercetare, sunt acordate unor regiuni defavorizate sau pentru promovarea protejării mediului încurajator. c). Calcularea cuantumului subvenţiei care face obiectul unor măsuri compensatorii Cuantumul subvenţiei care face obiectul unor măsuri compensatorii este calculat în termenii avantajului conferit beneficiarului. Calcularea avantajului conferit beneficiarului se efectuează prin aplicarea următoarelor norme: • nu se consideră că o prevedere guvernamentală privind capitalul social conferă un avantaj, cu excepţia cazului în care investiţia poate fi considerată incompatibilă cu practica obişnuită de investiţii a investitorilor privaţi de pe teritoriul ţării de origine şi/sau de export (inclusiv

Page 75: Politici Comerciale

prevederile privind capitalul de risc); • nu se consideră că un împrumut acordat de un guvern conferă un avantaj, cu excepţia cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea beneficiară o plăteşte pentru împrumutul acordat guvernamental şi suma pe care ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil, pe care firma l-ar obţine în mod normal pe piaţă. În acest caz, avantajul reprezintă diferenţa dintre cele două sume; • nu se consideră că o garanţie de împrumut acordată de un guvern conferă un avantaj, cu excepţia cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea beneficiară a garanţiei o plăteşte pentru împrumutul garantat de guvern şi suma pe care ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil, în absenţa garanţiei guvernamentale. În acest caz, avantajul corespunde diferenţei dintre cele două sume, ajustat pentru a ţine seama de orice diferenţe privind comisioanele; • nu se consideră că furnizarea de bunuri sau de servicii sau cumpărarea de bunuri de către un guvern conferă un avantaj decât dacă se efectuează prin intermediul unei plăţi mai mici decât ar fi adecvată sau a cazului în care cumpărarea se realizează prin plăţi mai mari decât ar fi adecvat. Corectitudinea plăţii se stabileşte în raport cu condiţiile existente pe piaţă pentru bunul sau serviciul respectiv în ţara de furnizare sau de cumpărare (incluzând preţul, calitatea, disponibilitatea, valoarea comercială, transportul şi alte condiţii de cumpărare sau de vânzare). Cuantumul subvenţiei se calculează pe unitate de produs subvenţionat exportat către Comunitate. Câteva elemente pot fi deduse din subvenţia totală, cum ar fi orice cheltuieli de dosar şi alte costuri suportate, în mod necesar, pentru a avea drept la subvenţie sau pentru a beneficia de aceasta sau taxele de export, impozitele sau alte costuri prelevate la exportul produsului către Comunitate. În cazul în care o subvenţie nu este acordată în funcţie de cantităţi, cuantumul subvenţiei se determină prin repartizarea, valorii subvenţiei totale la nivelul producţiei, vânzării sau exportului produsului în cauză, în cursul perioadei în care se efectuează investigaţia.

Regulament Data intrării în vigoare

Termen limită pentru transpunerea în legislaţia Statelor Membre

Regulamentul (EC) nr. 2026/1997 21.10.1997 - Regulamentul (EC) nr. 1973/2002 08.11.2002 - Regulamentul (EC) nr. 461/2004 20.03.2004 -

Implementarea măsurilor Comunicarea Comisiei Europene 1998/C 394/04 din 15 decembrie 1998, Jurnalul Oficial C 394, 17.12.1998 (Ghid pentru calcularea valorii subvenţiei în cadrul investigaţiilor privind măsurile compensatorii). Această Comunicare are ca obiectiv stabilirea metodei folosite de către Comisia Europeană în cadrul investigaţiilor din acest domeniu. Este explicată metodologia folosită în calculul subvenţiei (în funcţie dacă aceasta priveşte donaţii, împrumuturi, garanţii de împrumuturi sau aprovizionarea de bunuri şi servicii de către autorităţile publice), perioada de investigaţie pentru calcularea subvenţiei (care corespunde în mod normal cu cel mai recent an financiar al întreprinderii beneficiare) şi elementele care pot fi deduse din subvenţie. Comunicarea Comisiei Europene furnizează şi exemple de calculare a subvenţiei.

Page 76: Politici Comerciale

Măsuri antisubvenţie în vigoare Măsurile antisubvenţie în vigoare în UE, aplicate importurilor din ţări terţe sunt prezentate astfel:- Măsuri AS ordonate după criteriul produs/ţară de origine - Măsuri AS ţară + produs ordonate după criteriul ţară de origine/produs Informaţiile incluse în situaţia măsurilor antisubvenţie se referă la: Coduri tarifare (TARIC) Coduri tarifare care se găsesc în cadrul Reglementării CE de adoptare a măsurii anti-subvenţie definitive. Coduri tarifare la nivel de 10 cifre conform Tarifului Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) Statut Stadiile privind procedura, care pot fi: măsură definitivă; interim review - revizuire interimară în cadrul perioadei cincinale de aplicare a măsurii definitive; sunset review – revizuire cincinală la sfârşitul perioadei de 5 ani de aplicare a măsurii definitive; newcomer investigation -investigaţie pentru noii producători veniţi pe piaţă, în ţara de origine Tipul măsurii Măsura anti-subvenţie definitivă poate fi concretizată prin aplicarea de taxe (faţă de cele care se aplică în mod normal, respectiv taxele vamale în vigoare): în funcţie de modul de percepere (forma lor de exprimare) pot fi: ad-valorem (procentuale) şi specifice (Euro/tonă) Nivelul taxei Nivelul taxelor anti-subvenţie poate fi diferenţiat în funcţie de firma exportatoare, acesta fiind stipulat în reglementarea prin care a fost adoptată măsura. Investigaţii AS în desfăşurare Măsuri AS aplicate de ţări terţe la import din UE MĂSURI DE SALVGARDARE (MS) Reglementare de bază Acordul privind salvgardarea cuprinde regulile privind aplicarea măsurilor de salvgardare prevăzute în Articolul XIX din GATT 1994. Acest articol dă posibilitatea membrilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) să aplice măsuri de salvgardare privind limitarea pe o bază nediscriminatorie a importurilor, atunci când sunt întrunite anumite condiţii pentru protejarea industriei naţionale împotriva unui prejudiciu grav sau a ameninţării cu prejudiciul grav pe care-l provoacă o creştere a acestor importuri. Acordul interzice măsurile din aşa-zisa “zonă gri”, cum ar fi restrângerea voluntară a exporturilor sau alte aranjamente privind împărţirea pieţelor. Acordul prevede o clauză de extindere pentru toate măsurile de salvgardare existente. În plus, el prezintă detaliat procedurile şi regulile care trebuie urmate în cazul aplicării măsurilor de salvgardare. Regula de bază a regimului general de import în Comunitate, stabilită în principal în Regulamentele (EC) 3285/94 (pentru Membrii OMC) şi 519/94 (pentru ţările terţe ne-membre OMC), este importul liber. Regula de bază a regimului general de import în Comunitatea Europeană, stabilită în principal în Regulamentele (EC) 3285/94 (pentru Membrii OMC) şi 519/94 (pentru ţările terţe ne-membre OMC), este importul liber. Totuşi, această regulă generală are trei excepţii esenţiale: a) Măsurile de salvgardare, care pot fi aplicate importurilor care cresc în asemenea volum şi sunt derulate în asemenea condiţii încât provoacă sau ameninţă să provoace un prejudiciu grav industriei comunitare, justificat de faptul că adoptarea lor este în interesul Comunităţii. La solicitarea unui Stat Membru sau din propria iniţiativă a Comisiei poate fi declanşată o investigaţie. (E posibil ca industria să nu ceară în mod direct introducerea unor asemenea

Page 77: Politici Comerciale

măsuri.) Procedura de investigaţie, însă, şi măsurile de salvgardare care se adoptă trebuie să respecte Acordul privind Salvgardarea al OMC. b) Contingentele privind importurile originare din Republica Populară China, care în mod curent vizează încălţămintea, produsele de masă (“tableware”) şi articolele din ceramică. Aceste contingente sunt reglementate prin Regulamentul (EC) 519/94 care se aplică unor ţări nemembre OMC. Cu toate acestea, după aderarea R.P. China la OMC, a fost agreată eliminarea progresivă a acestor restricţii cantitative, începând cu anul 2005. Etapele de aplicare a acestui program sunt implementate prin Regulamentul Consiliului (EC) No 427/2003 (Jurnalul Oficial L 65, 8.3.2003, p. 1) şi Regulamentul Comisiei (EC) 428/2003 (Jurnalul Oficial L 65, 8.3.2003, p.12). c) Supravegherea, care nu este o măsură de restricţionare a importului, ci un sistem de licenţiere automată a importurilor. Măsurile curente de supraveghere, în cadrul regimului general de import, vizează în principal produsele siderurgice. În cadrul OMC, măsurile de supraveghere sunt reglementate de Acordul OMC privind Procedurile de Licenţiere la Import. Legislaţie comunitară aferentă � Regulamentul Consiliului (EC) No. 427/2003 din 3 Martie 2003 referitor la mecanismul tranziţional specific de salvgardare la importul produselor originare din Republica Populară China şi pentru modificarea Regulamentului (EC) No. 519/94 privind regimul general aplicabil importurilor din anumite ţări terţe � Regulamentul Consiliului (EC) No. 3285/94 din 22 Decembrie 1994 privind regulile generale de import şi de abrogare a Regulamentului (EC) No. 518/94 � Regulamentul Consiliului (EC) No. 519/94 din 7 Martie 1994 privind regulile generale de import din unele ţări şi de abrogare a Regulamentelor şi de abrogare a Regulamentelor (EEC) No. 1765/82, (EEC) No. 1766/82 şi (EEC) No. 3420/83 (Jurnalul Oficial L 67, 10.03.94, p. 89, cu modificările ulterioare) � Regulamentul Consiliului (EC) No 520/94 din 7 Martie 1994 privind stabilirea unei proceduri comunitare pentru administrarea contingentelor cantitative (Jurnalul Oficial L 66, 10.03.94, p.1, cu modificările ulterioare) � Regulamentul Consiliului (EC) No 2603/69 din 20 Decembrie 1969 privind stabilirearegulilor generale de export (Jurnalul Oficial L 324, 27.12.69, p.25). Măsuri de salvgardare în vigoare în UE MS aplicate de tari terte la import din UE APĂRARE ÎMPOTRIVA BARIERELOR COMERCIALE Reglementarea de bază OBIECTIV Stabilirea procedurii care să permită operatorilor economici şi Statelor Membre să solicite instituţiilor Comunităţii să reacţioneze la orice barieră în calea comerţului impusă de ţări terţe, cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare comerţului, în conformitate cu regulile internaţionale de comerţ. Reglementarea de bază Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3286/94 din 22 decembrie 1994 stabilind procedurile Comunităţii în domeniul politicii comerciale comune în scopul exercitării drepturilor Comunităţii conform regulilor internaţionale de comerţ, în mod deosebit cele stabilite sub auspiciul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (Jurnalul Oficial L 349 din 31.12.1994). Modificat prin următorul act normativ: - Regulamentul Consiliului (EC) nr. 356/95 din 20 februarie 1995 (Jurnalul Oficial L 41 din

Page 78: Politici Comerciale

23.02.1995), Corrigendum – Jurnalul Oficial L 41 din 23.02.1995 Rezumat Acest regulament înlocuieşte regulamentul din 1984 privind practicile ilicite. Acoperă barierele comerciale care pot stânjeni exporturile Comunităţii pe pieţele ţărilor terţe. Definiţii Termenul „obstacol pentru comerţ„ (respectiv, bariere comerciale) se referă la orice practică de comerţ, adaptată de către o ţară terţă, dar care este interzisă de reglementările internaţionale de comerţ care acordă părţii afectate de respectiva practică dreptul de a cere eliminarea efectelor practici în cauză. Regulile internaţionale de comerţ sunt în mod esenţial cele ale OMC precum şi cele stabilite prin acorduri bilaterale cu ţări terţe la care Comunitatea este parte. Regulamentul defineşte ˝ prejudiciul ˝ ca orice prejudiciu material pe care un obstacol în calea comerţului ameninţă să-l cauzeze industriei Comunitare pe o piaţă a Comunităţii. „Efectele contrare comerţului” – sunt acelea pe care un obstacol în calea comerţului ameninţă să cauzeze întreprinderilor comunitare pe piaţa unei ţări terţe şi care au un impact material asupra economiei Comunităţii, sau a unei regiuni a Comunităţii, sau asupra unui sector de activitate economică din acestea. Termenul „industrie Comunitară” înseamnă toţi producătorii sau furnizorii unor produse şi servicii care sunt obiectul unui obstacol în calea comerţului sau toţi acei producători sau furnizori a căror rezultate constituie o proporţie majoritară din totalul producţiei Comunităţii a produselor sau serviciilor în cauză. Termenul „intreprindere Comunitară” înseamnă o firmă constituită în conformitate cu legea Statelor Membre şi având sediul înregistrat, administraţia centrală sau locul principal al afacerilor din cadrul Comunităţii, în mod direct interesată de producţia bunurilor sau de furnizarea serviciilor care sunt obiectul obstacolelor în calea comerţului. Dreptul de plângere Plângeri în baza acestui Regulament pot fi depuse în 3 feluri: în numele unei industrii Comunitare care a suferit un prejudiciu material ca rezultat al obstacolelor în calea comerţului care au un efect asupra pieţei Comunităţii. în numele a uneia sau mai multor întreprinderi comunitare care au suferit efecte contrare comerţului, ca rezultat al barierelor tarifare care au un efect pe piaţă dintr-o ţară terţă. de către un Stat Membru care denunţă un obstacol în calea comerţului. Plângerea trebuie să conţină suficiente probe ale existenţei barierelor în calea comerţului sau a efectelor contrare comerţului rezultate din acestea. La examinarea prejudiciului sau a efectelor contrare comerţului, Comisia va ţine seama de anumiţi factori cum ar fi volumul importurilor şi exporturilor respective ale Comunităţii, preţul competitorilor industriei Comunitare, rata creşterii exporturilor pe piaţa unde concurenţa cu produsele Comunitare are loc, capacitatea de export în ţara de origine sau de export etc. Proceduri de examinare Plângerea trebuie să fie înaintată la Comisie în scris. Comisia va decide privind acceptarea plângerii în 45 de zile. Această perioadă poate fi suspendată la solicitarea reclamantului cu scopul de a-i permite să furnizeze informaţii suplimentare. Regulamentul instituie o procedură de consultări, creând un comitet consultativ compus din reprezentanţi din fiecare Stat Membru şi prezidat de un reprezentant al Comisiei. Acest comitet este folosit ca un forum pentru a pune informaţii la dispoziţia Statelor Membre şi un loc unde acestea pot să-şi exprime opiniile lor atât în scris cât şi prin solicitarea de consultări orale. Dacă o plângere este considerată acceptabilă, este iniţiată o examinare care se anunţă prin

Page 79: Politici Comerciale

publicarea unui anunţ în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Acest anunţ va indica produsul sau serviciul şi ţara în cauză. Comisia va strânge toate informaţiile relevante de la părţile în cauză. Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că interesele Comunităţii nu necesită adoptarea nici unei acţiuni, procedura se încheie. Când, după o procedură de examinare, ţara sau ţările terţe în cauză adoptă măsuri de eliminare a efectelor contrare comerţului sau a prejudiciului la care face referire reclamantul, procedura poate fi suspendată. Poate fi de asemenea suspendată în scopul de a se încerca să se identifice o soluţie amiabilă ca rezultat al finalizării unui acord între ţara sau ţările terţe în cauză şi Comunitate. Adoptarea de măsuri de politică comercială Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că în interesul Comunităţii este necesară o acţiune pentru exercitarea drepturilor Comunităţii, cele mai potrivite măsuri vor fi stabilite în baza Regulamentului. Aceste măsuri pot include: Suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate ca urmare negocierilor de politică comercială; Mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri; Introducerea unor restricţii cantitative sau orice alte măsuri care să modifice condiţiile de import şi de export sau afectarea în alt mod a comerţului cu ţara terţă în cauză. Când obligaţiile internaţionale ale Comunităţii impun desfăşurarea prealabilă, la nivel internaţional, de consultări sau proceduri de reglementare a diferendelor, aceste măsuri pot fi implementate numai la finalizarea acestor proceduri şi în conformitate cu concluziile acestora. Consiliul trebuie să decidă asupra propunerii Comisiei în termen de 30 de zile de la primirea propunerii.

Act normativ Data intrării în vigoare Regulamentul (EC) nr. 3286/94 01.01.1995 Regulamentul (EC) nr. 356/9 24.02.1995

S.10.POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ A UNIUNII EUROPENE POLITICA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI DUPĂ INTEGRAREA ÎN UE CADRUL GENERAL Formularea si implementarea politicii comerciale comune a UE se face în baza art.133 din Tratatul Comunităţii Europene (fostul art.113). Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România va aplica politica comercială comună a U.E., respectiv: -tariful vamal comun; -schema de preferinţe generalizate (SGP) a UE; -măsurile de apărare comercială; -acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu ţările terţe; -ngajamentele comerciale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Negocierile la Capitolul 26 – Relaţii externe privind România au fost deschise şi închise provizoriu în cadrul Conferinţei de Aderare România – UE din 14 iunie 2000. În cadrul negocierilor, România a acceptat în întregime legislaţia comunitară vizând relaţiile economice

Page 80: Politici Comerciale

externe şi consideră că va fi capabilă să o implementeze în totalitate la momentul aderării. Referitor la îndeplinirea angajamentelor asumate în cursul negocierilor de aderare, în Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din noiembrie 2005, capitolul 26 - Relaţii externe este considerat un domeniu în care, în linii generale, România a înregistrat evoluţii pozitive, fiind pregătită pentru aderarea la UE. 1. REGIMUL EXPORTULUI Reguli generale de export Exportul din Comunitatea Europeană către terţe ţări este liber şi nu este supus nici unor restricţii cantitative. Acest principiu al libertăţii de a exporta nu interzice Statelor Membre menţinerea sau introducerea de restricţii cantitative sau de a interzice, justificat, unele exporturi, motivat de moralitatea publică, ordinea publică, securitatea publică etc; În anul 1992, au fost eliminate toate derogările de la principiul libertăţii de a exporta, acordate statelor membre în legătură cu exportul anumitor produse. Regulamentul se aplică tuturor produselor industriale şi agricole acoperite de Tratatul Comunităţii Europene (CE). Cu privire la produsele agricole, acesta este complementar reglementărilor care stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole, precum şi celor speciale, pentru produse agricole transformate. Din punct de vedere geografic, se aplică tuturor ţărilor terţe. Măsurile de protecţie servesc la prevenirea sau remedierea unor situaţii critice, datorate lipsei unor produse esenţiale, sau pentru a permite îndeplinirea unor angajamente internaţionale asumate de Comunitate, sau de către toate Statele Membre, în special cele legate de comerţul cu produse de bază. Totuşi unele interese comunitare necesită adoptarea unor măsuri adecvate, care presupun, în general, restricţii cantitative la export. Măsurile de protecţie pot limita exportul către anumite ţări terţe sau exporturile din anumite regiuni ale Comunităţii. Măsurile de protecţie se adoptă de către Consiliu (CEE), la propunerea Comisiei Europene. Comisia poate adopta astfel de măsuri numai atunci când este necesară o intervenţie imediată. La cererea unui Stat Membru sau din proprie iniţiativă, Comisia poate condiţiona exportul unui produs de prezentarea unei autorizaţii de export a cărei eliberare va fi reglementată însă în conformitate cu modalităţile şi în limitele definite de către Comisie, în aşteptarea unei decizii ulterioare a Consiliului. Măsurile adoptate, cu aplicare imediată, vor fi comunicate Consiliului, precum şi Statelor Membre. Exportul de bunuri culturale Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3911/1992 se aplică şi bunurilor culturale, în special produselor rezultate din săpături arheologice şi părţilor separate provenind din monumente artistice, istorice şi religioase sau din şantiere arheologice. Exportul de bunuri culturale este supus prezentării unei licenţe de export care este valabilă în toată Comunitatea. Licenţa poată fi refuzată dacă bunurile culturale în cauză se regăsesc în categoria tezaurelornaţionale conform legislaţiei naţionale. Licenţele de export vor fi examinate în cursul formalităţilor vamale de export. Statele Membre pot limita, unde este necesar, numărul oficiilor vamale competente pentru efectuarea exporturilor de bunuri culturale. Pentru punerea în aplicare a Regulamentului, autorităţile administrative din Statele Membre îşi acordă asistenţă reciprocă şi colaborează între ele, precum şi cu Comisia. Un Comitet pentru Bunurile Culturale, format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei, este instituit pentru a oferi consiliere Comisiei cu privire la măsurile propuse. Produse şi tehnologii cu dublă utilizare controlate la export „Produsele cu dublă utilizare” sunt produse sau tehnologii create pentru uz civil, dar care pot fi utilizate şi pentru folosiri militare sau pentru producere de arme de distrugere în masă. Toate Statele Membre s-au angajat să controleze exportul acestor produse în deplină conformitate cu obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor

Page 81: Politici Comerciale

internaţionale de neproliferare şi de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaţionale la care este parte. In scopul garantării respectării angajamentelor internaţionale ale UE şi Statelor Membre, în materie de neproliferare, s-au adoptat reglementări pentru supunerea produselor cu dublă utilizare, inclusiv software şi tehnologii, unui control efectiv atunci când sunt exportate în afara Comunităţii. Autoritatea competentă în acest domeniu din România este Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX) din subordinea Ministerului Afacerilor Externe. 2. REGIMUL IMPORTULUI Tariful vamal comun Tariful vamal comun are rolul de: a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale; a evita orientarea schimburilor în funcţie de nivelul mai scăzut al taxelor vamale în anumite ţări; a răspunde nevoii de a menţine controlul la frontiera externă, în vederea unei bune funcţionări a pieţei unice a UE. Se aplică unitar pe întreg teritoriul UE. Odată cu preluarea Tarifului vamal comun, Statele Membre nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale. Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri, la propunerea Comisiei Europene. Aceasta poartă şi negocierile cu ţările terţe şi cu organismele economice internaţionale cum este OMC; Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar (care se referă la: Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH), la care se adaugă alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC), - NC corespunde exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii); Aplicarea tarifului vamal comun se face fără adoptarea unei legislaţii naţionale specifice. După data dobândirii de România a statutului de stat membru UE, nivelul taxelor vamale aplicabil va fi, în ansamblu, mai redus faţă de nivelul actual al taxelor vamale aplicate de România. Preluarea tarifului vamal comun va conduce la obţinerea, pentru operatorii economici români, a unor condiţii de acces la mărfurile din import, similare celor din UE. Suspendări autonome de taxe vamale Suspendarile tarifare constituie o exceptie de la situatia normala, in sensul ca in perioada de validitate a masurii si pentru o cantitate nelimitata sau limitata, sa permita anularea totala (suspendare totala) sau partiala (suspendare partiala) a drepturilor vamale aplicabile in mod normal marfurilor importate. Scopul principal al suspendarilor tarifare este de a permite operatorilor economici Comunitari sa utilizeze materii prime, semifabricate sau componente, care nu sunt disponibile in interiorul Comunitatii, fără a fi necesar să plătească taxele vamale normale prevăzute în Tariful vamal comun. Marfurile importate in regim de suspendare tarifară pot circula liber in toata Comunitatea, de suspendarea acordata, putând beneficia toti operatorii din toate statele membre. Produse ce pot beneficia de suspendari tarifare : materii prime, semifabricatele sau componentele care nu sunt disponibile in interiorul Comunitatii ; piese necesare la fabricarea produselor complexe cu o mare valoare adaugata ; produse finite utilizate ca si componente ale unui produs final in situatiile in care valoarea adaugata de asamblare este foarte mare ; echipamente si materiale destinate a fi utilizate in procesul de productie, necesare fabricarii unor produse precis identificate si care nu pun in pericol operatorii Comunitari concurenti. Beneficiarii suspendarilor tarifare sunt firmele producatoare din Comunitate. In cazul in care utilizarea unui produs este destinata unei folosinte specifice, aceasta va fi controlata urmandu-se procedurile de control aferente destinatiei finale. Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC) TARIC este o baza de date destinata sa indice dispozitiile legale aplicabile (masuri tarifare sau netarifare) pentru un anumit produs, atunci când acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau, dupa caz, când

Page 82: Politici Comerciale

acesta este exportat. Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import din ţări terţe; totodată, el este un instrument de informare pentru operatorii economici. Reguli generale de import Regulamentul se aplică importurilor de produse originare în ţări terţe, cu excepţia produselor textile, care sunt acoperite prin reguli speciale pentru importuri, şi produselor originare din unele ţări terţe, care sunt reglementate de regulile de import stabilite pentru aceste ţări. Din punct de vedere geografic, se aplică importurilor din toate ţările terţe, cu excepţia Albaniei, Comunităţii Statelor Independente (CIS) şi anumite ţări din Asia (Coreea de Nord, China, Mongolia şi Vietnam) care sunt reglementate prin Regulamentul (EC) nr. 519/94. Regulamentul stipulează principiul libertăţii de a importa produse originare din ţări terţe, sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare. Măsuri de salvgardare pot fi aplicate când produsele sunt importate în Comunitate în astfel de cantităţi, crescute în mare măsură, şi/sau în astfel de termeni şi condiţii încât cauzează, sau ameninţă să cauzeze, un prejudiciu grav producătorilor comunitari. În ceea ce priveşte membrii Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), aceste măsuri sunt cumulative. Măsurile de salvgardare se aplică pentru fiecare produs ce este pus în liberă circulaţie. Nu se aplică măsuri de salvgardare pentru produse originare în ţări în curs de dezvoltare atâta timp cât cota de piaţă a acelei ţări în totalul importurilor produsului respectiv în Comunitate nu depăşeşte 3%. Reguli generale de import din unele ţări terţe Regulile generale vizează regimul importurilor în Comunitatea Europeană (EC) din unele ţări terţe cu monopol de stat în domeniul comerţului exterior şi se stabilesc procedurile care abilitează Comunitatea ca, atunci când se impune, să implementeze măsuri de supraveghere şi de salvgardare necesare. Acest regulament se aplică produselor originare din Comunitatea Statelor Independente (CSI), Albania, China, Vietnam, Coreea de Nord şi Mongolia. Sunt puse în aplicare contingente în cazul unui număr de produse originare din Republica Populară China, incluzând, între altele: unele sortimente de încălţăminte, articole din porţelan pentru masă sau de bucătărie şi articole pentru masă ori bucătărie fabricate din altceva decât porţelan. Aceste contingente sunt administrate de către Comisie, corespunzător procedurilor de administrare a contingentelor cantitative. Importurile produselor acoperite de Regulamentul (EC) NO 519/94 sunt liberalizate şi nu constituie obiectul nici unei restricţii cantitative. Reguli privind licenţele de import sau de export Licenţele de import şi de export autorizează importul sau exportul produselor care sunt în cadrul contingentelor. Licenţele sunt emise în mod imediat de către statele membre când este utilizat principiul “primul venit – primul servit”. În alte cazuri, acestea sunt emise în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei Comunităţii privind cantităţile ce vor fi alocate. Ele sunt valabile în toată Comunitatea, exceptând situaţiile unde contingentele sunt limitate la una sau mai multe regiuni ale Comunităţii, caz în care aceste licenţe sunt valabile numai în Statele Membre din regiunea în cauză. 3. STATISTICI DE COMERŢ EXTRASTAT – Statistica de comerţ extra-comunitar Corespunzător constituirii pieţei unice europene şi a uniunii vamale, statistica comerţului exterior comunitar reflectă fluxurile de export şi import de bunuri desfăşurate cu ţările terţe. Datele sunt colectate de autorităţile vamale cu ocazia procesării declaraţiilor vamale de export şi import. Acestea constituie baza pentru întocmirea statisticii de comerţ extracomunitar – EXTRASTAT. INTRASTAT – Statistica de comerţ intra-comunitar În momentul în care o ţară devine membră a Uniunii Europene şi parte a Pieţei Unice, frontierele vamale între ţările membre UE dispar şi ca urmare nu vor mai exista declaraţiile vamale care să fie utilizate ca sursă de date pentru realizarea statisticilor privind comerţul intracomunitar. Pentru a înlocui

Page 83: Politici Comerciale

această sursă de date, în UE a fost creat şi dezvoltat un sistem statistic pentru colectarea informaţiilor direct de la firmele care realizează activităţi de comerţ cu ţările membre UE. Acest sistem statistic denumit “Intrastat”, este operaţional de la 1 ianuarie 1993 şi are la bază regulamente care se aplică în toate ţările membre UE Ca informaţie generală, bunurile care sosesc într-un stat membru UE din alt stat membru UE sunt denumite “achiziţii intracomunitare”, iar bunurile care părăsesc un stat membru UE către un alt stat membru UE sunt denumite “livrări intracomunitare”. Achiziţiile şi livrările intracomunitare, alături de importurile şi exporturile din/către ţările non-membre UE caracterizează volumul comerţului exterior al unui stat membru UE. În momentul în care România va deveni membru al UE şi parte a Pieţei Unice, formalităţile vamale pentru comerţul desfăşurat cu celelalte state membre UE dispar. Aceste formalităţi vamale vor fi însă înlocuite de o serie de declaraţii suplimentare cu privire la tranzacţiile intracomunitare pe care companiile vor avea obligaţia de a le depune (de exemplu: declaraţia statistică INTRASTAT); Procesul de pregătire şi implementare a sistemului statistic INTRASTAT în România se bazează atât pe legislaţia europeană (menţionată mai sus), cât şi pe legislaţia naţională (HG nr. 669/2004 privind pregătirea şi implementarea sistemului statistic INTRASTAT în România). 4. SISTEMUL GENERALIZAT DE PREFERINŢE (SGP) Cadru general Preferinţele comerciale urmăresc ca politica comercială comunitară să fie complementară cu politica de cooperare pentru dezvoltare, în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. Liniile directoare care stau la baza reglementărilor pentru perioada 2006-2015 urmăresc îmbunătăţirea sistemului prin: Menţinerea de taxe vamale preferenţiale avantajoase Îndreptarea SGP către ţările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie O schema SGP mai simplă şi mai accesibilă Transparenţă pentru acordarea preferinţelor gradual către beneficiari Introducerea de noi stimulente pentru încurajarea dezvoltării durabile şi bunei guvernări Îmbunătăţirea regulilor de origine Reanalizarea acordurilor de retragere temporară a preferinţelor, a clauzelor de salvgardare şi anti-fraudă Tarifele preferenţiale sub GSP se aplică importurilor în vămile din UE pentru produsele care fac dovada că provin din ţările beneficiare ale acestor acorduri. Pentru a face dovada că provin dintr-o anumită ţară, produsele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe conţinute în regulile de origine. În momentul în care România va deveni membră a UE, România va fi parte la SGP (ca donator de preferinţe), obţinându-se următoarele avantaje pentru operatorii economici români: -eficientizarea exportului prin efectuarea de importuri convenabile de materii prime şi materiale care nu se -realizează în ţară şi care stau la baza producţiei de export; -obţinerea avantajoasă de materii prime şi materiale necesare producţiei interne; -completarea resurselor interne prin importuri de materii prime şi materiale; -realizarea importurilor de utilaje şi echipamente necesare retehnologizării sau menţinerii în funcţiune a capacităţilor de producţie existente. La data aderării la UE, România va deveni donator de preferinţe din beneficiar, prin retragerea din: Sistemul generalizat de preferinţe vamale (SGP); Sistemul global de preferinţe comerciale între ţările în curs de dezvoltare (SGPC),; Protocolul celor 16 (P16) Schema comunitară SGP 2006 – 2008 Regulamentul privind aplicarea schemei generalizate de preferinţe tarifare stabileşte Sistemul Generalizat de Preferinţe (SGP) pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2008. Acesta simplifică importul preferenţial pentru produsele provenind din ţările în curs de dezvoltare, stabilind acordurile preferenţiale tarifare pentru acestea. Produsele SGP se împart în două categorii: sensibile şi ne-sensibile. Produsele sensibile sunt

Page 84: Politici Comerciale

cele care prin importul în Comunitatea Europeană (CE) pot avea o influenţă asupra celor produse în CE. Pentru acestea se stabilesc taxe vamale specifice sau ad valorem cuprinse în Tariful Vamal Comunitar. Acestea sunt suspendate în cazul în care nivelul taxei vamale ad valorem redusă în conformitate cu prevederile SGP este de 1% sau mai puţin, precum şi dacă nivelul taxei specifice este de 2 Euro sau mai puţin. SGP cuprinde trei acorduri, pentru care preferinţele vamale tarifare diferă în funcţie de regimul aplicat ţării beneficiare: regimul general; regimul special pentru încurajarea dezvoltării durabile şi guvernării, destinat ţărilor vulnerabile; regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate. Regimul general Pentru produsele sensibile, taxa vamală se reduce cu 3,5 puncte procentuale. Această reducere se limitează la 20% pentru textile şi îmbrăcăminte. Taxele vamale specifice se reduc cu 30%. Pentru produsele definite ca produse sensibile, dacă Tariful Vamal Comunitar cuprinde taxă ad valorem şi taxă specifică, aceasta din urmă nu se reduce. Regimul special (SGP+) pentru încurajarea dezvoltării durabile şi a bunei guvernări Acest acord, denumit şi “SGP+”, acordă beneficii pentru ţările vulnerabile (reprezentând sub 1% din importurile UE în regim SGP) care acceptă principiile convenţiilor internaţionale privind drepturile sociale, protecţia mediului şi buna guvernare, inclusiv cele privind lupta împotriva producţiei şi traficului de droguri. Pentru perioada 2006-2008, ţările care beneficiază de Acordul special pentru încurajarea dezvoltării durabile şi guvernării sunt: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Georgia, Guatemala, Honduras, Sri Lanka, Republica Moldova, Mongolia, Nicaragua, Panama, Peru, El Salvador şi Venezuela. Regimul special pentru ţările mai puţin dezvoltate Pentru acestea, taxele vamale sunt suspendate în întregime pentru toate produsele, excepţie făcând armele şi muniţia. Pentru anumite produse, cum ar fi orezul, zahărul şi bananele, se practică reducerea graduală a taxelor până la suspendarea lor totală. În acest timp există anumite cote cantitative pentru care taxa vamală practicată este zero. Cotele sunt cu atenţie administrate de Comisie împreună cu comitetele responsabile. Retragerea provizorie U.E. poate decide retragerea temporară a preferinţelor pentru o ţară, ceea ce poate afecta unul sau toate produsele importate în sistem SGP din această ţară. Aceasta poate fi consecinţa unora din cauzele următoare: - încălcarea serioasă şi sistematică a convenţiilor internaţionale; - utilizarea sistematică de practici comerciale incorecte; - implicarea în comerţul cu droguri, respectiv spălare de bani; - încălcarea sistematică a regulilor privind pescuitul; - încălcarea prevederilor în domeniul regulilor de origine sau cooperării administrative; - exportarea de bunuri obţinute prin muncă ilegală. Clauza de salvgardare Aceasta se aplică în situaţia când importul unui produs creează serioase dificultăţi sau o competiţie directă cu produse similare din producţia comunitară. Investigaţiile se deschid la solicitarea Comunităţii Europene sau a unui stat membru UE şi durează în principiu 6 luni. În privinţa procedurii de retragere, decizia Comisiei este luată în urma unei întâlniri informale pentru stabilirea faptelor şi schimbarea informaţiilor între părţile implicate. Cum beneficiază un exportator dintr-o ţară terţă de sistemul SGP din partea Uniunii Europene Pasul 1- Stabilirea clasificării produsului şi a nivelului taxei vamale Stabileşte codul produsului de 8 cifre conform Nomenclatorului Combinat al UE şi taxa vamală preferenţială pentru produs folosind baza de date TARIC a UE.

Page 85: Politici Comerciale

Pasul 2- Verifică faptul că produsul corespunde criteriilor de origine a UE Pasul 3- Se asigură că modalitatea de transport a produselor către piaţa UE corespunde prevederilor din regulile de origine. Pasul 4- Pregăteşte documentele de evidenţă. Completează certificatul de origine Forma A sau factura curentă. Aceste documente trebuie prezentate la intrarea în vama UE. Pasul 5- Trimite produsul însoţit de documentele justificatoare către autorităţile vamale ale UE.

S.11 Problematica taxării tranzacţiilor derulate în varianta electronică Nefiind taxate în nici un fel, tranzacţiile pe Internet pot crea un avantaj major faţă de alte forme de comerţ, supuse diferitelor moduri de taxre OECD-Org. pentru Coop. Şi Dezvoltare Economică-a elaborat un set de reguli referitoare la regimul de taxre a comerţului electronic ( România nu este membră) -sistemul trebuie să fie echitabil=plătitorii de taxe aflaţi în situţii similare şi care deruleză tranzacţii asemănătoare trebuie să fie taxaţi în acelaşi fel -sistemul trebuie să fie simplu=costurile administrative pentru autorităţile cu atribuţii în materie de taxare şi costurile ce revin în sarcina plătitorilor de taxe trebuie minimizate cât de mult este posibil -regulile trebuie să genereze siguranţă pentru plătitorii de taxe, iar implicaţiile asupr trnzacţiei trebuie să fie cunoscute în devans -orice sistem adaptt trebuie să devină efectiv, să intre în vigoare cât mai repede (să stabilească cuantumul corect al taxelor şi să minimalizeze şansele de evaziune fiscală -distorsiunile economice trebuie evitate -sistemul trebuie să fie suficient de flexibil şi dinamic -orice aranjament privind taxarea adoptt la nivel intern şi orice modificare a principiilor internaţionale de taxare trebuie astfel structurate încât să asigure o corectă împărţire a veniturilor din taxarea tranzacţiilor derulate prin Internet între toate ţările implicate, şi în mod special între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare Două variante de taxare sunt în discuţie: 1.taxarea în funcţie de locul de rezidenţă al furnizorului de serviciu sau al producătorului de bunuri 2.taxarea în funcţie de locul de reşedinţă al consumatorului Variante: 1.O firmă SUA vinde pe Internet în UE, rezultă că trebuie să se înregistreze în fiecare din ţările membre pentru plata TVA sau trebuie să aibă agenţi fiscali în aceste ţări 2.Colectarea TVA cu ocazia fiecărei tranzacţii în parte de către instituţiile financiare 3.Încasarea taxelor ce au ca obiect profitul companiilor sau alte taxe asemănătoare, rezultă stabilirea unei afaceri într-o ţară ( imposibil în e-…. ) 4. Taxele vamale-altă formă a impunerii 0,03% din totalul încasărilor fiscale Procedura -accesaţi un magzin on-line -alegeţi produsele dorite -comandaţi

Page 86: Politici Comerciale

-comerciantul solicită -completarea unui formular cu: -adresă de livrare -informţii necesare pentru facturare -pe o pagină securizată prin SSL (Secure Sockets Loyer) cumpărătorul introduce datele cardului cu care doreşte să achite c/valoarea comenzii (nr. cardului, data expirării, codul CVV2 ( card verificat… value) sau CVC2 ( card validation code) şi parola 3 D Secure ( la Master Card) -dacă informaţiile sunt corecte, cardul este acceptat ( dacă aveţi bani în cont) -cumpărătorul primeşte un mesaj de aprobare a tranzacţiei -suma aferentă tranzacţiei este blocată -comerciantul este anunţat de bancă şi pregăteşte livrarea -efectuează livrarea -încasează c/valoarea mărfurilor, de pe card S.12 Comerţul electronic din perspectiva politicii comerciale a UE 12.1Prevederile Directivei UE -Adoptată în 2000 -Obiectiv-asigurarea serviciilor societăţii informatice că beneficiază de pe urma principiilor Pieţei Unice Interne, ce prevăd libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor -Cuprinde: -cerinţe cu privire la rolul autorităţilor naţionale -transparenţa reglementărilor referitoare la publicitatea pe Internet -principii referitoare la contractrea on-line -limitări referitoare la responsbilităţile ce revin intermedirilor pe Internet -reglementări referitoare la dezvăluirea codurilor de conduită, cum ar fi reglementarea diferendelor, de care ofertanţii de servicii sunt legaţi -Caracteristici: -D-este un cadru legislativ ce se aplică tuturor serviciilor societăţii informatice -D. se aplică numai ofertanţilor de astfel de servicii ce aprţin unuia dintre statele membre -D. nu afectează nivelul existent al protecţiei ce rezultă din obiectivele de interes general stabilite deja prin legislaţia comunitară existentă -D. completează legislaţia specifică din domeniul serviciilor financire Derogări: -generale: referitoare la: -copyright -dreptul de proprietate intelectuală -libertatea părţilor contractuale de a alege legea aplicabilă -specifice: Consultări D. -2001-prima -2002-a doua Scop: îmbunătăţirea legislaţiei comunitare în domeniu şi facilitarea bunei desfăşurări a tranzacţiilor în variantă electronică Evoluţii recente:

Page 87: Politici Comerciale

-UE în 2002-Planul de Acţiune e Europa…2005-conţine prevederi definitorii cu privire la: -servicii publice -servicii de instruire -servicii medicale -realizarea unui mediu dinamic de afaceri; on-line Tipuri de Acţiuni ale Planului de Acţiune e- Europe 2005 a.-asigurarea unui mediu dinamic pentru afaceri în vriantă electronică b.-oferirea de servicii publice on-line c.-crearea unei structuri tehnologice în domeniul IT, extrem de sigură d.-asigurarea unui spectru cât mai larg în acest domeniu a.-readaptarea legislaţiei în domeniu (comunitară şi naţională) -dezvoltarea de soluţii adecvate pentru: -derularea de tranzacţii -securitate -semnătură electronică -intermediere şi plăţi -reglementarea diferendelor on-line -însărcinarea companiilor comunitre cu unele atribuţii suplimentare referitoare la: -verificarea identităţii -autenticitatea datelor b.-măsuri pentru ca tote serviciile publice (ad-ţii, şcoli, univ., muzee, biblioteci, etc= acces larg la Internet -elaborarea unui cadru de interoperabilitate -gonvernament, rezultă cetăţeni, firme c.-crearea unui camp operativ de securitate -asigurarea securităţii -dezvoltrea unui concept de alertare în caz de atac asupra sistemului -facilitarea cooperării transfrontaliere d.p.v. al securizării reţelelor şi bazelor de date -dezvoltarea unei culturi a securităţii d.p.v. al stndardelor şi al bunelor practici -stabilirea unui mediu de securitate a comunicaţiilor pentru schimburile de informaţii la nivel guvernamental d.-dezvoltarea unei lagi desfăşurări de forţe în domeniu -crearea unui spectru de disponibilitate şi a unuia de eficienţă pentru acceptarea şi a altor categorii de servicii. S.13. ACORDURI COMERCIALE ÎNCHEIATE DE UE CU ŢĂRI TERŢE ACORDURI COMERCIALE PREFERENŢIALE ÎNCHEIATE DE UE CU ŢĂRI TERŢE Acorduri comerciale preferenţiale, de tip “acorduri de comerţ liber” sunt acele acorduri prin care părţile au procedat la acordarea reciprocă a unor concesii (reduceri/eliminări de taxe vamale de import, contingente tarifare etc.). În baza acestor acorduri, produsele de export originare dintr-o ţară beneficiază de facilităţi suplimentare de acces pe piaţa ţării partenere. Acordurile comerciale preferenţiale încheiate de UE sunt grupate astfel: Spaţiul Economic European (SEE)

Page 88: Politici Comerciale

Acorduri de Stabilizare şi Asociere Sistemul de Preferinţe Comerciale Autonome (SPCA) Acorduri de asociere Euro-mediteraneene Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din Africa Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din America Latină ACORDURI COMERCIALE NEPREFERENŢIALE ÎNCHEIATE DE UE CU ŢĂRI TERŢE Acorduri de cooperare economică şi comercială (nepreferenţiale) Acest tip de acord implică nu doar prevederi comerciale cum ar fi acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate, dar şi consultarea şi cooperarea în domeniile economic, ştiinţific şi tehnic.

Deoarece ele depăşesc limitele pur comerciale, baza juridică a acestor acorduri o constituie deopotrivă art. 133 TCE (113 CEE) şi 308 TCE (235 CEE), ultimul reglementând posibilitatea extinderii competenţelor comunitare.

Astfel de acorduri au fost semnate cu ţările arabe exportatoare de petrol şi cu cele din Pactul Andin (1984), cu China (1984), cu statele ASEAN (1980) etc.

- Un model nou de acorduri de cooperare îl constituie cele încheiate în 1997-1998 cu Federaţia Rusă, Ucraina, Republica Moldova şi cu alte state din fosta CSI, care poartă numele de «Acord de parteneriat şi cooperare». Fără a excede cu mult cooperarea clasică, ele conţin elemente de noutate cum ar fi clauza de democratizare care se regăseşte si în Acordurile europene încheiate cu ţările din Europa Centrală şi de Est. O formă nouă de acord este reprezentată de «Acordul de stabilizare şi asociere», care se situează, din punct de vedere al conţinutului, între Acordul de parteneriat si cooperare şi Acordul european, fără să stipuleze însă perspectiva aderării la UE

Acordurile comerciale preferenţiale încheiate de UE cu ţări terţe sunt grupate astfel:

• Acord nepreferenţial încheiat cu Republica Moldova • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Oceania • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Orientul Mijlociu • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America de Nord • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America Latină • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America Latină şi Centrală • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Asia • Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din fosta CSI

ACORDURI DE ASOCIERE

- Acord de asociere

Baza juridică a acestui tip de acord o constituie, în principal, art. 310 TCE (238 CEE) care prevede dreptul Comunităţii Europene de a încheia acorduri cu state terţe prin care se stabileşte o asociere, acţiuni comune şi proceduri speciale de cooperare;

În practică, cele mai multe Acorduri de asociere au şi componente comerciale (cum ar fi reduceri tarifare sau eliminarea restricţiilor cantitative), astfel încât baza lor juridică include şi art. 133 TCE, iar, uneori, şi art. 308 TCE;

Pot fi distinse trei tipuri de Acorduri de asociere:

• ca formă specială de asistenţă pentru dezvoltare (de exemplu: Acordurile de asociere încheiate de UE cu ţările din Africa, Pacific şi Caraibe sau cu ţările din bazinul Mării Mediterane);

• ca etapă preliminară aderării;

Page 89: Politici Comerciale

• ca substitut sau alternativă la statutul de membru al UE (În acest scop a fost, iniţial, conceput Spaţiul Economic European între ţările CE şi cele din AELS, la 1.01.1984. O parte din statele AELS au aderat ulterior la UE - Suedia, Finlanda şi Austria).

România în prezent are încheiate acorduri de comerţ preferenţiale şi nepreferenţiale cu state situate în diferite zone geografice.

Din momentul integrării în UE, România se va retrage din toate aceste acorduri, bucurându-se de statutul de stat membru, cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta.

S.14. INSTRUMENTE DE APĂRARE COMERCIALĂ

Măsuri antidumping (AD) Măsuri antisubvenţie (AS) Măsuri de salvgardare (MS) Apărare împotriva barierelor comerciale CADRU GENERAL Obiectivul Comunităţii Europene în domeniul instrumentelor de apărare comercială este ca, prin măsuri antidumping, antisubvenţie şi compensatorii, să remedieze distorsiunile pieţei Uniunii Europene (UE) generate de practicile neloiale generate de ţări terţe, cum sunt dumpingul şi subvenţiile, iar prin măsuri de salvgardare să remedieze deteriorarea serioasă a situaţiei producătorilor comunitari ca rezultat al creşterii imprevizibile, masive şi bruşte a importurilor. Începând cu momentul aderării ţării noastre la UE, măsurile UE în curs, în ceea ce priveşte România, nu vor mai fi aplicabile şi vice-versa, deoarece statele comunitare formează o singură piaţă, iar în interiorul UE nu sunt posibile măsuri de apărare comercială între statele membre; Toate importurile din ţări terţe în UE extinsă, vor fi supuse măsurilor de apărare comercială aflate în vigoare în cadrul UE, care sunt în mod automat aplicate în noile state membre (inclusiv România, după aderare); Măsurile de apărare comercială adoptate de România împotriva unor ţări terţe vor înceta să se aplice; Investigaţiile de apărare comercială care sunt în curs de desfăşurare în UE la momentul aderării vor continua, cu excepţia celor privind România; Măsurile de apărare comercială adoptate de ţări terţe împotriva UE pe ansamblu vor fi extinse şi asupra României, ca stat membru al UE, de către ţările respective, conform legislaţiei acestora din urmă; Comisia Europeană (CE), conform reglementărilor comunitare, iniţiază şi efectuează investigaţiile de apărare comercială pentru toate ţările membre UE. MĂSURI ANTIDUMPING (AD) aplicate de UE la importul din ţări terţe Obiectiv Transpunerea prevederilor noului acord privind implementarea Articolului VI din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ 1994 (Acordul Antidumping 1994) într-o lege comunitară care să asigure o aplicare corespunzătoare şi transparentă a noilor reguli antidumping. MĂSURI ANTISUBVENŢIE (AS) aplicate de UE la import din ţări terţe Obiective Transpune prevederile Acordului privind Subvenţiile stabilite în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) în scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare şi transparentă a regulilor anti-subvenţie. Regulile internaţionale referitoare la subvenţii au fost întărite semnificativ odată cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1995 a Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii, negociat în cadrul Rundei Uruguay. Prevederile acestui Acord sunt incluse în Regulamentul Comunităţii Europene (CE) cu privire la protecţia împotriva importurilor subvenţionate, care a intrat in vigoare la aceeaşi dată. Regulamentul Comunităţii Europene /CE) se referă numai la importurile provenite din afara Uniunii, dând posibilitatea impunerii de măsuri compensatorii asupra bunurilor care au fost subvenţionate de către guvernele ţărilor din afara Uniunii şi al căror import în CE cauzează

Page 90: Politici Comerciale

sau ameninţă să cauzeze prejudicii producătorilor aceluiaşi produs din cadrul CE. Următoarele trei condiţii trebuie să fie îndeplinite înainte ca să poată fi impuse măsuri compensatorii: Subvenţia trebuie să fie specifică, respectiv, trebuie să fie o subvenţie la export, sau o subvenţie limitată la o anumită companie, industrie sau un grup de companii sau industrii; Să existe un prejudiciu material adus industriei CE: vânzările produselor importate au cauzat sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu unei părţi importante a ramurii economice respective a CE, cum ar fi scăderea cotei de piaţă, reducerea preţurilor producătorilor şi presiune crescută asupra producţiei, vânzărilor, profiturilor, productivităţii etc.; Afectarea intereselor comunitare: costurile Comunităţii prin aplicarea acestor măsuri nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu beneficiile. La fel ca şi în cazul măsurilor anti-dumping, Comisia Europeană este cea care conduce investigaţia şi impune măsuri provizorii. Măsurile definitive pot fi impuse doar de Consiliul de Miniştri. Responsabilitatea aplicării prevederilor Acordului OMC referitor la Subvenţii şi Măsuri Compensatorii în cadrul Comunităţii Europene revine autorităţilor comunitare de la Bruxelles, care aplică legislaţia comunitară adecvată cu ajutorul statelor membre. MĂSURI DE SALVGARDARE (MS) Reglementare de bază Acordul privind salvgardarea cuprinde regulile privind aplicarea măsurilor de salvgardare prevăzute în Articolul XIX din GATT 1994. Acest articol dă posibilitatea membrilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) să aplice măsuri de salvgardare privind limitarea pe o bază nediscriminatorie a importurilor, atunci când sunt întrunite anumite condiţii pentru protejarea industriei naţionale împotriva unui prejudiciu grav sau a ameninţării cu prejudiciul grav pe care-l provoacă o creştere a acestor importuri. Acordul interzice măsurile din aşa-zisa “zonă gri”, cum ar fi restrângerea voluntară a exporturilor sau alte aranjamente privind împărţirea pieţelor. Acordul prevede o clauză de extindere pentru toate măsurile de salvgardare existente. În plus, el prezintă detaliat procedurile şi regulile care trebuie urmate în cazul aplicării măsurilor de salvgardare. APĂRARE ÎMPOTRIVA BARIERELOR COMERCIALE Obiectiv Stabilirea procedurii care să permită operatorilor economici şi Statelor Membre să solicite instituţiilor Comunităţii să reacţioneze la orice barieră în calea comerţului impusă de ţări terţe, cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare comerţului, în conformitate cu regulile internaţionale de comerţ. Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că în interesul Comunităţii este necesară o acţiune pentru adoptarea de măsuri de politică comercială în exercitarea drepturilor Comunităţii, cele mai potrivite măsuri pot include: Suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate ca urmare negocierilor de politică comercială; Mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri; Introducerea unor restricţii cantitative sau orice alte măsuri care să modifice condiţiile de import şi de export sau afectarea în alt mod a comerţului cu ţara terţă în cauză. RELAŢIILE UNIUNEA EUROPEANĂ – ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A COMERŢULUI Uniunea Europeană este unul din membrii cheie ai Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Aceasta deoarece UE are o politică comercială comună, iar Comisia Europeană negociază în numele tuturor Statelor Membre. UE este una dintre forţele susţinătoare ale negocierilor comerciale multilaterale din cadrul OMC, Agenda de Dezvoltare Doha (DDA – Doha Development Agenda). DDA are ca obiective atât o continuare a deschiderii pieţelor cât şi enunţarea unor reguli, toate acestea guvernate de măsurile necesare pentru integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în sistemul comercial mondial, mai ales prin intensificarea asistenţei tehnice în vederea formării de personal. Principalul obiectiv al DDA este de a aşeza “dezvoltarea” în centrul sistemului comercial mondial astfel încât sărăcia să poată fi combătută. Politica comercială a UE şi OMC UE are o politică comercială comună ("Common Commercial Policy"). In momentul în care se pune în discuţie o problematică comercială, inclusiv chestiuni din cadrul OMC, UE acţionează ca o entitate unică, Comisia Europeană negociind acorduri şi reprezentând interesele statelor membre.

Page 91: Politici Comerciale

Actuala rundă de negocieri, DDA, este un bun exemplu de coordonare în domeniul politicii comerciale. Comisia conturează şi duce la îndeplinire priorităţile UE aşa cum sunt ele precizate în liniile directoare stabilite de către Consiliul de Miniştri. Oficialii din cadrul Direcţiei Generale pentru Comerţ a Comisiei Europene sunt responsabili cu actualele negocieri şi reprezintă UE, ca un întreg. Coordonarea cu statele membre este asigurată prin Comitetul 133, în timp ce Comisia informează regulat Parlamentul. La sfârşitul Rundei, Consiliul trebuie să aprobe rezultatele. Obiectivele UE în cadrul DDA Priorităţile UE în DDA sunt următoarele: -Creşterea semnificativă a oportunităţilor comerciale atât nord-sud, cât şi sud-sud; -Crearea de oportunităţi de piaţă deosebite pentru mediul de afaceri şi pentru economia mondială; -Continua liberalizare a agriculturii. UE caută soluţii viabile pentru ca ţările în curs de dezvoltare să poată pune în aplicare acordurile OMC existente ca şi pentru propunerile lor de acţiuni în direcţia „tratamentului special şi diferenţiat”. UE acordă asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare pentru integrarea comerţului în politicile lor naţionale de dezvoltare, în programe şi strategii de reducere a sărăciei, prin reglementări legate de asistenţă tehnică în vederea participării acestor ţări la negocieri şi implementarea rezultatelor DDA. UE încearcă să acorde această asistenţă tehnică astfel încât să răspundă nevoilor actuale ale acestor ţări.

Page 92: Politici Comerciale

LEGE privind Codul vamal al României

Parlamentul României adoptã prezenta lege.

TITLUL I Dispozitii generale

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare si definitii

Art. 1. – (1) Reglementãrile vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum si alte acte normative care contin prevederi referitoare la domeniul vamal.

(2) Codul vamal se aplicã schimbului de mãrfuri si bunuri dintre România si alte tãri, fãrã a aduce atingere reglementãrilor speciale prevãzute în alte domenii.

Art. 2. – (1) Reglementãrile vamale se aplicã în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în mãsura în care nu existã dispozitii contrare prevãzute în acordurile si conventiile internationale la care România este parte.

(2) Introducerea sau scoaterea din tarã a mãrfurilor, a mijloacelor de transport si a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.

(3) În punctele de trecere a frontierei de stat si pe teritoriul tãrii sunt organizate birouri vamale care functioneazã potrivit legii.

(4) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport si orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal si aplicãrii reglementãrilor vamale numai de autoritatea vamalã.

Art. 3. – (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum si marea teritorialã a României, delimitatã conform normelor dreptului international si legislatiei române în materie.

(2) Teritoriul vamal al României include si spatiul aerian al teritoriului tãrii si al mãrii teritoriale. Art. 4. – În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificatii: 1. persoanã – persoanã fizicã sau juridicã; în aceastã definitie se încadreazã si o asociatie de

persoane fizice care, desi nu are personalitate juridicã, este recunoscutã de lege; 2. persoanã stabilitã în România – o persoanã fizicã cu domiciliul ori cu resedinta în România sau

o persoanã juridicã care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociatia de persoane prevãzutã la pct. 1 cu sediul în România;

3. autoritate vamalã – autoritate învestitã, în principal, cu aplicarea reglementãrilor vamale; 4. birou vamal – unitate a autoritãtii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte,

formalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale; 5. birou vamal de intrare – biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor

vamale, cãtre care mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sã fie dirijate fãrã întârziere si la care acestea sunt supuse controalelor corespunzãtoare la intrare, destinate analizei de risc;

Page 93: Politici Comerciale

6. birou vamal de import – biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãtile vamale si controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinatie vamalã mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;

7. birou vamal de export – biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãtile vamale si controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinatie vamalã mãrfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;

8. birou vamal de iesire – biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care mãrfurile trebuie sã fie prezentate înainte de a iesi de pe teritoriul vamal al României si unde acestea sunt supuse controlului vamal de iesire destinat analizei de risc;

9. decizie – orice act oficial al autoritãtii vamale privind reglementãrile vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informatiile tarifare obligatorii si informatiile obligatorii în materie de origine;

10. statut vamal – statutul unei mãrfi ca fiind marfã româneascã sau strãinã; 11. mãrfuri românesti: a) mãrfuri obtinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea conditiilor de

origine prevãzute în prezentul cod, care nu încorporeazã mãrfuri importate din alte tãri. Mãrfurile obtinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considerã a avea statut de marfã româneascã în cazurile de importantã economicã specialã determinate prin regulamentul vamal;

b) mãrfuri importate care au fost puse în liberã circulatie; c) mãrfuri obtinute pe teritoriul vamal al României fie din mãrfurile prevãzute la lit. a) si b), fie din

mãrfurile prevãzute la lit. b); 12. mãrfuri strãine – altele decât cele definite la pct. 11; mãrfurile românesti îsi pierd statutul

vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României; 13. datorie vamalã – obligatia unei persoane de a plãti cuantumul drepturilor de import sau de

export; 14. drepturi de import: a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la importul de mãrfuri; b) taxele agricole si alte taxe la import introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau

prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;

15. drepturi de export: a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la exportul mãrfurilor;

b) taxele agricole si alte taxe la export introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin

reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole,

dacã este cazul;

16. debitor – orice persoanã obligatã sã achite datoria vamalã; 17. supraveghere vamalã – orice actiune a autoritãtii vamale pentru asigurarea respectãrii

reglementãrilor vamale si, când este cazul, a altor dispozitii aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã;

18. control vamal – acte specifice efectuate de autoritatea vamalã pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri, inclusiv stationarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri românesti; aceste acte pot sã includã verificarea

Page 94: Politici Comerciale

mãrfurilor, a datelor înscrise în declaratie, existenta si autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidentelor contabile ale agentilor economici si a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor si al altor mãrfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum si efectuarea de verificãri administrative si alte acte similare;

19. destinatie vamalã a mãrfurilor: a) plasarea mãrfurilor sub un regim vamal; b) introducerea mãrfurilor într-o zonã liberã sau antrepozit liber; c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României; d) distrugerea mãrfurilor; e) abandonarea mãrfurilor în favoarea statului; 20. regim vamal: a) punerea în liberã circulatie; b) tranzitul; c) antrepozitarea vamalã; d) perfectionarea activã; e) transformarea sub control vamal; f) admiterea temporarã; g) perfectionarea pasivã; h) exportul; 21. declaratie vamalã – actul cu caracter public, prin care o persoanã manifestã, în formele si

modalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale, vointa de a plasa mãrfurile sub un anumit regim vamal; 22. declarant – persoana care întocmeste declaratia vamalã în nume propriu sau persoana în

numele cãreia se face o declaratie vamalã; 23. prezentarea mãrfurilor în vamã – reprezintã înstiintarea autoritãtii vamale, în modalitatea

prevãzutã de lege, despre sosirea mãrfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamalã;

24. liber de vamã – actiune prin care autoritatea vamalã lasã la dispozitia titularului declaratiei vamale mãrfurile vãmuite în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

25. titularul regimului – persoana în numele cãreia s-a fãcut declaratia vamalã sau persoana cãreia i-au fost transferate drepturile si obligatiile persoanei mentionate anterior în privinta regimului vamal;

26. titularul autorizatiei – persoana cãreia i s-a eliberat o autorizatie; 27. risc – probabilitatea producerii, la intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã ale

mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri si la stationarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri românesti, a unui eveniment care fie:

a) împiedicã aplicarea corectã a reglementãrilor legale, fie b) compromite interesele financiare ale României, fie c) constituie o amenintare pentru securitatea si siguranta României, pentru sãnãtatea publicã,

pentru mediu sau pentru consumatori; 28. gestionarea riscurilor – determinarea sistematicã a riscurilor si punerea în practicã a tuturor

mãsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activitãti de genul colectãrii de date si de informatii, analizãrii si evaluãrii riscurilor, recomandãrii si adoptãrii de mãsuri, precum si controlul si evaluarea periodicã ale procesului si ale rezultatelor sale, pe bazã de surse si de strategii nationale si internationale. CAPITOLUL II Sistemul institutional al autoritãtii vamale

Page 95: Politici Comerciale

SECTIUNEA 1 Structura organizatoricã a autoritãtii vamale

Art. 5. – (1) Activitatea autoritãtii vamale se exercitã prin: a) Autoritatea Nationalã a Vãmilor; b) directiile regionale vamale; c) birourile vamale. (2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinta puncte vamale. Art. 6. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor este organ de specialitate al administratiei publice

centrale, cu personalitate juridicã, finantat de la bugetul de stat, care se organizeazã si functioneazã în subordinea Ministerului Finantelor Publice, în cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã. Organizarea si functionarea acesteia se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.

(2) Autoritatea vamalã are o siglã ale cãrei caracteristici se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. (3) Salarizarea, precum si drepturile si îndatoririle personalului vamal sunt cele prevãzute de lege

pentru functionarii publici si de Statutul personalului vamal. (4) Functiile generale si specifice utilizate în Autoritatea Nationalã a Vãmilor, în directiile

regionale vamale, în birourile si în punctele vamale se stabilesc prin lege. Art. 7. – (1) Directiile regionale vamale si birourile vamale sunt unitãti subordonate Autoritãtii

Nationale a Vãmilor. (2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontierã sau închiderea celor existente se face prin

hotãrâre a Guvernului. (3) Directiile regionale vamale, birourile vamale de interior si punctele vamale se înfiinteazã prin

decizie a Autoritãtii Nationale a Vãmilor. Art. 8. – Autoritatea vamalã îsi desfãsoarã activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este

posibil, în spatii date în folosintã gratuitã de cãtre detinãtorii legali. SECTIUNEA a 2-a

Atributiile autoritãtii vamale

Art. 9. – (1) Autoritatea vamalã exercitã, în cadrul politicii vamale a statului, atributiile conferite prin reglementãrile vamale pentru realizarea controlului vamal al mãrfurilor introduse sau scoase din tarã.

(2) Controlul vamal se efectueazã la birourile si punctele vamale de cãtre personalul autoritãtii vamale, sub îndrumarea si controlul directiilor regionale vamale si ale Autoritãtii Nationale a Vãmilor.

(3) În cazurile si conditiile prevãzute de prezentul cod si de regulamentul vamal, controlul vamal se

poate efectua si în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (2).

Art. 10. – (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport si al mãrfurilor, precum si al bunurilor si valorilor apartinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din tarã.

(2) În cazul în care se refuzã prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal din proprie initiativã, fãrã acordul titularului.

(3) Când existã indicii temeinice de fraudã, se poate efectua, cu aprobarea sefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienã si în încãperi separate, de cãtre

Page 96: Politici Comerciale

persoane de acelasi sex cu persoana controlatã. Se considerã cã existã indicii temeinice de fraudã în situatiile când agentul vamal:

a) descoperã în timpul controlului indicii cu privire la existenta unor mãrfuri nedeclarate sau ascunse;

b) detine informatii despre intentia persoanei controlate de a sãvârsi contraventii sau infractiuni vamale;

c) posedã date cã persoana controlatã a sãvârsit contraventii sau infractiuni vamale; d) constatã comportamente neobisnuite din partea persoanei controlate. (4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul perchezitiei corporale prevãzute în Codul de

procedurã penalã. Art. 11. – (1) Autoritatea vamalã, când are informatii cu privire la persoanele care, la trecerea

frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunsi în corpul lor, poate, pe baza consimtãmântului acestora, sã le supunã unui examen de investigare medicalã.

(2) În caz de refuz, agentul vamal solicitã parchetului în a cãrui razã de competentã se aflã biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã si retinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului în scopul aplicãrii procedurilor penale.

Art. 12. – (1) Personalul vamal este învestit cu exercitiul autoritãtii publice si are dreptul sã conducã la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încãlcarea reglementãrilor vamale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în conditiile legii.

(2) Echipajele mobile ale autoritãtii vamale, identificabile prin dotãri si însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale, folosind semnale formale specifice.

Când conducãtorii mijloacelor de transport refuzã sã opreascã, pot fi utilizate pentru imobilizare si alte modalitãti prevãzute de lege.

(3) În caz de infractiuni flagrante, personalul vamal are obligatia sã îl înainteze de îndatã procurorului pe fãptuitor, împreunã cu lucrãrile efectuate si cu mijloacele de probã.

Art. 13. – (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în conditiile legii, sã urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum si în rada acestora.

(2) Comandantul sau, în absenta acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sã primeascã autoritatea vamalã, sã o însoteascã în timpul controlului si sã îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navã susceptibil de a ascunde mãrfuri sau valori supuse reglementãrilor vamale.

(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplicã si aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi,

la sosirea ori plecarea din tarã.

Art. 14. – (1) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile supuse reglementãrilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul tãrii. Pe durata controlului si a verificãrilor efectuate de personalul vamal cu atributii în acest domeniu se pot retine, potrivit legii, de la persoanele fizice si juridice, documente de orice naturã si pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control.

Retinerea documentelor se face pe baza unui procesverbal. (2) În acest scop, autoritatea vamalã poate: a) verifica, în conditiile legii, clãdiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a

transporta mãrfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum si orice alte obiective;

Page 97: Politici Comerciale

b) preleva, în conditiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificãrii si expertizãrii mãrfurilor;

c) efectua investigatii, supravegheri si verificãri în cazurile în care sunt semnalate situatii de încãlcare a reglementãrilor vamale;

d) desfãsura activitãtile necesare pentru gestionarea riscurilor; e) exercita controlul ulterior la sediul agentilor economici asupra schimbului de mãrfuri dintre

România si alte tãri, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale; f) identifica, pe bazã de documente, persoanele care se aflã în raza de activitate a biroului vamal,

precum si persoanele care au legãturã cu mãrfurile si se aflã în locurile verificate potrivit lit. a); g) participa, în conditiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate; h) coopera direct cu alte institutii centrale române sau cu administratii vamale strãine, în conditiile

legii si cu respectarea obligatiilor ce decurg din conventiile si întelegerile la care România este parte; i) culege, prelucra si utiliza informatii specifice necesare pentru prevenirea si combaterea încãlcãrii

reglementãrilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mãrfuri.

Art. 15. – Pentru efectuarea controlului vamal al mãrfurilor si, când este cazul, institutiile si orice alte

persoane au obligatia sã punã la dispozitie autoritãtii vamale, fãrã platã, datele si informatiile pe care

le detin referitoare la acele mãrfuri. Aceste date si informatii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt

suport material compatibil, în termenul solicitat.

Art. 16. – (1) Organele postale sunt obligate sã prezinte pentru control, autoritãtii vamale aflate în incinta oficiului postal, coletele si trimiterile postale internationale, cu respectarea normelor postale.

(2) În exercitarea atributiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sã aducã atingere secretului corespondentei si trimiterilor postale.

Art. 17. – (1) Autoritatea vamalã îsi exercitã atributiile pe întreg teritoriul vamal al României, în

conditiile stabilite prin prezentul cod.

(2) Organele de politie si alte autoritãti publice ce au, potrivit legii, competente în domeniul controlului fiscal, al circulatiei si utilizãrii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sã anunte de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã când constatã încãlcãri ale reglementãrilor vamale si sã depunã la aceasta mãrfurile care au fãcut obiectul acelor încãlcãri, precum si documentele doveditoare.

Art. 18. – (1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zonã specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a mãrii teritoriale si frontiera de stat, precum si o fâsie de 30 km în interiorul frontierei de stat.

(2) În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã efectueazã si alte actiuni specifice, prin înfiintarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreste si identificã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale. SECTIUNEA a 3-a Drepturile si obligatiile autoritãtii vamale

Page 98: Politici Comerciale

Art. 19. – Autoritatea Nationalã a Vãmilor si directiile regionale vamale exercitã coordonarea, îndrumarea si controlul efectuãrii operatiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformã a reglementãrilor vamale.

Art. 20. – Birourile vamale efectueazã operatiunile de control si supraveghere vamalã în cazurile si în conditiile prevãzute de reglementãrile vamale.

Art. 21. – Autoritatea vamalã comunicã, în conditiile legii, la cererea ministerelor si a altor institutii centrale, precum si a Bãncii Nationale a României, date privind operatiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atributiilor lor prevãzute de lege.

SECTIUNEA a 4-a Personalul vamal. Drepturi si obligatii

Art. 22. – Personalul vamal cuprinde functionarii numiti în functia publicã în cadrul sistemului institutional al autoritãtii vamale.

Art. 23. – Conditiile de recrutare, de numire în functia publicã, de promovare si evaluare, precum si de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislatia aplicabilã functionarilor publici si personalului vamal.

Art. 24. – Personalul vamal poartã, în timpul serviciului, uniformã, însemne, ecusoane distincte si, dupã caz, echipament de protectie, care se atribuie gratuit. Modelul si durata de întrebuintare ale acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 25. – (1) Personalul vamal îsi exercitã atributiile în cadrul operatiunilor de control si supraveghere vamalã numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale.

(2) Organele de politie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin autoritãtii vamale în exercitarea atributiilor care le revin.

Art. 26. – Personalul vamal, în exercitarea atributiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã

prevãzutã de lege pentru ofiterii de politie.

Art. 27. – (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta si a face uz de armã, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor si al munitiilor, se stabileste de conducãtorul Autoritãtii Nationale a Vãmilor, cu aprobarea ministrului finantelor publice.

(2) Conditiile în care personalul vamal are dreptul sã detinã si sã poarte arme se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 28. – Personalul vamal, indiferent de functia detinutã, este obligat sã pãstreze confidentialitatea datelor si a operatiunilor efectuate, precum si a oricãror documente, date si informatii despre care ia cunostintã în exercitarea atributiilor de serviciu si care nu sunt, potrivit legii, informatii de interes public.

Art. 29. – Personalul vamal este obligat sã fie loial institutiei, sã aibã o atitudine corectã si integrã, actionând cu competentã si fermitate pentru prevenirea, combaterea si sanctionarea încãlcãrii reglementãrilor vamale.

Art. 30. – Autoritatea Nationalã a Vãmilor realizeazã formarea si perfectionarea personalului vamal prin Scoala de Finante Publice si Vamã, precum si prin programe de formare specializatã în administratia publicã.

Page 99: Politici Comerciale

CAPITOLUL III Dispozitii generale privind drepturile si obligatiile persoanelor cu privire la reglementãrile vamale SECTIUNEA 1 Dreptul de reprezentare

Art. 31. – (1) În conditiile prevãzute în prezentul cod, orice persoanã îsi poate desemna un reprezentant în relatia sa cu autoritatea vamalã pentru a întocmi actele si a îndeplini formalitãtile prevãzute în reglementãrile vamale.

(2) Reprezentarea poate fi directã sau indirectã. (3) În cazul reprezentãrii directe, reprezentantul actioneazã în numele si pe seama unei alte

persoane.

(4) În cazul reprezentãrii indirecte, reprezentantul actioneazã în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.

(5) Reprezentantul trebuie sã fie stabilit în România, cu urmãtoarele exceptii: a) în cazul declarãrii mãrfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporarã; b) în cazurile când mãrfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu conditia ca autoritatea vamalã sã

considere justificat acest lucru. (6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamã, în conditiile prevãzute de regulamentul vamal. (7) Reprezentantul are obligatia sã declare cã actioneazã pentru persoana care l-a împuternicit, sã

specifice dacã reprezentarea este directã sau indirectã si sã fie învestit cu putere de reprezentare. (8) O persoanã care nu declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane ori care

declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane fãrã a fi împuternicitã sã facã aceasta se considerã cã actioneazã în nume propriu si pe contul sãu.

(9) Autoritatea vamalã poate cere oricãrei persoane care declarã cã actioneazã în numele sau pe seama altei persoane sã facã dovada calitãtii si capacitãtii sale de a actiona ca reprezentant.

SECTIUNEA a 2-a

Agenti economici autorizati

Art. 32. – (1) Autoritatea vamalã acordã, pe baza criteriilor prevãzute în prezenta sectiune si, dacã este necesar, dupã consultarea altor autoritãti competente, statutul de agent economic autorizat oricãrui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiazã de anumite facilitãti în ceea ce priveste controlul vamal privind securitatea si siguranta si/sau de anumite simplificãri prevãzute de reglementãrile vamale.

(2) Statutul de agent economic autorizat se acordã pe baza urmãtoarelor criterii: a) lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãtii vamale, referitoare la încãlcarea reglementãrilor

vamale de cãtre agentul economic solicitant; b) un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale si, dacã este cazul, a

documentelor de transport, care sã permitã efectuarea controlului vamal; c) dovada solvabilitãtii financiare, dacã este cazul, si, când acestea sunt aplicabile, normele

corespunzãtoare de securitate si sigurantã legate de gestionarea riscurilor.

Page 100: Politici Comerciale

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind: a) acordarea statutului de agent economic autorizat; b) eliberarea autorizãrilor pentru utilizarea simplificãrilor; c) stabilirea autoritãtii vamale care acordã statutul de agent economic autorizat si care elibereazã

autorizatia prevãzutã la lit. b); d) tipul de facilitate si limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveste controalele vamale

referitoare la securitate si sigurantã, tinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor; e) conditiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

SECTIUNEA a 3-a Decizii privind aplicarea reglementãrilor vamale

Art. 33. – (1) O persoanã care solicitã autoritãtii vamale sã ia o decizie privind aplicarea reglementãrilor vamale este obligatã sã furnizeze toate informatiile si documentele necesare acestei autoritãti pentru a se pronunta.

(2) Decizia se adoptã si se comunicã solicitantului în termenele prevãzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.

(3) Când solicitarea este formulatã în scris, decizia se adoptã în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primitã de autoritatea vamalã, si se comunicã în scris solicitantului. Termenul prevãzut poate fi depãsit când autoritatea vamalã se aflã în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situatie autoritatea vamalã informeazã solicitantul, anterior expirãrii termenului, asupra motivelor care justificã depãsirea acestuia, precum si cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.

(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamalã în scris trebuie sã mentioneze motivele pe care se întemeiazã si sã facã trimitere la dreptul de introducere a unei actiuni prevãzute în prezentul cod.

Art. 34. – Cu exceptia cazurilor prevãzute de lege, deciziile autoritãtii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptãrii.

Art. 35. – (1) O decizie favorabilã persoanei interesate se anuleazã când a fost luatã pe baza unor

informatii eronate sau incomplete si dacã solicitantul a stiut sau ar fi trebuit sã stie cã informatiile erau

eronate sau incomplete si aceastã decizie nu ar fi fost luatã dacã informatiile ar fi fost corecte si complete.

(2) Anularea se comunicã de autoritatea vamalã persoanei cãreia i s-a adresat si produce efecte de la data adoptãrii deciziei anulate.

Art. 36. – (1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare, o decizie favorabilã persoanei interesate este revocatã sau modificatã când, în alte cazuri decât cele mentionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe conditii prevãzute pentru emiterea acesteia.

(2) O decizie favorabilã persoanei interesate poate fi revocatã si când persoana cãreia îi este adresatã nu îndeplineste o obligatie ce îi revine prin aceastã decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunicã persoanei cãreia i se adreseazã si produce efecte de la data aducerii la cunostintã. În cazuri exceptionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamalã poate amâna data aplicãrii revocãrii sau modificãrii.

Cazurile exceptionale se vor detalia în regulamentul vamal.

Page 101: Politici Comerciale

SECTIUNEA a 4-a Informatii

Art. 37. – (1) Persoanele interesate au dreptul sã solicite autoritãtii vamale, în scris, informatii privind

aplicarea reglementãrilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzatã dacã aceasta nu are legãturã

cu o operatiune de import sau export ce urmeazã a fi realizatã.

(2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentatia cuprinzând principalele caracteristici tehnice si comerciale ale mãrfurilor care fac obiectul tranzactiei, precum si analizele de laborator.

(3) Informatiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamalã, mai ales ca rezultat al analizelor si expertizelor efectuate asupra mãrfurilor sau al returnãrii acestora, cheltuielile corespunzãtoare vor fi facturate solicitantului.

Art. 38. – (1) Autoritatea Nationalã a Vãmilor emite informatii tarifare obligatorii sau informatii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisã a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.

(2) Informatiile prevãzute la alin. (1) obligã autoritatea vamalã în fata solicitantului numai în privinta clasificãrii tarifare a mãrfurilor sau pentru determinarea originii mãrfurilor. Informatiile obligã autoritatea vamalã doar pentru mãrfurile care sunt vãmuite dupã data la care au fost furnizate informatiile.

(3) Titularul informatiei tarifare obligatorii trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

(4) Titularul unei informatii obligatorii în materie de origine trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate si circumstantele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informatia obligatorie.

Art. 39. – (1) O informatie tarifarã obligatorie este valabilã pentru o perioadã de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadã de 3 ani. Prin exceptie de la prevederile art. 35, informatia obligatorie seanuleazã de autoritatea vamalã dacã s-a bazat pe informatii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.

(2) Informatia tarifarã obligatorie înceteazã sã mai fie valabilã: a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri cu ale cãrei prevederi informatia nu mai este conformã; b) ca urmare a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau ca

urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere si codificare a mãrfurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu conditia ca titularul sã fie înstiintat cu privire la aceasta.

(3) Informatia obligatorie în materie de origine înceteazã sã mai fie valabilã: a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri sau încheierii de cãtre România a unui acord cu ale cãror

prevederi informatia obligatorie nu mai este conformã; b) când devine incompatibilã cu regulile de origine prevãzute în legislatia în vigoare; c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu conditia ca titularul sã fie înstiintat cu

privire la aceasta. (4) Dispozitiile alin. (2) lit. a) si b), alin. (3) lit. a) si b) se aplicã de la data intrãrii în vigoare a

actelor mentionate, iar cele prevãzute la alin. (2) lit. c) si alin. (3) lit. c) de la data înstiintãrii. (5) Titularul unei informatii obligatorii care a încetat sã mai fie valabilã conform alin. (2) lit. b) si

c) sau alin. (3) lit. b) si c) poate sã se foloseascã în continuare de aceastã informatie în scopul stabilirii

Page 102: Politici Comerciale

drepturilor de import, a drepturilor de export, precum si a altor drepturi pe o duratã de 6 luni, în situatia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpãrarea sau vânzarea mãrfurilor, pe baza informatiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitãtii sã se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintã un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitãtilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieste cu perioada de valabilitate a certificatului.

(6) Aplicarea dispozitiilor cuprinse în informatiile obligatorii are efect asupra determinãrii drepturilor de import sau export si asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarãrii mãrfurilor în vamã, cu conditia ca certificatul de import sau export sã fi fost eliberat în baza informatiilor obligatorii. SECTIUNEA a 5-a Alte dispozitii

Art. 40. – (1) Autoritatea vamalã poate sã efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le

considerã necesare pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale si a altor dispozitii legale

privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul

vamal al României si alte tãri, precum si stationarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri românesti.

(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazeazã pe o analizã de risc ce utilizeazã procedee

informatice în scopul de a determina si cuantifica riscurile si de a elabora mãsurile necesare evaluãrii

acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamalã si, dacã este cazul, a unor criterii stabilite

la nivel international. Pentru punerea în practicã a mãsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea

vamalã utilizeazã un sistem electronic corespunzãtor.

(3) Când controlul este efectuat de cãtre altã autoritate, acesta se desfãsoarã sub coordonarea autoritãtii vamale si, în mãsura posibilului, în acelasi moment si în acelasi loc.

(4) În cadrul controlului, autoritatea vamalã si alte autoritãti competente pot schimba între ele datele primite în legãturã cu intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României si alte tãri, precum si cu stationarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri românesti, dacã este necesar în scopul diminuãrii riscului.

Art. 41. – (1) În scopul aplicãrii reglementãrilor vamale, orice persoanã implicatã direct sau indirect în operatiunile având ca scop schimbul de mãrfuri dintre România si alte tãri este obligatã sã furnizeze autoritãtii vamale, la cererea acesteia si în termenul stabilit, toate documentele si informatiile necesare, pe orice suport, precum si orice sprijin necesar.

(2) Informatiile care, prin natura lor, sunt confidentiale sau care sunt oferite pe bazã de confidentialitate impun obligatia pãstrãrii secretului profesional. Acestea nu se dezvãluie de cãtre autoritatea vamalã fãrã permisiunea expresã a persoanei sau autoritãtii care le-a furnizat.

Page 103: Politici Comerciale

Comunicarea informatiilor este permisã când autoritatea vamalã poate fi obligatã sau autorizatã sã facã aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinta protejãrii datelor personale sau în legãturã cu procedurile judiciare.

Art. 42. – (1) Persoanele implicate pãstreazã documentele mentionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculeazã astfel:

a) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulatie în alte “mprejurãri decât cele prevãzute la lit. b) sau al mãrfurilor declarate pentru export, de la sfârsitul anului în care sunt acceptate declaratiile de punere în liberã circulatie sau cele de export;

b) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finalã, de la sfârsitul anului în care ele înceteazã a mai fi supuse supravegherii vamale;

c) în cazul mãrfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârsitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;

d) în cazul mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau un antrepozit liber, de la sfârsitul anului în care ele pãrãsesc incinta respectivã.

(2) În cazul în care, în urma efectuãrii unui control vamal în ceea ce priveste o datorie vamalã, se stabileste necesitatea corectãrii acesteia în evidentele contabile, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeste cu un an calendaristic.

Art. 43. – Cursurile pietei valutare utilizate în scopul aplicãrii legislatiei vamale sunt cele stabilite si publicate de Banca Nationalã a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileste prin regulamentul vamal.

Art. 44. – Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care aplicarea reglementãrilor vamale poate fi simplificatã. TITLUL II Elemente pe baza cãrora se aplicã drepturile de import sau export ori celelalte mãsuri prevãzute pentru schimbul international de mãrfuri CAPITOLUL I Tariful vamal si clasificarea tarifarã a mãrfurilor

Art. 45. – (1) Drepturile legal datorate când ia nastere o datorie vamalã se determinã pe baza Tarifului vamal al României.

(2) Dispozitiile prevãzute în alte acte normative care reglementeazã domenii specifice schimbului de mãrfuri se aplicã, dupã caz, potrivit clasificãrii tarifare a acelor mãrfuri.

Art. 46. – Tariful vamal al României cuprinde: a) Nomenclatura combinatã a mãrfurilor; b) orice altã nomenclaturã care se bazeazã partial sau integral pe Nomenclatura combinatã a

mãrfurilor sau care adaugã la aceasta orice subdiviziuni si care este stabilitã prin dispozitii legale nationale care reglementeazã domenii specifice în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare legate de schimbul de mãrfuri;

c) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mãrfurilor cuprinse în Nomenclatura combinatã a mãrfurilor, precum si cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;

d) mãsurile tarifare preferentiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite tãri sau grupuri de tãri si care stipuleazã acordarea tratamentului tarifar preferential;

Page 104: Politici Comerciale

e) mãsurile tarifare preferentiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite tãri sau grupuri de tãri;

f) mãsurile tarifare care prevãd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mãrfuri;

g) alte mãsuri tarifare prevãzute în legislatia României. Art. 47. – Când aplicarea mãsurilor mentionate la art. 46 lit. d), e) si f) este limitatã la un anumit

volum de import, aplicarea lor înceteazã, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.

Art. 48. – (1) Clasificarea tarifarã reprezintã stabilirea, pentru mãrfurile respective, potrivit reglementãrilor în vigoare:

a) codului tarifar din Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau a codului tarifar din orice altã nomenclaturã mentionatã la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar din orice altã nomenclaturã care se bazeazã în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor ori care adaugã la aceasta orice subdiviziune si care este stabilitã de dispozitiile legale care reglementeazã domenii specifice cu privire la aplicarea altor mãsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mãrfuri.

(2) La clasificarea tarifarã a mãrfurilor se utilizeazã regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Conventia internationalã privind Sistemul armonizat de denumire si codificare a mãrfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificatã prin Legea nr. 98/1996.

Art. 49. – (1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mãrfuri, în functie de natura sau de destinatia lor finalã, inclusiv autorizarea efectuãrii operatiunilor ce au ca obiect aceste mãrfuri, este stabilit în regulamentul vamal.

(2) Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicatã inclusiv în cadrul unui contingent tarifar. CAPITOLUL II Originea mãrfurilor SECTIUNEA 1 Originea nepreferentialã

Art. 50. – La stabilirea originii nepreferentiale a mãrfurilor se au în vedere urmãtoarele criterii: a) criteriul mãrfurilor produse în întregime într-o tarã, când numai o tarã se ia în considerare la

atribuirea originii; b) criteriul transformãrii substantiale, când douã sau mai multe tãri iau parte la producerea mãrfurilor.

Art. 51. – (1) Mãrfurile originare dintr-o tarã sunt acele mãrfuri obtinute în întregime sau produse în acea tarã.

(2) Prin mãrfuri obtinute în întregime într-o tarã se întelege: a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei tãri; b) produse vegetale recoltate acolo; c) animale vii, nãscute si crescute acolo; d) produse obtinute de la animale vii crescute acolo; e) produse de vânãtoare sau de pescuit obtinute acolo;

Page 105: Politici Comerciale

f) produse de pescuit maritim si alte produse obtinute din afara apelor teritoriale ale unei tãri de cãtre navele înmatriculate sau înregistrate în acea tarã si sub pavilionul acelei tãri;

g) mãrfuri obtinute sau produse la bordul navelor-uzinã din produse mentionate la lit. f), originare din acea tarã, cu conditia ca astfel de nave-uzinã sã fie înmatriculate sau înregistrate în acea tarã si sub pavilionul acesteia;

h) produse obtinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu conditia ca acea tarã sã aibã drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) deseuri si produse reziduale, rezultate din operatiuni de fabricare, precum si articole uzate, dacã acestea au fost colectate în tara respectivã si sunt folosite doar pentru a recupera materia primã;

j) mãrfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mãrfuri mentionate la lit. a)–i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al productiei.

(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul tarã se referã si la marea teritorialã a statului respectiv.

Art. 52. – Mãrfurile a cãror productie implicã mai mult decât o tarã sunt considerate originare din tara în care au fost supuse ultimei transformãri sau prelucrãri substantiale, motivate economic, într-o întreprindere echipatã în acel scop si din care a rezultat un produs nou sau care reprezintã un stadiu important al fabricatiei.

Art. 53. – (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care existã fapte care justificã prezumtia cã unicul sãu scop a fost de a se sustrage dispozitiilor aplicabile mãrfurilor dintr-o anumitã tarã nu se considerã cã ar conferi mãrfurilor produse în acest mod originea din tara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.

(2) Reglementãrile vamale sau reglementãrile privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sã fie prezentat ca dovadã a originii nepreferentiale a mãrfurilor.

(3) Autoritatea vamalã poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura cã mentiunea privind originea este conformã cu reglementãrile vamale, chiar dacã a fost prezentat documentul ca dovadã a originii mãrfurilor. SECTIUNEA a 2-a Originea preferentialã

Art. 54. – Regulile de origine preferentialã stabilesc conditiile de determinare a originii în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare preferentiale prevãzute la art. 46 lit. d) si e).

Art. 55. – Regulile si formalitãtile necesare pentru determinarea originii preferentiale a mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile si conventiile internationale la care România este parte. CAPITOLUL III Valoarea în vamã a mãrfurilor

Art. 56. – (1) Dispozitiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamã în

scopul aplicãrii Tarifului vamal al României si a mãsurilor netarifare prevãzute de dispozitiile legale care

reglementeazã domenii specifice legate de schimbul de mãrfuri.

(2) Valoarea în vamã reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal al României.

Page 106: Politici Comerciale

Art. 57. – (1) Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale si comert 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu modificãrile ulterioare.

(2) La valoarea în vamã, conform prevederilor art. 1 din acordul prevãzut la alin. (1), în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în pret, se includ:

a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pânã la frontiera românã; b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare si de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din

import aferente parcursului extern; c) costul asigurãrii pe parcurs extern. (3) Cu conditia de a fi evidentiatã separat de pretul efectiv plãtit sau de plãtit, nu se include în

valoarea în vamã valoarea dobânzilor stabilitã în conformitate cu acordurile de finantare încheiate de cumpãrãtor cu privire la mãrfurile importate, indiferent dacã finantarea este acordatã de vânzãtor sau de altã persoanã, cu conditia ca acordurile de finantare sã fi fost încheiate în scris si ca, dacã i se solicitã, cumpãrãtorul sã poatã demonstra cã:

a) astfel de mãrfuri sunt vândute efectiv la pretul declarat ca pret efectiv plãtit sau de plãtit; b) rata dobânzii pretinsã nu depãseste nivelul uzual pentru astfel de tranzactii în tara si la

momentul în care s-a acordat finantarea. (4) Când determinarea definitivã a valorii în vamã nu se poate efectua imediat, importatorul are

dreptul de a ridica mãrfurile din vamã, la cerere, cu conditia sã constituie o garantie în forma acceptatã de autoritatea vamalã.

(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vamã, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garantiei, operatiunea de plasare a mãrfurilor sub un regim vamal fiind consideratã încheiatã.

(6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vamã a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor continând date sau instructiuni, precum si pentru mãrfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignatie.

Art. 58. – (1) Valoarea în vamã se declarã de cãtre importator, care este obligat sã depunã la biroul vamal o declaratie pentru valoarea în vamã, însotitã de facturi sau de alte documente de platã a mãrfii si a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.

(2) Declaratia pentru valoarea în vamã poate fi depusã si prin reprezentant, în acest caz rãspunderea fiind solidarã.

Art. 59. – Dispozitiile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor la determinarea valorii în vamã a mãrfurilor puse în liberã circulatie dupã ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o altã destinatie vamalã. TITLUL III Dispozitii aplicabile mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României pânã la stabilirea unei destinatii vamale CAPITOLUL I Introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României

Art. 60. – (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaratii sumare, cu exceptia celor încãrcate în mijloace de transport care trec, fãrã oprire, prin apele teritoriale sau prin spatiul aerian al teritoriului vamal.

Page 107: Politici Comerciale

(2) Declaratia sumarã se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate permite ca

declaratia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu conditia ca acesta sã comunice imediat sau sã

punã la dispozitie pe cale electronicã informatiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea

vamalã poate accepta, în locul declaratiei sumare, depunerea unei notificãri si accesul la datele din

declaratia sumarã în sistemul informatic al operatorului economic.

(3) Declaratia sumarã se depune înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României.

(4) În anumite cazuri si în functie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de

transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internationale care prevãd dispozitii

specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul limitã pânã la care este depusã declaratia sumarã, înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României;

b) modalitãtile de derogare de la termenul limitã prevãzut la lit. a) si de modificare a acestuia; c) conditiile în care se poate renunta la declaratia sumarã sau în care aceasta poate fi adaptatã. Art. 61. – (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaratiei sumare si datele care sã

continã elementele necesare analizei de risc si aplicãrii corespunzãtoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea si siguranta.

(2) Declaratia sumarã se întocmeste prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informatii comerciale, portuare sau de transport, cu conditia sã continã detaliile necesare. Autoritatea vamalã poate accepta declaratia sumarã pe suport de hârtie în cazuri exceptionale, cu conditia aplicãrii aceluiasi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaratiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.

(3) Declaratia sumarã se depune de persoana care introduce mãrfurile pe teritoriul vamal al României sau care îsi asumã responsabilitatea pentru transportul lor cãtre acest teritoriu.

(4) Declaratia sumarã poate fi depusã si de: a) persoana în numele cãreia actioneazã persoana prevãzutã la alin. (3); b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile sau sã dispunã prezentarea acestora la

autoritatea vamalã competentã; c) un reprezentant al persoanei prevãzute la alin. (3) sau al celei mentionate la lit. a) sau b). (5) Persoana prevãzutã la alin. (3) si (4) are dreptul, la cerere, sã modifice una sau mai multe date

din declaratia sumarã, dupã depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã fie:

a) a informat persoana care a depus declaratia sumarã de intentia de a verifica mãrfurile; b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã; c) a aprobat ridicarea mãrfurilor. Art. 62. – (1) Biroul vamal de intrare poate renunta sã solicite depunerea unei declaratii sumare

pentru mãrfurile care au fãcut obiectul unei declaratii vamale înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 60 alin. (3) sau (4).

Page 108: Politici Comerciale

În acest caz, declaratia vamalã contine cel putin informatiile necesare pentru o declaratie sumarã si, pânã când aceasta este acceptatã, aceastã declaratie este echivalentã cu o declaratie sumarã. Autoritatea vamalã poate aproba ca declaratia vamalã sã fie depusã la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu conditia ca acest birou sã comunice imediat biroului vamal de intrare sau sã-i punã la dispozitie, pe cale electronicã, informatiile necesare.

(2) Când declaratia vamalã este depusã în alt mod decât pe cale informaticã, autoritatea vamalã aplicã aceleasi criterii de gestionare a riscului ca si în cazul declaratiilor vamale depuse pe cale informaticã.

Art. 63. – (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României se aflã sub supraveghere vamalã din momentul intrãrii lor si pot fi supuse controlului vamal pânã la stabilirea statutului lor vamal.

(2) Mãrfurile strãine rãmân sub supraveghere vamalã pânã când: a) se modificã statutul lor vamal; b) intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber; c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii. (3) Mãrfurile care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil, în functie de destinatia lor finalã,

rãmân sub supraveghere vamalã potrivit dispozitiilor cuprinse în prezentul cod. Art. 64. – (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fãrã întârziere

de persoana care le aduce, în conformitate cu instructiunile autoritãtii vamale, astfel: a) cãtre biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;

b) spre o zonã liberã sau antrepozit liber, când mãrfurile sunt destinate acestora. (2) Persoana care îsi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor, dupã ce au fost introduse pe

teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordãrii, devine rãspunzãtoare pentru respectarea obligatiei prevãzute la alin. (1).

(3) Când o navã sau o aeronavã aflatã în situatia prevãzutã la alin. (1) este obligatã, din motive de fortã

majorã sau caz fortuit, sã facã o escalã sau sã stationeze temporar pe teritoriul vamal al României,

transportatorul sau orice persoanã care actioneazã în numele acestuia este obligatã sã informeze fãrã

întârziere autoritatea vamalã asupra situatiei intervenite, aceasta stabilind mãsurile de supraveghere a

navei sau aeronavei, precum si a mãrfurilor transportate de acestea.

(4) Dispozitiile alin. (1) lit. a) nu înlãturã aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic,

de frontierã, postal sau cel de importantã economicã neglijabilã, cu conditia ca supravegherea vamalã

si posibilitatea de a efectua controlul vamal sã nu fie afectate.

Art. 65. – (1) Prevederile art. 64 nu se aplicã mãrfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseazã marea teritorialã si apele teritoriale sau spatiul aerian al României, fãrã a avea ca destinatie un port sau aeroport românesc.

Page 109: Politici Comerciale

(2) În caz de fortã majorã sau de caz fortuit, la schimbarea destinatiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sã informeze imediat autoritatea vamalã, inclusiv despre eventualele pierderi partiale sau totale ale mãrfurilor. CAPITOLUL II Prezentarea mãrfurilor la vamã

Art. 66. – Mãrfurile care intrã pe teritoriul vamal al României se prezintã la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, dupã caz, de persoana care îsi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor dupã ce au fost introduse, cu exceptia mãrfurilor transportate cu mijloace de transport care tranziteazã, fãrã întrerupere, apele teritoriale sau spatiul aerian al teritoriului vamal al României.

Persoana care prezintã mãrfurile este obligatã sã mentioneze declaratia sumarã sau declaratia

vamalã depusã anterior pentru aceste mãrfuri.

Art. 67. – Dispozitiile art. 66 nu înlãturã aplicarea reglementãrilor vamale privind: a) mãrfurile transportate de cãlãtori; b) mãrfurile plasate sub un regim vamal, fãrã a fi prezentate la vamã, în cazurile prevãzute de lege. Art. 68. – Mãrfurile pot, cu acordul autoritãtii vamale, sã fie examinate sau sã se preleveze mostre

din acestea, la cerere, în scopul acordãrii unei destinatii vamale. CAPITOLUL III Descãrcarea mãrfurilor prezentate în vamã

Art. 69. – (1) Mãrfurile sunt descãrcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autoritãtii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.

(2) În cazul unui pericol iminent care impune descãrcarea totalã sau partialã a mãrfurilor, operatiunea se poate face fãrã acordul autoritãtii vamale, care trebuie sã fie informatã imediat despre aceastã situatie.

Art. 70.– (1) Autoritatea vamalã poate oricând sã efectueze controlul mãrfurilor si al mijloacelor de transport, impunând sã se procedeze la descãrcarea si dezambalarea mãrfurilor.

(2) Mãrfurile care au fãcut obiectul declaratiei sumare pot fi transferate numai în cazurile si în locurile stabilite de autoritatea vamalã. CAPITOLUL IV Obligatia de a atribui o destinatie vamalã mãrfurilor prezentate la vamã

Art. 71. – Mãrfurilor strãine prezentate la biroul vamal li se acordã o destinatie aprobatã de autoritatea vamalã.

Art. 72. – (1) Când mãrfurile sunt înscrise într-o declaratie sumarã, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat sã solicite o destinatie vamalã, aprobatã de vamã, în termen de:

a) 45 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe cale maritimã;

b) 20 de zile de la data depunerii declaratiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe altã cale decât maritimã.

Page 110: Politici Comerciale

(2) Când împrejurãrile o justificã, autoritatea vamalã poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevãzut la alin. (1).

(3) Prelungirea termenului nu poate depãsi necesitãtile reale justificate de împrejurãri si se acordã numai dacã solicitarea este depusã în cadrul termenului initial. CAPITOLUL V

Depozitarea temporarã a mãrfurilor

Art. 73. – Pânã când li se atribuie o destinatie vamalã, mãrfurile prezentate în vamã au, din momentul prezentãrii, statutul de mãrfuri depozitate temporar.

Art. 74. – (1) Mãrfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile si în conditiile aprobate de autoritatea vamalã.

(2) Autoritatea vamalã poate cere persoanei care detine mãrfurile sã constituie o garantie care sã asigure plata drepturilor de import.

Art. 75. – Mãrfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservãrii lor în starea initialã, fãrã sã se modifice aspectul tehnic si comercial al acestora.

Art. 76. – (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã ia mãsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situatia mãrfurilor pentru care nu au început, în termenele mentionate la art. 72, formalitãtile pentru acordarea destinatiei vamale.

(2) Autoritatea vamalã poate dispune ca, pe riscul si pe cheltuiala persoanei care le detine, mãrfurile sã fie transferate într-un alt loc care se aflã sub supraveghere vamalã, pânã la reglementarea situatiei acestora. CAPITOLUL VI Dispozitii aplicabile mãrfurilor strãine care au circulat sub un regim de tranzit

Art. 77. – Dispozitiile art. 64, cu exceptia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) si ale art. 66–76 nu se aplicã la introducerea pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor deja plasate sub regim de tranzit.

Art. 78. – Pentru mãrfurile strãine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinatia lor pe teritoriul vamal al României, si care au fost prezentate la vamã potrivit reglementãrilor privind tranzitul, se aplicã dispozitiile art. 68–76. CAPITOLUL VII Alte dispozitii

Art. 79. – (1) Când împrejurãrile o impun, autoritatea vamalã poate dispune, în conditiile legii, ca mãrfurile prezentate în vamã sã fie distruse, informându-l în prealabil pe detinãtorul mãrfurilor despre aceasta.

(2) Costurile rezultate în urma distrugerii mãrfurilor sunt suportate de cãtre detinãtorul mãrfurilor. Art. 80. – În cazul în care se constatã cã mãrfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu

nerespectarea normelor legale sau cã au fost sustrase de sub supravegherea vamalã, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de lege pentru reglementarea situatiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii. TITLUL IV

Page 111: Politici Comerciale

Destinatia vamalã CAPITOLUL I Introducere

Art. 81. – (1) În mãsura în care nu existã dispozitii contrare, mãrfurilor li se poate acorda în orice moment, în conditiile prevãzute de lege, orice destinatie vamalã, indiferent de natura sau cantitatea lor, de tara de origine sau provenientã, de transport ori de destinatie.

(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdictiilor sau restrictiilor justificate din ratiuni de

moralã, ordine si securitate publicã, de protejare a sãnãtãtii si a vietii persoanelor, animalelor sau

plantelor, de protejare a patrimoniului national cu valoare artisticã, istoricã sau arheologicã ori de

protejare a proprietãtii industriale si comerciale.

CAPITOLUL II Plasarea mãrfurilor sub un regim vamal

Art. 82. – (1) Mãrfurile destinate plasãrii sub un regim vamal trebuie sã facã obiectul unei declaratii pentru acel regim vamal.

(2) Mãrfurile românesti declarate pentru regimul de export, perfectionare pasivã, tranzit sau antrepozitare vamalã sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptãrii declaratiei vamale pânã la momentul în care acestea pãrãsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaratia vamalã este invalidatã.

Art. 83. – (1) În functie de felul mãrfurilor si de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Nationalã a Vãmilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale sã fie competente sã procedeze la efectuarea controlului vamal si la aplicarea reglementãrilor vamale.

(2) Decizia Autoritãtii Nationale a Vãmilor se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 84. – Declaratia vamalã se face: a) fie în scris; b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamalã; c) fie printr-o declaratie verbalã sau orice altã actiune prin care detinãtorul mãrfurilor îsi manifestã

vointa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile si conditiile prevãzute în regulamentul vamal. CAPITOLUL III Declaratia în scris. Procedura normalã

Art. 85. – (1) Declaratia în scris se face pe un formular corespunzãtor modelului oficial prevãzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamalã. Aceasta se semneazã de titularul operatiunii sau de reprezentantul sãu si contine datele necesare aplicãrii dispozitiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.

(2) Declaratia este însotitã de toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispozitiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.

Page 112: Politici Comerciale

Art. 86. – Declaratia care respectã conditiile prevãzute la art. 85 este acceptatã imediat de cãtre autoritatea vamalã, cu conditia ca mãrfurile la care se referã sã fie prezentate biroului vamal. Aceastã declaratie se înregistreazã în registrul de evidentã a biroului vamal.

Art. 87. – (1) Declaratia vamalã, cu respectarea conditiilor prevãzute la art. 31 si 32, poate fi fãcutã de orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile în cauzã sau sã facã posibilã prezentarea acestora autoritãtii vamale competente, împreunã cu toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispozitiilor privind regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. Când acceptarea unei declaratii vamale impune obligatii speciale unei anumite persoane, declaratia se face de acea persoanã sau în numele acesteia.

(2) Declarantul trebuie sã fie o persoanã stabilitã în România. Conditia privind stabilirea în România nu se aplicã persoanelor care:

a) întocmesc o declaratie de tranzit sau de admitere temporarã; b) declarã mãrfuri ocazional, cu conditia ca autoritatea vamalã sã considere acest lucru justificat. Art. 88. – (1) Declarantul are dreptul, la cerere, sã rectifice una sau mai multe date cuprinse în

declaratia depusã si acceptatã de autoritatea vamalã. Rectificarea nu poate face referire la alte mãrfuri decât cele care au fãcut obiectul declaratiei initiale.

(2) Rectificarea nu poate fi permisã când cererea a fost prezentatã dupã ce autoritatea vamalã fie: a) a informat declarantul cã intentioneazã sã efectueze controlul fizic al mãrfurilor, fie b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã, fie c) a acordat liberul de vamã. Art. 89. – (1) La cererea declarantului, autoritatea vamalã invalideazã o declaratie deja acceptatã

când declarantul furnizeazã dovezi cã marfa a fost declaratã eronat pentru regimul vamal corespunzãtor acestei declaratii sau când, ca urmare a unor împrejurãri speciale, plasarea mãrfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificatã.

(2) Când cererea de invalidare a declaratiei este prezentatã dupã ce autoritatea vamalã a informat

declarantul asupra intentiei de a efectua controlul fizic al mãrfurilor, aceasta poate fi luatã în considerare

numai dupã ce controlul fizic a fost finalizat.

(3) Cazurile în care o declaratie poate fi invalidatã dupã acordarea liberului de vamã se stabilesc prin regulamentul vamal.

(4) Invalidarea declaratiei nu înlãturã rãspunderea contraventionalã sau penalã a declarantului. Art. 90. – (1) Dupã acceptarea declaratiei vamale, autoritatea vamalã poate proceda la controlul

documentar al acesteia si al documentelor însotitoare si poate cere declarantului sã prezinte si alte documente necesare verificãrii exactitãtii elementelor înscrise în declaratie.

(2) Dacã nu se prevede în mod expres altfel, data declaratiei vamale acceptate este data înregistrãrii ei si determinã stabilirea si aplicarea tuturor dispozitiilor privind regimul vamal.

(3) Autoritatea vamalã poate proceda la controlul fizic al mãrfurilor, total sau partial, precum si, dacã este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificãri amãnuntite.

Art. 91. – (1) Transportul mãrfurilor la locul controlului fizic sau, dupã caz, unde urmeazã sã fie prelevate probe, precum si toate manipulãrile necesare acestor operatiuni sunt efectuate de cãtre declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operatiuni cad în sarcina declarantului.

(2) Declarantul are dreptul sã asiste la controlul fizic al mãrfurilor, precum si, dupã caz, la prelevarea probelor.

Page 113: Politici Comerciale

Când autoritatea vamalã considerã necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat sã prezinte mãrfurile pentru control, sã le manipuleze si dezambaleze, sã le reambaleze, precum si sã asigure conditii pentru prelevarea probelor.

(3) Prelevarea de probe se efectueazã în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare, fãrã ca

autoritatea vamalã sã fie pasibilã de platã sau orice compensatii pentru cantitãtile prelevate.

Autoritatea vamalã suportã costurile analizei când aceasta se efectueazã în laboratoarele proprii.

Art. 92. – (1) Dacã controlul fizic se executã partial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidã de marfã înscrisã în declaratia vamalã. Declarantul vamal are dreptul sã cearã efectuarea unui control suplimentar al mãrfurilor când considerã cã rezultatul controlului partial nu este concludent.

(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaratie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referintã pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaratie separatã.

Art. 93. – (1) Rezultatele verificãrii declaratiei constituie baza aplicãrii dispozitiilor care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile.

(2) Când declaratia nu este verificatã si nu se efectueazã controlul fizic, dispozitiile mentionate la alin. (1) se aplicã pe baza datelor de referintã cuprinse în declaratie.

Art. 94. – (1) Autoritatea vamalã poate lua mãsuri de marcare sau sigilare a mãrfurilor, precum si a compartimentelor din mijloacele de transport în care se aflã mãrfurile, când este necesarã identificarea mãrfurilor pentru a se asigura respectarea conditiilor care reglementeazã regimul vamal.

(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlãturate decât de autoritatea vamalã ori cu permisiunea acesteia, cu exceptia cazului fortuit sau de fortã majorã, când operatiunea este necesarã pentru a salva integritatea mãrfurilor ori a mijloacelor de transport. În aceastã situatie, autoritatea vamalã este înstiintatã imediat, justificându-se prin orice mijloc de probã mãsura luatã.

Art. 95. – (1) Când sunt îndeplinite conditiile de plasare a mãrfurilor sub regimul respectiv si mãrfurile nu sunt supuse unor mãsuri de prohibitie sau restrictie, fãrã a aduce atingere alin. (2) si (3) si fãrã a se naste o datorie vamalã, autoritatea vamalã acordã liberul de vamã pentru mãrfuri imediat ce datele de referintã din declaratie au fost verificate sau acceptate fãrã verificare. Aceeasi dispozitie se aplicã si când verificãrile nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil si prezenta mãrfurilor în vederea acestor verificãri nu mai este necesarã.

(2) În cazul în care acceptarea unei declaratii vamale conduce la nasterea unei datorii vamale pentru mãrfurile cuprinse în acea declaratie, liberul de vamã se acordã numai dacã cuantumul datoriei vamale a fost plãtit sau garantat. Aceastã dispozitie nu se aplicã pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import în conditiile prevãzute la alin. (3).

(3) Dacã, potrivit dispozitiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care sunt declarate mãrfurile, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garantii, liberul de vamã pentru mãrfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât dupã constituirea acestei garantii.

(4) Liberul de vamã se acordã în acelasi timp pentru toate mãrfurile care fac obiectul aceleiasi declaratii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaratie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referintã aferente fiecãrui articol sunt considerate ca fiind o declaratie separatã.

Art. 96. – (1) Autoritatea vamalã poate lua orice mãsuri necesare, inclusiv confiscarea si valorificarea mãrfurilor, în cazul în care acestea, dupã acordarea liberului de vamã, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamã pentru cã fie:

Page 114: Politici Comerciale

a) nu a fost posibilã, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificãrii mãrfurilor în perioada stabilitã de autoritatea vamalã, fie

b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mãrfurile sã poatã fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie

c) plata sau garantia drepturilor de import ori export, dupã caz, nu a fost efectuatã sau constituitã în cadrul termenului legal, fie

d) sunt supuse unor prohibitii sau restrictii cu privire la mãrfurile respective. (2) Cazurile, termenele si conditiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevãzute în regulamentul

vamal. CAPITOLUL IV Declaratia în scris. Procedura simplificatã

Art. 97. – (1) Autoritatea vamalã poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea si declararea mãrfurilor, în cazurile si în conditiile stabilite prin regulamentul vamal.

(2) Procedura simplificatã permite: a) ca declaratia sã nu cuprindã toate datele de referintã prevãzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele

dintre documentele mentionate la art. 85 alin. (2) sã nu fie anexate la declaratie; b) depunerea în locul declaratiei prevãzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ

însotit de o cerere de plasare a mãrfurilor sub regimul vamal în cauzã; c) ca declararea mãrfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauzã sã se efectueze prin

înscrierea acestora în evidente; în acest caz, autoritatea vamalã poate permite declarantului sã nu prezinte mãrfurile la biroul vamal.

(3) Declaratia simplificatã, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidente trebuie sã continã cel putin datele necesare identificãrii mãrfurilor. Înscrierea în evidente trebuie sã cuprindã si data la care aceasta se realizeazã.

(4) Cu exceptia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie sã depunã o declaratie suplimentarã care poate fi de naturã globalã, periodicã sau recapitulativã.

(5) Declaratiile suplimentare, împreunã cu cele simplificate mentionate la alin. (2) lit. a)–c), sunt

considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptãrii declaratiilor

simplificate; înscrierea în evidente are aceeasi valoare juridicã cu acceptarea declaratiei mentionate la

art. 85.

(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevãzute în regulamentul

vamal.

CAPITOLUL V Alte declaratii Art. 98. – Când declaratia vamalã este întocmitã în modalitãtile prevãzute la art. 84 lit. b) si c), prevederile art. 85–97 se aplicã în mod corespunzãtor.

Page 115: Politici Comerciale

Art. 99. – În cazul în care declaratia vamalã este întocmitã conform art. 84 lit. b), autoritatea vamalã poate permite ca documentele care trebuie sã o însoteascã sã nu fie depuse împreunã cu declaratia. În aceastã situatie documentele se pãstreazã la dispozitia autoritãtii vamale. CAPITOLUL VI Controlul ulterior al declaratiilor

Art. 100. – (1) Autoritatea vamalã are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadã de 5 ani de la acordarea liberului de vamã, sã modifice declaratia vamalã.

(2) În cadrul termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã verificã orice documente, registre si evidente referitoare la mãrfurile vãmuite sau la operatiunile comerciale ulterioare în legãturã cu aceste mãrfuri.

Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricãrei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operatiunile mentionate sau al oricãrei alte persoane care se aflã în posesia acestor acte ori detine informatii în legãturã cu acestea. De asemenea, poate fi fãcut si controlul fizic al mãrfurilor, dacã acestea mai existã.

(3) Când dupã reverificarea declaratiei sau dupã controlul ulterior rezultã cã dispozitiile care

reglementeazã regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informatii inexacte sau incomplete,

autoritatea vamalã ia mãsuri pentru regularizarea situatiei, tinând seama de noile elemente de care

dispune.

(4) Autoritatea vamalã stabileste modelul documentului necesar pentru regularizarea situatiei, precum si instructiunile de completare a acestuia.

(5) În cazul în care se constatã cã a luat nastere o datorie vamalã sau cã au fost sume plãtite în plus, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru încasarea diferentelor în minus sau rambursarea sumelor plãtite în plus, cu respectarea dispozitiilor legale.

(6) În cadrul controlului ulterior al declaratiilor, autoritatea vamalã stabileste potrivit alin. (3) si diferentele în plus sau în minus privind alte taxe si impozite datorate statului în cadrul operatiunilor vamale, luând mãsuri pentru încasarea diferentelor în minus constatate. Diferentele în plus privind aceste taxe si impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementeazã.

(7) Când încãlcarea reglementãrilor vamale constituie, dupã caz, contraventie sau infractiune, autoritatea vamalã este obligatã sã aplice sanctiunile contraventionale sau sã sesizeze organele de urmãrire penalã.

(8) Declaratia vamalã acceptatã si înregistratã, precum si documentul prevãzut la alin. (4) constituie titlu de creantã. TITLUL V Regimuri vamale CAPITOLUL I Punerea în liberã circulatie

Page 116: Politici Comerciale

Art. 101. – (1) Punerea în liberã circulatie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri românesti.

(2) Punerea în liberã circulatie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã si îndeplinirea

formalitãtilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum si încasarea oricãror drepturi legal

datorate.

Art. 102. – (1) Prin exceptie de la art. 90 alin. (2), în situatia în care ulterior înregistrãrii declaratiei vamale, pânã la acordarea liberului de vamã, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operatiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritãtii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care nu a fost posibilã acordarea liberului de vamã din motive imputabile declarantului.

Art. 103. – Când un transport este format din mãrfuri cu încadrãri tarifare diferite, iar operatiunile de clasificare tarifarã si de completare a declaratiei vamale ar presupune un efort suplimentar si cheltuieli disproportionate fatã de drepturile de import care se percep, autoritatea vamalã poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import sã fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificãrii tarifare a mãrfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxã vamalã de import.

Art. 104. – (1) Mãrfurile puse în liberã circulatie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în functie de destinatia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã pânã când conditiile pentru acordarea tratamentului favorabil înceteazã a mai fi aplicabile, precum si în cazurile în care mãrfurile sunt exportate sau distruse.

Supravegherea vamalã se încheie si când mãrfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevãzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu conditia achitãrii taxelor datorate la punerea în liberã circulatie.

(2) Drepturile si obligatiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în conditiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.

(3) Dispozitiile art. 110 si 112 se aplicã în mod corespunzãtor mãrfurilor prevãzute la alin. (1). Art. 105. – Titularii punerii în liberã circulatie a mãrfurilor destinate unei anumite utilizãri, în

cazul în care, ulterior acordãrii liberului de vamã, schimbã utilizarea mãrfii, sunt obligati sã înstiinteze în prealabil autoritatea vamalã, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzãtor noii utilizãri.

Art. 106. – (1) Mãrfurile puse în liberã circulatie îsi pierd statutul vamal de mãrfuri românesti când declaratia de punere în liberã circulatie este invalidatã dupã acordarea liberului de vamã.

(2) Mãrfurile puse în liberã circulatie îsi pierd statutul vamal de mãrfuri românesti si când drepturile de import sunt rambursate sau remise:

a) în cadrul regimului de perfectionare activã sub forma sistemului cu rambursare; b) în cazul mãrfurilor defecte sau al celor care nu respectã prevederile contractuale; c) în situatiile prevãzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusã conditiei ca

mãrfurile sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o destinatie vamalã aprobatã în conditiile prevãzute de regulamentul vamal. CAPITOLUL II Regimuri suspensive si regimuri vamale economice

Page 117: Politici Comerciale

SECTIUNEA 1 Dispozitii comune

Art. 107. – (1) Sintagma regim suspensiv se utilizeazã, în cazul mãrfurilor strãine, pentru urmãtoarele regimuri:

a) tranzit; b) antrepozitare vamalã; c) perfectionare activã sub forma unui sistem cu suspendare; d) transformare sub control vamal; e) admitere temporarã. (2) Sintagma regim vamal economic se utilizeazã pentru urmãtoarele regimuri: a) antrepozitare vamalã; b) perfectionare activã; c) transformare sub control vamal; d) admitere temporarã; e) perfectionare pasivã. (3) Prin mãrfuri de import se întelege mãrfurile plasate sub un regim suspensiv, precum si

mãrfurile care, în cadrul regimului de perfectionare activã în sistem cu rambursare, au fãcut obiectul formalitãtilor de punere în

liberã circulatie si al formalitãtilor prevãzute la art. 145. (4) Prin mãrfuri în aceeasi stare se întelege mãrfurile de import care, în regimul de perfectionare

activã sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operatiune de perfectionare sau de transformare.

Art. 108. – (1) Utilizarea unui regim vamal economic este conditionatã de eliberarea unei autorizatii de cãtre autoritatea vamalã.

(2) Autorizatia se acordã persoanelor care asigurã toate conditiile necesare pentru efectuarea corectã a operatiunilor si când autoritatea vamalã poate asigura supravegherea si controlul regimului fãrã a mai trebui sã introducã mãsuri administrative disproportionate fatã de necesitãtile economice respective.

(3) Conditiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizatie. (4) Titularul autorizatiei este obligat sã informeze autoritatea vamalã asupra tuturor elementelor

survenite dupã acordarea autorizatiei care pot influenta mentinerea acesteia sau conditiile de utilizare a acesteia.

Art. 109. – Orice produse sau mãrfuri obtinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv se considerã ca fiind plasate sub incidenta aceluiasi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.

Art. 110. – (1) Autoritatea vamalã poate conditiona plasarea mãrfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garantii care sã asigure plata datoriei vamale care s-ar naste pentru aceste mãrfuri.

(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevãzute dispozitii speciale privind constituirea unei garantii în cadrul unui anumit regim suspensiv.

Art. 111. – (1) Regimul suspensiv economic se încheie când mãrfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obtinute sub acest regim primesc o nouã destinatie vamalã admisã.

(2) Autoritatea vamalã ia toate mãsurile necesare pentru a reglementa situatia mãrfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în conditiile prevãzute.

Page 118: Politici Comerciale

Art. 112. – Drepturile si obligatiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în conditiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc conditiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã. SECTIUNEA a 2-a Tranzitul

Art. 113. – (1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al: a) mãrfurilor strãine, fãrã ca acestea sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã

comercialã; b) mãrfurilor românesti, în cazurile si în conditiile prevãzute în reglementãri specifice pentru a se

evita ca produsele care beneficiazã de mãsuri speciale de export sã eludeze sau sã beneficieze nejustificat de aceste mãsuri.

(2) Transportul mentionat la alin. (1) se efectueazã în urmãtoarele modalitãti: a) conform regimului de tranzit; b) în baza unui carnet TIR – Conventia TIR – Conventia vamalã relativã la transportul

international al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmitã la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit Decretului nr. 420/1979;

c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit – Conventia privind admiterea temporarã, adoptatã la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificatã de România prin Legea nr. 395/2002;

d) în baza altor norme prevãzute prin acorduri sau conventii internationale la care România este parte;

e) prin postã, inclusiv colet postal. (3) Regimul de tranzit nu înlãturã aplicarea dispozitiilor specifice aplicabile transportului

mãrfurilor plasate într-un regim vamal economic. Art. 114. – (1) Regimul de tranzit se încheie si obligatiile titularului se considerã îndeplinite când

mãrfurile plasate sub acest regim si documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinatie, în concordantã cu dispozitiile regimului.

(2) Autoritatea vamalã descarcã regimul de tranzit când este în mãsurã sã stabileascã, pe baza comparãrii datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinatie, cã regimul s-a încheiat în mod corect.

Art. 115. – (1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit si rãspunde pentru: a) prezentarea mãrfurilor intacte la biroul de destinatie în termenul prevãzut si cu respectarea

întocmai a mãsurilor de marcare si sigilare adoptate de autoritatea vamalã; b) respectarea dispozitiilor referitoare la regimul de tranzit.

(2) Transportatorul sau destinatarul mãrfurilor care acceptã mãrfurile stiind cã acestea circulã în regim de tranzit rãspunde solidar pentru respectarea obligatiilor prevãzute la alin. (1) lit. a).

Art. 116. – (1) Principalul obligat furnizeazã garantia pentru asigurarea plãtii datoriei vamale pentru mãrfurile tranzitate.

(2) Garantia poate fi: a) garantie izolatã, care acoperã o singurã operatiune de tranzit; b) garantie globalã, care acoperã mai multe operatiuni de tranzit, când principalul obligat a fost

autorizat de autoritatea vamalã sã foloseascã aceastã garantie. (3) Autorizatia mentionatã la alin. (2) lit. b) se acordã numai persoanelor care: a) sunt stabilite în România;

Page 119: Politici Comerciale

b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-si achita obligatiile legate de acest regim;

c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementãrile vamale ori fiscale. (4) Autoritatea vamalã poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garantii globale de o

valoare redusã sau o dispensã de la garantare. Criteriile suplimentare pentru aceastã aprobare includ: a) folosirea corectã a procedurii de tranzit într-o perioadã datã; b) cooperarea cu autoritatea vamalã; c) în cazul dispensei de la garantare, o situatie financiarã bunã care sã le permitã îndeplinirea

angajamentelor persoanelor în cauzã. (5) Normele pentru acordarea autorizatiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin

regulamentul vamal. (6) Dispensa de la garantare prevãzutã la alin. (4) nu se acordã pentru operatiunile de tranzit al

mãrfurilor care implicã un risc ridicat de fraudã. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudã sunt

prevãzute în regulamentul vamal.

(7) Utilizarea garantiei globale de o valoare redusã poate fi temporar interzisã de autoritatea vamalã, ca mãsurã exceptionalã în împrejurãri speciale.

(8) Garantia globalã poate fi temporar interzisã de cãtre autoritatea vamalã pentru mãrfurile care, prin utilizarea garantiei globale, au fost identificate ca fãcând obiectul unei fraude.

Art. 117. – (1) Cu exceptia situatiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garantie pentru:

a) transportul aerian; b) transportul pe cãi navigabile interioare deschise traficului international; c) transportul prin conducte; d) transportul efectuat de companiile de cale feratã din România. (2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garantie pentru transportul naval, altul decât

cel mentionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal. Art. 118. – (1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin

regulamentul vamal. (2) Autoritatea vamalã poate stabili proceduri simplificate care se aplicã anumitor tipuri de

transport de mãrfuri sau pentru mãrfuri care nu pãrãsesc teritoriul vamal al României. SECTIUNEA a 3-a Antrepozitarea vamalã

Art. 119. – (1) Regimul de antrepozitare vamalã permite depozitarea într-un antrepozit vamal a: a) mãrfurilor strãine, fãrã ca ele sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã

comercialã; b) mãrfurilor românesti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice,

beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-un antrepozit vamal, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor. (2) Antrepozitul vamal reprezintã orice loc aprobat de autoritatea vamalã si aflat sub supravegherea

acesteia, unde mãrfurile pot fi depozitate în conditiile prevãzute. (3) Cazurile în care mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamalã

fãrã a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.

Page 120: Politici Comerciale

Art. 120. – (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat. (2) Antrepozitul public reprezintã antrepozitul vamal disponibil oricãrei persoane pentru

depozitarea mãrfurilor. (3) Antrepozitul privat reprezintã antrepozitul vamal rezervat depozitãrii mãrfurilor de cãtre

detinãtorul antrepozitului. (4) Detinãtorul antrepozitului este persoana autorizatã sã gestioneze antrepozitul vamal. (5) Antrepozitarul este persoana obligatã prin declaratia de plasare a mãrfurilor sub regimul de

antrepozitare vamalã sau persoana cãreia i se transferã drepturile si obligatiile unei astfel de persoane. Art. 121. – (1) Gestionarea unui antrepozit vamal este conditionatã de eliberarea unei autorizatii de

cãtre autoritatea vamalã. Aceastã autorizatie nu este necesarã în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuatã de autoritatea vamalã.

(2) Persoana care doreste sã gestioneze un antrepozit vamal întocmeste o cerere scrisã care sã continã informatiile necesare pentru acordarea autorizatiei si sã dovedeascã faptul cã existã o ratiune economicã pentru depozitare. Autorizatia prevede conditiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.

(3) Autorizatia se acordã numai persoanelor stabilite în România. Art. 122. – Detinãtorul antrepozitului vamal are, fatã de autoritatea vamalã, urmãtoarele

rãspunderi: a) sã asigure supravegherea mãrfurilor, astfel încât sã nu fie posibilã sustragerea acestora de sub

controlul vamal;

b) sã îndeplineascã obligatiile ce decurg din depozitarea mãrfurilor aflate în regim de antrepozitare vamalã;

c) sã respecte conditiile stabilite în autorizatie. Art. 123. – Prin exceptie de la prevederile art. 122, când autorizatia priveste un antrepozit public,

aceasta poate prevedea ca rãspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) sã revinã exclusiv antrepozitarului.

Antrepozitarul este permanent rãspunzãtor de îndeplinirea obligatiilor ce decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã.

Art. 124. – Drepturile si obligatiile unui detinãtor de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autoritãtii vamale.

Art. 125. – Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 110, autoritatea vamalã poate cere detinãtorului de antrepozit sã ofere o garantie în legãturã cu rãspunderile specificate la art. 122.

Art. 126. – (1) Autoritatea vamalã îl desemneazã pe detinãtorul de antrepozit sau, dupã caz, pe antrepozitar sã tinã o evidentã operativã, în forma aprobatã de autoritatea vamalã, a tuturor mãrfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Desemnarea unei persoane pentru tinerea evidentei operative a mãrfurilor nu este necesarã în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamalã.

(2) Înscrierea în evidenta operativã se face imediat ce mãrfurile au fost introduse în antrepozit. (3) Dacã sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamalã poate renunta la

solicitarea tinerii de evidente operative ale mãrfurilor când rãspunderile mentionate la art. 122 lit. a) si/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mãrfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaratii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).

Art. 127. – (1) Când existã o necesitate economicã, iar supravegherea vamalã nu este influentatã nefavorabil de aceasta, autoritatea vamalã poate aproba ca:

a) mãrfurile românesti, altele decât cele prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), sã fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mãrfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamalã;

Page 121: Politici Comerciale

b) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de perfectionare activã;

c) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operatiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.

(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzãtoare si nu al regimului de antrepozitare vamalã.

(3) Formalitãtile la care se poate renunta într-un antrepozit vamal pentru mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) si c) se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile mentionate la alin. (1) sã fie înscrise în evidenta operativã prevãzutã la art. 126.

Art. 128. – (1) Mãrfurile pot rãmâne în regim de antrepozitare vamalã pe timp nelimitat. În cazuri

exceptionale, autoritatea vamalã poate stabili un termen pânã la care antrepozitarul trebuie sã atribuie

mãrfurilor o nouã destinatie vamalã.

(2) Pentru anumite mãrfuri mentionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolã, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.

Art. 129. – (1) Mãrfurile de import pot face obiectul manipulãrilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregãti pentru distributie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mãrfuri, autoritatea vamalã poate alcãtui o listã a cazurilor în care aceste manipulãri sunt interzise pentru mãrfurile care fac obiectul politicii agricole.

(2) Mãrfurile românesti mentionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamalã si care sunt cuprinse în politica agricolã, pot fi supuse doar manipulãrilor prevãzute în mod expres pentru asemenea mãrfuri.

(3) Manipulãrile prevãzute la alin. (1) si (2) se autorizeazã în prealabil de autoritatea vamalã, care fixeazã conditiile în care acestea pot avea loc.

(4) Formele de manipulare prevãzute la alin. (1) si (2) se stabilesc prin regulamentul vamal. Art. 130. – (1) În cazuri justificate, mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã pot fi

scoase temporar din antrepozit pe baza aprobãrii prealabile a autoritãtii vamale, care stabileste conditiile în care poate avea loc.

(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mãrfurile pot fi supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129.

Art. 131. – Autoritatea vamalã poate permite ca mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã sã fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.

Art. 132. – (1) Când se naste o datorie vamalã referitoare la mãrfuri de import, iar valoarea în vamã se bazeazã pe un pret efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de antrepozitare si de conservare a mãrfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu conditia ca acestea sã fie evidentiate distinct fatã de pretul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.

(2) Când mãrfurile prevãzute la alin. (1) au fost supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129, natura mãrfurilor, valoarea în vamã si cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data nasterii datoriei vamale dacã nu ar fi suferit aceste manipulãri. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la aceastã dispozitie.

(3) În cazul în care mãrfurile de import sunt puse în liberã circulatie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mãrfurilor, valoarea în vamã si cantitatea ce trebuie luate în considerare la data nasterii

Page 122: Politici Comerciale

datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mãrfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Dispozitiile cuprinse în prezentul alineat se aplicã numai cu conditia ca aceste elemente sã fi fost acceptate de autoritatea vamalã la momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã si dacã declarantul nu solicitã ca aceste elemente sã fie determinate la momentul nasterii datoriei vamale, fãrã sã contravinã controlului ulterior prevãzut la art. 100.

Art. 133. – Mãrfurile românesti prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolã si sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie sã fie exportate sau sã primeascã o altã destinatie, stabilitã prin reglementãrile mentionate la acel articol. SECTIUNEA a 4-a Perfectionarea activã

Art. 134. – (1) Regimul de perfectionare activã permite ca urmãtoarele mãrfuri sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operatiuni de perfectionare:

a) mãrfurile strãine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor

compensatoare, fãrã ca aceste mãrfuri sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã

comercialã;

b) mãrfurile puse în liberã circulatie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mãrfuri, dacã sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formã de produse compensatoare.

(2) Prin sistem cu suspendare se întelege regimul de perfectionare activã prevãzut la alin. (1) lit. a). (3) Prin sistem cu rambursare se întelege regimul de perfectionare activã prevãzut la alin. (1) lit.

b). (4) Prin operatiuni de perfectionare se întelege: a) prelucrarea mãrfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte mãrfuri; b) transformarea mãrfurilor; c) repararea mãrfurilor, inclusiv restaurarea lor; d) utilizarea anumitor mãrfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, desi nu se

regãsesc în produsele compensatoare, permit sau faciliteazã obtinerea acestor produse, chiar dacã dispar total sau partial în cursul folosirii lor.

(5) Prin produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultã din operatiuni de perfectionare.

(6) Prin mãrfuri echivalente se întelege mãrfurile românesti care sunt utilizate în locul mãrfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

(7) Prin rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute din perfectionarea unor cantitãti determinate de mãrfuri de import.

Art. 135. – (1) Mãrfurile echivalente trebuie sã fie de aceeasi calitate si sã aibã aceleasi caracteristici ca mãrfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mãrfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricatie mai avansat decât mãrfurile de import.

(2) Autoritatea vamalã permite ca: a) produsele compensatoare sã fie obtinute din mãrfuri echivalente;

Page 123: Politici Comerciale

b) produsele compensatoare obtinute din mãrfuri echivalente sã fie exportate din România înainte de a importa mãrfurile de import.

(3) Când se aplicã dispozitiile alin. (2), mãrfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mãrfuri echivalente, iar mãrfurile echivalente ca mãrfuri de import.

(4) Când se aplicã alin. (2) lit. b) si produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacã nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operatiuni de perfectionare activã, titularul autorizatiei trebuie sã constituie o garantie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mãrfurilor nu se efectueazã în termenul prevãzut.

(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta mãsuri destinate sã interzicã, sã limiteze sau sã faciliteze operatiunile efectuate în temeiul alin. (2).

Art. 136. – Autorizatia de perfectionare activã este emisã la cererea persoanei care efectueazã operatiunile de perfectionare sau care se ocupã de efectuarea lor.

Art. 137. – Autorizatia de perfectionare activã se acordã numai: a) persoanelor stabilite în România. Autorizatia se poate acorda si persoanelor stabilite în afara

României pentru importurile de naturã necomercialã; b) când, fãrã sã aducã atingere utilizãrii mãrfurilor mentionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mãrfurile

de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul mentionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea conditiilor prevãzute pentru mãrfurile echivalente;

c) când regimul de perfectionare activã poate contribui la crearea unor conditii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu conditia ca interesele esentiale ale producãtorilor români sã nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care conditiile economice se considerã îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 138. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o altã destinatie vamalã. Acest termen trebuie sã tinã seama de durata necesarã pentru efectuarea operatiunilor de perfectionare si de livrare a produselor compensatoare.

(2) Termenul prevãzut la alin. (1) se calculeazã de la data la care mãrfurile strãine sunt plasate sub regimul de perfectionare activã. Autoritatea vamalã poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizatiei. Din ratiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru sã se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.

(3) Când se aplicã prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamalã stabileste termenul în care mãrfurile strãine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptãrii declaratiei de export pentru produsele compensatoare obtinute din mãrfurile echivalente corespunzãtoare.

(4) Autoritatea vamalã poate sã prevadã termene specifice în cazul unor operatiuni de perfectionare sau pentru anumite mãrfuri de import.

Art. 139. – (1) Autoritatea vamalã stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este cazul,

metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusã de titularul operatiunii pe baza

conditiilor reale în care se efectueazã sau urmeazã sã se efectueze operatiunea de perfectionare.

(2) În cazuri justificate, pentru operatiuni de perfectionare activã care se efectueazã uzual în conditii tehnice bine definite, cu mãrfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultã produse compensatoare de o calitate uniformã, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o ratã de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute si determinate în prealabil de titularul operatiunii.

Page 124: Politici Comerciale

Art. 140. – Cazurile si conditiile în care mãrfurile aflate în aceeasi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberã circulatie se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 141. – (1) În cazul nasterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a acestor mãrfuri sub regim de perfectionare activã.

(2) Dacã în momentul mentionat la alin. (1) mãrfurile de import îndeplinesc conditiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferential în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferential prevãzut pentru mãrfuri identice în momentul acceptãrii declaratiei vamale de punere în liberã circulatie.

Art. 142. – Prin exceptie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare: a) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare, când sunt puse în liberã circulatie si se

regãsesc în lista prevãzutã de regulamentul vamal, în mãsura în care ele sunt proportionale cu partea exportatã a produselor compensatoare neincluse pe aceastã listã. Titularul autorizatiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea pentru acele produse sã fie efectuatã în conditiile mentionate la art. 141;

b) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare când sunt supuse taxãrii stabilite prin politica agricolã si sunt îndeplinite conditiile prevãzute în regulamentul vamal;

c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementãrile aplicabile regimului vamal în cauzã sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. Titularul autorizatiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea sã fie efectuatã potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinatie vamalã, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute sã fie cel putin egal cu cel calculat conform art. 141;

d) pot fi supuse reglementãrilor privind stabilirea drepturilor prevãzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mãrfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;

e) beneficiazã de tratament tarifar favorabil în functie de destinatia lor finalã, când acest tratament este prevãzut pentru mãrfuri identice importate;

f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevãzutã, prin lege, pentru mãrfuri identice importate.

Art. 143. – (1) Produsele compensatoare ori mãrfurile aflate în aceeasi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau partial, în scopul perfectionãrii complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu conditia obtinerii unei autorizatii si cu respectarea prevederilor privind regimul de perfectionare pasivã.

(2) Când ia nastere o datorie vamalã privind produsele reimportate, autoritatea vamalã încaseazã: a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeasi stare

mentionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 si 142; b) drepturile de import pentru produsele reimportate dupã perfectionare în afara teritoriului vamal

al României, al cãror cuantum se calculeazã în conformitate cu dispozitiile privind regimul de perfectionare pasivã în aceleasi conditii care s-ar aplica dacã produsele exportate sub acest din urmã regim ar fi fost puse în liberã circulatie înainte ca acest export sã aibã loc.

Art. 144. – (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mãrfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie:

a) mãrfurile de import sunt supuse unor restrictii cantitative la import; b) mãrfurile de import beneficiazã de o mãsurã tarifarã în cadrul contingentelor; c) pentru mãrfurile de import este necesarã prezentarea unei licente de import sau export ori a unui

certificat prevãzut de reglementãrile privind politica agricolã; d) a fost stabilitã o restituire la export sau o taxã la export pentru produsele compensatoare.

Page 125: Politici Comerciale

(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisã nici în cazul în care, în momentul acceptãrii declaratiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesitã prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxã la export pentru acestea.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) si (2).

Art. 145. – (1) În declaratia de punere în liberã circulatie trebuie sã se indice faptul cã se utilizeazã sistemul de rambursare si sã fie furnizate datele de referintã ale autorizatiei.

(2) La cererea autoritãtii vamale, autorizatia mentionatã la alin. (1) se anexeazã la declaratia de punere în liberã circulatie.

Art. 146. – În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplicã dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) si (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 si art. 142 lit. b) si d), precum si art. 149.

Art. 147. – (1) Titularul autorizatiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerintele autoritãtii vamale, cã mãrfurile de import puse în liberã circulatie în cadrul sistemului cu rambursare sub formã de produse compensatoare sau mãrfuri în aceeasi stare au fost:

a) fie exportate; b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare

vamalã, regimul de admitere temporarã sau regimul de perfectionare activã în sistem cu suspendare sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber.

(2) Dispozitiile alin. (1) lit. b) se aplicã în cazul în care au fost îndeplinite toate conditiile de utilizare a regimului.

(3) În scopul atribuirii unei destinatii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mãrfurile de import aflate în aceeasi stare sunt considerate mãrfuri strãine.

(4) Termenul în care trebuie sã se depunã cererea de rambursare se stabileste prin regulamentul vamal.

(5) Când produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeasi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberã circulatie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se considerã a constitui cuantumul datoriei vamale.

(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 148. – Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se considerã ca export, în sensul art. 147, cu exceptia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevãzutã.

Art. 149. – Regimul de perfectionare activã în sistemul cu suspendare se aplicã si pentru ca produsele compensatoare sã beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadreazã produsele identice obtinute din mãrfuri românesti în locul mãrfurilor de import. SECTIUNEA a 5-a Transformarea sub control vamal

Art. 150. – Regimul de transformare sub control vamal permite ca mãrfurile strãine sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni care le modificã natura sau starea, fãrã sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã. Regimul permite punerea lor în liberã circulatie cu plata drepturilor de import datorate pentru mãrfurile rezultate din operatiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.

Page 126: Politici Comerciale

Art. 151. – Cazurile si conditiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 152. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordã la cererea persoanei care efectueazã transformarea sau care se ocupã de efectuarea acesteia.

Art. 153. – Autorizatia pentru transformare sub control vamal se acordã numai: a) persoanelor stabilite în România; b) când mãrfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

c) când natura sau starea mãrfurilor din momentul plasãrii lor sub regim nu mai poate fi reconstituitã

economic dupã transformare;

d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecintã eludarea efectelor reglementãrilor privind originea si a restrictiilor cantitative aplicabile mãrfurilor importate;

e) când sunt îndeplinite conditiile necesare ca regimul sã ajute la crearea sau mentinerea activitãtii

de transformare a mãrfurilor în România, fãrã sã aducã atingere în mod vãdit intereselor economice ale

producãtorilor nationali de mãrfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste

conditii economice se considerã îndeplinite.

Art. 154. – Dispozitiile art. 138 alin. (1), (2) si (4) si ale art. 139 se aplicã în mod corespunzãtor. Art. 155. – Când ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile aflate în aceeasi stare sau pentru

produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevãzut în autorizatie, cuantumul acestei datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.

Art. 156. – (1) În cazurile în care mãrfurile de import îndeplineau conditiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferential când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal si când acest tratament tarifar preferential este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberã circulatie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeazã prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferential respectiv.

(2) Dacã tratamentul tarifar preferential mentionat la alin. (1) este prevãzut pentru mãrfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei mentionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusã conditiei ca respectivul tratament tarifar preferential sã fie aplicabil mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie. În acest caz, cantitãtii de mãrfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberã circulatie i se aplicã contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie si nu se procedeazã la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate. SECTIUNEA a 6-a Admiterea temporarã

Art. 157. – Regimul de admitere temporarã permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import si fãrã a fi supuse mãsurilor de politicã comercialã, a

Page 127: Politici Comerciale

mãrfurilor strãine destinate reexportului, fãrã sã fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizãrii lor.

Art. 158. – Autorizatia de admitere temporarã se acordã la cererea persoanei care utilizeazã mãrfurile sau care se ocupã ca acestea sã fie utilizate.

Art. 159. – Autoritatea vamalã refuzã acordarea regimului de admitere temporarã când este imposibil sã se asigure identificarea mãrfurilor de import. Autoritatea vamalã poate însã autoriza utilizarea regimului de admitere temporarã fãrã asigurarea identificãrii mãrfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operatiunilor de îndeplinit, absenta mãsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivã a regimului.

Art. 160. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care mãrfurile de import trebuie sã fie reexportate sau sã li se dea o altã destinatie vamalã. Termenul aprobat trebuie sã fie suficient pentru ca obiectivul utilizãrii autorizate sã fie atins.

(2) Termenul maxim în care mãrfurile pot rãmâne în regimul de admitere temporarã este de 24 de luni. Autoritatea vamalã poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauzã.

(3) Autoritatea vamalã poate, numai în împrejurãri exceptionale, la cererea persoanei în cauzã si în limite rationale, sã prelungeascã termenul prevãzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizatã.

Art. 161. – Cazurile si conditiile speciale în care regimul de admitere temporarã poate fi utilizat cu exonerare totalã de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.

Art. 162. – (1) Utilizarea regimului de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import se acordã pentru mãrfurile care nu sunt prevãzute la art. 161 sau care, chiar dacã sunt mentionate, nu îndeplinesc toate conditiile prevãzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totalã de drepturi de import.

(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mãrfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de

admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import, precum si conditiile în care se poate

recurge la acest regim.

Art. 163. – (1) Cuantumul drepturilor de import de plãtit pentru mãrfurile plasate sub regimul de

admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import se stabileste la 3%, pentru fiecare lunã sau

fractie de lunã în care mãrfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de

drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plãtite dacã astfel de mãrfuri ar fi fost puse în liberã

circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã.

(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depãsi pe acela care ar fi trebuit încasat dacã mãrfurile respective ar fi fost puse în liberã circulatie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã, fãrã sã se ia în considerare majorãrile de întârziere care ar putea fi aplicate.

(3) Transferul drepturilor si obligatiilor care decurg din regimul de admitere temporarã, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea acelorasi mãsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.

Page 128: Politici Comerciale

(4) Când transferul mentionat la alin. (3) se efectueazã cu exonerare partialã pentru ambii titulari autorizati sã utilizeze regimul în aceeasi lunã, titularul autorizatiei initiale este obligat sã plãteascã cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lunã.

Art. 164. – (1) Când ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileste pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare acestor mãrfuri în momentul acceptãrii declaratiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã. Cu toate acestea, când dispozitiile mentionate la art. 161 prevãd astfel, cuantumul datoriei se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor în cauzã aplicabile în momentul nasterii datoriei vamale.

(2) În cazul în care, din alte ratiuni decât cele de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import, ia nastere o datorie vamalã pentru mãrfurile plasate sub regimul mentionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenta dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) si al celor de plãtit, conform art. 163. SECTIUNEA a 7-a Perfectionarea pasivã

Art. 165. – (1) Regimul de perfectionare pasivã permite ca mãrfurile românesti sã fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operatiuni de perfectionare, iar produsele rezultate din aceste operatiuni sã fie puse în liberã circulatie cu exonerare totalã sau partialã de drepturi de import.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu înlãturã aplicarea prevederilor care reglementeazã domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevãzut în prezenta sectiune sau la art. 143.

(3) Exportul temporar al mãrfurilor românesti atrage aplicarea drepturilor de export, a mãsurilor de

politicã comercialã si a altor formalitãti prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor românesti în afara

teritoriului vamal al României.

(4) În sensul prezentei sectiuni, prin: a) mãrfuri de export temporar se întelege mãrfurile plasate sub regimul de perfectionare pasivã; b) operatiuni de perfectionare se întelege operatiunile mentionate la art. 134 alin. (4) lit. a)–c); c) produse compensatoare se întelege toate produsele care rezultã din operatiunile de

perfectionare; d) rata de randament se întelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obtinute prin

perfectionarea unei cantitãti date de mãrfuri de export temporar. Art. 166. – (1) Nu pot fi plasate în regim de perfectionare pasivã mãrfurile românesti: a) al cãror export implicã rambursarea sau remiterea drepturilor de import; b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberã circulatie cu exonerare totalã de drepturi de

import, în functie de destinatia lor finalã, atât timp cât conditiile pentru acordarea unei astfel de exonerãri continuã sã se aplice;

c) al cãror export implicã acordarea rambursãrilor la export sau pentru care, potrivit reglementãrilor privind politica agricolã, se acordã un alt avantaj financiar decât aceste rambursãri.

(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) lit. b). Art. 167. – (1) Autorizatia de perfectionare pasivã se emite la cererea persoanei care se ocupã de

îndeplinirea operatiunilor de perfectionare.

Page 129: Politici Comerciale

(2) Autorizatia de perfectionare pasivã poate fi acordatã si unei alte persoane decât cea prevãzutã la alin. (1) pentru mãrfurile de origine românã, în sensul titlului II cap. II sectiunea 1, când operatiunea de perfectionare constã în încorporarea acelor mãrfuri în mãrfuri obtinute în afara României si importate ca produse compensatoare, cu conditia ca utilizarea acestui regim sã contribuie la promovarea vânzãrii mãrfurilor de export, fãrã sã aducã atingere intereselor esentiale ale producãtorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.

(3) Cazurile si modalitãtile în care se aplicã alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal. Art. 168. – Autorizatia se acordã numai: a) persoanelor stabilite în România; b) când se poate stabili faptul cã produsele compensatoare rezultã din perfectionarea mãrfurilor de

export temporar. Cazurile si conditiile în care se pot aplica derogãri de la prezenta dispozitie sunt prevãzute în regulamentul vamal;

c) când utilizarea regimului de perfectionare pasivã nu este de naturã sã aducã atingere în mod serios intereselor esentiale ale producãtorilor români.

Art. 169. – (1) Autoritatea vamalã stabileste termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeste în urma depunerii, înainte de expirarea termenului initial, a unei cereri justificate a titularului autorizatiei.

(2) Autoritatea vamalã stabileste fie rata de randament a operatiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.

Art. 170. – (1) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 171 alin. (1) se acordã numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberã circulatie în numele sau pe seama:

a) titularului autorizatiei; sau b) a oricãrei alte persoane stabilite în România, cu conditia ca acea persoanã sã fi obtinut

consimtãmântul titularului autorizatiei, iar conditiile autorizãrii sã fie îndeplinite. (2) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import nu se acordã când una dintre conditiile sau

obligatiile legate de regimul de perfectionare pasivã nu este îndeplinitã, în afarã de cazul în care se stabileste cã neconcordantele nu au un efect semnificativ în functionarea corectã a regimului de perfectionare pasivã.

Art. 171. – (1) Exonerarea totalã sau partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberã circulatie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeasi datã mãrfurilor de export temporar, dacã acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din tara în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculeazã pe baza cantitãtii si a felului mãrfurilor în cauzã, la data acceptãrii declaratiei de plasare sub regimul de perfectionare pasivã si pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor compensatoare.

(3) Valoarea mãrfurilor de export temporar este cea înscrisã în declaratia vamalã de plasare sub regimul de perfectionare pasivã sau, dacã nu este posibilã determinarea valorii în acest mod, valoarea se determinã prin diferenta dintre valoarea în vamã a produselor compensatoare si costurile de perfectionare justificate prin documente.

(4) Dacã înainte de a fi plasate sub regimul de perfectionare pasivã mãrfurile de export temporar au fost puse în liberã circulatie la o taxã redusã în functie de destinatia lor finalã si atât timp cât conditiile de acordare a acestei taxe reduse continuã sã se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de

Page 130: Politici Comerciale

import încasat la punerea în liberã circulatie a mãrfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc si alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.

(5) Când mãrfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberã circulatie, de o taxã

redusã sau zero, în functie de destinatia lor finalã, aceastã taxã se ia în considerare cu conditia ca

mãrfurile sã fi suferit aceleasi operatiuni ca operatiunile prevãzute pentru o astfel de destinatie în tara

în care a avut loc operatiunea de perfectionare sau ultima operatiune de perfectionare.

(6) Dacã produsele compensatoare beneficiazã de o mãsurã tarifarã preferentialã, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar aceastã mãsurã existã pentru mãrfurile care se încadreazã la acelasi cod tarifar ca si mãrfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacã mãrfurile de export temporar ar îndeplini conditiile în care se aplicã mãsura preferentialã.

(7) Prezentul articol nu înlãturã aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mãrfuri cu alte tãri, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.

Art. 172. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mãrfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberã circulatie cu exonerare totalã de drepturi de import când mãrfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datoritã unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datoritã existentei unui viciu de fabricatie.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mãrfurile în cauzã au fost puse pentru prima oarã în liberã circulatie.

Art. 173. – (1) Când scopul operatiunii de perfectionare este repararea mãrfurilor de export temporar si o astfel de reparare se efectueazã cu titlu oneros, exonerarea partialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptãrii declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor respective si luând în considerare ca valoare în vamã o valoare egalã cu costurile de reparare, cu conditia ca aceste costuri sã reprezinte singura platã efectuatã cãtre titularul autorizatiei si sã nu fie influentate de nici o legãturã între titular si operator.

(2) Prin exceptie de la dispozitiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile si conditiile specifice în care mãrfurile pot fi puse în liberã circulatie în urma operatiunii de perfectionare pasivã, pentru care costul operatiunii de perfectionare este luat ca bazã pentru evaluare în vederea aplicãrii Tarifului vamal de import al României.

Art. 174. – (1) Perfectionarea pasivã în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importatã, denumitã în continuare produs de înlocuire, sã înlocuiascã un produs compensator.

(2) Autoritatea vamalã aprobã utilizarea sistemului de schimburi standard când operatiunea de perfectionare constã în repararea de mãrfuri românesti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementãrilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri ce rezultã din transformarea produselor agricole.

(3) Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 179, dispozitiile privind produsele compensatoare se aplicã si produselor de înlocuire.

(4) Autoritatea vamalã permite ca produsele de înlocuire sã fie importate înainte de exportul mãrfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garantie care sã acopere cuantumul drepturilor de import.

Page 131: Politici Comerciale

Art. 175. – (1) Produsele de înlocuire trebuie sã se încadreze la acelasi cod tarifar, sã fie de aceeasi

calitate comercialã si sã aibã aceleasi caracteristici tehnice ca mãrfurile de export temporar, dacã

acestea din urmã ar fi fost supuse operatiunii de reparare în cauzã.

(2) Dacã mãrfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie sã nu fie produse noi. Autoritatea vamalã poate acorda derogãri de la aceastã regulã dacã produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datoritã unei obligatii contractuale sau legale care decurge dintr-o garantie, fie datoritã unui viciu de fabricatie.

Art. 176. – Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil sã se verifice dacã sunt îndeplinite conditiile prevãzute la art. 175.

Art. 177. – (1) În cazul importului anticipat, exportul mãrfurilor de export temporar se realizeazã în termen de douã luni de la data acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaratiei de punere în liberã circulatie a produselor de înlocuire.

(2) În situatii exceptionale, la solicitarea justificatã a titularului, autoritatea vamalã poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevãzut la alin. (1).

Art. 178. – În cazul importului anticipat si când se aplicã prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determinã pe baza elementelor de taxare aplicabile mãrfurilor de export temporar la data acceptãrii declaratiei de plasare sub acest regim.

Art. 179. – Prevederile art. 167 alin. (2) si ale art. 168 lit. b) nu se aplicã în cazul sistemului de schimb de mãrfuri standard.

Art. 180. – Dispozitiile mentionate în cadrul perfectionãrii pasive sunt aplicabile si în scopul punerii în aplicare a mãsurilor netarifare de politicã comercialã. CAPITOLUL III Exportul

Art. 181. – (1) Regimul de export permite scoaterea mãrfurilor românesti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã, îndeplinirea formalitãtilor vamale prevãzute pentru exportul mãrfurilor, precum si, dupã caz, încasarea oricãror drepturi legal datorate.

(2) Cu exceptia mãrfurilor plasate sub regimul de perfectionare pasivã, toate mãrfurile românesti destinate a fi exportate trebuie sã fie plasate sub regimul de export.

(3) Cazurile si conditiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaratii de export se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Declaratia de export se depune la biroul vamal în a cãrui razã de competentã se aflã sediul exportatorului sau locul în care mãrfurile sunt ambalate sau încãrcate în vederea exportului.

(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (4). Art. 182. – Liberul de vamã pentru export se acordã cu conditia ca mãrfurile în cauzã sã pãrãseascã

teritoriul vamal al României în aceeasi stare în care acestea se aflau în momentul acceptãrii declaratiei de export. TITLUL VI

Alte destinatii vamale

Page 132: Politici Comerciale

CAPITOLUL I Zone libere si antrepozite libere SECTIUNEA 1 Dispozitii generale

Art. 183. – Zonele libere si antrepozitele libere sunt pãrti din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:

a) mãrfurile strãine sunt considerate, în ceea ce priveste aplicarea drepturilor de import si a mãsurilor de politicã comercialã la import, cã nu se aflã pe teritoriul vamal al României, atât timp cât nu sunt puse în liberã circulatie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte conditii decât cele prevãzute de reglementãrile vamale;

b) mãrfurile românesti, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.

Art. 184. – (1) Prin hotãrâre a Guvernului se înfiinteazã zonele libere si se determinã limita

geograficã a fiecãrei zone.

(2) Înfiintarea antrepozitelor libere este autorizatã de autoritatea vamalã. Incintele care urmeazã a fi desemnate ca antrepozit liber se aprobã de cãtre autoritatea vamalã.

(3) Zonele libere trebuie sã fie împrejmuite, cu exceptia celor prevãzute la art. 186. Autoritatea vamalã stabileste punctele de intrare si de iesire pentru fiecare zonã liberã sau antrepozit liber.

(4) Efectuarea de constructii într-o zonã liberã necesitã aprobarea prealabilã a autoritãtii vamale. Art. 185. – (1) Perimetrele si punctele de intrare si de iesire ale zonelor libere, cu exceptia zonelor

libere desemnate conform prevederilor art. 186, si ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autoritãtii vamale.

(2) Persoanele si mijloacele de transport care intrã sau pãrãsesc zona liberã sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.

(3) Accesul într-o zonã liberã sau antrepozit liber poate fi interzis de autoritatea vamalã dacã persoanele fizice sau juridice nu justificã interesul de a desfãsura o activitate licitã în acea zonã sau antrepozit.

(4) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile care intrã, ies sau stationeazã în zona liberã sau antrepozitul liber. Pentru a face posibil un astfel de control, o copie a documentului de transport care însoteste mãrfurile la intrarea si iesirea acestora se înmâneazã autoritãtii vamale sau este tinutã la dispozitia acesteia de cãtre orice persoanã desemnatã în acest scop de autoritatea mentionatã. Când se solicitã acest control, mãrfurile trebuie puse la dispozitie autoritãtii vamale.

Art. 186. – (1) Autoritatea vamalã poate desemna zone libere în care controalele si formalitãtile vamale se efectueazã, iar dispozitiile în materie de datorie vamalã se aplicã conform cerintelor regimului de antrepozitare vamalã.

(2) Dispozitiile privind zonele libere prevãzute la art. 63–64, 188, 194, 198 si 227 nu se aplicã zonelor libere mentionate la alin. (1). SECTIUNEA a 2-a Plasarea mãrfurilor în zone libere sau antrepozite libere

Page 133: Politici Comerciale

Art. 187. – (1) Într-o zonã liberã sau antrepozit liber pot fi plasate mãrfuri strãine si mãrfuri

românesti. (2) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile care prezintã pericol sau pot sã deterioreze alte

mãrfuri ori care, din alte motive, necesitã conditii speciale pentru depozitare sã fie plasate în incinte dotate special pentru aceasta.

Art. 188. – (1) Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor art. 185 alin. (4), intrarea în zona liberã sau în antrepozitul liber a mãrfurilor nu trebuie sã facã nici obiectul prezentãrii lor autoritãtii vamale si nici al depunerii unei declaratii vamale.

(2) Sunt prezentate autoritãtii vamale si fac obiectul formalitãtilor vamale mãrfurile care: a) au fost plasate sub un regim vamal care se încheie când acestea intrã într-o zonã liberã sau

antrepozit liber. Cu toate acestea, în cazul în care regimul vamal în cauzã permite exceptarea de la obligatia de a prezenta mãrfurile, aceastã prezentare nu este solicitatã;

b) au fost plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber pe baza unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import;

c) beneficiazã de mãsurile prevãzute la art. 183 lit. b); d) sunt introduse din afara teritoriului vamal al României direct într-o zonã liberã sau într-un

antrepozit liber. (3) Autoritatea vamalã poate solicita ca mãrfurile supuse drepturilor de export sau altor dispozitii

ce reglementeazã exportul sã fie anuntate biroului vamal. (4) La cererea pãrtii interesate, autoritatea vamalã atestã statutul vamal al mãrfurilor plasate într-o

zonã liberã sau într-un antrepozit liber. SECTIUNEA a 3-a Functionarea zonelor libere si a antrepozitelor libere

Art. 189. – (1) Durata stationãrii mãrfurilor în zonele libere sau în antrepozitele libere este nelimitatã.

(2) Pentru anumite mãrfuri mentionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã se pot stabili termene specifice prin regulamentul vamal.

Art. 190. – (1) Orice activitate industrialã, comercialã sau de servicii dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber este permisã cu respectarea conditiilor prevãzute în prezentul cod. Exercitarea acestor activitãti este notificatã în prealabil autoritãtii vamale.

(2) Autoritatea vamalã poate impune anumite interdictii sau restrictii asupra activitãtilor mentionate la alin. (1), tinând cont de natura mãrfurilor în cauzã sau de cerintele supravegherii vamale.

(3) Autoritatea vamalã poate interzice exercitarea unei activitãti într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber persoanelor care nu oferã garantiile necesare respectãrii dispozitiilor prevãzute de prezentul cod.

Art. 191. – (1) Pe durata stationãrii într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, mãrfurile strãine pot:

a) sã fie puse în liberã circulatie, în conditiile prevãzute de acest regim si de dispozitiile privind datoria vamalã, cuprinse în prezentul capitol;

b) sã facã obiectul manipulãrilor uzuale prevãzute la art. 129, fãrã autorizare; c) sã fie plasate sub regimul de perfectionare activã, conform conditiilor prevãzute pentru acest

regim; d) sã fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în conditiile prevãzute de acest

regim; e) sã fie plasate sub regimul de admitere temporarã, în conditiile prevãzute de acest regim;

Page 134: Politici Comerciale

f) sã fie abandonate în favoarea statului; g) sã fie distruse, pe cheltuiala detinãtorului, cu conditia ca persoana interesatã sã furnizeze

autoritãtii vamale toate informatiile pe care aceasta le considerã necesare. (2) Când mãrfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevãzute la alin. (1) lit. c), d) sau e),

autoritatea vamalã poate, în mãsura în care este necesar, sã tinã cont de conditiile de functionare si de supraveghere vamalã ale zonelor libere sau antrepozitelor libere si sã-si adapteze modalitãtile de control prevãzute.

Art. 192. – Mãrfurile românesti prevãzute la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã pot sã facã obiectul numai acelor forme de manipulare mentionate la art. 129 alin. (2). Aceste manipulãri pot fi efectuate fãrã autorizare.

Art. 193. – (1) Când dispozitiile art. 191 si 192 nu se aplicã, mãrfurile strãine si cele românesti

mentionate la art. 183 lit. b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.

(2) Fãrã a aduce atingere dispozitiilor aplicabile rezervelor si stocurilor si în mãsura în care regimul în cauzã prevede astfel, prevederile alin. (1) nu împiedicã utilizarea sau consumul de mãrfuri a cãror punere în liberã circulatie sau a cãror admitere temporarã nu ar atrage aplicarea drepturilor de import, a mãsurilor de politicã comercialã sau a mãsurilor cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã. În aceastã situatie nu este necesarã depunerea declaratiei de punere în liberã circulatie sau de admitere temporarã. O astfel de declaratie este necesarã în cazul în care pentru mãrfuri se aplicã un contingent sau un plafon.

Art. 194. – (1) Persoanele care desfãsoarã o activitate de depozitare, prelucrare sau transformare, vânzare ori cumpãrare de mãrfuri într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber sunt obligate sã tinã evidenta operativã a mãrfurilor, în forma aprobatã de autoritatea vamalã.

Mãrfurile se înregistreazã în evidenta operativã la momentul în care sunt introduse în incintele apartinând unei astfel de persoane. Evidenta operativã trebuie sã permitã autoritãtii vamale sã identifice mãrfurile si sã reflecte miscarea acestora.

(2) În cazul transbordãrii mãrfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrãrile care se referã la acestea sunt tinute la dispozitia autoritãtii vamale. Depozitarea de scurtã duratã a mãrfurilor, în cadrul unei astfel de transbordãri, este consideratã ca fãcând parte din operatiunea de transbordare. Când mãrfurile care sosesc din afara teritoriului vamal al României sunt plasate direct într-o zonã liberã sau în cazul mãrfurilor care ies dintr-o zonã liberã pentru a pãrãsi direct teritoriul vamal al României se depune declaratia sumarã prevãzutã la art. 60–62 sau la art. 201–204, dupã caz. SECTIUNEA a 4-a

Scoaterea mãrfurilor din zonele libere sau din antrepozitele libere

Art. 195. – Fãrã a se înlãtura aplicarea dispozitiilor speciale prevãzute de reglementãrile vamale aferente unor domenii specifice, mãrfurile care pãrãsesc o zonã liberã sau un antrepozit liber pot fi:

a) exportate sau reexportate în afara teritoriului vamal al României; b) introduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României. Dispozitiile titlului III, cu exceptia

art. 72–76 în ceea ce priveste mãrfurile românesti, se aplicã mãrfurilor introduse în alte pãrti ale acestui teritoriu, cu exceptia cazurilor în care mãrfurile pãrãsesc acea zonã pe cale maritimã sau aerianã fãrã sã fi fost plasate sub un regim de tranzit sau sub un alt regim vamal.

Page 135: Politici Comerciale

Art. 196. – (1) Când o datorie vamalã se naste pentru o marfã strãinã si valoarea în vamã a acestei mãrfi se bazeazã pe un pret efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de depozitare si de conservare a mãrfurilor pe durata stationãrii lor în zona liberã sau în antrepozitul liber, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu conditia ca acestea sã fie distincte fatã de pretul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.

(2) Când mãrfurile au fost supuse, într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, unor manipulãri uzuale în sensul art. 129 alin. (1), felul mãrfurilor, valoarea în vamã si cantitatea care se iau în considerare pentru determinarea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar fi fost luate în considerare la momentul nasterii datoriei vamale dacã mãrfurile nu ar fi fost supuse manipulãrilor în cauzã.

Aceastã prevedere se aplicã cu conditia ca manipulãrile în cauzã sã fi fost autorizate de autoritatea vamalã.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili conditii si situatii de exceptare de la aplicarea prevederilor alin. (2).

Art. 197. – (1) Mãrfurilor românesti mentionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în

reglementãrile privind politica agricolã si care sunt plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber

trebuie sã li se atribuie o destinatie conform acelor reglementãri.

(2) În cazul în care asemenea mãrfuri sunt reintroduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României sau dacã nu s-a fãcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinatie conform alin. (1), pânã la expirarea termenului prevãzut la art. 189 alin. (2) autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de reglementãrile domeniului special cu privire la nerespectarea destinatiei.

Art. 198. – (1) În cazul introducerii sau reintroducerii mãrfurilor în alte pãrti ale teritoriului vamal al României sau al plasãrii lor sub un regim vamal, atestarea mentionatã la art. 188 alin. (4) poate fi utilizatã ca dovadã a statutului vamal român sau strãin al acestor mãrfuri.

(2) Când nu se stabileste prin atestare sau prin alte mijloace cã mãrfurile au statut român sau strãin, aceste mãrfuri sunt considerate:

a) mãrfuri românesti, în scopul aplicãrii drepturilor de export si al licentelor de export sau a mãsurilor prevãzute pentru export în cadrul politicii comerciale;

b) mãrfuri strãine, în toate celelalte cazuri. Art. 199. – Autoritatea vamalã trebuie sã se asigure cã dispozitiile privind exportul, perfectionarea

pasivã, reexportul sau regimurile suspensive, precum si dispozitiile titlului VII sunt respectate când mãrfurile trebuie sã iasã din teritoriul vamal al României plecând dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber. CAPITOLUL II

Reexportul, distrugerea si abandonul

Art. 200. – (1) Mãrfurile strãine pot fi: a) reexportate în afara teritoriului vamal al României; b) distruse; c) abandonate în favoarea statului. (2) Reexportul implicã, dacã este cazul, aplicarea formalitãtilor vamale prevãzute pentru scoaterea

mãrfurilor în afara teritoriului vamal al României, inclusiv a mãsurilor de politicã comercialã. Cazurile în

Page 136: Politici Comerciale

care mãrfurile strãine pot fi plasate sub un regim suspensiv fãrã aplicarea mãsurilor de politicã comercialã la export pot fi stabilite prin regulamentul vamal.

(3) Cu exceptia cazurilor stabilite prin regulamentul vamal, distrugerea se efectueazã dupã înstiintarea prealabilã a autoritãtii vamale. Autoritatea vamalã interzice reexportul, dacã formalitãtile vamale sau mãsurile mentionate la alin. (2) prevãd aceasta. Când mãrfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al României sunt destinate reexportului, se depune o declaratie vamalã de export, conform dispozitiilor art. 82–100. În acest caz, prevederile art. 181 alin. (3)–(5) se aplicã în mod corespunzãtor.

(4) Conditiile si modalitãtile de distrugere sau abandon al mãrfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal.

Distrugerea sau abandonul nu implicã nici o cheltuialã pentru bugetul statului. (5) Deseurile sau resturile rezultate din distrugere trebuie sã primeascã o destinatie vamalã

prevãzutã pentru mãrfurile strãine. Acestea rãmân sub supraveghere vamalã pânã la momentul prevãzut la art. 63 alin. (2). TITLUL VII Mãrfuri care pãrãsesc teritoriul vamal al României

Art. 201. – (1) Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei

declaratii vamale, fie, dacã declaratia vamalã nu este cerutã, al unei declaratii sumare, cu exceptia celor

transportate pe mijloace de transport care tranziteazã fãrã întrerupere apele teritoriale sau spatiul aerian al

teritoriului vamal.

(2) În anumite cazuri si în functie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport

sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internationale care prevãd dispozitii

specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:

a) termenul în care declaratia vamalã sau declaratia sumarã este depusã la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României;

b) regulile de derogare de la termenul prevãzut la lit. a) si de modificare a acestuia; c) conditiile în care obligatia de a depune o declaratie sumarã poate face obiectul unei derogãri sau

al unei modificãri; d) cazurile si conditiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul

unei declaratii vamale sau al unei declaratii sumare. Art. 202. – (1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României au primit o destinatie

vamalã care necesitã o declaratie vamalã, potrivit legii, aceastã declaratie se depune la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.

(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de iesire, biroul vamal de export comunicã imediat informatiile necesare biroului vamal de iesire sau I le pune la dispozitie pe cale electronicã.

Page 137: Politici Comerciale

(3) Declaratia vamalã cuprinde cel putin informatiile necesare declaratiei sumare prevãzute la art. 204 alin. (1).

(4) Când declaratia vamalã este întocmitã altfel decât pe cale electronicã, autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc la acelasi nivel cu cel aplicat declaratiilor vamale întocmite pe cale electronicã.

Art. 203. – (1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinatie vamalã care necesitã o declaratie vamalã, declaratia sumarã se depune la biroul vamal de iesire înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.

(2) Autoritatea vamalã poate aproba ca declaratia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu conditia ca acesta sã comunice imediat informatiile necesare biroului vamal de iesire sau sã i le punã la dispozitie pe cale electronicã.

(3) Autoritatea vamalã poate accepta, în locul depunerii declaratiei sumare, depunerea unei notificãri si accesul la informatiile din declaratia sumarã aflate în sistemul electronic al agentului economic.

Art. 204. – (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie sã fie cuprinse în declaratia vamalã si sub ce formã, pentru a se proceda la analiza riscurilor si a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate si utilizând, dupã caz, norme internationale si practici comerciale.

(2) Declaratia sumarã este întocmitã pe cale electronicã. De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în mãsura în care

acestea contin informatiile necesare. În cazuri exceptionale, autoritatea vamalã poate accepta declaratiile sumare pe suport de hârtie, cu conditia ca acestora sã le fie aplicabil acelasi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaratiile sumare întocmite pe care electronicã.

(3) Declaratia sumarã se depune, dupã caz, de: a) persoana care se ocupã cu iesirea mãrfurilor sau care are în sarcinã transportul mãrfurilor în

afara teritoriului vamal al României; b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte sau sã asigure prezentarea mãrfurilor autoritãtii

vamale competente; c) un reprezentant al persoanei prevãzute la lit. a) sau b). (4) Persoana prevãzutã la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, sã modifice una sau mai multe date ale

declaratiei sumare dupã ce aceasta a fost depusã. Nici o modificare nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã a informat persoana care a depus declaratia sumarã despre intentia sa de a examina mãrfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauzã ori a acordat liberul de vamã pentru mãrfuri.

Art. 205. – Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale si pot fi controlate de autoritatea vamalã în conformitate cu dispozitiile în vigoare. Mãrfurile pãrãsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamalã si în conformitate cu modalitãtile stabilite de aceasta. TITLUL VIII Operatiuni privilegiate CAPITOLUL I Scutiri de taxe vamale

Art. 206. – (1) Cazurile în care mãrfurile puse în liberã circulatie sau exportate sunt scutite de drepturi de import sau de export se stabilesc prin lege.

Page 138: Politici Comerciale

(2) Prin hotãrâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Economiei si Comertului, se aprobã, cu caracter temporar, exceptãri sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mãrfuri.

(3) Exceptãrile si reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit prevederilor alin. (2), se stabilesc în mod

nediscriminatoriu fatã de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al

mãrfurilor.

CAPITOLUL II

Mãrfuri returnate

Art. 207. – (1) Mãrfurile românesti care, dupã ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României si puse în liberã circulatie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri exceptionale.

(2) Când mãrfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finalã, exonerarea de drepturi prevãzutã de prezentul alineat se acordã numai dacã mãrfurile urmeazã sã primeascã aceeasi destinatie.

(3) Când mãrfurile urmeazã sã nu mai primeascã aceeasi destinatie, cuantumul drepturilor de

import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în liberã circulatie a mãrfurilor. În cazul în

care cel de-al doilea cuantum îl depãseste pe cel încasat la punerea în liberã circulatie a mãrfurilor

returnate, nu se acordã nici o rambursare.

(4) Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la alin. (1)–(3) nu se acordã pentru: a) mãrfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfectionare pasivã, cu

exceptia mãrfurilor care se reintroduc în aceeasi stare în care au fost exportate; b) mãrfurile care au fãcut obiectul unei mãsuri stabilite prin hotãrâre a Guvernului, aplicate la

exportul acestora în alte tãri. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care se poate deroga de la aceastã prevedere.

Art. 208. – Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la art. 207 se acordã numai dacã mãrfurile sunt reimportate în aceeasi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile si conditiile în care se renuntã la aceastã cerintã.

Art. 209. – (1) Dispozitiile art. 207 si 208 se aplicã în mod corespunzãtor produselor compensatoare initial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfectionare activã.

(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileste pe baza reglementãrilor aplicabile în cazul regimului de perfectionare activã, data reexportului produselor compensatoare fiind consideratã ca data punerii în liberã circulatie. CAPITOLUL III

Page 139: Politici Comerciale

Produse de pescuit maritim si alte produse obtinute din mare

Art. 210. – Fãrã se se înlãture aplicarea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în liberã circulatie:

a) produsele de pescuit maritim si alte produse obtinute din marea teritorialã a unei alte tãri de navele înmatriculate sau înregistrate în România sau care navigheazã sub pavilion român;

b) produsele obtinute din produsele mentionate la lit. a) la bordul navelor–fabricã ce îndeplinesc conditiile prevãzute la acea literã. TITLUL IX Datoria vamalã CAPITOLUL I Garantarea cuantumului datoriei vamale

Art. 211. – (1) Când, în conformitate cu reglementãrile vamale, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garantii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garantie trebuie sã fie constituitã de debitor sau de potentialul debitor.

(2) Autoritatea vamalã solicitã o singurã garantie pentru o datorie vamalã. (3) Garantia poate fi constituitã, cu acordul autoritãtii vamale, si de cãtre o tertã persoanã. (4) Când debitorul sau potentialul debitor este o autoritate publicã, nu i se solicitã nici o garantie. (5) Autoritatea vamalã poate renunta la solicitarea constituirii unei garantii când cuantumul ce

trebuie garantat nu depãseste echivalentul în lei a 500 euro. Art. 212. – (1) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãtii vamale constituirea

garantiei, aceasta poate fi cerutã de autoritatea vamalã atâta timp cât se considerã cã datoria vamalã care a luat sau poate lua nastere nu este sigur cã se va achita în termenul legal.

(2) Când garantia nu este solicitatã, autoritatea vamalã poate cere de la persoana mentionatã la art. 211

alin. (1) un angajament de asumare a obligatiilor pe care aceastã persoanã trebuie sã le îndeplineascã

în mod legal.

(3) Garantia mentionatã la alin. (1) este solicitatã în momentul aplicãrii reglementãrilor care prevãd constituirea unei asemenea garantii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamalã considerã cã nu este sigur cã datoria vamalã care a luat sau poate lua nastere se va achita în termenul legal.

Art. 213. – La cererea persoanei mentionate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamalã poate permite constituirea unei garantii globale, care sã acopere douã sau mai multe operatiuni vamale pentru care a luat sau poate lua nastere o datorie vamalã.

Art. 214. – (1) Atunci când legislatia vamalã prevede constituirea unei garantii si sub rezerva dispozitiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamalã stabileste cuantumul unei astfel de garantii la un nivel egal cu:

a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilitã cu certitudine în momentul solicitãrii garantiei;

b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua nastere, asa cum a fost estimatã de autoritatea vamalã în alte cazuri.

Page 140: Politici Comerciale

(2) Când se constituie o garantie globalã pentru datorii vamale al cãror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garantii este stabilit la un nivel care sã permitã acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.

(3) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãtii vamale constituirea garantiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamalã în asa fel încât sã nu depãseascã nivelul prevãzut la alin. (1) si (2).

Art. 215. – O garantie se poate constitui: a) printr-un depozit bãnesc; b) printr-un garant. Art. 216. – (1) Depozitul bãnesc se constituie în lei. (2) Depozitul bãnesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de

decontare recunoscute ca mijloace de platã de cãtre trezoreria statului.

Art. 217. – (1) Garantul se angajeazã în scris sã plãteascã în solidar cu debitorul suma garantatã a datoriei vamale care devine exigibilã.

(2) Garantul este o tertã persoanã stabilitã în România si acceptatã de autoritatea vamalã. (3) Autoritatea vamalã poate refuza sã accepte un garant când acesta nu conferã siguranta achitãrii

datoriei vamale în termenul prevãzut. Art. 218. – Persoana obligatã sã constituie garantia are dreptul de a alege între modalitãtile de

constituire a acesteia prevãzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate sã nu accepte modalitatea de constituire a garantiei propuse, când aceasta este incompatibilã cu buna functionare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamalã poate solicita ca garantia aleasã sã fie mentinutã pentru o anumitã perioadã de timp.

Art. 219. – (1) Prin regulamentul vamal se pot stabili si alte modalitãti de constituire a garantiei decât cele prevãzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care existã siguranta cã datoria vamalã se achitã, ca un depozit în numerar sã nu îndeplineascã conditiile prevãzute la art. 216.

(2) Autoritatea vamalã refuzã garantia propusã de debitorul vamal când considerã cã o astfel de garantie nu poate asigura plata datoriei vamale.

Art. 220. – Când autoritatea vamalã constatã cã garantia constituitã nu mai asigurã plata datoriei vamale în termenul prevãzut sau nu mai este suficientã pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicitã persoanei mentionate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, sã constituie o garantie suplimentarã sau sã înlocuiascã garantia initialã cu o garantie nouã.

Art. 221. – (1) Garantia nu se elibereazã pânã în momentul în care datoria vamalã pentru care a fost constituitã nu se stinge sau nu mai poate lua nastere.

Când datoria vamalã se stinge sau nu mai poate lua nastere, se elibereazã garantia. (2) Când datoria vamalã a fost stinsã partial sau poate lua nastere numai cu privire la o parte a

cuantumului care a fost garantat, o parte a garantiei este eliberatã la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauzã justificã o astfel de mãsurã.

Art. 222. – În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de cãtre Autoritatea Nationalã

a Vãmilor si aprobatã de ministrul finantelor publice, autoritatea vamalã poate acorda scutire de la

obligatia garantãrii datoriei vamale.

Page 141: Politici Comerciale

CAPITOLUL II Nasterea datoriei vamale

Art. 223. – (1) Datoria vamalã la import ia nastere prin:

a) punerea în liberã circulatie a mãrfurilor supuse drepturilor de import; b) plasarea unor astfel de mãrfuri sub regimul de admitere temporarã cu exonerare partialã de

drepturi de import. (2) Datoria vamalã se naste în momentul acceptãrii declaratiei vamale în cauzã. (3) Debitorul este declarantul. În situatia unei reprezentãri indirecte, persoana pe seama cãreia se

face declaratia vamalã este, de asemenea, debitor. Când se întocmeste o declaratie vamalã pentru unul din regimurile mentionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul cã toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informatiile necesare la întocmirea declaratiei si care stiau sau care ar fi trebuit sã stie cã aceste informatii erau false sunt, de asemenea, debitori.

Art. 224. – (1) Datoria vamalã la import ia nastere si prin: a) introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor supuse drepturilor de import; b) introducerea ilegalã a mãrfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonã liberã sau

antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegalã reprezintã orice introducere care încalcã dispozitiile art. 64–67 si art. 195 lit. b).

(2) Datoria vamalã se naste în momentul în care mãrfurile sunt introduse ilegal. (3) Debitorii sunt: a) persoana care introduce ilegal mãrfurile în cauzã; b) orice persoanã care a participat la introducerea ilegalã a mãrfurilor si care stia sau ar fi trebuit sã

stie cã o astfel de introducere este ilegalã; c) orice persoanã care a cumpãrat sau a detinut mãrfurile în cauzã si care stia sau ar fi trebuit sã

stie, în momentul achizitionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost introduse ilegal. Art. 225. – (1) Datoria vamalã la import ia nastere si prin sustragerea de sub supraveghere vamalã

a mãrfurilor supuse drepturilor de import. (2) Datoria vamalã se naste în momentul sustragerii mãrfurilor de sub supraveghere vamalã. (3) Debitorii sunt: a) persoana care a sustras mãrfurile de sub supraveghere vamalã; b) orice persoanã care a participat la aceastã sustragere si care stia sau ar fi trebuit sã stie cã

mãrfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamalã; c) orice persoanã care a cumpãrat sau a detinut mãrfurile în cauzã si care stia sau ar fi trebuit sã

stie, în momentul achizitionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamalã;

d) dupã caz, persoana care trebuie sã execute obligatiile care rezultã din depozitarea temporarã a mãrfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mãrfuri.

Art. 226. – (1) Datoria vamalã la import ia nastere si prin: a) neîndeplinirea uneia dintre obligatiile care rezultã, în privinta mãrfurilor supuse drepturilor de

import, din depozitarea lor temporarã sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate; b) nerespectarea unei conditii care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau

acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finalã.

Page 142: Politici Comerciale

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplicã numai când se stabileste cã iregularitãtile prevãzute la lit. a) si b) nu au efecte semnificative asupra utilizãrii corecte a depozitãrii temporare sau a regimului vamal avut în vedere.

(3) Datoria vamalã se naste fie în momentul în care obligatia a cãrei neexecutare genereazã datoria vamalã înceteazã a mai fi îndeplinitã, fie în momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauzã, când se stabileste ulterior cã o conditie stabilitã pentru plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în functie de destinatia finalã a mãrfurilor, nu a fost îndeplinitã.

(4) Debitorul este fie persoana cãreia i se cere îndeplinirea obligatiilor apãrute, în privinta mãrfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitãrii lor temporare sau a utilizãrii regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana cãreia i s-a cerut respectarea conditiilor care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub acel regim.

Art. 227. – (1) Datoria vamalã la import ia nastere prin consumul sau utilizarea într-o zonã liberã sau antrepozit liber a mãrfurilor supuse drepturilor de import, în alte conditii decât cele prevãzute în legislatia în vigoare. Când mãrfurile dispar si disparitia lor nu poate fi justificatã în mod temeinic autoritãtii vamale, aceasta poate considera cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în zona liberã sau antrepozitul liber.

(2) Datoria vamalã se naste în momentul în care mãrfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oarã în alte conditii decât cele prevãzute de legislatia în vigoare.

(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mãrfurile, precum si orice persoanã care a participat la aceastã consumare sau utilizare si care stia sau ar fi trebuit sã stie cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în alte conditii decât cele prevãzute de legislatia în vigoare.

(4) Când autoritatea vamalã considerã cã mãrfurile care au dispãrut au fost consumate sau utilizate

într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber si nu este posibilã aplicarea alin. (3), persoana obligatã la

plata datoriei vamale este ultima persoanã cunoscutã de autoritatea vamalã ca fiind în posesia

mãrfurilor.

Art. 228. – (1) Prin exceptie de la prevederile art. 224 si ale art. 226 alin. (1) lit. a), se considerã cã nu a luat nastere nici o datorie vamalã la import pentru o marfã când persoana interesatã face dovada cã neîndeplinirea obligatiilor ce rezultã din dispozitiile art. 64–67 si art. 195 lit. b) sau pãstrarea mãrfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mãrfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mãrfurilor respective ca rezultat al naturii mãrfurilor, cazului fortuit ori al fortei majore sau ca o consecintã a aprobãrii de cãtre autoritatea vamalã. În sensul prezentului alineat, mãrfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de cãtre orice persoanã.

(2) În acelasi mod se considerã cã nu a luat nastere nici o datorie vamalã la import pentru mãrfurile puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finalã, când astfel de mãrfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autoritãtii vamale.

Art. 229. – Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se considerã cã nu a luat nastere nici o datorie vamalã pentru mãrfurile puse în liberã circulatie cu drepturi de import reduse sau zero, în functie de destinatia lor finalã, orice resturi sau deseuri care rezultã dintr-o astfel de distrugere se considerã a fi mãrfuri strãine.

Art. 230. – Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naste o datorie vamalã pentru mãrfurile care beneficiazã la import de drepturi de import reduse în functie de destinatia lor finalã,

Page 143: Politici Comerciale

cuantumul achitat când mãrfurile au fost puse în liberã circulatie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Aceastã dispozitie se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul în care ia nastere o datorie vamalã pentru deseurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mãrfuri.

Art. 231. – (1) Datoria vamalã la export ia nastere prin exportul mãrfurilor supuse drepturilor de export, în afara teritoriului vamal al României, si pentru care s-a întocmit o declaratie vamalã.

(2) Datoria vamalã la export se naste în momentul în care este acceptatã declaratia vamalã. (3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face

declaratia este, de asemenea, debitor. Art. 232. – (1) Datoria vamalã la export ia nastere si prin scoaterea mãrfurilor supuse drepturilor

de export de pe teritoriul vamal al României fãrã declaratie vamalã. (2) Datoria vamalã se naste în momentul în care mãrfurile pãrãsesc efectiv teritoriul vamal. (3) Debitorul este persoana care a scos mãrfurile, precum si orice persoanã care a participat la

aceastã operatiune si care cunostea sau ar fi trebuit sã cunoascã faptul cã nu s-a depus o declaratie vamalã, desi aceasta ar fi trebuit sã fie depusã.

Art. 233. – (1) Datoria vamalã la export ia nastere si prin nerespectarea conditiilor în care era permisã iesirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau partialã de drepturi de export.

(2) Datoria vamalã se naste în momentul în care mãrfurile primesc o destinatie diferitã de cea pentru care li s-a permis sã pãrãseascã teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau partialã de drepturi de export sau, dacã autoritatea vamalã nu poate determina aceastã datã, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii conditiilor care au dat dreptul la exonerare.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaratia este, de asemenea, debitor.

Art. 234. – (1) Datoria vamalã prevãzutã la art. 223–227 si art. 231–233 ia nastere chiar dacã se referã la mãrfuri care fac obiectul mãsurilor de prohibitie sau restrictie la import sau la export, indiferent de natura acestora.

(2) Datoria vamalã nu ia nastere la introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a banilor falsi sau la introducerea drogurilor si substantelor psihotrope care nu intrã în circuitul economic strict supravegheat de autoritãtile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale si stiintifice.

(3) În cazul infractiunilor vamale, datoria vamalã serveste la determinarea temeiului de pornire a urmãririi penale si a pedepselor penale.

(4) Dispozitiile prevãzute la alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor si contraventiilor vamale. Art. 235. – Când legislatia vamalã prevede un tratament tarifar favorabil în functie de natura sau

destinatia finalã a mãrfurilor, o scutire sau o exonerare totalã sau partialã de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206–209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplicã si în cazurile în care a luat nastere o datorie vamalã potrivit prevederilor art. 224–227, ale art. 232 sau 233, cu conditia ca persoana respectivã sã nu fie acuzatã de fraudã sau de neglijentã si sã prezinte dovada cã au fost îndeplinite celelalte conditii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerãrii.

Art. 236. – Când existã mai multi debitori pentru aceeasi datorie vamalã, acestia sunt obligati sã plãteascã în solidar.

Art. 237. – (1) Cu exceptia dispozitiilor contrare prevãzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determinã pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale.

(2) Când nu este posibilã stabilirea precisã a momentului la care a luat nastere datoria vamalã, data avutã în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mãrfuri este aceea la care autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se gãsesc într-o situatie care determinã nasterea datoriei vamale. Când autoritatea vamalã detine informatii pe baza cãrora poate stabili cã datoria vamalã a luat nastere

Page 144: Politici Comerciale

înainte de data constatãrii, cuantumul drepturilor de import sau de export se determinã pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepãrtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informatii.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile si conditiile în care se aplicã dobânzi compensatorii,

pentru a evita obtinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de nastere a datoriei vamale sau

înscrierii în evidentele contabile.

Art. 238. – (1) Datoria vamalã ia nastere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o. (2) Dacã nu se poate stabili locul mentionat la alin. (1), datoria vamalã ia nastere la locul unde

autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se aflã într-o situatie care genereazã datoria vamalã. (3) Dacã mãrfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat si dacã locul nu poate

fi determinat conform alin. (1) si (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamalã ia nastere la locul unde mãrfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.

(4) În cazul în care informatiile aflate la dispozitia autoritãtii vamale permit sã stabileascã faptul cã datoria vamalã luase deja nastere când mãrfurile se aflau în alt loc la o datã anterioarã, se considerã cã datoria vamalã a luat nastere în locul unde se poate stabili cã mãrfurile se aflau în momentul cel mai îndepãrtat în timp, în care se poate stabili existenta unei datorii vamale.

Art. 239. – (1) În mãsura în care acordurile încheiate de România prevãd acordarea unui tratament tarifar preferential la importul în alte tãri al mãrfurilor originare din România, când mãrfurile au fost obtinute în regim de perfectionare activã si sub rezerva cã mãrfurile strãine încorporate în mãrfurile originare sunt supuse plãtii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obtinerii în alte tãri a acestui tratament tarifar preferential duce la nasterea datoriei vamale la import.

(2) Momentul în care ia nastere aceastã datorie vamalã este considerat a fi momentul acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaratiei vamale de export al mãrfurilor în cauzã.

(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se întocmeste declaratia vamalã este, de asemenea, debitor.

(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzãtor acestei datorii vamale este determinat în aceleasi conditii ca si când ar rezulta o datorie vamalã ca urmare a acceptãrii, la aceeasi datã, a declaratiei de punere în liberã circulatie a mãrfurilor prin care se încheie regimul de perfectionare activã. CAPITOLUL III Recuperarea cuantumului datoriei vamale SECTIUNEA 1 Înscrierea în evidenta contabilã si comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor

Art. 240. – (1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezultã dintr-o datorie vamalã, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculeazã de autoritatea vamalã în momentul în care se aflã în posesia datelor necesare si este înregistrat de aceasta în evidentele contabile sau pe alt suport echivalent.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã: a) când a fost introdusã o taxã antidumping sau compensatorie provizorie;

Page 145: Politici Comerciale

b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depãseste pe cel stabilit pe baza unei informatii obligatorii;

c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenta contabilã a

cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) Autoritatea vamalã poate sã nu înregistreze în evidentele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirãrii termenului prevãzut la art. 244 alin. (3).

Art. 241. – (1) Când ia nastere o datorie vamalã în urma acceptãrii declaratiei pentru mãrfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporarã cu exonerare partialã de drepturi de import sau a oricãrui alt act cu acelasi efect juridic ca aceastã acceptare, cuantumul corespunzãtor acestei datorii vamale este înregistrat în evidenta contabilã a biroului vamal de îndatã ce a fost calculat si cel mai târziu în ziua urmãtoare celei în care mãrfurilor li s-a acordat liberul de vamã. Cu toate acestea, dacã a fost constituitã o garantie, totalul cuantumului drepturilor aferente mãrfurilor cãrora li s-a acordat liberul de vamã si care au fost declarate de aceeasi persoanã într-o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care nu poate depãsi 31 de zile, poate fi înregistrat o singurã datã în evidenta contabilã, la sfârsitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenta contabilã se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.

(2) Când liberul de vamã se acordã cu conditia îndeplinirii prevederilor legale care reglementeazã fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenta contabilã se face în cel mult douã zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligatia de a plãti drepturile rezultate din aceastã datorie. Dacã datoria vamalã este legatã de o taxã antidumping sau compensatorie provizorie, aceastã taxã se înscrie în evidenta contabilã în cel mult douã luni de la instituirea acelei taxe.

(3) Când se naste o datorie vamalã în alte conditii decât cele mentionate la alin. (1), cuantumul corespunzãtor al drepturilor este înscris în evidenta contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã poate calcula cuantumul drepturilor si stabili debitorul acestora.

Art. 242. – (1) Termenele pentru înscrierea în evidenta contabilã prevãzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstante speciale împiedicã autoritatea vamalã sã le respecte. Prelungirea termenului nu poate depãsi 14 zile.

(2) Termenele prevãzute la alin. (1) nu se aplicã în situatii de caz fortuit sau de fortã majorã. Art. 243. – (1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenta contabilã în

conformitate cu prevederile art. 241 si 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmeazã a fi recuperate se înscrie în evidenta contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã a luat cunostintã de aceastã situatie si poate calcula suma datoratã legal si stabili debitorul.

Aceastã operatiune reprezintã înscriere ulterioarã în evidenta contabilã. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.

(2) Cu exceptia cazurilor mentionate la art. 240 alin. (2) si (3), înscrierea ulterioarã în evidenta contabilã nu este posibilã dacã:

a) decizia initialã de a nu înscrie drepturile în evidenta contabilã sau de a le înscrie la o sumã mai micã decât cea legal datoratã a fost luatã pe baza dispozitiilor generale invalidate la o datã ulterioarã de o hotãrâre judecãtoreascã;

b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenta contabilã ca urmare a unei erori din partea autoritãtii vamale care nu ar fi putut fi detectatã în conditii rezonabile de cãtre persoana obligatã

Page 146: Politici Comerciale

sã plãteascã, aceasta la rândul sãu actionând cu bunã-credintã si respectând toate dispozitiile prevãzute de legislatia în vigoare cu privire la declaratia vamalã;

c) prin regulamentul vamal se poate stabili cã autoritatea vamalã nu procedeazã la înscrierea ulterioarã în evidenta contabilã a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) În cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), când se stabileste statutul preferential al mãrfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativã care implicã autoritãtile unei alte tãri, dacã eliberarea unui certificat de cãtre aceste autoritãti se dovedeste incorectã, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectatã în mod rezonabil.

Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazeazã pe prezentarea incorectã a faptelor de cãtre exportator, cu exceptia cazului în care, mai ales, este evident cã autoritãtile care au eliberat certificatul au stiut sau ar fi trebuit sã stie cã mãrfurile nu îndeplineau conditiile prevãzute pentru a beneficia de tratamentul preferential. Se poate invoca buna-credintã a debitorului când acesta poate demonstra cã, în timpul operatiunilor comerciale în cauzã, a depus toate diligentele pentru a se asigura cã toate conditiile pentru tratamentul preferential au fost respectate.

Art. 244. – (1) Dupã înscrierea în evidenta contabilã, cuantumul drepturilor se comunicã debitorului potrivit normelor legale.

(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaratia vamalã, autoritatea vamalã poate stabili faptul cã acesta nu se comunicã debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situatia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamalã. Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacã se face uz de posibilitatea prevãzutã în prezentul alineat, acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri de cãtre autoritatea vamalã echivaleazã cu comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenta contabilã.

(3) Comunicarea cãtre debitor nu poate fi fãcutã dupã expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat nastere datoria vamalã. Acest termen se suspendã din momentul introducerii unei actiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.

(4) Când datoria vamalã este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmãrirea penalã, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu conditiile prevãzute în dispozitiile legale în vigoare, dupã expirarea termenului mentionat la alin. (3). SECTIUNEA a 2-a

Termene si modalitãti de platã a cuantumului drepturilor

Art. 245. – (1) Cuantumul drepturilor care a fãcut obiectul comunicãrii prevãzute la art. 244 se achitã de debitor în urmãtoarele termene:

a) dacã aceastã persoanã nu are dreptul la nici una dintre facilitãtile de platã prevãzute în prezenta sectiune, plata se face în termenul prevãzut în regulamentul vamal;

b) dacã persoana are dreptul la oricare dintre facilitãtile de platã prevãzute în prezenta sectiune, plata se face pânã cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilitãti.

(2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit.a), fãrã a se înlãtura aplicarea suspendãrilor prevãzute în cazul exercitãrii unei actiuni, termenul de platã nu poate depãsi 10 zile de la comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenta contabilã, în conditiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileste în asa fel încât sã nu îi permitã debitorului sã obtinã un termen pentru platã mai lung decât dacã i s-ar fi acordat o amânare a plãtii.

(3) Termenul prevãzut la alin. (2) se prelungeste, din oficiu, dacã se constatã cã persoana în cauzã a primit înstiintarea prea târziu pentru a putea sã plãteascã în termenul prevãzut. Prelungirea termenului

Page 147: Politici Comerciale

mai poate fi acordatã de autoritatea vamalã la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtit rezultã în urma unei actiuni de recuperare ulterioarã. Fãrã a se înlãtura aplicarea facilitãtilor de platã, prelungirile nu pot depãsi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligatie.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situatiile si conditiile în care se suspendã obligatia debitorului de a plãti drepturile când:

a) se întocmeste o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale; b) mãrfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscãrii ulterioare potrivit prevederilor legale; c) datoria vamalã a luat nastere în conformitate cu prevederile art. 225 si existã mai multi debitori. Art. 246. – Plata se face conform dispozitiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt

mijloc cu acelasi efect de stingere a debitului ori prin compensare. Art. 247. – În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtite de persoana în cauzã se referã

la mãrfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligatia de a plãti astfel de drepturi, autoritatea vamalã poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plãtii acelei sume în conditiile prevãzute în prezenta sectiune.

Art. 248. – Acordarea amânãrii plãtii este conditionatã de constituirea unei garantii de cãtre solicitant.

Art. 249. – Autoritatea vamalã decide care dintre urmãtoarele proceduri se foloseste când se acordã amânarea plãtii:

a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenta contabilã, în conditiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);

b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenta contabilã în conditiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care sã nu depãseascã 31 de zile;

c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au fãcut obiectul unei singure înscrieri în evidenta contabilã, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.

Art. 250. – (1) Termenul cu care este amânatã plata este de 30 de zile. Acesta se calculeazã astfel: a) în cazul în care plata este amânatã în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculeazã

începând cu ziua urmãtoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenta contabilã de cãtre autoritatea vamalã. În cazul în care se aplicã prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numãrul zilelor corespunzãtoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenta contabilã, mai putin douã zile;

b) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculeazã începând cu ziua urmãtoare celei în care expirã perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numãrul de zile corespunzãtor unei jumãtãti din numãrul de zile din perioada de globalizare;

c) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculeazã din ziua urmãtoare celei în care expirã perioada în care mãrfurilor respective li s-a acordat liberul de vamã. Termenul se reduce cu un numãr de zile corespunzãtor jumãtãtii numãrului de zile aferent perioadei în cauzã.

(2) În cazul în care numãrul zilelor din termenele mentionate la alin. (1) lit. b) si c) este impar, numãrul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) si c) este egal cu jumãtate din numãrul par imediat inferior acestui numãr impar.

(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele mentionate în alin. (1) lit. b) si c) sunt o sãptãmânã calendaristicã sau o lunã calendaristicã, plata cuantumului drepturilor care a fãcut obiectul amânãrii se poate efectua:

a) în ziua de vineri a sãptãmânii a patra urmãtoare celei în cauzã, dacã termenul este de o sãptãmânã calendaristicã;

Page 148: Politici Comerciale

b) cel târziu pânã în ziua a saisprezecea a lunii urmãtoare, dacã termenul este o lunã calendaristicã. Art. 251. – (1) Amânarea plãtii nu se acordã pentru cuantumul drepturilor care, desi

corespunzãtoare unor mãrfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligatia de a plãti astfel de drepturi, sunt totusi înscrise de autoritatea vamalã în evidenta contabilã în conformitate cu dispozitiile în vigoare referitoare la acceptarea declaratiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, pânã la expirarea termenului stabilit, informatiile necesare pentru determinarea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptatã declaratia incompletã.

(2) Amânarea plãtii poate fi acordatã în cazurile prevãzute la alin. (1) numai în situatia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenta contabilã înaintea expirãrii unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit initial a fost înscris în evidenta contabilã sau, dacã nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptatã declaratia referitoare la mãrfurile respective. Durata amânãrii plãtii acordate în astfel de conditii nu poate fi prelungitã dincolo de data expirãrii termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit initial sau care ar fi fost acordat dacã cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenta contabilã când au fost declarate mãrfurile respective.

Art. 252. – (1) Autoritatea vamalã poate acorda debitorului alte facilitãti de platã decât amânarea plãtii.

Acordarea unor astfel de facilitãti de platã trebuie: a) sã fie conditionatã de constituirea unei garantii. Nu este necesar sã se solicite o astfel de garantie

când, datoritã situatiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultãti economice sau sociale;

b) sã aibã ca rezultat perceperea, în plus fatã de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datoreazã pe întreaga perioadã amânatã sau care face obiectul unei alte facilitãti la platã si se calculeazã în asa fel încât sã fie echivalentã cu cuantumul care ar fi solicitat în acelasi scop pe piata monetarã sau financiarã nationalã.

(2) Autoritatea vamalã poate sã nu cearã dobânda pe credit dacã prin aceasta s-ar crea grave dificultãti economice sau sociale pentru debitor.

Art. 253. – Indiferent de facilitãtile de platã acordate debitorului, acesta poate plãti în orice situatie, total sau partial, cuantumul drepturilor, fãrã sã astepte expirarea termenului care i-a fost acordat.

Art. 254. – Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o tertã persoanã în locul debitorului. Art. 255. – (1) Dacã cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit: a) autoritatea vamalã utilizeazã toate cãile prevãzute de legislatia în vigoare, inclusiv executarea

silitã, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanti în cadrul regimului de tranzit;

b) se percep majorãri de întârziere, potrivit normelor în vigoare. (2) Autoritatea vamalã poate renunta sã cearã majorãri de întârziere în cazurile în care: a) datoritã situatiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultãti economice si sociale; b) cuantumul drepturilor nu depãseste nivelul stabilit prin regulamentul vamal; c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevãzut pentru platã. (3) Autoritatea vamalã poate stabili: a) perioade minime pentru calcularea majorãrilor de întârziere; b) sume minime de achitat ca majorãri de întârziere. (4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).

CAPITOLUL IV

Page 149: Politici Comerciale

Stingerea datoriei vamale

Art. 256. – (1) Fãrã a înlãtura aplicarea dispozitiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescriptie extinctivã si la imposibilitatea recuperãrii datoriei vamale în cazul constatãrii pe cale judecãtoreascã a insolvabilitãtii debitorului, datoria vamalã se stinge prin:

a) plata cuantumului drepturilor; b) remiterea cuantumului drepturilor; c) invalidarea declaratiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implicã obligatia de platã a

drepturilor; d) confiscare; e) distrugerea prin dispozitia autoritãtii vamale; f) abandonul în favoarea statului; g) pierderea mãrfurilor datoritã cazului fortuit sau fortei majore; h) scãderea cantitativã a mãrfurilor datoritã unor factori naturali, pentru partea corespunzãtoare

procentului de scãdere. (2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. d)–h) opereazã numai dacã

situatiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamã, în cazul mãrfurilor declarate pentru un regim

vamal ce implicã obligatia de platã a drepturilor.

Art. 257. – Datoria vamalã prevãzutã la art. 239 se stinge si când sunt anulate formalitãtile îndeplinite pentru obtinerea tratamentului tarifar preferential acordat în conformitate cu dispozitiile articolului mai sus mentionat. CAPITOLUL V Rambursarea si remiterea drepturilor

Art. 258. – (1) Prin rambursare se întelege restituirea totalã sau partialã a drepturilor de import sau de export care au fost achitate.

(2) Prin remitere se întelege fie decizia de a nu percepe, integral sau partial, cuantumul unei datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau partial, înscrierea în evidenta contabilã a unui drept de import sau de export care nu a fost achitat.

Art. 259. – (1) Drepturile de import sau de export sunt rambursate în mãsura în care se stabileste cã, în

momentul în care au fost plãtite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când cuantumul

lor a fost înscris în evidenta contabilã contrar dispozitiilor art. 243 alin. (2) si (3).

(2) Se procedeazã la remiterea drepturilor de import sau de export în mãsura în care se stabileste cã, în momentul în care au fost înscrise în evidenta contabilã, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau cã a fost înscris în evidenta contabilã contrar dispozitiilor art. 243 alin. (2) si (3).

(3) Nu se acordã rambursarea sau remiterea drepturilor dacã faptele care au dus la achitarea ori la înscrierea în evidenta contabilã a unei sume ce nu era legal datoratã sunt rezultatul unei actiuni deliberate din partea unei persoane interesate.

Page 150: Politici Comerciale

(4) Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri cãtre biroul vamal în cauzã într-o perioadã de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului.

(5) Termenul prevãzut la alin. (4) se prelungeste dacã persoana în cauzã face dovada cã a fost împiedicatã sã depunã cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a fortei majore.

(6) Autoritatea vamalã procedeazã la rambursare sau remitere din oficiu, când constatã, în acest termen, existenta uneia sau alteia dintre situatiile prevãzute la alin. (1) si (2).

Art. 260. – Drepturile de import sau de export sunt rambursate când se invalideazã o declaratie vamalã, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acordã în urma unei cereri depuse de persoana în cauzã în termenul prevãzut pentru depunerea cererii de invalidare a declaratiei vamale.

Art. 261. – (1) Drepturile de import sunt rambursate sau remise în mãsura în care se stabileste cã cuantumul acestora înscris în evidenta contabilã este aferent mãrfurilor plasate sub regimul vamal în cauzã si refuzate de importator, deoarece la data acceptãrii declaratiei vamale erau defecte sau nu respectau conditiile contractului în baza cãruia au fost importate. Sunt asimilate mãrfurilor defecte mãrfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vamã.

(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordã cu conditia ca:

a) mãrfurile sã nu fi fost folosite, cu exceptia unei posibile utilizãri initiale necesare pentru a se verifica dacã sunt defecte sau nu respectã termenii contractuali;

b) mãrfurile sã fie exportate de pe teritoriul vamal al României. La cererea persoanei în cauzã, autoritatea vamalã permite ca, în locul exportului, mãrfurile sã fie distruse sau plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamalã sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. În scopul de a primi una dintre aceste destinatii vamale, mãrfurile sunt considerate strãine.

(3) Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mãrfurilor care, înainte de a fi declarate la vamã, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacã se stabileste cã defectele mãrfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi putut fi detectate în decursul acestor teste.

(4) Drepturile de import sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri exceptionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.

Art. 262. – (1) Drepturile de import sau de export pot fi rambursate ori remise în alte situatii decât cele mentionate la art. 259–261:

a) care urmeazã a fi stabilite în conformitate cu regulamentul vamal; b) ca urmare a unor împrejurãri în care nu s-a constatat o Onselãtorie sau o culpã evidentã a

persoanei în cauzã. Situatiile în care se poate aplica aceastã dispozitie si procedura de urmat în acest scop sunt stabilite prin regulamentul vamal. Pentru rambursare sau remitere pot fi prevãzute conditii speciale.

(2) Drepturile sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri exceptionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.

Art. 263. – Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise în conditiile prevãzute în prezentul capitol numai când cuantumul de rambursat sau de remis depãseste nivelul stabilit prin regulamentul vamal. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate da curs unei alte cereri de rambursare sau remitere si cu privire la un cuantum mai mic.

Art. 264. – Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import sau de export, precum si a dobânzilor pe credit si a majorãrilor de întârziere încasate la efectuarea

Page 151: Politici Comerciale

plãtii acestor drepturi nu este pusã în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea acesteia, dupã aceastã perioadã autoritatea vamalã plãteste o dobândã egalã cu dobânda pe credit.

Art. 265. – Când, din eroare, a fost remisã o datorie vamalã sau a fost rambursat cuantumul drepturilor, datoria initialã devine din nou exigibilã. Orice dobândã plãtitã în temeiul prevederilor art. 264 se ramburseazã. TITLUL X Dreptul la actiune

Art. 266. – (1) Orice persoanã are dreptul de a formula actiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamalã cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale.

(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula actiune persoana care a solicitat autoritãtii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale si nu a primit un rãspuns la cererea sa în termenul legal.

Art. 267. – Când actiunea prevãzutã la art. 266 se referã la un titlu de creantã privind datoria vamalã si alte taxe si impozite datorate statului în cadrul operatiunilor vamale, înainte de depunerea actiunii se poate formula contestatie pe cale administrativã, care se solutioneazã potrivit dispozitiilor Codului de procedurã fiscalã.

Art. 268. – (1) Actiunile care privesc alte decizii decât cele prevãzute la art. 267 se formuleazã potrivit dispozitiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(2) În cazurile prevãzute la alin. (1), plângerea prealabilã nu suspendã executarea deciziei contestate.

(3) Autoritatea vamalã poate suspenda, total sau partial, executarea acestei decizii pânã la solutionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate sã considere cã decizia contestatã nu respectã reglementãrile vamale sau cã un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.

TITLUL XI

Prohibitii si restrictii

Art. 269. – (1) Sunt considerate prohibite toate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisã cu orice titlu.

(2) Sunt considerate ca restrictionate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusã unor conditii sau îndeplinirii unor formalitãti speciale.

(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisã decât cu prezentarea unei autorizatii speciale, mãrfurile sunt prohibite dacã nu sunt însotite de un astfel de document sau dacã acesta nu este valabil. TITLUL XII Sanctiuni

SECTIUNEA 1 Infractiuni

Page 152: Politici Comerciale

Art. 270. – Introducerea în sau scoaterea din tarã, prin orice mijloace, a bunurilor sau mãrfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infractiunea de contrabandã si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 271. – Introducerea în sau scoaterea din tarã, fãrã drept, de arme, munitii, materiale explozibile,

droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substante radioactive, substante toxice, deseuri,

reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infractiunea de contrabandã calificatã si se

pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, dacã legea penalã nu prevede o

pedeapsã mai mare.

Art. 272. – Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale

care se referã la alte mãrfuri sau bunuri ori la alte cantitãti de mãrfuri sau bunuri decât cele prezentate în

vamã constituie infractiunea de folosire de acte nereale si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si

interzicerea unor drepturi.

Art. 273. – Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 274. – Faptele prevãzute la art. 270–273, sãvârsite de una sau mai multe persoane înarmate ori de

douã sau mai multe persoane împreunã, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea

unor drepturi.

Art. 275. – Tentativa la infractiunile prevãzute la art. 270–274 se pedepseste. Art. 276. – Dacã faptele prevãzute la art. 270–274 sunt sãvârsite de angajati sau reprezentanti ai

unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operatiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica si interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.

Art. 277. – Când mãrfurile sau alte bunuri care au fãcut obiectul infractiunii nu se gãsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.

Art. 278. – Dispozitiile prezentei sectiuni se completeazã cu prevederile Codului penal al României, precum si cu dispozitiile penale prevãzute în alte legi speciale. SECTIUNEA a 2-a Contraventii

Art. 279. – Faptele care constituie contraventii la reglementãrile vamale, procedura de constatare si sanctionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.

Page 153: Politici Comerciale

Art. 280. – (1) Contraventiile vamale sãvârsite în incintele vamale si în locurile unde se desfãsoarã operatiuni sub supraveghere vamalã se constatã si se sanctioneazã de persoanele împuternicite de cãtre autoritatea vamalã.

(2) În cazul în care contraventiile vamale sunt constatate de organele de politie sau de alte organe cu atributii de control, în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (1), acestea au obligatia de a prezenta de îndatã actele constatatoare la autoritatea vamalã cea mai apropiatã, împreunã cu mãrfurile care fac obiectul contraventiei.

(3) Dupã verificarea încadrãrii faptei în reglementãrile vamale, autoritatea vamalã aplicã amenda si dispune, dupã caz, retinerea bunurilor, în vederea confiscãrii.

(4) Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice. Art. 281. – Dispozitiile art. 279 si 280 referitoare la contraventii se completeazã cu prevederile

Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobatã cu modificãri si completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile si completãrile ulterioare, cu exceptia art. 28 alin. (1) si (3) si art. 29. TITLUL XIII

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 282. – Dispozitiile specifice aplicabile cãlãtorilor si altor persoane fizice se stabilesc prin

regulamentul vamal.

Art. 283. – Termenele prevãzute în prezentul cod si în alte reglementãri vamale se calculeazã potrivit normelor prevãzute în Codul de procedurã civilã.

Art. 284. – Operatiunile vamale initiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri.

Art. 285. – Autoritatea Nationalã a Vãmilor este desemnatã ca autoritate competentã sã aplice pentru

România, la data aderãrii la Uniunea Europeanã, prevederile Conventiei privind utilizarea tehnologiei

informatiilor de cãtre serviciile vamale, încheiatã la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul

privind Uniunea Europeanã – JO C 316, 27 noiembrie 1995, p. 34 – si ale Conventiei cu privire la

asistenta reciprocã si cooperarea între administratiile vamale, încheiatã la 18 decembrie 1997, în

temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã – JO C 24, 23 ianuarie 1998, p. 2.

Art. 286. – Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, va aproba prin hotãrâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intrã în vigoare la aceeasi datã cu prezentul cod.

Art. 287. – Dispozitiile cuprinse în prezentul cod si în alte reglementãri vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidentele contabile, stingerea datoriei vamale si remiterea drepturilor de import, cu exceptia art. 163 si 247 din prezentul cod, se aplicã în mod corespunzãtor si pentru taxa pe valoarea adãugatã si pentru accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atributiile autoritãtii vamale.

Page 154: Politici Comerciale

Art. 288. – (1) Prezentul cod intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

(2) Pe aceeasi datã se abrogã: Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificãrile si completãrile ulterioare; art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 102/1994, cu modificãrile si completãrile ulterioare.

(3) Declararea electronicã si sistemele automatizate pentru punerea în aplicare a gestiunii de risc si schimbul electronic de date între birourile vamale de intrare, import, export si iesire, prevãzute la art. 40, 60–62 si 202–204, se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(4) Dispozitiile cuprinse la art. 245 alin. (2) si (3), art. 247, art. 252 si art. 255 alin. (2) si (3) intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

Prezenta lege asigurã aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a

Codului vamal comunitar, cu modificãrile ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãtilor Europene nr. 302/1992.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale

art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicatã.

Page 155: Politici Comerciale

ACORD DE LA MARRAKECH din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizatiei Mondiale de Comert*) EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 360 din 27 decembrie 1994 *) Traducere Partile la prezentul acord, recunoscind ca raporturile lor an domeniul comercial si economic trebuie sa fie orientate spre ridicarea nivelului de trai, realizareafolosirii integrale a fortei de munca si a unui nivel ridicat si an continua crestere a venitului real si al cererii efective si spre crestereaproductiei si a comertului cu bunuri si servicii, permitind an acelasi timp utilizarea optima a resurselor mondiale an conformitate cuobiectivul de dezvoltare durabila, an vederea protejarii si prezervarii mediului anconjurator si, totodata, a intaririi mijloacelor derealizare a acesteia antr-o maniera care sa fie compatibila cu necesitatile si preocuparile respective la diferite niveluri de dezvoltareeconomica, recunoscind, pe de alta parte, ca este necesar sa se depuna eforturi pozitive pentru ca tarile an curs de dezvoltare si, an special,cele mai putin dezvoltate dintre acestea, sa asi asigure o parte din cresterea comertului international care sa corespunda necesitatilor dezvoltarii lor economice, dornice sa contribuie la realizarea acestor obiective prin ancheierea de acorduri vizind, pe baza de reciprocitate si avantaje reciproce, reducerea substantiala a taxelor vamale si a altor obstacole an calea schimburilor comerciale, precum si eliminarea discriminarilor an relatiile comerciale internationale, hotarate, an consecinta, sa puna an aplicare un sistem comercial multilateral integrat, mai vizibil si mai durabil, care sa inglobeze Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert, rezultatele eforturilor de liberalizare a comertului antreprinse an trecut, precum si toate rezultatele negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, determinate sa prezerve principiile fundamentale si sa favorizeze realizarea obiectivelor care sustin acest sistem comercialmultilateral, convin dupa cum urmeaza: ART. 1 Instituirea organizatiei Organizatia Mondiala de Comert (denumita an continuare O.M.C.) este constituita an baza prezentului acord. ART. 2 Aria de actiune a O.M.C. 1. O.M.C. va servi drept cadru institutional comun pentru desfasurarea relatiilor comerciale dintre membrii sai an ceea ce priveste aspectele legate de acordurile si instrumentele juridice conexe anscrise an anexele*) la prezentul acord. 2. Acordurile si instrumentele juridice conexe cuprinse an anexele nr. 1, 2 si 3 (denumite an continuare acorduri comerciale multilaterale) fac parte integranta din prezentul acord si sant obligatorii pentru toti membrii. 3. Acordurile si instrumentele juridice conexe cuprinse an anexa nr. 4 (denumite an continuare acorduri comerciale plurilaterale) fac parte, de asemenea, din prezentul acord pentru membrii care le-au acceptat si sant obligatorii pentru acesti membri. Acordurile comerciale plurilaterale nu creeaza nici obligatii si nici drepturi pentru membrii care nu le-au acceptat. 4. Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert 1994, astfel cum este cuprins an anexa nr. 1A (an continuare denumit G.A.T.T.1994) este distinct din punct de vedere juridic de Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert datat 30 octombrie 1947, anexat la Actul final adoptat la ancheierea celei de-a

Page 156: Politici Comerciale

doua sesiuni a Comisiei Pregatitoare a Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Utilizarea Fortei de Munca, astfel cum acesta a fost rectificat, amendat sau modificat ulterior (denumit an continuare G.A.T.T. 1947). ART. 3 Functiile O.M.C. 1. O.M.C. va facilita punerea an aplicare, administrarea si functionarea prezentului acord si a acordurilor comerciale multilaterale, va favoriza realizarea obiectivelor acestora si va servi, de asemenea, drept cadru pentru administrarea si functionarea acordurilor comerciale plurilaterale. 2. O.M.C. va fi forumul pentru negocieri antre membrii sai cu privire la relatiile lor comerciale multilaterale referitoare la probleme vizate an acordurile cuprinse an anexele la prezentul acord. O.M.C. va putea, de asemenea, sa serveasca drept forum pentru alte negocieri antre membrii sai cu privire la relatiile lor comerciale multilaterale, precum si drept cadru pentru punerea an aplicare a rezultatelor acestor negocieri, conform celor ce vor putea fi decise de catre Conferinta ministeriala. 3. O.M.C. va administra Memorandumul de acord privind regulile si procedurile de reglementare a diferendelor (denumit an continuare Memorandum de acord privind reglementarea diferendelor), cuprins an anexa nr. 2 la prezentul acord. 4. O.M.C. va administra Mecanismul de examinare a politicilor comerciale (denumit an continuare TPRM), prevazut an anexa nr. 3 la prezentul acord. 5. In scopul asigurarii unei mai mari coerente an elaborarea politicilor economice la nivel mondial, O.M.C. va coopera, dupa cum va fi adecvat, cu Fondul Monetar International si cu Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si cu institutiile sale afiliate. ART. 4 Structura O.M.C. 1. Va fi constituita o conferinta ministeriala compusa din reprezentantii tuturor membrilor, care se va reuni cel putin o data la 2 ani. Conferinta ministeriala va exercita functiile O.M.C. si va lua masurile necesare an acest scop. Conferinta ministeriala va fi abilitata sa ia decizii cu privire la toate aspectele tinand de orice acord comercial multilateral, daca un membru solicita aceasta, conform prevederilor specifice referitoare la luarea deciziilor, care sant enuntate an prezentul acord si an acordul comercial multilateral respectiv. 2. Va fi constituit un consiliu general compus din reprezentantii tuturor membrilor, care se va reuni dupa cum va fi adecvat. In intervalul dintre reuniunile Conferintei ministeriale, functiile acesteia vor fi exercitate de catre Consiliul general. Consiliul general va exercita si functiile care ai sant conferite prin prezentul acord. El asi va stabili propriile reguli de procedura si va aproba regulile de procedura ale comitetelor prevazute la paragraful 7. 3. Consiliul general se va reuni, dupa cum va fi adecvat, pentru a se achita de functiile Organului de reglementare a diferendelor prevazut an Memorandumul de acord privind reglementarea diferendelor. Organul de reglementare a diferendelor va putea avea propriul sau presedinte si asi va stabili regulile de procedura pe care le va aprecia necesare pentru a se achita de aceste functii. 4. Consiliul general se va reuni, dupa cum va fi adecvat, pentru a se achita de functiile Organului de examinare a politicilor comerciale prevazut an TPRM. Organul de examinare a politicilor comerciale va putea avea propriul sau presedinte si asi va stabili propriile reguli de procedura pe care le va considera necesare pentru a se achita de aceste functii. 5. Va fi constituit un consiliu pentru comertul cu bunuri, un consiliu pentru comertul cu servicii si un consiliu pentru aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuala (an continuare denumit Consiliul pentru TRIPS), care vor actiona sub andrumarea generala a Consiliului general. Consiliul pentru comert cu bunuri va superviza functionarea acordurilor comerciale multilaterale cuprinse an anexa nr. 1 A.

Page 157: Politici Comerciale

Consiliul pentru comertul cu servicii va superviza functionarea Acordului General pentru Comertul cu Servicii (an continuare denumit G.A.T.S.). Consiliul pentru TRIPS va superviza functionarea Acordului privind aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuala (an continuare denumit Acordul privind TRIPS). Aceste consilii vor exercita functiile care le sant atribuite prin acordurile respective, precum si de catre Consiliul general. Ele asi vor stabili reguli proprii de procedura, sub rezerva aprobarilor de catre Consiliul general. Reprezentantii tuturor membrilor vor putea participa la aceste consilii. Aceste consilii se vor reuni dupa cum va fi necesar pentru a se achita de functiile lor. 6. Consiliul pentru comertul cu bunuri, Consiliul pentru comertul cu servicii si Consiliul pentru TRIPS vor constitui propriile lor organe subsidiare, dupa necesitati. Aceste organe subsidiare asi vor stabili reguli de procedura sub rezerva aprobarii lor de catre consiliul respectiv. 7. Conferinta ministeriala va constitui un comitet pentru comert si dezvoltare, un comitet pentru restrictii aplicate pentru motive de balanta de plati si un comitet pentru buget, finante si administratie, care vor exercita functiile care le sant atribuite prin prezentul acord, precum si prin acordurile comerciale multilaterale, ca si orice alte functii suplimentare care le vor fi atribuite de catre Consiliul general, si va putea constitui comitete suplimentare carora le va conferi functiile pe care le va considera adecvate. In cadrul functiilor sale, Comitetul pentru comert si dezvoltare va examina periodic dispozitiile speciale ale acordurilor comerciale multilaterale an favoarea tarilor cel mai putin dezvoltate membre si va raporta Consiliului general pentru ca acesta sa ia masurile adecvate. Reprezentantii tuturor membrilor vor putea participa la aceste comitete. 8. Organele prevazute an acordurile comerciale plurilaterale vor exercita functiile care le sant atribuite an virtutea acestor acorduri si vor actiona an cadrul institutional al O.M.C. Ele vor informa regulat Consiliul general asupra activitatii lor. ART. 5 Relatii cu alte organizatii 1. Consiliul general va ancheia aranjamente adecvate pentru a asigura o cooperare eficienta cu celelalte organizatii interguvernamentale care au functii conexe cu cele ale O.M.C. 2. Consiliul general va putea ancheia aranjamente corespunzatoare pentru consultare si cooperare cu organizatiile neguvernamentale care se ocupa de aspecte conexe celor pe care le gestioneaza O.M.C. ART. 6 Secretariat 1. Se va constitui un secretariat al O.M.C. (an continuare denumit Secretariatul) condus de un director general. 2. Conferinta ministeriala va numi directorul general si va adopta reguli referitoare la puterile, atributiile, conditiile de lucru si durata mandatului directorului general. 3. Directorul general va numi membrii personalului Secretariatului si va stabili atributiile si conditiile de angajare a lor, conform regulilor adoptate de catre Conferinta ministeriala. 4. Functiile directorului general si ale personalului Secretariatului vor avea un caracter exclusiv international. In andeplinirea sarcinilor lor, directorul general si personalul Secretariatului nici nu vor solicita si nici nu vor accepta instructiuni din partea nici unui govern sau autoritati exterioare O.M.C. Ei se vor abtine de la orice act incompatibil cu situatia lor de functionari internationali. Membrii O.M.C., vor respecta caracterul international al functiilor directorului general si ale personalului Secretariatului si nu vor incerca sa-I influenteze pe acestia an andeplinirea sarcinilor lor. ART. 7 Buget si contributii

Page 158: Politici Comerciale

1. Directorul general va prezenta Comitetului pentru buget, finante si administratie proiectul de buget si raportul financiar anual al O.M.C. Comitetul pentru buget, finante si administratie va examina proiectul de buget si raportul financiar anual prezentat de catre directorul general si va face recomandari cu privire la acestea Consiliului general. Proiectul de buget anual va fi supus aprobarii Consiliului general. 2. Comitetul pentru buget, finante si administratie va propune Consiliului general un regulament financiar care va include dispozitii referitoare la: a) baremul contributiilor prin care se repartizeaza cheltuielile O.M.C., antre membrii sai; si b) masurile ce trebuie luate an ceea ce priveste membrii care au arierate cu privire la contributiile lor. Regulamentul financiar va fi bazat, an masura an care va fi realizabil, pe regulile si practicile G.A.T.T. 1947. 3. Consiliul general va adopta regulamentul financiar si proiectul de buget anual cu o majoritate de doua treimi, cuprinzand mai mult de jumatatea membrilor O.M.C. 4. Fiecare membru va varsa la O.M.C., an cel mai scurt timp, contributia corespunzatoare partii sale din cheltuielile O.M.C., conform regulamentului financiar adoptat de catre Consiliul general. ART. 8 Statutul O.M.C. 1. O.M.C. va avea personalitate juridica si fiecare dintre membrii sai ai va conferi capacitatea juridica necesara pentru exercitarea functiilor sale. 2. Fiecare membru va conferi O.M.C. privilegiile si imunitatile necesare pentru exercitarea functiilor sale. 3. Functionarilor O.M.C. si reprezentantilor membrilor li se vor acorda, de catre fiecare dintre membri, privilegiile si imunitatile care le vor fi necesare pentru exercitarea total independenta a functiilor lor an raport cu O.M.C. 4. Privilegiile si imunitatile care vor fi acordate, de catre un membru O.M.C., functionarilor sai si reprezentantilor membrilor sai, vor fi analoage privilegiilor si imunitatilor anscrise an Conventia privind privilegiile si imunitatile institutiilor specializate, aprobata de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 21 noiembrie 1947. 5. O.M.C. va putea ancheia un acord de sediu. ART. 9 Luarea deciziilor 1. O.M.C. va pastra practica de luare a deciziilor prin consens urmata an virtutea G.A.T.T. 1947 *1). Cu exceptia unor dispozitii contrare, an cazul an care nu va fi posibil sa se ajunga la o decizie prin consens, decizia cu privire la problema examinata va fi luata prin vot. La reuniunile Conferintei ministeriale si ale Consiliului general, fiecare membru O.M.C. va dispune de un vot. In cazurile an care Comunitatile Europene vor exercita dreptul lor la vot, ele vor dispune de un numar de voturi egal cu cel al numarului statelor lor nmembre*2) care sant membri O.M.C. Deciziile Conferintei ministeriale si ale Consiliului general vor fi luate prin majoritatea voturilor exprimate, cu conditia ca prezentul acord sau acordul comercial multilateral respectiv sa nu dispuna an alt mod*3). 2. Conferinta ministeriala si Consiliul general vor avea puterea exclusiva de a adopta interpretari ale prezentului acord si ale acordurilor comerciale multilaterale. In cazul interpretarii unui acord comercial multilateral cuprins an anexa nr. 1, ele asi vor exercita autoritatea pe baza unei recomandari a consiliului care supervizeaza functionarea acordului respectiv. Decizia de adoptare a unei interpretari va fi luata cu o majoritate de trei patrimi din numarul membrilor. Prezentul paragraf nu va fi utilizat antr-o maniera care sa fie susceptibila sa erodeze dispozitiile art. 10 referitor la amendamente. 3. In circumstante exceptionale, Conferinta ministeriala va putea decide sa acorde unui membru o derogare de la una dintre obligatiile care ai sant impuse prin prezentul acord sau prin unul dintre

Page 159: Politici Comerciale

acordurile comerciale multilaterale, cu conditia ca o astfel de decizie sa fie luata de catre trei patrimi*4) din numarul membrilor, daca nu se prevede altfel an acest paragraf. a) O cerere de derogare referitoare la prezentul acord va fi prezentata Conferintei ministeriale pentru examinare conform practicii de luare a deciziilor prin consens. Conferinta ministeriala va stabili un termen pentru examinarea cererii care nu va depasi 90 de zile. Daca nu se antruneste consensul an cadrul acestui termen, orice decizie de acordare a unei derogari va fi luata de catre trei patrimi*4) din numarul membrilor. b) O cerere de derogare referitoare la acordurile comerciale multilaterale cuprinse an anexele nr. 1 A, 1 B sau 1 C si an anexele acestora va fi prezentata mai antai Consiliului pentru comertul cu bunuri, Consiliului pentru comertul cu servicii sau Consiliului TRIPS, dupa caz, pentru examinare, antr-un termen care nu va depasi 90 de zile. La sfarsitul acestui termen, consiliul sesizat va prezenta un raport Conferintei ministeriale. 4. O decizie luata de catre Conferinta ministeriala an vederea acordarii unei derogari va indica circumstantele exceptionale care justifica decizia, modalitatile si conditiile care reglementeaza aplicarea derogarii si data la care aceasta expira. Orice derogare acordata pentru o perioada mai mare de un an va fi reexaminata de catre Conferinta ministeriala cel mai tirziu la un an dupa ce ea a fost acordata si, an continuare, an fiecare an pana cand aceasta anceteaza. La fiecare examinare, Conferinta ministeriala va determina daca circumstantele exceptionale care au justificat derogarea se mentin si daca modalitatile si conditiile care ansotesc derogarea au fost respectate. Pe baza examinarii anuale, Conferinta ministeriala va putea prelungi, modifica sau abroga derogarea. 5. Deciziile an baza unui acord comercial plurilateral, inclusiv orice decizii referitoare la interpretari si derogari, vor fi guvernate prin dispozitiile acordului respectiv. ART. 10 Amendamente 1. Orice membru al O.M.C. va putea lua initiativa unei propuneri de amendamente la dispozitiile prezentului acord sau ale acordurilor comerciale multilaterale cuprinse an anexa nr. 1, prezentind respectiva propunere Conferintei ministeriale. Consiliile enumerate an paragraful 5 al art. 4 vor putea, de asemenea, sa prezinte Conferintei ministeriale propuneri de amendamente la dispozitiile acordurilor comerciale multilaterale respective cuprinse an anexa nr. 1, carora ele le supervizeaza functionarea. Cu exceptia cazului an care Conferinta ministeriala decide asupra unei perioade mai lungi, antr-o perioada de 90 de zile dupa ce propunerea a fost prezentata oficial Conferintei ministeriale, orice decizie a Conferintei ministeriale de a prezenta membrilor, spre acceptare, amendamentul propus va fi luata prin consens. Cu conditia ca dispozitiile paragrafelor 2, 5 sau 6 sa nu fie aplicabile, aceasta decizie va preciza daca dispozitiile paragrafelor 3 sau 4 se vor aplica. Daca exista consens, Conferinta ministeriala va prezenta imediat membrilor, spre acceptare, amendamentul propus. Daca nu exista consens la o reuniune a Conferintei ministeriale anauntrul perioadei stabilite, Conferinta ministeriala va decide, cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor, sa prezinte sau sa nu prezinte acestora, spre acceptare, amendamentul propus. Sub rezerva dispozitiilor paragrafelor 2, 5 si 6, dispozitiile paragrafului 3 vor fi aplicabile amendamentului propus, cu exceptia cazului an care Conferinta ministeriala decide, cu o majoritate de trei patrimi din numarul membrilor, ca dispozitiile paragrafului 4 sa fie aplicate. 2. Amendamentele la dispozitiile prezentului articol si la dispozitiile articolelor enumerate mai jos nu vor intra an vigoare decat daca ele vor fi acceptate de catre toti membrii: - art. 9 al prezentului acord; - art. I si II ale G.A.T.T. 1994; - art. II : I al G.A.T.S.; - art. 4 al Acordului privind TRIPS.

Page 160: Politici Comerciale

3. Amendamentele la dispozitiile prezentului acord sau la acordurile comerciale multilaterale cuprinse an anexele 1 A si 1 C, altele decat cele care sant enumerate la paragrafele 2 si 6, de natura sa modifice drepturile si obligatiile membrilor, vor intra an vigoare cu privire la membrii care le vor fi acceptat, imediat ce ele vor fi fost acceptate de catre doua treimi din numarul membrilor si, ulterior, fata de orice alt membru, imediat ce acesta le va fi acceptat. Conferinta ministeriala va putea decide, cu o majoritate de trei patrimi din numarul membrilor, ca un amendament care a devenit efectiv an virtutea prezentului paragraf este de o asemenea natura ancat toti membrii care nu-l accepta antr-un termen fixat de catre Conferinta ministeriala an fiecare caz an parte vor putea sa se retraga din O.M.C. sau sa continue sa fie membri ai acesteia cu consimtamantul Conferintei ministeriale. 4. Amendamentele la dispozitiile prezentului acord sau la acordurile comerciale multilaterale cuprinse an anexele nr. 1 A si 1 C, altele decat cele care sant enumerate la paragrafele 2 si 6, de o natura care nu modifica drepturile si obligatiile membrilor, vor avea efect fata de toti membrii imediat ce acestea vor fi fost acceptate de catre doua treimi din numarul membrilor. 5. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 de mai sus, amendamentele la partile I, a II-a si a III-a ale G.A.T.S. si la anexele respective vor intra an vigoare, cu privire la membrii care le vor fi acceptat, imediat ce acestea vor fi fost acceptate de catre doua treimi din numarul membrilor si, ulterior, cu privire la fiecare membru, imediat ce acesta le va fi acceptat. Conferinta ministeriala va putea decide, cu o majoritate de trei patrimi din numarul membrilor, ca un amendament care va fi intrat an vigoare an virtutea dispozitiei precedente este de o asemenea natura ancat orice membru care nu-l va fi acceptat antr-un termen fixat de Conferinta ministeriala an fiecare caz an parte poate sa se retraga din O.M.C. sau sa continue sa fie membru al acesteia cu consimtamantul Conferintei ministeriale. Amendamentele la partile a IV-a, a V-a si a VI- ale G.A.T.S. si la anexele respective vor intra an vigoare, fata de toti membrii, imediat ce acestea vor fi fost acceptate de catre doua treimi din numarul membrilor. 6. Indiferent de celelalte dispozitii ale prezentului articol, amendamentele la Acordul privind TRIPS, care raspund cerintelor paragrafului 2 al art. 71 din acordul respectiv, vor putea fi adoptate de Conferinta ministeriala fara alta procedura de acceptare formala. 7. Orice membru care va accepta un amendament la prezentul acord sau la un acord comercial multilateral cuprins an anexa nr. 1 va depune un instrument de acceptare la directorul general al O.M.C. an termenul fixat de Conferinta ministeriala pentru acceptare. 8. Orice membru al O.M.C. va putea initia o propunere de amendament la dispozitiile acordurilor comerciale multilaterale cuprinse an anexele nr. 2 si 3, prezentind respectiva propunere Conferintei ministeriale. Decizia de aprobare a amendamentelor la acordul comercial multilateral cuprins an anexa nr. 2 va fi luata numai prin consens, iar amendamentele respective vor intra an vigoare cu privire la toti membrii imediat ce vor fi fost aprobate de catre Conferinta ministeriala. Deciziile de aprobare a amendamentelor la acordul comercial multilateral cuprins an anexa nr. 3 vor intra an vigoare, cu privire la toti membrii, imediat ce Conferinta ministeriala le va fi aprobat. 9. Conferinta ministeriala, la cererea membrilor parti la un acord comercial, va putea decide exclusiv prin consens sa adauge acest acord an anexa nr. 4. Conferinta ministeriala, la cererea membrilor parti la un acord comercial plurilateral, va putea decide sa excluda acordul respectiv din anexa nr. 4. 10. Amendamentele la un acord comercial plurilateral vor fi guvernate de dispozitiile respectivului acord. ART. 11 Membri originari 1. Partile contractante la G.A.T.T. 1947 la data intrarii an vigoare a prezentului acord si Comunitatile Europene, care accepta prezentul acord si acordurile comerciale multilaterale si pentru care listele de

Page 161: Politici Comerciale

concesii si angajamente sant anexate la G.A.T.T. 1994, precum si pentru care listele de angajamente specifice sant anexate la G.A.T.S., vor deveni membri originari ai O.M.C. 2. earile cel mai putin dezvoltate recunoscute ca atare de catre Natiunile Unite nu vor fi tinute sa-si asume angajamente si sa faca concesii decat antr-o masura compatibila cu necesitatile de dezvoltare, financiare si comerciale ale fiecareia dintre ele sau cu capacitatile lor administrative si institutionale. ART. 12 Aderare 1. Orice stat sau teritoriu vamal distinct avand deplina autonomie an desfasurarea relatiilor sale comerciale externe si pentru alte aspecte cuprinse an prezentul acord si an acordurile comerciale multilaterale va putea adera la prezentul acord an conditiile ce se vor conveni antre acesta si O.M.C. Aceasta aderare va fi valabila pentru prezentul acord si pentru acordurile comerciale multilaterale care-i sant anexate. 2. Deciziile referitoare la aderare vor fi luate de Conferinta ministeriala. Conferinta ministeriala va aproba acordul privind modalitatile de aderare cu o majoritate de doua treimi din numarul membrilor O.M.C. 3. Aderarea la un acord comercial plurilateral va fi reglementata de catre dispozitiile acelui acord. ART. 13 Neaplicarea acordurilor comerciale multilaterale antre membri 1. Prezentul acord si acordurile comerciale multilaterale cuprinse an anexele nr. 1 si 2 nu se vor aplica antre un membru si oricare alt membru, daca unul dintre cei doi, la momentul la care devine membru, nu consimte la aceasta aplicare. 2. Paragraful 1 nu va putea fi invocat antre membrii originari ai O.M.C. care erau parti contractante la G.A.T.T. 1947 decat an cazul an care art. XXXV al acordului respectiv fusese invocat anterior si era an vigoare antre aceste parti contractante la momentul intrarii an vigoare, pentru ele, a prezentului acord. 3. Paragraful 1 nu se va aplica antre un membru si un alt membru care a aderat an baza art. 12 decat daca membrul care nu consimte la aplicare a notificat aceasta Conferintei ministeriale anainte ca aceasta sa fi aprobat acordul privind modalitatile de aderare. 4. La cererea unui membru, Conferinta ministeriala va putea examina functionarea prezentului articol an cazuri particulare si face recomandarile necesare. 5. Neaplicarea unui acord comercial plurilateral antre parti la acordul respectiv va fi guvernata de dispozitiile acelui acord. ART. 14 Acceptare, intrare an vigoare si depozitare 1. Prezentul acord va fi deschis spre acceptare, prin semnatura sau an alt mod, de catre partile contractante la G.A.T.T. 1947 si Comunitatile Europene, care sant admise sa devina membre originare ale O.M.C. conform art. 11 al prezentului acord. Aceasta acceptare va fi valabila pentru prezentul acord si pentru acordurile multilaterale care-i sant anexate acestuia. Prezentul acord si acordurile comerciale multilaterale care-i sant anexate acestuia vor intra an vigoare la data fixata de ministri conform paragrafului 3 al Actului final, cuprinzand rezultatele negocierilor comerciale multilaterale ale Rundei Uruguay, si vor ramane deschise spre acceptare pentru o perioada de 2 ani de la aceasta data, daca ministrii nu decid altfel. O acceptare care are loc dupa intrarea an vigoare a prezentului acord va intra an vigoare an a 30-a zi care urmeaza datei acestei acceptari. 2. Un membru care va accepta prezentul acord dupa intrarea sa an vigoare va pune an aplicare concesiile si obligatiile prevazute an acordurile comerciale multilaterale, care trebuie puse an aplicare antr-o perioada ancepand cu intrarea an vigoare a prezentului acord, ca si cum el ar fi acceptat prezentul acord la data intrarii sale an vigoare. 3. Pana la intrarea an vigoare a prezentului acord, textul prezentului acord si al acordurilor comerciale multilaterale va fi depozitat la

Page 162: Politici Comerciale

directorul general al partilor contractante la G.A.T.T. 1947. Directorul general va remite an cel mai scurt timp fiecarui guvern si Comunitatilor Europene care au acceptat prezentul acord cate o copie certificata conforma a prezentului acord si a acordurilor comerciale multilaterale, precum si cate o notificare a fiecarei acceptari. Prezentul acord si acordurile comerciale multilaterale, precum si orice amendamente care le vor fi fost aduse vor fi depozitate, la intrarea an vigoare a prezentului acord, la directorul general al O.M.C. 4. Acceptarea si intrarea an vigoare a unui acord comercial plurilateral vor fi guvernate de catre dispozitiile acelui acord. Acordurile de acest tip vor fi depozitate la directorul general al partilor contractante la G.A.T.T. 1947. La intrarea an vigoare a prezentului acord, aceste acorduri vor fi depozitate la directorul general al O.M.C. ART. 15 Retragere 1. Orice membru se poate retrage din prezentul acord. Aceasta retragere se va aplica atat cu privire la prezentul acord, cat si la acordurile comerciale multilaterale, si va intra an vigoare la expirarea unui termen de 6 luni calculat de la data la care directorul general al O.M.C. va fi primit notificare scrisa despre aceasta. 2. Retragerea dintr-un acord comercial plurilateral va fi guvernata de dispozitiile acelui acord. ART. 16 Dispozitii diverse 1. Cu exceptia dispozitiilor contrare din prezentul acord sau din acordurile comerciale multilaterale, O.M.C. se va ghida dupa deciziile, procedurile si practicile obisnuite ale partilor contractante la G.A.T.T. 1947 si organelor constituite an cadrul G.A.T.T. 1947. 2. In masura an care va fi realizabil, Secretariatul G.A.T.T. 1947 va deveni Secretariatul O.M.C. si, pana cand Conferinta ministeriala va numi directorul general conform paragrafului 2 al art. 6 din prezentul acord, directorul general al partilor contractante la G.A.T.T. 1947 va exercita functiile directorului general al O.M.C. 3. an caz de conflict antre o dispozitie a prezentului acord si o dispozitie a unuia dintre acordurile comerciale multilaterale, dispozitia prezentului acord va prevala an masura conflictului. 4. Fiecare membru va asigura conformitatea legilor, reglementarilor si procedurilor administrative cu obligatiile sale, astfel cum acestea sant enuntate an acordurile cuprinse an anexe. 5. Nu vor putea fi formulate rezerve an ceea ce priveste o dispozitie a prezentului acord. Nu vor putea fi formulate rezerve an ceea ce priveste dispozitiile acordurilor comerciale multilaterale decat an masura prevazuta an respectivele acorduri. Rezervele referitoare la o dispozitie a unui acord comercial plurilateral vor fi guvernate de dispozitiile acelui acord. 6. Prezentul acord va fi anregistrat conform dispozitiilor art. 102 din Carta Natiunilor Unite. Incheiat la Marrakech, la cincisprezece aprilie una mie noua sute nouazeci si patru, antr-un singur exemplar, an limbile engleza, franceza si spaniola, cele trei fiind egal autentice. *) Anexele se publica ulterior. *1) Organul respectiv va fi considerat a fi luat o decizie prin consens asupra unei probleme cu care a fost sesizat, daca nici un membru prezent la reuniune an cursul careia decizia este luata nu se opune oficial la decizia propusa. *2) Numarul voturilor Comunitatilor Europene si al statelor lor membre nu va depasi an nici un caz numarul statelor membre ale Comunitatilor Europene. *3) Deciziile Consiliului general, atunci cand acesta se reuneste ca organ de reglementare a diferendelor, nu vor fi luate decat conform dispozitiilor paragrafului 4 al art. 2 din Memorandumul de acord privind reglementarea diferendelor. *4) O decizie de acordare a unei derogari referitoare la orice obligatie supusa

Page 163: Politici Comerciale

unei perioade de tranzitie sau unei perioade de punere treptata an aplicare pe care membrul solicitat nu a pus-o an practica pana la sfarsitul perioadei respective este luata numai prin consens. NOTE EXPLICATIVE: Termenul tara, astfel cum este utilizat an prezentul acord si an acordurile comerciale multilaterale, trebuie interpretat ca incluzind orice teritoriu vamal distinct membru al O.M.C. Cu privire la teritoriul vamal distinct membru al O.M.C., an cazurile an care calificativul national va ansoti o expresie utilizata an prezentul acord si an acordurile comerciale multilaterale, aceasta expresie se va interpreta, an lipsa unei dispozitii contrare, ca raportindu-se la teritoriul vamal respective

Page 164: Politici Comerciale

Page 1 Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra comerţului exterior al ţării noastrePage 2 2Negocierile la Capitolul 26 – Relaţii externe au fost deschise şi închise provizoriu în cadrul Conferinţei de Aderare România – UE din 14 iunie 2000. În cadrul negocierilor, România a acceptat în întregime legislaţia comunitară vizând relaţiile economice externe şi consideră că va ficapabilă să o implementeze în totalitate la momentul aderării.Astfel, începând cu data aderării la Uniunea Europeană, România va aplica politica comercială comună a U.E., respectiv:- tariful vamal comun;- schema de preferinţe generalizate (SGP) a UE;- măsurile de apărare comercială; - acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu ţările terţe. PREAMBUL Page 3 3Tariful vamal comun• A fost instituit în 1968, o data cu încheierea procesului de înlăturare a taxelor vamale între ţările membre UE şi formarea uniunii vamale; • Tariful vamal comun se aplică uniform pe întreg teritoriul UE, având rolul de:– a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale;– a evita orientarea schimburilor în funcţie de nivelul mai scăzut al taxelor vamale în anumite ţări;– răspunde nevoii de a menţine controlul la frontiera externă. • Odată cu preluarea Tarifului vamal comun, statele nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale. (Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri, la propunerea Comisiei Europene. Aceasta poartă şi negocierile cu ţările terţe şi cu organismele economice internaţionale cum este O.M.C.);• Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar(care se referă la: Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH) -acest Nomenclator are 10241 poziţii, regrupate în 21 secţiuni, 97 capitole, la care se adaugă alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC), care include Sistemul Armonizat plus încă două subpoziţii, rezultând un cod detaliat, cu opt cifre, reprezentând 9500 poziţii - NC corespunde exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii); • Aplicarea tarifului vamal comun se va face fără adoptarea unei legislaţii naţionalespecifice. După data aderării României la UE, nivelul taxelor vamale aplicabil va fi, în ansamblu, mai redus faţă de nivelul actual al taxelor vamale aplicate de România. Preluarea tarifului vamal comun va conduce la obţinerea, pentru operatorii economici români, a unor condiţii de acces la mărfurile din import, similare celor din UE Page 4 4Tariful Integrat al Comunităţilor Europene (TARIC)• TARIC - a fost stabilit în baza Articolului 2 al Reglementarii Consiliului nr.2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatorul statistic şi tarifar şi Tariful Vamal Comun. • TARIC-UL se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC) care are aproximativ 10.000 de titluri (codificate in 8 cifre) şi care constituie nomenclatorul de bază pentru Tariful Vamal Comun, precum şi pentru întocmirea statisticilor de comerţ exterior al Comunităţii şi de comerţ între Statele Membre. • TARIC cuprinde aproximativ 18.000 de subdiviziuni (codificate cu doua cifre suplimentare sau cu un cod adiţional) create pentru a face distincţie între diverse aspecte: eliminarea tarifului, cotele tarifare, preferinţele tarifare (inclusiv cote şi plafoane de tarifare), sistemul generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare, taxe antidumping şi cu caracter protecţionist, taxe cu caracter protecţionist, componente agricole, valori per unitate, valori standard de import, preţuri de referinţă şi minime, interziceri la import, restricţii la import, supravegherea importurilor, interziceri la export, restricţii la export, supravegherea exportului, refinanţarea exportului.• După data aderării României la UE, TARIC-ului va putea fi accesat direct pe site-ul web al UE, de unde se pot obţine informaţii detaliate cu privire la taxele vamale şi alte elemente ale regimului de import (SGP, regim

Page 165: Politici Comerciale

preferenţial, taxe antidumping) pe produs (conform NC) şi ţară de origine.http://www.europa.eu.int/comm/taxation_customs/common/database/taric/index_en.htm Page 5 5Intrastat – statistica de comerţ intra-comunitar• În momentul în care România va deveni membru al UE şi parte a Pieţei Unice, formalităţile vamale pentru comerţul desfăşurat cu celelalte state membre UE dispar. Aceste formalităţi vamale vor fi însă înlocuite de o serie de declaraţii suplimentare cu privire la tranzacţiile intracomunitare pe care companiile vor avea obligaţia de a le depune (de exemplu: declaraţia statistică Intrastat); • Procesul de pregătire şi implementare a sistemului statistic Intrastat în România se bazează atât pe legislaţia europeană (RegulamentulConsiliului nr. 638/2004 privind statisticile de comerţ cu bunuri între statele membre UE şi Regulamentul Comisiei nr. 1982/2004 de implementare a Regulamentului Consiliului nr. 638/2004 privind statisticile de comerţ cu bunuri între statele membre UE) cât şi pe legislaţia naţională (HG nr. 669/2004 privind pregătirea şi implementarea sistemului statistic Intrastat în România);• Menţionăm că bunurile care sosesc într-un stat membru UE din alt stat membru UE sunt denumite “achiziţii intracomunitare” în timp ce bunurile care părăsesc un stat membru UE către un alt stat membru UE suntdenumite “livrări intracomunitare”. Achiziţiile şi livrările intracomunitare, alături de importurile şi exporturile din/către ţările non-membre UEcaracterizează volumul comerţului exterior al unui stat membru UE Page 6 6Schema de Preferinţe Generalizate (SGP) a UE• SGP este un sistem de preferinţe tarifare acordat unilateral de către UEunor produse originare din ţările în curs de dezvoltare;• În cadrul acestui sistem produsele originare din ţările în curs de dezvoltare beneficiază de taxe vamale reduse sau zero iar produsele originare din ţările cel mai puţin avansate au acces liber la exportul pe piaţa UE; • UE oferă în cadrul SGP taxe vamale scăzute sau scutiri de taxe pentru 179 de ţări şi teritorii. Sistemul UE acordă beneficii speciale către cele mai slab dezvoltate 50 de ţări şi către ţările care aplică standarde de protecţie a muncii şi a mediului (produsele care primesc acest tratament pot diferi de la o ţară beneficiară la alta);• SGP a UE acoperă 6900 produse, care sunt clasificate în 2 categorii: normale şi sensibile. Produsele sensibile sunt cele care concureazăproducţia autohtonă din UE şi pentru care se impune un anumit nivel tarifar de protecţie. Pentru ele nu se poate oferi decât o reducere a taxei vamale. În schimb, produsele normale nu afectează economia UE şi drept urmare beneficiază de scutire de taxe vamale.•Printre ţările beneficiare de SGP a UE se numără: China, India, alte ţări din fosta CSI (Federaţia Rusă, Ucraina, Belarus, Armenia, Azerbaijan).• Page 7 7Schema de Preferinţe Generalizate Plus (SGP +) a UE• Începând cu 1 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2008, UE va aplica schema de stimulente pentru o dezvoltare durabilă şi o bună guvernare, cunoscută sub numele de iniţiativa „SGP Plus”, care:– extinde numărul de produse acoperite de SGP de la 6900 la 7200 (majoritatea produse agricole şi din sectorul piscicol, de interes pentru ţările în curs de dezvoltare);– extinde cu 15 numărul ţărilor beneficiare: cele 5 ţări aparţinând Comunităţii Andine (Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi Venezuela), şase ţări din America Centrală (Costa Rica, ElSalvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama), Moldova, Georgia, Mongolia şi SriLanka.• In momentul în care România va deveni membră a UE, România va fi parte la SGP + (ca donator de preferinţe), obţinându-se următoarele avantaje pentru operatorii economici români:– eficientizarea exportului prin efectuarea de importuri convenabile de materii prime şi materiale care nu se realizează în ţară şi care stau la baza producţiei de export;– obţinerea avantajoasa de materii prime si materiale necesare producţiei interne;– completarea resurselor interne prin importuri de materii prime şi materiale;– realizarea importurilor de utilaje şi echipamente necesare retehnologizării sau menţinerii în funcţiune a capacităţilor de producţie existente.• La data aderării la UE, România va deveni donator de preferinţe, din receptor, prin

Page 166: Politici Comerciale

retragerea din – Sistemul generalizat de preferinţe vamale, în baza căruia ţările dezvoltate acordăRomâniei reduceri sau scutiri de taxe vamale la importul anumitor produse originare din România. Ţările dezvoltate care acordă unilateral României asemenea preferinţe, sunt: SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Japonia şi Federaţia Rusă. – Sistemul global de preferinţe comerciale între ţările în curs de dezvoltare, negociat sub egida UNCTAD, în virtutea căruia România a acordat şi a primit o serie de concesii tarifare pentru produsele ce fac obiectul schimburilor comerciale între anumite ţări în curs dedezvoltare.– Protocolul celor 16, negociat sub egida GATT, având ca obiectiv acordarea de preferinţe vamale în comerţului dintre ţările în curs de dezvoltare, membre ale a cestui sistem preferenţial. Page 8 Măsurile de apărare comercială• Începând cu momentul aderării ţării noastre la UE, măsurile UE în curs, în ceea ce priveşte România, nu vor mai fi aplicabile şi vice-versa, deoarece statele comunitare formează o singură piaţă, iar în interiorul UE nu sunt posibile măsuri de apărare comercială între statele membre;• Toate importurile din ţări terţe în UE extinsă, vor fi supuse măsurilor de apărare comercială aflate în vigoare în cadrul UE, care sunt în mod automat aplicate în noile state membre (inclusiv România, după aderare); • Măsurile de apărare comercială adoptate de România împotriva unor ţăriterţe vor înceta să se aplice; • Investigaţiile de apărare comercială care sunt în curs de desfăşurare în UE la momentul aderării vor continua, cu excepţia celor privind România;• Măsurile de apărare comercială adoptate de ţări terţe împotriva UE pe ansamblu vor fi extinse şi asupra României, ca stat membru al UE, de către ţările respective, conform legislaţiei acestora din urmă;• Comisia Europeană (CE), conform reglementărilor comunitare, iniţiază şi efectuează investigaţiile de apărare comercială pentru toate ţările membre UE. • Page 9 91.Acorduri comerciale preferenţiale, de tip “acorduri de comerţ liber” sunt aceleacorduri prin care părţile au procedat la acordarea reciprocă a unor concesii (reduceri/eliminări de taxe vamale de import, contingente tarifare etc.). În baza acestor acorduri, produsele de export originare dintr-o ţară beneficiază de facilităţi suplimentare de acces pe piaţa ţării partenere.2.Acorduri de cooperare economică şi comercială (nepreferenţiale)– Acest tip de acord implică nu doar prevederi comerciale cum ar fi acordarea reciprocă a clauzei naţiunii celei mai favorizate, dar şi consultarea şi cooperarea în domeniile economic, ştiinţific şi tehnic. – Deoarece ele depăşesc limitele pur comerciale, baza juridică a acestor acorduri o constituie deopotrivă art. 133 TCE (113 CEE) şi 308 TCE (235 CEE), ultimul reglementând posibilitatea extinderii competenţelor comunitare. – Astfel de acorduri au fost semnate cu ţările arabe exportatoare de petrol şi cu cele din Pactul Andin (1984), cu China (1984), cu statele ASEAN (1980) etc. 3.Un model nou de acorduri de cooperare îl constituie cele încheiate în 1997-1998 cu Federaţia Rusă, Ucraina, Republica Moldova şi cu alte state din fosta CSI, care poartă numele de «Acord de parteneriat şi cooperare». Fără a excede cu mult cooperarea clasică, ele conţin elemente de noutate cum ar fi clauza de democratizare care se regăseşte si în Acordurile europene încheiate cu ţările din Europa Centrală şi de Est. O formă nouă de acord este reprezentată de «Acordul de stabilizare şi asociere», care se situează, din punct de vedere al conţinutului, între Acordul de parteneriat si cooperare şi Acordul european, fără să stipuleze însă perspectiva aderării la UE. Aplicarea acordurilor preferenţiale şi de cooperare încheiate de UE cu ţările terţe Page 10 10Acord de asociere • Baza juridică a acestui tip de acord o constituie, în principal, art. 310 TCE (238 CEE) care prevede dreptul Comunităţii Europene de a încheia acorduri cu state terţe prin care se stabileşte o asociere, acţiuni comune şi proceduri speciale de cooperare; • În practică, cele mai multe Acorduri de asociere au şi componentecomerciale (cum ar fi reduceri tarifare sau eliminarea restricţiilor cantitative), astfel încât baza lor juridică include şi art. 133 TCE, iar, uneori, şi art. 308 TCE;• Pot fi distinse trei tipuri de Acorduri de asociere: - ca formă specială de asistenţă pentru dezvoltare (de exemplu: Acordurile de

Page 167: Politici Comerciale

asociere încheiate de UE cu ţările din Africa, Pacific şi Caraibe sau cu ţările din bazinul Mării Mediterane); - ca etapă preliminară aderării; - ca substitut sau alternativă la statutul de membru al UE (În acest scop a fost, iniţial, conceput Spaţiul Economic European între ţările CE şi cele din AELS, la 1.01.1984. O parte din statele AELS au aderat ulterior la UE - Suedia, Finlanda şi Austria).Aplicarea acordurilor preferenţiale şi de cooperare încheiate de UE cu ţările terţe Page 11 11Spaţiului Economic European (SEE)Spaţiul Economic European (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia), înfiinţat în 1993, presupune includerea în Piaţa Unică comunitară a celor 3 ţări; • Cu Elveţia (care face parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb – AELS dar care nu face parte din SEE), UE a încheiat şapte acorduri bilaterale, privind: transportul terestru, transportul aerian, libera circulaţie a persoanelor, agricultura cercetarea, achiziţiile publice şi barierele comerciale, acorduri care au intrat în vigoare în 2002.• Aria de cuprindere a SEE:– libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi a persoanelor;– politici orizontale referitoare la cele patru libertăţi (politica socială, protecţiaconsumatorului, mediul înconjurător, statistică şi dreptul societăţilor comerciale);– participarea în programele UE, cooperarea în afara celor 4 libertăţi (cercetarea dezvoltarea, serviciile de informare. Educaţia, întreprinderea şi antreprenoriatuletc).• SEE nu acoperă următoarele domenii:– Politicile comune UE în domeniul agriculturii şi pisciculturii;– Uniunea vamală;– Politica comercială comună;– Politica externă şi de securitate comună;– Justiţia şi afacerile interne Page 12 12Acorduri de Stabilizare şi AsociereMacedonia• La 9 aprilie 2001, UE a semnat un Acord de Stabilizare şi Asociere cu fosta RepublicăIugoslavă a Macedoniei, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2004;• La 1 ianuarie 2002, a intrat în vigoare Protocolul adiţional privind comerţul cu vinuri, iar, la 1 mai 2004, a intrat în vigoare Protocolul de amendare a ASA privind continuarea liberalizării pentru comerţul cu produse agricole si produse din peşte;• Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 a decis acordarea statutului de candidatoficial la aderare pentru Macedonia.Croaţia• La 29 octombrie 2001, UE a încheiat cu Croaţia un Acord de Stabilizare şi Asociere,care a intrat în vigoare la 1 februarie 2005;• La 3 octombrie 2005 au fost lansate negocierile de aderare a Croaţiei la UE.Acordurile de Stabilizare şi Asociere încheiate cu ţările din Balcani prevăd ca laimportul pe piaţa UE să fie scutite de taxe vamale:• toate produsele industriale;• toate produsele agricole transformate;• produsele agricole cu excepţia cărnii de vită (vor exista anumite contingente pentrubovine vii), produse din peşte şi vin. Negocieri în curs în vederea încheierii unor Acorduri de Stabilizare şi Asociere: • la 31 ianuarie 2003, au fost lansate negocierile pentru semnarea Acordului de Stabilizare şi Asociere dintre Albania şi UE;• la 10 octombrie 2005 au fost deschise negocierile pentru Acordul de Stabilizare şi Asociere între UE şi Serbia şi Muntenegru;• Comisia Europeană analizează progresele Bosniei şi Herţegovina în vederea lansării negocierilor pe marginea unui Acord de Stabilizare şi Asociere. Page 13 13Sistemul de Preferinţe Comerciale Autonome (SPCA)• În cadrul acordului intitulat „Măsurile Comerciale Autonome pentru Balcanii de Vest” (septembrie 2000), Uniunea Europeană a introdus un nou regim comercial faţă de statele semnatare (Bosnia – Herţegovina, Croaţia, Iugoslavia, inclusiv Kosovo şi Macedonia) pentru eliminarea ultimelor măsuri tarifare în comerţul cu produse industriale (excepţie fac anumite produse textile şi aluminiul, în cazul Macedoniei), extinderea prevederilor liberatorii asupra unui număr mai mare de produse agricole şi de pescuit, ca şi extinderea includerii geografice şi prelungirea duratei de aplicare la peste cinci ani. Prevederile acestui acord au fost aplicate până la 31 decembrie 2005; • Având în vedere faptul că în ultimii 5 ani preferinţele comerciale au constituit un element cheie pentru revitalizarea economiilor din Balcanii de Vest, Comisia Europeanăa prelungit termenul de acordare a Preferinţelor Comerciale Autonome până în anul 2010 pentru a menţine trendul ascendent al dezvoltării

Page 168: Politici Comerciale

economice a regiunii.• Prin SPCA, UE acordă pentru majoritatea bunurilor originare din ţările beneficiare ale Procesului de Stabilizare şi Asociere, scutiri de taxe vamale. • Produsele la care regimul este diferit:– cote tarifare preferenţiale se aplică pentru vin şi anumite produse din peşte;– zahărul este subiectul unor cote tarifare preferenţiale (excepţie face Croaţia unde procesul negocierilor este în desfăşurare)– pentru bovine vii s-a eliminat doar taxa specifică de import, iar taxele vamale advalorem de 20 % se aplică în continuare;– se aplică cote la produsele textile originare din teritoriile vamale Muntenegru şi Kosovo exportate pe piaţa din UE. Page 14 14Sistemul de Preferinţe Comerciale Autonome (SPCA)Ţări beneficiare ale SPCA• Albania. Una dintre cerinţele majore impuse Albaniei de către UE o constituie liberalizarea progresivă a pieţei sale in maxim 10 ani.• Bosnia şi Herţegovina. Majoritatea produselor originare din Bosnia şi Herţegovina sunt exceptate de taxe vamale la importul în UE, fără impunerea de restricţii cantitative. • Serbia şi Muntenegru. UE îi acordă, începând cu anul 2000, pe baze autonome, un regim comercial preferenţial. În baza Acordului privind comerţul cu produse textile dintre UE şi Serbia şi Muntenegru, semnat la 31 martie 2005, este deschisă practic piaţa UE pentru produsele textile ce provin din Serbia şi Muntenegru dar implică şi obligaţia pentru partea sârbă, ca, treptat, până în ianuarie 2008 să elimine toate taxele vamale pentru produsele textiledin UE.• Kosovo beneficiază de asistenţă financiară prin programul CARDS şi de prevederile SCPA. Sub auspiciile prevederilor Pactului de Stabilitate, UNMIK-Kosovo a semnat un Acord Bilateral de Comerţ Liber cu Albania, un Acord Interimar de Comerţ Liber cu Macedonia în timp ce cu Bosnia şi Herţegovinaprocesul este în desfăşurare;• Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/regions/westernbalkans/index_en.htm•România are acorduri de comerţ liber cu Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Macedonia şi este, de asemenea, semnatară a Acordului Central Europeande Comerţ Liber (CEFTA). România se va retrage din toate acordurile odată cu aderarea la UE. Page 15 15Acorduri de asociere Euro-Mediteraneene•În 1995, la Barcelona, a fost lansat „Parteneriatul UE cu ţările mediteraneene” (Algeria, Maroc, Tunisia, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Siria, Turcia, Cipru, Malta, Palestina), care prevedea crearea unei zone de liber-schimb între statele semnatare, proiect ce urmează săse finalizeze până în anul 2010;•De la 01.05.2004, Cipru şi Malta au devenit membre ale UE;•Au fost încheiate acorduri de asociere între UE şi Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Autoritatea Palestiniană şi Tunisia, dintre acestea intrând deja în vigoare cele cu Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Maroc şi Tunisia şi, pe baze interimare, cele cu Liban şi Palestina; în ceea ce priveşte Siria, acesta se află încă în faza negocierilor;•Spre deosebire de înţelegerile de cooperare semnate anterior, aceste acorduri furnizeazăcadrul necesar eliminării, la nivel bilateral, a restricţiilor comerciale asupra produselor industriale, precum şi a aplicării de concesii pentru comerţul cu anumite produse agricole şi de pescuit;•În relaţie cu Turcia, a fost semnat un Acord de Asociere cu UE, iar la data de 01.06.1996, Turcia a semnat Acordul de Uniune Vamală cu UE; •Pe lângă faptul ca s-au eliminat barierele tarifare şi netarifare între părţi, Turcia a adoptat taxe vamale comune cu UE la importul din terţe ţări. În acest cadru, Turcia a redus, in anul2005, rata medie de protecţie vamala fata de terţi la produse industriale, de la 16% la 4,2%. Taxele vamale la produsele agricole vor fi eliminate după adoptarea de către Turcia a PoliticiiAgricole Comune a UE. La data de 17 decembrie 2004, Consiliul European a definitivat proiectul pentru deschiderea procesului de negociere in vederea aderării Turciei la UE. În decembrie 2005, Consiliul a adoptat Parteneriatul de Aderare al Turciei la UE;•Dintre aceste ţări, România are, în prezent, Acorduri de comerţ liber încheiate cu Israel şi Turcia, din care se va retrage la data aderării la UE. Page 16

Page 169: Politici Comerciale

16Acorduri de asociere Euro-Mediteraneene• Unul din elementele politicii comerciale a UE în relaţie cu ţările mediteraneene îl constituie principiul cumulului pan-euro-mediteranean de origine al mărfurilor care facilitează cooperarea economică şi schimburile comerciale între ţările participante la Parteneriatul Euro-Mediteranean (bunurile originare dintr-o ţarămediteraneană pot beneficia de preferinţe vamale la importul într-o altă ţară mediteraneană în măsura în care îndeplinesc prevederile Protocoalelor de reguli de origine, anexe ale Acordurilor de comerţ liber încheiate cu partenerii din această regiune, acorduri ce conţin reguli de origine identice şi conforme cu legislaţia comunitară). • În prezent, Comisia Europeană negociază cu statele participante la Parteneriatul Euro-Mediteranean, principalele componente ale propunerii de mandat fiind: 1. plasarea negocierii în cadrul politicii de vecinătate a UE; 2. liberalizarea „clasică” a comerţului la orizontul lui 2010, cu excepţii pentru produse sensibile la care liberalizarea se va face gradual sau se va opri la un anumit stadiu; 3. asimetrie în calendarul de liberalizare; 4. măsuri de sprijin în domeniul dezvoltării durabile etc. • Mandatul Comisiei Europene vizează începerea negocierilor cu un prim grup de ţări (Tunisia, Maroc, Israel, Egipt) la începutul anului 2006, cu obiectivul încheierii acestora în anul 2007. România (şi Bulgaria) va participa la aceste negocieri, în anul 2006, în calitate de observator activ.• Page 17 17Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din AfricaŢările ACP (Africa, Caraibe şi Pacific)– La data de 23.06.2000 a fost semnat, la Cotonou, Acordul de parteneriat între UE şi ţările ACP, cu o valabilitate de 20 ani;– În prezent, 78 de ţări din Africa, Caraibe şi Pacific sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou: 48 state africane (care acoperă toată Africa sub-Sahariană, 15 state din Caraibe şi 15 state din Pacific);– Din 2003 s-au lansat negocieri regionale cu cele 6 regiuni (Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est şi de Sud, Comunitatea Sud Africană în vederea dezvoltării, Caraibe şi Pacific), în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat economic.– Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/regions/acp/index_en.htmAfrica de Sud– Acordul referitor la Comerţ, Dezvoltare şi Cooperare” încheiat de UE cu Africa de Sud a intrat în vigoare, pe baze provizorii, la 1 ianuarie 2000, iar de la 1.05.2004 se aplică integral;– Acordul prevede liberalizarea în procent de 95% a exporturilor Africii de Sud către UE, în decurs de 10 ani de la semnarea acordului, precum şi în procent de 86% a exporturilor UE în Africa de Sud, într-o perioadă de 12 ani; – Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/countries/southafrica/index_en.htmAcorduri similare de cooperare au fost semnate cu Botswana, Lesotho, Namibia, acele ţăriafricane partenere ale Africii de Sud în „Uniunea Vamală Sud – Africană”, dar, cum schimburile comerciale ale Uniunii cu aceste state sunt extrem de modeste, implicaţiile la nivelul comerţului comunitar nu sunt sesizabile. Page 18 18Acorduri preferenţiale încheiate cu ţările din America LatinăMexic– Acordul de parteneriat economic, coordonare politică şi cooperare dintre UE şi Mexic, intrat în vigoare la 1 iulie 2000;– Prin acest Acord s-a realizat: promovarea comerţului de bunuri şi servicii şi încurajarea fluxului de investiţii reciproce; liberalizarea progresivă a schimbului de mărfuri; deschiderea pieţelor publice;– Această înţelegere privind comerţul acoperă următoarele sectoare: accesul pe piaţă al bunurilor, regulile de origine, reglementările tehnice, măsurile de natură sanitară şi fitosanitară, măsurile de salvgardare, investiţiile, comerţul cu servicii, achiziţiile guvernamentale, politica concurenţială, drepturile de proprietate intelectuală, mecanismul disputelor.– Pentru bunurile industriale, UE a eliminat până al 1 ianuarie 2003 toate taxele vamale, în timp ce termenul maxim pentru Mexic este 1 ianuarie 2007; pentru produsele agricole care intră sub incidenţa acestui acord, programul de liberalizare pentru UE are scadenţă anul 2008, iar pentru Mexic, anul 2010.– Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/countries/mexico/index_en.htmChile– Acordul de asociere politică, economică şi de cooperare, semnat la 26 aprilie 2002; prevederile referitoare la comerţ

Page 170: Politici Comerciale

se aplică, pe baze interimare, din 1 februarie 2003;– Acordul conţine prevederi referitoare la: eliminarea barierelor în calea comerţului,liberalizarea investiţiilor şi a fluxurilor de capital, măsuri de natură sanitară şi fitosanitară, facilitarea comerţului – în special în domeniul vinurilor şi băuturilor spirtoase, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, mecanismul de soluţionare a diferendelor Page 19 19Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America de NordStatele Unite ale Americii• În 1995, s-a semnat documentul intitulat „Noua Agendă Transatlantică”, împreună cu Planul Comun de Acţiune UE – SUA.• Elementul central al acestui Acord este reprezentat de intenţia creării unei pieţe comune transatlantice prin eliminarea graduală a barierelor în calea comerţului cu bunuri, servicii sau a investiţiilor. • Pentru implementarea priorităţilor stabilite de Planul Comun de Acţiune a fost creat Grupul de lucru pentru Parteneriatul economictransatlantic, organism ce are rolul de a implementa iniţiative în domeniul comerţului menite să asigure dezvoltarea cooperării economice înbeneficiul ambelor state.Canada• Cadrul juridic bilateral este reprezentat de un Acord cadru pentru cooperarea economică şi în domeniul comerţului precum şi de o serie de acorduri cu impact punctual, precum Acordul în domeniul cooperării vamale, standardizării, competiţiei şi sanitar – veterinar. • În anul 2003 cele două părţi au semnat un acord în domeniul comerţului cu vinuri şi băuturi spirtoase, acord ce prevede reguli pentru recunoaşterea reciprocă a practicilor oenologice şi a indicaţiilor geografice în domeniu. Page 20 20Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America LatinăMERCOSUR– Creat în 1991, reprezintă cel mai relevant bloc comercial sud-american (cu peste 200 milioane locuitori şi un PIB superior de 700 miliarde de dolari), format din Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay;– Relaţiile comerciale dintre UE şi MERCOSUR sunt de cooperare bilaterală şi multilaterală în cadrul OMC;– Din anul 2000, UE şi MERCOSUR sunt în proces de negociere a unui Acord de asociere bi-regional, care include şi o zonă de comerţ liber.– Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/regions/mercosur/index_en.htmPactul andin (Comunitatea Andină de Naţiuni – CAN) cuprinde Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi Venezuela;– Primul acord de cooperare cu UE, incluzând clauza naţiunii celei mai favorizate şi elementele de cooperare economică tradiţională, a fost semnat în decembrie 1983 la Cartagina, dar n-a intrat în vigoare decât în februarie 1987; – În 1993, acordul a fost reînnoit, iar prevederile sale au cuprins şi măsuri referitoare la protecţia drepturilor omului şi a sănătăţii mediului;– Obiectivul comun este încheierea unui Acord de Asociere UE-CAN, sens în care a fost lansat, în decembrie 2005, un exerciţiu-mecanism de evaluare-examinare a procesului de integrare economică regională în cadrul Comunităţii Andine.– Page 21 21Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din America Latină şi CentralăGrupul de la Rio– Numără în prezent 11 membri, reunind toate statele ce fac parte din Asociaţia latino-americană de integrare: Argentina, Brazilia, Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador, Mexic, Paraguay, Peru, Uruguay şi Venezuela. – Conferinţa ministerială de la Roma din decembrie 1990 a instituţionalizatdialogul dintre aceste state şi UE, principalele teme de discuţie fiind: cooperarea economică, mediul, principiile democraţiei, combatereaterorismului şi a traficului de narcotice, integrarea regională etc.Piaţa comună centramericană a rezultat din „Tratatul general de integrare economicăcentramericană” semnat în 1960 de Guatemala, Salvador, Honduras şi Nicaragua, la care s-a adăugat Costa Rica în 1962. – În 1962 a fost semnat de către cele cinci ţări un „Acord multilateral tranzitoriu de liber-schimb”. – UE a încheiat doar un acord cadru de cooperare cu aceste ţări, semnat la22.12.2003. Page 22 22Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din AsiaASEAN (Indonezia, Malaezia, Singapore, Filipine, Tailanda, Vietnam, Cambogia, Brunei, Burma şi Laos) • Acord general de cooperare UE - ASEAN,

Page 171: Politici Comerciale

semnat în 1980;• Relaţiile comerciale sunt caracterizate de un surplus comercial în favoarea ASEAN, exporturile acestor ţări pe piaţa comunitară cifrându-se la circa 66 miliarde de Euro faţa de un volum al exporturilor comunitare de numai 39 de miliarde. Principalele game de produse exportate de statele ASEAN sunt echipamentele industriale, produsele agricole şi produsele textile. JaponiaUE are încheiate două acorduri specifice cu Japonia, un Acord referitor la recunoaşterea reciprocă a evaluărilor de conformitate pentru o serie de produse industriale (echipamente de telecomunicaţii, echipamente electrice, produse farmaceutice şi produse ale industriei chimice), precum şi un Acord privind cooperarea în sectorul practicilor anti-concurenţiale. Coreea• UE reprezintă pentru Coreea a treia piaţa de desfacere ca mărime, pentru produsele sale destinate exportului, în special echipamente industriale, textile şi utilaje pentru transport. Importurile de produse comunitare pun accent pe echipamente industriale şi produse ale industriei chimice.• În aprilie 2001 cele două părţi au semnat Acordul Cadru de Cooperare şi Comerţ, document care defineşte liniile directoare ale relaţiilor bilaterale. Între cele două părţi există, de asemenea, un Acord în domeniul cooperării vamale, precum şi un Acord în domeniul telecomunicaţiilor. Page 23 23Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din AsiaChina– România va prelua politica comunitară în ceea ce priveşte accesul pe piaţă alproduselor textile de origine chineză, respectiv de aplicare a unui sistem de dublăsupraveghere menit să prevină eventualele distorsionări ale pieţei de profil cauzate de nivelul ridicat al acestor tip de importuri.– România se va alinia la eforturile UE menite a asigura deschiderea pieţelor de profilchineze, în special în ceea ce priveşte ponderea capitalului străin în sectoare, precumconstrucţiile, domeniul financiar-bancar, al asigurărilor, telecomunicaţiilor sau construcţiilor de automobile şi facilitarea accesului la materiile prime ale Chinei.India– România se va alătura demersurilor întreprinse de UE în vederea simplificării procedurilor de import aplicate în prezent de India, precum şi pentru eliminarea unor serii de bariere netarifare în calea comerţului, în special în ceea ce priveşte reglementările în domeniul standardizării, certificatele sanitar – veterinare şi fito-sanitare.– Uniunea Europeană a încheiat cu India o serie de acorduri specifice precum Acordul în domeniul comerţului cu zahăr, Acordul de cooperare vamală şi Acordul general de cooperare (acoperă domenii precum comerţul, cooperarea economică, agricultura, turismul etc.). Acordul în domeniul comerţului cu zahăr prevede achiziţionarea de către UE a cantităţi de zahăr, brut sau rafinat, la preţuri fixe, stabilite pe bază anuală. Page 24 24Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din fosta CSI• Federaţia Rusă– Acord de parteneriat şi cooperare (APC) care a intrat în vigoare în decembrie 1997;– Uniunea Europeană este principalul partener comercial-economic al Federaţiei Ruse, – La rândul său, Federaţia Rusă deţine primul loc în lista furnizorilor gazelor naturale spre UE şi locul doi la capitolul livrărilor de petrol. • Ucraina– În aprilie 2005, EU şi Ucraina au început un studiu în vederea analizării condiţiilor economice necesare încheierii unui Acord de comerţ liber;– La 9 martie 2005, între UE şi Ucraina s-a semnat Acordul privind comerţul cu produse textile;– Începând cu mai 2005, Guvernul Ucrainei a eliminat regimul cotelor pentru smoală, precum şi sistemul licenţierii pentru carne, produse din carne şi minereu de fier;– La 27 iulie 2005, între UE şi Ucraina s-a semnat Acordul privind comerţul cu produse siderurgice în perioada 2005 – 2006.• Acorduri de Parteneriat şi Cooperare cu Armenia (intrat în vigoare la 1 iulie 1999), Azerbaijan (1 iulie 1999), Georgia (1 iulie 1999), Kazahstan (1 iulie 1999), Kirghistan (1 iulie 1999), Moldova (1 iulie 1998), Ucraina (1 iulie 1998), Uzbekistan (1 iulie 1999).• Page 25 25Acord nepreferenţial încheiat cuRepublica Moldova• Moldova a semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare cu UE la 28 noiembrie 1994, care reprezintă baza legală în relaţiile UE – Republica Moldova.• Semnat la 2 octombrie 1995, Acordul Interimar privind comerţul între Republica Moldova şi Uniunea Europeană a intrat in vigoare la 1 mai 1996, fapt care a permiso dinamizare a schimburilor comerciale.•

Page 172: Politici Comerciale

După intrarea în vigoare a APC la 1 iulie 1998, relaţiile Republicii Moldova cu UE au fost plasate într-un cadru legislativ oficial. • Începând cu 1 ianuarie 2006 Republica Moldova este beneficiară a SchemeiGeneralizate de Preferinţe Plus (SGP +), care constituie un regim preferenţial de comerţ oferit de UE pentru susţinerea dezvoltării şi bunei guvernări. Avantajul principal al acestui sistem consta in faptul ca 7200 produse moldoveneşti vor beneficia de acces liber pe piaţa UE, fiind scutite de plata taxelor vamale.• Continua dialogul cu UE în vederea includerii Moldovei pe lista ţărilor beneficiare de Preferinţe Comerciale Autonome ale UE (similare celor acordate de UE statelor din Balcanii Occidentali), care va extinde şi mai mult lista produselor ce vor putea fi exportate în UE exceptate de taxe vamale. Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul:http://europa.eu.int/comm/trade/issues/bilateral/countries/moldova/index_en.htm• În prezent, România are încheiat un Acord de Comerţ Liber cu Republica Moldova din care va ieşi la data aderării la UE. Page 26 26Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din OceaniaAustralia şi Noua Zeelandă. – În principal aceste ţări sunt exportatori importanţi de produse agricole. Cu ambele state UE a încheiat acorduri în domeniul cooperăriieconomice şi al standardizării;– Interesele ofensive ale UE vizând mărirea exporturilor sale pe aceste pieţe, sunt direcţionate în principal în sensul reducerii graduale a tarifelor de import; – Media taxelor vamale aplicate de Australia se situează în jurul valorii de 4,5%. Taxe vamale ridicate sunt aplicate în prezent pentru îmbrăcăminte (cca. 25%), alte produse textile şi încălţăminte (15%), precum şi pentru automobile şi piese de schimb. În privinţa unei serii de produse agricole (brânză) şi pentru băuturile alcoolice, Australia aplică taxe vamale specifice, peste procentul de 5%. Page 27 27Acorduri nepreferenţiale încheiate cu ţările din Orientul Mijlociu• Bahrein, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite au creat în mai 1981 Consiliul de Cooperare a ţărilor arabe din Golf (CCG). • În 1989 UE şi CCG au semnat un acord de cooperare care prevedea facilitarearelaţiilor comerciale, cooperarea în domeniul industrial, energiei şi mediului înconjurător şi, totodată, începerea de negocieri în vederea încheierii unui acord de comerţ liber între cele două părţi. • Semnarea unui asemenea acord a fost însă condiţionată de realizarea unei uniuni vamale a ţărilor arabe din Golf (conform mandatului Consiliului UE din 2001) şi, în consecinţă, ţările participante la Consiliul de Cooperare au decis, în decembrie 2001,crearea, începând cu data de 01 ianuarie 2003 a Uniunii vamale, introducându-se şi un Tarif vamal comun aplicabil ţărilor din afara Consiliului de cooperare a ţărilor arabe din Golf;• În prezent Comisia Europeană poartă negocieri cu CCG în vederea încheierii unui Acord de comerţ liber. Obstacolele întâmpinate în cadrul consultărilor bilaterale se referă, în principal, la tarifele practicate de UE la importurile de produse petrochimiceşi protecţia aplicată de statele membre CCG, în sectoarele telecomunicaţii şi bancar.• România acordă unora dintre statele din Orientul Mijlociu facilităţi vamale în cadrul SGPC, din care se va retrage odată cu aderarea la UE. Page 28 28Perspective • În prezent, printre priorităţile la nivel comunitar se regăsesc:– încheierea unor Acorduri de parteneriat economic cu ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific);– încheierea unor Acorduri de Asociere UE – Comunitatea Andină, UE – America Centrală şi UE – MERCOSUR;– începerea negocierilor cu un prim grup de ţări mediteraneene (Tunisia, Maroc, Israel, Egipt) la începutul anului 2006, cu obiectivul încheierii acestora în anul 2007.• În martie 2006, va avea loc Summit-ului UE – Asia, unde se va discutaimplementarea parteneriatelor cu India, China şi Japonia, se va urmări definirea unui acord-cadru privind reglementarea relaţiilor contractuale ale cooperării UE – China;• Summit-ul UE-Rusia va avea loc în mai 2006, pe agendă figurând subiecte precum: cooperarea în domeniul energiei şi mediului, aderarea Rusiei la OMC, crearea şi implementarea unui Spaţiu Economic Comun UE-Rusia;• În mai 2006 se va

Page 173: Politici Comerciale

desfăşura Summit-ul UE - America Latină şi Caraibe, încadrul căruia se vor aborda chestiuni politice de interes comun, problematica dezvoltării, cooperarea bi-regională.

C U P R I N S T.1: Aspecte definitorii ale politicii comerciale T.2 : Notiuni introductive privind politica vamala T.3: Fundamente teoretice ale protectiei tarifare T.4: Teritoriul vamal si principalele tipuri de blocuri comerciale T.5: Taxele vamale si tariful vamal – instrumente ale politicii vamale T.6: Armonizarea politicilor vamale la nivel international T.7: Protectionismul netarifar T.8: Mecanismul political protectionismului in cadrul acordurilor de integrare regionala T.9: Masuri si reglementari de stimulare a exporturilor T.10: Masuri si reglementari de promovare a exporturilor T.11: Comertul electronic – specificitati si evolutii T.12: Politici comerciale pentru comertul electronic T13.: O.M.C. si problemele comertului mondial contemporan T.14: Implicatiile adoptarii politicii comerciale comunitare de catre Romania S.1: Determinantii politicii comerciale in domeniul concurentei S.2: Analiza comparativa a instrumentelor de politica sociala utilizate in diferite sisteme vamale S.3: Analiza efectelor aplicarii unei taxe vamale de import; abordare statistica in echilibru general si partial S.4: Politica comerciala comuna S.5: Stabilirea originii bunurilor supuse impunerii vamale S.6: Reforma si modernizarea administratiilor vamale S.7: Forte anti – inflationiste S.8: Relatiile comerciale ale UE cu terte tari S.9: Masuri de aparare comerciala S.10: Politica comerciala comuna uniunii europene S.11: Problematica taxarii tranzactiilor derulate in varianta electronica S.12: Comertul electronic din perspective politicii comerciale a UE S.13: Acorduri comerciale incheiate de UE cu terte tari S.14:Instrumente de aparare comerciala

Page 174: Politici Comerciale

B I B L I O G R A F I E Caraiani Gheorghe – Reglementari interne si internationale privind vamuirea marfurilor, Editura Lumina Lex,1999; Constantinescu Adrian – Mecanisme de stimulare a exporturilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1988; Cristureanu Cristiana – Economia imaterialulul. Tranzactiile internationale cu servicii, Editura All Beck,1999; Dobrota,Nita – Economie politica,Editura Economica,Bucuresti, 1995; Dumitrescu Sterian,Bal Ana – Economie mondiala, Editura economica,2002; Miron Dumitru (coord) – Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, 2002; Miron Dumitru – Comert international, Editura ASE, Bucuresti, 2003; Negrescu Dragos – Protectionismul netarifar, Editura economica, Bucuresti,1998; Popa Ioan – Tranzactii de comert exterior, Editura Economica, Bucuresti,2002; Suta Nicolae, Dumitru Miron, Sultana Suta – Selejan – Comert international si Politici comerciale contemporane, Editura Independenta Economica, Braila, 1999; Miron Dumitru – Politici comerciale, Editura Luceafarul, Bucuresti,2006; Documentatia Uniunii Europene; Documentatia Ministerului Integrarii Europene.