“Citește încet ce-a scris iubirea mută, cu harul ei, prin ochi, ea stă

și ascultă… “William Shakespeare

Clasa :a X-a C

Profesor coordonator:Rotariu Maria

•Nu e nimeni să mai scrie, sau să sufle-n lumânareNu e nimeni să-şi aplece alba-i frunte gânditoareŞi cum nimeni nu-i la masă să mai vrea s-o răsfoiascăÎn lumina lumânării, cartea-ncepe să vorbească…

Luminat de luna plină, lacu-i ca o nestemată.Şi plutind în taina serii, doua lebede se arată.Stelele lucesc pe cer, norii tremură alene,Pe când El stă pe un mal, şi priveşte pe sub gene…

gând,Veronica suspina, printre sălcii rătăcind...Şi privirea îi căzu, dând papura la o parte.Pe - un băiat care ţinea pe genunchii lui o carte.„ El e” luna îi şopteşte, ascunzându-se într-un nor.Şi prin pieptul Veronicăi se perindă un fior…

El întinde mâna-i caldă şi îi spune chiar pe nume.„ Veronico, floare albastră, haide să fugim în lume!”Pletele-i întunecate şi le scutură pe spate,Fragedă-i ca o prinţesă, ochii-s două nestemate.

Tu, luceafăr blând pe ceruri, tu mă chemi dar nu ştii, oare?Că-s atât de ne-nsemnată, că-s o biată muritoare?Dacă vrei şi mă iubeşti, hai coboară pe pământ.Jur că îţi voi fi mireasă, pân’ m- or pune în mormânt.

Tu nu vrei să laşi pământul. Şi eu nu te pot opri…De-acum de-ale mele gânduri mai departe tu vei fi.S-o oblig să stea cu mine? Nu, din drumu-i n-aş opri-o.Chiar de inima mi-i frântă am să-i spun curat „Adio”.

Trecut-au anii rând pe rând, şi ani or să mai treacă, Căci fruntea Lui de gânduri plină, azi tot mai mult se-apleacă.Şi-n timp ce scrie, tot mai mult, şi tot mai rar se-arată,Ceilalţi îşi spun că e nebun când trec pe lângă poartă.Iar mai târziu când trupul rece căzut era pe carteL-au ridicat să-L ia de-acolo şi să-L ducă mai departe…

Ce greu un clopot mare sună, ce trist şi ce stingherCe noapte-ntunecată vine, şi satu-i fără cer.

Şi dacă somnul nu mă fură „mai am un singur dor”.Cu „somnoroase păsărele” să mă ridic în zbor.„De ce să mori” trecând pe lume atâţia vor să moară.Şi „dintre sute de catarge” al tău ai vrut să piară?„Trecut-au anii”, Tu „te duci”, „O, mai rămâi,” rămâi,„Din valurile vremii”, Tu, nu-mi vii, „de ce nu-mi vii”?