Citind ultima carte a luiȘtefan Afloroaei mi-amlămurit o problemă „demetodă“ pe care o aveamîncă de la lectura câtorvadintre celelalte cărți ale sale.

ANUL XIV w NR. 618 w 6 – 12 OCTOMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

PAGINA 10

Povestea Nadiei Murad, la Polirom: Eu voi fi ultima.Povestea captivităţii mele şi lupta mea împotriva StatuluiIslamic. Cuvânt-înainte de Amal Clooney, traducere de Irina‑Marina Borţoi.

MONA NICOARĂDESPRE UNFESTIVAL DEFILMDOCUMENTARDEJACONSACRAT

PREMIUL NOBEL PENTRU PACE 2018:NADIA MURAD ȘI DENIS MUKWEGE

DESPRE SENS,CA ÎNTR-OFABULĂ

PAGINA 11

© C

ipri

an H

ord

/Ava

ngar

da

Cre

pus

cula

ră

PAGINILE 6-7

FILIT 2018: stabilitateaunei stări de spirit

2ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018opiniiwww.suplimentuldecultura.ro

CÂTEVA AMINTIRI DINRESTUL VIEȚII MELE

Apoi zarurile vieții m�au aruncatîntr�o magherniță de lângă un fai�mos magazin comercial, lângă carelocuia și un pictor nebun care de �sena îngeri goi care se împreunaufără rușine, apoi într�un cartier răufamat, care însă se îmblânzise pestenoapte, ca un om care e lovit de oboală mortală, dar îndurabilă, ca unom lovit de diabet, am cunoscut ma�rele oraș în toate ungherele lui pânăam rămas într�o mahala țigăneascăîn care se întâmplau lucruri fantas�tice, iar noaptea șișurile se luptausingure, ca în cărțile bătrânului șibunului și orbului Borges.

Aici am fost fericit, căci tre�ceam pe acasă rar, blocul nostru

era unul de garsoniere și fiecarecămăruță adăpostea câte o trage�die, câte o speranță umilită deexistența adevărată, naufragia�seră aici oameni bătrâni căroraviața le luase deja totul și celpuțin unul era, nu avea cum să nufie!, un scriitor ratat din ale căruiplase de rafie răsăreau des gâtu�rile unor sticle de vin prost. Uiteși un moș care se înghesuia încâțiva metri pătrați cu patru pisiciși doi câini pechinezi, uite încăunul, șchiop și greu de o ureche,obez și lipsit de luciditate, oamenipe care nici amintirile nu puteausă îi mângâie, fiindcă în neamullor nu se trăise decât la țară, în de�plină armonie cu pământul, să�pând și plantând porumb, o viață

brutală în care de vorbit se vorbeamai mult cu animalele, pe care s�au găsit totuși poeți care să oromanțeze, fiindcă se găsesc pepământ poeți capabili să roman �țeze și epoca de piatră.

Realitatea e însă că ei încă semirau că țâșnește apa din pereteși își fac nevoile sub un acoperiș,chiar dacă de multe ori uitau sămai tragă apa, fiindcă la ei acasărahatul omului cădea direct înpământ, iar asta explica întru�câtva de ce tot blocul mirosea

oarecum neplăcut, bătrânele gă�teau tocăniță și nu erau interesatede suferințele bolnavilor cu fica�tul, dar erau și tinere care abiaacum închideau toate ferestrelecătre viitor, refugiindu�se în re �lații pasagere, alcool dublu rafi�nat și slujbe de duzină, care lecereau rutină și le batjocoreauorice vis, ele umblau mai multdezbrăcate și îi scuipau destinu�lui în față coji de semințe, bătrâniile dispre țuiau, deși adevărul e căar fi vrut totuși să le călărească șinu mai puteau, și atunci le detes�tau, le detestau!, le detestau toatătine rețea și toată vlaga, chiar dacăși unii și alții erau înfrânți și să�raci și asta ar fi trebuit să îi apro�pie, dar iată că îi îndepărta.

Bătrânii aceia magnifici purtaupijamale și ochelari cu rame aurii,uneori îi priveau, scoteau și priveauramele în soarele care răsărea chiarși la noi în cartier și atunci surâdeaufiindcă își aminteau de satele

copilăriei lor unde era la modă săai măcar un dinte din aur șibogații umblau cu dinții lor îm �brăcați în aur fals, galbeni, ridi�coli și orbitori, apoi au venit co� muniștii și le�au luat și aurul falscare le împodobea măselele și bă�trânii cu ochelarii cu rame auriirâdeau știrb la aceste amintiri șiei le dădeau dreptate comu niș �tilor, nu bogaților, râdeau, ca șicum ar fi fost în posesia unui ade�văr misterios, la care puțini aveauacces, ei credeau în con spirații, îiîncânta Lumea misterelor, citeaunumai teorii înspăimântătoare șicuvinte încrucișate și stăpâneautainele consumului la paușal, îlregretau pe dictator și, dacă stă�teai să îi asculți, ar fi întreținutrelații sexuale cu mor ții tuturoroamenilor politici care i�au ur �mat dictatorului, și eu mă uitamla ei și mă gândeam că în fiecareîn parte s�ar putea ascunde Mân�tuitorul. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Epilog la povestea jantei pe carev�am povestit�o săptămâna tre�cută, despre meșterii din atelie�rele auto din Iași, ce m�au făcutsă cumpăr o jantă nou�nouțăpentru a înlocui una care n�aveanici o problemă:

M�am dus la ultimul meșter con�sultat și i�am spus:

— Uite, am luat jantă nouă șitot nu s�a rezolvat. Tre’ să fie de lacauciuc.

— N�are cum. Cauciucul e nou.Mi�a scos din nou roata, a

umflat�o, a băgat�o în apă:— Vedeți? Nu scapă.— Păi, e a zecea oară când văd

asta la un atelier. Și tot spun. Pro�blema e că, după ce pui roata pemașină, scapă aer, se dezumflă încâteva ore. Chiar și acum, cu jantănouă.

— N�are cum.Dimineață, roata moale pe

jantă. După serviciu, mi�am amin�tit de un mecanic auto la care mi�am schimbat cauciucurile deiarnă, pe care am evitat să�l con�sult pentru că m�am înțeles cam

greu cu el. Adică el zicea multe,dar fiind oleacă peltic, eu în �țelegeam destul de puțin și tot îlpuneam să repete. O situație des�tul de aiurea. 

— Se problemă? sare el de pescaun.

Îi spun povestea, mă mai în�treabă niște chestii pe care nu lepricep, dar nu�l mai pun să re�pete. 

— Un cauciuc second�handaveți? îl întreb nu știu de ce cuglas ridicat, stupid, ca și cumomul ar fi fost surd. Că vreau săschimb cauciucul, să văd dacă e

de la cauciuc. Pe urmă o să iauunul nou.

Scoate roata, o inspecteazădin ochi:

— E de la causiuc. Vedesi? Areo boalfă aisi.

Nu văd nimic, nu întreb nimic.Pleacă în atelier dând roata

de�a dura, spunând o frază lungăpe care n�am înțeles�o. Se în�toarce doar cu cauciucul de�adura:

— V�am prins! Dumneavoasrăsuntes de vină. Asi avut o pană lacausiucul ăsta. 

— Păi, da, am luat un cui în el,chiar la o lună după ce l�am cum�părat, dar am băgat un șnur și�amers.

— Da, dar până asi băgatsnur, asi mers cu roata moale. Sicuiul era mare, avea cre’ cam sin�spe sentimetri, si�a ajuns pe par�tea ailaltă de roată. Vedesi un �ghiu’? Aisi a ajuns. Si, cât asi merscu roata moale, a bătut si�a făcuto boalfă aisi. Si�a stricat causiu�cul. E mort, nu mai avesi se�i fase!

Mă rog, a zis mai multe. Ideea ecă mi�a demonstrat matematic cum

problema era cauciucul și că răulera deja produs la pana anterioară.Și că nici o secundă defectul nu afost de la janta veche, pe care ceilalțimeșteri au tot lovit�o cu ciocanul șim�au pus să o schimb. Evident, mi�a vândut și un cauciuc second�hand, care pare foarte bun. Dar mai

vorbim, cine știe ce mai descopăr. Deocamdată, costuri totale

pentru o pană de cauciuc: peste500 de lei.

Știu, pare o poveste trasă depăr. Dar n�am făcut altceva decâtsă relatez pe scurt întreaga păța �nie, fix așa cum a fost. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Janta și cauciucul (II)

Mântuitorul

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

3ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Scriam săptămâna trecută de �spre surpriza pe care am trăit�oodată mutați în mirificul sat românesc, departe – credeamnoi – de agitația marelui oraș.Am descoperit repede că satulsuburban, ținta nostalgicilororășeni, a transplantat cu succestoate formele de zgomot urban,ba chiar le�a înghesuit de�avalma, combinându�le și cu cemai avea prin ogrăzi.

La motociclete însă nu m�aș fi gânditniciodată. Acum le blestem din sfertîn sfert de oră, căci le aud bubuindprin fața ferestrei, câte una, câtedouă�trei, câte�câți vrei, mai ales întoiul nopții, când poți accelera învoie pe șoselele golite de SUV�uri,BMW�uri huruitoare, aduse la mânaa treia din Germania, betoniere, ca�mioane grele și excavatoare.

Căci satul nostru e un rai almotocicliștilor. Totul pleacă, din

câte mi�am dat seama, de la o po�veste demnă de spus, chiar dacăefectele ei îmi zdruncină timpa�nele noapte de noapte. Aici, în sat,există o familie de motocicliștifaimoși – dar nu una modernă,cum vezi prin filmele egalitaristecontemporane, cu o pereche dră�coasă, un el și o ea pe câte o moto�cicletă Harley, ci una tradițională,ba chiar patriarhală. De patrugenerații bărbații acestei familiiajung sistematic campioni națio �nali la motociclism. Nu�i chiarpuțin lucru să ai, încă din perioadainterbelică, niște țărani atât depasionați de motociclete, încât săajungă campioni ai României și, încâteva rânduri, chiar ai Balcanilor.Și nu�i ceva tocmai obișnuit în de�corul clasic al satului românesc, cucăruțe și vaci pe ulițele prăfuite.Îmi imaginez că, de exemplu, pevremea când Moromete ăl bătrân(și ficțional) își tăia salcâmul din

curte, aici, în satul unde ne�ammutat, primul campion al familiei,mânjit cu ulei până la sprâncene,își pregătea motocicleta pentruconcurs lângă grajdul vacilor.

Povestea asta de succes zgân�dăre, evident, patriotismul local.Nu fără motiv. În consecință, satule plin de emuli ai familiei cam�pioane, iar motociclismul e la felde popular ca dansurile tradi �ționale – și, cumva, mult mai au�tentic în manifestarea sa concretă.Așa cum aici a existat – și maiexistă – un fenomen cultural unicîn România, cel al scriitorilorțărani (despre care Gabriel Țepe �lea a scris încă din 1943 o carte in�titulată Condeierii plugari dinBanat, reeditată de mai multe ori),uite că ruralul bănățean cunoașteși o categorie mai cosmopolită,cea a bikerilor țărani. Pe lângăasta, dată fiind faima familiei res�pective, era firesc ca aceasta să�și

înființeze un atelier de reparații șituning de motociclete, care sătransforme într�o afacere onestăo pasiune de vreo șaptezeci șicinci de ani. Informal, acolo s�aconstituit și un club al moto ci �cliștilor, așa că nenumărați bikeridin Timișoara vin aici... nu chiarca la Mecca motocicletei, dar,poate, ca la un Santiago de Com�postella mai mic.

Toată istoria asta are însă șiniște aspecte mai neplăcute pen�tru cei dornici de liniște și pacerurală. Sutele de motociclete careaccelerează ziua, dar mai alesnoaptea, pe străzile satului te facsă uiți de orice mândrie locală, tefac să uiți până și că te�ai mutat lasat, nu într�un oraș american. Eu,unul, îmi aduc aminte cu câtă în�fiorare am văzut în anii studențieifilmul lui Dennis Hopper EasyRider, cu Jack Nicholson și PeterFonda, și cât de tare și de copilă rește

m�au revoltat țărănoii care i�auomorât pe superbii bikeri ce go�neau liberi pe șoselele americane.Acum, cu un pic de tristețe, ori decâte ori o țeavă de eșapa mentîmpușcă sub ferestrele mele, măvăd nevoit să empatizez puțin șicu țărănoii americani. Or fi avut șiei motivele lor acolo, în America.Iar paradoxul face că aici țăraniipe motociclete sunt cei care go�nesc liberi, tineri și superbi, printimpanele mele mic�burgheze.

Și, ca să nu scăpăm prea ușor,motocicletele interpretează doaro parte din simfonia hărmălăii pecare o ascultăm ziua și noaptea lațară. Mai sunt câteva instrumenteși voci care îmi rănesc atât de per�sistent urechile, încât nu pot sănu mă gândesc că, uite, am îmbă�trânit. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Hărmălaie la țară (II)

Pe început de toamnă e încă li �niște pe scena politică, la capă�tul câtorva luni bune dehărmălaie generală. În PSD,războiul sudiș tilor a luat sfârșit(cel puțin deocamdată!),opoziția n�are suficientă forțăpentru a impune teme peagendă, iar președintele KlausIohannis n�are chef de vor bă înultimele săptămâni. Doar Drag�nea tropăie pe holurile Parla�mentului, iar când intră înbi rou caută soluția miraculoasăpentru a scăpa de propriile dosare.

E tot mai complicat să analizezipolitica românească. Glumind,ana liștii politici independenți artrebui concediați până se limpe�zesc apele. Nu mai e nimic ra �țional în deciziile pe care partidulde guvernământ le ia în ultimulan și jumătate. Nici o teorie nu s�a adeverit în ultima vreme, pen�tru că au dispărut bunul�simț șiînlănțuirile logice din politică.Câtă vreme Dragnea e preocupatdoar să scape de condamnare, e

clar că nu mai e loc de gingășii. Sejoacă tare, iar declarațiile, tot maiamenințătoare, sunt dincolo de li�mita suportabilității.

Și totuși, Liviu Dragnea mer �ge pe un fir subțire de ață. E dreptcă a trecut de jumătatea drumu�lui, dar până la capăt încă mai arede străbătut cale lungă. Acțiunilede destructurare a Justiției suntîn desfășurare, iar instituțiile seclatină zdravăn. Unele au capitu�lat, altele sunt anesteziate, cutoate astea liderul PSD încă nu și�avăzut visul cu ochii. Ordonanța deamnistie și grațiere nu se aflăprintre prioritățile ministruluiJustiției Tudorel Toader, iar oeventuală schimbare din funcțiea rectorului suspendat de la uni�versitatea din Copou ar puteadeclanșa un scandal imens întrePSD și ALDE.

Chiar dacă actuala căruță gu�vernamentală merge mai departe,Tăriceanu are tot interesul să ter�giverseze lucrurile. Nu pentru căn�ar vrea amnistie, ci pentru că aînțeles că orice ajutor oferit lui Dragnea înseamnă sabotarea

aspirațiilor sale prezidențiale.Dacă liderul PSD își rezolvă

rapid problemele cu Justiția,atunci șansele lui Tăriceanu pen�tru Cotroceni sunt compromise.Liderul ALDE încă mai speră că vafi sprijinit anul viitor și de PSD laprezidențiale. Dacă Dragnea va fisalvat în această toamnă de OUG,atunci ne putem aștepta ca lide�rul PSD să candideze la pre �ședinție. Sună comic scenariul cuDragnea prezidențiabil, însă ima �ginați�vă ce dor de revanșă vaavea tătucul de Teleorman dupămarea eliberare.

Nu e greu de anticipat cum fi�lialele PSD îi vor cere una dupăalta lui Dragnea să intre în cursă,iar pe de altă parte cum Guvernulva goli vistieria statului pentru totfelul de pomeni și de majorări desalarii și de pensii.

Deja se vor bește de dubla�rea, ba chiar triplarea pensiilor,începând cu 2021 și e foarte po�sibil să mai asistăm la încă o ma�jorare considerabilă de lefuri înzona bugetară. Va fi sărbătoarepentru liderul suprem. Nu vă

uitați că azi Dragnea are 7 la sutăcotă de încredere. Dacă scapăfără condamnare, cu o Justițiepusă la pământ, cu instituții ser�vile, cu o legislație electorală fa�vorabilă și cu bani împărțiți cunemiluita, Liviu Dragnea nu vamai fi cel de acum.

La modul cum arată zileleastea lucrurile, recursul de laÎnal ta Curte nu�i poate fi favora�bil liderului PSD. Însă până lasen tință vor trece trei�patru luni.Timp suficient ca liderul PSD săaranjeze legile, astfel încât să dis�pară condamnarea din dosarul cureferendumul, să se evapore faptapentru care a fost condamnat înprima instanță în cazul angajări�lor din baronatul Teleorman, bachiar să fie oprite cercetările îndosarul Belina.

Există însă și posibilitatea caplanul lui Dragnea să se năruie.Adică Parlamentul și Guvernul să

întârzie legislația care l�ar facescăpat pe liderul PSD. Chiar dacăaripa disidentă din partid a fostredusă la tăcere, oamenii ăia n�au dispărut din peisaj. Conducîn continuare filiale, au în subor�dine parlamentari, știu cu toții cădacă Dragnea rămâne la bu�toane, vor pleca și ei unul câteunul din funcții.

Puternicul Liviu Dragnea eașadar vulnerabil. Are suficiențiadversari în partid, dar și în afară,iar barca poate lua oricând apă.ALDE mârâie, la fel și UDMR. E totmai greu să�i ții pe toți cu burtaplină, iar în plus se apropie și ale�gerile. Singurul căruia nu�i pasădeocamdată de anul electoral2019 e chiar Dragnea. Pentru căomul are de rezolvat alte pro�bleme. Însă cei din jurul său știucă se apropie decontul. Inclusivfilialele PSD de prin țară suntconștiente că la europarlamen�tare, în marile orașe, va fi un de�zastru.

Singura previziune care sepoate face azi e că nu va mai trecemult timp până vom afla încotroo apucăm. Dacă în următoarelesăptămâni legislația nu va fi mu�tilată, atunci mai e o șansă. Dacălegile lui Dragnea ajung în „Moni�torul oficial“, atunci scapă cinepoate. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

La bal ori la spital

4ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

Probabil că nu aș fi aflat atât decurând de înregistrarea excep �țională a violonistei norvegieneVilde Frang dedicată lui Bartók șiEnescu, dacă un prieten nu îmisemnala videoclipul publicitarrealizat la Garmisch�Partenkir�chen și difuzat de compania War�ner Classic la mijlocul lunii sep� tembrie. Clipul este dedicat, înmod excepțional, Octetului în domajor de George Enescu și in �terpreții săi nu prididesc cu elo�giile la adresa maestrului.

„M�am îndrăgostit de muzicalui Enescu, trebuie să o spun“,afirmă violonistul Erik Schumann,Vilde Frang vorbește despre „am �biția creatoare fără limită, până laînălțimea norilor“ a lui Enescu,despre proiectul înregistrării Octe�tului ca despre unul din „visele eide multă vreme“, „extrem de feri�cită să se reuneas că în această mu�zică“ în splendidul Schloss Elmau.„Re bel, cu enormă pasiune și cumultă inteligență“, spune RosannePhilippens, susținută de talentatulviolist Lawrence Po wer, care ada u �gă că a fost „șocat la auzul fru �museții, purității, de prospe țimeaacestui om“ [Enes cu]. „Cred că afost una dintre vocile cele mai magice

ale muzicii secolului XX“, supra �licitea ză violoncelistul de mar că Ni�colas Altstaedt, iar Lawrence Powerrevine pentru a spune: „pentrumine este piesa unui geniu, de elo�giat pentru ce a scris pentru vioară,dar și ce a adus în termeni de limbajarmonic în muzica de cameră“.

„Știm cu toții că Mendelssohnși�a compus Octetul cînd avea 16ani. Enescu, atunci când a începutaceastă partitură și a terminat�oavea 17 ani“, notează Vilde Frang,în timp ce compară opera enes�ciană cu o „Simfonie fantasticăpentru orchestră de coarde, caresolicită o interpretare de solistdin partea fiecărui instrumentist;este o imensă responsabilitate pecare o ai în fiecare mișcare și înfiecare clipă“.

Interpreții acestei versiunisublime a Octetului, ce se înscrie,poate, printre primele trei celemai calde și apropiate de sufletînregistrări dintr�un catalog des�tul de amplu, sunt violoniștii VildeFrang, Erik Schumann (acestadintr�o familie originară din Ro�mânia), Gabriel Le Magadure șiRosanne Philippens, al tiștii Law�rence Power și Lily Francis, îm�preună cu violon celiștii NicolasAltstaedt și Jan�Erik Gustafsson.O echipă prodigioasă de artiști ti�neri ce împrospătează cu impe�tuozitatea și lirismul lor inter pre�tarea Octetului și îl readuc peEnescu în actualitate grație ad �mirației și respectului pe care i�lpoartă. Nu pot decât să vă invit săascultați discul și, în subsidiar, săvedeți videoclipul promoțio nal ceîl prefațează în mod atât de sem �nificativ (disponibil pe youtube.

com/watch?v=DEJdY5z1cTV).Vilde Frang este o apreciată

violonistă norvegiană din gene �rația anilor ’80. După studii laOslo, unde s�a născut, a fost re�marcată și promovată de Anne�Sophie Otter și fundația acesteia.Studiile universitare le�a făcut laHamburg, în clasa profesoruluiKolja Blacher, și la AcademiaKronberg sub îndrumarea prof.Ana Chumachenco. Un binevenitPremiu al Tânărului Artist acordatîn 2009 de Credit Suisse a avutdarul să�i impulsioneze cariera,concertând cu Filarmonica dinViena sub bagheta lui BernardHaitink și pe scena prestigiosuluiFestival de la Lucerna. Atunci cândeste descrisă, mai toți criticii evocăexcepționala ei calitate lirică.

Un lirism ce te izbește și peacest ultim disc al ei, lansat la în�ceputul lunii septembrie, cândasculți primele acorduri ale pieseice deschide programul, Concertulpentru vioară și orchestră Nr. 1, Sz36 al lui Bartók. O interpretareexcepțională, fără discuție, încompania Orchestrei Filarmonicea Radio France, dirijată de MikkoFranck, a unui concert în douăpărți, compus de Bartók în 1907,după ce se îndrăgostise de violo�nista Stefi Geyer. Partitura părțiia doua are o notă de subsol, „Jász �berényi, 28 iunie 1907“, orașul deorigine al violonistei, cum semna�lează Misha Donat, autorul livre�tului discului Warner. Relația lor,neîmplinită, se întrerupea la

mijlocul lunii februarie 1908,când, fapt sugestiv, compozitorulîși încheia ciclul de 14 Bagatelepentru pian, Op. 6, dând penulti�mei subtitlul: „Elle est morte“.Stefi Geyer, emigrată în Elveția,avea să păstreze partitura manus�crisă, concertul fiind cîntat primadată abia după moartea ei în 1956.

*

Cel de�al doilea disc absolut re�marcabil al acestui început destagiune a apărut la casa germanăCapriccio (C5346), tot în septem�brie, și are în program oratoriul(în trei părți) Strigoii, compus deEnescu în 1916. O partitură recon�stituită de Cornel Țăranu și or�chestrată de Sabin Păuța, pe caredirijorul Gabriel Bebeșelea și�aasumat efortul de a o înregistra îndecembrie 2017 la Berlin, îm�preună cu un grup de soliști vo�cali români (Alin Anca, RodicaVica, Tiberius Simu, Bogdan Dan�ciu) și cu Orchestra SimfonicăRadio din Berlin. Discul are unsupliment în încheiere, o piesăenesciană de tinerețe, Fanteziapastorală pentru orchestră mică(1899), despre care dirijorul scrieun mic eseu în livretul CD�uluiCapriccio.

Tot acolo, Cornel Țăranu ex�plică pe înțelesul tuturor soartaStrigoilor, partitură rămasă practicnecunoscută publicului, apreci�ind cu autoritatea muzicologuluirespectat: „Strigoii demonstrează

că Enescu era în rând cu mulțidintre distinșii săi contemporani.Tehnicile sale amintesc de Scho�enberg și Bartók, în timp ce clar�obscurul post�romantic te ducecu gândul în mod vădit la Mah�ler“. Muzicologul notează și căEnescu „utilizează întregul text allui Eminescu, așa că oratoriul saupoemul simfonic corespunde ver�batim «libretului»“.

Schița conservată a Strigoilor,mai spune Cornel Țăranu, a fostcompusă „dintr�o suflare“ la Bu �curești, prima parte încheiată la 31octombrie 1916, cea de�a doua la 7noiembrie, iar a treia la 11 noiem�brie 2016. Din nefericire, partituraa făcut parte dintre cele rătăcite întimpul Primului Răzaboi Mondial,regăsită foarte târziu și achi zi �ționată de Romeo Drăghici, îm�preună cu Pièces impromptues Op.18 (pentru pian) și cu Trioul pentruvioară, violoncel și pian.

În anii 1970�1980, ansamblullui Cornel Țăranu, Ars Nova, cumuzicologul la pian, a interpre�tat o versiune pentru pian și so�list. Au trebuit să treacă aproape50 de ani ca lucrarea „completatăcu mare dedicație și competențăde compozitorul Sabin Păuța“ săfie finalizată și adusă în atențialumii muzicale grație lui GabrielBebeșelea și soliștilor reuniți de el. Li se cuvine întregul oma�giu și nu pot decât să vă invit să�iascultați. SDC

DISCURILE TOAMNEI

George Enescu: Octetulcu Vilde Frang și Strigoiidirijat de Gabriel Bebeșelea

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Cel puțin două dintre discurile apărute la înce -putul acestui se zon de toamnă sunt de natură săinterese ze direct publicul larg și lumea muzicalăromânească, fiind vorba despre înregis trăriexcepționale ale opusurilor lui George Enescu.

© h

ttp

s://

ww

w.v

ildef

rang

.co

m/

© h

ttp

s://

ww

w.v

ildef

rang

.co

m/

5ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

Sunt consemnări diaristice pecare nu le fac chiar de la începu�tul evenimentului, adică de acum11 ani, când începeam în plinăcriză economică, ci doar de vreoșase ani încoace. Jurnalul acestala un moment dat va poposi,foarte probabil, între coperte, de�venind o carte spre uzul curio �șilor să arunce un ochi în culiseleunui eveniment cultural declaratde Asociația Europeană a Festiva�lurilor de la Bruxelles „festival re�marcabil“. Și să vadă câteva dintreperipețiile cărora orice progra�mator trebuie să le facă față cândreunește într�un program câte400�500 de invitați de pe cincicontinente pe ediție.

Imaginați�vă doar câte trans�feruri de la și către aeroport suntnecesare, ce minte limpede tre�buie pentru cazări, contracte, listetehnice pentru fiecare spectacol șicâte și mai câte. Evident, pentrufiecare treabă există o persoanăresponsabilă, numai că lucruriletrebuie verificate măcar de câtevaori și actualizate, pentru a fi sigurică nu se ivesc prea multe neprevă�zute. Imprevizibil există de fiecaredată, el se manifestă variat și emusai de gestionat din mers, ală�turi de alte zeci de activități zilnicedin perioada premergătoare, dintimpul și de după festival.

ALTFEL E CHIAR GENERICULEDIȚIEI CURENTE

I�am răspuns jurnalistului că așacum pentru mine acest festivaleste o formă de a împărtăși cu alțiiubitori de teatru câte ceva dinceea ce eu, critic de teatru, văd înțară și străinătate, la fel e și jurnalulde insider. Prin scris, împăr tășescpublicului aspecte neobiș nuitedin marea aventură a organizării.Un festival e și o probă de creativi�tate, nu e doar itinerarea uneisume de spectacole, artiști și teh�nicieni care le�au creat.

Conceptul fiecărei ediții (FITPTIare câte o temă inedită, pentru a

nu intra în zona unei eventualerutine care se poate instala prinuzarea unei formule) e de fiecaredată altfel. ALTFEL e chiar gene�ricul ediției curente și sub gene�rozitatea lui conceptuală amreunit în program companii destat (Teatrul Național „Radu Stan �ca“ Sibiu, Teatrul Tineretului Pia�tra Neamț, Odeon București,Teatrul Național „Marin Sorescu“Craiova, Teatrul Clasic „Ioan Sla�vici“ Arad, Teatrul Luceafărul Iașietc.) și independente (AUĂLEUTimișoara, Reactor de creație șiexperiment Cluj, Giuvlipen, Un�teatru, Petec, programul de arteperformative de la MNAC, Aso �ciația Art No More, Art Revolution,Replika București etc.), rea lizatoride renume (Gianina Cărbunariu,Bobi Pricop, Alexandru Dabija,Ada Milea, Vava Ște fănescu, Ale�xandra Badea, David Schwartz,Szabo K. Istvan, Bobo Burlăcianu,Bobi Dumitraș, Cari Tibor, Ca�tinca Drăgănescu, Alina Herescu,Eduard Gabia etc.), nume greledin teatrul românesc (MarcelIureș, Florin Piersic Jr., DorinaLazăr, Pavel Bartoș, ClaudiuBleonț etc.) și artiști emer genți(Ozana Nicolau, Alex Ște fănescu,Cristina Lilienfeld etc.), expoziții,rezidențe dramaturgice, editare șiprezentare de carte, ateliere etc.,construind un program bogat șidivers ce (re)îndreaptă spre artascenică atenția unui public intere�sat, deschis, care știe cum să�și va�lorifice componenta tânără apropriei personalități. Teatru par�ticipativ, teatru dans, storytelling,marionete vietnameze pe apă, ma�rionete chine zești, karagöz, ciclo�fonii, fotbal transformat în spec� tacol, contorsionism, teatru romfeminist, ateliere de blogging șimulte altele deschid porți imagi�nare către lumi ficționale în numai puțin de 18 spații din întreguloraș, indoor și outdoor, cum zi�ceam și în comunicatele de presă.

O fază inexplicabilă a fostanul acesta legată de bannere. Nu

vă mai spun câtă birocrație (înparte, justificată) există pentru a in�stala un banner. Trecem peste asta,s�au pus bannerele prin oraș, însăla câteva zile după instalare uneleau dispărut misterios. O nouă seriede investigații: unde�s?, cine le�aluat?, au fost mutate?, de ce?, decine?, când? S�au găsit, s�au repusla locurile lor. Risipă de energie ceputea fi utilizată cu alt folos.

FIECARE NOUA EDIȚIE ÎMI PRILEJUIEȘTE ÎNTÂLNIRIEXTRAORDINARE

Fiecare echipă participantă are cu�tumele proprii. Artiștii de la Ni�nedu Shanghai China specificau înfișa tehnică faptul că doresc orepetiție de 8 ore! O recentă călă�torie în îndepărtata țară mi�aînfățișat un popor modest, foartemuncitor, cu oameni dispuși laeforturi impresionante pentru a seridica la cele mai de sus standarde.M�am convins chiar la ei acasă cămentalitatea în privința muncii euna foarte competitivă, că pentrua fi la înălțime sunt în stare, dupăo călătorie cu avionul de 24 de ore,să urce direct pe scenă, să adaptezespectacolul la noul spațiu și să seapuce de treabă pentru a fi sigurică totul iese perfect.

Fiecare noua ediție de festivalîmi prilejuiește întâlniri extraordi�nare. Anul acesta am descoperit�ope Sharon Scabin. I�am rugat peprietenii de la Facultatea de Literede la „Cuza“ să ne recomande, ca înfiecare an, masteranzi și docto�ranzi care să ne ajute ca voluntariîn comunicarea tehnicienilor cuinvitații străini. Sharon este ita�liancă, a învățat limba română înItalia, iar de vreo 7 ani vine la Iași.S�a îndrăgostit de oraș, a fă cut unmaster la Engleză, iar acum e doc�torandă la Universitatea dinCopou. A fost translator la dis cuțiade după reprezentația din Prolog(28 septembrie, Work in progress,Emilia Romagna Teatro Fonda�zione – Teatro delle Passioni,

Modena, Italia, cel mai recentspectacol al Gianinei Cărbunariu,prezentă și ea în FITPTI).

A fost o interesantă discuțiecu publicul, o parte a lui, și cu cei16 actori cu vârste între 23 și 35 deani din distribuție, actori care s�au implicat și în procesul de do�cumentare pe tema schimbăriicondițiilor de muncă pentru lu�crătorii între 20 și 35 de ani. Cele

peste o sută de interviuri rezul�tate au stat la baza scrierii scena�riului de ficțiune. Documentate înorașul Modena și în zonele dinjur, temele spectacolului sunt va�labile în întregul spațiu europeande astăzi: vulnerabilitate, precari�tate, individualism, pe un fondsocial marcat de ascensiunea na� ționalismului, populismului și ex�tremei drepte. SDC

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

FITPTI 2018

Jurnal de insider 2Zilele trecute, în cursul unui interviu, un jurnalist m-a întrebat desprefața nevăzută a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași și despre jurnalul meu de insider.

6ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

Sylvie Germain și Gabriela Adameșteanu,vedetele primei Seri FILITEdiția a VI�a a celui mai marefestival literar de la noi, Festiva�lul Internațional de Literatură șiTraducere de la Iași (FILIT), a de�butat miercuri, 3 octombrie, și seva încheia duminică seară, 7 oc�tombrie. Așa cum ne�a obișnuitpână acum, FILIT vine cu zeci deevenimente – dezbateri, discuții,expoziții, mese rotunde, sesiunide autografe etc. –, pentru di�verse categorii de public. De de�parte, cele mai așteptateîntâlniri sunt cele reunite subnumele de Seri FILIT, care au loc,an de an, în Sala Mare a Teatru�lui Național „Vasile Alecsandri“. Prima astfel de seară (de mier�curi, 3 octombrie), prezentată dejurnalistul Cătălin Sava, a înce�put cu discursurile de bun venitrostite de Lucian Dan Teodoro�vici, managerul FILIT, și MaricelPopa, președintele ConsiliuluiJudețean Iași, și a continuat cuun dialog intim cu două scrii�toare foarte cunoscute, SylvieGermain și Gabriela Adameș �teanu, de prezența cărora citito�rii ieșeni s�au bucurat din plin.

ELI BĂDICĂ

CEVA VECHI, CEVA NOU

Înainte de a povesti puțin desprediscuția propriu�zisă dintre celedouă scriitoare și moderatoareaSimona Modreanu, mi se pare im�portant să precizez două chestiunimenționate de Lucian Dan Teodo�rovici în deschiderea festivalului.În primul rând, managerul FILIT aținut să amintească că, în concepe�rea acestuia, principalul țel al ce �lor trei fondatori (Dan Lungu,Florin Lăzărescu și însuși LucianDan Teodorovici) a fost dialoguldintre cititori și scriitori, creareaunei legături directe între aceștia,apropierea publicului de cărți șide autorii lor – scop care, din oriceunghi am privi, a fost atins cu brioîn toate edițiile festivalului.

Apoi, de cealaltă parte, acestaa mărturisit că în fiecare an echipa

de organizare încearcă să intro�ducă în programul FILIT ceva nou,inedit. Dacă anul trecut acesta s�atradus prin Casa Copilăriei și CasaFantasy, anul acesta vorbim des�pre un proiect atipic și interesant:colecția „Scriitori de poveste”, carenumără unsprezece volume ceprezintă biografiile romanțate aleunor scriitori marcanți pentru is�toria Iașiului, scrise de tot atâțiaautori români contemporani. Ast�fel, Andrei Crăciun a scris poves�tea lui Ion Creangă, Florina Ilis pecea a lui Mihai Eminescu, TudorGanea pe a lui Mihail Sadoveanu,Simona Antonescu a ales�o pe Oti�lia Cazimir, Mihai Buzea pe VasilePogor, lui Bogdan Răileanu i�a re�venit Costache Negruzzi, lui IulianCiocan Nicolae Gane, Dan Comanl�a povestit pe Mihai Codreanu,Adela Greceanu pe Vasile Alec�sandri, Cristian Fulaș i�a spus isto�ria lui Dosoftei, iar Alex Tocilescupe cea a lui G. Topîrceanu. „Un pro�iect despre oameni, la care ținemfoarte mult și care sperăm să�i în�drepte pe cititori spre poveștilelor“, spunea Lucian Dan Teodoro�vici pe scena Teatrului Național.

SYLVIE GERMAIN ȘI GABRIELA ADAMEȘTEANU. O ATMOSFERĂ INTIMĂ

După cele două discursuri oficiale,dialogul dintre Simona Modreanuși prolificele Sylvie Germain(Franța) și Gabriela Ada meșteanu

(România) a început și a ținut pu�blicul pe scaune timp de o oră șijumătate. S�a vorbit despre pri�mele cărți ale celor două autoare,despre scrisul la tinerețe versuscel la maturitate, despre extraor�dinarul din cotidian – „Cred maimult în momentele dramatice dinviețile noastre, tocmai pentru căele sunt mai fixate în memoriamea“ afirma, de pildă, GabrielaAdameșteanu –, despre război șitranspunerea lui în literatură –tot Gabriela Adameș teanu a punc�tat la acest capitol realismul sce�nelor de război din literatura luiSylvie Germain –, despre critici,despre tăceri și lucruri nespuse,despre cuvinte, polifonie, desprebeneficiile întâlnirilor cu cititorii –întrebările inedite pe care le punoamenii, lucrurile la care scriito�rii se gândesc abia atunci, aflați înfața acestora, cum publicul cititoratinge puncte sensibile uneoriș.a.m.d. –, despre recu ren țele dinprozele lor etc. Aproape fiecare subiect abordatde moderatoarea serii a pornit dela fragmente ample din cărțile in�vitatelor, citite de aceasta, che�stiune care a ocupat puțin cammult spațiu în cadrul evenimen�tului. Însă punctele atinse aucreat o atmosferă intimă, auorientat dis cuția spre reflecțiiexistențiale, filosofice chiar, aumers în profunzime. Și, ca de obi�cei, spectatorii au avut ocazia de aafla și lucruri mai puțin cunoscute

despre cele două invitate – cum arfi că Sylvie Germain are o slăbi�ciune pentru numerele imparesau că Gabriela Adameșteanu îșipropune de fiecare dată când în�cepe o carte să fie una scurtă.

Selectez, în cele ce urmează,trei „partide“ de întrebări�răspun�suri, ca să vă faceți o idee concretădespre prima Seară FILIT.

Câte voci aude un scriitor, suntem cumva polifonici prin construcție?

Sylvie Germain: Suntem polifo�nici, nu am scrie dacă nu ar fi scrisaltcineva înaintea noastră. Sunttoate aceste voci care se află în noiși vorbesc, (...) care ne bântuie șise fac auzite într�un fel sau altulatunci când scriem.

Gabriela Adameșteanu: Nu toatecărțile mele sunt polifonice.Există și cărți cu un singur nara�tor – asta îți complică viața caautor, pentru că nu�l mai poțipune în oglinzi, el își spune viziu�nea și aceasta nu e neapărat ceacare trebuie receptată. (...) Fărăîndoială, e mai bogată experiențaunui scriitor de a avea mai multepersonaje.

Ce înseamnă cuvântul pentru dumneavoastră?

Sylvie Germain: Există un para�dox atunci când scrii, încerci săajungi dincolo de cuvinte, la tă�cere. Romancierul are pasiunea

omenescului sub toate formelesale și pasiunea pentru limbă. (...)Învățăm foarte mult și ascultândcuvintele, și gândindu�le. De fapt,și cuvintele ne gândesc pe noi.

Gabriela Adameșteanu: Când amscris Dimineața pierdută, am fostpreocupată, e drept, de felul încare vorbesc personajele mele.Dacă în prima carte eram foartenesigură de dialoguri și le ascun�sesem prin narațiune, în Dimi �neața fiecare personaj a ajuns săaibă propriul limbaj. Fiecare din�tre noi exprimă ceva despre sineprin intermediul propriului lim�baj. (...) Dar nu pot deosebi cuvin�tele de o întreagă istorie a cărții.

Cum vă raportați la critici? Vă deranjează, vă îmbogățesc,ce sentimente vă stârnesc?

Gabriela Adameșteanu: Fiecarecititor își citește propria carte, știțicum e. Același lucru e valabil șipentru critici. Întotdeauna măsurprind, citesc ce se scrie desprecărțile mele, îmi face plăcere, dareu nu pot avea o perspectivă dinafară asupra cărților mele. Mi s�aspus că sunt un autor ascultător înaceastă privință. Nu mi se pare fi�resc să fiu nemulțumită, chiardacă nu sunt de acord cu părerilecritice. Sunt foarte deschisă, e unalt plan. Un singur lucru mi�amdat seama că nu trebuie să fac și esingurul sfat pe care l�am luat dela un cititor profesionist al cărțilormele: să introduc prea multe per�sonaje în același timp, pentru căcititorul le va uita și încurca.

Sylvie Germain: E important săgăsești un echilibru între a�i as�culta pe critici și a te distanța deei, pentru că uneori pornesc de laidei preconcepute, judecă lucru�rile dintr�o altă perspectivă. Altfel,poți accepta o cronică negativăatât timp cât este argumentată.

La final au fost și câteva in �tervenții din public, iar după eve�niment cele două autoare au dato mulțime de autografe în foaie�rul teatrului ieșean. SDC

7ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

A DOUA SEARĂ FILIT

În Islanda, Dumnezeu a devenit poetARYNA CREANGĂ

WHISKY, FĂRĂ GHEAȚĂ

„Nu există întâmplări. În searazilei tale de naștere să îl ai îndreapta ta pe unul dintre scriitoriităi preferați nu poate fi o pură în�tâmplare“, spune Robert Șerban,gazda pe care organizatorii celeide�a doua seri FILIT i�au pregătit�oscriitorului islandez Jón KalmanStefánsson și întregului pu blicstrâns în sala Teatrului Național„Vasile Alecsandri“ din Iași.

E 4 octombrie și, deși timpuldeja și�a târât minutele cu puțindupă ora 20.00, murmurul oame�nilor pe care cartea i�a adus însală nu sună nici pe departe caunul obosit, care anunță sfârșitulunei zile. Șoaptele se amestecămărunțel și câte un „vai, ce i�a ni�merit!“, „o să�l iubești, o să vezi!“se�aud de�a valma printre ropo�tele ușoare de aplauze. Dacă anultrecut Robert Șerban a scos pemasă, în cinstea invitaților săi, osticlă cu vin, noua aniversare parecă n�ar fi avut cum să�i fi adus unalt cadou mai bun – decât in �spirația. Jón Stefánsson și RobertȘerban, deși au urcat împreună pescenă de cinci minute, par că se

știu de o viață. Își zâmbesc unul al�tuia și dialogul, deși introductiv, n�are cum să nu te prindă ca un clei.

În cărțile lui Stefánsson, așacum spune gazda FILIT, „zăpada eun personaj“, așa că spartul ghețiicu o sticlă de vin s�ar fi dovedit,aici, o faptă absolut imposibilă.Însă cu o sticlă de whisky proaspătscoasă din ghiozdan, răceala șiorice urmă de scepticism ies afarădin teatru și lasă loc pe scenă doarumorului și plăcerii de a vorbi des�pre literatură. Scriitorii ciocnesc,Robert Șerban își arată bucuriasinceră, de copil, și într�o clipă îșischimbă registrul personalității șisare direct în banca jurnalistuluicultural cu temele făcute. Își aver�tizează personajul că va începeconversația simplu, cu o întrebareușoară și, lăsându�te să aștepți obanală întrebare despre scris,aproape te șochează când te facesă îți repeți în gând: „Unde ați fostpe 27.06.2016, la ora 22.00 – oraRomâniei“?! Scriitorul islandezzâmbește. Era acasă, se uita la fot�bal și se ruga ca Islanda să bată An�glia. Sala se umple de chicote derâs și e clar că cei de pe scenă, pelângă faptul că și�au descoperit iu�birea pentru literatură, și�au des�coperit unul altuia și un simț alumorului pe care încep să�și ba�zeze dialogul.

„EU CRED CĂ M-AM NĂSCUT DE TREI ORI“

În Islanda, țara în care unul dinzece oameni publică cel puțin ocarte în timpul vieții, nu ai cum săsupraviețuiești fără să visezi și săfaci loc literaturii în viața ta. Dacăviața scriitorului începe chiaratunci când începe să scrie, JónStefánsson spune că a lui a înce�put la 21 de ani. „Eram departe deideea de a scrie, dar vedeam că nusunt ca toți ceilalți – ceva mă tul�bura în permanență.“ Și atunci unprofesor, la școală, i�a cerut săscrie o proză. „După ce am scrisprimul meu roman, atunci, amsimțit cum toată tulburarea aceeas�a revărsat din mine.“

Atunci, spune el, s�a născut adoua oară. Prima oară a fost,firește, atunci când a apărut pelume, iar cea din urmă când și�acompletat identitatea, după plac.Pentru că Jón este un prenumeislandez extrem de comun, iar nu�mele Stefánsson îl poți găsi atribuitcâtorva mii de oameni, scriitorulspune că a stat ceva timp să�și gă�sească cealaltă parte a numelui ac�tual – Kalman. „Când l�am găsit,l�am pus lângă celelalte două și amzis că gata, ăsta�i! Mă simt ca acasă!“E îmbrăcat în haine negre, elegante,pe care lumina caldă și ușor găl�

buie alunecă din reflectoare. „Kal�man, îmi place mie să cred, după cel�am întors pe toate părțile, în�seamnă și poet cu părul roșcovan –așa că mi se potrivește“, spune râ�zând și, ca cel mai contagios lucrudin lume, râsul se răspândeștepână în cel mai îndepărtat colț alsălii mari sau al vreunei loje.

„DACĂ DUMNEZEU EXISTĂ,CU SIGURANȚĂ ESTE POET,IAR NOI SUNTEM POEZIILE PE CARE LE SCRIE“

Când Stefánsson încheie de rostitun răspuns și publicul intră într�unsoi de transă frumoasă, aneste�ziat, parcă, de bucurie, RobertȘerban ridică paharul de pe masăși�l îndeamnă amuzat: „Haideți,pentru inspirație!“. Oamenii chi�cotesc din nou și revin, încetișorla normal. Cu chicotitul și zâmbi�tul s�a confruntat chiar el, re �cunoaște scriitorul, făcându�și ovină. Când a avut primul interviuîn Islanda, jurnalistul de atunci i�afăcut și o descriere, pe care a ane�xat�o articolului. „A scris despremine că sunt mereu zâmbitor și,după ce am citit, n�am putut săgândesc decât: la naiba! cine�o sămai citească poeziile unui poetzâmbitor?“ Și în mintea lui, ca șiîn cea a multor cititori ai Islandeide atunci, poetul era un om desti�nat încă din start, fără vreo pre �zumție de nevinovăție, sufe rințeiși durerii. „Abia apoi am învățatcă un om, de fapt, poate să sufereși zâmbind.“

„Sunteți un scriitor de andu �ranță?“ declanșează o întreagăserie de povestiri scurte, cu pauzede râs. Niciodată o carte n�a fostceea ce a crezut scriitorul islandezcă va fi. „Întâi, mi�am dorit să scriuun capitol din primul volum și m�am gândit că�mi va lua camtrei ore.“ I�a luat trei săptămâniși, de fapt, capitolul a fost con�struit din aproape 80 de pagini.„Când am ajuns la jumătatea pri�mei cărți, mi�am dat seama că nuexistă nici o șansă să o termin descris într�un singur volum, așa căera clar că va mai urma unul.“

Povestea s�a repetat și cu volumulal doilea și abia în cuprinsul celuide�al treilea Jón Kalman Stefán�sson și�a îndreptat toate poveștiledin Trilogia Fiordurilor cătresfârșit. O carte bună, constată due�tul scriitoricesc româno�is landezdin scenă, e o carte care te face săgândești și, pentru că îți pune înlumină diverse probleme ale lu �mii, devine automat periculoasă.Și începutul pericolului nu stă înnici un alt loc decât în poezie. „Poe�zia e începutul tuturor lucrurilor.Eu mereu am crezut că dacă Dum�nezeu există, cu sigu ranță estepoet. Iar noi... poeziile pe care le totscrie. Adică, uitați�vă la noi – uniimai frumoși, unii mai urâți.“

„PUTEȚI SĂ-MI DEFINIȚIFERICIREA?“

Islanda, spune Robert Șer ban,ocupă multe locuri de top în statis�ticile cercetătorilor. Chiar dacă teface să te gândești la artă și litera�tură, când spune că e una dintreprimele țări din lume cu „cei maifericiți oameni“, aproape că�ți ex�plici de unde a apărut toată stareade bine pe care ușile teatrului auizolat�o bine și o țin în loc. „Da, știți,uneori cineva te sună, la anumiteperioade de timp și auzi vocea de lacapătul celălalt al firului spunând:Bună! Sunteți fericit? Iar noi, bi �neînțeles, vrem răspundem că da,să rămânem în top.“ Lanțul fericiriise mai întrerupe uneori, când câteun curios, avid al întrebăriloresențiale, precum mătușa scriitoru�lui islandez, răspunde interlocuto�rului, cerând lămuriri: „Puteți să�midefiniți fericirea?“.

Până te gândești la o definițiepe care s�o crezi, privești cătrescenă și vezi că nimic parcă n�afost mai simplu de găsit – unuldintre autorii tăi preferați, vor�bind despre cum aurora borealăn�are cum să te plictisească nicio�dată pentru că, „nu�i așa? Acesta�isingurul lucru de care omul încănu s�a săturat – frumusețea“. Fe�ricirea e un festival de literaturăși, la început de octombrie, segăsește la Iași. SDC

8ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

ELI BĂDICĂ

De unde vine pasiunea dumnea-voastră pentru basme?

Pasiunea aceasta vine din copilă�rie, am fost un copil foarte bolnă�vicios, așa că am petrecut multtimp în pat, iar tatăl meu îmi citeafoarte multe basme. Era, de altfel,principala mea modalitate de apetrece timpul liber. Iar atuncicând am intrat la facultate, am în�ceput să citesc mituri și basmedin alte culturi și, încet, încet, astas�a transformat într�o pasiune.

Cum v-a venit ideea primei cărți,Cartea din nufăr?

Inițial, ideea era complet diferită.La vremea aceea, aveam o carierăîn industria publicitară – am lu�crat timp de șapte ani în acest do�meniu –, mă gândeam să încep săilustrez, iar o carte este o modali�tate foarte bună de a debuta și înaceastă privință. Cea mai bunăprietenă a mea intenționa și ea să�și schimbe domeniul de activitate,voia să�și facă o editură, așa că asugerat să facem prima carte îm�preună. Ideea era să scriem desprezânele cotidiene, cele care ar firesponsabile pentru lucrurile mă�runte, obișnuite, din fiecare zi,

cum ar fi Zâna Șosetelor Vechi.Dar, firește, ăsta era un proiectmult prea ambițios pentru oprimă carte, erau 365 de creaturipe care trebuia să le aducem la lu�mină, cărora trebuia să le dămviață și să le desenăm. Iar dupăaceea am rămas însărcinată cu celde�al doilea copil, am emigrat,viața a mers mai departe. Dupăvreo doi ani, după ce fusesem atâtde acaparată de îngrijirea copii�lor, am vrut brusc să reîncep sădesenez, așa că mi�am căutat

notițele. Era acolo o frază care mi�a atras atenția, suna aproximativastfel: „acest elf va fi cercetător și�și va scrie obser vațiile desprelumea oamenilor“. Atunci amavut un soi de reve lație: asta e o idee pentru o carte întreagă!După momentul respectiv, mi�ampetrecut șase ani din viață scri�ind și ilustrând această bruscărevelație.

Cum gestionați sintagme precum „o bijuterie grafică“?

Cine folosește cuvintele astea? Aspus cineva asta despre carteamea?

Editorul dumneavoastră de aici,Baroque Books & Arts, a scrisacest lucru pe coperta a IV-a aediției în limba română a volu-mului Cartea din nufăr.

Aha! Așadar, în primul rând, nuaflu lucrurile acestea decât în�tâmplător, ca acum, nu știu mereuce se scrie despre cărțile mele. Și,chiar și când știu, e plăcut să

citesc lucruri de genul acesta, darnu au nici un impact concret asu�pra mea, tocmai pentru că eu suntcel mai mare critic al muncii mele.E mai bine când vorbim despreproiecte vechi, simt tandrețe fațăde ele, sunt OK cu ceea ce am făcutîn trecut. De obicei, sunt nemul �țumită de lucrurile la care lucrezîn prezent, acolo duc bătăliile.

Pe de altă parte, uite, eveni�mentul de ieri (n.r. miercuri, 3 oc�tombrie) ar fi trebuit să�i fi făcutceva îngrozitor orgoliului meu,am fost primită ca un star rock,copiii mi�au adus să le semnez nunumai exemplarele din cărțilemele, ci și șervețele, tricouri, altelucruri personale, mi�au cerutsfaturi și tot așa. Dar am familiacare ne ține pe linia de plutire șipe mine, și pe orgoliul meu: copiiimei sunt interesați de animații, demanga, de Disney, Pixar, nu de„cartea mamei“, nu le pasă absolutdeloc de ceea ce fac, iar asta chiarnu�mi lasă egoul să crească. Pă �rinții sunt, până la urmă, cele maiantice persoane din lume, nu�iașa? (Râdem.)

Pentru că în Cartea din nuferiexistă un simpatic capitol cu ri-tualurile oamenilor, care esteobiceiul/ tabietul dumneavoas-tră preferat?

INTERVIU CU SCRIITOAREA ȘI ILUSTRATOAREA SVETLANA DOROSHEVA:

„Să desenez e un drog,să scriu e o plăcere“Svetlana Dorosheva e o scriitoare și ilustratoare dinUcraina, care a emigrat ulterior, împreună cu familia sa, înIsrael. A fost interpretă, copywriter, art manager și creativemanager în domeniul publicitar. A publicat până acumdouă cărți, ambele traduse în limba română și apărute laeditura Baroque Books & Arts: Cartea din nufăr (2015) și În mintea copiilor (2018). Primul ei volum a avut un succesrăsunător, fiind tradus în mai multe limbi și nominalizat laPremiul Național pentru cea mai bine vândută carte din

Rusia, în anul 2016. De asemenea, a ilustrat numeroasealte cărți, multe dintre ele fiind selectate pentru diversepremii internaționale de ilustrație. Fiind una dintre invitatelecelei de-a VI-a ediții a Festivalului Internațional de Literaturăși Traducere de la Iași, nu puteam rata o întâlnire cuSvetlana Dorosheva. Ne-am văzut la Casa FILIT joi, 4octombrie, și am avut o discuție caldă, amuzantă șiinteresantă, așa cum sunt și cărțile acesteia și cum sper săfie și pentru dumneavoastră.

Svetlana Dorosheva şi Moni Stănilă la FILIT

9ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018

www.suplimentuldecultura.ro

Hm… să mă gândesc. Am obiceiuride rutină, da, cum ar fi cafeaua dedimineață sau fumatul, peste carenu pot să trec, dar am senzația căvrei ceva mai mult decât atât.

Într-adevăr.

Pot să�ți spun ce�mi trezește cu�riozitatea, vrei?

Desigur.

Sunt foarte curioasă în legăturăcu ritualurile celor creativi, suntconvinsă că toți cei care suntimplicați într�un fel sau altul înindustriile creative au anumiteobiceiuri atunci când se împot�molesc, atunci când trebuie să�șistimuleze creativitatea, când auperioadele „deșertice“ și tot așa.Aș vrea să le aflu pe toate.

A doua carte a dumneavoastră,În mintea copiilor (BaroqueBooks & Arts, 2018), este foartediferită de prima. Cum de? Cre -deți că un scriitor/ o scriitoarear trebui să se reinventeze dupăfiecare volum pe care-l scrie?

Nu, cred că un scriitor sau o scrii�toare e liber(ă) să facă orice îșidorește, cât timp editorul e deacord.

Într�adevăr, a doua e foartediferită. Și asta pentru că nu a fostdeloc planificată. A apărut grațieeditorului, care a venit cu propu�nerea aceasta după ce a citit cescriam pe blogul meu. A fost mi�nunat cum am lucrat cu el laaceastă carte, m�a ajutat enorm, aavut idei fantastice, de la idei șipână la ilustrații. De exemplu, mi�a spus: cum ar fi dacă textele arfi despre băieții tăi, iar ilustrațiilear fi autobiografice, ar vorbi des�pre tine?. Mi s�a potrivit perfect!

Ce credeți că ar spune elfii despre cea de-a doua carte de-ale dumneavoastră?

Îți amintești că în Cartea dinnufăr gnomilor nu le vine săcreadă că oamenii și copiii suntaceeași specie?

Da, pe copii îi văd superiori oa-menilor.

Exact. Ca să răspund la întrebare,cred că elfii ar considera aceastăa doua carte a mea una de studiupentru specia copiilor, ar luaaminte la ceea ce scriu eu acolo.

Cât durează să desenați oilustrație? Nu de alta, dar ele

sunt atât de complexe, încâtpare că vă ocupă enorm de

mult timp...

Da, întocmai, așa este. Pentru Cartea din nufăr, de

exemplu, ilustrațiile mi�au ocupatmult mai mult timp decât ar fi as�tăzi, tocmai pentru că vorbim de �spre primele ilustrații pe care le�amfăcut vreodată pentru o carte – de�butul meu. Dar acum, pentru că amaproape zece ani în domeniu, așputea spune că încă durează multsă desenez o ilustrație, dar pe�rioada care e cea mai lungă, de fapt,e cea în care mă documentez și facbrainstorming – e imprevizibil,poate dura două zile sau două luni.Iar după ce această perioadă se ter�mină, desenatul propriu�zis nu�miia mai mult de două�trei zile.

Care este procesul dumnea-voastră creativ, începeți cu po-vestea, pe care apoi o ilustrați,sau cu desenele, cărora le dațiapoi un sens și în scris?

Majoritatea celor care și scriu, șidesenează știu că nu poți com�bina scrisul și desenatul, nu lepoți face simultan, fie desenezi, fiescrii, deci ele nu se suprapun. Deobicei, încep cu textul, pentru căilustrația e dependentă de text.Dar, atunci când e atât textul tău,cât și ilustrația ta, începi să ai pro�bleme, ți se pare uneori că ilus �trația s�a îndepărtat de text, așa căte întorci la acesta și îl completezi,apoi ilustrația nu se mai potri �vește, așa că te duci din nou la textși�l îmbogățești și tot așa.

Și când știți că sunt gata, că nu trebuie să mai reveniți niciasupra textului, nici asupra desenelor?

Ei, bine, asta se întâmplă întot�deauna într�un mod violent. Cumar fi când un termen limită te în�trerupe brusc și gata, trebuie săpredai proiectul. Sau orice altcevacare�ți impune să te oprești. Nu evoința proprie aproape niciodată.

Care au fost cele mai frumoasereacții pe care le-ați întâmpinatîn legătură cu volumele dum-neavoastră?

La evenimentul de ieri de aici, dela FILIT, am avut parte de omulțime de reacții frumoase. Șisurprinzătoare. Copiii au pus capla cap până și un spectacol. M�aemoționat foarte tare, n�am maiavut parte de așa ceva.

Primesc multe mesaje de lacititori. Unele dintre ele suntfoarte personale și mă fac să măsimt foarte bine.

Să mă mai gândesc… Reacțiacare a avut cel mai mare impactasupra mea a fost aceasta: la înce�put, când m�am apucat să scriu șiilustrez Cartea din nufăr, postamonline fragmente în timp ce lu�cram la volum. Într�o zi, mi�a scriscineva și mi�a spus că vrea să�mifie agent, să mă ajute să publiccartea aceasta. La vremea aceea,pentru că nu știam mare lucrudespre industria editorială, nu m�a impresionat foarte tare, daracum, uitându�mă în urmă, reali�zez ce șansă imensă a fost, cum mi�aschimbat viața reacția aceasta. Esatisfăcător. Tot așa mi�am cunos�cut și editorul.

Nu e drept din partea mea să văpun față în față cu un asemeneascenariu, dar, dacă ați fi nevoităsă alegeți între a desena și ascrie, care ar fi decizia dumnea-voastră?

Să desenez e un drog. Dacă nudesenez pentru mai mult de douăsăptămâni, devin incredibil demorocănoasă, sunt o persoanăgroaznică pentru cei din jur. Uniioameni au yoga sau meditațiapentru a�i relaxa, pentru a le da ostare de bine, eu am desenatul.Scrisul, în schimb, e mult, multmai ușor, vine natural – și astapentru că desenatul e dificil, maiales în momentele de început, aleprimelor schițe. Așa că, dacă vor�bim de o necesitate, de ceva fărăde care nu aș putea supraviețui,atunci aș alege, cu siguranță, sădesenez. Dacă ar fi să privesc lu�crurile din perspectiva plăcerii dea face ceva, atunci aș alege scrisul.

La evenimentul de ieri de la Palatul Culturii (miercuri, 3 octombrie, întâlnirile clubuluiLogos, moderate de SerinellaZara), ați menționat foarte desîn răspunsurile dumneavoastrăștiința sau chestiuni care țineaude acest domeniu. A fost sur-prinzător de plăcut. Care e le-gătura dintre știință, literaturăși artă?

Știința e foarte interesantă. Citescmulte cărți de știință, chiar dacăuneori mi se pare că o fac cam su�perficial.

Vin dintr�o familie tehnică, săzic așa, tatăl meu e fizician, iar

mama mea e programatoare. Nuexistă nici cea mai mica legăturăcu arta în familia mea. Poate căacesta este unul dintre motivelepentru care mi�am început atâtde târziu cariera în domeniulacesta. În mediul în care am cres�cut, era de neimaginat să ai o ca�rieră în artă; nu mi�a interzisnimeni să fac asta, dar nu au știutniciodată cum să se raporteze ladorințele mele de a profesa în in�dustria asta. E mult mai ușor să teformezi în direcția în care părințiităi profesează, te pot ajuta, fie șicu opinii, te pot sprijini în cunoș �tință de cauză.

Întorcându�mă, tatăl meu îmimai trimite linkuri cu tot felul dearticole științifice de citit, iar co�piii mei – în special fiul meu celmare – cu videouri. E interesantsă vezi cum se schimbă perspecti�vele pe măsură ce timpul trece, ceîi interesează pe oameni, în cedirecții ne îndreptăm, cum vădoamenii lumea.

Să dau un exemplu concret.În Cartea din nufăr apare la unmoment dat chestiunea cu pă�mântul care este rotund. Editorulmeu american mi�a spus că nuputem publica partea aceea, pen�tru că astăzi mulți oameni cred căpământul este plat și sunt multediscuții pe marginea aceasta, in�clusiv științifice, așa că nu ar fideloc amuzantă bucata aceea. I�am spus că, totuși, sunt curioasă.Poate acesta este un exemplu su�ficient de bun ca să înțelegem căși oamenii de artă au nevoie deștiință – poate că acum mai multca niciodată. (Râdem.)

Cum le putem transmite copii-lor pasiunea pentru lectură?

Trebuie să folosim orice metodăne e la îndemână – șantaj, pre�siune, mită, amenințări că le vomlua calculatoarele, gadgeturileetc. Orice funcționează. (Râdem.)

Ce ingredient trebuie să aibă ocarte ca să vă atragă atenția?

O scriitură bună. Sigur, când răs�foiesc o carte, dacă are ilustrații,mă uit mai întâi la ele, dar aici e șiun interes profesional – de aceea,de exemplu, nu mă pot abține săcolecționez cărți ilustrate dintoate țările în care călătoresc. Cacititoare, mă interesează însă ca�litatea scriiturii. Asta mă cuce �rește pe loc.

Ce loc credeți că mai aupoveștile în lumea noastră?

Cred că au același loc pe care l�auavut dintotdeauna. Mijlocul de ale transmite s�a schimbat, nu șirolul lor. Spunem constant po �vești, fie că le spunem în cărți sauprin viu grai, fie că le transpunemîn filme sau jocuri pe calculator.

Anticipați moartea cărților sau sunteți optimistă?

Cartea și�a pierdut popularita�tea, sunt date concrete, nu avemcum să contrazicem asta. Nupoate concura cu noile media,din păcate. Dar nu cred că va dis�părea pentru totdeauna vreo�dată. Văd destinul cărților ase� mănător celui al discurilor pevinil: vor fi căutate și deținute deelită, de grupuri mici de cunoscă�tori. SDC

10ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018carte www.suplimentuldecultura.ro

Despre sens, ca într-o fabulă

IOAN ALEXANDRU TOFAN

Viața de zi cu zi, gesturile măruntesau relațiile obișnuite, cuvintelerostite în mod cotidian sau lucru�rile pe care le mânuim fără să nepunem problema vreunei excelențetehnice articulează, în tr�un primmoment, un spațiu și un timp do�mestice, familiare, o „locuință“ con�fortabilă de la fereastra căreia, larăstimpuri, este privită lumea1. La oprivire mai atentă însă, acestefamiliarități se găsesc traversate detot soiul de transcendențe, alteritățiși întrebări grave.

În textura cotidianului, în lu�crurile mărunte sau în întâmplărilenesemnificative stă o neli niște caremarchează, în lumea aceasta, ospărtură spre cealaltă, o falie din�colo de care se aude în surdină omuzică supralumească și de undestrăbate o adiere a neverosimilului:sentimentul straniu al destinului,ivit pe neașteptate, bucuria în fațaunei frumuseți ascunse, luminareala aflarea unui înțeles trecut cu ve�derea sau, într�un alt registru, pacearugăciunii sau lacrimile paradoxaleale căinței. Toate aceste „transcen �dențe“ fac din simpla locuire a lumiio problemă, formulabilă la infinit.

DISTANȚA FAȚĂ DE SINE,PRIVIREA PROPRIEI VIEȚI CA ÎNTR-O OGLINDĂ FACIRELEVANT LOCULVORBITORULUI

Problema „metodologică“ este:cumse poate vorbi despre neli niștea co�tidianului, despre urmele celeilaltelumi, când ele se ivesc pe chipulacesteia? Ștefan Afloroaei găsește,în cartea despre care vorbesc aici, osoluție: printr�o fabulă. Așadar, nuprin „munca“ sobră a conceptului,nici prin fantezia liberă a literaturii.

Înrudită oarecum cu aceastadin urmă, fabula „constituie loculde probare al unei existențe trăi te,unde aceasta intră în dispută cusine și se expune ca atare, se verifică«pe viu» ea însăși. (...) Ea probeazăun mod de existență, ceea ce

înseamnă că atât viața cuiva anume,cât și lumea acesteia se anunță înuna și aceeași re prezentație“ (p. 8).

Ca piesă de teatru ce se des �fășoară pe o scenă paradoxală, ne�localizabilă tocmai datorită caracte� rului ei „intermediar“, multiplu, fa�bula vorbește despre un personajcare face o experiență: a proprieivieți, a lumii în care trăiește, a în�tâmplărilor care îl prind în jocullor. Ca atare, este concomitentviață, dar și „încercare“ a acesteivieți, discurs asupră�i, întrebare. Învarianta vulgară a fabulei, este de�opotrivă pățanie și morală. Dupăcum explică Ștefan Afloroaei peurmele lui Nietzsche, distincțiilemetafizice dintre realitate și apa �rență, dintre adevăr și fals se șterg.Distanța față de sine, privirea propriei

vieți ca într�o oglindă fac irelevantlocul vorbitorului, al subiec tuluifabulei. A vorbi despre sine în�seamnă a participa, concret și de�plin, la propria existență, nu a luao poziție în afara ei. La fel, lumeasau faptele care o compun nu suntnici ele, în soliditatea lor semeață,inteligibile în afara fabulei care lepune în scenă. Mundus est fabula,notează discret Descartes pe unportret care�l reprezintă, realizatde Jan Baptist Weenix, dar nu estelocul aici pentru a intra în mizelespusei carteziene.

Așadar, soluția discursivă a fa�bulei pune în scenă distanța consti�tutivă față de sine a omului, aflat înmijlocul unei experiențe esențiale:aceea că familiaritatea aparentă culumea nu este deplină sau definitivă.

La fel ca „fabula mistică“ a lui Mi�chel de Certeau, „fabula existen �țială“ este un bricolaj de fragmentediscursi ve, scene și personaje in�complete, date istorice, imagini șificțiuni care nu „reprezintă“ o reali�tate, ci „înființează“, ca un act delimbaj, problema gravă, cutremură�toare a propriei vieți.

„SINTEZA“ CĂUTATĂ NU ESTE NICI UN IMPERATIVMORAL ULTIM, NICI VREUNENUNȚ METAFIZIC

Această problemă se formulează,în termenii lui Ștefan Afloroaei,ca diferența dintre a trăi și aexista: înrudită cu ea, problemasensului și a nonsensului, a pu �tinței de a remodela, într�un moment de cumpănă, traseul bio�grafic, al recunoașterii sau al ra�tării semnelor destinului.

Aleg, dintre multele exempleculese de autor din literatura con�temporană sau clasică, din istoriafilosofiei sau, pur și simplu, dinlumea înconjurătoare, unul singur.Experiența terorii carcerale, coex�tensivă cu totalitarismele secoluluiXX, face să survină un personaj cuadevărat excepțional: pe cel careregăsește, în nebunia înconjură�toare, resursele inepuizabile aleunui sens luminos, nobil, binefăcă�tor. Nicolae Steinhardt este exem�plul cel mai grăitor, alături deAlexandru Mironescu, Mir cea Vul�cănescu sau Petre Țuțea. Aceștiaformulează, odată cu povestea pro�priei vieți, și o situație metafizică:

„De această dată, viața dusă pareuneori o schemă sumară, se res�trânge la câteva acte și gesturi, însăfaptul de existență apare mai evi�dent ca niciodată. Poți spune acumcă omul există, este el însuși, chiardacă în unele clipe pare să nu maitrăiască în chip real“ (p. 169).

A trăi și a exista, aparent sino�nime la căldura „căminului“ lumiifamiliare, se regăsesc aici într�unraport invers proporțional. Ceitrecuți printr�o astfel de expe riențăduc, în același timp, „vieți diferite“:își iartă, în mod neverosimil,torționarii, transformă spa țiul car�ceral în loc binecuvântat al botezu�lui, măsoară timpul în mod ne� cro nologic, prin intensitatea unordurate subiective. Jurnalul fericiriisau, cu un exemplu din cartea luiȘtefan Afloroaei, povestirea luiTolstoi, Stăpân și slugă sunt fabuleale acestei situații limită a „viețilormultiple“, iar „sinteza“ căutată nueste nici un imperativ moral ultim,nici vreun enunț metafizic cu pri�vire la identitatea persoanei. Este oexclamație care provine din con �cretețea vieții, din bucuria unuiconsimțământ (ca în cazul lui Vasili Andreici, personajul lui Tol�stoi) acordat miracolului întâl� nirii cu sine sau din transforma�rea problemei, a neliniștii în chiarmaterie a sensului, a ghicitorii dedezlegat. Fabulele din cartea luiȘtefan Afloroaei nu au concluziididactice: ele „înscenează“ proble�mele pentru a arăta, prin chiarfaptul că pot fi povestite, închega�rea lor posibilă. SDC

Citind ultima carte a lui Ștefan Afloroaei (Fabula exis -tențială. Cu privire la distanța dintre a trăi și a exista și alte eseuri, Polirom, 2018), mi-am lămurit o problemă „de metodă“ pe care o aveam încă de la lectura câtorva

dintre celelalte cărți ale sale, cum ar fi Întâmplare și destin (1993), Lumea ca reprezentare a celuilalt (1994),Metafizica noastră de toate zilele (2008) sau Privind altfel lumea celor absurde (2013).

1 Găsesc o frumoasă poveste despre o astfel de locuire la HoriaBernea, într-un text ascuns printre minunăţiile Muzeului Ţăranului

Român și apoi reluată într-un volum: „Cândva am încercat săcumpărăm o fereastră, un fragment de casă veche care fusese

desfăcută şi stivuită într-o latură a curţii. Cât ceri pe ea? l-am întrebat pe stăpânul casei. Nu cer nimic. Dacă vă trebuie,puteţi s-o luaţi. Dar nevasta lui a intervenit şi a zis, nu. La toatăinsistenţa noastră a dat cu încăpăţânare acelaşi răspuns. Nu! într-un târziu a adăugat: Cum să vă dau fereastra? Toată viaţa am privit lumea prin ea... Mănăstirea, fereastră deschisă spre

Dumnezeu“ (Horia Bernea, Câteva cuvinte despre muzeu, cantităţi,materialitate și încrucișare. Irina Nicolau și Carmen Huluţă,

Dosar sentimental, Liternet, 2003, p. 90).

11ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

IULIA BLAGA

Pentru că nu te-am intervievatpână acum, o să te întreb – chiardacă festivalul e la a cinceaediție – cum v-a venit ideeaunui festival de documentar șide ce în România, unde existădeja atâtea festivaluri? Nu erasuficientă munca pentru Ma-king Waves?

Primăria și Centrul Municipal deCultură din Arad și�au dorit uneveniment cinematografic local,drept care și�au luat ca aliatAsociația FilmETC, organizațiafondată de Corina Șuteu împreu �nă cu Oana Radu și Mihai Chiri�lov (aceeași echipă responsabilăpentru Making Waves, festivalulde film românesc de la New York),care a propus organizarea unuifestival de film documentar și mi�a oferit șansa de a�l curatoria.A fost tentant: înainte de asta,Aradul nu avea festival de film,dar avea deja o tradiție a filmuluiexperimental, prin grupul kinemaikon. În plus, autoritățile localeau preluat și renovat un vechi ci�nematograf, Cinema Arta, unde,cu sprijinul esențial al celor de laFilm111, am și deschis festivalul –și care a fost urmat de alte douăsăli redeschise de autoritățile lo�cale. E ceva unic în țară (din pă�cate). E un privilegiu să ți se deaocazia să crești un festival înaceste condiții.

Ce politică curatorială ai?

E destul de simplu: mă intere�sează diversitatea formelor pecare le ia documentarul, așa că în�cercăm să aducem la Arad filmecaptivante din marile festivaluri,

care reflectă noi direcții formaledin întreaga lume. fARAD�ul e unfel de „gateway drug“, cum se ziceîn engleză, pentru documentarulde artă, un fel de terapie de șoc decâteva zile care contracareazănoțiunile simpliste gen Discoverysau Teleenciclopedia și deschidepublicul către filmul de artă, cătredocumentarul de cinema. Temeledin fiecare an (trecut/ prezent,portrait/ landscape, celebritatea)vin destul de organic, din filmelepe care le vedem și eu și MihaiChirilov de�a lungul anului.

Anul acesta am decis să adu�cem filme despre intimitate, iu�bire, despre complexitatea noas �tră interioară, sexualitate, și sădeschidem festivalul cu Nu măatinge�mă, curajosul hibrid deficțiune, documentar și film expe�rimental cu care Adina Pintilie acâștigat Ursul de Aur la Berlinanul acesta. Se întâmplă că ulti�mii doi ani a fost o recoltă foartebună de documentare desprerelația dintre trup și suflet, cuvectori formali și emoționali foar �te diverși, care sper că vor atragepublicul către fARAD 2018.

Care sunt highlight-urile edițieidin acest an și care suntpreferințele tale?

În afara filmului de deschidere,care e evenimentul cinematogra�fic incontestabil al anului, și acelui de închidere, deliciosul DreamBoat, unde avem norocul să pu �tem aduce, pe lângă regizorul fil�mului (Tristan Milewski), și pecompozitor (My Name Is Claude),un DJ cunoscut din Berlin care neva anima și petrecerea de închi�dere, avem o selecție foarte inci�tantă: premiera națională Roll

Red Roll este despre cultura vio�lului în liceele americane (un su�biect care din păcate și�a redoveditactualitatea în ultimele săptă�mâni, după revelațiile legate dejudecătorul nominalizat de Trumpla Curtea Supremă).

Apoi, Obscuro Barroco, o altăpremieră în România, este un filmexperimental de o frumusețe rarădespre Rio de Janeiro, o metro�polă proteică, care merită văzutpe ecran mare. Filmul lui MihaiDragolea, PhoeniXXX, depășeștecu inteligență prejudecățile și ste�reotipiile despre lucrătoarele învideochat din România într�un ci�néma vérité foarte curat, iar Am omică problemă este un film frene�tic ca un videoclip despre efecteleletale ale cenzurii asupra unui cu�noscut artist chinez, Ren Hang. Fi�nalmente, Sexpertul vă răspundee un film de public care aduce dinIndia o grămadă de umor, inte �ligență emoțională și subiecte decuriozitate universală.

Mi�e destul de greu să aleg,dar preferințele mele merg cătretrei filme care doar aparent nusunt pentru toată lumea:Artistulși perversa, despre o iubire pe câtde aparte pe atât de adevăratădintre un compozitor austriac,descendent al unei familii naziste,și soția și „sclava“ lui, descendentăa sclavilor africani aduși în Ame�rica de Nord; Queerama, un fasci�nant film de montaj despre re� prezentarea identităților alterna�tive în arhivele de film și televi�ziune din Anglia; și proiecția dearhivă de anul acesta, documen�tarul marelui Pier Paolo PasoliniÎntâlniri despre iubire, care, deșie despre Italia de acum mai binede 50 de ani, ar putea la fel debine să fie despre România de azi.

Sunteți printre puținele festiva-luri de film de la noi care au și ocomponentă de training pentruprofesioniști. Cum ați gândit Laboratorul fARAD?

Și TIFF, și One World, și alții în�cearcă să contribuie, fiecare înfelul lui (training, sesiuni de pit�ching etc.) la propășirea micii șifiravei noastre industrii de film.Noi am decis să contribuim cu unlaborator, un fel de seră în care neîngrijim de filme documentareaflate în cel mai vulnerabil stadiu –cel de dezvoltare. De multe oriacesta e stadiul în care avem celmai mult nevoie de sprijinul cole�gilor de breaslă care au mai trecutprin același proces, ca să ne soli�dificăm viziunea, să ne lămuriminstinctele artistice și să ne facemo comunitate de sprijin profesio�nal înainte să ne bată vânturilefinanțărilor și să dea peste noipresiunile pieței și pericolele dederaiere.

La asta se adaugă, în fiecarean la cererea publicului, un work �shop de sunet ținut de Dana

Bunescu, care nu e doar un mon�tor și un partener creativ total,dar e și o împătimită a sunetuluicare știe pe pielea ei cât de puținășcoală se face în țară despre asta.

Spectatorii de film documentarte știu înainte de toate ca regi-zor. A trecut ceva timp de laȘcoala noastră, iar de curând aiterminat un documentar despreNina Cassian. Ce te-a atras la su-biectul Nina Cassian și cândvom vedea acest film în întregi-me (o parte din el a fost arătatăla Festivalul One World)?

Ca mulți români, știam poeziaNinei de mică. În anii ’80, când amînceput să scriu poezie, m�amreîndrăgostit de ea descoperindvolumul Loto Poeme, o nebunieavangardistă care, în negura ace�lor ani, mi�a spus, prin fiecare pa�gină, că libertatea creativă nu ți�opoate lua nimeni. Dar dacă AdaSolomon nu ar fi venit să îmi pro�pună să facem un film nu cred căaș fi avut curajul să o fac de unasingură: când avusesem ocazia săo cunosc pe Nina la New York fu�sesem prea intimidată să mă gân�desc la ceva inteligent de spus,darmite la făcutul unui film!

Ada însă voia de multă vremesă facă un documentar despreNina Cassian, căreia îi fuseseapropiată—Alexandru Solomoncrescuse practic cu Nina în casă.Cred că ne�am îmbărbătat una pealta și am adus�o și pe Dana Bu�nescu, care este coautor al filmu�lui, în proiect.

Am abordat filmul ca pe ome ditație despre relația pe care oavem fiecare dintre noi cu trecu�tul, despre asumarea alegerilor înviață, dar și despre libertatea in�terioară a fiecăruia dintre noi. Osă apucați să vă faceți o părerecând va ieși filmul în cinemato�grafe, cel mai probabil în 2019. SDC

Mona Nicoară, directorul artistic al Festivalului Internațional de FilmDocumentar de la Arad – fARAD, trece în revistă highlight-urile celei de-a cincea ediții (3-7 octombrie 2018) și ne explică importanța acestuifestival a cărui politică curatorială e să arate diversitate formelor pe care le ia documentarul. Tema actualei ediții e Trup/ Suflet.

MONA NICOARĂ DESPRE UN FESTIVAL DE FILM DOCUMENTAR DEJA CONSACRAT:

„fARAD-ul e un felde terapie de șoc“

© C

ipri

an H

ord

/Ava

ngar

da

Cre

pus

cula

ră

12ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018călătorii www.suplimentuldecultura.ro

Fă ce poți cu ce ai. Drumeții prin IașiDacă mi�ai fi spus în urmă cu unan că Iașul are ceva de oferitpentru fiecare, m�aș fi întors pe o parte și mi�aș fi continuat de�presia post�călătorie după un an de umblat prin Asia.

DESIRÉE HALASEH

Dar timpul trece și în perspectivătraseul devine mai neted, iar ob�stacolele se transformă în surseinepuizabile de energie și vitali�tate. Nu e o noutate pentru nimenifaptul că petrecem din ce în ce maimult timp închiși între patrupereți. Acasă, la birou, la sala desport, la teatru și la film. Odată ceîți intră și frigul în oase, estimativdin octombrie până prin martie,îți oferi și mai multe motive pen�tru care ar trebui să stai înăuntru,acoperit de patru șube, lângă ca�lorifer sau aerotermă și cu gea�muri duble.

Am fost acolo, am făcut asta.Iar capătul tunelului nu părea săse întrevadă prea curând. Pânăîntr�o zi când m�am urcat pe biclăși nu m�am mai oprit preț de vreo40 km în jurul Iașului. Nu am fostniciodată tipul ultra atletic depersoană, competițiile sportivemă lasă relativ rece, iar echi �pa �mentele par să oscileze între ultraneon și extrem de hidos către infi�nit. Și totuși.

Bătăile inimii de la 49 la120/min, respirația întretăiată,pulsarea fiecărui mușchi știut șineștiut, istovirea soră cu semide�lirul urcării unui deal de la CotuMorii, pofta cu care mănânci apoiun măr, setea potolită cu apă recede la vreun izvor de pe traseu,

pauzele de respiro de la vreun birtde pe marginea drumului între Vul�turi și Sculeni – toate acestea și încăpe atâtea îți oferă o altă perspectivăa vieții monotone de la oraș.

Nici nu ai nevoie de preamulte. O pereche de papuci buni(îi prefer pe cei cu talpa moale, dealergat), un rucsac mic cu apă șidouă trei sandviciuri (unde maipui că acum te poți aproviziona devoie liberă pe traseu cu nuci, mere,mure și uneori struguri) și chef demișcare.

Nu�ți trebuie un abonamentall inclusive la o sală de fitness, iarcel mai bun start e să începi explo�rarea zonelor din jurul casei careîți pot oferi trasee inedite de hi�king, alergat sau ciclism.

Pentru o mai bună contorizarea efortului depus poți folosi câtevaaplicații pe telefon, majoritatea

gratuite, precum Strava, Health(iOS), Runtastic sau FitBit (com�patibil cu ceasul omonim), care îțioferă date în timp real despre rit�mul cardiac, traseul urmat, vitezăși altitudine.

Poți economisi bani prin atrece de la deplasarea cu mașinasau mijloacele de transport încomun la bicicletă, iar cele șaptecoline ale Iașului îți vor asigura ocondiție fizică excelentă odată cete decizi să ieși din casă și să tebucuri de aer curat, endorfine ne�limitate și un tonus excelent.

TRASEE DE HIKINGRECOMANDATEÎNCEPĂTORILOR

Poți găsi nenumărate trasee de bi�cicletă și hiking în jurul Iașuluipe aplicația Bikemap, cu detalii

exac te despre itinerar, altitudineși drum (asfalt, pietriș, pământ).

În ultimele săptămâni n�amvrut să las vara să treacă pe lângămine atât de repede, așa că m�amalăturat unui grup de hikeri serioșiși am parcurs câte un traseu pe săp�tămână. Majoritatea sunt accesibileși începătorilor. Încearcă unul dintrecele de mai jos și nu vei regreta o se�cundă, mai ales luând în considerareperspectiva unui weekend în fața te�levizorului, cu spatele încovoiat:

lTomești – Păun – Pietrărie –Bârnova – Hlincea – Lunca Ce �tățuii (21 km);

l Pietrărie – platoul Releu –Bogonos – Dobrovăț (20 km);

l Lunca Cetățuii – lacul Ciur �bești – Cornești – Balciu – Mi ros �lava – Dacia (19 km).

Există studii conform căroramediul din interiorul clădirilor

este mai poluat decât exteriorul.De vină sunt umezeala, mucegaiulși temperaturile neadecvate. Toa �te acestea pot duce la obosealăcronică, migrene, alergii, stres,anxietate, depresie și un ritm cir�cadian alterat.

Am devenit un organism carese autodistruge, disponibil 24/7,deconectat de la ritmul normal alnaturii. Telefonul e cel mai bunprieten, dar și cel care poate să�țispună că în ultima lună ai petre�cut aproximativ 60 de ore în ma �șină. Nu în vreo excursie în jurulțării, nu în drum spre mare sauspre munte, ci pe drumul dinsprecasă spre birou, cei 6 km infernalide dimineață și de seară, când și tuștii prea bine că durerea lombarănu mai trece prea curând de lasine și nici o zi de sedentarism nuîți va da vreodată anii înapoi.

Câte ore ai petrecut azi în fațalaptopului? Câte pe social media?Câte pe telefon? Fă un calcul și spunemai apoi că nu ai timp de alergat. Dealergat alergi oricum, ar fi mai bene�fic să o faci pe un stadion sau într�opădure sau în jurul unui lac.

Primesc des mesaje de la oa�meni care vor să se regăsească, să�și schimbe stilul de viață, să seilumineze, să găsească sfântulGraal și să ia o pauză de la viațareală. Școli spirituale, ashramuri,Asia numaidecât și pe cât posibilgratis. Ceea ce nu știu ei e că șiAcasă poți face asta. Acolo undete�ai născut, în sau lângă casa încare locuiești, cu banii pe care îiai deja. Ne place să ne setamobiective inimaginabile și apoi nelamentăm că nu se poate.

Fă ce poți cu ce ai și poate daide rai. SDC

Căutam deunăzi nu mai știu ceprintr�un dulap fără uși, undesunt îngrămădite diverse lucruri,cândva importante, pe care sigurle voi arunca la gunoi.

Am regăsit acolo, în spatele unuiteanc de almanahuri literare sco�rojite, câteva CD�uri. Le cumpăra�sem cu obstinate strădanii înperioada apariției pe piața gri dela noi. Au fost primii ani de dupăRevoluție, când magazine particu�lare cu discuri nu se deschiseseră,dar lumea circula în Vest și se în�torcea cu diferite mărfuri, comer�cializându�le prin mica publicitateori prin celebrele consig nații. ÎntreCD�uri, un exemplar fără copertădin ZZ Top – Greatest Hits (1992,Warner Bros). L�am spălat cu puținwhisky și i�am dat play în combinacu radio, CD și casetofon, datând totdin perioada aceea, depozitată și easpre uitare și inevitabilă prăfuire în

alt colț al debaralei. Dacă o să văspun că m�au năpădit amintirile,aș face literatură, ocupație de carenu mi�e rușine; însă nu s�a întâm�plat așa, cu toate că băutura și ziuaploioasă (prima după nu știu câtesecetoase) îndemnau la reverie șiașa mai departe.

Mi�am amintit, într�adevăr, deprimul contact cu ZZ Top. Nu pedisc sau bandă, cum te�ai fiașteptat acum vreo trei decenii, cidirect pe video. Era în 1985. Căs�cam ochii către un televizor color

conectat la videocasetofonul ce de�rula un TDK VHS, doldora cu vi�deoclipuri. Banda fusese trasă dela vreun post nemțesc, prins pe sa�telit, sau „adusă de afară“, cum sespunea, spre certificare sigură. Mu�zica trupei texane era cumva pe�olinie de mult bătută: blues�rock debună calitate, dar cu tușe pronunțatelectronice, moderne și inedite peatunci. Probabil că aș fi uitat șitrupa, și videoclipul, în ciuda tipe�lor „trăsnet“ care populau „acțiunea“.

Însă era imposibil să uit aspectulcelor doi învârtitori de grifuri:BillyGibbons, chitară solo, și Dusty Hill,chitară bas. Pitiți sub impunătoarepălării texane, cu cizme „ciocate“,haine sclipicioase și ochelari negri,nu s�ar fi deosebit de alții. Daraveau bărbi! Și nu orice bărbi, cumpoartă destui rockeri, ci unele lungipână la jumătatea pieptului, bineîntreținute, drepte, curate, chiar lu�xoase. (Bateristul Frank Beard arenumai mustață.) Ținuta, jocul descenă și scenariile videoclipurilorrulate de texani conțin doze consis�tente de ironie postmodernă, ane�voie de explicat în câteva fraze.Trioul și�a construit o imagine cuadevărat unică, pe care sigur o invi�diază mulți din industria spectaco�lului, fiindcă nu poate fi copiată,nici adaptată, cum se întâmplă des.Oricine ar comite imitația cade fărăgreș în ridicol. Iar asta e mai răudecât plagiatul.

Muzica ZZ Top vine din aceazonă americană bine�cunoscută caleagăn al forței și simplității, alviolenței, suferinței și visării, al afa�cerilor nemiloase, al credinței și al

filantropiei atent strunite: Texas –Louisiana – Mississippi – Arkansas –Tennessee. Generic se cheamăblues�rock, dar include tex�mex,tex�arkana, bayou�country, deltablues ori altă specialitate condi�mentată. După faza tradițională,din anii 1970, grupul s�a orientat latimp și a cucerit mapamondul îndeceniul următor prin dinamicaritmului sintetizat. Vedete mon�dene datorită inspiratei schimbări,ZZ Top n�au uitat rădăcinile și s�auîntors la ele în ultimele decade. Iarchitaristul Billy Gibbons, remarcatde însuși Hendrix în tinerețe, se dis�trează cu piese de inspirație latino(pe discul Perfectamundo, 2015)sau clasicizează viguros la cei 69 deani, pe discul recent: The Big BadBlues (2018, Concord/ Universal). Ereconfortant să vezi pe copertă untip care nu ține cont de imbeci �litățile conduitei corecte și să auziun muzician etalându�și cu pasiuneși prospețime tradiția. Remarc pre�luările incitante de piese cunos�cute, ca Rollin’ & Tumblin’.

Un exemplu de urmat, un discde ascultat fără oprire. SDC

Marele lup al bluesului

13ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Imediat după Revoluție, ne�amadunat copiii de pe scară și amformat Partidul Copiilor. Carne�tul nostru de partid avea pe co�pertă soarele, care ne era siglă.

Misiunea partidului era să ne or�ganizăm să facem cât mai multegăuri în gardul care separa par�carea blocului de un parc verdeal Facultății de Arhitectură încare ne plăcea să ne jucăm, să nefacem cazemate, să ascundem co�mori etc. Am făcut asta pentru căsimțeam atunci că nimănui nu�ipăsa de ce ne durea pe noi cuadevărat. Trebuia să luăm lucru�rile – în fine, gardul – în mâinilenoastre.

Suntem mulți ani mai târziu șiuite că, nu știu cum, drepturile co�pilului stau mai prost decât atunci.Au devenit un câmp de bătălie pecare niște siniștri se luptă să�lînșface în lupta lor ideologică.Pentru că nu au curajul să mai steape terenul drepturilor omului s�aurefugiat, ca niște lași, în camera co�piilor. Acolo sunt în siguranță,

pentru că oamenii cu bun�simț nudau buzna să se răfuiască.

Despre ce vorbesc? Desprecum terenul drepturilor copiiloreste ultimul loc unde poți să urlichestii intolerante și puritane, nuîn numele tău, ci pentru binelecopiilor. Gândiți�vă:

Care e argumentul suprem pen �tru care nu se vrea căsătoria întrehomosexuali? Pentru că următorulpas este să adopte copii și acei copiivor fi terminați psihic, completdereglați, crescuți în perversiune.

Care e argumentul suprempentru care nu se vrea parteneria�tul civil? Pentru că următorul paseste să adopte copii și acei copiivor fi terminați psihic, completdereglați, crescuți în perversiune.

Care e motivul pentru careeste hulită inclusiv apariția în pu�blic a unui cuplu? Pentru că „cumpot să�i explic copilului meu“ și deasemenea pentru că se știe că ho�mosexualitatea este ceva care con�taminează prin intermediul unde� lor electromagnetice din spectrulvizual și copilul devine și el pe loc

homosexual când vede pe cineva.Care e motivul pentru care li se

limitează dreptul la avort al femei�lor? Pentru că drepturile copilului.

Care este motivul pentru careCoaliția pentru Familie are înagendă descurajarea divorțului?Pentru că altfel este „promovat“divorțul, ceea ce afectează copiii.

Cum arată singurul videoclipde promovare al Coaliției pentruFamilie? Unul cu copii, imposibil

de criticat, pentru că dacă îl criticipractic urăști copiii.

Cum sunt speriați cei care urmă�resc inițiativa de modificare a con �stituției? Cu fake news despre per� sonaje de desene animate sunt „cen�zurate“ de marxiștii LGBT și cu știridespre cum în școli practic te forțeazăsă fii homosexual sau transgender.

Care este motivul pentru care nue voie cu educație sexuală în școală?Pentru că de fapt aceste lecții sunt

doar orgii în grup mascate și copilulare dreptul să rămână pur și oricumîn familie i se povestește totul.

***Aceasta este logica perversă încare am fost scăldați în tot anul2018 și, mai ales, în ultimele douăsăptămâni. Nu se vorbește delocdespre dreptul copiilor la sănă�tate, la educație, la alimentație co�rectă și la o viață demnă.

Cunosc mulți copii care auajuns adulți „defecți“, dar niciunul din cauza școlii. Nici unuldin cauză că a văzut doi bărbațicare se țin de mână pe stradă. Niciunul pentru că avea la îndemânăinformațiile despre cum să te pro�tejezi în relațiile sexuale.

Drepturile copiilor există exactpentru momentele în care oame�nii mari sunt atât de îndârjiți săfacă ce vor, încât nici măcar nu seîntreabă ce e mai bine pentrucopil. Cam ce se întâmplă acum,pe 6 și 7 octombrie. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Drepturile omului s-au refugiat în camera copiilor

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Charles Aznavour: „For me, formidable...“

Un taifunmediaticÎn Franța – O legendă s�a stins;Țara lui Aznavour era limbafranceză; Iubit de francezi fiindcăiubea Franța; Un exemplu ineditde reușită franceză în Statele Unite;Cel mai american dintre „frenchies“;Un actor cu aer de cameleon; Fiuprodigios al poporului armean; Presa din restul lumii – Sky News:Frank Sinatra al Franței a murit;Die Welt: Un poet s�a stins și atăcut; Variety: Bob Dylan îl con�sidera drept unul dintre cei maimari artiști ai scenei; El Pais:N�avea voce bună. Nu era frumos.Nici măcar înalt. N�avea nimic caresă îi asigure succesul, așa i�au spuscriticii la începutul carierei. Nu i�aascultat și bine a făcut; WashingtonPost: Înainte de Aznavour, dispe�rarea era nepopulară. SDC

Franța a fost lovită în inimă laacest început de săptămână dedispariția lui Charles Aznavour, lavârsta de 94 de ani. Pentru fran�cezi, și nu numai, Aznavour este unmit, o legendă.

Pe numele său real ShahnourVarinag Aznavourian, născut laParis din părinți scăpați din geno�cidul armenilor din Turcia, Azna�vour a avut o lungă carieră demuzician și actor, în cur sul căreia avândut peste 100 de milioane dediscuri în 80 de țări, a lansataproape 1.400 de melodii, dintre care1.300 au fost scrise de el, și a realizato multitudine de dueturi cu mari ve�dete (Sinatra, Elton John, CélineDion, Bryan Ferry, Sting, Luciano Pa�varotti, Plácido Domingo etc.).

„Se spune că sunt artistul fran�cez cel mai cunoscut din lume, darasta e fals. Sunt cel mai recunoscut,nu e același lucru“, spunea el, într�un

interviu. Cu doar câteva zile îna �intea morții, Aznavour spunea,într�un interviu la televiziuneafranceză: „Nu pot să mă retrag. Nupot să nu trăiesc, iar viața meaeste pe scenă“.

Aznavour a fost și un mare iu�bitor de literatură și, la rândul luiscriitor, ultima sa carte, Retiens lavie, fiind apărută în noiembrie2017. Recunoștea că nu are sufi�cientă imaginație pentru a scrieficțiune, dar prefera să citească (șisă recitească) autorii clasici pe careîi colecționa sub formă de integralearanjate cu mare grijă în bibliotecasa „de vechi chiulangiu“, așa cum oprezenta. Aznavour citea seară deseară, îl admira pe Céline și devoraautori precum Molière, Hugo, Guitry,Baudelaire sau Dumas pe care nu îistudiase în școala pe care o părăsisela numai 11 ani. „Sunt bolnav dupăcunoaș tere“, recunoștea el. SDC

ANUL XIV NR. 6186 – 12 OCTOMBRIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pentru al cincilea sezon, realiza�torii popularului serial Black Mir�ror au anunțat că pregătesc unepisod care va fi interactiv. Astaînseamnă că spectatorului îi vor fioferite mai multe opțiuni dedesfășurare a acțiunii și finaluridiferite, exact în logica unui jocvideo. O idee îndrăzneață și, spuncomentatorii, foarte în ton cuBlack Mirror, serial al cărui con�cept principal este cel de a pre�zenta impactul tehnologiei asu �pra societății.

Nu este o idee nouă pentruNetflix, rețeaua care produce șidifuzează serialul în prezent.Rețeta a mai fost aplicată deja laemisiunea pentru copii Puss inBooks, în care personajul central,motanul din filmul Shrek, dădeavoie copiilor să aleagă între dife�rite modalități de continuare aleacțiunii.

Înainte de internet și jocurilevideo, exista seria de cărți�jocChoose Your Own Adventure, rea�lizate pe aceleași principiu, foartepopulare la copii din anii ’80 și ’90.Grupul Monthy Python a încercatceva similar cu albumul MontyPython Matching Tie and Hand �kerchief din 1973, album descrisdrept „discul cu trei fețe“.

Mai recent, The Cardigans apropus un video cu două finaluri

alternative pentru piesa My Fa�vourite Game, din 1998, videocontroversat care a fost difuzatmai ales într�o versiune multeditată.

Și mai recent, acest mod de apovesti a fost încercat și la televi�ziune. După ce Lost și�a dezamă�git fanii cu finalul seriei, spec� tatorilor li s�a propus un final alternativ, pe bani, un scurt epilogce apare pe DVD�ul cu sezonul al șaselea.

Realizatorii Breaking Bad aurealizat și ei un final alternativpentru versiunea pe DVD a seriei.

În Black Mirror versiunea„Choose Your Own Adventure“are un avantaj interesant, fiindcăalegerea acțiunii și a finalului vaoferi Netflix o cantitate imensă dedate despre utilizatorii serviciu�lui. Netflix știe deja exact cu foartemare precizie cui și în ce măsurăi se adresează fiecare serial saufilm pe care îl produce. Un episodinteractiv din Black Mirror vaoferi și mai multe date și, spununii analiști, cei de la Netflix arputea deveni capabili să prezicăexact cum va fi urmărit fiecareepisod și, astfel, să creeze un algo�ritm pentru scrierea scenariilor.Ceea ce, deja, este un scenariudemn de un nou episod din BlackMirror. SDC

n S�a lămurit misterul disparițieiactriței chineze Fan Bingbingdupă ce aceasta, la capătul a treiluni în care n�a mai apărut în pu�blic, și�a postat pe rețeaua socialăWeibo „autocritica“. Așa cum sebănuia, Fan Bingbing, una dintrecele mai mari vedete chinezești, afost reținută de au torități pentrufraudă fiscală și a primit o amen �dă uriașă de 112 milioane de euro și, deocamdată, domiciliuobli gatoriu.n Muzicianul Thom Yorke a vor�bit despre cum el și formația Ra�diohead au fost cât pe ce sărea lizeze coloana sonoră a fil�mului Fight Club. În ciuda faptu�lui că au fost rugați personal șide actorii Ed Norton și Brad Pitt,cei de la Radiohead au refuzatofer ta, fiind epuizați de lansareași promovarea albumului OKComputer.n Scriitorul britanic Bernard Corn �well, popular autor de ficțiune is�torică, va avea o apariție în cel deal treilea sezon al serialului Ulti�mul regat, bazat pe una dintre se�riile sale de romane. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Bandadesenatămai pierdedoi artiști

Black Mirror te facepersonaj în serial

n Creator al lui Hannibal Lecter,scriitorul american Thomas Har�ris a anunțat apropiata publicarea primei lui cărți din ultimii 12 aniși prima din ultimele patru dece�nii care să nu�l aibă ca protago�nist pe faimosul canibal. Ultimacarte a lui Harris a fost HannibalRising, în 2006. Noul roman, alcărui titlu nu a fost anunțat, va filansat pe 21 mai 2019.n Vorbind despre experiența sa cascenarist invitat al serialului Doc�tor Who, Neil Gaiman (foto sus) adeclarat că experiența i�a lăsat„un gust amar“, fiindcă nu a avutnici un cuvânt de spus asupra pro�dusului final. Această expe riențăl�a făcut să obțină controlul totalasupra serialului Good Omens,care adaptează popularul romanpe care Gaiman l�a scris în 1990împreună cu Terry Pratchett.Good Omens va fi lansat pe Ama�zon Prime anul viitor.n Netflix a anunțat că a început sădezvolte mai multe proiecte me �dia (filme, seriale TV) bazate pepopularele romane din seria Cro�nicile din Narnia de C.S. Lewis. n Jean�Claude Arnault, aflat încentrul scandalului ce a afectatpremiul Nobel pentru literaturădin acest an, a fost condamnat înSuedia la doi ani de închisoarepentru viol.n Regizorul Jon Favreau a a nun �țat că serialul TV plasat în uni �versul Star Wars la care lucreazăse numește The Mandalorian. Se �ria va debuta pe noul serviciu destreaming al Disney ce va fi lansatanul viitor.

Primul dintre ei este francezulRené Pétillon, a cărui dispariție(a murit duminică, la vârsta de 72de ani) s�a pierdut în valul deomagii provocat de moartea luiAznavour.

Petillon a fost unul dintre ul�timii mari desenatori satirici depresă din Franța și un popularautor de bandă desenată, „un de�criptor al epocii în care trăim“,cum îl descrie „Le Figaro“. Lansatîn sânul redacției „Pilote“, creatoral personajului Jack Palmer, Petillon a fost una dintre vedetelecunoscutei reviste „Canard En �cha î�né“.

Al doilea autor de bandă de �senată care ne�a părăsit zilele aces�tea este spaniolul Carlos Ezquerra,a cărui carieră, culmea, a înflorit înlumea BD�ului britanic. Ezquerrarămâne în istorie, alături de scena�ristul Pat Mills, drept al doilea pă�rinte al lui Judge Dredd, celebrulpersonaj creat în anii ’70 pentrulongeviva revistă „2000 AD“. SDC

Mobilizare de forțe, azi dimi nea �ță, în munții Sierra Nevada de La�guna Bravas, după ce trei turiștiau căzut într�o prăpastie adâncăde peste douăzeci de metri!

Se pare că cei trei, studenți la Li�tere, originari din Argentina, auvenit pe munte neechipați cores�punzător și vremea rea i�a luat pe

nepregătite, mai ales că diferențade temperatură dintre poale șivârf, precum și cea dintre zi șinoapte, poate ajunge, în aceastăperioadă a anului, la peste două�zeci de grade.

Lipsa îmbrăcămintei, dar maiales a încălțămintei specifice dru �mețiilor montane le�a fost aproa �pe fatală celor trei, care au alu� necat pe iarba acoperită debrumă de pe marginea potecii. Încele din urmă strigătele lor deajutor au fost auzite de un cioban,care a dat alarma, printr�un apella unu unu doi.

În scurtă vreme, echipele desalvamontiști s�au mobilizat și aupornit spre locul indicat. La un mo�ment dat, dintr�un desiș și�a făcutapariția o ursoaică cu doi pui.Conștienți de pericolul unei ase�menea întâlniri, salvatorii au înce�put să facă gălăgie, pentru a puneanimalul pe fugă. Manevra a dat

roade, însă, din păcate, unul dintresalvamontiști, care a încercat sărupă cu piciorul un lemn, pentru aproduce zgomot, și�a luxat gleznadreaptă. Ceilalți au confecționat otargă din crengi și au coborât cu ră�nitul înapoi la Centrul de Salva�mont. Ambu lanța care l�a preluat aajuns după mai bine de trei ore, da�torită drumului anevoios.

După preluarea colegului ac�cidentat de echipajul medical, sal�vatorii au pornit din nou sprelocul unde se aflau turiștii. Mane�vrele de salvare au fost foartecomplicate, în primul rând dincauza buzei prăpastiei, ce pre�zenta margini din piatră foarte tă�ioase, care ar fi putut reteza efec� tiv coarda cu care cineva ar fi încercat să coboare către răniți.

Și, din nefericire, chiar asta s�a în�tâmplat în cazul primilor doisalvamontiști, motiv pentru carea fost necesară chemarea deurgență a unui elicopter utilitar,din care restul de salvatori să co�boare în rapel. Pentru ca aparatulde zbor să poată opera în zonă, afost nevoie de încă un drum cătrebază, de unde au fost aduse douăfierăstraie cu lanț. La auzul zgo�motului de motofierăstrău, ur�soaica cu cei doi pui a fugit dinnou, practic prevenindu�se o po�sibilă altă tragedie.

În cele din urmă, cu ajutorulelicopterului, s�a reușit recuperareași salvarea tuturor acciden taților.Din fericire, nici un turist nu a fostrănit, întrucât întreaga operațiunea fost doar un exercițiu. SDC

Numit de „Variety“ un „pseudo�selfie cinematografic“, filmul e ooperă autoreferențială despre unregizor (Mathieu Amalric) care, înpragul realizării unui nou film, etulburat de apariția fostei soțiiCarlotta (Marion Cotillard), dis�părută în urmă cu mulți ani.Această reîntoarcere a unei fan�tome din trecut îl obligă să revadăpasaje din propria viață și îi dăpeste cap actuala relație cu ma�tura Sylvia (Charlotte Gainsbourg),un astrofizician care�l adunaseaproape de pe drumuri după dis �pariția Carlottei. Apariția intem�pestivă a misterioasei Carlottaprovoacă flashbackuri și subplo�turi care duc povestea în toatedirecțiile, misterul personajelorfiind elementul coeziv al filmului.„Pentru a fi interesant pentruspectator, fiecare personaj trebuiesă conțină un mic mister, o co�moară ascunsă“, spune Desple�chin în interviuri, apărând drep� tul fiecărui personaj de a nu sedezvălui cu totul până la sfârșit.

Filmul are două versiuni, unade 114 minute – care a fost arătată

la Cannes – și alta cu 20 de mi�nute mai lungă, un director’s cut.La conferința de presă de la Can�nes cineastul a spus că variantamai scurtă e mai intelectuală, iarcea lungă mai sentimentală. În in�terviuri, Desplechin mai spune căIsmaël e tot ce i�ar plăcea să fie,dar îi e frică să fie, pe când uniicritici au încercat să găsească re �ferințe la realitate pentru a�l scu �za, poate, de tentația de a spunetotul dintr�o dată. Cinefilii vorgăsi în filmul acestui regizor, elînsuși cinefil, trimiteri la filme cultcum ar fi Persona lui Bergman sau

Vertigo de Hitchcock (de undepreia numele Carlottei). De fapt,Desplechin și�a construit filmo�grafia ca pe un organism viu cupersonaje care reapar în altefilme și actori�fetiș (cum e Ma �thieu Amalric), dar mai ales cupresupuse referințe autobiogra�fice păstrate în umbră. Programa�tic sau nu, aceste referințe auto� biografice sunt preluate în timp șide spectatorii lui fideli.

Mamma mia! O luăm de lacapăt reîncălzește supa la 10 anidupă succesul înregistrat deMamma mia!. În caz că nu l�ați

văzut încă (deși e pe ecrane dinluna iulie, dar deh! – noi eramîn vacanță), iată la ce să nu văașteptați.

În primul rând, nu vă aștep �tați la mai multă acțiune ca datatrecută. Scenariul e construit peprezent și trecut, urmărind�o peSophie (Amanda Selfried), care sepregătește de inaugurarea hote�lului visat de mama ei, Donna(Meryl Streep), în Grecia, dar și peDonna tânără (Lily James) caredescoperă Grecia și pe cei treibărbați viitori prezumtivi tați ai lui Sophie. Ca și data trecută,

povestea e doar un suport pentrumomentele muzicale, care au oanumită exuberanță fără a fi gro�zave ca realizare. Faptul că MerylStreep lipsește aproape tot filmulnu înseamnă că se cântă mai puținfals. Melodiile trupei ABBA susținfilmul și le dau actorilor energiesă joace și să cânte așa cum pot,dar momentele muzicale nu îți facdecât poftă să asculți originalele.Iar când apare și Cher, pe post debunică lucrată parcă în CGI, îțidorești să i se fi dat mai mult săcânte, pentru că e singura dindistribuție care știe să o facă. Înrest, glumițe de sexagenare, hăi �nuțe bleu, dansatori aleși corectpolitic (unii mai grăsuți sunt pușiîn față să se vadă) și Croația pe postde Grecia. O consolare există – fi�nalul atât de măreț sugerează cănu va exista și Mamma mia 3! SDC

Fantomele lui Ismaël/ Les fantômesd’Ismaël – de Arnaud Desplechin,cu: Mathieu Amalric, Marion Cotil-lard, Charlotte Gainsbourg, LouisGarrel, Alba Rohrwacher

Mamma mia! O luăm de la capăt/Mamma mia! Here We Go Again –de Ol Parker, cu: Lily James,Amanda Seyfried, Christine Baran-ski, Julie Walters, Pierce Brosnan,Colin Firth, Stellan Skarsgard, Dominic Cooper

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

16ANUL XIV NR. 618

6 – 12 OCTOMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Fantomele și ABBAIULIA BLAGAFILMFilmul care a deschis

Cannes-ul anul trecut(în afara competiției),Fantomele lui Ismaël,a ajuns și pe ecraneledin România.

618

Pe traseu

Fantomele lui Ismaël, de ArnaudDesplechin