Pregătire pentru munca misionară – Lecţia 8

Fundaţia minunată a credinţei noastrePreşedintele Gordon B. HinckleyLiahona, nov. 2002, p. 78- 81

Declarăm fără echivoc că Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Domnul Isus Hristos, S- au arătat în persoană băiatului Joseph Smith…

Întreaga noastră putere se bazează pe veridicitatea acelei viziuni. Fie s- a întâmplat, fie nu s- a întâmplat. Dacă nu s- ar fi întâmplat, atunci această lucrare ar fi o fraudă. Dacă s- a întâmplat, atunci este cea mai importantă şi minunată lucrare de pe pământ.

Reflectaţi asupra ei, dragii mei fraţi şi dragile mele surori. Timp de secole, cerurile au rămas închise. Femei şi bărbaţi buni, şi nu puţini la număr, oameni într- adevăr minunaţi, au încercat să corecteze, să întărească şi să îmbunătăţească metodele lor de preaslăvire şi doctrina religiei lor. Îi onorez şi îi respect. Lumea este mult mai bună datorită acţiunilor lor cutezătoare. Chiar dacă eu cred că munca lor a fost inspirată, ea nu a bene-ficiat de deschiderea cerurilor, de apariţia Divinităţii.

Apoi, în anul 1820, a avut loc acea manifestare glorioasă ca răspuns la rugăciunea unui băiat care citise în Biblia familiei sale cuvintele lui Iacov: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s- o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată” (Iacov 1:5).

Pe această experienţă unică şi minunată se bazează veridicita-tea acestei Biserici.

În toată istoria religioasă consemnată, nu există nicio altă scriere care să se compare cu ea. Noul Testament relatează botezul lui Isus, când glasul lui Dumnezeu a fost auzit şi când Duhul Sfânt a coborât sub forma unui porumbel. Pe Muntele Schimbării la Faţă, Petru, Iacov şi Ioan L- au văzut pe Domnul schimbat la faţă înaintea lor. Ei au auzit glasul Tatălui, dar nu L- au văzut.

De ce amândoi, Tatăl şi Fiul, i S- au arătat unui băiat, unui sim-plu adolescent? Unul dintre motive este acela că Ei au venit să inaugureze cea mai minunată dispensaţie din toate timpurile, când toate dispensaţiile precedente trebuie să se adune şi să fie strânse într- una…

Instrumentul folosit în această lucrare a lui Dumnezeu a fost un băiat a cărui minte nu era confuză din cauza filosofiilor

oamenilor. Acea minte era proaspătă şi nu era instruită în tradiţiile acelor vremuri.

Este uşor de înţeles de ce oamenii nu acceptă această relatare. Este mai presus de orice înţelegere. Şi, totuşi, este atât de normală. Cei care sunt familiari cu Vechiul Testament recunosc că Iehova S- a arătat profeţilor care au trăit în acele vremuri relativ simple. Au ei vreun motiv legitim de a nega necesitatea unei apariţii a lui Dumnezeu din Ceruri şi a Fiului Său înviat în această perioadă foarte complexă a istoriei lumii?

Despre faptul că Ei S- au arătat, Amândoi, că Joseph I- a văzut în slava Lor strălucitoare, că Ei i- au vorbit şi că el a auzit şi consemnat cuvintele Lor, despre aceste lucruri remarcabile noi depunem mărturie.

Am cunoscut un aşa- zis intelectual care a spus că Biserica a fost prinsă în capcană de propria istorie. Răspunsul meu a fost că, fără acea istorie, noi nu avem nimic. Veridicitatea acelui unic, singular şi remarcabil eveniment este cea mai impor-tantă parte a credinţei noastre.

Dar această viziune glorioasă a fost doar începutul unei serii de manifestări care constituie istoria de început a acestei lucrări.

Ca şi cum acea viziune nu ar fi fost suficientă pentru a con-firma personalitatea şi realitatea Mântuitorului omenirii, a urmat apariţia Cărţii lui Mormon. Iată ceva ce un om poate ţine în mâinile lui, ce poate pipăi. O poate citi. Se poate ruga în legătură cu ea, căci ea conţine o promisiune conform căreia Duhul Sfânt îi va face cunoscută veridicitatea dacă acea măr-turie este căutată prin intermediul rugăciunii…

Apoi, a urmat restaurarea preoţiei, mai întâi a celei aaronice sub mâinile lui Ioan Botezătorul, care L- a botezat pe Isus în Iordan.

Apoi, au venit Petru, Iacov şi Ioan, apostoli ai Domnului, care au conferit în această epocă ceea ce ei primiseră de la Învăţătorul alături de care au mers, chiar „cheile Împărăţiei cerurilor”, cu autoritatea de a lega în ceruri ceea ce ei legau pe pământ. (Vezi Matei 16:19.)

După aceea, a urmat încredinţarea altor chei ale preoţiei de către Moise, Elias şi Ilie.

Gândiţi- vă la aceasta, dragii mei fraţi şi dragile mele surori. Gândiţi- vă la această minune.

Aceasta este Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Noi, ca oameni, suntem sfinţi din zilele din urmă. Depunem mărturie că cerurile au fost deschise, că vălul a fost tras, că Dumnezeu a vorbit şi că Isus Hristos Însuşi S- a arătat, pentru ca apoi să se ofere autoritatea divină.

Depunem mărturie că cerurile au fost deschise, că vălul a fost tras, că Dumnezeu a vorbit şi că Isus Hristos Însuşi S- a arătat.

© 2

015

INTE

LLEC

TUAL

RES

ERVE

, INC

. TO

ATE

DREP

TURI

LE R

EZER

VATE

.