Oecd-Analiza Politicii Nationale n Domeniul Educatiei : Romnia

Centre for Co-operation with Non-Members

Centre pour Coopration avec les Non-Membres

ANALIZA POLITICII NATIONALE N DOMENIUL EDUCATIEI : ROMNIA

Organisation for Economic Co-operation and Development Organisation de Coopration et de Dveloppement conomique

OECD

ANALIZA POLITICII NATIONALE N DOMINIUL EDUCATIEI: ROMNIA

Publicat iniSial de OECD n limbile engleza ti franceza cu titlul:

Reviews of National Policies for Education: Romania Copyright OECD, 2000 Examens des Politiques Nationales

dSEducation: Roumanie Copyright OECD, 2000 Analiza politicii naS ionale n domeniul educaSiei: Romnia, Copyright Romnia Ministerul Educatiei

Nationale, 2000

The OECD is not responsible for the quality of the Romanian translation and its coherence with the original text.

OECD nu Si asuma raspunderea pentru calitatea traducerii n limba romna Si concordanta dintre

aceasta Si textul orginial.

Traducere efectuata de: PROSPER-ASE Language Centre Calea Grivitei 2-2A, et. 2, sector 1

BucureSti, ROMANIA

ORGANISATION FOR ECONOMIC CO-OPERATION AND DEVELOPMENT

Pursuant to Article 1 of the Convention signed in Paris on 14th December 1960, and which came into force on 30th September 1961, the Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) shall promote policies designed:

- to achieve the highest sustainable economic growth and employment and a rising standard of living in Member countries, while maintaining financial stability, and thus to contribute to the

development of the world economy;

- to contribute to sound economic expansion in Member as well as non-member countries in the process of economic development; and - to contribute to the expansion of world trade on a multilateral, non-discriminatory basis inaccordance with international obligations.

The original Member countries of the OECD are Austria, Belgium, Canada, Denmark, France, Germany, Greece, Iceland, Ireland, Italy, Luxembourg, the Netherlands, Norway, Portugal, Spain, Sweden, Switzerland, Turkey, the United Kingdom and the United States. The following countries became Members subsequently through accession at the dates indicated hereafter: Japan (28th April 1964), Finland (28th January 1969), Australia (7th June 1971), New Zealand (29th May 1973), Mexico (18th May 1994), the Czech Republic (21st December 1995), Hungary (7th May 1996), Poland (22nd November 1996) and Korea (12th December 1996). The Commission of the European Communities takes part in the work of the OECD (Article 13 of the OECD Convention).

OECD CENTRE FOR CO-OPERATION WITH NON-MEMBERS The OECD Centre for Co-operation with Non-Members (CCNM) promotes and co-ordinates OECDSspolicy dialogue and co-operation with economies outside the OECD area. The OECD currently maintains policy co-operation with approximately 70 non-Member economies. The essence of CCNM co-operative programmes with non-Members is to make the rich and varied assets of the OECD available beyond its current Membership to interested non-Members. For example, the OECDSs unique co-operative working methods that have been developed over many years; a stock of best practices across all areas of public policy experiences among Members; on-going policy dialogue among senior representatives from capitals, reinforced by reciprocal peer pressure; and the capacity to address interdisciplinary issues. All of this is supported by a rich historical database and strong analytical capacity within the Secretariat. Likewise, Member countries benefit from the exchange of experience with experts and officials from non-Member economies. The CCNMSs programmes cover the major policy areas of OECD expertise that are of mutual interest to non-Members. These include: economic monitoring, structural adjustment through sectoral policies, trade policy, international investment, financial sector reform, international taxation, environment, agriculture, labour market, education and social policy, as well as innovation and technological policy development. OECD 2000Permission to reproduce a portion of this work for non-commercial purposes or classroom use should be obtained through the Centre franais dSexploitation du droit de copie (CFC), 20, rue des Grands-Augustins, 75006 Paris, France, Tel. (33-1) 44 07 47 70, Fax (33-1) 46 34 67 19, for every country except the United States. In the United States permission should be obtained through the Copyright Clearance Center, Customer Service, (508)750-8400, 222 Rosewood Drive, Danvers, MA 01923 USA, or CCC Online: http://www.copyright.com/. All other applications for permission to reproduce or translate all or part of this book should be made to OECD Publications, 2, rue Andr- Pascal, 75775 Paris Cedex 16, France.

PREFA1t Tranzitia Romniei catre o democratie pluralista Si economie de piata a fost marcata de schimbari deosebit de ample Si profunde de natura economica, sociala Si politica. La baza acestui proces stau talentul, aptitudinile Si cunoStintele de care dispune poporul romn, de aici decurgnd amploarea Si urgenta reformelor propuse pentru sectorul educatiei.

Analiza politicii educationale a Romniei realizata sub egida Centrului de Cooperare cu Ne- membrii (CCNM) curpinde sistemul n totalitatea sa Si identifica directiile esentiale pentru aplicarea n practica a reformelor, tinnd cont de problemele cu care se confrunta oficialitatile, comunitatile locale, ntreprinderile, educatorii, parintii Si elevii ntr-o societate foarte dinamica Si instabila. Din aceasta cauza se impune o abordare mai strategica a politicii educationale din Romnia, care ar trebui sa raspunda mai bine preocuparilor privind dezvoltarea resurselor umane Si nevoilor n schimbare ale economiei Si societatii n general. n raport se fac recomandari specifice pentru obiectivele nvatamntului Si tranzitiei; eficienta nvatarii, rezultatele curriculumului; management Si administratie pentru asigurarea flexibilitatii, receptivitatii Si schimbarii; Si resurse Si finantare. n acest raport se apreciaza ca atentia acordata comunicarii, consultarii Si fluxului informational n cadrul procesului de schimbare reprezinta elemente esentiale. Punerea n aplicare cu succes a reformelor depinde n ultima instanta de sentimentul de proprietatea al profesorilor fata de schimbarile planificate. n momentul de fata, exista semne ca profesorii nu nteleg nca pe deplin Si nu mbratiSeaza multe dintre schimbarile introduse n curriculum Si n procesul de evaluare a elevilor.

n Partea I a acestui Raport, autoritatile romne fac un scurt istoric al nvatamntului din Romnia Si descriu evolutia politicii educationale din tara de la nceputul procesului de tranzitie. n unele domenii schimbarile au fost rapide, iar n altele mai putin substantiale Si limitate. Aceasta parte a raportului a fost pregatita n cadrul unui proiect al Institutului Bancii Mondiale. n Partea a II-a, echipa de raportori a OECD prezinta o analiza a tendintelor recente Si a initiativelor pe linia reformei. Concluziile Si recomandarile au fost discutate la sesiunea speciala a Comitetului pentru Educatie, organizata n zilele de 24 Si 25 septembrie 1999 la BucureSti. Raportul cuprinde punctele cheie atinse n timpul acestei discutii. AnaliStii OECD au fost: Douglas Windham, raportor Si Terrice Bassler (Statele Unite), Milena Corradini (Italia), Alain Michel (Franta), Ana-Maria Sandi (Banca Mondiala) Si Ian Whitman (Secretariat). Acest raport a primit un important sprijin financiar din partea guvernului Austriei. La ntocmirea acestui raport au participat Banca Mondiala Si Fundatia Europeana pentru Pregatire Profesionala.

Secretarul general al OECD Si asuma raspunderea pentru publicarea acestui raport.

Eric Burgeat

Director

Centrul de Cooperare cu Ne-membrii

5

CUPRINS PREFA TA......................................................................................................................................................5

Partea IRAPORT CADRU........................................................................................................................................11 INTRODUCERE...........................................................................................................................................13

Capitolul 1 ACTORII SI ROLURILE LOR: SISTEMUL EDUCATIONAL DIN ROMNIA N PREZENT..............17

Ministerul Finantelor.................................................................................................................................17 Ministerul Educatiei Nationale..................................................................................................................17 Directorii de Scoli.......................................................................................................................................18 Consiliul Profesoral...................................................................................................................................18 Consiliul de Administratie.........................................................................................................................19 Contabilul Sef.............................................................................................................................................19 Centrul bugetar..........................................................................................................................................19 Inspectoratul Scolar....................................................................................................................................19 Autoritatile publice locale..........................................................................................................................20 Sindicatele din nvatamnt.........................................................................................................................20

Capitolul 2 MPARTIREA RESPONSABILITATILOR................................................................................................23

Infrastructura Scolara.................................................................................................................................23 Personalul...................................................................................................................................................24 Curriculumul..............................................................................................................................................24 Manuale Si materiale..................................................................................................................................25 Scolarizarea................................................................................................................................................25 Controlul calitatii.......................................................................................................................................26 Administratia Si controlul financiar...........................................................................................................26 nvatamntul Si pregatirea profesionala/vocationala..................................................................................27 Finantarea nvatamntului de stat..............................................................................................................27

Capitolul 3 CONTRADICtIILE INTERNE....................................................................................................................31

Sistemul ad-hoc: multe reguli, putine responsabilitati...............................................................................31 O cultura care opune rezistenta la schimbare?...........................................................................................33

Discrepantele ramase: echitatea n pregatire Si nvatamnt....................................................................34 Capitolul 4

Probleme multe, solutii putine: sugestii pentru reforme................................................................................35 Introducere.................................................................................................................................................35 Descentralizarea: unul dintre elemente......................................................................................................36 Corporatii publice: auto-conducerea comunitatilor educationale..............................................................38 Nivelul regional: asigurarea calitatii Si institutiile de sprijin.....................................................................41 Modernizarea sistemelor Si procedurilor manageriale...............................................................................42 Rolul central...............................................................................................................................................43

7

PARTEA A II-A RAPORTUL EXAMINATORILOR.............................................................................................................45

Capitolul 1 INTRODUCERE...........................................................................................................................................47

Analiza MEN/OECD.................................................................................................................................49 Procesul de reforma................................................................................................................................48 Scopurile reformei sunt la fel de cuprinzatoare Si includ:......................................................................49

Capitolul 2 SISTEMUL DE NVAtAMNT DIN ROMNIA: CONTEXT SI DESCRIERE.....................................53

Structura.....................................................................................................................................................53 Contextul demografic.............................................................................................................................56 Contextul economic................................................................................................................................57 Politici Si prioritati..................................................................................................................................59

Finantarea...................................................................................................................................................58 Capitolul 3

NVAtAMNTUL PRESCOLAR...............................................................................................................63 Structura Si cifre de Scolarizare..................................................................................................................63 Curriculumul Si materialele didactice........................................................................................................64 Evaluare Si examinare................................................................................................................................65 Management Si finantare............................................................................................................................65 Recomandari..............................................................................................................................................66

Capitolul 4 NVAtAMNTUL OBLIGATORIU..........................................................................................................69

Structura Si cifre de Scolarizare..................................................................................................................69 Capitolul 5

NVAtAMNTUL LICEAL.......................................................................................................................81 Structura Si cifre de Scolarizare..................................................................................................................81 Curriculumul Si materialele didactice........................................................................................................84 Cadrele didactice........................................................................................................................................85 Evaluare Si examinare................................................................................................................................87 Management Si finantare............................................................................................................................89 Recomandari..............................................................................................................................................92

Capitolul 6 INVATAMNTUL SI INSTRUIREA PROFESIONALA/VOCAtIONALa...........................................................95

Structura Si cifre de Scolarizare..................................................................................................................95 Curriculumul Si materialele didactice........................................................................................................99 Cadrele didactice......................................................................................................................................102 Evaluare Si examinare..............................................................................................................................103 Management Si finantare..........................................................................................................................105 Recomandari............................................................................................................................................106

Capitolul 7 NVATAMNTUL SUPERIOR................................................................................................................109

Structura Si cifre de Scolarizare................................................................................................................109

8

Curriculumul Si materialele didactice......................................................................................................114 Cadrele didactice......................................................................................................................................115 Evaluare Si examinare..............................................................................................................................115 Management Si finantare..........................................................................................................................116 Recomandari............................................................................................................................................119

Capitolul 8 Formarea resurselor umane pentru sistemul de nvatamnt.........................................................................123

Introducere...............................................................................................................................................123 Pregatirea de management.......................................................................................................................124 Pregatirea profesorilor.............................................................................................................................125 Recomandari............................................................................................................................................126

Capitolul 9 SUMAR SI RECOMANDARI....................................................................................................................129

Introducere...............................................................................................................................................129 Sumar.......................................................................................................................................................129

A. Obiectivele educatiei Si tranzitia.....................................................................................................129 B. Eficacitatea nvatarii, efectele acesteia Si curriculumul...................................................................131 C. Gestiune Si conducere pentru flexibilitate, receptivitate Si schimbare.............................................132 D. Resursele Si finantarea.....................................................................................................................134

Recomandari fundamentale grupate tematic............................................................................................135 1. Comunicare, consultare Si flux informational..................................................................................135

Recomandari:...........................................................................................................................................136 2. Valorile esentiale de la filosofie la practica....................................................................................137

Recomandari:...........................................................................................................................................137 3. Coordonarea institutionala, alinierea Si claritatea rolurilor..............................................................138

Recomandari:...........................................................................................................................................139 4. Noul rol al evaluarii Si examinarii....................................................................................................140

Recomandari:...........................................................................................................................................141 5. Legislatia, reglementarile Si procedurile necesare............................................................................141

Recomandari:...........................................................................................................................................142 6. Gestionarea reformei Si a politicii schimbarii ca investitie..............................................................142

Recomandare:..........................................................................................................................................143 7. Folosirea eficienta a ajutorului extern pentru dezvoltarea nvatamntului.......................................143

Recomandari:...........................................................................................................................................144 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................143

9

Partea I RAPORT CADRU

Prezentul raport a fost realizat n cadrul Proiectului Institutului Bancii Mondiale referitor la rolul guvernelor n ceea ce priveSte oferta de sisteme educationale.

Autorii sunt Gabriel Ivan, coordonator (Manager de Proiect, Consiliul Britanic), Mircea Badescu, (Cercetator cu experienta, Institutul de Stiinte ale Educatiei), Paul Blendea (Cercetator, Institutul de Stiinte ale Educatiei), Romulus Brncoveanu (Consilier al Secretarului de Stat, Ministerul Educatiei Nationale), Florin Diaconescu (Director, Departamentul pentru Educatie din cadrul Municipalitatii BucureSti), Serban Iosifescu (Cercetator cu experienta, Institutul de Stiinte ale Educatiei), Dakmara Georgescu (Consilier al Ministrului Educatiei Nationale), Lucia Marietta Gliga (Director, Ministerul Educatiei Nationale), Ioan Narosi (VicepreSedinte, Federatia Sindicatelor Libere din nvatamnt), Roxana Petrescu (Sef de Birou, Directia Generala a Institutiilor Publice din cadrul Ministerului Finantelor), Viorica Pop (Cercetator cu experienta, Institutul de Stiinte ale Educatiei), Madlen Serban (Sef al Departamentului de Resurse Umane, Ministerul Educatiei Nationale)

11

INTRODUCERE Acest raport descrie starea actuala a sistemului educational Si recentele reforme care au avut loc n Romnia. n acelaSi timp, sunt descrise arhitectura administrativa Si responsabilitatile din cadrul sistemului educational, inclusiv cel vocational/profesional, precum Si organismele de conducere Si sindicatele cadrelor didactice. Sunt descrise, de asemenea, cadrul legal Si de reglementari sau de regulamente neoficiale, precum Si practicile din cadrul sistemului de nvatamnt care cuprind personal, curriculum, manuale, echipament Si material didactic, infrastructura Scolara, Scolarizarea, controlul calitatii, administratia Si controlul financiar. Se face analiza finantarii Si a alocarilor educationale centrale, locale Si particulare pentru nvatamntul primar Si gimnazial Si se stabileSte contextul pentru propuneri. Romnia are o suprafata de 237.500 km2 Si o populatie de 22.7 milioane de locuitori. n 1992, 45.5t din populatie era sub vrsta de 30 de ani. Mai mult de jumatate din populatia Romniei (54t) locuieSte n oraSe. Aproximativ 90t din populatie vorbeSte limba romna, care este limba nationala Si limba de predare din 96t din Scoli. n Romnia exista mai multe minoritati lingvistice, printre care maghiara, germana Si rromanes (1.8t).

La nceputul anilor 90, sistemul educational din Romnia era unul dintre cele mai centralizate din Europa Centrala Si de Est. Ministerul Educatiei Nationale stabilea bugetele Scolare nationale Si locale, la care contributia sectorului particular reprezenta o cantitate neglijabila, programele Scolare, precum Si examenul de admitere n nvatamntul liceal Si cel de bacalaureat. Administrarea sa teritoriala, regionala sau judeteana, era realizata de catre Inspectoratul Scolar Judetean, care avea numai sarcini administrative, dar care asigura Si pregatirea profesorilor, conform orientarilor formulate la nivel central. Scolile nu aveau autonomia necesara pentru a-Si planifica sau implementa bugetele, iar directorii Si Consiliile de Administratie nu-Si puteau defini politica de personal. Comunitatile locale participau ntr-o masura limitata la administrarea Scolilor. Autoritatile locale alese nu aveau practic nici o legatura cu sistemul Scolar local, Si de altfel nici nu doreau o astfel de legatura. La sfrSitul anului 1989, n Romnia au survenit o serie de schimbari politice majore care au influentat nvatamntul. Anii 1990-92 au reprezentat o perioada de schimbari radicale. S-au facut eforturi pentru reforma sistemului de nvatamnt, deSi nu se oferea o alternativa clara. Schimbarile erau n primul rnd ncercari de a satisface participantii la educatie. nvatamntul obligatoriu s-a redus la opt ani, nvatamntul gimnazial Si liceal a fost diversificat, liceelor teoretice li s-a acordat mai multa atentie, marimea claselor Si normele didactice au fost reduse, s-a permis nvatamntul n limbile minoritatilor, iar finantarea educatiei a fost reorganizata.

O perioada de noi schimbari a nceput n 1992. Ministerul Educatiei Nationale trebuia sa revizuiasca curriculumul Si sa elimine orientarea puternic ideologica a programelor Scolare. n scurt timp a devenit foarte clar pentru toti faptul ca o reforma atotcuprinzatoare necesita o revizuire sistematica. Traditia unui sistem profund centralizat din Romnia crease o mentalitate totalitara care fusese functionala n primele decenii de regim comunist, dar care nu mai functiona. Dimpotriva, aceasta traditie mpreuna cu atitudinile culturale pe care le-a proliferat constituiau adevarate obstacole n fata schimbarii Si mpiedicau legislatia cu acest obiectiv. Mai mult dect att, existau prea putini experti curriculari Si lipsea consensul politic n ceea ce priveSte directiile Si prioritatile reformei.

Banca Mondiala a ntreprins prima sa misiune de explorare n vederea sprijinirii eforturilor guvernului n realizarea reformei sistemului educational ntre 1991 Si 1993. Experti ai Ministerului

Educatiei Nationale Si ai Institutului de Stiinte ale Educatiei, mpreuna cu reprezentanti ai guvernului Si

13

experti ai Bancii Mondiale, au realizat un plan institutional Si procedural pentru o reforma sistematica a sistemului educational preuniversitar din Romnia.

Reforma a nceput n perioada 1994-95, nainte ca noua lege a nvatamntului sa intre n vigoare n septembrie 1995, lege care a fost modificata din nou n 1997. Primul proiect de reforma a educatiei a nceput n octombrie 1994 Si a fost co-finantat de Guvernul Romniei Si de Banca Mondiala. Cel de-al doilea mare program de reforma a nceput n 1995, cu finantare din partea Uniunii Europene Phare Si a vizat restructurarea educatiei profesionale/vocationale. n 1998 a fost creat un serviciu de evaluare a examenelor pentru a monitoriza calitatea educatiei nationale, pentru a asigura teste Si alte instrumente de evaluare care sa poata masura performantele elevilor Si care sa administreze cele doua examene nationale. Ministerul Educatiei Nationale a ramas responsabilul direct pentru cea mai mare parte a administrarii Si finantarii nvatamntului preScolar, primar, gimnazial, liceal Si superior, a realizat curriculumul oficial Si a organizat elaborarea de manuale.1 La nivelul programelor pentru liceu s-au introdus materii optionale, dar Scolile aveau nca o autoritate redusa n a face schimbari. Numeroasele schimbari legislative cu caracter general erau precar difuzate; tranzitia a fost Si continua sa fie tumultoasa. Cadrul legal pentru descentralizarea procesului decizional Si, n mod special, participarea comunitatii la educatie ramn aspecte slabe, fragmentare Si contradictorii. Parlamentul Romniei revizuieSte din nou legea nvatamntului. n prezent nvatamntul de baza obligatoriu include primele patru clase primare Si cei patru ani de gimnaziu, clasele V VIII. Dupa clasa a VIII-a elevii sustin un examen final obligatoriu (capacitate) pentru a-Si putea continua studiile n cadrul nvatamntului liceal. Aproximativ 95t dintre elevii care termina gimnaziul Si continua studiile fie n cadrul liceelor teoretice de patru Si cinci ani, fie n cadrul liceelor tehnice de patru ani, cu examene de admitere selective Si cu examen de bacalaureat, sau n Scoli profesionale de doi sau trei ani. Liceele teoretice ofera specializari n matematica, Stiinte umaniste Si limbi straine, de exemplu. Grupurile Scolare nmanuncheaza specializari ntr-unul sau doua domenii tehnice, ca de exemplu n domeniul textilelor sau al industriei chimice, asigurnd cursuri tehnice, profesionale Si, ocazional, teoretice.

Actuala revizuire include extinderea nvatamntului obligatoriu pna la clasa a IX-a, ceea ce ar putea transforma actuala structura n 9+3. Ministerul Educatiei Nationale propune de asemenea noi tipuri de nvatamnt teoretic Si profesional. Noua politica2 ncearca o restructurare a sistemului educational care s. satisfaca necesitatile economice, sociale Si politice. Ea atinge ntregul sistem educational, programele, 1. Ministerul Educatiei Nationale nominalizeaza o comisie care selecteaza 3 manuale pentru fiecare disciplina de studiu, iar Scolile Si pot alege manualul dintre acestea. 2. Cele mai importante directii ale politicii educationale sunt subliniate n: Reforma nvSaSmntului n Romnia:

Condiaii ti Perspective (Cezar Brzea, Coordonator, Institutul de Stiinte ale Educatiei 1993); Programul de Reforma a nvatamntului Pre-universitar n Romnia (Banca Mondiala 1994); capitolul de referinta din Renatterea Romniei prin nvSaSmnt (1996) ; Programul de Reforma VET, Ministerul Educatiei Nationale (1998); Reforma nvSaSmntului Profesional ti Tehnic; Si documentele politicii educationale ale lui Andrei Marga, Ministrul Educatiei Nationale din Romnia (1998).

14

actorii implicati, filozofia de baza Si conducerea sistemului educational. O viziune strategica se constituie acum pentru coordonarea acestor proiecte ce pareau de nerealizat.

15

Capitolul 1 ACTORII AI ROLURILE LOR: SISTEMUL EDUCA1IONAL DIN ROMNIA N PREZENT

Ministerul FinanSelor Ministerul Finantelor stabileSte bugetul pentru nvatamnt pe baza propunerilor Ministerului Educatiei Nationale. Dupa ce parlamentul aproba bugetul national, Ministerul Finantelor aproba credite lunare pentru Ministerul Educatiei Nationale pe baza unui plan de cheltuieli prevazut anterior Si monitorizeaza cheltuielile anuale pentru a asigura echilibrul bugetar. El este responsabil pentru monitorizarea alocarii resurselor educationale Si pentru colectarea informatiilor referitoare la procedurile de implementare pentru bugetele centrale Si locale. El colaboreaza strns cu Comisia Nationala pentru Statistica n domeniul metodologiei de colectare a datelor Si n probleme administrative practice. Ministerul EducaS iei NaSionale Ministerul Educatiei Nationale are autoritatea finala n ceea ce priveSte conducerea Scolilor Si asigura administrarea generala a nvatamntului. Uneori el se confrunta cu decizii luate deja de Ministerul Finantelor, Ministerul Muncii Si Protectiei Sociale Si de guvern. Ministrul este asistat n activitatea sa de un corp de consilieri, de Consiliile Nationale, de Oficiul de Consilieri Juridici, de Oficiul de Relatii cu Publicul, de Oficiul de Control Si de Departamentul de Relatii Internationale, cu birouri de relatii internationale, de Integrare europeana Si de romni din afara granitelor Romniei.

Secretariatul Ministerului include trei secretari de stat care au responsabilitati diferite. Ministerul stabileSte structuri de experti Si se bazeaza pe organisme consultative nationale. Printre acestea se numara Consiliul National pentru Reforma nvatamntului, Consiliul National pentru Grade Universitare, Diplome Si Certificate, Consiliul National pentru Finantarea nvatamntului Superior, Consiliile Nationale ale Bibliotecilor, Consiliile Nationale ale Rectorilor, Societatile Stiintifice Nationale, Si Comisiile Nationale pe specialitati. Diversele functii ale Ministerului Educatiei Nationale acopera toate fatetele problemelor sistemice, de la construirea Scolilor pentru elevi cu nevoi speciale, pregatirea Si evaluarea universitara, personalul, cercetarea, bibliotecile, strategiile de reforma Si evaluarea calitatii. Dincolo de granitele nationale, Ministerul Educatiei Nationale stabileSte acorduri internationale pentru elevii Si studentii din Romnia Si pentru validarea diplomelor romneSti. Pentru nvatamntul preuniversitar, Ministerul Educatiei Nationale stabileSte grupe pregatitoare pentru nvatamntul primar pentru a asigura continuitatea de la nvatamntul pre-Scolar la cel Scolar, aproba Scolarizarea pentru cei care nu Si-au ncheiat cei 8 ani de nvatamnt obligatoriu, dezvolta metodologia pentru examenul national de la sfrSitul nvatamntului obligatoriu, pentru examenele de admitere n nvatamntul post-obligatoriu, Si pentru examenul de bacalaureat. Ministerul Educatiei Nationale ratifica nfiintarea institutiilor pre-universitare, altele dect Scolile generale sau liceele, stabileSte Si numeSte directorii pentru Scolile generale Si licee, stabileSte limitele de Scolarizare Si clasele speciale.

17

Directorii de tcoli Directorii de Scoli, ajutati de directorii adjuncti, administreaza unitatile din nvatamntul preuniversitar sau vocational de stat mpreuna cu consiliul profesoral Si cu consiliul de administratie pe care le prezideaza Si carora le raporteaza. Ei sunt numiti pe o perioada de patru ani de catre inspectorul Scolar general, n urma unui concurs. Candidatii trebuie sa faca dovada experientei profesionale Si manageriale. Directorii de Scoli generale Si licee sunt propuSi de catre inspectorul Scolar general, fiind selectionati Si numiti de catre Ministerul Educatiei Nationale. Directorii reprezinta Scolile fata de administratia locala, Si fata de comunitatea locala, stabilesc modul de utilizare a facilitatilor, echipamentelor Si a altor resurse Scolare, coordonnd, n acelaSi timp, toate cheltuielile. Directorii adopta Si aplica prevederile regulamentelor financiare Si contabile la nivelul unitatii Scolare. Ei identifica Si monitorizeaza investitiile pentru infrastructura Scolii, pentru cheltuieli Si pentru ntretinerea anuala a Scolii; justifica proiecte Si le supun spre aprobare la inspectoratele Scolare Si la consiliile locale Si/sau judetene; dezvolta Si aplica strategii pentru obtinerea de venituri extrabugetare; aproba cheltuielile dupa auditul intern; implementeaza procedurile financiare pentru achizitionarea bunurilor Si serviciilor Si angajeaza unitatea Scolara in activitati patrimoniale mpreuna cu contabilul Sef. Directorii coordoneaza Si monitorizeaza activitatile de dezvoltare, de mbunatatire Si de ntretinere a infrastructurii Scolii. Ei stabilesc contracte cu proiectantii Si cu companiile particulare Si de stat pentru documentatii tehnice, efectueaza reparatii capitale Si curente. Ei raspund de toate problemele de personal, definesc obligatiile personalului, drepturile, salariile, premierile, realizeaza contractele Si fiSele postului. n cadrul consiliilor profesorale, directorii evalueaza performantele profesorilor, definesc criterii pentru salariile de merit ale personalului didactic, verifica Si semneaza documentele de plata, rezolva problemele personalului, aplica programe de reforma curriculara, a finantelor Si a managementului.

Directorul adjunct este membru al consiliului de administratie Si al consiliului profesoral, prezidnd Sedintele n lipsa directorului. Acesta din urma i deleaga responsabilitatea de a administra curriculumul, de a supraveghea cicluri din unitatea Scolara (de exemplu, nvatamntul primar) sau responsabilitatea activitatii extraScolare cu parintii sau agentii din afara Scolii. n ciuda largului evantai de responsabilitati, un director de Scoala ramne un profesor recunoscut care continua sa predea, chiar daca Si conduce o Scoala Si este platit suplimentar pentru sarcini manageriale temporare. Directorii nu sunt total recunoscuti ca manageri Si nici ei nSiSi nu se considera manageri. Pozitia de director reprezinta nca un pas n cariera didactica, iar pentru aceasta nu exista nici o pregatire initiala Si nici o acreditare profesionala. Statutul Personalului Didactic, aprobat de parlament n 1995, defineSte att obligatiile didactice ct Si pe cele manageriale. Consiliul Profesoral Consiliul Profesoral ia decizii referitoare la toate cadrele didactice, inclusiv planificarile, nominalizarea profesorilor care sa participe la cursuri de perfectionare, validarea notelor elevilor, evaluarea acestora Si orientarea profesionala. Consiliul antreneaza toate cadrele didactice n acest proces, astfel nct Consiliul Profesoral este activ implicat n orice aspect pedagogic al unitatii Scolare. Avizeaza Si valideaza hotarrile directorului referitoare la curriculum, la relatiile dintre elevi Si la perfectionarea cadrelor didactice.

18

Consiliul de AdministraSie Consiliul de Administratie este autoritatea suprema n Scoala Si include cel putin cinci, dar nu mai mult de 11 membri: directorul unitatii Scolare, directorul adjunct, contabilul Sef, profesori aleSi de catre Consiliul Profesoral, reprezentanti ai parintilor Si ai autoritatii publice locale. n nvatamntul gimnazial, liceal Si post-liceal, Consiliul trebuie sa includa Si unul sau doi elevi precum Si reprezentanti ai proprietarilor bazei materiale necesare activitatilor Scolare. Consiliul de Administratie administreaza Scoala, aproba planul de masuri, rezolva angajarile Si numirea personalului didactic, alocarile pentru diverse facilitati, propune cota de Scolarizare, supravegheaza implementarea bugetului, Si n general supravegheaza Si alte detalii cum ar fi calendarul Scolar, bursele elevilor, selectarea manualelor Si contractul colectiv de munca al personalului didactic. Contabilul tef Contabilul Sef are un rol de executie decisiv n ceea ce priveSte supravegherea contabila. Cadrul normativ recomanda faptul ca un Consiliu de Administratie poate solicita, printre altele, consultanta financiara. Daca o unitate Scolara este slab administrata, contabilul Sef este raspunzator pentru orice decizie. Contabilul Sef reprezinta unitatea Scolara Si pe director n orice negociere din afara Scolii, stabileSte planurile de venituri extrabugetare trimestriale Si anuale Si le urmareSte, realiznd balantele trimestriale Si anuale, analizeaza activitatea financiara n timpul ntlnirilor organismelor de conducere ale unitatii Scolare. Centrul bugetar Un centru bugetar este responsabil de activitatea financiara Si de procedurile contabile a cel mult 15 Scoli. El nu este un organism de decizie, ci mai degraba unul care directioneaza banii de la inspectoratul Scolar catre unitatile Scolare. Structura sa nu este legal stabilita, ceea ce confera inspectoratului o oarecare latitudine de a structura centrul bugetar n raport cu nivelul de instructie, localizare, etc. Numarul centrelor bugetare difera de la judet la judet, dar n cadrul fiecaruia functioneaza un contabil Sef bine pregatit. Inspectoratul tcolar Inspectoratul Scolar este o administratie teritoriala a Ministerului Educatiei Nationale pentru nvatamntul preuniversitar la nivel regional. Ministerul Educatiei Nationale numeSte n mod oficial toti inspectorii Si directorii caselor corpului didactic, deSi n practica selectia acestora este rezultatul negocierilor dintre politicienii locali. Inspectorul Scolar general numeSte inspectorii Scolari pe baza competentelor profesionale Si manageriale ale acestora. Toate unitatile Scolare se subordoneaza inspectoratelor pentru activitati extraScolare Si pentru unitatile auxiliare de nvatamnt preuniversitar. Orice inspectorat Scolar este condus de un consiliu de administratie din care fac parte inspectorul Scolar general, inspectorii Scolari generali adjuncti, inspectorii pe specialitati, directorul Casei Corpului Didactic Si consilierul juridic al inspectoratului. Fiecare inspectorat are un consiliu consultativ din care fac parte directorii unitatilor Scolare, personal didactic de prestigiu, reprezentanti ai parintilor, ai organelor administrative locale, ai bisericii Si ai agentilor economici.

Inspectoratele Scolare sunt responsabile pentru aspectele Si operatiunile financiare ale retelei preuniversitare Si inspecteaza Scolile Si personalul didactic pentru a se asigura de respectarea

regulamentelor. Ele nfiinteaza gradinitele de stat, Scolile primare, gimnaziale, profesionale, de ucenici,

Si 19

asigura frecventarea Scolii pe perioada nvatamntului obligatoriu, mpreuna cu organele autoritatii publice locale. Inspectoratul Scolar supravegheaza utilizarea, dezvoltarea Si protectia bazei materiale a Scolilor, asigura personalul adecvat, organizeaza educatia permanenta pentru personalul didactic, coordoneaza examenele de admitere Si de absolvire Si monitorizeaza toate activitatile Si serviciile din nvatamntul pre- universitar finantate din fonduri particulare, pentru a asigura legalitatea acestora.

La nivel preuniversitar, inspectoratul Scolar are responsabilitati mari n ceea ce priveSte inspectia curriculara, resursele umane, performantele profesorilor Si resursele financiare. Inspectiile examineaza nivelul de Scolarizare, competenta profesorilor Si a directorilor, precum Si masura n care este respectat curriculumul. Responsabilitatile bugetare ale inspectoratelor Scolare includ aprobarea cheltuielilor din bugetele proprii Si din surse bugetare speciale. De asemenea, inspectoratele Scolare transfera fonduri catre centrele bugetare. Inspectoratul Scolar este responsabil de cheltuielile unitatilor Scolare din alocarile pentru cheltuieli capitale, iar bugetul sau este constituit din alocari de la bugetul de stat precum Si din venituri proprii. Inspectoratele Scolare trebuie sa asigure buna functionare a unitatilor Scolare la nivelul preuniversitar. Autoritatile publice locale raspund de activitatile finantate prin bugetul central Si prin bugetele locale Si prin propriile venituri. Inspectoratul Scolar Si stabileSte propriile proceduri bugetare Si pe acelea ale institutiilor din propria jurisdictie. Departamentul de contabilitate de la nivelul inspectoratului Scolar raspunde de activitatile legate de dezvoltarea unitatilor bugetare Scolare, cu aplicarea bugetului, cu deschiderea Si distribuirea creditelor, ceea ce include raportul Si darea de seama financiara Si contabila. Fondurile devin posibile prin ordonatori tertiari de credite, la nivelul stabilit de legea bugetara. AutoritaSile publice locale Autoritatile locale alese raspund de implementarea legislatiei n maniera cea mai potrivita Si sunt subordonate circumscriptiilor locale. Autoritatile publice locale au fost create chiar la nceputul procesului de reforma al administratiei publice. Sistemul administrativ este organizat n 42 de judete Si trei tipuri de autoritati locale, de obicei clasificate conform numarului de locuitori: comune, pna la 5.000 de locuitori, oraSe, pna la 20.000 de locuitori, precum Si municipii, peste 20.000 de locuitori. Toate acestea functioneaza ca entitati juridice, cu patrimoniu propriu Si cu initiative proprii care sa serveasca interesele publice. Consiliile locale functioneaza ca organisme de deliberare pentru comune Si oraSe.

Cel mai mare consiliu local este Consiliul General al Municipiului BucureSti. Acesta a creat un Departament al Educatiei care face recomandari tehnice consiliului local care utilizeaza resursele financiare de la bugetul local, initiind Si implementnd programe pentru dezvoltarea educatiei la nivelul municipiului. Parteneriatul dintre autoritatile locale alese Si numite (autoritatile publice locale Si inspectoratele Scolare) depinde n mai mare masura de contactele personale dect de structuri institutionalizate. Sindicatele din nv aSamnt Sindicatele din nvatamnt sunt organizatii non-guvernamentale nfiintate conform legii sindicatelor din 1991 pentru a apara drepturile economice, sociale, profesionale Si culturale ale celor peste 200.000 de membri din peste zece sindicate. Aceasta cifra reprezinta jumatate din personalul didactic Si nedidactic al tarii. Federatia Educatiei Nationale Si Federatia Sindicatelor Libere din nvatamnt sunt principalele sindicate din nvatamntul pre-universitar din Romnia.

Sindicatele din nvatamnt nu au responsabilitati decizionale, dar Si-au creat o retea institutionala

locala mare Si au un rol consultativ fata de administratie. Ele sunt acreditate n calitate de observatori n

20

cadrul proceselor de decizie la nivel central, regional Si local, ncercnd sa influenteze procesele legislative, politice, manageriale Si de finantare a educatiei. Ele se situeaza la periferia sistemului Scolar, dar au un impact major n ceea ce priveSte implementarea inovatiilor educationale prin intermediul programului lor de evolutie a profesorilor. Marginalizarea lor nu le-ar putea permite sa realizeze o legatura ntre Scoala Si societate Si sa faciliteze procesul de reforma, dar atta timp ct sindicatele se concentreaza asupra promovarii bunastarii economice a profesorilor, ele evita responsabilitatea dezvoltarii Si reformei.

2 1

Capitolul 2 MPtR1IREA RESPONSABILITt1ILOR

Reforma educatiei stabileSte o structura institutionala Si distribuirea responsabilitatii de decizie. Ea prevede ca actualele inspectorate Scolare sa se axeze n totalitate pe asigurarea calitatii sa asigure respectarea directiilor Si standardelor nationale Si sa aduca la cunoStinta publicului rapoartele sale. Un departament educational la nivelul judetului va coordona casa corpului didactic, ca parte a unui sistem independent de pregatire Si consultanta locala. Unitatile Scolare vor fi administrate local astfel nct sa faca fata nevoilor locale Si vor fi solicitate sa-Si defineasca Si sa-Si publice planurile, realizate mpreuna cu administratia locala Si care vor fi utilizate ca baza pentru inspectii. Unitatile Scolare Si administratia locala ar putea sa-Si co-administreze bugetele pentru obiective pe termen scurt Si lung, sa ia decizii cu privire la personal Si sa aiba libertate deplina n stabilirea salariilor conform conditiilor locale, sa raspunda de ntretinerea cladirilor Si pregatirea personalului conform nevoilor n acest sens. Acolo unde se justifica, unitatile Scolare ar putea pastra fondurile necheltuite n anul fiscal curent. Comitetul de conducere care sa includa parinti, politicieni, reprezentanti ai sindicatelor, oameni de afaceri Si, acolo unde este cazul, reprezentanti ai bisericii ar putea numi un director Si ar putea raspunde de planificarea strategica Si de administratie. Scolile rurale, n mod special, s-ar bucura de o noua autonomie Si ar fi grupate n jurul unei Scoli pivot care ar deveni o unitate autonoma cu un comitet de conducere comun. Infrastructura tcolara Nu a existat nici o abordare sistematica n ceea ce priveSte planificarea dezvoltarii retelelor Scolare, nici la nivel central, nici la nivel regional. Scolile nu Si administreaza fondurile proprii pentru reparatii sau ntretinere. Autoritatile locale au puteri foarte mari n acest domeniu, dar nu doresc sa fie implicate. Acest parteneriat este ineficient din lipsa de structuri participative Si din lipsa de comunicare ntre actori. Ministerul Educatiei Nationale este cel care ia decizia construirii sau re-construirii unei Scoli. Costurile de constructii sunt acoperite direct de la bugetul local. Procesul de alocare a fondurilor este foarte complex Si total informal. Ele implica negocieri Si manipularea puterii de influenta dintre Ministerul Educatiei Nationale, directori, inspectoratul Scolar, elitele politice locale, persoane influente din cadrul organismelor guvernamentale centrale Si locale, etc. Discutiile sau scandalurile din presa servesc drept mecanisme de credibilitate publica. Aceste decizii sunt implementate la nivel regional prin alegerea unui constructor Si prin monitorizarea constructiei. Inspectoratul Scolar raspunde de administrarea cladirilor Scolilor Si de facilitatile educationale din regiunea sa. Autoritatile publice locale raspund de finantarea ntretinerii Scolilor Si de cheltuielile pentru reparatii din transferurile interguvernamentale pe care le primesc (n special de la bugetul de stat) Si din veniturile colectate la nivel local.3 n practica se pot observa diverse aranjamente. n unele cazuri, Consiliul local asigura Si administreaza n mod direct Si stabileSte alocarile pentru ntretinere Si reparatii, estimeaza necesarul, participa la licitatii pentru contracte Si efectueaza platile. Acest aspect nu se ncadreaza n prevederile legale, de vreme ce inspectoratul Scolar este cel care raspunde n general de aceste decizii. Un 3. ncepnd cu 1999 multe alte cheltuieli directe pentru unitatile Scolare vor fi suportate de bugetul local.

23

al doilea tip de situatii este acela n care, ocazional, administratia locala permite inspectoratului Scolar sa-Si administreze bugetele pentru ntretinere Si reparatii. Si n aceasta situatie, autoritatile publice locale nu Si joaca rolul. n alte cazuri, autoritatile publice locale Si inspectoratele Scolare formeaza un parteneriat neoficial pentru luarea deciziilor n ceea ce priveSte ntretinerea infrastructurii Scolare, dar aceasta depinde de existenta unui departament educational n cadrul consiliului local. Personalul Inspectoratul Scolar participa la deciziile pentru ntreg personalul. n domeniul salariilor deciziile ramn clar la nivelul central (n mod special parlamentar). Legea nvatamntului, statutul personalului didactic Si managerial, legea salarizarii, cadrul legal general pentru protectia muncii Si protectia sociala n Romnia, Si alte acte normative ale guvernului asigura cadrul legal pentru angajatii din sistemul educational. Acest cadru legal include noua legi Si un regulament al guvernului. Salariile, rutele profesionale, pregatirea la locul de munca, organizarea Si evaluarea sunt reglementate la nivel national,

deSi inspectoratele Scolare Si universitatile Si determina la nivel regional pregatirea initiala a

profesorilor. Unitatile Scolare nu au o politica de resurse umane Si o autoritate sau responsabilitate

limitata n ceea ce priveSte personalul. Autoritatile locale alese nu au nici o putere asupra personalului didactic. Sindicatele din nvatamnt ncearca sa influenteze deciziile referitoare la problemele personalului prin intermediul Ministerului Educatiei Nationale, deSi acesta nu este unicul capabil de a lua decizii n acest sens. Inspectoratele Scolare pot determina o parte a salariilor personalului didactic prin sprijinirea promovarilor ratificate de Ministerul Educatiei Nationale. Ele pot, de asemenea, sa selecteze nu mai mult de 4t din personalul didactic din regiune pentru o marire temporara de 15t fata de salariul brut. Inspectoratele Scolare evalueaza Scolile, dar nu au nici un sistem eficient de apreciere pentru evaluarea profesorilor, ceea ce conduce la suspiciuni referitoare la aceste decizii din partea comunitatii educationale. n cadrul inspectoratelor Scolare se manifesta cazuri notorii de coruptie. Acest aspect nu este surprinzator, atta vreme ct inspectorul Scolar nu are nici un stimulent pentru a lua o decizie buna n domeniul resurselor uman, avnd n schimb multe stimulente pentru comiterea de abuzuri.

Consiliile profesorale participa la stabilirea stimulentelor anuale pentru personalul didactic, utiliznd un sistem de punctaj bazat pe auto-evaluarea profesorilor. Aceste stimulente, care totalizeaza mai putin de 10t din fondul de salarii al unitatii Scolare, sunt puse sub semnul ntrebarii de catre profesori, care resping acest sistem de apreciere. Curriculumul Grupuri de lucru de trei pna la cinci sau mai multi experti elaboreaza anual noile programe pentru noul curriculum Si au obligatia de a finaliza un curs anual n trei sau patru luni, conform metodologiei de baza pentru curriculum. Pentru disciplinele sau domeniile care se desfaSoara pe mai multi ani de studiu, un grup de lucru poate sa re-evalueze curriculumul pentru nvatamntul primar, gimnazial sau liceal. Trei comisii de coordonare pentru nvatamntul primar, pentru disciplinele Stiintifice Si nvatamntul liceal cu profil umanist sau artistic - consiliaza grupurile de lucru, le faciliteaza comunicarea Si asigura integrarea noilor planuri de nvatamnt. O comisie revizuieSte Si modifica noile planuri de nvatamnt.

Consiliul National pentru Curriculum Si pentru Pregatirea Profesorilor, nfiintat odata cu Proiectul de Reforma Educatiei, Si co-finantat de Banca Mondiala (Consiliul National pentru Curriculum

din 1997) se afla n vrful acestei piramide. El include experti din cadrul Institutului de Stiinte ale 24

Educatiei, reprezentanti de la cel mai nalt nivel din Ministerul Educatiei Nationale Si cadre universitare. El aproba noile planuri de nvatamnt Si hotaraSte asupra transmiterii acestora catre unitatea de coordonare a reformei nvatamntului Si asupra initierii procesului de editare a manualelor alternative. Consiliul National trebuie sa defineasca Si sa revizuiasca elementele conceptuale Si metodologice ale proiectului de reforma Si s. faca fata crizelor sau sa aplaneze disputele care se pot ivi n cadrul procesului.

Pna n 1997, procesul de decizie n domeniul curricular nu avea coerenta. Noile programe Scolare se realizau pe baza fostului cadru curricular centralizat, iar puterea de decizie finala nu era clar delimitata ntre Consiliul National pentru Curriculum sau Comisiile Nationale pentru diferite discipline care, n conformitate cu Legea nvatamntului din 1995, puteau aproba programele Scolare Si le puteau supune spre aprobare finala Ministerului Educatiei Nationale. n ianuarie 1998, Ministerul Educatiei a numit o comisie care sa defineasca aspectele cadrului curricular: partea care lipsea din reforma curriculara era acum pusa n drepturile sale. Asigurarea durabilitatii noilor structuri nseamna modificarea Legii nvatamntului. Noul curriculum national ar trebui sa se bazeze pe o reforma structurala a cadrului curricular bazat pe o noua viziune a rolului Scolii Si a actorilor implicati ntr-o societate deschisa. Manuale ti materiale Cadrul formal Si informal pentru responsabilitati la toate nivelurile sistemului educational pentru manuale Si materiale auxiliare dovedeSte faptul ca, n teorie, toate nivelurile sistemului educational sunt implicate n procesul de decizie. Ministerul Educatiei Nationale ia decizii Si aproba planurile de nvatamnt care stau la baza noilor manuale Si materiale auxiliare. Ministerul acopera aceste costuri Si asigura materialele pentru nvatamntul obligatoriu. Pentru nvatamntul neobligatoriu, guvernul Si chiar Scolile asigura materialele prin propriile surse externe. Unitatea de Coordonare a Proiectului de Reforma, organism ministerial, care administreaza fondurile din

cadrul unui mprumut al Bancii Mondiale, organizeaza licitatii pentru manualele alternative Si selecteaza profesorii ce vor face parte din grupul de evaluatori.4 Coordonarea Proiectului de Reforma va fi preluata de un departament al Ministerului Educatiei Nationale la ncheierea programului de mprumut.

Selectarea manualelor are loc la nivelul judetului unde profesorii pot alege dintre manualele expuse. Cu toate acestea, informatiile referitoare la manualele alternative Si la materialele auxiliare nu sunt bine difuzate Si nu exista termene limita rezonabile pentru expunerea manualelor, colectarea de date Si trimiterea comenzilor catre edituri. n vreme ce profesorii Si Scolile aleg alte materiale, restrictiile financiare pot conduce la confuzii referitoare la comenzi, datorate adesea Si interventiei directorilor Si inspectorilor.

Ministerul Educatiei Nationale a emis recent un ordin ministerial care reglementeaza asigurarea de manuale pentru licee. Acest ordin a deschis calea tranzitiei catre o piata libera a manualelor, pentru acest nivel al nvatamntului. & colarizarea Ministerul Educatiei Nationale organizeaza reteaua nvatamntului de stat Si propune organismelor guvernamentale centrale limitele de Scolarizare a elevilor. Cotele de Scolarizare se stabilesc n urma consultarii cu toate Scolile, cu autoritatile locale cu responsabilitati n acest sens Si cu agentii 4. Doua sute cincizeci de manuale noi urmeaza sa fie scrise pna n anul 2000. Noile manuale pentru toate disciplinele pentru clasele I VII au fost publicate ncepnd cu anul 1996.

25

economici prin centralizarea proiectelor transmise de Scoli prin intermediul inspectoratelor Scolare regionale. Legea nvatamntului stabileSte marimea medie, minima Si maxima a claselor Si grupurilor de elevi. Ministerul Educatiei Nationale aproba Scolarizari exceptionale pentru regiunile rurale sub-populate Si pentru asigurarea nvatamntului pentru minoritatile etnice. Decizia de Scolarizare la nivelul liceului se ia n urma negocierilor cu inspectoratul Scolar sau cu directorii pentru angajarea unui numar mai mare de profesori sau, n cazul claselor speciale, pentru a face Scoala mai atractiva. De regula, propunerile venite din partea inspectoratelor Scolare sunt aprobate de Ministerul Educatiei Nationale, iar ulterior guvernul aproba Scolarizarea elevilor pentru fiecare tip de liceu.

Directorii de Scoli raspund de verificarea nscrierilor. Nu exista nici o limitare legala pentru extinderea unitatilor Scolare, atta vreme ct o Scoala poate gazdui mai multi elevi din punctul de vedere al spatiului Si al cadrelor didactice. Pentru clasa I, Scolile fac propuneri pe baza Scolarizarii estimative, n urma evaluarii aproximative a Scolarizarii gradinitelor. Exista unele dificultati n ceea ce priveSte Scolarizarea la nivelul clasei I pentru Scolile mai ndepartate. La nivelul celorlalte clase, o Scoala Si mentine n general acelaSi numar de clase, deSi Scolarizarea poate varia de la un an la altul. Scolile care functioneaza n schimburi au dificultati n ceea ce priveSte fluctuatia Scolarizarii, deoarece nu exista reguli pentru aceasta. Daca cererea depaSeSte limitele de Scolarizare aprobate, Scoala gaseSte de obicei modalitati de gazduire a supra-fluxurilor. Transferurile de elevi se fac prin acordul reciproc ntre doua unitati Scolare. Controlul calit aSii Legea nvatamntului acorda Ministerului Educatiei Nationale responsabilitatea standardelor de evaluare a elevilor prin Serviciul National de Evaluare Si Examinare. Recent au fost introduse standarde curriculare pentru nvatamntul primar, gimnazial Si liceal. Ministerul Educatiei Nationale, prin Serviciul sau National de Evaluare Si Examinare, stabileSte modalitatea de evaluare a progresului elevilor Si defineSte forma Si continutul examenelor finale. StabileSte, de asemenea, standardele de absolvire pentru elevi. Ministerul Educatiei Nationale determina modalitatea de realizare a inspectiilor Scolare, care se planifica la nivel de judet cu ajutorul unui formular de evaluare definita la scara nationala. Masurile disciplinare sunt reglementate prin regulamente interne. Profesorii pot propune Scolii masuri disciplinare care sunt ulterior aprobate de consiliul profesoral. AdministraSia ti controlul financiar Planificarea bugetara ncepe cu centrele bugetare, dupa care se muta spre inspectoratul judetean, apoi spre Ministerul Educatiei Nationale, Si n cele din urma spre Ministerul Finantelor Si spre aprobarea parlamentului. Alocarile urmeaza aceeaSi traiectorie, n sens invers. Procesul foarte centralizat este ncet Si complicat, iar capitolele Si articolele bugetare sunt rigide. ncepnd cu bugetul pe anul 1999, fondurile pot fi redistribuite n cadrul aceloraSi linii bugetare, cu exceptia cheltuielilor cu personalul Si a celor capitale, aprobate Si modificate numai prin legea bugetului. Pentru ntretinerea Scolilor, ciclul bugetar implica consiliile locale, directiile/serviciile financiare din toate judetele, Ministerul Finantelor, guvernul Si parlamentul. Autoritatile publice locale au cea mai mare autonomie financiara. Unitatile Scolare sunt finantate Si de comitetele de parinti care exista n fiecare unitate Scolara, precum Si de alti sponsori. Controlul financiar implica alte cteva institutii: Curtea de Conturi, departamentele de control ale Ministrului Finantelor Si ale Ministerului Educatiei Nationale/inspectoratelor judetene. Unitatile Scolare Si centrele bugetare nu au cu adevarat o autonomie financiara, chiar daca directorii acestora raspund de cheltuielile lor.

26

nvaSamntul ti prega tirea profesionala/vocaSional a Aproximativ 10t din reteaua de Scoli a Ministerului Educatiei Nationale ofera nvatamnt Si pregatire profesionala traditionala. n aceSti 10t, programul de reforma Phare-VET RO 9405 ofera o noua forma de pregatire. Unele programe de pregatire profesionala specifica sunt finantate de ministerele carora li se subordoneaza. Militarii au sistemul lor de nvatamnt liceal specializat, organizat conform propriilor nevoi Si ierarhii de catre Ministerul Apararii Nationale, de catre Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei Si de catre Serviciul de Informatii Si alte institutii legate de securitatea nationala. Ministerul Tineretului Si Sportului, Ministerul Culturii Si celelalte ministere interesate sprijina arta Si pregatirea sportiva. Agentii economici Si alte institutii interesate finanteaza nvatamntul post-liceal la cerere. n 1994, Ministerul Educatiei Nationale a identificat reforma pregatirii profesionale drept prioritate. El a ncercat sa creeze un sistem flexibil care sa raspunda nevoilor pietei muncii cu acreditare reglementata Si cu certificare. n plus, prin integrarea pregatirii profesionale cu piata muncii s-ar putea crea parteneriate sociale, n ciuda faptului ca restrictiile legale Si descentralizarea incompleta blocheaza deschiderea Si flexibilitatea sistemului de pregatire profesionala. Legea recomanda consultarea cu partile interesate de pregatirea profesionala, dar nu exista nici un mecanism de consultare. Controlul calitatii ramne n mna organismelor guvernamentale centrale Si nu exista nici o institutie care sa stabileasca metoda de organizare a pregatirii profesionale Si de certificare a absolvirii Scolii. n ciuda intentiei declarate a guvernului, putine aspecte sugereaza faptul ca pregatirea profesionala este organizata pe baza unei analize a pietei sau a intereselor absolventilor din nvatamntul obligatoriu. Consilierea Si orientarea profesionala rezulta mai ales din masurile luate de sindicate de a asigura profesorilor anumite norme pedagogice. FinanSarea nvaSamntului de stat n 1995, Legea nvatamntului (84/1995), completata Si modificata prin Ordonanta Guvernului 36/1997, stipuleaza faptul ca bugetul de stat acopera cheltuielile pentru cele mai multe linii bugetare.5 Permanenta competitie pentru fondurile publice a condus la intrarea sub control a finantarii nvatamntului, n special datorita cerintelor n permanenta schimbare fata de nvatamnt Si a evolutiei relatiilor sistemului cu institutiile publice Si private, cu organismele non-guvernamentale Si cu autoritatile publice locale. Din 1989 au avut loc trei schimbari majore n procesul de finantare a nvatamntului. n 1991, procesul a devenit profund centralizat la nivelul Ministerului Educatiei Nationale. n 1995, a nceput procesul descentralizarii Si unele cheltuieli (ntretinerea unitatilor Scolare Si reparatiile) au fost transferate autoritatilor publice locale. n cele din urma, n 1999, responsabilitati suplimentare referitoare la cheltuielile din nvatamntul preuniversitar au fost transferate autoritatilor publice locale. Astfel, n plus fata de ntretinere Si reparatii Si alte cheltuieli de acesta natura, acestea vor raspunde financiar de investitii, de burse Si de alte cheltuieli curente. Ministerul Educatiei Nationale va pastra responsabilitatea compensatiilor personalului, cea a manualelor, a burselor pentru studentii straini, a sumelor forfetare pentru transportul elevilor Si studentilor, a finantarii proiectelor internationale (ca de exemplu, Proiectul de Reabilitare a Scolii, Fondul de Dezvoltare Sociala) Si toate cheltuielile legate de nvatamntul special. Legea Bugetului stabileSte cadrul legal pentru procesul de finantare a nvatamntului Si asigura resurse financiare anuale. Ministerul Educatiei Nationale Si Ministerul Finantelor negociaza fiecare un buget total Si aloca fonduri liniilor bugetare pe baza numarului de elevi, a salariului mediu al personalului didactic, echipamentelor necesare, burselor Scolare, etc. Atunci cnd propunerile ministeriale sunt diferite,

5. O linie bugetara (capitol) grupeaza creditele deschise conform Legii Bugetului pentru acoperirea cheltuielilor unei institutii publice (de exemplu, un minister). Resursele financiare trebuie sa aiba aceleaSi

caracteristici n ceea ce priveSte provenienta Si destinatia fondurilor.

27

guvernul trebuie sa iasa din impas nainte de a supune bugetul spre aprobare parlamentului. Ministerul Educatiei Nationale primeSte majoritatea sumelor alocate nvatamntului din fonduri publice.6 Noul cadru legislativ referitor la bugetele locale a stabilit un nou tipar pentru cheltuieli prin modificarea finantarii din fondurile publice. Bugetul de stat va ramne principala sursa de finantare cu 61,5t din cheltuieli, dar partea autoritatilor publice locale va creSte la 24t din total.

Tabelu l.1. Participarea fondurilor publice pe surse

Total 1993 1994 1995 1996 1997 1998 % din PIB 3.2 3.1 3.5 3.6 3.7 3.6

Din care (t) Bugetul de stat

96.1 96.7 82.6 82.0 79.7 81.6

Bugetul local

- - 13.4 14.7 11.5 9.2

Altele 3.9 3.3 4.0 3.3 8.8 9.2 Sursa: Ministerul Finantelor, 1998.

Cheltuielile sunt mpartite pe baza transferurilor catre inspectoratele Scolare pentru fiecare din cele doua linii bugetare: cheltuieli curente (ceea ce nseamna compensatiile profesorilor, cheltuieli pentru manuale, etc.) Si cheltuieli capitale. Fondurile pot fi re-directionate n cadrul liniei de cheltuieli curente, dar legea nu permite creSterea fondurilor pentru salarii Si investitii. Economisirea nu este ncurajata: la sfrSitul anului financiar, sumele ne-cheltuite sunt transferate la bugetul statului. La rndul lor, inspectoratele colecteaza venituri Si din activitatile de sponsorizare sau din donatii din partea tertilor. n 1999, veniturile proprii vor acoperi 12.5t din totalul fondurilor alocate nvatamntului. Actualul sistem financiar este pagubit de un proces de decizie Si de criterii de alocare de fonduri extrem de centralizat. Unitatea Scolara este practic ignorata de organismele guvernamentale centrale, dar se pare ca nu exista o alta optiune clara pentru corectarea acestei situatii. Autoritatile publice locale aloca propriile contributii catre educatie din transferuri inter- guvernamentale Si din venituri locale. Ele primesc partea leului din fonduri provenite din transferuri de la bugetul de stat.7 n 1998, sumele defalcate transferate bugetelor autoritatilor publice locale s-au bazat pe: populatia totala (5t), pe lungimea retelei de strazi (5t), pe populatia de vrsta Scolara pentru nvatamntul preuniversitar (25t), etc. Tiparul cheltuielilor este aproape acelaSi n oricare dintre regiuni (ceea ce nseamna ca autoritatile publice locale intentioneaza sa cheltuiasca aproximativ 10t din veniturile colectate local pentru educatie). Interesul n nvatamnt ar putea fi mai ridicat n unele regiuni ale tarii, dar acest aspect nu compenseaza lipsa de resurse financiare colectate local. Nu exista date care sa dovedeasca acest lucru, iar atunci cnd nu exista resurse de la nivelul central, autoritatile publice locale acopera acest deficit.

Recent, politica regionala a devenit o prioritate, dat fiind ca discrepantele regionale sunt mai mult sau mai putin legate de problemele politice ale finantelor publice Si de cele ale transferurilor inter- guvernamentale. Actualul sistem transfera bani ca procente din totalul impozitelor locale, pna la 50t din sumele transferate. Acest aspect a fost la nceput n beneficiul judetelor bogate, dar sistemul s-a perimat datorita faptului ca populatia a devenit mai mobila. O analiza comparativa a cheltuielilor educationale 6. Cifrele oficiale se prezinta dupa cum urmeaza: 92.2t in 1994, 98.4t n 1995, 96.9t n 1996, 96.5t n 1997, 96.5 t n 1998. 7. n 1998 transferurile catre bugetele locale au reprezentat 37t din impozitele pe salarii colectate.

28

locale ar putea dovedi discrepantele majore dintre regiuni, depinznd de dezvoltarea lor economica. Mai mult dect att, actualul sistem de transfer al banilor catre autoritatea publica locala de la bugetul statului pare sa fie afectat de neutralitatea procesului de transfer.8 8. Neutralitatea procesului de transfer nseamna returnarea catre bugetele autoritatilor publice locale a unei parti a veniturilor, indiferent de ceea ce colecteaza din venituri sau din alte impozite. De exemplu, in 1998 BucureStiul singur a primit aproape 20t din banii transferati de la bugetul statului din taxele pe salarii n comparatie cu media nationala de aproximativ 10t.

29

Capitolul 3 CONTRADIC 1IILE INTERNE

Sistemul ad-hoc: multe reguli, puSine responsabilitaSi

- Actualele aranjamente institutionale Si slabele instrumente manageriale pentru administrarea nvatamntului explica unele carente ale sistemului, precum Si lipsa de egalitate Si slaba sa calitate. Exista multe contradictii n legislatie sau n eforturile de implementare a reformei nvatamntului. n ciuda faptului ca sistemul de nvatamnt profund centralizat a fost zguduit n primele faze ale reformei, procesul ramne neterminat Si slab coordonat. Sistemul de nvatamnt din Romnia se aseamana cu un sistem de decizii ad-hoc cu multe reglementari formale, slab coordonate, adesea chiar contradictorii, Si din acest motiv, greu de aplicat. Rezultatul paradoxal al unui sistem cu prea multe reguli este faptul ca numarul mare de actori (de exemplu, inspectoratele Scolare) actioneaza ntr-o maniera independenta, n cel mai fericit caz, conform propriei interpretari a regulilor.

- Sistemul supra-aglomerat Si excesiv de centralizat este copleSit de decizii operationale Si nu se poate concentra asupra planificarii strategice Si a problemelor de politica nationala. Un singur Sef de departament din Ministerul Educatiei Nationale conduce un personal de un nivel inferior prea numeros pentru a putea fi eficient supravegheat. n ceea ce priveSte organizarea interna, responsabilitatile complicate, paralele Si suprapuse n cadrul conducerii conduc spre informatii permanent contradictorii. Acest aspect este agravat Si mai mult de completa separare a responsabilitatilor pentru nvatamntul preuniversitar Si universitar. Mai mult dect att, organizarea ierarhica Si teritoriala a managementului nvatamntului impieteaza asupra canalelor de comunicare n cadrul sistemului de nvatamnt. Nu exista mecanisme de consultare institutionala pentru nvatamntul de stat Si particular. Ministerul Educatiei Nationale nu a reuSit nca sa initieze un sistem de consultare ntre partile interesate sau sa

mobilizeze toate cunoStintele disponibile. Relatiile slabe dintre ministere contracareaza Si ele procesul de reforma. Strategiile dintre ministere sau cele cu agentiile centrale nu sunt coordonate. De exemplu, Ministerul Educatiei Nationale paseaza problemele legate de angajarea profesorilor Si normele salariale ale acestora Ministerului Finantelor Si Ministerului Muncii Si Protectiei Sociale, Si nu face dect sa aplice n practica deciziile acestora. Cum poate o legislatie prea slab coordonata Si o putere centrala ineficienta sa fie transferata conducerilor locale, care sunt categoric nepregatite n acest sens, Si n conditiile unui numar prea mare de reguli Si fara coeziune ntre ele? Sistemul ar trebui sa se bazeze pe evaluarea Si controlul central, ca principal mecanism de raspundere, dar nu exista raportari standardizate, evaluari de performante, analize de date, sau proceduri de feedback ce ar putea face sistemul sa functioneze. n aceste conditii, se naSte ntrebarea cum poate Ministerul Educatiei Nationale sa realizeze evaluari obiective. Administratia centrala raspunde cetatenilor prin controlul parlamentului Si al mass-mediei n acele rare momente cnd nvatamntul iese la lumina rampei. TotuSi, datorita faptului ca rapoartele de inspectie Si performantele profesionale ale cadrelor sunt confidentiale, este greu de realizat o investigatie publica a performantelor Scolare.

3 1

Organizatiile departamentale Si guvernamentale au tendinta de a lucra n izolare Si au foarte putina dorinta de cooperare, de a transfera know-how sau mecanisme de responsabilitate. Responsabilitatile sunt de cele mai multe ori mpartite ntre cteva niveluri administrative: inspectoratele Scolare, casele corpului didactic Si universitatile iau toate decizii referitoare la inovatiile sau la avansarea cadrelor didactice. Inspectoratele Scolare Si conducerile locale coopereaza n ceea ce priveSte ntretinerea Scolilor Si constructiile, dar acest parteneriat este disfunctional, chiar Si n rarele momente n care controversele politice Si rivalitatile personale sunt temperate. Parteneriatul depinde exclusiv de relatii personale. Scolile au n general o imagine neclara n ceea ce priveSte implicarea autoritatilor locale n nvatamnt; acestea ar trebuie sa se ocupe de apa, de drumuri, de problemele sanitare, pe care le considera mai importante. Singurul parteneriat ntre autoritatile educationale numite, autoritatile locale, Si partenerii sociali este realizat prin programul Phare-VET pentru instruirea profesionala Si tehnica.

Datorita acestui vid de control, inspectoratele Scolare au devenit cele mai puternice institutii din sistem. Inspectorii sunt numiti de catre Ministerul Educatiei Nationale, iar conducatorii politici locali pot influenta unele dintre numiri prin manipulari. Misiunea inspectiei Scolare, obiectivele Si rutinele acestora sunt n general reglate ntr-o maniera inconsecventa, dar inspectorii Si-au stabilit propriile reguli. De aceea, inspectiile sunt subiective Si arbitrare, Si sunt de obicei provocate de reclamatiile profesorilor la adresa directorului sau de o vendeta administrativa mpotriva unui profesor. Absenta mecanismelor de raportare externa Si a raportarilor verticale catre minister ntareSte Si mai mult puterea inspectorilor. Inspectoratul Scolar raspunde de evaluarea Scolara, de administratie Si de buget Si, de curnd, i s-a ncredintat responsabilitatea promovarii profesorilor. Exista un conflict de interese, de vreme ce inspectoratele Scolare conduc sute de Scoli Si trebuie sa evalueze Si propriul lor management. Daca adaugam problemelor de comunicare pe cele de refuz la schimbare, ajungem la concluzia ca inspectoratul este o organizatie birocratica apatica, care opune rezistenta la schimbarile care i-ar putea reduce puterea. n prezent, raportarile anuale ale inspectoratelor catre autoritatile locale nu sunt puse sub semnul ntrebarii. La nivel local, exista o slaba raportare la cei care ar trebui sa beneficieze de nvatamnt. Guvernarea locala este considerata responsabila din punct de vedere financiar de catre Curtea de Conturi Si de catre Ministerul Finantelor; aceeaSi guvernare locala este considerata responsabila din punct de vedere politic de catre comunitatea de alegatori, dar cetatenii sunt numai teoretic implicati n managementul nvatamntului. Un consiliu profesoral, care include toti profesorii dintr-o unitate Scolara, nu participa cu adevarat la managementul Scolii Si nu Si poate exercita puterea de decizie. Structurile de conducere neechilibrate promoveaza un management autoritar, izoleaza managementul Scolii Si stopeaza mecanismele de raportare. Directorilor nu li se solicita sa prezinte rapoarte consiliilor de administratie ale caror ntlniri nu prea au relevanta pentru profesori sau autoritatile locale. Daca parintii acorda atentie profesorilor n general, aceasta se ntmpla deoarece ei nu se considera clienti care platesc pentru serviciile oferite de Scoala, Si care, n consecinta au dreptul la calitate. Iar profesorii percep critica parintilor drept un amestec abuziv.

Proprietatea asupra Scolii creeaza alte probleme de raspundere. Angajatii Scolii se vad n postura de proprietari ai Scolii. Interesele profesorilor sunt preponderente fata de cele ale elevilor Si influenteaza curriculumul Si finantarea Si managementul nvatamntului. Mai mult de 85t din bugetul educational este alocat pentru salarii, ca rezultat al vidului creat de raportarea laterala, de absenta mecanismului raportarii externe Si a sindicatelor puternice. Nu exista stimulente pentru mbunatatirea rezultatelor sau pentru eficienta educationala. Inspectoratele Scolare sunt prea aglomerate din cauza responsabilitatilor administrative pentru a se mai ocupa Si de calitatea educatiei. A produce sau a mentine calitatea nu aduce recompensa financiara sau prestigiu. De fapt, raportarile rezultatelor didactice Si ale performantelor administrative sunt tinute

confidential de catre inspectoratul Scolar Si de catre Ministerul Educatiei Nationale. Un inspector poate

32

cStiga mai mult prin manipularea unei licitatii pentru un serviciu de reconstruire a unei Scoli dect din realizarea unui curriculum mai bun; siguranta postului depinde de contactele politice personale. Scolile nu au sisteme eficiente de evaluare a performantei pentru a putea rasplati rezultatele nvatarii Si pentru evaluarea sau mbunatatirea performantelor profesorilor. Profesorii nu sunt rasplatiti pentru participarea lor la management. Prin urmare, atta vreme ct nu exista stimulent, iar oportunitatile ramn inexistente, att profesorii ct Si administratorii vor fi putin afectati de descentralizare. O cultura care opune rezistenSa la schimbare? Descentralizarea serviciilor de educatie se bazeaza pe un sistem de mpartire a responsabilitatilor, de participare la luarea deciziilor Si de intensa comunicare verticala Si laterala n cadrul administratiei educationale sau cu actorii din afara administratiei. Descentralizarea a fost profund dezbatuta aproape opt ani de zile, dar s-au facut putine progrese n acest sens. O puternica traditie paternalista reflectata n obiceiurile sociale Si organizatorice descurajeaza publicul sa se implice n conducerea serviciilor publice. Poate oare aceasta delegare de putere catre comunitatile locale sa evolueze daca nu se produce o schimbare n moStenirea culturala?

Cei din sectorul educational discuta despre nevoia descentralizarii Si Si proclama hotarrea de a promova roluri interguvernamentale mai descentralizate. Ei se plng de faptul ca au prea putina putere pentru a-Si conduce Scolile, dar administratiile locale sunt reticente n ceea ce priveSte acceptarea unei puteri mai mari de decizie. Noua conducere a nvatamntului romnesc Si-a anuntat intentia de a oferi liceelor controlul programei Si procedurilor de admitere, genernd o virulenta coalitie mpotriva reformatorilor din Ministerul Educatiei Nationale. Prapastia dintre retorica oficiala Si practica reflecta ambivalenta fata de Legea Finantelor Publice Locale Si a Patrimoniului Local, sau Legea Autoritatii Publice Locale, redefinind implicarea conducerii locale n managementul educational. ntr-un deceniu de eforturi, nici parlamentul, nici comitetul director al Ministerului Educatiei Nationale, pna la numirea noului Ministru al Educatiei, nu au reuSit sa defineasca cadrul legal al reformei prin adoptarea de strategii legale, coerente care sa conduca spre un nvatamnt cu adevarat descentralizat. Retorica Scolii expune aceeaSi demagogie. Personalul didactic exprima nevoia unei mai mari autonomii Si doreSte ca Si consiliile profesorale sa aiba posibilitatea de a angaja profesorii pe care i selecteaza, alaturi de obligatii de predare mai flexibile Si posibilitatea aplicarii de sanctiuni disciplinare. Mai solicita o autonomie financiara Si curriculara mai mare. TotuSi, este dificil de evaluat ct de mult cred profesorii Si directorii n propriile declaratii Si cte responsabilitati sunt pregatiti sa accepte. Statutul Personalului Didactic, de exemplu, a blocat institutii de la Scolarizari n schimburi Si de la venituri. Prevederile Statutului referitoare la mobilitatea profesorilor necesita revizuiri, iar salariile necesita implementarea unor inovatii n legatura cu performantele.

Se preconizeaza schimbari n structura puterii n timpul procesului de descentralizare. Ministerul Educatiei Nationale a anuntat recent trei schimbari care implica transferul de responsabilitate catre unitatile Scolare. n unele unitati Scolare reprezentative, consiliile profesorale ar putea proceda la angajarea personalului Si ar administra o parte din cheltuieli. ncepnd cu anul Scolar 1999/2000, toate unitatile Scolare vor trebui sa-Si alcatuiasca 30t din curriculum, aSa-numitul Curriculum la decizia Scolii. Odata ce echipa manageriala a Ministerului Educatiei Nationale s-a confruntat cu aceste schimbari, au existat reactii care au descoperit mai degraba dezavantaje dect avantaje Si au subliniat dificultatile reformei. n ochii acestora pretul descentralizarii era mai mare dect beneficiile.

33

DiscrepanSele ramase: echitatea n pregatire ti nvaSamnt Un alt obstacol n cadrul procesului de reforma este numarul insuficient de personal bine pregatit. Pregatirea este necesara la toate nivelurile, de la profesori la directori de centre bugetare, consilii profesorale, birouri ministeriale pentru a introduce norme Si valori asociate cu conducerea n nvatamnt Si asigurarea unor deprinderi ca planificarea, evaluarea Si decizia. Consultanti particulari ar putea pregati profesorii Si directorii Si ar putea asigura dezvoltarea profesionala n casele corpului didactic. Ministerul Educatiei Nationale ar trebui sa-Si refaca capacitatea de pregatire Si sprijin n perioada de reforma Si ar putea asigura niveluri durabile de resurse nationale pentru mbunatatirea calitatii educatiei Si a managementului n mod special. Cei care sustin centralizarea argumenteaza ca descentralizarea ar accentua discrepantele dintre Scoli Si regiuni Si ar afecta oportunitatile educationale. Multe studii scot n evidenta echitatea deteriorata datorita degradarii politicilor din tarile n curs de dezvoltare. n Romnia, totuSi, n perioada administrarii centralizate a nvatamntului, mai mult de jumatate din Scolile romneSti (n special din regiunile rurale) nu asigura educatia de baza deoarece nu dispun de materialele didactice de baza. La fel ca Si n alte organizatii centralizate, nevoile speciale individuale nu sunt satisfacute. Nu exista programe specifice pentru zonele defavorizate, pentru elevii dotati sau mai putin dotati; sistemul are tendinta de a face diferentieri mai degraba pe baza mediului social Si intelectual dect pe baza nivelului de instructie. n acelaSi timp, directorii Si profesorii par a fi nemultumiti n general de faptul ca recent li s-a alocat responsabilitatea administrarii fondurilor alocate de stat pentru sprijinirea copiilor care provin din familii defavorizate, considernd ca aceasta responsabilitate este incompatibila cu statutul lor profesional. Profesorilor nu li se acorda nici un stimulent pentru ca lucreaza cu elevi dificili n Scoli sub standarde. Inspectoratul Scolar nu ajuta la rezolvarea accesului inegal pe plan local sau la dezvoltarea programelor pentru Scolile cu dificultati. Unele inspectorate nu ncearca sa ofere mai mult sprijin Scolilor din zone defavorizate. Dimpotriva, inspectoratele Scolare conservatoare ncearca sa multiplice discrepantele, alocnd mai multi bani Scolilor cu o situatie mai buna deoarece au relatii speciale cu managerii acestora. Sistemul de meditatii pentru copiii cu o situatie materiala buna reprezinta una din cele mai clare amenintari ale echitatii educationale, n vreme ce copiii familiilor nevoiaSe au Sanse mici de a urma cursurile celor mai bune licee sau universitati. Nu exista mecanisme de asigurare a echitatii Si sunt foarte putine stimulente pentru asigurarea acesteia.

34

Capitolul 4 PROBLEME MULTE, SOLU 1II PU1INE: SUGESTII PENTRU REFORME

Introducere DeSi cei care iau decizii Si expertii au multe probleme de rezolvat, exista un numar limitat de solutii, de resurse de implementare Si de timp. Urmatorul pachet strategic de optiuni de reforma de guve