Conf.univ.dr. Andreea STOIAN

Departamentul de Finanţe și CEFIMO

Academia de Studii Economice București

Politici privind cheltuielile bugetare

Cheltuieli pentru domeniul social

Clasificația funcțională

Definiție Legea finanțelor publice

Foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaţii ale cheltuielilor legate de efcetuareaunor transferuri între diferitele niveluri ale administraţieipublice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţiaautorităţii executive (reflectăobiectivele politicii financiare a statului).

domeniul social: învăţământ, sănătate, ocrotire socială, cultură, artă, tineret şi sport, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic şi altele;

susţinerea unor programe prioritare de cercetare, îndeosebi fundamentală;

domeniul economic: realizarea unor investiţii şi a altor acţiuni economice de interes public, acordarea de subvenţii, facilităţi etc.;

asigurarea cerinţelor de apărare a ţării, ordinii publice şi siguranţă naţională;

finanţarea administraţiei publice centrale şi locale;

-dobânzile aferente datoriei publice etc.

Cheltuieli pentru domeniul social

învăţământ;

sănătate;

cultură, recreere şi religie;

asigurări şi asistenţă socialăSursa: Văcărel, Iulian (2006), Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică,

București, cap.7

Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei fucntionale

in Polonia, in perioada 1996-2000

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

50.00

60.00

1996 1997 1998 1999 2000

Servicii publice generale (%)

Aparare nationala (%)

Siguranta si ordine publica (%)

Educatie (%)

Sanatate (%)

Asistenta sociala sociala (%)

Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)

Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)

Industrie (%)

Agricultura si silvicultura (%)

Transporturi si comunicatii (%)

Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform

clasificatiei functionale in Tunisia in perioada 1996-

2000

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

1996 1997 1998 1999 2000

Servicii publice generale (%)Aparare nationala (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)

Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform

clasificatiei functionale in SUA in perioada 1996-

1999

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

1996 1997 1998 1999 2000

Servicii publice generale (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)

Evolutia categoriilor de cheltuieli publice

conform clasificatiei functionale in Romania in

perioada 1996-2000

0.00

10.00

20.00

30.00

40.00

1996 1997 1998 1999 2000

Servicii publice generale (%)Aparare nationala (%)Siguranta si ordine publica (%)Educatie (%)Sanatate (%)Asistenta sociala sociala (%)Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%)Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)Industrie (%)Agricultura si silvicultura (%)Transporturi si comunicatii (%)

Cheltuieli guvernamentale

sociale(% PIB)

Total cheltuieli

guvernamentale

(%PIB)

Coeficient de

elasticitate

Tara 1970 1975 1970 1975

Australia 7.4 12.7 26 32.5 2.86

Canada 11.8 15.4 35.8 40.6 2.28

Germania 19.5 27.1 37.3 47.4 1.44

Japonia 5.7 9.3 19.5 26.4 1.78

Olanda 22.5 29.6 40.6 50.4 1.31

Noua Zeelanda 9.2 11.8 27.2 30.7 2.20

Suedia 16.7 21.2 43.4 49 2.09

Elvetia 8.5 13.6 21.3 29.1 1.64

Marea Britanie 13.2 15.6 37.9 45.6 0.89

SUA 10.4 14.5 33 36 4.34

Barr, N. (1992), „Economic Theory and the Welfare State: A Survey and

Interpretation”, Journal of Economic Litarature, Vol.30, No.2 (Jun.,1992), 741-

803

Statul bunăstare (I)

Definiție Direcții

Este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţiesocială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şicontribuţiilor sociale.

-garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţeişi de forma de proprietate;

-diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şifamiliilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj;

-asigurarea pentru toţimembrii societăţii a unor standrade mai bune de viaţă.

Statul bunăstării (II)

Sursa: Dobrotă, N.

(coord.). (1999),

„Dicţionar de

Economie”, Editura

Economică,

Bucureşti, pag.444-

445

stat protector cu rolul de a promova şi

proiecta o politică socială prin care

populaţia să fie ferită de costurile sociale

ridicate induse de evoluţia ciclurilor

economice;

stat redistributiv, urmărind atenuarea

inegalităţilor apărute ca urmare a

distribuirii defectuoase a veniturilor

Statul bunăstării (III)

Sursa: Barr, N. (1992),

„Economic Theory and the

Welfare State: A Survey

and Interpretation”,

Journal of Economic

Litarature, Vol.30, No.2

(Jun.,1992), 741-803

Korpi, W. (2003), „Welfare

State Regress in Western

Europe: Politics,

Institutions,

Globalization, and

Europeanization”,

Swedish Institute for

Social Research (SOFI),

Working Paper 5/2003

alocarea eficientă a resurselor la nivel macroeconomic (între instituţiileautorităţii publice), astfel încât să fie evitate distorsiunile care pot conduce la o

creştere exagerată a costurilor;

alocarea eficientă a resurselor la nivel microeconomic, ceea ce presupune

adoptarea acelei politici care să asigure o distribuire optimă între diferitele tipuri

de transferuri sociale şi servicii furnizate;

minimizarea efectelor adverse ale finanţării serviciilor sociale care pot afecta

oferta de muncă, ocuparea şi economiile la scară naţională;

sigurarea unui nivel minim al standardului de viaţă pentru toţi indivizii;

protejarea standardului de viaţă deja existent;

încurajarea indivizilor în vederea alocării propriilor venituri între consum şieconomisire sau investire;

asigurarea echităţii pe verticală în alocarea resurselor către familiile cu venituri

scăzute; asigurarea echităţii pe orizontală în alocarea resurselor între indivizii de

aceeaşi vârstă sau acelaşi sex etc.;

asigurarea demnităţii fiecărui individ;

sisteme de retribuire bazate pe solidaritate socială;

construirea unui sistem administrativ simplu, uşor de înţeles şi necostisitor din

punct de vedere managerial; lipsa abuzurilor de orice fel în ceea ce priveştealocarea resurselor între indivizi

EducațieMOTIVAȚIE

Surs

a: G

rube

r, Jo

nath

an (

2005

), Pu

blic

Fin

ance

and

Publ

ic P

olic

y, W

orth

Publ

ishe

rs, p

g.27

5-27

7

Productivitate

Responsabilitate socială

Eșecul pieței creditului

Eșecul maximizării utilității la nivelul

gospodăriilor

Redistribuire

Furnizarea publică a serviciilor de educație

și efectul de evicțiune (crowding out)

Sursa: Gruber,

Jonathan (2005),

Public Finance and

Public Policy, Worth

Publishers, pg.277-

280

Soluție: sistemul voucherelor

Sursa: Gruber,

Jonathan (2005),

Public Finance and

Public Policy, Worth

Publishers, pg.280-

282

Efecte

Sursa: Gruber,

Jonathan (2005),

Public Finance and

Public Policy, Worth

Publishers, pg.290-

295

Productivitate

Capital uman

Participarea în cadrul procesului politic

Scăderea gradului de criminalitate

Îmbunătățirea stării de sănătate

Stats

Sursa: HDR, 2006

More stats…

Sursa: HDR, 2014

Cheltuielile publice pentru

educație

Factori Surse de finanțare

Factori demografici

Factori economici

Factori sociali și politici

Bugetul de stat:

principala sursă de

finanţare

Populaţia

Companiile private

Sponsorizări, donaţii

Resursele externe

Parteneriat public

privat

Sănătate

Cheltuielile publice pentru sănătate

Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori,

precum:

creşterea numărului populaţiei,

modificarea structurii demografice,

accentuarea factorilor de risc,

apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri,

Creşterea costului prestaţiilor medicale

Creşterea duratei medii de viaţă

Cheltuielile publice pentru

sănătate

Sunt destinate:

Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor

sanitare

Finanţării unor acţiuni de prevenire a

îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de

educaţie sanitară

Insituţii medicale de stat şi private

Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul german (Bismark)

Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi

Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţiispeciale (case de asigurări)

Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc.

Raportul dintre finanţarea publică şi ce pe bază de cotizaţii: 25-75%

Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Austria

Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul englez

Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii

Sistem bazat pe resursele financiare provenite din

impozite

Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se

înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la

Sistemul Naţional de Sănătate

Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte

fonduri sau de către pacienţi (medicamentele)

Danemarca, finlanda, Islanda, Norvegia, suedia,

Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie

Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul american

Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul pieţei, prin asigurările private de sănătate

aceste sume nu sunt considerate obligatorii

Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale

Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod predominant, spre profit

Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice

Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii: MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de

ani şi celor aflaţi în incapaciatte de muncă MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei

Stats

Finanțarea cheltuielilor publice

pentru sănătate în România

Fondul de asigurări sociale pentru sănătate: 80% din cheltuielile publice pentru sănătate

Bugetul de stat: finanţează cheltuielile curente ale unor unităţi sanitare

Agenţii economici

Cheltuielile populaţiei

Organizaţii neguvernamentale (Banca Mondială etc.)