.

Utilaje de stins incendii folosite până în perioada Primului Război Mondial

"Proşca", cea mai simplă pompă de acest fel, a fost folosită încă din secolul al XVII-lea.

În secolul al XVIII-lea au fost folosite pompele manuale portabile tip "piston", cuarticulaţie.

O modernizare a tipurilor anterioare au constituit-o hidropulţi (pompe manuale tip "cârjă"). Acestea aveau un singurcilindru, asigurând debite de 18-20 litri/min. şi o bătaie orizontală de 12-14 m. Utilaje foarte simple şi destul de eficiente,acestea au fost fabricate între anii 1890-1920 de către ateliere autohtone sau firme precum WASER PESTEN - Ungaria şi

SCELLEMBERG - Austria.

Mai jos sunt prezentate cîteva modele de astfel de pompe:

Un alt tip simplu de pompă manuală portabilă cu piston sunt cele asemănătoare pompelor de umflat pneuri. În cele ceurmează se pot observa două exemplare fabricate în jurul anului 1900.

Ca urmare a realizării la capacităţi mai mari, pompele manuale au început să fie montate pe cărucioare pentru a putea fi trasesau împinse cu mâna ori pe trăsuri tractate hipo.

Cea mai veche pompă manuală tractată hipo, aflată în colecţia Muzeului Naţional al Pompierilor datează dinanul 1771, fiind opera meşterilor locali. Aceasta a fost montată pe o trăsură fără suspensie, cu şasiul din lemn. Tot din lemnau fost confecţionate şi roţile (cu spiţe) şi deasemenea masivul balansier. Apa era refulată printr-o ţeavă tip "gât de barză",fiind absorbită din propriul bazin aflat sub şasiu.

Performanţele pompei erau:- debit : 200 litri/min.;

- bătaie orizontală : 26 m.

Tot din jurul aceluiaşi an s-a pătrat o pompă asemănătoare cu precedenta, deosebireaconstând în faptul că la aceasta bazinul de apă se află deasupra şasiului.

Deasemenea, o creaţie a meşterilor locali este pompa manuală tractată hipo realizată în anul 1806, prezentată în celece urmează. Şi aceasta a fost amenajată pe o trăsură cu şasiu din lemn fără suspensie, de observat fiind faptul că nuera prevăzută cu capră pentru conducător.

Pompa are doi cilindrii din bronz şi vas de presiune cilindric din alamă. Refularea se făcea pe o singurăgură de furtun, numai cu apă din bazinul propriu aflat sub şasiu.

Performanţele acestei pompe erau:- debit : 250 litri/min.;- bătaie orizontală : 28 m.

Pompa manuală KERNREUTER - model 1880. a fost construită pe o trăsură cu şasiu metalic, cu suspensie cu arcuri cu foi,fiind prevăzută cu frână manuală pentru roţile din spate şi capră dublă pentru servanţi. Pompa avea un cilindru vertical dinbronz, cu recipient de presiune cilindric din alamă. Refularea se făcea prin două ieşiri laterale, cu apă din bazinul propriu

(montat sub şasiu) sau din alte surse. Furtunele de refulare se păstrau pe două vârtelniţe laterale aflate sub capră.

nn Pe plăcuţa de identificare din bronz turnat se distinge:

nn "BRUNEN PUMPEN - SPRITZEN & LOSCHGERAETHEn FABRIC - HERNALS HAUPTSTRASSE 115"

În 1880, firma WILHELM LEDERLE din Germania propune utilizatorilor o pompă manuală construită pe o trăsură cuşasiu metalic, fără suspensie, cu balansierul din fier forjat şi bazinul de apă confecţionat din tablă nituită plasat sub şasiu.Pompa are un cilindru orizontal şi recipient de presiune sferic din alamă. Refularea avea loc pe două guri stânga-dreapta,prevăzută cu un robinet, alimentarea asigurându-se din bazinul propriu sau din alte susre.

Performanţele acestei pompe sunt:- debit : 220 litri/min.;- bătaie orizontală : 30 m.

Pe lemnul caprei, făcută cu vopsea neagră, se distinge inscripţia "WILHELM LEDERLE FREIBURG INBADEN", iar pe cilindru se află o plăcuţă de alamă având gravate următoarele:"W. LEDERLE - MASCHINENFABRIK FREIBURG I.B."

Fabrica de pompe WILHELM LEDERLE a fost înfiinţată în anul 1868 în oraşul german Freiburg şi avea filialeîn Koln, Rostock, Magdeburg, Triest, Basel, Rohrdorf, Lausanne, Amsterdam, Riga, Dorpat, Colmar şi Landshut.

A produs o gamă variată de pompe: oscilante cu dublu efect de aspiraţie şi refulare, pompe universale acţionateprin curea, pompe universale acţionate de mână, pompe de fântână acţionate de pârghie, pompe circulare manuale,hidrofoare manuale montate pe cărucioare pentru stins incendii, pompe cu aburi centrifuge, ş.a..

Într-o broşură apărută în anul 1880, Wilhelm Lederle îşi prezintă amănunţit pompele pe care le fabrică, printreele şi pompa de faţă: "Aşa-numitul stingător în caz de incendiu nu este deloc sensibil la fluidele impuse, în care cilindrul este introdus şi careeste blindat de alamă şi de un cilindru de fier, iar de ambele părţi are un colector de mâl. Acest piston este prelucrat prin rectificare din metal detun de cea mai bună calitate, are de ambele părţi nişte manşete din piele care au inele de metal de arc, pentru a adapta manşetele la carcasacilindrului astfel încât pistonul din metal să fie protejat de nisip şi de altele asemănătoare. De aceea pot afirma cu siguranţă că aceste injectoareprin stropire au o mai mare durabilitate ca cele cunoscute până acum".

Utilajul în discuţie reprezintă una dintre cele mai valoroase piese din colecţia Muzeului Naţional al Pompierilor,valoare confirmată şi prin atestatul de unicitate primit de la istoricii fabricii, care spune:"Această pompă este atât cât cunoaştem până în prezent singurul original între pompele LEDERLE care a rezistat

timpului. Deci este un unicat absolut".

Pentru folosinţa pompierilor voluntari din comuna sibiană MERGHINDEAL s-a aflat pompa manuală despre acărui producător şi an de fabricaţie aflăm din inscripţia turnată în corpul pompei: ,,WILHELMGOTTSHILING HEREMANNSTADT 1880". Pompa are doi cilindrii verticali din bronz şi recipient depresiune din alamă, aflându-se în interiorul unui bazin de apă ce era montat (detaşabil) pe un cărucior cudouă roţi. Utilajul putea să furnizeze un debit de 100 l/min. şi avea o bătaie maximă orizontală de 22 m.

În dotarea pompierilor români, militari sau, firma KNAUST WIEN - Austria, una din cele mai importante din Europa îndomeniul producţiei de utilaje, accesorii şi echipamente necesare la intervenţia la incendiu, a fost la începutul secolului al

XX-lea până în anul 1923 principalul furnizor de tehnică de luptă. Pompierii militari au achiziţionat pentru multe localităţiastfel de piese (pompe manuale, sacale, care pentru transport servanţi, ş.a.) din necesitatea uniformizării dotării la nivelul

întregii ţări, asigurând astfel adaptarea uşoară la acelaşi tip de material de incendiu. În acest fel, în dotareapompierilor militari a intrat trenul de stins incendii KNAUST - model 1882, compus din:

- saca KNAUST;- pompă manuală KNAUST;

- car de transportat servanţi KNAUST;- car de transportat unelte KNAUST.

Aceste utilaje se deplasau întotdeauna împreună la incendii.

Sacaua KNAUST a fost construită pe o trăsură cu şasiu metalic, având suspensie cu arcuri cu foi.

Roţile cu spiţe au fost confecţionate din lemn.Bazinul cu capacitatea de 500 litri a fost fabricat din tablă nituită, fiind prevăzut la partea superioară cu gură de umplere.

Atelajul era prevăzut şi cu suporţi pentru a putea transporta scări.

Pompa manuală KNAUST a fost montată pe o trăsură cu şasiu metalic, cu suspensie cu arcuri cu foi şi era prevăzută cufrână manuală pe roţile din spate.Pompa propriu-zisă are doi cilindri verticali din bronz şi recipient de presiune confecţionat din alamă.Alimentarea se făcea din bazinul propriu realizat din tablă nituită şi plasat sub şasiu, din sacaua care urma pompa laincendii sau din alte surse.Refularea se putea face pe două ieşiri pentru furtune.

Caracteristicile pompei erau:- debit : 240 litri/min;- bătaie orizontală : 30 m.

Fiind o comandă specială pentru pompierii români, indicaţiile de mânuire erau în limba română,fiind gravate pe plăcuţe de alamă.

Carul pentru trasportul servanţilor era amenajat pe o trăsură cu suspensie cu arcuri cu foi şi avea prevăzute băncuţe pentru transportul ,,spate înspate" a 10 servanţi.

O trăsură asemănătoare era destinată şi carului pentru transportuluneltelor.

Tot de la firma KNAUST a fost achiziţionată şipompa manuală model 1882 montată pe targă.Având doi cilindrii în "V" şi vas de presiune dinalamă, pompa era capabilă să furnizeze un debitde 200 l/min. şi avea o bătaie orizontală de 30 m.

În 1890, în atelierele româneşti, este produsă o pompă manuală montată pe o trăsură articulată.Această a fost prevăzută cu capră dublă pentru servanţi, sub care se găseau suporţi pentru

furtunele de refualre. Suspensia era asigurată de arcuri cu foi.Pompa era detaşabilă de trăsură, fiind montată pe o targă. Bazinul propriu de alimentare,

confecţionat din tablă nituită, a fost montat sub şasiu. Pompa are doi cilindrii verticali din bronz cu recipient sfericdin alamă şi balansier metalic.

Pentru refulare a fost prevăzută o ieşire laterală, alimentareafăcându-se din bazinul propriu sau din alte surse.

Performanţele pompei erau:debit : 180 litri/min.;

- bătaie orizontală : 30 m.

În cele ce urmează este prezentată o pompă manuală, gândită afi deplasată de către servanţi prin tragere sau împingere. Utilajula fost fabricat în anul 1890.

Pompa are doi cilindrii paraleli, aflaţi înacelaşi corp, acţionaţi simultan de o pârghie comună.Ansamblul a fost montat pe un cărucior cu două roţi şi cadrumetalic de formă triunghiulară.

Utilajul s-a aflat în dotarea Formaţiei Civilede Pompieri Gilău judeţul Cluj.

Caracteristicile pompei sunt:debit : 80 litri/min.;bătaie orizontală : 20 m.

O altă soluţie utilizată pentru transportul pompelor manuale de dimensiuni mai mici, a fost adoptarea configuraţieide tip "roabă".

Un exemplu în acest sens îl constituie pompa manuală KAUFEN - model 1900. Utilajul constădintr-un bazin metalic montat pe un cărucior cu două roţi. În interiorul bazinului se află pompa propriu-zisă, careare un cilindru şi vas de presiune cilindric. Acţionarea se făcea de către o singură persoană printr-o pârghie metalică.

Performanţele pompei sunt:- debit : 30-35 litri/min.;- bătaie orizontală : 18 m.

Utilajul a aparţinut Formaţiei Civile de Pompieri Răşinari dinjudeţul Sibiu.

Aceaşi formaţie de pompieri, a avut în dotareşi următoarea pompă manuală tip "roabă", fabricată în 1920.

Două lonjeroane curbate, având la unul din capeteataşat un ax cu roţi şi două traverse care sunt şi suporţiipompei, constituie şasiul utilajului. Pompa are balansier înformă de "V", detaşabil, confecţionat din lemn.

Performanţele acestei pompe sunt:- debit : 70 litri/min.;- bătaie orizontală : 18 m.

Pompa manuală TARNÖCZY - model 1893, fabricată în Ungaria a fost construită pe o trăsură monoax.Pompa are doi cilindrii în "V" din bronz cu recipient de presiune sferic din alamă şi dispune de rezervor

propriu de apă. Balansierul confecţionat din oţel forjat este rabatabil. Refularea se făcea printr-o ieşire cu racord tip"C", cu apă din bazinul propriu sau alte surse.

Plăcuţele de indentificare au marcate inscripţiile:

"TARNÖCZY TÜZOTÓSZER ÉS GEPGYAR RÉSZEVÉNY TÁRSASÁG 3518 82-1893"

De la firma austriacă CZERMACK TEDLITZ a fost procurată pompa manuală model 1893.. Aceasta nu dispunea debazin propriu de apă şi era montată pe targă. Având doi cilindrii în "V" cu recipient de presiune din fontă, pompa eracapabilă să asigure un debit de 170 l/min. şi o bătaie orizontală de 28 m.

În perioada aflată în discuţie, în lipsa surselorde apă, aceasta era adusă la locul incendiilor cu

ajutorul sacalelor.Un astfel de mijloc de transport îl

constituie sacaua construită în 1900, pe otrăsură cu o singură osie, având ca rezervor un

simplu butoi din lemn.

Cea dintâi acţiune de mecanizare a utilajelor de stins incendii a constituit-o utilizarea pompelor acţionate de către motoarecu abur.

Primele pompe cu aburi pentru stins incendii au fost realizate în Anglia în anul 1829, în Austria în anul 1867,iar în Germania în anul 1876. Acestea erau montate pe două sau patru roţi, aveau debite cuprinse între 1500-4000 l/min. şialimentau până la şase linii de furtun. Marele lor dezavantaj era timpul mare necesar pentru punere în funcţiune: 20-25 min.,însă se dovedeau extrem de utile la incendiile de proporţii.

Între fabricile care produceau astfel de pompe în Europa (Magirus, Rosenbauer, Czermack Toplitz, Lederle,ş.a.) cea mai renumită a fost MERRYWEATHER - Londra.

În anul 1902, în dotarea Companiei de Pompieri Bucureşti intră în dotare "pompa cu aburi -MERRYWEATHER - model 1895" fabricată în Anglia. Pompa este montată articulat pe o trăsură monoax pentru a-şiputea menţine în permanenţă poziţia verticală. La locul intervenţiei se detaşa de trăsură prin bascularea spre spate a acesteia.

Trăsura a fost confecţionată din lemn, având suspensie cu arcuri cu foi şi a fost prevăzută cu ladă pentrupăstrarea cărbunilor. Roţile au fost fabricate de către "SHAND MASON &CO. ".

Principalele părţi componente ale pompei sunt:- cazanul;- focarul;- corpul pompei pentru aburi;- cazanul pompei pentru apă;- pompa pentru alimentarea cazanului cu apă;- injector pentru alimentare cazanului cu apă.

Combustibilul utilizat era cărbunele (cocs, antracit).Pentru funcţionare, apa trebuia transformată în vapori cu o presiune de 7-8 atm.Debitul realizat era de 1800 litri/min.

Pentru intervenţia la înălţimi, în 1912 pompierii bucureşteniprimesc o scară mecanică MAGIRUS-model 1882, tractată hipo.Scara putea fi rotită 3600 şi înclinată la un unghi de 75-780. Aveatrei tronsoane (confecţionate din lemn) şi era dotată cu dispozitivde indicare a lungimii de întindere, avertizor sonor (cu clopoţel) laîntinderea completă şi mecanism de nivelare.

Utilaje de stins incendii aflate în dotareîn perioada interbelică

După Primul Război Mondial, deşi Corpul Pompierilor Militari progresase din punct de vedere organizatoric, dotareacu mijloace moderne de combatere a incendiilor era total nesatisfăcătoare.

Calităţile motorului cu ardere internă, demonstrate în timpul războiului, au impus utilizarea acestuia şi laacţionarea mijloacelor de intervenţie la incendii, însă dotarea pompierilor români cu astfel de utilaje a fost pentruînceput foarte timidă. Astfel, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, au fost realizate primele motopompe, care utilizaudrept combustibil benzina şi cu aprindere cu magnetou. Perioada de trecere de la pompele manuale montate pe trăsurihipo la motopompe, este reliefată prin prezentarea următoarei piese (produsă în 1920), de o valoare deosebită, data deimportanţa ei în evoluţia tehnicii de intervenţie la incendiu, de raritate, de starea de conservare şi de faptul că esterezultatul colaborării a două firme de renume din Europa: KERNREUTER Wien - Austria, (producea toată gama dematerial de incendiu cunoscută la acea vreme) care a executat trăsura specializată în transport uneltelor necesare la focşi FIAT - Italia, care a asigurat motorul şi pompa.

Trăsura KERNREUTER a fost realizată pe un şasiu metalic, cu suspensie cu arcuri cu foi şi a fostechipată cu frână manuală pentru roţile din spate. Pe părţile laterale s-au prevăzut banchete pentru servanţi şi suporţipentru rolele de furtun. Deasupra, pe un suport metalic pe două nivele se găseau tuburile de absorţie, respectiv scărilemanuale.

Motorul care acţiona pompa a fost montat în partea posterioară a trăsurii. Acesta, produs al firmei FIAT,cu patru cilindrii în linie răciţi cu apă, funcţiona cu benzină, iar aprinderea era asigurată de un magnetou BOSCH.

Pompa se află poziţionată în partea centrală a trăsurii sub nivelul şasiului. Are două guri laterale pentru absorţie şidouă pentru refulare (în partea posterioară), folosind racorduri de bronz. Plăcuţa de identificare din alamă este

inscripţionată cu următoarele:"FR. KERNREUTER Wien 1713 HERNALSER HAUPTSTRASSE 105"

Asemenea încercări de motorizare a tehnicii s-au dovedit total insuficiente, astfel că în primul număr al BuletinuluiPompierilor apărut în anul 1929, comandantul pompierilor, colonel Gheorghe Pohrib, scria: "Dacă ne referim în special lafuncţionarea serviciilor de incendii, trebuie să spunem lămurit că situaţia lor în această vreme era cu deosebire grea. Războiul ne-a surprins întoate oraşele din ţară cu un material de incendiu vechi, demodat şi aproape neutilizabil. Pompierii sunt dotaţi ca şi înainte de război, cu cai, cupompe de mână, sacale şi câteva pompe cu aburi...A trebuit să vie câteva pârjoluri mari - ca de demult pe vremea Brâncoveanului - care săarate lămurit că nu se mai poate sta cu braţele cruciş."Mai multe incendii care s-au declanşat în anii 1921 şi 1922 între care cel de la Societatea Buşteanul – Şos. Pantelimon şi dela magazinul Predoleanu din Bucureşti, au scos în evidenţă dotarea dezastruoasă a pompierilor militari. Ca urmare s-adispus formarea unei comisii care să studieze şi să propună soluţii de înzestrare cu tehnică de luptă. Din comisie au făcutparte: fostul inspector al pompierilor militari, colonel în rezervă Constantin Urlăţeanu, inspectorul pompierilor lt. colonelGheorghe Pohrib şi doi ingineri din Serviciul Tehnic al primăriei. Cei doi ofiţeri de pompieri, au primit din partea primărieio indemnizaţie pentru a se deplasa în Germania şi Austria în vederea prospectării maşinilor Magirus, Carl Metz şi Knaust.Aceştia hotărăsc că cele mai potrivite sunt cele produse de firma Magirus.

Fabrica de material de incendiu MAGIRUS, a fost înfiinţată în anul 1864 în localitatea Ulm - Germania, de cătreCONRAD DIETRICH MAGIRUS (1824 - 1895), cel care timp de 34 ani (1847 - 1881) a fost comandantulpompierilor din Ulm.

În anul 1886, conducerea fabricii a fost preluată de cei trei fii ai săi: HERMANN (1863 - 1928),HEIRICH (1853 - 1916) şi OTTO MAGIRUS (1858 - 1939).

Era singura în care se confecţionau scări mecanice, pompe de toate tipurile, dispozitive de salvare,echipamente de protecţie, etc. Multe dintre soluţiile inventate pentru utilajele de stingere, au ajuns să fie utilizate demajoritatea constructorilor. Fabrica a fost premiată la 3 expoziţii mondiale şi la 82 specializate, primind printrealtele, 7 medalii de aur, Medalia Imperială, în general numai distincţii de rangul întâi.

Câteva date importante din istoria de 137 de ani a fabricii:

1872 - realizează prima scară pe 2 roţi, de 14 m;1892 - prima scară pe 4 roţi trasă de cai - 25+2 m;1903 - prima pompă cu aburi;1904 - primul automobil de stins incendii - o autopompă cu aburi şi o scară cu aburi;1906 - prima autoscară mecanică cu motor pe benzină;1907 - realizează o autoscară electrică;1910 - realizează o scară cu motor DAIMLER;1919 - primul omnibuz;1925 - montează pe maşini motorul cu 6 cilindrii;1936 - crează cu HDM (Humboldt - Deurz - Motoren) motorul boxer cu 12 cilindrii;1951 - construieşte cea mai înaltă scară din lume - 52+2 m, motor cu 8 cil., 175 CP;1953 - realizează o scară hidraulică cu motor VW;

În acest fel soseste in tara la 8 aug.1923 ¢¢ primul trenautomobil ¢¢ compus din urmatoarele piese:pompa cisterna mod.1923, cu caracteristicile

- capacitate - 3500 l- motorul de 50 CP- viteza de deplasare : 40 Km/h- presiunea de lucru : 8 atm.

-autopompa mod.1923

-o autoscară de 20 m.

- un car omnibus - pentru transport unelte şi servanţi;- motopompă tip "Bucureşti" - denumită în acest fel datoritămodificărilor cerute de comandantul pompierilor - cu următoriiparametrii:

- debitul de 800 litri/min;- bătaia max. 40 m;- refulare pe 1, 2, 3 sau 4 ţevi;- motorul - 4 cil., 25 CP la 1500 rot/min.;- pompele - una centrifugă cu 3 etaje, alta de vid -identice cu cele ale autopompei cisternă;

- roţile - două, din lemn cu bandouri din cauciuc masiv.

La recepţia acestora, comisia întărită cu ingineri de la Serviciul Tehnic şi Atelierele Comunale, apreciindcaracteristicile şi comportarea la foc, a propus reînoirea contractului cu firma Magirus. Astfel că, zestrea CompanieiBucureşti a crescut în anul 1924 cu încă 4 autopompe cisternă. Pompierii Capitalei erau acum dotaţi cu cel mai modernmaterial, dar încă neîndestulător.

În data de 25.04.1925 intră în dotare motopompa MAGIRUS - "DANUBIA", tip Z 113 - model 1924, livratăla comanda Inspectoratului Pompierilor Militari prin firma bucureşteană "WALDEMAR - FEHLMAYR".

Caracteristicile tehnice ale utilajului sunt:- motor de 26 CP, cu 4 cilindrii în linie, cu aprinderea cu magnetou BOSCH;- pompă centrifugă cu 3 etaje;- debit: 800 litri/min.;- bătaie orizontală: 60 m;- înălţimea maximă de absorbţie: 8,5 m;- 2 intrări cu racorduri tip "A" pentru absorbţie;- 2 ieşiri cu racorduri tip "C" pentru refulare;- roţi cu spiţe din lemn şi bandouri din cauciuc masiv;- suspensie cu arcuri cu foi.

Motopompa avea prevăzută pe părţile laterale suporţi pentru tuburile de absorbţie, iar deasupra capotajului unsuport pentru role de furtun.

Marele incendiu din seara zilei de 18 dec. 1926, care a distrus o parte a Palatului Regal, a dus la grăbirea procesului dedotare cu tehnică modernă a pompierilor. După numeroase discuţii, Primăria Bucureştiului a alocat 6 milioane lei pentruachiziţia de tehnică, deşi recunoştea că necesarul era de 30 milioane lei. În acelaşi timp pentru refacerea Palatului Regalse alocaseră 20 milioane lei.

Soluţia adoptată a fost organizarea unei loterii publice, în urma căreia au fost strânse 9 milioane lei,investite apoi în cumpărarea de utilaje. Aşa au fost achiziţionate în acelaşi an 1926, de la firma Magirus, următoarelepiese:- două autopompe cisternă model 1923;- o autoscară de 20 m;- un car de unelte;- două motopompe tip "Bucureşti".

Tot prin firma "WALDEMAR - FEHLMAYR" a fost achiziţionată şi motopompa remorcabilă MAGIRUSmd. 1928. Caracteristicile acesteia sunt:

- motor cu 4 cilindri în linie, funcţionând cu benzină;- pompă centrifugă;- debit : 800 litri/min.;- bătaie orizontală : 70 m;- 1 racord pentru absorţie şi 2 pentru refulare;- roţi cu pneuri;- suspensie cu arcuri cu foi;- frână manuală pe ambele roţi.

Alte două produse ale firmei MAGIRUS care s-au aflat în dotarea pompierilor români au fost motopompeleMAGIRUS LILIPUT model 1926, respectiv 1927.Prima era acţionată de un motor pe benzină tip EZL 9994 şi aveaca performanţe un debit de 400l/min. şi o bătaie orizontală de 60m. Modelul 1927 era acţionată de un motorBREUR de 10 CP pe benzină şi avea aceleaşi performanţe.

Anul 1929 a adus noutăţi în privinţa tehnicii deintervenţie la incendii. prezent la “EXPOZIţIAFOCULUI” de la Paris din luna iunie, comandantulpompierilor, colonel Gheorghe Pohrib descria laîntoarcere piesele expuse aici: "Autopompa este redusă laun mare şi frumos cupeu închis, la care partea dinapoi poartăpompa şi ieşirile de apă. Avem dreptul să credem că, mai alespentru ţara noastră, aceasta este forma tip ce trebuie adoptatăla serviciu; ea asigură transportul spre şi mai ales de la foc, încondiţiuni bune pentru pompierul ud şi obosit. Motopompele, îngeneral mici, uşoare, foarte manipulabile, nu pot fi purtate ca remorcă la alte maşini, deoarece la aliurii vii şi la curbe, este sigur că vor fi

degradate; le apreciez insuficient de solide faţă de nevoile ţării noastre - dacă ne raportăm la standardele şi drumurile ceavem".

Motoarele acestor motopompe aveau 2 sau 4 cilindri. Autopompele, în mare majoritate erau prevăzute cu instalaţiispeciale de producere a spumei, iar motoarele aveau 6 pistoane în loc de 4. Autoscările expuse aici erau deprovenienţă germană pe şasiuri franceze: Magirus pe Delahaye şi Metz pe renalut.

După această expoziţie, Delegaţia permanentă a Municipiului Bucureşti a hotărât, în şedinţa din18.08.1929, continuarea dotării pompierilor militari cu “un nou tren automobil de incendiu” de la firma Magirus,compus din:

- autoscară de 30 m;- două autopompe cisternă - capacit. 2200 litri şi debitul de 1200 litri/min..

Toate aceste maşini erau prevăzute cu motoare cu 6 cilindri, frâne pe 4 roţi şi ultimele performanţe realizate în tehnicamodernă a pompelor şi automobilelor.

Anul 1931 a adus pentru Compania Bucureşti încă 4 maşini de incendiu Magirus md. 1930 “ultimacreaţie”, cu motoare având 6 cilindri şi 70 CP:

- autopompă cisternă - capacitate 2200 litri şi debit 1200 litri/min.;- autopompă cisternă - capacitate 2200 litri, debit 1200 litri/min., cu posibilităţi de refulare pe 1-4ţevi, cu bătaia maximă de 40 m şi prevăzută cu generator pentru producerea spumei;

- autopompă cu debitul de 2400 litri/min.;- autoscară de 30 m, cu întindere, înclinare şi nivelare automate şi cu telefon la vârf.

Recepţionarea "noului material" s-a efecutat într-un cadru solemn, în curtea Postului Central al Pompierilor şila care a participat, pe lângă oficialităţi locale şi un numeros public.

În urma acestor achiziţii pompierii Capitalei dispuneau de:- o autopompă cisternă model 1930 - capacit. 2200 litri, debit 1200 litri/min.;- trei autopompe cisternă - capacit. 3500 litri, debit 1200 litri/min.;- t rei autopompe cisternă - capacit. 3400 litri, debit 1200 litri/min.;- o autopompă cisternă md. 1930, cu generator pentru producerea spumei;- o autopompă model 1930 - debit 2400 litri/min.;- o autopompă - debit 1200 litri/min.;- o motopompă remorcabilă - debit 800 litri/min.;- o motopompă remorcabilă - debit 400 litri/min.;- o motopompă - debit 600 litri/min.;- o motopompă - debit 400 litri/min.;- un autocar de unelte;- un autocar omnibus - cu motor de cil., 75 CP la 1000 rot/min, viteza de deplasare - max. 40 Km/h- două autoscări de 20 m;- o autoscară de 30 m.

Începând cu anul 1933, toate maşinile de incendiu: autopompe, autopompe cisternă şi scări mai mari de 30 m,construite de diverse fabrici au fost prevăzute cu motoare 100 - 125 CP, ceea ce a dus la prelungirea duratei deserviciu. Aceste motoare lucrau cu 2500 - 3000 şi chiar 4000 rot/min. datorită creşterii exactităţii aprinderii(magnetou sau delcou), a unei corecte funcţionări a distribuţiei, a unui eficient sistem de ungere şi a carburatoarelorautomate Pallas sau Solex.

Deşi era criză financiară, în anul 1934 s-a continuat procurarea maşinilor de incendiu. Primăria dinBucureşti a reuşit să cumpere de la aceeaşi firmă, Magirus: autoscară mecanică de 45 m - cea mai perfecţionată scarăa momentului, toate celelalte având înălţimea de lucru de până la 30 m;

- două motopompe model Goliat, pentru scos apa din subsoluri în cazuri de inundaţii;- motocicletă cu ataş utilizată la incendiile de coşuri.

Cu toate că dotarea pompierilor capitalei se îmbunătăţise simţitor, incendiul de la Muzeul Militar din 15iunie 1938 a evidenţiat nevoia înzestrării cu noi maşini de intervenţie care să facă faţă clădirilor înalte (ce posedă şiinstalaţii electrice). Această necesitate a ajuns pentru prima oară în dezbaterea guvernului, solicitându-se de către

ministrul de interne Armand Călinescu, sporireacreditelor acordate pompierilor. Astfel a fostelaborat un "plan de dotare a pompierilorcapitalei" cu tehnică modernă, în urma căruia

au fost cumpărate în iunie 1939:

- zece autopompe cisternă Mercedez-Benz;- două autoscări Magirus de 45 m;- autopompă Magirus model 1935;- patru motociclete BMW cu ataş, pentru

echipele de cercetaşi şi gaze cu misiunide apărare pasivă.

Cu aceste achiziţii, Bucureştiul avea acum cel mai modern parc de maşini:- 18 autopompe cisternă;- 3 autopompe;- 6 motopompe;- 6 autoscări.

La nivelul unităţilor din ţară, procesul dotării cu tehnică de luptă la incendii a fost mult mai lent datăritălipsei de fonduri.

Situaţia este descrisă sugestiv în Darea de seamă pe anul 1930 referitor la pompierii militari din Oradea:“De 18 ani - cu excepţia anului 1925 cînd s-a procurat de la firma Knaust Viena o autopompă de incendiu sistem Steyercare aduce mare fală oraşului nostru - nu ni s-a mai procurat absolut nimic”.

Primăriile mai multor oraşe au reuşit totuşi achiziţionarea de diverse piese, de obicei cele mai noi modeleale momentului.

În anul 1928, oraşul Cluj cumpără o motopompă Magirus Liliput de 400 litri/min., la 6 atm cu două guride refulare, Brăila şi Olteniţa hotărăsc în 1930 “dotarea cu material automobil modern”, iar Râmnicu-Sărat organizeazăla 15.11.1930 licitaţie pentru achiziţionarea unei autopompe cisternă (recepţionată în 1934 de la Casa magirus).

Pompierii militari din Focşani şi Cluj au fost dotaţi în anul 1932 cu câte o autoscară mecanică Magirus de20 m, cei din Adjud în 1933 cu o motopompă Magirus Goliat de 15 CP, cu debitul de 500 litri/min., iar cei din Ploieştiîn anul 1934 cu o autopompă Magirus model Wolfen, cu debitul de 3000 litri/min. şi cu dispozitivul pentru producereaspumei mecanice, era cea mai puternică din România.

Tendinţa era de tipizare a maşinilor la nivelul ţării, uşurând astfel folosirea racordurilor, ajutajelor,instruirea şoferilor, a servanţilor, etc. Totuşi, destule oraşe (mai ales cele din Transilvania) posedau un material deincendiu variat, datorită faptului că acesta fusese preluat de la formaţiile civile pe care le-au înlocuit, sau datorităachiziţiei locale.

Braşovul spre exemplu, dispunea din anul 1930 de câteva maşini valoroase:- autopompăMagirus cu debitul de 1200 litri/min.;- autpompă cisternă Mercedes-Benz cu capacit. de 3000 litri şi debitul de 800 litri/min;- autopompăMercedes-Deimler cu debitul de 2000 litri/min.;- un autocar de unelte Fiat;- un autoturism Buick.

Primăria oraşului Braşov şi-ar mai fi dorit o autoscară mecanică. Acest lucru se realizează în anul 1936 cândfirma Magirus le livrează o autoscară de 32 m. Trei ani mai târziu, în 1939, îşi completează parcul de maşini cu încă douăautopompe cisternă moderne tip Magirus.

De asemenea, în Focşani pompierii foloseau din anul 1931 o autopompă cisternă Karl Muller, în Târgu-Jiuexistau din 1936 două autopompe cisternă, iar în Caracal o autopompă Chevrolet. Silistra cumpără în 1937 o autopompăcisternă Citroen, primăria din Tecuci o autopompă cisternă Ford, iar oraşul Roman este dotat cu o autopompăChevrolet.

Deşi posibilităţile materiale ale primăriilor erau modeste, se observă în timp o creştere a numărului oraşelorcare doresc înzestrarea pompierilor cu tehnică modernă de luptă. La sfârşitul anului 1940, situaţia dotării cu maşini deintervenţie a pompierilor militari era următoarea:- în Bucureşti - 33 maşini;

în provincie - 116 maşini repartizate la 68 oraşe.

Oraşele Ploieşti, Iaşi şi Cernăuţi, deţineau de câte 4 maşini, Timişoara, Tecuci, Craiova şi Alba Iulia de câte3, iar restul până la 68 de câte 1 sau 2 piese.

Tot în perioada evocată este achiziţionată şi motopompa GANZ - model 1926, ce s-a aflat în dotareapompierilor voluntari din comuna Pecica, judeţul Sibiu. Aceasta a fost echipată cu un motor cu 2 cilindrii în linie, răciţicu apă, de 12 CP la 1000 rot/min., aprindere cu magnetou BOSCH tip ZU2 şi pompă centrifugă.

Roţile cu spiţe erau fost confecţionate din lemn şi montate pe o osie din oţel. Suspensia era asigurată cuarcuri cu foi. Plăcuţa de identitate din alamă are inscripţionate următoarele:

"GANZ DANUBIUS BUDAPEST TIP II AMB, HP12 n = 1000 nr. 3849"

Se poate afirma că de-a lungul acestei perioade, Bucureştiul a beneficiat de o dotare cu accesorii şi maşini de intervenţiesuperioară în raport cu oraşele din ţară. Problema înzestrării pompierilor a fost permanent în atenţia primăriilor, care din lipsade fonduri băneşti, cu greu au reuşit cumpărarea de tehnică de luptă. Când acest lucru a fost posibil, remarcăm orientarea cătrecele mai performante mijloace de intervenţie ale momentului.

Întreaga perioadă dintre cele două războaie mondiale, este marcată de preocupări şi frământări continue pentruducerea la bun sfârşit a misiunilor de luptă încredinţate. Pentru Corpul Pompierilor Militari, bine definit în ansamblulinstituţiilor militare româneşti, această perioadă a fost una deosebită.

Utilaje de stins incendii intrate în dotareîn perioada postbelică

Încercând o evaluare calitativă şi cantitativă a tehnicii specifice intrată în dotarea pompierilor români în perioada de dupăcel de al Doilea Război Mondial şi până în prezent se pot distinge următoarele etape:

· etapa a I-a, cuprinsă între anii 1944 şi 1953;

· etapa a II-a, cuprinsă între anii 1954 şi 1974;

· etapa a III-a, cuprinsă între anii 1975 şi 1995.

În cele ce urmează se va face câte o prezentare succintă a caracteristicilor generale ale fiecăreiadin cele trei etape,cuprinzând principalele maşini şi utilaje de stins incendii cu care erau dotate unităţile şi subunităţilemilitare de pompieri din România (dar în proporţii aproape similare, mai ales în ultimele două etape şi formaţiile civile depompieri din obiective şi localităţi, formaţii a căror pondere numerică şi de dotare aproape depăşeau trupele de pompieri, lanivel global pe ţară).

Etapa I, perioada 1944-1953

Dotarea insuficientă (care se înregistrase în perioada premergătoare începerii ultimului război mondial) a pompierilorcu tehnică de stins incendii faţă de nevoile serviciului, ca şi incendiile mult mai numeroase şi de mare amploare

produse pe timpul bombardamentelor din perioada războiului au determinat pompierii să supună maşinile de careaceştia dispuneau la eforturi care au depăşit posibilităţile de folosire a materialului auto.

Ca urmare, maşinile şi utilajele destinate stingerii incendiilor ajunseseră la o situaţie extrem de grea, caracterizată prinatingerea unui grad avansat de uzură, majoritatea autovehiculelor necesitând a fi reparate sau reformate.

Până în 1948, toate utilajele şi maşinile de luptă contra incendiilor din dotarea pompierilor erau importate de la firmestrăine, ca şi accesoriile de intervenţie cu care erau echipate aceste maşini şi utilaje.

În timpul războiului şi în următorii ani după terminarea acestuia, în dotarea serviciului pompierilor pompierilorromâni se găseau 18 modele de maşini pentru combaterea incendiilor, procurate cu 10-15 ani în urmă din ţările

europene cu stadiu ridicat de dezvoltare industrială.Începînd din anul 1948, când Guvernul instalat anterior la conducerea ţării trece la naţionalizarea principalelor

mijloace de producţie, s-a pus o nouă bază şi orientare în conducerea economiei vizând restricţionarea drastică aimporturilor şi fabricarea de către industria indigenă în curs de formare a cât mai multor produse necesare asigurării

nevoilor noii societăţii aflate în construcţie.Ca urmare, referindu-ne la soarta pompierilor din anul 1948 s-a trecut la asimililarea şi fabricarea în ţară a unor

game de accesorii şi utilaje necesare pentru combaterea incendiilor dintre care se menţionează câteva: racorduri derefulare şi absorbţie, ţevi de refulare, tuburi de absorbţie, stingătoare portabile cu pulbere, scări de lemn etc. iar în

anul următor s-a trecut la producţia de serie a primelor maşini de stins incendii, denumite autopompe cisterneconstruite pe şasiuri de autocamion Praga R.N. la întereprinderea “Victoria“ din Arad (şasiurile respective erau

importate din Cehoslovacia).

Din acest tip de autospecială s-au fabricat primele 100 buc. A.P.C.Praga-Victoria (model 1948), maşini care au acoperit un mare deficitexistent la acea dată în dotarea unităţilor militare de pompieri şi care s-au aflat în serviciu aproape 15 ani. Autopompa cisternă Praga-Victoriadispunea de un cazan de apă de 2100 de litri şi de o pompă centrifugăpentru refularea apei de înaltă presiune (cu 2 etaje),ce asigura un debitde 1500 litri/min., la o presiune de lucru de 15 bar, masatotală a maşinii fiind de 7400 kg, deplasarea se făcea cu viteza maximă de 60 km/h iar echipajul de intervenţie eraformat din doi subofiţeri (unul era şofer) şi 6 servanţi militari în termen. Motorul acestei maşini avea 6 cilindri în linie(cilindree 3468 cmc) şi dezvolta o putere de 70 CP cu un consum de 31,5 l/100 km.

Începând din anul 1949 s-a realizat în Bucureşti, la Uzinele “Vulcan” un lot de autopompe construite pe şasiu deautocamion Skoda 706 (echipat cu motor Diesel cu 6 cilindri înlinie, 11761 cmc cilindree) procurat din Cehoslova-cia.Întrucât în acel an problema dotării pompierilor cu maşini destins incendii era foarte stringentă, autopompa cisternă Skoda706 s-a realizat fără pom-pă centrifugă antrenată de motorulautoşasiului, iar pentru refularea apei din cazanul maşinii s-afolosit o motopompă SIGMA M.W.45, importată tot din Ce-hoslovacia, amplasată la partea din spate a maşinii. Aceastămaşină dispunea iniţial de un cazan de apă cu capacitatea de3700 l (ulterior a fost mărită la 4000 l) iar cu motopompa seputea refula 1600 litri/min. cu presiunea de 8 bar sau 900litri/min. la 12 bar.

Moto-pompa SIGMA M.W.45 avea motor cu aprindere prin scânteie de 45 CP la 2500 rot/min şi un consum de 14-16litri de carburant la o oră de funcţionare în sarcină. Personalul de intervenţie (cadre şi militari în termen) la o maşinăAPC Skoda 706 era acelaşi ca la o autopompă cisternă Praga RN, cu precizarea că la ambele autospeciale servanţii setransportau în afara cabinei, în picioare, pe platformele laterale amenajate de-a lungul cazanului de apă (câte 3 militari întermen pe fiecare parte).

În anul 1950 s-a profilat prima uzină din ţară pentru fabricarea tehnicii de luptă contra incendiilor, la Timişoara(Întreprinderea Metalurgică Bănăţeană - I.M.B., actuala S.C. "Uzinele Mecanice Timişoara" - U.M.T.). În aceastăîntreprindere s-a trecut la fabricarea unui nou tip deautopompă cisternă A.P.C., tot pe autoşasiuPraga R.N., model îmbunătăţit faţă de produsulfabricat la Intreprinderea "Victoria" Arad. Cusprijinul şi asistenţa tehnică acordate de ofiţeriispecialişti compartimentului tehnic-utilaj dinfosta Direcţia Paza Contra Incendiilor (D.P.C.I.)- actualul Inspectoratul General al CorpuluiPompierilor Militari, la întreprinderea dinTimişoara s-au fabricat circa 400 de maşini înperioada 1950-1953 şi peste 30 de feluri deaccesorii de luptă contra incendiilor(amestecătoare de linie, ţevi

generatoare de spumă de 2500 şi 5000 litri/min., toate tipurile de racorduri, toate tipurile de ţevi de refulare, colectoare,distribuitoare, hidranţi portativi, chei de racordare etc.).

Tot în 1951 se importă din U.R.S.S. primele autopompe cisternă PMG-6 şi PMG-12 construite pe autoşasiu GAZ 51şiPMZ-2 pe autoşasiu ZIS 5 şi PMZ 9M pe autoşasiu ZIS 150.

În 1952 se proiectează şi realizează un nou tip deautopompă cisternă construită pe autoşasiu deprovenienţă sovietică ZIS 150, autospecială cucaracteristici mult superioare APC PRAGA ce sefabrica la acea dată.

Tot în 1952 s-a proiectat şi realizat la Timişoara motopompa IMB-53,pe baza documentaţiei tehnice obţinute din Cehoslovacia, motopompăce a intrat în producţia de serie în 1953 şi cu care au fost dotate toateunităţile şi formaţiile civile de pompieri.

Mai trebuie subliniat că în dotarea unităţilor şi subunităţilor de pompieri înafară de maşinile şi utilajele de stins incendii mai existau şi alte mijloace

auto cum sunt: autobuze, autocamioane, autoturisme, autosanitare, tractoare, motociclete solo şi cu ataş, autocisterne pentrucarburanţi, autospeciale de transmisiuni, de stat major, de propagandă precum şi alte vehicule echipate cu motor. Exista unparc foarte diversificat, cu mărci şi tipuri procurate atât din vest cât şi din est, fapt ce ridica probleme deosebite în privinţaasigurării pieselor de schimb şi anvelopelor auto.

În 1953 se trece la realizarea unor utilaje special destinate dotării localităţilor din mediul rural, ca pompelemanuale pe 2 şi 4 roţi, sacalele pentru incendii, cât şi toate accesoriile aferente acestora.

In tabelul urmator se prezinta tehnica de stins incendii realizată în tară pe autoşasiuri din import în perioada 1944-1953:

Autoşasiul de bază Maşini de luptă realizate Cantităţ i

Nr.crt.

Capacitate/portanţ ă

Tipul Anulasimilării

Denumireaautospecialei

Simbol Aniide

fabricaţ ie

fabricate(buc.)

0 1 2 3 4 5 6 71 PRAGA R.N.

(şasiuriimportate dinCehoslovacia)

1949 Autopompăcisternă de stins

incendii PRAGAR.N.-Victoria(model 1948)

APC-PRAGA RNVICTORIA

19491950

100

2 1950 Autopompăcisternă de stins

incendii PRAGAR.N.-I.M.B -

Timişoara

APC-PRAGA RNI.M.B.

1950-1953 circa400

3 Maşini de stinsincendii pe autoşasiu

de camion tipmijlociu ( cu 2

punţ i)

SKODA 706(şasiuri

importate dinCehoslovacia)

1949 Autocisternă cupompă

(Uzinele Vulcan-Bucureşti)

A.C.-SKODA706

1949 circa 50

4 GAZ 51ZIS 5

( ImportcompletURSS )

1951 Autopompăcisternă de stins

incendii

APC-P.M.G-6P.M.G-12

APC-P.M.Z 2APC-P.M.Z 9 M

1951-1952 circa 40

5 ZIS 150({asiuri

importatecomplet din

URSS )

1953 Autopompăcisternă de stins

incendii(I.M.B. Timioara)

APCZIS 150

1953-1956 circa 70

6 Utilaje de stinsincendii

(motopompe)

Dupădocumentaţ ia

tehnică dinCehoslovacia

ModelSIGMA MW

45

1952 Motopompă(I M B-Timişoara)

MP-I M B -53 1953-1960 circa2000

Etapa a II-a, perioada 1954-1974

În etapa cuprinsă între anii 1954 şi 1974 se înregistrează un salt calitativ semnificativ în fabricarea maşinilorde stins incendii, caracterizat prin producţia integral în ţară a unei game mai largi de autospeciale de stins cu apă, spumăşi pulberi, construite pe şasiuri tip SR, IMS, TV, cu motoare pe benzină, fapt ce a permis o bună dotare a unităţilor

militare şi formaţiilor civile de pompieri cu tehnică nouă, care a înlocuit vechile maşini de incendiu rămase în perioadarăzboiului sau primele maşini construite pe şasiuri din import.

Totodată se acţionează pentru modernizarea tehnicii intrate în dotare în anii precedenţi. Astfel în anii 1955- 1956 s-a procedat la înlocuirea motopompelor SIGMA instalate pe APC SKODA 706 cu o pompă centrifugă realizată

la I.M.B. Timişoara, al cărei debit de 3000 litri/min. la o presiune de 8 bar o recomanda ca cea mai puternică pompăaflată în dotarea pompierilor la acea vreme.

Gama autospecialelor p.s.i. fabricate în această etapă de două decenii sunt menţionate în tabelul prezentatla final, în care s-au precizat şi cantităţile de maşini produse. Este demn de relevat faptul că concepţia şi proiectarea, ca şiomologarea şi urmărirea fabricaţiei s-a făcut cu aportul ofiţerilor şi inginerilor din Comandamentul Trupelor de Pompieri

împreună cu specialiştii de la Uzina Steagu Roşu Braşov şi Uzinele Mecanice Timişoara, proiectantul general alautospecialelor fiind Institutul de cercetare şi proiectare de utilaj tehnologic, maşini de ridicat şi transportat Timişoara,

furnizorul final al produselor fiind U.M.T. Timişoara, unitate la care s-a făcut recepţia finală a maşinilor sub coordonareaunei comisii militare constituită din reprezentanţi ai Comandamentului Trupelor de Pompieri.La finele anului 1974 U.M.T. Timişoara încetează fabricaţia maşinilor de stins incendii după o perioadă de

25 de ani când a jucat rolul de pionier în producţia de autospeciale p.s.i., timp în care s-au produs în total aproape 2000maşini de luptă.

De la Compartimentul tehnic-utilaj al comandamentului la această vastă operă de creaţie tehnică şi-au aduso deosebită contribuţie colonel Rădulescu Florea, colonel Belloiu Dumitru, colonel Chirteş Traian, colonel Teindel

Alexandru, lt.col. Madgearu Hermin şi ing. Bibanu Constantin.

Prima maşină de incendii integral românească a fost APC-SR 101, construită pe şasiu de camion de serie, dispunea decazan de apă de 2100 l iar pompa centrifugă cu care era echipată avea debitul maxim de 2000 litri/min., cu presiuneamaximă de 16,5 bar. Motorul termic al maşinii era cu 6 cilindrii (capacitatea 5550 cmc), pe benzină, în 4 timpi,dezvoltând o putere de 90 CP cu care se asigura o viteză de deplasare maximă de 60 km/oră. Servanţii maşinii nu erauadăpostiţi în cabină, se aflau plasaţi pe bancheţi, în picioare, în lungul cazanului.

În anul 1958 a fost asimilată prima maşină destins incendii, construită pe un autoşasiu special fabricatpentru autospeciale p.s.i., tip SR 104, cu suprastructuracarosată în care s-a prevăzut şi cabina pentru servanţi. Restulcaracteristicilor autospecialei sunt similare cu APC-SR 101, cuprecizarea că puterea motorului a fost sporită la 100 CP.

În1958 este realizat APC blindată, cu tun cu apă.Blindajul a fost executat din tablă de oţel cu grosimea de 3 mmîmbinată prin nituire. Autospeciala construită într-un singurexemplar era dotată cu aceiaşi pompă centrifugă ce echipa şiAPC PRAGA VICTORIA.

Deasemenea, datorită condiţiilor în care trebuia săintervină, autospeciala a fost echipată cu pneuri plineGOODRICH 36x8 HD fabricate în Franţa.

În anii 1961-1963 sunt asimilate ultimile trei tipuri de autospeciale p.s.i., construite pe şasiu SR 104 şi anume: autotunul destins incendii cu blindaj pentru rezistenţă la explozii, autospeciala de lucru cu spumă destinată subunităţilor amplasate peplatformele petrochimice şi autospeciala auxiliară pentru evacuarea fumului, gazelor şi de iluminat.

Cele trei tipuri de maşini s-au fabricat în serie limitată, în total circa 90 autospeciale, aceasta datorându-se sistării fabricaţieiautoşasiului SR 104 la Uzinele Steagu Roşu Braşov, în legătură cu asimilarea în producţie a unei noi generaţii deautocamioane echipate cu alte tipuri de motoare (renumitele Carpaţi şi Bucegi, prevăzute cu dublă tracţiune).

Autopompa cisternă uşoară tip SR 132 asimilată în 1963 şi fabricată timp de 5 ani (în cantitate totală de peste350 buc.) are servanţii adăpostiţi şi dispune de un cazan de apă cu 1500 l apă şi un rezervor de 45 kg spumogen praf ce îipermite să producă 5 m3 de spumă; pompa centrifugă asigura un debit de 2500 litri/min. la 8 bar (greutatea totală a maşiniifiind de 7,5 tone).

În 1978 începe producţia de serie a autospecialelor SR 114 construite pe şasiu de camion militar tip Bucegi, cutracţiune integrală, fabricându-se autotunul de stins incendii modernizat (faţă de cel pe şasiu SR 104), autopompacisternă de alimentare cu apă şi autospeciala de stingere cu pulbere.

Autotunul SR 114 este echipat cu motor SR 211, cu 8 cilindri în Vcare dezvoltă o putere de 140 CP (cilindree 5,03 l) ce îi asigură oviteză maximă de 85 km/h iar pentru stingerea incendiilor dispunede 3500 l apă şi 300 km spumogen praf, precum şi de o pompăcentrifugă cu debitul de 2800 litri/min. la presiunea de 8 bar, maşinaputând refula 15 m3/min spumă folosind un tun (hidromonitor),orientabil pe orizontală (1800) şi pe verticală (-150, +800), cu bătaiajetului la distanţa de 70 m, cu apă şi 48 m cu spumă, iar pe înălţimede 60 m şi respectiv 35 m.

Autopompa cisternă de alimentare cu apă,APCA-SR 114 dispune de un cazan de 5000 l apă şi unrezervor de 150 l detergent (pentru stingere cu apăîmbunătăţită); această maşină a reprezentat autospecialadin gama SR cu cea mai mare cantitate de apătransportată la incendii.

Autospeciala de stingere cu pulbere SR 114, construită peacelaşi şasiu tip Bucegi dispune de 2 rezervoare (2x1250 kg) desubstanţă de stingere (pulbere Florex) care poate fi refulată prin douătunuri orientabile pe orizontală şi verticală, presurizarea rezervoarelorfăcându-se cu azot sub presiune (8+1 butelii); maşina dispune deautoprotecţie la temperatura degajată de incendiu şi poate refula pulbereseparat şi pe două linii de furtun tip C, prevăzute fiecare cu pistolet(pentru dirijarea jetului).

O maşină specială (turbojet) pentru stins incendii la sonde de ţiţei şi gaze a fost realizat în anul 1971 folosind un jetde gaze puternic produs de un motor reactiv tip RD-45 (dintre cele folosite pe avioanele militare de vânătoareMIG 15). Jetul de gaze se poate orienta pe orizontală şi verticală prin comenzi ce se dau din cabina de comandă aautospecialei, iar pentru îmbunătăţirea eficienţei de stingere se poate refula în jet apă sau pulbere (asigurate de alte

maşini de luptă). Motorul reactor funcţionează cupetrol de aviaţie, carburant aflat într-un rezervor cucapacitate de 600 l, cantitate suficientă pentruproducerea jetului tip de 20 minute. Această maşină s-a aflat în serviciu circa 10 ani, timp în care a intervenitcu succes la stingerea mai multor sonde în erupţie,incendiate.

Ultima autospecială asimilată la U.M.T. Timişoara în perioada 1954-1974 a fost autopompa cisternă cu tun, APCT-SR114 (Delfinul), aceasta fiind şi ultima maşină echipată cu motor pe benzină (tip SR 211, de 140 CP).

Totodată, APCT SR 114 a fost şi prima maşină de stins incendii cu care a început fabricaţia un nouproducător de autospeciale (rămas cu tradiţie în acest domeniu până la data actuală) şi anume fosta I.R.A.-3 Olteniţadin Bucureşti, devenită apoi Automecanica, iar în prezent ROMPRIM S.A.

APCT / Delfinul dispune de un rezervor de apă de 2500 l, un altul de praf de 100 kg şi încă unul de150 l pentru detergent; pentru refularea apei şi spumei la distanţă maşina dispune de tun (cu două ţevi, de apă şi spumă)cu bătaia de 35-40 m.

Pompa centrifugă ce echipează această maşină (cu 3 etaje şi carcasă din aluminiu) a fost cea maiperformantă pompă folosită pe maşinile de luptă construite până în anul 1975, aceasta având un debit de 2500 litri/min.la 10 bar şi 1000 litri/min. la 20 bar. În plus, faţă de toate maşinile de stins incendii construite până în anul 1974,APCT-Delfinul a fost echipată cu un tambur (amplasat la partea din spate a maşinii) cu furtun de refulare tip D, culungimea de 30 m, prevăzut la cap cu pistol de refulare a apei.

Tot în această perioadă este realizată pe autoşasiulautoturismului de teren IMS-57, autopomparapidă de intervenţii la incendii (API). Aceastaavea în partea frontală o pompă centrifugăacţionată de către arborele cotit al motorului prinintermediul unui cuplaj.

În 1958 începe fabricarea pompei IMS-58, model modernizat al pompei IMS-53.Chiar dacă în această perioadă s-a înregistrat un ritm susţinut de dotare cu tehnică aflată în permanentă modernizare

şi perfecţionare, s-a continuat în paralel (în prima parte a perioadei) şi fabricaţia unor modele perfecţionate de hipocisterne tip C1şi C2 (pentru dotarea formaţiilor civile de pompieri din localităţi rurale), cu care se pot executa toate operaţiunile asigurate demaşinile APC cu excepţia transportului care se execută prin tractare de oameni sau animale sau autovehicule (camioane, tractoare,etc.). Hipocisterna C1 este dotată cu o motopompă cu debit de 500 litri/min. la presiunea de 8bar, iar hipocisterna C2 are opompă manuală (tip "Metalurgica") cu un debit de 240 litr/min. la 3 bar.

De asemenea în 1957 este construită o pompămanuală montată pe un cărucior cu două roţi.Pompa avea doi cilindrii şi era fixată îninteriorul bazinului de apă. Balansierul pompeiera pliabil.

Tot în 1957 la Aiud, este fabricată o pompă manuală tractatăhipo, pe o singură osie. Pompa era montată în interiorul unuibazin închis, avea doi cilindrii în "V", iar vasul de presiune eraturnat din fontă.

Pe timpul deplasării balansierul se rabata.Performanţele pompei erau:- debit : 170 litri/min.;- bătaie orizontală : 26 m.

Pompa s-a aflat în dotarea pompierilor civili din comuna Chiajna - judeţul Ilfov.

În acelaşi an este realizată o saca pe o trăsură

monoax. Bazinul cu o capacite de 100 litri se

confecţiona din tablă. Şi acest atelaj a fost folosit

de către pompierii civili ai comunei Chiajna.

În 1958 este realizată de către I.P.R.O.F.I.L. - Măgura Codlei - judeţul Braşov o hipocisternă dotată cu pompămanuală. Atât bazinul cât şi pompa se găseau montate deasupra şasiului (metalic) al trăsurii.

Pompa avea doi cilindrii în "V" şi vas de presiuneturnat din fontă.

Caracteristicile acestui utilaj sunt:- masă : 2000 kg;

: 750 kg fără plinul de apă şi accesorii.- dimensiuni: lungime - 5,80 m;

lăţime - 1,72 m;înăţime - 1,80 m.

- cacitate bazin : 400 litri.- Debit pompă : 180 litri/min..- Bătaie orizontală : 18 m.

În tabelul următor sunt prezentate principalele mijloace tehnice de stingere a incendiilor fabricate în perioada 1954 - 1974.

Autoşasiul de bază Maşini de luptă realizate Cantităţ i

Nr.

Capacitate/ Anul Denumirea Anii de fabricate

crt.

portanţ ă Tipul asimilării autospecialei Simbol fabricaţ ie (buc.)

0 1 2 3 4 5 6 7

1. SR-101(camionde serie)

1954-1955 Autopompăcisternă

APC-SR101

1956-1959 220

2. Autopompăcisternă

APC-SR104

1958-1963 246

3. Maşini de luptăcontra

incendiilor decategoriemijlocie

SR-104 (special Autotun deincendiu

ATI-SR104

1961-1963 41

4. construit pentru 1958 Autospecială delucru cu spumă

ASpLSSR 104

1961-1963 27

5. pompieri) Autospecialăpentru evacuareafumului , gazelor

şi iluminat

ASpFGISR 104

1962-1963

16

5. pom pieri) Au tospecialăpentru evacuareafum ului , gazelor

şi iluminat

ASpFG ISR 104

1962-1963

16

6. SR-132(autocam ion

C arpa ţ i cu dublătracţ iune)

1963 A utopom păcisternă

APC -SR -132M

1963-1968 353

7. M aşini de luptăcontra

incendiilor decategoriem ijlocie

SR-114(autocam ion

m ilitar Bucegicu dublă

tracţ iune

1966 Autotun de stinsincendii

AT I-SR -114

1968-1974 259

8. A utopom păcisternă de

alimentare cu apă

APCA-SR 114

1971-1974 112

9. Autospecială destins incendii cu

jet de gaze

AspJGSR 114

1971 1

10. Autospecială destins incendii cupu lbere şi azot

ASpP2500 SR -

114

1971-1974 68

11. A utopom păcisternă cu tun de

apă şi spumă

APC T -SR-114

1973-1974 188

12. M aşini de luptăcontra

incendiilor decategorie uşoară

IM S-57IM S-59 1957-1959 Autopom pă deprimă interven ţ ie

API-IM S 1959-1963 123

13 T V D 12 M 1974 Autospecialăpentru control

tehnic deprevenire aincendiilor

Asp C T PT V D 12

M

1974 303

14. Autospecialăpentru intervenţ ii

la incendii

ASpII-T V D 12

M

1974 157

Etapa a III-a, perioada 1975 şi până în prezent

Cea de a treia etapă distinctă în asimilarea de tehnică şi materiale specifice destinată dotării unităţilor militare şiformaţiilor civile de pompieri cuprinde perioada de timp dintre anul 1975 şi până în prezent.

Caracteristica principală a acestei etape o constituie diselizarea masivă a dotării cu mijloace auto. Acestlucru a fost posibil prin introducerea în fabricaţie la uzina braşoveană de autocamioane a autoşasiurilor ROMANechipate cu motoare SAVIEM 797-09 de 135 CP şi MAN D 215 HMN8 de 215 CP.

Odată cu adaptarea fabricaţiei autovehiculelor cu motoare Diesel a fost sistată practic producţiaautoşasiurilor de tip camion echipate cu motoare pe benzină.

Pentru activitatea de combatere a incendiilor trecerea la dieselizarea autospecialelor a avut un pronunţatefect benefic, iar aceasta s-a conjugat pozitiv cu promulgarea H.C.M. 1091/1974 prin care s-a configurat strategia deasimilări şi a nivelurilor anuale de producţie şi obligatorie (produsele fiind nominalizate în planul de stat).

Începutul acestei a treia etapă a fost pregătit cu măsuri luate anticipativ cu 2-3 ani înainte de cătreMinisterul de Interne prin Comandamentul Pompierilor şi ministerele economice privind elaborarea noilordocumentaţii tehnice ale mijloacelor tehnice p.s.i., în speţă pentru întreaga gamă şi toate tipurile de autospeciale p.s.i.construite pe şasiu Roman 8135 şi Roman 12215.

Pentru fabricarea autospecialelor p.s.i. tip ROMAN a fost stabilit un nou producător unic în 1975 (şi carea rămas până în prezent) şi anume fosta I.R.A. 3 - Olteniţa, care a fost transferată de la Ministerul Transporturilor(unde figura ca unitate prestatoare de servicii în domeniul reparaţiilor auto) la M.I.C.M., ca unitate producătoare deautospeciale p.s.i., în cadrul grupului de întreprinderi de autovehicule şi tractoare (C.I.A.T. Braşov), modificându-şidenumirea în Automecanica Bucureşti, devenită ulterior (în anul 1980) Întreprinderea de Motoare Diesel (I.M.D.B.),azi ROMPRIM S.A.

Prima maşină intrată în producţie de serie a fost APCT - Roman 8135, în anul 1975, aceasta reprezentând la acest începutautospeciala care a intrat treptat în dotarea tuturor subunităţilor de pompieri şi a marii majorităţi a formaţiilor civile de pompieridin obiectivele economice cu pericol ridicat de incendiu. Această maşină poate transporta la locul incendiului substanţele destingere (2800 l apă, 100 kg spumogen praf şi 140 l detergent), personalul de intervenţie şi accesoriile p.s.i. necesare (conformnormei de dotare). APCT-R.8135 poate acţiona atât staţionar cât şi din mers, cu apă industrială naturală sau în amestec cudetergenţi, cu posibilitatea de refulare în jet compact sau pulverizat. De asemenea poate acţiona cu spumă aeromecanică curefulare fie prin tunul propriu, fie prin ţevi manuale de spumă şi linii de furtun. Datorită echipării acestei autospeciale cu tun deapă şi spumă ea are posibilitatea de a lucra de la distanţă, bătaia jetului de apă de la ţeava tunului atingând 70 m pe orizontală şi50-60 m pe veticală. Motorul termic tip 797-05 Diesel în 4 timpi (cu 6 cilindri în linie) dezvoltă o putere maximă de 135 CP (99,2KW) la 3000 rot/min la un consum de motorină de 30,3 l la 100 km, putând atinge viteza de 80 km/h în aliniament. Pompacentrifugă realizează un debit nominal de 2500 litri/min. la presiunea de 10 bar şi 1000 litri/min. la 20 bar.

În anul 1977 începe producţia de serie la două maşini noi: autotunul de stins incendii ATI - R 12215 şi autospecialapentru evacuarea fumului, gazelor şi de iluminat ASpFGI-R 12215, iar în anul 1978 se fabrică primele autopompecisternă de alimentare cu apă, APCA - R 12215.

Autotunul de stins incendii ATI R 12215 face parte din grupa autospecialelor de mare capacitate, cuposibilităţi largi de utilizare, putând lucra cu apă, cu apă îmbunătăţită chimic sau cu spumă macanică.

Caracteristicile substanţelor de stingere transportate sunt:- apă : 7500 litri;- spumogen : 500 kg;- detergent DERO 73 : 300litri.

Prin construcţia caroseriei sale, asigură transportul unui echipaj de şase persoane protejat în cazul exploziilor şitemperaturilor ridicate, învelişul cabinei fiind din tablă de 3 mm iar geamurile securizate au 16 mm.

Refularea substanţelor se poate face fie cu ajutorul tunului fie pe linii de furtun.

Caracteristicile tunului pentru apă şi spumă sunt:debitul de apă max. refulat - 5000 litri/min. (cuambele ţevi);

- debitul de spumă max. - 253 litri/min.;- bătaia max. a jetului de apă refulat:

· orizontal (unghi de 300) - 80 m;· vertical (unghi de 800) - 60 m.

- bătaia max. a preţului de spumă:· orizontal (unghi de 300) - 60 m;· vertical (unghi de 850) - 40 m.

concentraţia de detergent pentru apaîmbunătăţită chimic este de 2-5%0.

Autospeciala pentru evacuarea fumului, gazelor şi de iluminat R 12215, pe baza echipamentelor şi accesoriilor din dotareputea îndeplini o gamă largă de misiuni la intervenţiile de stingere a incendiilor şi la combaterea unor calamităţi, dintre careamintim:

- identificarea gazelor toxice din spaţii închise, evacuarea acestora şi a fumului şi introducerea de aer;- executarea de degajării, demolări şi descarcerări;- iluminarea zonelor de la locul intervenţiilor;- evacuarea apei din subsoluri şi locuri greu accesibile.

Pentru producerea energiei electrice necesare acţionării echipamentelor şi utilajelor, autospeciala a fost dotatăcu un generator sincron de curent alternativ trifazat de 38 KVA, tip SCR 38/400.

În vederea îndeplinirii misiunilor pentru care a fost concepută, autospeciala a fost dotată cu următoareleaparate electrice:

- grup electrogen pentru sudură şi forţă (1 buc);- exhaustor (4 buc.);- ventilator (4 buc.);- pompă sumersibilă (4 buc.);- grup covertizor de sudură (1 buc.);- maşină de găurit (1 buc.);- proiector (10 buc.).

Deasemenea, autospecialei i se putea ataşa un compresor remorcabil.

Autopompa cisternă de alimentare cu apă APCA R 12215 DFAface parte din grupa autospecialelor de stins incendii de marecapacitate, dispunând de un rezervor de apă de 9000 litri,rezervor de spumant de 800 litri şi rezervor de detergent de 200litri.

Construcţia şi echiparea autospecialei, care în prezent estebaza dotării unităţilor de pompieri permit acţiuni de:- refulare a apei pe 2 linii de furtun tip "B" sau 2 linii de furtuntip "A" la peste 150 m, precum şi ramificarea prin distribuitor aîncă 2 linii de 40 m;- producerea şi refularea spumei aerodinamice prin linii defurtun echipate cu ţevi portabile generatoare de spumă,asigurând un debit maxim de 30 m3/min. (pentru 6 ţevi de5000 litri).Introducerea în producţia de serie a altor maşini pe şasiuri ROMAN 12215 a continuat şi în anul 1979 când de pe porţilefabricii au ieşit primele autospeciale de stingere cu pulbere şi azot, ASpPA - R 12215 şi autospecialele de stingere cu jet degaze (turbojeturi), ASpJG - R 12215.

Autospeciala de stingere cu pulbere şi azot ASpPA R 12215 DFA, este o maşină de categorie grea, destinatăintervenţiilor la incendiile de mari proporţii izbucnite în sectoarele petrochimice, energetice, chimice, transporturi şielectronice.

Caracteristicile funcţionale ale instalaţiei speciale sunt:

- debitul pe ţevile tunului: 2x7,7 = 15,4 kg/sec.;- debitul pe ţevile de autoprecizie: 4x5,1 = 20,4 kg/sec.;- debitul pe ţevile manuale de refulare: 4x4,8 = 19,2 kg/sec.;- debitul total de praf: 55 kg/sec.;- presiunea de lucru a instalaţiei speciale: 10 daN/cm2;- presiunea azotului pentru comanda reductorilor şi pentrupurjare: 10-12 daN/cm2;

- presiunea azotului în butelii: 130-150 daN/cm2;- presiunea azotului sau aerului pentru comenzileelectropneumatice: 5-10 daN/cm2;- bătaia tunului cu praf în plan orizontal: 50 m;- bătaia ţevilor de autoprotecţie: 35 m;- bătaia ţevilor manuale de refulare: 25 m;- rotirea tunului în plan vertical: -100 ® +800;- rotirea tunului în plan orizontal: 3600;- timpul de presurizare a rezervoarelor: 60 sec..

Cantităţi substanţe:- pulbere stingătoare FLOREX: 4x1250 = 5000 kg;- butelii azot: (16+1)x40 = 680 litri.

Pulberea se refulează fie pe un tun cu două ţevi, fie pe linii de furtun tip "C" cu ţevi de refulare, care se pot racorda patru laţevile de autoabsporţie şi patru la ţevile de evacuare plasate pe rezervoarele de pulbere.

Autospeciala de stins incendii cu jet de gaze R 12215 DFA,este destinată stingerii incendiilor izbucnite la sondele deţiţei sau gaze în erupţie.

Autospeciala este construită pe autoşasiu R 12215DFA, pe care a fost montat un motor reactiv de avion R 35JET. Cu ajutorul unui sistem hidraulic este asiguratăorientarea în plan orizontal (300 spre dreapta şi 300 sprestânga) şi în plan vertical (450 în sus şi 150 în jos) a jetului.

Jetul de gaze arse generat de turboreactor cu un debitde 43 kg/sec. şi cu o viteză de 540 m/sec., împreună cupulbere stingătoare sau apă pulverizată este deosebit deeficient la stingerea incendiilor din categoria mai susamintită.

Pentru instalaţia specială maşina este prevăzută cu:- rezervor de carburant pentru turboreactor (petrol de aviaţie):900 litri;- rezervor de pulbere FLOREX: 2x1250 = 2500 kg;butelii de azot (a 40 litri fiecare): 8+1 buc..

A urmat trecerea la fabricaţia de serie, la categoria autospeciale construite pe şasiu de camion tip greu, autopompacisternă de alimentare cu apă, echipată cu tun, APCAT R 12215, autospeciala de lucru cu spumă, ASpLS R 19215 si19256 (întreaga serie produsă la Întreprinderea Autobuzul Bucureşti), autotunul de stins incendii modernizat, ATI R 19256,autospeciala de stingere cu jet de gaze ASpJG R 19256 (prototip executat de Uzina de avioane Bacău în 1990 şi care a fostfolosit la stingerea de sonde în Kuwait).

Autopompa cisternă de alimentare cuapă, echipată cu tun APCAT R 12215, are aceleaşicaracteristici ca şi APCA R 12215, în plus fiinddotată cu tun cu 2 ţevi pentru refularea apei,respectiv a spumei.

Autospeciala de lucru cu spumă ASpLS R 12215,face parte din categoria maşinilor grele, destinată stingeriiincendiilor de produse petroliere. Pentru aceasta, autospecialadispune de un bazin de 6000 l pentru spumant şi de bazin deapă de 4000 l. Transvazarea spumantului are loc cu ajutorul uneipompe cu un debit de 250 l/min.. Refularea se face fie pe liniide futun, fie cu tunul cu două cu două ţevi pentru apă, respectivspumă.

Autotunul de stins incedii modernizat ATI R 19256 este o autospecială de mare capacitate, concepută pentru stingereaincendiilor cu apă sau spumă.

Câteva caracteristici importante ale autospecialei ar fi următoarele:- cantitate apă: 10000 kg;- cantitate spumant: 2300 kg;- debitul max. de spumă pe tun sau pe ţevi manuale: 30 mc/min.;- bătaia max. a tunului de apă:

· pe orizontală (unghi de 300): 80 m;· pe verticală (unghi de 800): 60 m.

- bătaia max. a tunului de spumă:· pe orizontală (unghi de 300): 60 m;· pe verticală (unghi de 800): 40 m.

Autoşasiul este echipat cu motor supraalimentat de 256 CP şi instalaţie de frânare integral pneumatică.

Tot în etapa a III-a au mai fost asimilate şi fabricate în serii scurte (limitate cantitativ) alte autospeciale p.s.i. construite peşasiu de camion mijlociu ROMAN 8135: autospeciala pentru evacuarea fumului şi gazelor şi de iluminat, ASpFGI R 8135realizată la Întreprinderea Autobuzul Bucureşti) şi autoscara mecanică de 30 m, AScM R 8135 realizată în cooperare cu ofirmă din fosta RDG pentru suprastructură).

Autospeciala pentru evacuarea fumului, gazelor şi deiluminat ASpFGI R 8135 este echipată cu ungenerator electric de 38 KVA. Instalaţia de forţăasigură: un aparat de tăiat şi sudat electric, 12proiectoare de 1000 W, 2 grupuri exhaustoare deevacuare (100 m3/min.) 4 grupuri ventilatoare (10m3/min.) şi 2 pompe sumersibile.

Autoscara mecanică de 30 m AScM R 8135 este considerată o autospecială de medie capacitate, instalaţia specială fiindrealizată de Întrepinderea FEUERLÖSCHGERÄTEWERK din Lukenwalde.

Principalele caracteristici funcţionale sunt:

- înăţimea max. de ridicare: 30 m;- raza min. de acţiune:

· nerezemat: 12 m;· rezemat: 15 m.

- unghi de rotire: 3600;- unghi de înclinare: 00®750;- greutate max. ridicată (ca macara): 1000 daN.

În această etapă au fost realizate după autospeciale uşoare pe autoşasiuri TV şi anume autopompa de primă intervenţieAPI TV D 12M şi autospecială de stingere cu pulbere şi CO2 ASpP 400 TV D 12F.

Autopompa de primă intervenţie a fost amenajată pemicrobuzul TV D 12M. Echipamentul său constă dintr-opompă centrifugă, monoetajată, cu debitul nominal de 1600litri/min. şi o instalaţie de amestec cu detergenţi, treistingătoare portabile cu pulbere şi CO2 tip P10 R şi o seriede accesorii şi materiale de primă intervenţie.

Autospeciala de stingere cu pulbere şi CO2 a fost amenajată peautofurgoneta TV D 12F. Instalaţia de stins incendii cupulbere şi CO2 P 400 se compune dintr-un rezervor pentrupulbere cu capacitatea de 480 litri, echipat cu 4 butelii de CO2 de8 litri şi cu un panou de comandă. Refularea se făcea pe douălinii de furtun Æ 38 mm cu pistolet cu debitul 150-200 kg/min..

După 1990 au fost realizarte autospeciala de stingere cu patru substanţe ASp4S R 26256 şi autospecialade intervenţie şi salvare de la înălţimea de 44 m ASpII R 26256 (asimilată în anul 1993 la U.M.T. Timişoara).

De curând a fost omologată autospeciala medie de intervenţii la incendii ASpMII R 16250 F şi se află în cursde omologare autospeciala de capacitate mărită pentru intervenţii la incendii (5000 l) APCA M R 22380 DFA.

Autospeciala de stingere cu patru substanţe ASp4S R 26256 (apă, spumă, pulbere, şi CO2 ) este oautospecială din categoria grea, concepută a intervenii la incendii din cele mai diverse. Substanţele de stingere transportatesunt în cantităţile:

-apă: 5000 l;-spumant: 1000 l;-dioxid de carbon: 8 butelii a 40 l.

Autospeciala de intervenţie şi salvare de la înălţimeade 44 m ASpII R 26256 dispune deun braţ articulat continuat cupatru tronsoane telescopice, dotat cu platformă şi nacelă desalvare. Autospeciala poate fi utilizată şi ca automacara.

Autospeciala medie de intervenţii la incendii ASpMII R 16250 F este amenajată pe un autoşasiu echipat cumotor INTERNATIONAL NAVISTAR DT 466 diesel turboalimentat şi cutie de viteze EATON FSO 8209A .Aceasta este prima autospecială prevăzută cu o pompă cu două etaje de presiune de tip DUAL APS I 2018-2 având şiinstalaţie de produs spumă. Autospeciala dispune de 1750 l de apă şi de 120 l de spumant.

Autospeciala de capacitate mărită pentru intervenţii laincendii (5000 l) APCA M R 22380 DFA este echipată cuun motor RENAULT MIDR 06 23 56 A41 dieselturboalimentat cu intercooling. Instalaţia specială este dotatăcu o pompă centrifugală de tip dual cu amorsare automatăprecum şi instalaţie de producere a spumei. Cantităţile desubstanţe de stingere avute la dispoziţie sunt :- apă : 5000 l;- spumant : 300l.

În această cea de a treia etapă perioadei postbelice, înRomânia s-au mai produs în număr foarte limitat (22buc.) autopompa cisternă cu tun APCT R 10215, care afost exportată şi în Cuba.