Cap.1 Introducere

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza

cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile

menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare

sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc

producand materiale noi utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care

imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si

organisme mai mici, eliminand din nou in aer şi in sol elementele importante

Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un

model pentru viata moderna.

Dacă vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie să minimalizăm efectele

reziduurilor produse de societate. Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul,

echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase –

asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii.Poluarea are diferite cauze si efecte –

pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare

care ar trebui limitat.

Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei[1].

CAP2.Stare naturală

In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de agregare:

in stare lichidă (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamantului;

sub forma de mari, oceane, rauri, fluvii, ape subterane);

in stare solidă (formeaza calote glaciare);

in stare gazoasă (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa,

sub forma de vapori de apa, invizibili).

Apa urmeaza un circuit in natura.

Caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata. Vaporii rezultati

se ridica in atmosfera. Dacă în atmosfera saturata cu vapori de apa apare o scadere a

temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada

sau grindina.[3]

În anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca

temperatura solului este sub 0 C, se depune bruma.

Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea zapezilor, in

parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate

straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana

poate reaparea la suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau

sonde.

Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai curata apa naturala

(devenita astfel printr-o distilare naturala) poate prezenta dizolvate anumite

impuritati de tipul: CO2, NH3 sau chiar H2S, SO2- ca urmare a contactului prelungit

cu aerul.[4]

Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele

contin cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste

ape, formeaza izvoare de ape minerale. Apele din rauri au o compozitie variabila.

Sunt in general slab mineralizate. Contin Ca2+ si HCO3- si mai rar SO42- si

Cl-.Totalitatea apei pe pamant este de aproximativ 1,46 miliarde km3 din care 97 in

oceane si mari, 2 in calote glaciare si 1 in rauri, lacuri, panze subterane.[5]

Cap.3.Apa si sanatatea

Suprafata pamintului este acoperita in proportie de 78% de apa, inclusiv 4%

de catre ghetari.

Nu toata apa de pe suprafata Terrei este potabila, rezervele de apa potabila

sunt localizate in ghetari-24 mln km 3,lacuri -230 mln. km 3 si atmosfera - 14 mln.km

3 .

Din punct de vedere calitativ din ansamblul hidrosferei 97% este apa sarata,

restul il formeaza ghetarii - 2,49%, si apa lacurilor si fluviilor, apele din subteran si din

atmosfera.

Apa este indispensabila existentei umane. Daca se incearca o comparatie

intre continutul chimic al apei din mari si oceane (89% cloruri, 10% sulfati, 0,2%

carbonati, etc…) si cel al lichidului fiziologic uman, se ajunge la constatarea ca

proportiile elementelor naturale sunt aproape aceleasi. [9]

Coletivitatile umane sau constituit si dezvoltat de-a lungul riurulor si marilor

lacuri.

Apa potabila pe Terra se distribuie inegal, astfel in SUA consumul zilnic este

de circa 1000 l de apa pe cap locuitor, iar in tarile din lumea a treia trei persoane din

cinci nu au acces la apa potabila, iar trei din partu nu beneficieaza de conditii sanitar-

igienice.

Maladiile cauzate de consumul de apa decimeaza anual circa 15 milioane de

copii sub 5 ani, iar jumatate din paturile de spital de pe planeta in 1980 erau ocupate

de bolnavii suferind de boli provocate de apa. [10]

Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a calitatilor

naturale prin intense procese de poluare.

Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol producerea energiei se

scot anual din circuit circa 2 200 miliarde tone de apa, din care circa 50% se intorc in

circuit ca ape uzate, nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesre aceiasi cantitate

de ape curate. Ce se va intimpla cu rezervele existente in perspectiva extinderii

proceselor de poluare?

Cantitatea minima de apa necesara organismului uman este de 5 l in 24 ore, din care

circa 2 l o reprezinta apa consumata ca atare. Cantitatea de apa cosumata creste in

conditiile unui mediu cald sau al unei activitati fizice mai intense.[11]

Apa nu este utilizata doar ca neceasr strict fiziologic ci si pentru alte scopuri

necesare activitatii zilnice. Astfel pentru curatenia corprala omul foloseste zilnic circa

40 l de apa, la care se adauga apa necesara pregatirii alimentelor, a intretienri

hainelor, locuintei, etc…. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru

acoperirea nevoilor directe ale populatiei sunt necesare minimum 100 l de apa pe zi

pentru fiecare locuitor.

Dar aici nu este inclusa apa utilizata pentru nevoile industriale, fie ca materie

prima fie la intretinerea diverselor aparate, fie ca transportator al unor produse, fie

ca apa de racire. Astfel pentru producerea unei tone de fonta sunt necesare circa 15

000 l de apa, al unei tone de hirtie 250 000 l, a unei tone de carne de circa 10 000 l,

al unei tone de zahar de 100 000 l de apa, pentru producerea unui litru de bere se

pierd 30 de litri de apa. Apa este utilizata si pentru nevoi agrozootehnice, pentru

ingrijirea animalelor si adaposturilor acestora.

Sa nu uitam si de folosirea bazinelor de apa pentru odihna, sport precum si

pentru formatea microclimatului. [12]

Statisticile OMS arata cresterea incontinua a necesitatilor de apa, fapt ce

duce la resimtirea acuta a lipsei de apa de catre zone intregi ale pamintului.

Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri se incarca cu diferite elemente

chimice si fizice sau biologice care modifica compozitia naturala a apei in asa masura

incit aceasta nu poate fi folosita decit in scopuri industriale. Fenomenul respectiv

este numit poluare, si favorizeaza nemijlocit lipsa de apa potabila a omenirii.[13]

CAP 4.Apa pentru vieţuitoare şi pentru om

4.1 Apa pentru vieţuitoare

Apa este un component indispensabil vietii. Un om consuma in medie 3 l

apa/zi, iar corpul sau are un continut de 60-70 % apa. Un om evapora aproximativ

200 l apa/zi.

In organismele vii, apa este continuta in forma: intracelulara (50%),

interstitiala (15%) si circulanta (5%).

Tesutul adipos si oasele contin 33% apa, muschii 77% , plamanii si rinichii

80% , substanta cenusie 85% , iar lichidele biologice: plasma 90% , saliva 99,5% .

Un om adult, cantarind 70 kg contine apa intr-un procent de 65-70% din

greutatea sa, adica pana la 50 kg apa.

Fiintele vii nu pot supravietui in absenta apei, toleranta la deshidratare

depinzand de specia respectiva. Apa este nu numai un constituent al organismelor vii

dar joaca si un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al

tesuturilor vii. [14]

4.2.Apa pentru om

Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi

timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.Necesarul

zilnic de apa al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru

curatenia corporala omul foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa.

Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim pentru acoperirea

acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Apa folosita de om trebuie sa

intruneasca anumite proprietati organoleptice fizice si chimice.Aceste proprietati pot

fi determinate cu ajutorul analizei fizico-chimice a apei.In acest sens , unele

determinari se fac la locul de recoltare,astfel:determinarile organoleptice (gust,miros

),determinarea temperaturii, fixarea oxigenului dizolvat si a

hidrogenuluisulfurat ,determinarea clorului rezidual,a bioxidului de carbon liber si

agresiv,determinarea de Ph.determinarea turbiditatii, a suspensiilor,determinarea

reziduului,determinarea fosfatilor a oxidabilitatii a formelor de azot,determinarea

fierului, a durabilitatii temporare ,a manganului.Determinarea alcalinitatii si

aciditatii,determinarea duritatii totale a calciului si magneziului,determinarea

fluorului.

Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici care

impresioneaza organele noastre de simt.,adica gustul si mirosul apei.[15]

CAP 5.Scurt istoric

Multe secole apa a fost considerata ca un element. In 1781, fizicianul

englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec de

hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice. In 1783, Lavoisier a repetat

experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a stabilit atunci

ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.[16]

In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua

volume de hidrogen si un volum de oxigen. Apa naturala consta in amestecul

speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului:

1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule de apa.

Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem

de mici de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).[17]

CAP. 6 Tipuri de poluare

.Cele mai des intalnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,

poluarea aerului (atmosferica). Aceste elemente de baza vietii omenesti se pare ca

sunt si cele mai afectate de actiunile iresponsabile ale fiintei omenesti.Solul, ca si

aerul si apa este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De

calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de

suprafata cat mai ales a celei subterane. [18]

Apa este un factor de mediu indispensabil vietii. Ea indeplineste in organism

multiple functii, fara apa toate reactiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apa

sau consumul de apa poluata are multiple consecinte negative asupra omului si

sanatatii sale.

Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin prezenta unor

componente straine, numite poluanti, ca urmare a activitatii omului, si care provoaca

prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza,

efecte nocive asupra sanatatii, creeaza disconfort sau impiedica folosirea unor

componente ale mediului esentiale vietii. (Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm,

1972)[19]

CAP 7.Poluarea apei

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia

este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra

populatiei. Prin poluarea apei, se întelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si

biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca

apele sa devina improprii utilizarii normale în scopurile în care aceasta utilizare era

posibila înainte de a interveni alterarea. Efectele poluarii resurselor de apa sunt

complexe si variate, în functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare.

Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin

care se asigura conditiile necesare pentru consum.

Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Poluarea naturala se

datoreaza surselor de poluare naturale si se produce în urma interactiei apei cu

atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când

se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea

artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice,

namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.

Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. Poluarea

controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin

reteaua de canalizare si evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea

necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe

cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite

pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de

poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de

epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a

dereglarii unor procese industriale, când cantitati mari (anormale) de substante

nocive ajung în reteaua de canalizare sau, ca urmare a defectarii unor obiective din

statia de preepurare sau epurare.

Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara

apare, de exemplu, în urma depunerii substantelor în suspensie din apele uzate,

evacuate într-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu,

imediat ce gazele rezultate în urma fermentarii materiilor organice depuse din

substantele în suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei,

de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apa.[24]

7.1.Principalele materii poluante si efectele acestora

Substantele poluante introduse în ape din surse naturale si artificiale sunt

numeroase, producând un impact important asupra apelor de suprafata si

subterane. Prejudiciile aduse mediului de substantele poluante pot fi grupate în

doua mari categorii: prejudicii asupra sanatatii publice si prejudicii aduse unor

folosinte (industriale, piscicole, navigatie, etc.). Substantele poluante pot fi

clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, în urmatoarele categorii:

- substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta pentru

apa poluantul principal. Substantele organice de origine naturala (vegetala si

animala) consuma oxigenul din apa atât pentru dezvoltare, cât si dupa moarte.

Materiile organice consuma oxigenul din apa, în timpul descompunerii lor, într-o

masura mai mare sau mai mica, în functie de cantitatea de substanta organica

evacuata, provocând distrugerea fondului piscicol si în general a tuturor

organismelor acvatice. În acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe

de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si

care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normata,

variaza între 4 - 6 mg/dm3, în functie de categoria de folosinta, coborârea sub

aceasta limita având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave.

Cele mai importante substante organice de origine naturala sunt titeiul, taninul,

lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice – poluanti

artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substante în cadrul rafinariilor (benzina,

motorina, uleiuri, solventi organici s.a), industriei chimice organice si industriei

petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).

- substantele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent

întâlnite în apele uzate industriale. Dintre acestea se mentioneaza, în primul rând,

metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la

marirea salinitatii apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii.

Clorurile în cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si

industriala, irigatiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra

organismelor acvatice, inhibând în acelasi timp si procesele de autoepurare. Sarurile

de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu

duritate mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si micsorându-le

capacitatea de transport si de transfer a caldurii.

- materialele în suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul

emisarului formând bancuri care pot împiedica navigatia, consuma oxigenul din apa

daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urât

mirositoare. Substantele în suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele

petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel,

ele dau apei un gust si miros neplacut, împiedica absorbtia oxigenului la suprafata

apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt

toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea

instalatiilor de racire, irigatii, agrement etc.

- substantele toxice, nu pot fi retinute de instalatiile de tratare a apelor si o

parte din ele pot ajunge în organismul uman, provocând îmbolnaviri. Aceste materii

organice sau anorganice, câteodata chiar în concentratii foarte mici, pot distruge în

scurt timp flora si fauna receptorului.

- substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii si izotopii radioactivi sunt

unele dintre cele mai periculoase substante toxice.Evacuarea apelor uzate

radioactive în apele de suprafata si subterane prezinta pericole deosebite, datorita

actiunii radiatiilor asupra organismelor vii.Efectele substantelor radioactive asupra

organismelor depind atât de concentratiile radionuclizilor, cât si de modul cum

acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne

fiind cele mai periculoase.

- substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata, evacuate cu apele

uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor

hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, împiedica folosirea apei în

agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric

pentru fauna depinde de valoarea pH-ului, pestii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de

sodiu, folosit în numeroase procese industriale, este foarte solubil în apa si mareste

rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producând numeroase prejudicii diferitelor

folosinte ale apelor. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH,

distrug fauna piscicola.

- colorantii, proveniti îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabacarii etc,

împiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea normala a fenomenelor de

autoepurare si a celor de fotosinteza .

- energia calorica,caracteristica apelor calde de la termocentrale si de la unele

industrii, aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apa potabila si industriala si

împiedica dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor

scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificila.

- microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie ca se dezvolta

necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a

organismelor vii. Microorganismele provenite de la tabacarii, abatoare, industria de

prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vatamatoare, producând

infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat.

7.2.Principalele surse de poluare

Sursele de poluare sunt în general aceleasi pentru cele doua mari categorii de

receptori: apele de suprafata (fluvii, râuri, lacuri etc.) si apele subterane (straturi

acvifere, izvoare etc. ) .

Impurificarea apelor de suprafata sau subterane este favorizata de

urmatoarele caracteristici ale apei :

- starea lichida a apei la variatii mari de temperatura, ceea ce face ca ea sa

antreneze în curgerea sa diferite substante impurificatoare ;

- apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reactii fizico-chimice

(ca de exemplu dizolvarea unor substante naturale sau artificiale, sedimentarea

suspensiilor etc. ) ;

- faptul ca în natura apa se gaseste sub forme diferite ( inclusiv gaze si vapori )

îi mareste sensibil domeniul de aplicare ;

- apa este unul din factorii indispensabili vietii pe pamânt .

Sursele de poluare se pot împarti în doua categorii distincte:- surse organizate, care

produc murdarirea în urma evacuarii unor substante în ape prin intermediul unor

instalatii destinate acestui scop, cum ar fi canalizari, evacuari de la industrii sau

crescatorii de animale etc.;

- surse neorganizate, care produc murdarirea prin patrunderea necontrolata

a unor substante în ape.

Dupa actiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :

- surse de poluare permanente;

- surse de poluare nepermanente;

- surse de poluare accidentale.

Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi împartite în:

- surse de poluare naturale;

- surse de poluare artificiale, datorate activitatii omului, care, la rândul lor,

pot fi subdivizate în ape uzate si depozite de deseuri.

Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:

- impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor

lucrari miniere sau foraje;

- impurificari produse de infiltratiile de la suprafata solului a tuturor

categoriilor de ape care produc în acelasi timp si impurificarea surselor de suprafata;

- impurificari produse în sectiunea de captare, din cauza nerespectarii zonei

de protectie sanitara sau a conditiilor de executie. CAP 7.3.Surse de poluare naturale

Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse

cu caracter permanent. Ele provoaca adesea modificari importante ale

caracteristicilor calitative ale apelor, influentând negativ folosirea lor. Cu toate ca, în

legatura cu aceste surse, termenul de poluare este oarecum impropriu, el trebuie

considerat în sensul patrunderii în apele naturale a unor cantitati de substante

straine, care fac apele respective improprii folosirii.

Principalele conditii în care se produce poluarea naturala a apelor sunt :

- trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zacaminte de sare, de sulfati)

constituie principala cauza de patrundere a unor saruri, în cantitati mari, în apele de

suprafata sau în straturile acvifere. Un caz deosebit îl reprezinta rocile radioactive,

care pot duce la contaminarea unor ape de suprafata sau subterane;

- trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului

provoaca impurificari prin particulele solide antrenate, în special daca solurile sunt

compuse din particule fine, cum sunt cele din marne si argila, care se mentin mult

timp în suspensie;

- vegetatia acvatica, fixa sau flotanta, în special în apele cu viteza mica de

scurgere si în lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în functie

de perioadele de vegetatie;

- vegetatia de pe maluri produce si ea o impurificare, atât prin caderea

frunzelor, cât si prin caderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui

proces de putrezire si descompunere, care conduce la o impurificare a apelor, în

special în perioade de ape mici sau sub pod de gheata.

Sursele de poluare accidentala naturale sunt în general rare, ele datorându-se

în special unor fenomene cu caracter geologic. Dintre impurificarile de acest tip

se poate cita patrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile

subterane sau în apele de suprafata, în urma unor eruptii sau altor activitati

vulcanice, a deschiderii unor carsturi, a deschiderii unor noi cai de circulatie a apei

subterane prin spalarea unor falii etc.

CAP 7.4.Surse de poluare artificiala

A. Ape uzate

Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele uzate reintroduse

în receptori dupa utilizarea apei în diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista

urmatoarele categorii de ape uzate:

- ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si

industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor

populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social-

administrative ale diferitelor unitati industriale mici.

- ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic

industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat în statii de epurare proprii

industriilor respective. Numarul de poluanti pentru o anumita industrie este de

obicei restrâns, o apa industriala uzata având în principiu, caracteristici

asemanatoare substantelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. De

exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica

principala continutul în substante în suspensie, în timp ce apele uzate rezultate de la

fabricile de zahar contin atât substante în suspensie, cât si substante organice.

- ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au în general caracteristicile

apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice în cantitate

mare si materialele în suspensie.

- ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera

poluantii existenti în aceasta. Aceste ape de precipitatii care vin în contact cu terenul

unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii,

antreneaza atât ape uzate de diferte tipuri, cât si deseuri, îngrasaminte chimice,

pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot contine un numar mare

de poluanti .

- ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele

radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora. Indiferent

de provenienta lor substantele radioactive pot ajunge în apa, aer si sol pe multiple

cai, prejudiciind întreg mediul înconjurator.

- ape uzate calde, care contin de obicei un singur poluant, energia calorica, a

carei provenienta a fost mentionata anterior.

- ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport,

care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.

- ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati

deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de

combustibil, lubrifianti etc.[25]

CAP 8. Depozite de deseuri sau reziduuri solide

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de

deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol, sub cerul liber, în halde

nerational amplasate si organizate. Impurificarea provenita de la aceste depozite

poate fi produsa prin antrenarea directa a reziduurilor în apele curgatoare de catre

precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, în sol. Deosebit de grave

pot fi cazurile de impurificare provocata de haldele de deseuri amplasate în albiile

majore ale cursurilor de apa si antrenate de viiturile acestora.

Cele mai raspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orasenesti si

de deseuri solide industriale, în special cenusa de la termocentralele care ard

carbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparatiile miniere, rumegus si

deseuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. De asemenea, pot fi încadrate în

aceeasi categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite de la

fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum si

cele de la statiile de epurare a apelor uzate.

Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt în marea lor

majoritate legate de probleme de risc industrial.[26]

8.1. Clasificarea apelor dupa utilizari

Luându-se în considerare toate utilizarile , clasificarea apelor de suprafata se

face în mai multe categorii :

- categoria I - ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apa a

populatiei, ape care sunt utilizate în industria alimentara care necesita apa potabila ,

sau ape care servesc ca locuri de îmbaiere si stranduri organizate;

- categoria II - ape care servesc pentru salubrizarea localitatilor, ape utilizate

pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement, odihna, recreere ,

reconfortarea organismului uman ;

- categoria III - ape utilizate pentru nevoi industriale, altele decât cele

alimentare aratate mai sus, sau folosite în agricultura pentru irigatii .

Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa

trebuie sa le îndeplineasca la locul de utilizare .Bineînteles ca aceste norme sunt cu

atât mai pretentioase cu cât categoria de utilizare este mai mica .

Conform STAS 4706-88, pentru fiecare din categorii se dau indicatori de

calitate fizici, chimici, microbiologici si de eutrofizare, care trebuie îndepliniti de

apele de suprafata, în functie de categoria de calitate (tabelul 1.11.) si valori pentru

apa de mare (tabelul 1.12)

La noi în tara, din circa 19750 km de ape curgatoare (râuri si fluviul Dunarea), 7150

km corespund din punct de vedere calitativ categoriei I de calitate, 6580 km

categoriei II, 2700 km categoriei III, restul de 3620 km sunt considerati ca degradati,

necorespunzând nici uneia din cele trei categorii de calitate, dupa cum se vede din

figura 1.[27]

În cele ce urmează sunt prezentate sursele principale de poluare pe unele din bazinele hidrografice importante: - bazinul hidrografic Olt: fabrica de celuloză şi hârtie Zărneşti, fabrica Colorom Codlea, Combinatul chimic Făgăraş, Combinatul chimic Victoria, OLTCHIM Rm.Vâlcea, Uzinele sodice Govora; - bazinul hidrografic Mureş: Comb. chimic Tg.Mureş, Comb. de produse sodice Ocna Mureş, Comb. de produse chimice Arad; - bazinul hidrografic Jiu: preparaţiile de cărbuni din Valea Jiului; - bazinul hidrografic Siret : Platforma chimică Piatra Neamţ, Platforma industrială Săvineşti Roznov, Combinatul chimic Bacău, fabrica Letea Bacău; - râul Trotuş : Platforma chimică Borzeşti. În cele ce urmează sunt arătate substanţele poluante, pe unele râuri, unde concentraţiile acestora depăşesc sau sunt sub limitele admisibile, conform STAS 4706- 88: - pe râul Mureş, în secţiunea Aiud, clorurile; - pe râul Olt, în secţiunea Govora şi Slatina, clorurile; - pe râul Strei, în secţiunea Petreni, cianurile; - pe râul Bega, în secţiunea Bârzava, oxigenul (sub limita minimă);

- pe râul Ialomiţa, în secţiunea Cosâmbeşti, oxigenul dizolvat (sub limita minimă); reziduul fix, clorurile şi amoniul; - pe râul Bistriţa, în secţiunea Roznov, substanţele organice; - pe râul Siret, în secţiunea Galbeni, substanţele organice; - pe râul Bârlad, în secţiunea aval Vaslui, oxigenul dizolvat (sub limita minimă) şi substanţele organice; - pe râul Săsar, în secţiunea Baia Mare, cuprul, manganul şi zincul; - pe râul Crişul Repede, în secţiunea Tarian, zincul;

- - pe râul Târnava Mare, zinc, cadmiu şi plumb.

CAP 9. Surse de poluare a apei

Poluarea apei poate fi împartita dupa mai multe criterii [ 16 Robescu, D., Robescu, Diana, Tehnologii si echipamente pentru epurarea apei, UPB, Bucuresti, 1995.]:

1.dupa perioada de timp cât actioneaza agentul impurificator:a.permanenta sau sistematica; b.periodica; c.accidentala.

2.dupa concentratia si compozitia apei: a.impurificare = reducerea capacitatii de utilizare; b.murdarire = modificarea compozitiei si a aspectului fizic al apei;c.degradare = poluarea geava, ceea ce o face improprie folosirii; d.otravire = poluare grava cu substante toxice.

3.dupa modul de producere a poluarii: a.naturala; b.artificiala (antropica). Poluarea artificiala cuprinde: poluarea urbana,

industriala, agricola, radioactiva si termica.

4.dupa natura substantelor impurificatoare: a.poluare fizica (poluarea datorata apelor termice);b.poluarea chimica (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenti,

pesticide, substante cancerigene, substante chimice specifice diverselor industrii ); c.poluarea biologica (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene,

protozoare patogene, viermii paraziti, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.);

d.poluarea radioactiva. Poluarea apei este un fenomen prin care se produc modificari calitative

negative ale proprietatilor naturale. Poluarea apei poate fi naturla a si artificiala. Poluarea artificiala este cauzata

de introducerea prin activitati umane a unor substante poluante direct, ca urmare a deversarii apelor din reteaua de canlizare, industriilor, etc..

Poluarea naturala consta in patrunderea in apa a unor substante straine naturale, precum sarurile solubile, particule solide, vegetatie subacvatica, etc…

Poluarea se produce ca urmare a activitatti umane, desi paralel se utilizeaza inca si notiunea de autopoluare.

Factorii care duc la poluarea apei sunt variabiti si numerosi, totusi ei pot fi grupati in factori demografici, urbanistici, industriali, etc… Poluarea desi considerata ca fenomen general poate fi diferentiata in mai multe tipuri: biologica, chimica, menajera, etc… Influenta apei asupra sanatatii populatiei.

Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin calitatile sale biologice, chimice si fizice, sau indirect. Astfel cantitatea insuficienta de apa duce la mentinerea unei stari insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive (dezinteria si hepatita endemica) a unor boli de piele, etc… Bolile umane produse ca urmare directa a calitatii apei, pot fi clasificate in:

boli cauzate de infectii raspindite prin consum de apa infectata (diarea, febra tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…)

boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice precum bilharioza.boli cauzate de infectii raspindite prin insecte cu stagii acvatice (malarie,

onchocercariasis.)[28]Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:

-la suprafata (ex. poluare cu produse petroliere);-în volum (apare la agenti poluanti miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluantii solizi, lichizi sau gazosi ajung în apele naturale direct, dar mai ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple [].

CAP 10. Poluarea apelor

Poluarea apelor apare atunci cand reziduurile din industrie sau agricultura sa integreaza in circuitul natural al apei.

Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece reziduurile sunt dizolvate de apa. Exista insa si poluanti care se vad cum ar fi detergentul care face spuma si combustibilii care plutesc la suprafata apei.

Poluantii ajung in apa prin mai multe cai – cea mai importanta este agricultura. Agricultorii imprastie ingrasaminte pe recolte iar acestea ajung odata cu apa de ploaie in sol la panza freatica. Deasemenea industria produce o mare parte de factori poluanti care infesteaza apa. Multe fabrici deverseaza reziduuri toxice in raurile curgatoare din apropiere.[29]

Poluarea apelor are ca efect distrugerea vietuitoarelor, mai ales a pestilor. Deasemenea folosirea de catre pescari a plumbului pentru pescuit si aruncarea lui in apa are o urmare tragica asupra lebedelor deoarece acestea in timp ce se hranesc cu alge pot inghiti plumbul care se dizolva in pipota pasarii, ucigand-o.

Apele curgatoare infestate cu reziduuri toxice se varsa in mari si oceane si astfel se polueaza si acestea. Totusi principalii poluatori ai marilor si oceanelor sunt titeiul precum si alte substante petrochimice dar si apele uzate provenite din canalele de scurgere din marile orase.[30]

CAP 11.COMBATEREA POLUARII

In zilele noastre tot mai multi oameni isi indreapta atentia asupra problemelor de mediu si trai deoarece Pamantul este un depozit foarte bogat de resurse naturale care fac posibila existenta vietii.

In intreaga lume se fac demonstratii in care oamenii cer sa nu se mai foloseasca substante care distrug mediul.

Actiunile pentru reducerea poluarii sunt foarte importante daca vrem ca viata pe Pamant sa continue.

Noi toti trebuie sa contribuim la supravituirea omenirii prin combaterea poluarii.

CAP 12.Poluarea cu hidrocarburi si produse chimice: noi solutii economice propuse de GES S.A.

Intr-o economie globala aflata in recesiune, nu-i usor de conciliat budgetul cu problemele create mediului. Iar atunci cand e vorba de costuri operationale, se efectueaza doar strictul necesar, atat. In acest context, societatea elvetiana Global Environmental Service S.A. (GEA S.A.) ofera noi solutii de curatare a poluarii datorata produselor petrochimice. Acestea permit o neta ameliorare din punct de vedere ecologic, coroborat cu semnificative economii in exploatare.[31]

Astfel, GES ofera o solutie organica performanta pentru absorbtia scurgerilor de ulei si a altor substante potential nefaste mediului. NatureSorb™ este un absorbant de hidrocarburi fabricat din muschiul de balta numit Coada-mâtei-de-balta (Sphagnum), o turba deshidratata a carei proprietati absorbante se datoreaza structurii sale celulare ce asigura o considerabila capilaritate si retentie a substantelor non-apoase. Din momentul in care hidrocarburile sunt incapsulate in celule, biodegradarea lor este accelerata datorita acidului organic ce constituie humusul (acid humic) aflat in turba. In plus, datorita retinerii produsului odata ingerat, costurile de curatare – asanare devin interesante. Astfel, in calculul pretului real al curatarii, nu trebuie inclus doar pretul sacului de produs, ci si procentul de absorbtie, costurile legate de manopera si de eliminarea produsului. In acest sens, un kilogram de NatureSorb absoarbe pana la 8 litri de ulei, iar puterea de curatate echivaleaza cu15 kilograme de argila. Alte folosinte ale acestui produs : remedierea solurilor poluate, filtrarea apei, ionizarea metalelor grele, eliminarea tuturor derivatelor de hidrocarburi sau de produse chimice inclusiv a solventilor si a altor substante volatile, impiedica scurgerile de vapori.

Din punct de vedere al sanatatii, nu contine siliciu, este neutru si nu provoaca interactiuni periculoase cu alte produse chimice.

Fiind un produs hidrofob, NatureSorb poate fi utilizat la suprafata apei sau cand ploua, fiind un foarte bun produs de curatare a scurgerilor accidentale (in jurul platformelor petroliere, in caz de accident rutier, etc).[32]