principii de conduita antistres si abordari cognitiv comportamentale in depresie

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Principii de conduita antistres si abordari cognitiv comportamentale

in depresie

ABORDARI COGNITIV – COMPORTAMENTALE IN

DEPRESIE SI PRINCIPII DE CONDUITA ANTISTRES

INTRODUCERE

Un numar de oameni din ce in ce mai mare sufera de tulburari depresive. Costurile

economice pentru tratarea acestei tulburari sunt destul de ridicate, dar suferinta caracteristica

depresiei nu poate fi estimata. Simptomele depresive invalideaza functionarea normala a

persoanei, producand durere si suferinta nu numai celor care se confrunta cu aceasta

tulburarea serioasa, ci si celor din anturajul acestora. Depresiile majore deterioreaza

atmosfera familiala si activitatea profesionala

Cei mai multi oameni depresivi nu cauta nici un fel de ajutor cu toate ca majoritatea -

chiar si cei a caror depresie este extrem de severa - poate fi ajutata. Multumita anilor de

cercetari, in prezent exista noi medicamente si terapii psihosociale (terapia cognitiv-

comportamentala, terapia interpersonala etc.) care usureaza suferinta provocata de depresie.

Din pacate, multe persoane nu vor sa recunoasca faptul ca depresia constituie o tulburarea

tratabila. Daca esti de parere ca o persoana apropiata tie este un depresiv nediagnosticat,

informatiile de mai jos te vor ajuta sa urmezi pasii care-i pot salva viata. Ce este tulburarea

depresiva? Tulburarea depresiva este o boala care afecteaza corpul, starea de spirit si

gandurile. Ea influenteaza modul in care o persoana mananca, altereaza somnul, modifica

maniera de percepere a celor din jur si a persoanei in cauza. Mare atentie pentru a nu

confunda depresia cu o melancolie temporara. Persoanele care prezinta simptomele

caracteristice depresiei nu se pot vindeca imediat chiar daca isi doresc acest lucru. Fara a

urma un tratament specific formei depresive cu care se confrunta, oamenii isi prelungesc

durerea si suferinta cu saptamani, luni si chiar ani. Un tratament corespunzator poate ajuta

Pagina 1 din 83

http://www.topsanatate.ro/


foarte multi oameni depresivi.

A doua problema tratata in lucrarea de fata se refera la stresul psihic. Desi este

conditionat psihic stresul are severe repercursiuni asupra fizicului. Pe cat posibil trebuie sa

incercam sa il evitam, chiar daca pretul este de a ne schimba, de a renunta la cele mai dragi

vise pe care le avem.

Reducerea stresului este dificila, intrucat ea tine de inlaturarea situatiilor tensionate pe

care le traim. Si asta este destul de dificil cand avem atatea responsabilitati carora trebuie sa

le facem fata. Din aceasta cauza poate cea mai buna abordare nu este de a schimba mediul

extern, ci de a ne insusi abilitatea comportamentala de a reactiona pozitiv la ceea ce ni se

intampla.

Porneste de la identificarea surselor de stres. Adesea este destul de dificil sa iti dai seama care

sunt evenimentele care iti provoaca anxietate, dar daca esti atent mai multe zile la rand vei

putea sa le identifici. Apoi vezi daca poti modifica acele circumstante sau daca poti sa le

eviti.

CAPITOLUL I

DEPRESIA / TULBURARILE DEPRESIVE

1. Dimensiunile problemei

Depresia afecteaza mai mult de 17 millioane de oameni in SUA si este de multe ori

denumita “gripa” psihiatriei. De multe ori auzim persoane ce spun:” Sunt deprimat”, dar

depresia manifesta clinic difera de ceea ce numim o stare de suparare. Depresia dureaza mai

mult (cel putin doua saptamani) si afecteaza mai mult decat dispozitia individului. Nu este

ceva de care poti scapa ori de cate ori vrei tu.

Exista mai multe forme clinice de depresie:

Depresia majora (simptomele dureaza mai mult de doua saptamani),

Distimia (depresie cronica),

Tulburarea bipolara sau boala maniaco-depresiva (existenta de episoade depresive si

maniacale),

Depresia asociata unui anumit sezon (depresie ce se instaleaza doar iarna).

Pagina 2 din 83


Episoadele depresive pot fi:

• unice:

» episod depresiv uşor

» episod depresiv moderat

» episod depresiv sever, fără simptome psihotice

» episod depresiv sever, cu simptome psihotice

• recurente:

» tulburare depresivă recurentă, episod actual uşor

» tulburare depresivă recurentă, episod actual moderat

» tulburare depresivă recurentă, episod actual sever, cu simptome psihotice

» tulburare depresivă recurentă, în prezent în remisiune

Din motive ce nu sunt complet elucidate, depresia afecteaza mai mult femeile decat

barbatii (aproximativ 2:1). Cercetatorii au emis mai multe ipoteze pentru a explica aceasta

repartitie inegala pe sexe. Una dintre aceasta se bazeaza pe ideea ca este mai probabil ca

femeile sa mearga la medic atunci cand se instaleaza o stare depresiva si astfel ele sunt mai

usor de diagnosticat. Intr-un studiu aplicat unor studenti, acestora li s-a cerut sa bifeze dintr-o

lista acele lucruri pe care le-ar face ei daca ar fi deprimati. Barbatii au raspuns mai frecvent: “

Evit sa ma gandesc la motivele pentru care sunt deprimat”, “ Fac o activitate fizica” sau

“Practic un sport”. Femeile au raspuns mai frecvent: “ Incerc sa aflu cauzele depresiei mele”,

“Impartasesc sentimentele mele cu alte persoane” sau “Plang pentru a mai reduce din

tensiune”. Cu alte cuvinte, barbatii incearca sa-si detaseze atentia de la o stare depresiva, pe

cand femeile tind sa-si concentreze toata atentia asupra ei.

Majoritatea persoanelor cu tentative de suicid sufera de depresie. In grupa de varsta

18-24 de ani, suicidul este a treia cuza de deces. Simptomele depresiei manifeste clinic se

instaleaza la inceputul varstei adulte. Pe langa o dispozitie depresiva, simptomele acestei

afectiuni mai includ:

Modificarea apetitului cu o crestere/scadere semnificativa in greutate

Modificarea somnului (prea mult sau prea putin)

Scaderea interesului pentru viata

Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii

Stare de slabiciune

Sentimente de vina nejustificate

Pagina 3 din 83


Ganduri legate de moarte si suicid

Modificari fiziologice (cefalee sau constipatie)

Aproximativ 80% pana la 90% dintre pacienti isi vor imbunatati semnificativ starea

in urma tratamentului, in conditiile in care aproximativ toti cei ce urmeaza un asemenea

tratament vor simti o ameliorare a simptomelor. Tratamentul depresiei se poate compune din

psihoterapie (de grup sau individuala) si medicatie. Psihoterapia este realizata de personal

specializat - psihologi sau psihiatri.

Toate antidepresivele utilizate in mod frecvent sunt eficiente pentru depresia

manifesta clinic. Nu determina dependenta, dar necesita o anumita perioada pentru ca efectul

sa se instaleze (in medie 2 saptamani). Sunt medicamente sigure si bine tolerate in general.

Anumite efecte secundare, atunci cand se instaleaza, sunt usoare si tranzitorii. Ori de cate ori

se alege o medicatie antidepresiva, trebuie sa se faca un raport risc/beneficiu - efectele

secundare trebuiesc comparate cu riscurile bolii. Intreaba-ti medicul despre efectele

secundare ale medicatiei pe care ti-o prescrie si nu lua medicamente antidepresive fara avizul

medicului.

Exista numeroase tipuri de medicamente antidepresive . Pe care ar trebui sa il folosesc

(cand sa-l folesesc)? Decizia de a folosi un medicament revine in cele din urma pacientului.

Aceasta este luata in urma consultarii cu medicul.

O clasa de medicamente des utilizata in tratamentul depresiei este cea a inhibitorilor

de recaptare a serotoninei. Aceste medicamente modifica nivelele de serotonina din creier.

Toate medicamentele din aceasta clasa au acelasi mecanism de actiune; diferenta

consta in rectiile adverse pe care le produc. Aceste medicamente sunt utilizate in special in

tratamentul depresiei, dar sunt utile si in tratamentulaltor afectiuni : tulburari anxioase

(tulburarea obsesiv -compulsiva sau atacurile de panica) si conditii asociate cu durere

cronica.

Marea majoritate a tulburarilor psihiatrice raspund la tratamentul medicamentos.

Exista si alte tratamente non-medicamentoase (cum ar fi psihoterapia) pentru aceste afectiuni.

Aceste terapii pot fi combinate. In general, medicatia antidepresiva este sigura si bine

tolerata. Printre reactiile adverse amintim greata, uscaciunea gurii, sedare, cefalee, agitatie,

disfunctie sexuala. De cele mai multe ori, efectele secundare, daca se instaleaza, sunt usoare

si tranzitorii. Riscul trebuie raportat intotdeuna la beneficiul medicatiei, in conditiile in care o

boala ca depresia poate avea complicatii letale (suicidul).

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete

Pagina 4 din 83


sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un

simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei,

depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra

capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate.

Generalitati

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete

sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un

simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei,

depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra

capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate.

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt “daramati” pentru o

perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul

in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi

continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in

cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a

deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie,

persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua

activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea

unui tratament sunt esentiale. Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta

ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect

de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare.

Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica.

Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie

severa.

2. Manifestari clinice - Simptome

Persoana care are depresie se poate simti lipsita de speranta si trista sau nu mai poate

simti placere in aproape nimic din ceea ce face. Se poate simti “daramanta” sau descurajata,

plange usor. De asemenea poate fi irascibila sau anxioasa sau poate avea un nivel scazut de

energie. Adeseori simptomele depresiei pot fi subtile la inceput. Poate fi dificil de recunoscut

ca simptomele pot avea legatura intre ele si ca persoana respectiva ar putea avea depresie.

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:

- tristetea sau lipsa de speranta

- pierderea interesului sau a placerii in efectuarea majoritatii activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:

Pagina 5 din 83


- pierderea sau luarea in greutate din cauza modificarilor in apetitul alimentar;

- cresterea sau diminuarea nevoii de somn;

- sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit, sau din contra sentimentul ca

orice miscare necesita un mare efort;

- senzatie de oboseala in tot timpul;

- sentimente de vinovatie sau de devalorizare fara un motiv aparent;

- ganduri recurente de moarte sau de suicid;

In cazul in care o persoana prezinta cel putin cinci din aceste simptome pentru o

perioada de 2 saptamani sau mai lunga, si daca unul din aceste simptome este fie tristetea, fie

pierderea interesului, persoana respectiva este diagnosticata cu depresie majora. Totusi, chiar

daca sunt prezente mai putin de cinci simptome, poate fi vorba de o depresie si este nevoie de

administrarea unui tratament.

In cazul in care sunt prezente 2 pana la 4 simptome pe o perioada de cel putin 2 ani (la copii –

1 an), poate fi vorba de o forma de depresie pe termen indelungat, numita tulburarea

distimica (distimia). Numeroase femei pot avea modificari ale dispozitiei inainte de

menstruatie. Simptome premenstruale fizice si emotionale care interfera cu relatiile

interpersonale sau cu responsabilitatile cotidiene sunt cunoscute sub denumirea de sindrom

premenstrual (SPM). Totusi, femeile care prezinta simptome premenstruale fizice si

emotionale care interfera serios cu viata cotidiana pot avea o forma de depresie, denumita

tulburare premenstruala disforica.

Consultul de specialitate

Este indicat sa se cheme imediat o ambulanta (961) sau un serviciu de interventie

rapida in cazul in care o persoana:

- nu se poate abtine de la a se vatama pe sine sau pe altcineva ;

- aude voci;

- a avut sau are o tentativa de suicid sau prezinta semne prevestitoare de suicid, cum ar fi

faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea unei alte persoane;

- prezinta semne de detasare de realitate (psihoza);

- consuma alcool in cantitate exagerata sau droguri.

Multi medici, de obicei generalisti, consulta persoane care prezinta simptome generale

care pot fi dificil de atribuit unei depresii.

Aceste simptome, care apar in mod frecvent in depresie, pot fi:

- dureri de cap si alte dureri cu diferite localizari;

- probleme digestive, inclusiv constipatie si diaree;

Pagina 6 din 83


- pierderea interesului in activitatea sexuala sau incapacitatea de a mai avea o viata sexuala

activa;

- sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident;

- autoacuzarea sau acuzarea altora pentru starea de depresie;

- lipsa miscarii sau a vorbirii timp de ore intregi;

Alte simptome de depresie pot fi:

- mancatul excesiv si castigul in greutate, care apar mai frecvent decat pierderea poftei

de mancare;

- cresterea duratei de somn, mai frecventa decat insomnia;

- plans facil, manie, stare generala proasta, impreuna cu anxietate si stare de tensiune

interioara;

- uneori, o senzatie de ingreunare a bratelor sau a picioarelor;

- sensibilitate excesiva la rejectie (respingere).

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta, si cei mai in varsta

care prezinta simptome de depresie trebuie sa inceapa un tratament cat mai curand posibil.

Depresia la varstnici poate duce la aparitia unei stari de confuzie sau a uitarii (Atentie! Unele

medicamente pot provoca de asemenea aparitia acestor simptome). De asemenea, depresia a

fost identificata ca fiind un factor de risc semnificativ de deces la persoanele varstnice care au

afectiuni cardiace. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de

avertizare ale depresiei, pentru ca persoana respectiva sa poata primi un tratament

corespunzator cat mai devreme posibil.

Simptomele depresiei sunt adesea subtile la inceput. Poate fi greu de recunoscut ca aceste

simptome pot avea legatura intre ele si ca ele pot fi datorate unei depresii.

La copii si la adolescenti simptomele depresiei sunt uneori diferite decat cele aparute la

adulti, ceea ca face ca diagnosticarea si inceperea unui tratament sa fie mai dificile.

Depresia poate duce la suicid.

Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifica cu varsta:

- semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi preocuparea in

legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recenta a unei relatii;

- semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include abuzul de alcool sau de alta

substanta, pierderea recenta a slujbei sau divortul;

- semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde moartea recenta a partenerului

de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.

Expectativa vigilenta

Pagina 7 din 83


Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care persoana respectiva si doctorul

curant observa simptomele fara sa se administreze un tratament medicamentos.

Expectativa vigilenta poate fi adecvata in cazul in care sunt prezente trairi de tristete,

suparare sau melancolie. Totusi, daca simptomele nu se amelioreaza dupa 2 saptamani, se

recomanda discutarea cu doctorul.

3. Cauze si factori de risc

Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.

Expertii considera ca apariritia depresie este conditionata de urmatorii factori: predispozitia

genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de

medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din

creier, denumite neurotransmitatori

Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:

- unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii;

de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit;

- tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al gladei tiroide sau suprarenale;

- dezechilibre chimice, precum dezechilibrele in nivelurile sanguine ale calciului sau

nivelurile scazute ale fierului (anemia);

- afectiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul

- infectiile, cum ar fi infectiile virale sau infectiile ficatului sau ale creierului

- factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi

- factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave

proprii sau ale unei persoane apropiate.

- varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori

depresie

- presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta

- consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substanta

- sindromul premenstrual cronic

- menopauza

- durerea cronica

- stresul

- oboseala

- nasterea recenta.

Una din situatiile enumerate mau sus care poate provoca depresia este menopauza la

care ne vom referi in continuare.

Pagina 8 din 83


Secretia hormonala ovarina incepe sa scada, oricand dupa varsta de 40 de ani.

Menstruatia devine neregulata si in final se opreste. Estrogenul are un rol important in multe

procese, cum ar fi reglarea temperaturii corpului, formarea osoasa si echilibrul membranelor

mucoase ale vaginului. Scaderea nivelului de estrogen este responsabila de cele mai multe

simptome ale menopauzei. Scaderea nivelului seric de estrogen este mult mai brusca la

femeile carora ovarele le-au fost extirpate chirurgical. Simptomele apar la scurt timp dupa

interventia chirurgicala. Multe femei se adapteaza usor la aceste modificari, dar cele mai

multe au unul sau mai multe din urmatoarele simptome.

Simptome frecvente:

- bufeuri de caldura, datorita scaderii nivelului de estrogen care regleaza temperatura;

- pertubarea somnului, in general datorata aparitiei bufeurilor de caldura noaptea,

intrerupandu-se somnul profund;

- modificari ale dispozitiei, datorate insomniilor; alte cauze pote fi datorate

modificarilor aparuta in familie (copiii sunt la varsta la care se muta de acasa, partenerii sunt

ocupati cu serviciul, decizii in ceea ce priveste mentinerea locului de munca sau schimbarea

lui etc);

- uscaciune vaginala, datorita scaderii nivelului de estrogen, determinand subtierea

peretilor vaginali; poate apare dispareunie (dureri la contact sexual) si cresterea frecventei

infectiilor vaginale;

- scaderea apetitului sexual, frecvent relatat de femei de toate varstele; motivul nu este

bine cunoscut; oboseala, problemele de cuplu si consumul de alcool contribuie cu siguranta la

aparitia acestui simptom;

- tulburari de memorie, frecvent relatate; motivul este necunoscut.

Alte efecte

Riscul pentru osteoporoza - estrogenul joaca un rol important in prevenirea

osteoporozei; in timp, scaderea densitatii osoase determina fracturi osoase, cel mai frecvent la

nivelul vertebrelor, soldului si articulatiei radiocarpiana (articulatia mainii).

Alte modificari – scaderea elasticitatii tesuturilor, muschilor, ligamentelor,

modificarea aspectului sanilor; toate acestea sunt foarte greu de acceptat de o femeie.

Cum pot fi ajutate femeile in perioada menopauzei?

Femeile ar trebui sa beneficieze de suportul partenerilor. Un pas inainte este

Pagina 9 din 83


intelegerea cauzei fiziologice a modificarilor prin care trece femeia in aceasta perioada. Alte

moduri de a le ajuta presupun:

- Incurajarea discutiilor despre tulburarile aparute. Comunicarea deschisa este cheia

unei bune relatii.

- Discutia despre alegerea unei metode contraceptive; chiar si dupa mai multe luni de

amenoree, femeile au sanse de 50% sa ovuleze. Pentru siguranta, trebuie folosita o metoda

contraceptiv timp de un an de la amenoree. Exista motive de sanatate pentru care sarcina

trebuie evitata. Riscul de anomalii ale fatului creste cu inaintarea in varsta.

- Intelegerea motivului pentru care contactul sexual este necomfortabil, chiar dureros.

Femeile si barbatii ajung la orgasm mai tarziu decat inainte. Poate fi necesar un contact

sexual prelungit. Lubrifiantele pot fi folositoare. Uleiurile vegetale pot fi de un real ajutor -

printre acestea se gaseste si uleiul de masline care nu este scump si este folositor. Uleiurile nu

trebuie folosite cu prezervative pentru ca le scade eficienta. Cremele de fata sau vaselina

trebuie evitate pentru ca determina iritatia mucoasei vaginale.

- Sprijinirea unui regim de viata sanatos. O dieta echilibrata, mai putina cafea,

scaderea consumului de sare, toate acestea fac parte din acest regim. Exercitiile fizice si

repausul adecvat sunt foarte importante pentru evitarea stresului.

- Unele femei au nevoie de ajutor in decizia de a initia substitutia hormonala sau nu.

Intelegerea beneficiilor si riscurilor sunt importante atat pentru femei cat si pentru barbati.

- Iubirea si comunicarea sunt foarte importante pentru a trece mai usor prin aceasta

perioada de tranzitie dificila pentru femeie.

Situatii in care menopauza trebuie luata in calcul

In menopauza fiziologica, dupa ce menstruatia devine neregulata si apoi se

opreste, ovarele produc din ce in ce mai putin estrogen (hormon feminin). Aceasta modificare

are loc pe o perioada de 5-7 ani, de obicei intre varsta de 45 si 55 de ani.

In menopauza chirurgicala (extirparea ovarelor), secretia hormonala este brusc

intrerupta. In ambele cazuri, rezultatul deficitul de estrogen. Unele femei nu au nici un fel de

simptome, in timp ce altele au o varietate larga. Cele mai frecvente simptome sunt bufeurile

de caldura, tulburarile dispozitiei, insomniile, uscaciunea vaginala si infectiile urinare. Aceste

simptome, riscurile si beneficiile tratamentului de substitutie hormonala si tratamentele

alternative vor fi discutate in continuare.

Substitutia pe termen lung versus substitutia pe termen scurt

Pagina 10 din 83


Multe femei decid sa foloseasca substitutia hormonala pentru a controla

simptomele, dar nu pentru o perioada de mai putin de 5 ani. Nu exista nici un studiu care sa

demonstreze ca substitutia pe termen scurt (mai putin de 5 ani) creste riscul cancerului

mamar, un cancer frecvent. Nu exista in schimb nici beneficii pe termen lung. De exemplu,

pentru a preveni osteoporoza este necesara substitutia pe mai mult de 5 ani.

Substitutia cu estrogen creste riscul trombozei venoase si trombozei pulmonare.

Acest risc nu depinde de perioada substitutiei. Cu toate acestea, acest risc este relativ mic la

femeile sanatoase. La femeile cu afectiuni care ar favoriza trombozele venoase, nu este

recomandata terapia cu estrogeni. Riscul pentru afectiune biliare creste lent la femeile

substituite. Nici acest risc nu depinde de perioada substitutiei.

Simptome frecvente in perioada de menopauza si premenopauza

Bufeuri de caldura – Estrogenii previn, in cele mai multe cazuri, bufeurile de

caldura. Cand acestea dispar, somnul se imbunatateste. Un somn bun conduce la diminuarea

tulburarilor de dispozitie. In unele cazuri, bufeurile dispar de la sine, dar la multe femei

netratate persista multi ani.

Tulburari de dispozitie – Multe femei raporteaza tulburari ale dispozitiei, ca de

exemplu iritabilitate si depresia. In unele cazuri, acestea sunt rezultatul intreruperii somnului,

datorita bufeurilor de caldura, si se vor ameliora odata acestea tratate. Dar unele sunt cauzate

de modificarile stimulilor nervosi, datorate modificarilor hormonale de la menopauza. Daca

substitutia estrogenica nu amelioreaza aceste simptome, care pot fi chiar severe, trebuie avute

in vedere tratamente alternative (psihoterapie sau medicatie).

Tulburari urinare – Deficitul de estrgen poate detremina incontinenta urinara

(pierdere de urina asociata cu senzatia imperioasa de a urina) si infectii urinare recurente. In

cele mai multe cazuri incontinenta urinara are alte cauze. Adesea, se poate ameliora prin

exercitii Kegel regulate (exercitii ale muschilor pelvieni).

Uscaciune vaginala – Poate cauza jena subpubiana si dureri la contact sexual.

Estrogenii (orali sau cu administrare vaginala) amelioreaza aceste simptome.

Scaderea apetitului sexual – Este raportat de 1-3 femei de orice varsta. Cauzele

cele mai frecvente sunt problemele in relatia cu partenerul, oboseala, depresia sau anxietatea,

excesul de alcool sau consumul de droguri. Se stiu foarte putine despre cum pot influenta

hormonii sau circulatia sangvina apetitul sexual. Desi stim ca testosteronul este in cea mai

mare parte responsabil de apetitul sexual, nu stim sigur daca administrarea lor ar ajuta.

Tulburari de memorie – Multe femei relateaza tulburari de memorie. Nu se stie

Pagina 11 din 83


daca acestea se datoreaza unui de stil de viata haotic sau modificarilor hormonale. Unele

femei raporteaza ameliorari dupa administrarea estrogenului.

Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si sa isi piarda interesul in

activitatea sexuala.

Evolutia depresiei variaza de la o persoana la alta. Pot fi prezente simptome usoare

sau severe de depresie pentru o perioada indelungata de timp sau pentru o perioada scurta. Un

procent mic de persoane se simt depresive in marea majoritate a vietii lor; acestea necesita un

tratament de intretinere.

Majoritatea pesoanelor cu depresie pot fi tratate cu succes cu medicamente, consiliere

profesionala sau o combinatie a celor doua. Tulburarile depresive sunt clasificate in functie

de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa.

Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungata (depresie

cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot

avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica

(depresie dubla). In cazul unei depresii severe, poate fi necesara o internare intr-un spital

pentru o perioada scurta de timp, in special daca sunt prezente ganduri de sinucidere.

Deoarece depresia creste riscul de tentativa de suicid, persoana respectiva trebuie sa urmeze

imediat un tratament daca sunt prezente idei de autodistrugere.

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea

ca depresia sa revina iarasi la un anumit moment al vietii acelei persoane este mai mare decat

la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie.

Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod.

Boli asociate

Depresia poate contribui la dezvoltarea anumitor afectiuni, cum ar fi boala arterelor

coronare.

Persoanele depresive care au o afectiune cronica cum ar fi diabetul zaharat sau boala arterelor

coronare sufera mai mult din cauza simptomelor acestor afectiuni, au o capacitate mai scazuta

de functionare, prezinta o scadere a calitatii vietii si suporta costuri medicale mai mari.

Persoanele cu depresie au o probabilitate mai mica de a se autoingriji si acest lucru poate

duce la inrautatirea stariilor de sanatate. Uneori episoadele de depresie pot fi precedate sau

urmate de perioade de crestere a energiei (manie). Daca exista un ciclu de episoade depresive

si respectiv maniacale, este vorba de o afectiune care poarta numele de tulburare bipolara. In

cazul in care simptomele depresive apar numai in anumite anotimpuri din an, cum ar fi in

Pagina 12 din 83


lunile de toamna si de iarna, este o depresie sezoniera.

Factori de risc

Anumiti factori cresc riscul de depresie. Daca o persoana are o ruda de gradul intai,

cum ar fi tatal sau mama, cu depresie, riscul de aparitie a depresiei la persoana respectiva este

de pana la trei ori mai mare decat in populatia generala.

Daca a existat in trecut un episod de depresie, probabilitatea de a face din nou depresie este

mult mai mare.

Alti factori de risc pentru depresie sunt:

- afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare;

- o afectiune severa, continua (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul su durerea

cronica;

- probleme maritale;

- consumul de alcool sau de droguri;

- administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele

pentru indepartarea durerii sau steroizii;

- un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in

somaj. Acest lucru este valabil mai ales la varstnici, care pot avea multi factori stresanti

sociali, cum ar fi faptul de a deveni dependenti de altii pentru a fi ingrijiti;

- anumite conditii medicale generale, precum anemia sau afectiunile tiroidiene;

- o afectiune severa descoperita recent;

- o interventie chirurgicala recenta;

- un istoric de abuz sexual sau fizic in copilarie;

- o ingrijorare excesiva, constanta sau o anxietate excesiva;

- o tulburare de alimentatie;

- o tulburare anxioasa.

Factori de risc suplimentari pentru depresie la femei sunt:

- o nastere recenta;

- folosirea de anticonceptionale orale. Totusi, la unele femei, contraceptivele pot imbunatati

dispozitia;

- un istoric de tulburare disforica premenstruala (sindrom premenstrual sever).

4. Tratament

Primul ajutor

Primul pas pentru a primi ajutor este depasirea atitudinii negative. Multa lume

considera ca a cere ajutor e un semn de slabiciune. Greselile cele mai frecvente se fac in urma

Pagina 13 din 83


prezumtiilor ca de aceasta boala se scapa usor sau ca unii sunt prea batrani ca sa se mai

vindece. Incepeti prin a discuta cu medicul de familie, el o sa-si dea seama cel mai repede

care ar putea fi cauzele depresiei. Apoi adresati-va unui specialist. Familia si prietenii joaca

un rol important pe parcursul intregului tratament. E foarte important ca ei sa ofere tot

sprijinul persoanei afectate de depresie.

Tratamentul depresiei cuprinde de obicei administrarea de medicamente, unele forme

de consiliere profesionala (psihoterapie) sau o combinare a acestora. Este deosebit de

importanta stabilirea unei relatii terapeutice confortabile si de durata cu doctorul curant

pentru a se putea trata depresia.

Medicii specialisti care pot diagnostica si pot trata depresia sunt medicii psihiatri.

Diagnosticul de depresie mai poate fi pus si de:

- medicii internisti

- medicii de familie

Investigatii

Doctorul curant va face o anamneza (adica va pune intrebari in legatura cu starea

generala de sanatate) si va efectua o examinare fizica completa. De asemenea, el sau ea poate

recomanda si efectuarea unor teste precum:

- examene de laborator, pentru a se vedea daca simptomele nu sunt cauzate de

anumite afectiuni, precum o activitate scazuta a glandei tiroide (hipotiroidism) sau o anemie

- evaluarea starii de sanatate mentale, care implica un interviu cu un profesionist de sanatate

mentala (psihiatru)

- teste verbale sau scrise care pot detecta depresia.

Medicul psihiatru poate pune intrebari pentru a determina cat de mult este afectata

persoana respectiva de starea depresiva pe care o are, inclusiv daca au fost sau sunt prezente

idei de sinucidere. Daca a existat vreodata o perioada de veselie anormala (excesiva,

inadecvata), iritabilitate sau o senzatie de energie intensa care a durat 4 zile sau mai mult,

medicul trebuie informat asupra acestui lucru. Episoadele maniacale, sau episoadele mai

usoare hipomaniacale fac parte din tulburarea bipolara. Unele tipuri de medicamente

antidepresive pot agrava simptomele tulburarii bipolare, de aceea este foarte important ca

simptomele sa fie diagnosticate cu precizie. Atunci cand este consultat doctorul curant, este

important sa se discute cu acesta despre orice simptom care s-ar putea datora depresiei.

Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate.

De aceea trebuie ca medicii generalisti si medicii de familie sa puna intrebari de rutina legate

de depresie cu ocazia fiecarui consult efectuat.

Pagina 14 din 83


Tratamentul initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive,

consiliere terapeutica cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, sau o combinare a celor

doua modalitati de tratament.

Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficienta in cazul depresiei usoare sau

moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel mai probabil tratamentul

initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutica.

Internarea in spital poate fi necesara daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid,

ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane,

detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri

Uneori este nevoie de mai multe incercari de a se gasi medicamentul si tipul de psihoterapie

care sunt cele mai eficace la persoana respectiva.

Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele sa isi faca

efectul, desi de obicei ele actioneaza mai rapid.

De aceea este foarte important ca persoana cu depresie sa colaboreze cu doctorul curant

pentru a gasi impreuna cel mai bun tratament.

La o femeie care a nascut de curand, invatarea strategiilor de a face fata depresiei

poastpartum poate ajuta la dobandirea mai rapida a vindecarii.

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament

pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte

modalitati de tratament, sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome

psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o

stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoaca o scurta convulsie.

Se considera ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice

cerebrale, numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratamentul de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a

simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioada de cel putin 7 pana la 15

luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere.

De asemenea, tratamentul de intrtinere mai cuprinde si:

- o dieta alimentara echilibrata

- evitarea consumului de alcool

- efectuarea de exercitii fizice in mod regulat

- somn odihnitor.

Pagina 15 din 83


Daca este prezenta si o alta afectiune in afara de depresie, este necesara continuarea

tratamentului si pentru acea afectiune. Depresia poate fi insotita si de alte tulburari ale

dispozitiei, precum anxietatea si tulburarile anxioase, psihoza sau simptome maniacale.

Tratamentul in cazul agravarii

In cazul in care depresia se agraveaza la o persoana care urmeaza doar consiliere

terapeutica, se poate adauga un medicament antidepresiv.

Datele obtinute din experienta arata ca, in cazul depresiei severe, adaugarea de medicamente

la consilierea terapeutica este mai eficienta decat utilizarea doar psihoterapiei. La persoanele

cu depresie recurenta poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot

restul vietii.

Daca depresia se agraveaza in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament

medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui

administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.

S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficienta

pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.

ECT trebuie sa fie continuata cu tratament medicamentos si consiliere, deoarece

reaparitia simptomelor este frecventa.

In cazul in care simptomele depresive se accentueaza, este esential ca persoana

respectiva sa discute cu doctorul pentru a se gasi tratamentul eficient.

Depresia majora poate fi un factor de risc in dezvoltarea afectiunilor cardiace precum boala

arterelor coronare sau infarctul miocardic.

Totusi, cel mai mare pericol al depresiei este suicidul. Aproximativ 15% din persoanele cu

depresie mor prin suicid.

De retinut!

Avertizarile Asociatiei de Administrare a Medicamentelor si a Alimentelor din Statele

Unite (Food and Drug Administration, FDA) cuprind:

un avertisment vizavi de legatura intre medicamentele antidepresive si riscul de suicid. FDA

nu recomanda incetarea administrarii de antidepresive, dar recomanda o atentie speciala la

semnele ce prevestesc suicidul in cazul persoanelor aflate in tratament. Acest lucru este

deosebit de important in special la inceputul tratamentului sau la modificarea

dozelor.Administrarea acestui medicament in primele 12 saptamani de sarcina poate creste

riscul de aparitie a defectelor fetale.

Oricine poate face depresie, indiferent de varsta, rasa sau statut social. O persoana la fiecare

10 care solicita un consult medical are depresie, dar adeseori aceasta este trecuta cu vederea,

Pagina 16 din 83


astfel incat in aproximativ jumatate din aceste cazuri nu este recunoascuta, si prin urmare nu

este tratata.

Netratata, depresia poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de

suicid. Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament profesional. In

multe cazuri, atunci cand persoanele afectate de depresie cauta un tratament, medicii

generalisti atribuie simptomele unor altor afectiuni, mai ales daca aceste simptome nu sunt

foarte clar conturate. Persoana afectata poate sa nu realizeze ca are o depresie sau se poate

simti jenata, astfel ca nu cauta un tratament. Totusi, este foarte important sa se incerce sa se

caute un tratament atunci cand exista suspiciunea ca o persoana draga ar putea avea depresie.

Cu cat tratamentul este inceput mai devreme, cu atat sunt sanse mai mari pentru o

vindecare rapida si completa, de asemenea este importanta prevenirea recaderii.

Depresia nu este normala la nici o varsta, iar tratamentul este important.

- depresia este adeseori subdiagnosticata la copii, la adolescenti si la varstnici. La

copii si adolescenti, depresia poate fi gresit interpretata ca variatii ale dispozitiei datorate

modificarilor hormonale

- persoanele varstnice pot considera ca este firesc sa se simta deprimati odata cu inaintarea in

varsta.

Depresia trebuie identificata si tratata cat mai devreme pentru a se amana cat mai mult

posibil apelarea la serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu. Riscul de deces datorat

depresiei creste semnificativ in timpul primului an in care o persoana in varsta beneficiaza de

serviciile de nursing (de ingrijire) la domiciliu.

Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei poate fi

extrem de important, in special in cazul copiilor, adolescentilor si a varstnicilor. Uneori

parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot deveni si ei la randul lor depresivi si pot

necesita un tratament.

Femeile care au nascut de curand sunt sfatuite sa invete din timp cum sa faca fata depresiei

poastpartum; acest lucru le poate ajuta sa se vindece mai repede si sa previna aparitia unei

probleme mai severe si mai de durata legate de depresia postpartum.

Profilaxie

Desi este posibil ca o persoana sa nu poata preveni aparitia unui prim episod de

depresie, se poate preveni aparitia unei recurente (recadere) sau a unei agravari a simptomelor

prin:

luarea cu regularitate a medicamentelor, asa cum au fost ele prescrise. Adeseori

depresia reapare deoarece tratamentul antidepresiv este oprit prea devreme sau nu este luat

Pagina 17 din 83


asa cum a fost prescris de medicul psihiatru .

- continuarea administrarii medicatiei pentru cel putin 7 pana la 15 luni de la ameliorarea

simptomelor. Luarea in continuare a medicamentelor chiar si dupa ce persoana respectiva a

inceput sa se simta mai bine ajuta la prevenirea reaparitiei simptomelor depresive .

- continuarea terapiei cognitiv-comportamentale chiar si dupa ce tratamentul medicamentos a

fost oprit. Cercetatorii au demonstrat ca persoanele care au continuat sa faca acest tip de

consiliere terapeutica inca 2 ani de zile de la oprirea medicamentelor au avut o rata mai mica

de recadere

- dieta alimentara echilibrata.

- exercitii fizice efectuate cu regularitate;

- cautarea imediata a unui tratament atunci cand persoana respectiva incepe sa observe ca

apar noi simptome de depresie sau ca cele prezente se accentueaza, precum ar fi trairile de

lipsa de speranta sau tristete sau pierderea interesului sau a placerii in majoritatea

activitatilor;

- mentinerea unui program regulat de somn;

- evitarea consumului de alcool sau de droguri.

Este dificil sa se poata preveni toate recaderile depresiei. Totusi, persoana respectiva

poate reusi sa previna aparitia sau sa reduca severitatea unor episoade viitoare. In cazul in

care urmeaza un tratament de intretinere cu o doza minima eficace de antidepresiv, trebuie sa

se asigure ca ia toate medicamentele asa cum au fost ele presrise de doctorul curant. Este

important sa nu renunte la sedintele de consiliere. De asemenea este important sa apeleze la

ajutor atunci cand observa ca apar primele simptome de depresie, in special daca episoadele

depresive sunt de regula moderate sau severe.

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

In timp ce psihoterapia si medicamentele antidepresive sunt cele mai eficiente

tratamente pentru depresie, tratamentul ambulator este de asemenea important.

Sunt mai multi pasi pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul

unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:

- sa stabileasca teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de

responsabilitate;

- sa imparta sarcinile mari in unele mai mici, pe care sa le efectueze treptat, dupa ce a stabilit

mai intai prioritatile;

- sa faca atat cat poate face, atunci cand este in stare;

- sa amane luarea deciziilor majore de viata (ca de exemplu schimbarea profesiei, mutarea in

Pagina 18 din 83


alta casa sau casatoria sau divortul) atunci cand sunt intr-o perioada de depresie;

- sa incerce sa isi impartsesca sentimentele cu cineva. De obicei este mai bine decat sa se

izoleze sau sa fie secretoasa ;

- sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa ii ajute ;

- chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de

alt tip;

- sa faca cu regularitate exercitii fizice ;

- sa aiba o alimentatie echilibrata. In cazul in care pofta de mancare lipseste, sa consume mai

degraba gustari mici cantitativ decat portii mari de mancare

- sa aiba un somn corespunzator. Daca sunt prezente tulburari ale somnului se recomanda:

- sa mearga la culcare la aceeasi ora in fiecare seara si, mai important, sa se scoale la

aceeasi ora in fiecare dimineata

- sa aiba un dormitor intunecos si ferit de zgomote

- sa nu face exercitii fizice dupa ora 17.00

- sa evite consumul de bauturi cofeinizate dupa ora 17.00

- se evite folosirea de medicamente pentru somn neprescrise de doctor sau consumul de

alcool, deoarece acestea pot provoca un somn neodihnitor si pot interactiona cu

medicamentele antidepresive

- sa aiba rabdare au propria persoana. Sa isi aminteasca si sa isi spuna ca depresia nu este din

cauza ei si ca nu poate fi depasita doar cu propria vointa. Ca tratamentul este necesar in cazul

depresiei, la fel ca in orice alta afectiune

- sa incerce sa aiba mereu o atitudine pozitiva, optimista. Sa isi aminteasca si sa isi spuna ca

este nevoie de timp pana va incepe sa se simta mai bine si ca dispozitia se va ameliora treptat,

putin cate putin.

In comparatie cu alte afectiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai favorabile

rezultate.

Medicamentele utilizate in tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice,

modulatori ai recaptarii serotoninei si inhibitori ai metabolizarii serotoninei sau altor

mediatori.

Durata tratamentului este de cel putin 5-8 saptamani; daca rezultatele la tratament sunt bune,

este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar mai mult timp (6 luni sau

mai mult), pentru a preveni revenirea simptomelor.

Medicul psihiatru tine cont, in stabilirea tratamentului, nu doar de trasaturile particulare ale

afectiunii pacientului, dar si de varsta si sexul pacientului, de debutul afectiunii, de raspunsul

Pagina 19 din 83


individual la tratament, de eventualele afectiuni asociate.

Exista multe metode de psihoterapie, dar ele se bazeaza pe atentia si suportul acordat

pacientului la nevoie. Constientizarea, suportul si sfatul venite de la o persoana disponibila

asigura cele mai bune rezultate.

Pacientul poate fi deasemenea asistat in ceea ce priveste solutionarea problemelor sale

sociale. Pacientii au nevoie de suportul celor apropiati, daca conflictele in familie si

instabilitatea sociala sunt principalii factori care ar putea grabi vindecarea.

Activitatea fizica este deasemenea benefica pentru imbunatatirea dispozitiei. Efortul

fizic poate determina eliberarea de substante naturale - endorfine. Efectele endorfinelor sunt

similare cu cele ale preparatelor antidepresive sau neuroleptice.

Pe de o parte psihoterapia ajuta oamenii sa depaseasca anumite traume provocate de

schimbari majore in viata. Acest lucru se poate intampla in aproximativ 20 de saptamani de

terapie. Pe e alta parte sunt antidepresivele. Aceste medicamente imbunatatesc somnul si

apetitul, cresc puterea de concentrare si buna dispozitie. Acestea trebuie luate pe o perioada

cuprinsa intre 4 si 12 saptamani pentru ca primele semne de insanatosire sa fie vizibile.

Uneori tratamentul se poate intinde pe 6 luni sau mult dupa ce simptomele nu mai

sunt prezente. Vestea bună este că depresia poate fi tratată. Din nefericire însă, foarte mulţi

oameni ignoră simptomele acetei boli şi ezită să caute ajutor. Dacă crezi că suferi de depresie,

adresează-te medicului de familie şi acesta te va ajuta să găseşti un tratament adecvat.

Cele mai obisnuite tratamente sunt:

- Medicamente care ajută la corectarea dezechilibrelor chimice din creier

- Consilierea efectuată de un specialist psiholog, psihiatru sau neurolog

- Tratament medicamentos plus consiliere şi ajutarea pacientului să facă faţă

problemelor şi crizelor vieţii, dependenţei de alcool/droguri şi altor probleme care se asociază

adeseori cu depresia.

Unele cărţi îi ajută pe pacienţă să înţeleagă mai bine şi să incorporeze armonios

elementele sănătăţii mintale în viaţa lor. Biblia, studiată în profunzime, este extrem de utilă în

acest sens.

Grupele şi cercurile de suport conduse de specialişti competenţi în managementul

depresiei pot fi foarte utile şi eficiente. Identificarea gândurilor exagerat de negative sau de

auto-critice şi dezvoltarea unor atitudini mai realiste, de acceptare de sine. Fărâmiţarea

problemelor copleşitoare din prezent în componente mai mici şi identificarea unor paşi

concreţi de soluţionare a lor. Cereţi ajutor de la alţi membri ai familiei, medic, consilier, preot

sau pastor. Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos în pas vioi timp de 30-45 de

Pagina 20 din 83


minute zilnic. S-a demonstrat, prin numeroase studii, că activitatea fizică regulată este

eficientă în prevenirea şi tratamentul depresiei. Programaţi activităţi plăcute, antrenante în

fiecare zi. Căutaţi modalităţi de a colora existenţa şi de a vă bucura de plăcerile curate ale

vieţii.

Unele plante medicinale cum ar fi Hypericum perforatum sau sunătoarea par să aibă

un efect semnificativ împotriva formelor medii de depresie.

Cum pot familia si prietenii sa ajute o persoana depresiva?

Cel mai important lucru (care poate fi facut cu usurinta de catre oricine) este sa-l ajute

pe pacient sa ajunga la un psihiatru, pentru ca astfel pacientul va beneficia de un diagnostic si

un tratament adecvat. Pacientii pot fi ajutati si sustinuti sa nu intrerupa medicatia inainte de

disparitia simptomelor (acest lucru se intampla uneori dupa cateva saptamani).

Un ajutor este si verificarea locului unde pacientul isi tine medicamentele.

Urmatorul lucru important este suportul emotional. Acesta consta in intelegerea, rabdarea si

caldura cu care inconjuram pacientul. Incercati sa implicati pacientul in conversatie si sa-l

ascultati cu atentie. Nu-l contraziceti in ceea ce spune si nu fiti depreciativi, dar incercati sa-i

prezentati situatia reala si sa-i aratati ajutorul sperat. Nu minimalizati gandurile de sinucidere

si informati intotdeauna psihiatru despre ele. Incurajati pacientul sa iasa din casa, luati-l la

plimbare, la cinematograf, implicati-l in orice alta forma de activitate. Daca invitatia

dumneavoastra este respinsa, incercati sa insistati delicat. Evitati sa-i spuneti "descurca-te

singur", "trebuie sa faci asta", "trebuie sa-ti asumi asta", "trebuie sa faci ceva" sau alte lucruri

de genul acesta. Incurajati-l pe pacient sa-si reia activitatile care-i placeau, cum ar fi hobbi-

urile, sportul, muzica, cinematograful, teatrul. Nu incercati sa fortati o persoana depresiva sa

se implice in prea multe activitati si prea repede. Persoanele cu depresie au nevoie de

schimbari si companie, dar aparitia de prea multe schimbari pot intari sentimentul de esec, de

ratare. Nu acuzati pacientul depresiv de faptul ca doar pretinde ca este bolnav din lene, si nu

va asteptati sa-si revina fara ajutor. Cei mai multi dintre pacienti, in masura in care primesc

tratamentul potrivit, se vindeca, revenind la starea lor normala. Amintiti-va acest fapt si

incercati sa aveti incredere in pacient, in timp si cu ajutorul dumneavostra, el se va simti mai

bine si isi va reveni.

Autoajutorul

Afectiunile depresive vor face sa va simtiti epuizat, inutil, lipsit de ajutor si de

speranta.Astfel de ganduri si sentimente determina tendinta de retragere fata de alti oameni,

de evitare. Este important sa fiti constient ca astfel de ganduri negative fac parte din depresie,

dar ele nu reflecta de fapt situatia dumneavoastra exacta. Aceste temeri dispar cand

Pagina 21 din 83


tratamentul incepe sa-si faca efectul.

In acelasi timp, amintiti-va:

nu trebuie sa va fixati teluri prea dificile sau sa va asumati prea multe responsabilitati;

sarcinine dificile trebuie impartite in unele mai mici, importanta si ordinea realizarii

lor trebuie stabilita clar; ele trebuie realizate in limita posibilitatilor;

nu trebuie sa asteptati prea mult de la dumneavoastra, asteptarile prea mari ar putea sa

acceptueze sentimentul de ratare;

incercati sa nu fiti singur, sa stati in compania altor persoane;

faceti orice va face sa va simtiti mai bine; puteti face miscare, dar fara sa va epuizati,

puteti merge la cinema, sa jucati un joc sau sa participati la activitati religioase; evitati sa

faceti prea multe si nu fiti frustrati daca dispozitia nu s-a imbunatatit inca; dureaza un pic

pana va veti simti mai bine;

nu luati decizii importante, cum ar fi schimbarea locului de munca, casatoria sau

divortul; in orice caz, este mai bine sa amanati luarea deciziilor pana cand starea depresiva a

trecut sau s-a imbunatatit;

nu va asteptati sa va eliberati brusc de starea depresiva; acest lucru se intampla foarte

rar;

ajutati-va cat de mukt puteti si nu va criticati daca nu va simtiti bine.

Este important pentru o persoana cu depresie ca cei din jurul ei sa aiba o atitudine

suportiva si incurajatoare. Pentru cei care nu au avut niciodata depresie, este dificil sa

inteleaga cat de lipsit de speranta si de descurajat se poate simti cineva cu aceasta afectiune.

Este important de reamintit ca depresia este la fel de dezabilitanta ca orice alta afectiune

majora si ca din cauza ei persoana respectiva isi poate indeplini obligatiile sociale, familiale

si profesionale sau scolare/academice cu dificultate.

Ca si alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.

Cei din jur sunt sfatuiti sa evite oferirea de sfaturi, dar e bine sa incurajeze persoana

respectiva sa caute tratament si sa il continue. Totusi, in cazul in care observa prezenta de

semne prevestitoare de suicid, cum ar fi faptul ca vorbeste despre suicid sau despre vatamarea

cuiva, semne de detasare de realitate (psihoza) sau consumul de alcool in exces sau de

droguri, este recomandat sa contacteze imediat doctorul persoanei respective. Daca se pare ca

persoana cu depresie este in pericol iminent, este indicat ca cei din jur sa sune la ambulanta

(961) sau la alte servicii de interventie rapida (112).

Medicamente

Adeseori depresia este subdiagnosticata si subtratata. Majoritatea persoanelor cu

Pagina 22 din 83


depresie au nevoie de medicamente antidepresive.

Antidepresivele pot ameliora sau pot indeparta simptome depresive.

Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente. Nu s-a demonstrat ca un medicament ar fi

mai eficient decat altul; totusi, difera efectele secundare ale medicamentelor. Persoana in

cauza poate decide impreuna cu doctorul curant ce medicament este cel mai potrivit pentru

sine. Este bine de retinut ca poate fi nevoie de o perioada de timp de 4 pana la 12 saptamani

de tratament pana ca medicamentul sa aiba eficacitate maxima, desi actiunea poate aparea

mai repede. Daca un medicament anume nu are efect, se pot incerca altele inainte de a se

abandona.

Medicamentele influenteaza substratul chimic al creierului in diferite moduri, de aceea se pot

incerca mai multe medicamente diferite sau o asociere a acestora pentru a gasi cel mai bun

tratament pentru fiecare persoana in parte. La majoritatea oamenilor se gaseste relativ repede

medicamentul eficient, dar la unii depresia poate fi mai dificil de tratat. In unele cazuri, poate

fi necesara o asociere de antidepresive.

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi

un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.

Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa

fie luate asa cum sunt prescrise de doctorul curant. Pot trece mai multe saptamani pana sa se

observe o ameliorare a simptomelor.

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodeaza cu

medicamentele. Daca persoana respectiva decide sa intrerupa administrarea tratamentului,

este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a

lungul unei perioade de timp de cateva saptamani. Oprirea brusca a antidepresivelor poate

duce la aparitia simptomelor de sevraj. De aceea trebuie ca oprirea sau schimbarea medicatiei

sa se discute cu doctorul psihiatru.

Medicamentele antidepresive sunt:

- inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft,

Fevarin, Seroxat sau Cipralex ;

- antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau

Ludiomil (Maprotilina);

- antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin, sau Remeron ;

- inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

De retinut!

In cazul in care persoana cu depresie decide impreuna cu medicul psihiatru ca este

Pagina 23 din 83


nevoie de un tratament medicamentos, sunt anumite lucruri care trebuie luate in considerare

in alegerea medicamentului cel mai indicat:

- cunoasterea efectelor secundare ale medicamentului

- informarea doctorului in legatura cu toate afectiunile medicale curente si cu toate

medicamentele administrate in prezent, inclusiv cele care sunt luate fara prescriptie medicala,

cele din plante sau suplimentele nutritive, astfel incat doctorul sa poata aprecia daca exista

riscul unei potentiale interactiuni medicamentoase ;

- persoanele in varsta pot avea nevoie de doze mai mici si poate fi nevoie de o perioada de

timp mai indelungata pana ca medicamentul sa intre in actiune ;

- doctorul va trebui sa monitorizeze evolutia pentru a determina daca un medicament anume

este eficient la persoana respectiva ;

- adeseori primul medicament administrat este eficient in tratarea depresiei; daca nu, exista si

alte optiuni de medicamente care de regula dau rezultate. Se poate intampla sa fie nevoie de

mai multe incercari cu medicamente diferite inainte de a se gasi acela care actioneza cel mai

bine la acea persoana ;

- din momentul in care persoana incepe sa se simta mai bine, poate fi nevoie de continuarea

tratamentului pentru o perioada de 7 pana la 15 luni sau mai mare, pentru a scadea

probabilitatea aparitiei unui nou episod de depresie ;

- unii oameni pot necesita tratament cateva luni pana la cativa ani (tratament de intretinere),

in timp ce altii au nevoie de medicatie pentru tot restul vietii, in special cei care au avut mai

multe episoade de depresie majora.

In luarea deciziei legate de medicamentul pe care trebuie sa il prescrie, doctorul psihiatru va

lua in considerare urmatoarele:

- raspunsul persoanei respective la medicamente in episoadele depresive pe care le-a

avut anterior;

- daca persoana respectiva are si alte afectiuni medicale, astfel incat antidepresivele sa nu

interactioneze cu celelate medicamente administrate concomitent;

- daca antidepresivul administrat va determina inrautatirea unei alte afectiuni medicale

coexistente sau o va face mai dificil de tratat ;

- varsta persoanei si starea generala de sanatate a ei. Varstnicii pot necesita doze mai mici de

antidepresive ;

- cat de deranjante sunt pentru persoana respectiva efectele secundare care ar putea aparea in

cursul tratamentului.

Pagina 24 din 83


Unii oameni cu depresie nu continua administrarea tratamentului antidepresiv sau il

iau sporadic. Este deosebit de important ca medicamentele sa fie luate in continuare, asa cum

au fost ele prescrise, chiar si dupa ce simptome au disparut, pentru a se preveni recaderea sau

agravarea simptomelor depresive.

Efecte secundare

Adeseori este nevoie de administrarea antidepresivelor pentru o perioada de timp de 4

pana la 12 saptamani pana ca acestea sa inceapa sa indeparteze complet simptomele

depresive, desi de multe ori se poate observa aparitia unui beneficiu in 2 pana la 3 saptamani.

In tot acest timp, pot aparea insa efectele secundare ale medicamentelor. Multe din

acestea sunt temporare si dispar in timp ce se continua administrarea tratamentului, insa altele

(cum ar fi uscarea gurii, constipatia si efectele sexuale) pot persista. Persoana respectiva nu

trebuie se opreasca administrarea medicamentului fara sa se consulte cu doctorul curant,

decat cu exceptia cazurilor in care apar dureri in piept, urticarie, scurtarea respiratiei,

tulburari in deglutitie (inghitire) sau tumefierea buzelor. Se recomanda contactarea imediata a

medicului psihiatru in cazul in care apare oricare din aceste efecte secundare severe. In cazul

in care efectele secundare sunt mai putin severe dar sunt suparatoare, este indicata disutarea

acestui lucru cu doctorul psihiatru curant pentru a se vedea daca trebuie continuat tratamentul

cu acel medicament sau acesta trebuie inlocuit cu altul. Exista numeroase modalitati de

contracarare a efectelor secundare ale medicatiei atunci cand acestea sunt deranjante.

Poate fi nevoie ca medicamentele antidepresive sa fie administrate in doze mici la inceput,

apoi sa se creasca gradat, in special la persoanele varstnice. Ele trebuie oprite treptat, prin

scaderea dozei in cursul unei perioade mai lungi de timp.

In cazul in care anumite antidepresive sunt intrerupt brusc, pot aparea efecte negative

sau pot reapare simptomele depresive.

Unele persoane cu depresie, si mai ales cele varstnice, care urmeaza un tratament cu anumite

medicamente pentru alte afectiuni (nelegate de depresie) necesita o monitorizare atenta. Unii

oameni au o probabilitate mai mare de a dezvolta efecte adverse daunatoare din cauza

administrarii mai multor medicamente diferite in acelasi timp.

5. Abordari complementare

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importanta in tratamentul depresiei. Terapii

complementare cum ar fi terapia prin masaj pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei

vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.

Terapia de familie poate fi de ajutor persoanei respective si celor din jurul ei sa faca

Pagina 25 din 83


fata depresiei.

Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosita in cazul celor care nu pot lua

medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie

severa si prezinta simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se

hrani.

Alte optiuni de tratament

Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei. Tipurile de psihoterapie

care cele mai folosite sunt:

- terapia cognitiv-comportamentala, un tip de psihoterapie care invata o persoana cum

sa aiba o viata mai sanatoasa prin modificarea anumitor modalitati de a gandi sau de a se

comporta. Acest tip de consiliera terapeutica se poate face individual sau in grupuri de terapie

ce cuprind persoane cu probleme asemanatoare.

- terapia interpersonala, care pune accent pe relatiile sociale si interpersonale si pe

problemele asociate cu acestea.

- terapia de tip problem-solving, care pune accent pe problemele actuale cu care se

confrunta persoana respectiva si ajutarea ei in gasirea de solutii la aceste probleme.

- terapia familiala, un tip de consiliere in care este implicata intreaga familie.

Terapia electrocovulsivanta (ECT – electroconvulsive therapy)

Poate fi folosita in tratarea depresiei severe sau a depresiei care nu a raspuns bine la

asocierea medicamentelor cu psihoterapie.De asemenea, ECT poate fi o optiune de tratament

la o persoana care nu poate tolera efectele secundare ale antidepresivelor. Metoda moderna de

ECT constau in stimularea electrica usoara a creierului in timp ce persoana respectiva este

inconstienta (aflata sub anestezie generala) si reprezinta o modalitate eficace de tratament

pentru depresie.

Efectele secundare ale ECT pot fi pierderea de memorie si confuzia.

Terapii complementare

- preparatele obtinute din planta St. John – s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia

usoara sau moderata, dar pot interactiona cu alte medicamente ;

- uleiul de peste ce contine acizi grasi omega 3 – in prezent sunt in desfasurare studii

pentru a se vedea daca are efect antidepresiv;

- SAM-e ( S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din

plante si din celulele animale – este folosita uneori in tratamentul depresiei. Sunt date care

arata ca SAM-e poate fi utila in ameliorarea simptomelor depresive, dar sunt necesare mai

multe studii pentru a se evalua siguranta si eficacitatea administrarii ei.

Pagina 26 din 83


De retinut!

Poate fi dificil de luat decizia de a apela la terapia electroconvulsivanta. Desi ECT

poate fi foarte eficienta in tratamentul depresiei, pot aparea pierderi de memorie pe termen

scurt, confuzie, greturi, dureri de cap si dureri in osul maxilar care sa dureze cateva ore –

uneori pot dura chiar cateva zile – dupa aplicarea acesei proceduri.

La unele persoane, ECT poate provoca pierderi de memorie pe termen lung.

Iarba St. John

Iarba St John este in prezent testata in Statele Unite pentru a se determina siguranta si

eficacitatea administrarii ei. Pana acum, rezultatele sunt diferite.

S-a demonstrat ca iarba St. John de inalta calitate are efect in depresia usoara sau moderata;

s-a aratat chiar ca are aceeasi eficacitate ca si alte antidepresive si ca are mai putine efecte

secundare.

Totusi, s-au descoperit unele interactiuni negative si periculoase intre iarba St. John si

unele medicamente, in special cele folosite in tratamentul SIDA.

De aceea este important ca:

- medicul psihiatru curant sa fie instiintat ca persoana respectiva utilizeza iarba St.

John, mai ales daca ia si alte medicamente in acelasi timp

- sa se evite asocierea intre iarba St. John si alte medicamente antdepresive, deoarece se poate

ajunge la o supramedicamentatie, care poate avea efecte secundare severe.

In prezent iarba St. John nu este aprobata oficial de Asociatia pentru Administrarea

Medicamentelor si a Alimentelor (Food and Drug Administration – FDA) din Statele Unite,

iar calitatea – si prin urmare si eficacitatea ei – poate varia.

Acizii grasi omega –3

Sunt putine informatii care sustin ca o doza zilnica, in cantitate mica, de acizi grasi

omega –3, poate fi benefica, fie unica, fie in asociere cu un medicament antidepresiv. In timp

ce datele privitoare la eficacitatea lor in depresie sunt inca neconcludente, cercetarile arata ca

administrarea de acizi grasi omega – 3 poate fi utila in alte afectiuni medicale, precum artrita

si bolile cardiovasculare.

Aasociatia Americana de Cardiologie (AHA – American Heart Association) recomanda

consumul de peste cel putin de doua ori pe saptamana, plus alte alimente bogate in acizi grasi

omega – 3. In cazul persoanelor cu boli cardice, AHA sugereaza consumul de suplimente

nutritive obtinute din ulei de peste, cu acordul doctorului cardiolog curant.

Pagina 27 din 83


CAPITOLUL II

STRESUL INAMICUL TUTUROR

O stare accentuata de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari medicale

sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv cofeina). Totusi, cea

mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata agentilor stresori. Stresul

poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau psihica la care este supus individul.

Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de tulburari de ordin medical (cum ar fi

afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi atacurile de panica sau depresia). La populatia

tanara, tulburarile psihiatrice sunt o cauza frecventa de anxietate.

Este adevarat ca o stare anxioasa iti da putere de munca. Dar cateodata simti ca esti

gata sa explodezi.

Da, se poate suferi de prea multa anxietate. In timp ce starea anxioasa este o emotie

normala a organismului este posibil ca aceasta sa fie prea puternica. Atunci cand apare un

exces in aceasta directie apare o compromitere a functiilor organismului.

1. Ce este stresul?

Mentinerea sanatatii necesita o buna capacitate de a face fata stresului. Un agent

stresor nu este intotdeauna un eveniment negativ. O nunta si un deces pot fi in aceeasi masura

stresanti pentru organism. Expunerea la evenimente stresante intense sau extreme, dar si

deprivarea de stimuli pot provoca dezechilibre in organism si astfel probleme majore. Prea

multa caldura, frig, activitate, hrana sau cerinte de ordin social sau din contra, lipsa hranei,

atingerii, interactiunilor sociale sau somnului pot fi nocive pentru sanatatea individului.

Perceptia noastra asupra stresului este importanta; orice factor pe care il putem

considera o amenintare, reala sau imaginara, va creste nivelul de anxietate. Modul cum

reactionam este influentat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlati, in timp ce

altii nu. Sanatatea fizica si metala, predispozitia genetica (“mostenirea”), experientele din

trecut, regimul alimentar, sustinerea sociala determina care stimuli externi vor fi interpretati

de catre organism drept agenti stresori intr-un anume moment al vietii noastre. O persoana

sanatoasa, echilibrata, provenita dintr-o familie armonioasa si fara probleme de sanatate, care

traieste o viata linistita, se hraneste rational si are relatii normale cu cei din jur, va raspunde

mult mai bine la stres si are mult mai putine sanse sa dezvolte o afectiune legata de stres

Pagina 28 din 83


decat un om la care cel putin unul din factorii amintiti este deviat de la normal.

Atunci cand ne gandim la stres, ne vin in minte termeni ca “tensiune, povara,

solicitare, efort, presiune, incordare, forta, constrangere”. Conceptul de stres a fost studiat si

definit pentru prima data de catre medicul de origine austriaca Hans Selye, in prima jumatate

a secolului 20. Selye a folosit acest termen in 1950 pentru a descrie un ansamblu de reactii ale

organismului fata de o actiune externa exercitata asupra sa de catre o larga serie de agenti

(fizici, chimici, biologici, psihici) constand in aparitia unor variate modificari

morfofunctionale.

Hans Selye a numit acest raspuns la stres, “sindromul general de adaptare”, care

cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile sa mobilizeze resursele adaptative ale

organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea. Sindromul general de adapatare

se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare. In

prima faza, cea de alarama, numita si “de soc” sau raspunsul “lupta sau fugi”, organismul

manifesta raspunsul initial la agentul stresor nou aparut. Se manifesta de obicei prin

hipotensiune si tahicardie, hipotermie si o secretie crescuta de hormoni suprarenalieni

(ACTH, cortizol, adrenalina). Urmatorul stadiu este cel de rezistenta, in care aparent

organismul s-a adaptat la situatie, insa persista modificarile din stadiul de alarma. De fapt,

organismul continua sa lupte cu agentii stresori mult timp dupa ce manifestarile fazei de

alarma s-au estompat. In cazul in care organismul continua sa fie supus stresului fara nici un

fel de ameliorare, se intra in al treilea stadiu, cel de epuizare. In aceasta situatie adaptarea nu

mai poate fi mentinuta si incep sa se instaleze consecintele nocive ale persistentei reactiilor

de aparare ale organismului: boli de inima, accidente cerebrale vasculare, boli digestive cum

ar fi ulcerul gastric si duodenal, migrene si diverse infectii.

Oamenii care sunt supusi stresului continuu perioade lungi de timp devin coplesiti de

tensiune, furie, frica si frustrari, ceea ce conduce la instalarea cronica a unei puternice stari

anxioase. Ca urmare, secretia de adrenalina va creste iar tensiunea arteriala si frecventa

cardiaca si respiratorie vor avea valori marite. O frecventa respiratorie mare va duce la

hiperoxigenarea sangelui, cu instalarea sindromului de hiperventilatie. Acesta poate fi

inceputul atacurilor de panica. Glicemia si nivelul acizilor grasi in sange cresc in stres,

aceasta combinatie favorizand accelerarea procesului de ateroscleroza, cu dezvoltarea bolilor

coronariene. Functiile sistemului imun sunt mai putin eficiente, de aceea organismul nu va

mai putea lupta eficient cu factorii patogeni si celulele canceroase. Pe plan mental se observa

o reducere a capacitatii de memorare si a capacitatii de concentrare. Apar tulburari de somn si

depresie, precum si alte tulburari de dispozitie.

Pagina 29 din 83


Distres si eustres

Distersul este termenul ce desemneaza stresurile care un potential nociv pentru

organism. Principalii hormoni eliberati in cursul distresului sunt: catecolaminele (in special

noradrenalina si adrenalina), care pot favoriza bolile cardiovasculare si cortizolul, care scade

rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.

Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata

catecolaminica si cortizolica, alaturi si de alte reactii fiziologice.

Diferenta fata de distres este insa fundamantala atat din punct de vedere al agentilor

stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ, excitanti placuti ai ambiantei sau

trairi psihice pozitive ori “palpitante”, de la emotii pana la sentimente etc. ) cat si al

consecintelor sale pentru organism care sunt, in general favorabile.1

Evenimentele considerate pozitive, eustresul (casatorie, nasterea unui copil, castig la

loto) necesita tot atat de multa efort de adaptare din partea organismului, ca si evenimentele

negative, distresul (decesul cuiva apropiat, pierderea locului de munca, divort etc).

Un eveniment aparent negativ poate sa nu fie in mod necesar considerat ca stresant

pentru unii indivizi.

Experientele pozitive pot declansa aceleasi modificari biochimice ca si cele negative

Nu toti stimulii cu potential stresor vor declansa acelasi raspuns la toti indivizii (sau

nu vor declansa nici un raspuns)

2. Caracteristicile indivizilor aflati intr-o stare cronica de stres

Probabil ca multi dintre noi ne vom recunoaste in aceasta descriere. Daca aveti cel

putin 3 dintre caracteristicile urmatoare, este timpul sa va ganditi serios la o modalitate de a

reduce stresul

Sentiment constant de urgenta, graba; lipsa timpului pentru relaxare

Tensiune in toate relatiile, rezultand certuri, neintelegeri, jigniri etc.

Mania “evadarii” (in camera personala, masina, parc etc.)

Senzatia ca timpul curge prea repede, copii cresc prea rapid etc.

Dorinta constanta de a avea o viata mai simpla si mai linistita; discutii permanente cu

cei din jur despre vremurile mai bune (care au trecut sau care vor veni)

Prea putin timp dedicat propriei persoane sau cuplului

Sentiment de vinovatie determinat de ideea ca nu ati reusit sa faceti tot ce ati fi putut

pentru cei dragi din jurul vostru.

Cum afecteaza stresul diverse organe si sisteme

1 Ioan Bradu-Iamandescu – Psihologie medicala – Ed. Info Medica, Bucuresti - 2005

Pagina 30 din 83


Tractul digestiv – bolile cate pot fi provocate sau agravate de stres include gastrita,

ulcerul gastric sau duodenal, colita ulcerativa si colonul iritabil

Organele de reproducere – infertilitate, tulburari menstruale sau chiar lipsa ciclului

menstrual la femei, impotenta si ejaculare precoce la barbati

Vezica urinara – iritabilitate, incontinenta, enurezis

Sistem nervos central – probleme mentale si emotionale, anxietate, psihoze, depresie

Par – pierderea parului cu calvitie

Orificiul bucal – ulceratii si lichen plan oral

Plamani – exacerbarea astmului bronsic in perioadele cu stres acut

Inima – tulburari de ritm cardiac, crize anginoase

Musculatura – tensiune musculara dureroasa, agravarea ticurilor nervoase si a

tremorului la bolnavii cu Parkinson

Simptome fizice si psihice legate de stres

Simptome fizice

tensiune musculara

gura uscata

greata

palpitatii

ameteala

palme transpirate

diaree

Simptome psihice

anxietate

iritabilitate

depresie

sentiment de insecuritate

plans

sentimente de vina

dificultatea de a lua decizii

incapacitate de concentrare

lapsus

senzatie de tensiune psihica

Modificari de comportament

apetit alimentar modificat (anorexie sau bulimie nervoasa)

Pagina 31 din 83


exagerarea consumului de tutun, alcool sau droguri

tulburari ale somnului

3. Cauzele aparitiei stresului si masuri pentru diminuarea acestuia

Psihiatrii au mult de lucru cu sindroamele denumite, .pe vremuri., nevroze, dar care au

si astazi aceeasi expresie clinica: de la astenie, insomnie, anxietate, atacuri de panica pana la

depresie (un fel de 'demisie' de la tot ce ne poate oferi mai bun viata). Omul mileniului III,

animat de o masinarie complex a - corpul sau 'soma' -, care este condusa de un 'sofer bolnav'

(psihicul afectat de stres) reuseste sa-si continue existenta si sa forteze limitele longevitatii,

ambitionandu-se sa atinga varsta centenara. Apar însa obstacole tot mai numeroase în calea

sa: ulcerul, astmul si numeroase forme de alergie, reumatismele, diverse boli de piele etc. Iar

dupa varsta de 50 de ani apar bolile de inima si cancerul, în primul rand, care scurteaza cu

brutalitate firul existentei.

Aceasta patologie, denumita si psihosomatica, în care, alaturi de ereditate, participa si

o serie de comportamente riscante pentru sanatatea individual a are la baza, de asemenea, tot

stresul psihic.

Acest fapt de observatie care nu mai surprinde pe nimeni se poate explica prin

interrela tia dintre 'psyché' si 'soma', dintre minte si trup, prin filiera psiho-somatica (reglarea

neuropsihica si endocrina a organelor interne). Mai mult, fumatul, consumul excesiv de

alcool, sedentarismul si alimentatia defectuoas a (cantitativ/calitativ), dusmani recunoscuti ai

sanatatii, au ca si cauza esentiala, tot stresul psihic.

El, stresul, este cel care ne îndeamna (nu ne obliga!) sa ne relaxam fumand o tigara,

înfulecand un gratar (acompaniat de un 'paharel') sau cufundandu-ne comod si 'greu de urnit'

într-un fotoliu în fata televizorului. Iata schitate cateva dintre comportamentele de risc pentru

îmbolnavire, evidentiate de studiul Alameda, a caror asociere 'pune umarul' la scurtarea

vietii noastre cu 6-8 ani.

Prin urmare, se cuvine ca medicii, psihologii, sociologii si alti specialisti din domenii

surprinzator de diferite sa încerce o abordare interdisciplinar a a acestor boli plurifactoriale,

avand ca nota comuna participarea substan tiala a stresului psihic precum si o vulnerabilitate

crescuta a bolnavilor la actiunea acestuia. Aceasta abordare 'în echipa' este menita sa

sublinieze relatia de reciprocitate dintre factorii psihici si cei somatici.

De exemplu, un divort prelungit si psihotraumatizant poate fi evident responsabil de

aparitia unui infarct miocardic sau a unui ulcer duodenal. La randul sau, infarctul miocardic

Pagina 32 din 83


poate fi o cauza de aparitie a unei stari depresive. Starea depresiva, la randul ei, poate sa

agraveze infarctul care a generat-o si sa conduca la reinfarctizare sau chiar la deces.2

Solicitarile nu conduc neaparat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce

satisfactia in munca. Problemele apar atunci cand solicitarile sunt prea mari si pe termen lung

sau actioneaza din mai multe directii; unele persoane isi pot pierde controlul ceea ce poate

conduce la stres. Stresul poate fi cauzat de diferiti agenti stresori atat la locul de munca cat si

in afara acestuia. El poate avea diferite cauze si diferite forme de manifestare. Unele persoane

se pot adapta mai bine la agentii stresori, altele mai putin, in functie de personalitate si

circumstante. Factorii de stres care actioneaza in viata de familie sau in viata personala pot

afecta comportamentul la locul de munca sau se pot cumula cu cei de la locul de munca,

rezultand probleme de sanatate. Fiecare manager si angajat trebuie sa cunoasca factorii care

conduc la stres (agentii stresori), cum poate fi identificat acesta si ce se poate face pentru

eliminarea sau reducerea lui. Lucrand impreuna si utilizand tehnicile de management pot fi

evitate aceste probleme.

4. Factori de stres la locul de munca:

Stilul de conducere

lipsa unor obiective clare

slaba comunicare si lipsa de informare in cadrul organizatiei

neconsultarea si neimplicarea angajatilor in schimbarile si modificarile de la locul de

munca

lipsa sprijinului din partea conducerii

Statutul, rolul in organizatie

statut neclar in organizatie

obiective si prioritati contradictorii

nivel inalt de responsabilitate la locul de munca

Cariera

incertitudine in evolutia carierei

frustrari in dezvoltarea carierei

statut incert si lipsa recunoasterii

nesiguranta locului de munca

insuficienta programelor de instruire

modificarea statutului in cadrul organizatiei

Decizie si control

2 Ioan Bradu-Iamandescu - Revista Psihosomatica nr. 1- februarie 2006

Pagina 33 din 83


slaba participare la luarea deciziilor

lipsa controlului asupra propriei munci

Relatiile la locul de munca

izolare fizica sau sociala

legaturi slabe cu superiorii,lipsa de comunicare

conflicte interpersonale

diferite tipuri de hartuire(agresivitate verbala, hartuire sexuala,etc)

Proiectarea locului de munca

sarcini de munca repetitive si monotone

riscuri semnificative de accidentare si imbolnavire profesionala la locul de

munca( tehnologii cu riscuri de accidentare, zgomot, noxe chimice etc)

teama de tehnologie in raport cu responsabilitatea

lipsa de competenta

Sarcina de munca si ritmul de munca

lipsa controlului asupra ritmului de munca

sarcini de munca supra sau subincarcate

lipsa prioritizarii activitatilor

Programul de lucru

program de lucru inflexibil

aparitia imprevizibila a unor supraincarcari ale sarcinii de munca

ore de lucru suplimentare neplanificate

lucrul in schimburi

lucrul suplimentar excesiv

Stresul reprezinta, datorita amplorii pe care a capatat-o in zilele noastre, inca una dintre

"bolile civilizatiei" moderne, iar in ultimii ani s-a scris foarte mult despre acest subiect.

Biroul international al muncii considera stresul "una dintre cele mai grave probleme ale

timpului nostru, nu numai pentru indivizii carora le pune in pericol sanatatea fizica si

mentala, dar si pentru intreprinderi si guverne".

Conceptul de stres vine de la latinescul "strangere" care inseamna a cuprinde, a imbratisa, a

strange, a restrange, a lega, a indurera, a rani, a jigni, si care a dat nastere in limba franceza la

"étraindre" – adica a impresura cu trupul, cu membrele, strangand cu putere. Acest lucru

semnifica lucruri opuse, deoarece poti strange pe cineva la piept dar il poti si sufoca.

Pagina 34 din 83


Termenul de stres a fost folosit mai intai in fizica desemnand constrangerea excesiva

suportata de un material de constructie. Hans Selye a preluat termenul din fizica si l-a folosit

in 1935 in psihologie, cu sensul de raspuns nespecific global al organismului la solicitarile la

care este supus. Exista multe moduri de a defini stresul, in general acceptandu-se ca acesta

reprezinta "incapacitatea individului de a raspunde adaptativ la agentii de mediu, in situatii de

suprasolicitare".

Exista de asemenea mai multe modalitati de abordare ale stresului – astfel:

Stresul conceput ca si stresor, situatie stresanta. Este vorba de acele obiecte, situatii,

agenti, persoane, etc., care provoaca individului o stare interna de conflict ce poate genera

stres. Stresorii nu sunt aceeasi pentru toti oamenii, astfel ca aceeasi situatie reprezinta pentru

unii reala sursa de stres, in timp ce pentru altii, doar o provocare.

Stresorii pot fi:

oamenii – conflictul cu parintii, copiii, iubitii, colegii de munca, sefii sau alte

persoane cu care intram in contact, poate declansa stres;

situatiile – exista numeroase situatii in care ne gasim, mai ales la locurile de munca si

care declanseaza conflicte interne, impulsuri, etc. deci stres;

conditii de mediu – este vorba aici de un stimul extern, un agent oarecare fizic,

zgomot, temperatura, vibratii, etc sau psihologic: doliu, somaj, divort, etc care de asemenea

declanseaza stresul.

Stresul conceput ca acea reactie a individului la stres, adica starea de stres,

consecintele biologice, mentale, psihice ale agentului stresor asupra sanatatii individului.

Stresul privit prin prisma modalitatilor pe care individul le foloseste pentru a se apara

de stres. Individul dezvolta adevarate strategii individuale de raspuns la stres, care pot fi:

fiziologice (acele modificari fiziologice care apar ca raspuns la starea de stres)

comportamentale (modificari de comportamente pentru a face fata stresului)

strategii de control (care implica sau nu si modificari de comportamente).

Cel ai frecvent si totodata cel mai devastator factor stresant il constituie situatia de

munca, viata profesionala, ce are consecinte nemijlocite atata asupra activitatii profesionale

cat si asupra sanatatii celor care presteaza munca.

Stresul profesional a existat dintotdeauna. El nu este o caracteristica a epocii moderne, a

ultimilor ani, dar pe masura ce munca a dobandit noi valente cu accente pe incarcatura

psihologica, iar problemele muncii s-au suprapus celor de natura socio-economica si politica

cu conotatie negativa, stresul ocupational si-a amplificat forta de penetratie, iar consecintele

sale au devenit din ce in ce mai devastatoare pentru individ. De aceea in ultimii 30 de ani

Pagina 35 din 83


majoritatea cercetarilor – medici, ergonomi, psihologi, au abordat problema stresului

ocupational.

Pentru Romania, ultimii ani au insemnat o perioada de profunde transformari si restructurari

sociale, politice, economice, care s-au extins si la nivelul socio-organizatiei militare.

Implicatiile psihologice ale acestor transformari sunt dintre cele mai variate, relatiile

psihosociologice foarte diversificate si din pacate impredictibile si cu finalizari

surprinzatoare.

Desi in plan organizatoric schimbarile presupun interventii simultane, efectele

acestora apar succesiv, iar in plan individual, se produc cel mai greu. In plan individual exista

inca o succesiune a schimbarilor. Cunostintele, prin acumulari si restructurari se schimba

primele si relativ usor. Nu acelasi lucru se intampla cu atitudinile, mentalitatile,

comportamentele care se schimba mult mai greu. De aceea apare o discordanta intre

mentalitatile anterioare si noile cerinte impuse, ceea ce determina imposibilitatea adecvarii

persoanei la mediu. Acest lucru induce stresul profesional. Stresul profesional este declansat

ca urmare a impactului omului cu procesul muncii fizice si intelectuale. Nu orice forma de

stres este negativa. Intre anumite limite stresul – numit eustres – joaca un rol pozitiv in

dezvoltarea si afirmarea personalitatii, in optimizarea performantelor si cresterea

randamentului muncii. Depasind aceste limite, stresul (devine distres) are efecte

dezadaptative.

Sursele stresului profesional sunt redate sintetic de modelul propus de C.I.Cooper Astfel

pentru mediul militar posibilele surse de stres ar putea fi:

Surse legate nemijlocit de munca

Este vorba in primul rand de ambianta fizica a muncii, de acei factori de natura fizica

ce actioneaza in cursul activitatii profesionale: zgomot, temperaturi inalte sau joase, vibratii,

iluminat insuficient sau exagerat, noxe chimice, umiditate, presiune atmosferica.

Avand un program bine stabilit cu mult timp inainte, militarii isi desfasoara activitatea

conform orarului, indiferent de acesti factori, indiferent de anotimp. Factorii fizici de mediu

interactionand intre ei isi pot spori efectul negativ, intensificand caracterul stresant al

activitatii. Tot factor legat nemijlocit de munca este incarcarea sau deficientele in munca.

Excesul de munca fie de natura cantitativa, fie de natura calitativa (munca considerata grea)

reprezinta un real factor stresant. Supraincarcarea determina instalarea oboselii care poate

duce la stres psihic intens. Si deficientele in munca, activitatile putin stimulatoare pot

declansa stresul. Adecvarea Persoana – Mediu – adica acea concordanta dintre caracteristicile

psihosociale ale individului si conditiile de munca din mediul sau, reprezinta un alt criteriu de

Pagina 36 din 83


determinare al stresului. Neconcordanta determina anxietate depresie nemultumire.

Conflictul sau ambiguitatea rolului, exercitarea responsabilitatii. Lipsa de claritate in ceea ce

priveste rolul individului la locul sau de munca, obiectivele propuse, dimensiunile

responsabilitatii sale ordinele neclare, contradictorii, reprezinta surse posibile de stres.

Conflictele si ambiguitatea de rol duc la absenta initiativei – o caracteristica – din

pacate – a studentilor – care dau dovada de aceasta doar cand este vorba de interesele

personale.

Relatiile interumane, calitatea raporturilor dintre superiori si subordonati, sau dintre

colegi intre ei, pot sa reprezinte surse de stres. Aceste relatii sunt predominant formale, iar

atunci cand ele nu se bazeaza pe corectitudine, intelegere, respect, pot determina relatii

anxioase, depresii, stres. Lipsa de intelegere din partea superiorilor, birocratia, multitudinea

de aprobari necesare rezolvarii problemelor personale ii mentine pe studenti intr-o stare de

incordare declansatoare de stres. La aceste posibile surse de stres, specifice mediului militar,

se pot adauga inca multe altele determinate de viata cotidiana, familiala, de schimbarile din

mediul social, politic, economic etc.

Desi toti indivizii sunt obligati sa faca fata evenimentelor stresante ca cele enumerate

mai sus, nu toti sunt atinsi de boli cronice sau dezordini mentale. Este de la sine inteles ca

sursele de stres nu declanseaza ele singure boli si ca trebuie luati in considerare si alti factori

cum ar fi caracteristicile situatiei stresante calitatile psihologice si biologice ale individului,

caracteristicile sociale, care actioneaza ca adevarate bariere protectoare.

O stare accentuata de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari medicale

sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv cofeina). Totusi, cea

mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata agentilor stresori. Stresul

poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau psihica la care este supus individul.

Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de tulburari de ordin medical (cum ar fi

afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi atacurile de panica sau depresia). La populatia

tanara, tulburarile psihiatrice sunt o cauza frecventa de anxietate.

Asemanator durerii, anxietatatea poate fi un semnal pentru individ. Acest semnal il

avertizeaza ca organismul este suprasolicitat.

Cea mai buna modalitate de a te confrunta cu acest tip de anxietate consta in

reducerea agentilor stresori si cresterea capacitatii de confruntare cu acestia. Printre

modalitatile de reducere a stresului, enumeram renuntarea la un curs, reducerea orelor de

lucru la serviciu sau refuzarea unor obligatii sociale.

Modalitatile de crestere a capacitatii de confruntare cu stresul includ exercitiul fizic,

Pagina 37 din 83


perioade de somn adecvate, o dieta sanatoasa, o programare mai buna a timpului si cresterea

perioadelor de relaxare. Strategiile de relaxare includ activitati precum relaxare musculara,

sedinte de meditatie sau ascultarea de muzica. Aceste strategii sunt eficiente atunci cand sunt

aplicate in mod constant, evitandu-se astfel aparitia unei stari anxioase accentuate. (Este greu

sa te relaxezi atunci cand exista o stare anxioasa accentuata!)

Marea majoritate a tulburarilor anxioase raspund la tratament. Tratamentul poate

include pe langa strategiile enumerate mai sus o medicatie specifica si/sau psihoterapie.

Pe fiecare om care afla ca sufera de o boala fizica il trece un fior de teama. Mai slab

sau mai intens, in functie de gravitatea afectiunii. E o reactie fireasca si spontana. Dar ce se

intampla atunci cand persoana isi hraneste constant temerile, construind in minte scenarii

negative legate de evolutia bolii?

Simplu : sporirea anxietatii si instalarea depresiei.

Sa le luam pe rand:

- anxietatea e senzatia ca esti in pericol, ca urmeaza sa ti se intample ceva neplacut,

grav; esti nelinistit, chiar disperat; gandurile, emotiile si corpul tau sunt cuprinse adesea de

panica ,uneori o panica fara un motiv clar.

- depresia inseamna tristete sufleteasca, pierderea apetitului pentru viata, tendinta de

izolare; pe scurt: vezi totul in gri.

Sa revenim la boala fizica. Mai precis, vorbim de boli tratabile si vindecabile. Poate

sunt de vina societatea si ritmul alert, chiar haotic, de viata. Sau poate sunt de vina mesajele

negative transmise prin mass-media.

Cert este ca tot mai multe persoane dezvolta sindroame anxios-depresive (imbinarea

celor doua tulburari de dispozitie) pe fondul unor afectiuni medicale vindecabile.

Rezistenta psihica si emotionala a omului modern e destul de labila, de aceea anxietatea si

depresia au o incidenta si un impact tot mai mare.

Cum luptam, totusi, cu sindromul anxios-depresiv?

Cai sunt mai multe, dar aici ne vom opri asupra metodelor psihoterapeutice, dintre

care cele mai accesibile si relativ usor de invatat sunt relaxarea, autosugestia si vizualizarea .

Psihologia si medicina au demonstrat clar conexiunile minte-corp. Astfel se explica eficienta

relaxarii fizice (realizata prin diverse tehnici) in reducerea starii de incordare interioara si

anxietate.

In ceea ce priveste autosugestia, majoritatea oamenilor considera ca e o forma de

autoamagire. Practicata insa dupa reguli clare si sub indrumarea unui specialist, autosugestia

permite inlocuirea modelelor negative de gandire cu modele mai optimiste. E adevarat, e

Pagina 38 din 83


nevoie de un dram de disciplina si rabdare, dar rezultatele merita cu siguranta efortul depus.

Vizualizarea este, pe scurt, folosirea imaginatiei pentru a crea scenarii pozitive de viata, in

locul celor pesimiste. Si ea cere o tehnica anume, perseverenta si rabdare, iar efectele

benefice au fost in multe cazuri dovedite stiintific.

“Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi”

Un cantec la moda in urma cu cativa ani spunea “Life is a rollercoaster”… Pentru cine

nu stie, un rollercoaster este acel trenulet din parcurile de distractie, care merge pe o sina

suspendata, avand o multime de suisuri si coborasuri, unele dintre ele foarte abrupte, incat

trebuie sa te gandesti de multe ori inainte de a-ti lua inima in dinti pentru a incerca senzatia.

La fel este si viata noastra. In permanenta suntem nevoiti sa urcam si sa coboram, fie ca

vrem, fie ca nu. Sarcina noastra cea mai dificila este sa facem fata acestor incercari adesea

neprevazute, pastrandu-ne sanatatea fizica si metala. Agentii stresori sunt factorii care

modeleaza “sina” pe care circula trenuletul in care ne aflam fiecare dintre noi.

5. Ce e de facut cu stresul?

Trebuie sa intelegem ca stresul psihic este cauzat doar de noi insine, de reactiile

noastre la actiunea mediului inconjurator: cantitatea stresului resimtit depinde doar de natura

gandurilor noastre! Alungati din mintea voastra gandurile sumbre, nehotararea si sovaiala.

Inlocuiti-le cu ganduri pozitive, vesele, constructive. Inceteaza sa te invinovatesti pe tine si pe

cei din jur pentru cele trecute, trage doar invataminte pentru viitor si apoi tine cont de ele!

Nu fii ingrijorat pentru ziua de maine: sa te preocupe e ok, dar sa nu ajunga sa te

streseze viitorul. Gandeste-te doar ca astazi este ziua pentru care te ingrijorai ieri. Cat s-a

adeverit din temerile tale? Traieste doar pentru ziua de azi, scoate maximul din ea. Doar asa

iti poti pregati viitorul.

Fii tu insuti! Nu incerca sa ii imiti pe altii. Aminteste-ti ca esti unic: ceea ce poti face

tu, nu poate nimeni in afara de tine!

”Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici" - a spus Nietzche. Profita de orice

situatie grea pentru a te perfectiona.

Nu incerca sa schimbi inevitabilul! Exista unele situatii care trebuie sa fie asa, si nu

pot fi altfel - accepta-le asa cum sunt. Aceasta nu inseamna sa cedezi indata ce apar

greutatile, doar incearca sa distingi improbabilul de imposibil.

Fii atat de ocupat, incat sa nu ai timp sa-ti macini grijile. Gaseste-ti un hobby, o a

doua slujba, o preocupare ce te pasioneaza, fiindca ocupatia este cel mai ieftin medicament si

cel mai eficient.

Sa nu te supere criticile: inseamna ca ai fost remarcat! Mai bine asculta-le si

Pagina 39 din 83


multumeste celor ce te critica. Astfel dai doua lovituri deodata: iti dezarmezi criticul si ai o

sansa sa iti corectezi greselile si sa te perfectionezi.

Inainte e a te agita pentru ceva, pune-ti intrebarea: "Merita?" In 99,99% din cazuri

sigur vei raspunde "NU".

Alcatuieste-ti un program de actiune pentru fiecare zi si urmareste-l riguros. Vei evita

astfel pierderea inutila de timp cu visarea sau ezitarea, si vei avea certitudinea ca nu ai uitat

nimic din ce ai facut.

Rezolva-ti problemele, una dupa cealalta, dupa importanta lor; termina mai intii cu

cele mai importante. Daca ai ceva de neplacut sau plictisitor de facut, incepe cu aceasta, apoi

treci la activitatile pe care le agreezi. Si ce este cel mai important: rezolva-le atunci cand apar,

nu le amana nici o secunda. Lucrand conform acestor trei principii, vei scuti o gramada de

nervi si timp.

Inca nu a murit nimeni prin lipsa de somn. Nu insomnia te distruge, ci ingrijorarea din

cauza ei. Mai bine scoala-te si citeste ceva sau lucreaza pana devii somnoros. Cand te culci sa

nu te intereseze ca vei dormii, doar inchide-ti ochii, relaxeaza-ti muschii si odihneste-te.

Daca simti ca lucrurile incep sa se incurce, inseamna ca ai ajuns la un impas. Inainte

de a-ti smulge parul din cap, scoate o coala goala de hartie si noteaza-ti aceste trei intrebari:

"Ce ma nelinisteste?", "Ce pot face?", "Cum voi actiona?". Tot aici, raspunde la ele si apoi

actioneaza!

Misca-te! Stiai ca 2/3 din structura organismului tau este destinat miscarii? Aparatul

locomotor este format din aproximativ 400 de muschi scheletici si 208 oase ce trebuie puse la

treaba, altfel 2/3 din tine "moare". Orice forma de sport, jogging, tenis, inot, culturism,

aerobic sau fotbal, etc - in afara de faptul ca imbunatateste starea generala a organismului, te

descarca total de tensiunile acumulate in timpul activitatii de zi cu zi, adica de stres.

Relaxeaza-te in mod regulat. Asa vei induce o stare de calm si liniste in organism, ce

te vor detasa de presiunea psihica, uneori devenita insuportabila.

Masajul in lupta cu stresul

Tot mai multi oameni cauta sprijin in tratarea simptomelor legate de stres. De multe

ori, un diagnostic precis este dificil de stabilit, deoarece fiecare dintre noi raspundem diferit

la stres. Astazi, medicina recunoaste stresul intens si/sau de lunga durata ca pe o cauza

importanta a imbolnavirilor de tot felul, deoarece asa cum s-a constatat, stresul are un efect

distructiv asupra homeostaziei, adica starii de echilibru la nivelul diverselor sisteme si

organe. In lupta cu stresul, s-au impus metode precum acupunctura, meditatia, relaxarea prin

respiratie, muzica, hipnoza, exercitii fizice, masajul clasic si shiatsu precum si altele.

Pagina 40 din 83


Considerate de catre unii ca fiind depasite, aceste metode stravechi au dovedit o eficienta

chiar mai mare decat a tehnicilor moderne. Masajul are capacitatea de a micsora nivelul

plasmatic de cortizol si de a reduce starea de excitare a sistemului nervos simpatic, ceea ce va

reinstaura starea de echilibru interior a organsimului. Se considera ca masajul supune corpul

unei forme mai “blande” de stres, care poate fi suportata; aceste semnale induc un fel de

resetare a sistemelor (ca atunci cand oprim si repornim computerul), permitand astfel

instalarea starii de echilibru. Ritmul linistitor al masajului are capacitatea de a organiza si

sincroniza ritmurile biologice ale corpului. Astfel masajul se dovedeste un mijloc eficient de

lupta cu stresul, insa trebuie retinut ca abordarea cazurilor pe termen lung trebuie sa fie

multidisciplinara, incluzand aici in mod particular consilierea psihologica. Stresul este reactia

pe care oamenii o pot avea atunci cand simt ca nu se pot adapta solicitarilor si presiunilor

carora trebuie sa le faca fata in viata de familie, personala sau la locul de munca.

CAPITOLUL III

ABORDARI COGNITIV – COMPORTAMENTALE IN DEPRESIE SI

PRINCIPII DE CONDUITA ANTISTRES

1. Modele psihologice

Ipoteze privind originea şi tratamentul depresiilor au fost emise de majoritatea şcolilor

psihoterapeutice şi prezinta o oarecare organizare. Abordarile cele mai sistematice şi cele mai

bine confirmate empiric au fost totuşi dezvoltate in contextul terapiei comportamentale şi al

terapiei interpersonale, motiv pentru care ne vom limita la acestea.

1. Modelul etiologic al depresiei propus de Lewinsohn (1974) se inspira din teoria

învăţării operante a lui Skinner, din care acesta reia ipotezele privind intarirea pentru a

explica geneza depresiilor.

Sunt activate progresiv activitati de întarire ce sunt mai întai recompensate direct.

Planurile de activitate, sarcinile progresive şi stabilirea de protocoale de zi sunt ajutoare

importante în realizarea programului, şi sunt de catva timp completate cu procedee cognitive

de tratament, cu stimuli înconjuratori şi cu tehnici de control al stresului. Aplicat in maniera

clinica şi competent, acest tratament are drept efect dispariţia deficitului de întarire, o mai

mare dispozitie de a-si asuma riscuri si o largire a repertoriului comportamental ce

favorizeaza Intarirea şi care pot avea o valoare preventiva.

2. Modelul lui Beck, mentionat deja mai sus, face parte din modelele de depresii

numite "cognitive". El explica dezvoltarea depresiei prin procese mai ales cognitive pe care

Pagina 41 din 83


terapia işi propune sa le schimbe.

Dupa Beck, originea depresiei este conditionată de structură (scheme cognitive) şi de

procese (moduri de a gandi) cognitive care antreneaza distorsiuni mai mult sau mai putin

importante ale realitaţii. În timpul examenului unor persoane depresive, schemele cognitive,

triada numita cognitiva sunt în mod deosebit frapante. Aceasta triada se caracterizeaza printr-

o viziune negativa despre sine, despre mediu şi viitor. Viziunea negativa despre sine

înseamna ca persoana se vede plina de defecte, nesatisfacatoare şi fara valoare. Ea trage

concluzia din aceasta situatie ca evenimentele negative nu pot fi atribuite decat acestei lipse

de valoare personală. 5 Vom gasi o prezentare franceza detaliata a acestui model şi a terapiei

lui Beck in Blackburn &. Cottraux (1988). Viziunea negativa privind viitorul nu lasa loc unor

timpuri mai bune, dar anticipeaza o rezolvare nefavorabila din toate cele posibile.

Activarea acestor scheme de gandire negative este de asemenea responsabila, dupa

Beck, de simptomele cum ar fi frica, tristeţea, pasivitatea, mania si iritarea. La aceste scheme

de gandire negative se adauga greselile de gandire tipice care explica persistenţa triadei

cognitive negative in ciuda evidentei contrare: generalizari abuzive, exagerari pozitive si

negative, o gandire absolutistă, dihotomizarea etc. Aceste scheme cognitive si erori de

gandire îşi au originea, dupa Beck, in experience precoce nefavorabile care raman in stare

latenta si pot fi reactivate ulterior de evenimente similare. Acest model de baza al etiologiei

depresiei a fost dezvoltat ulterior (vezi Beck, 1983) folosindu-se factorii de personalitate

pentru a diferentia geneza tulburarilor depresive.

Efectele terapiei TCD a lui Beck asupra simptomatologiei depresive au fost scoase in

evidenţa prin mai multe anchete care au aratat ca reducerea simptomelor operata de TCD este

superioara celei observata la pacienţii ce se gaseau pe lista de aşteptare.

3. Modelul lui Seligman (1974) face parte, ca şi cel a lui Beck, din modelele

cognitive. Totuşi la origine el a fost dezvoltat nu in practica clinica, ci într-un laborator de

psihologie. Ceea ce face din el un model cognitiv este ipoteza dupa care depresia este

declanşata de o aşteptare, o expectanta, de exemplu expectanţa unui eveniment negativ a

carui apariţie nu poate fi influenţată. Teoria etiologica a depresiilor propusa de Seligman se

bazeaza pe noţiunea de "disperare invatata" care este datorata unei observaţii intamplatoare.

Modelul de intervenţie propus de Seligman vizeaza diminuarea depresiei dobandite,

adica stabilirea unor probe de control adecvate. In acest scop se recomanda apelul la tehnicile

generale ale terapiei comportamentale şi cognitive: planificarea, sarcinile progresive,

antrenamentul pentru afirmarea sinelui şi dobandirea de competente sociale. Vom fi atenţi in

Pagina 42 din 83


mod deosebit la tendinţele disfuncţionale de a-şi atribui sie însuşi cauzele esecurilor.

4. "Ipoteza autocontrolului", avansata de Rehm (1977) in problema genezei şi a

terapiei tulburarilor depresive, a tost dezvoltata pornind de la teoria autocontrolului a lui

Kanfer (1970, 1971). Ea pleaca de la ipoteza care explica depresia ca fiind consecinţa unui

deficit de autocontrol. O persoana ar deveni astfel depresiva atunci cand ea sufera de o

pierdere de intarire ca urmare a unor circumstanţe exterioare si nu dispune de competente de

autocontrol care i-ar permite sa compenseze aceasta pierdere. Sarcina terapiei va fi deci sa

ajute pacientul sa caştige aceste competenţe.

Conceptul terapeutic vizeaza dezvoltarea unui control mai bun a sinelui pentru a face

pacientul mai independent de recompesele exterioare. Aceasta se obţine printr-o munca

sistematica asupra proceselor de autocontrol. In acest scop, pacientul este antrenat spre

autoobservare (de exemplu prin protocoale privind starea de spirit si activitatea), se

examineaza si se modifica atitudinile selective in materie de percepţie si de memorie. Se

clarifica autoevaluarea, se modifica autoatribuirile inadecvate privind succesul si esecul şi se

elaboreaza scopuri adecvate pentru comportament. Autointarirea este exersata sistematic,

aratand pacientului cum s-o conceapa si cum sa aplice planurile.

5. McLean (1976) a propus un model al depresiei bazat pe controlul

stresului, in care tulburarea depresiva este analizata din punct de

vedere al interactiunii sociale. Dupa acest model, originea

depresiilor se gaseste in situatiile in care persoana nu dispune de

aptitudini sociale eficiente pentru a trata evenimentele nefavorabile

şi situaţiile de viaţă stresante.

Obiectivul terapiei este de a dezvolta competenţe de control specifice, acordandu-se o

atenţie speciala relatiilor interumane. Aceasta terapie se deosebeşte de cele precedente prin

asocierea la terapie a persoanelor apropiate. Realizarea terapiei, care include atat tehnici

cognitive, cat şi comportamentale, se concentreaza pe exerciţii in urmatoarele sase domenii:

comunicare, productivitate comportamentala, interacţiune sociala, autoafirmare, luare de

decizii rezolvare a problemelor. McLean & Hakstian (1979) subliniaza importanţa pe care o

au, in terapia pacienţilor depresivi, o puternica structurare, orientarea spre un scop şi creşterea

interactiunii sociale.

6. Terapia interpersonala a lui Klerman & Weissman (1982), menţionata deja in

legatura cu manualele de

terapie, subliniaza, la fel ca şi McLean, importanţa pe care o are

interacţiunea sociala pentru dezvoltarea tulburarilor depresive. Ea nu-şi dezvolta totuşi teoria

Pagina 43 din 83


etiologica in cadrul psihologiei cognitive

sau a învăţarii, ci sprijinindu-se pe concepţia psihobiologica a

psihiatriei a lui Meyer, pe teoria relaţiilor interpersonale a lui H.S.

Sullivan si pe cercetarile empirice facute in psihiatria sociala. Ea se

sprijina si pe teoria afectivitatii, pe lucrari privind rolul jucat in

dezvoltarea depresiilor de relaţiile interumane intime şi de stresul

social, cat şi pe cercetari proprii ale autorilor asupra relatiei dintre depresia clinica şi relatiile

interumane tulburate (în casatorie, în familie, la lucru). Autorii ajung la concluzia ca relaţiile

interumane intime (intimacy) joaca un rol important în prevenirea tulburarilor depresive.

Problemele care apar în cadrul relatiilor au o mare importanţă in dezvoltarea acestor tulburari,

dar nu sunt cauza lor. 3

2. Terapia cognitiv-comportamentala in depresii

Depresia este un fenomen atat de raspandit incat a fost, pe drept cuvant,

numita ,,guturaiul psihiatriei" (Seligman, 1975). 15-20% din populatia adulta a suferit de o

simptomatologie depresiva si peste 12% a trait o depresie suficient de puternica pentru a

necesita tratament (Melanie Fennel, 1989).

In tarile vestice, rata depresiei este de 2/1 in favoarea femeilor (Brown si Haris,

1978).

Cauzele depresiei sunt multiple (Weissman, 1982):

tulburari la nivelul neurotransmitatorilor;

tulburari depresive sau alcoolism in familie;

pierderea unui parinte;

neglijarea in copilaria timpurie;

evenimente de viata negative;

un partener ostil sau/si critic;

lipsa unei relatii apropiate;

absenta unui suport social;

lipsa stimei de sine pe termen lung.

In clinica exista numeroase clasificari ale tulburarii depresive:

tulburare afectiva bipolara si unipolara-depresiva;

tulburare depresiva;

3 Irina Holdevici – Psihoterapia cognitiv-comportamentala – Managementul stresului pentru un stil de viata optim – Editura Stiintelor Medicale – Bucuresti 2005;

Pagina 44 din 83


endogena (avand cauze interne, inca insuficient cunoscute);

reactiva (nevrotica, produsa de actiunea factorilor stresanti).

Depresia se caracterizeaza prin:

trairea sentimentului de tristete;

plans frecvent;

sentimente de culpabilitate;

iritabilitate;

anxietate;

tensiune psihica;

subiectul nu se mai bucura de activitatile normale;

nivelul energiei psihice e redus si orice actiune, cat de mica, presupune efort;

tendinta de retragere;

pacientii petrec mult timp in pat sau in fotoliu;

activitati obisnuite si agreabile, cum ar fi lectura ziarelor sau vizionarea unor

programe TV, devin dificile si plictisitoare, pentru ca subiectul nu se mai poate concentra;

subiectul este absorbit de starea sa proasta sau de dificultatile insolubile cu care se va

confrunta;

somnul este dificil;

apetitul scade;

nevoile sexuale diminua.

In majoritatea cazurilor, episodul depresiv este limitat in timp, durand 3-7 luni. Cu

toate acestea, recaderile sunt frecvente si la 15-20% dintre pacientii depresivi simptomele se

cronicizeaza. Din acest motiv, terapia urmareste nu numai sa grabeasca revenirea, ci si sa

mentina ameliorarea si, daca este posibil, sa previna recaderile. Terapia cognitiv-

comportamentala in depresii a fost dezvoltata de Beck şi colaboratorii (Beck, Rush, Shaw si

Emery, 1979).

Modelul cognitiv al depresiei (Beck, 1967, 1976)

Experiente (timpurii)

Formarea unor convingeri disfunctionale

Incidentul critic (S)

Activarea convingerilor

Ganduri negative automate

Simptomele depresive

Pagina 45 din 83


Comportamentale

Motivational

Afective

Cognitive

Somatice

Convingerea disfunctionala nu produce simptomul prin ea insasi, ci doar atunci cand

anumite incidente (evenimente externe) vin s-o intareasca. Astfel, convingerea ca valoarea

personala depinde de succes poate conduce la tulburare depresiva in caz de esec. Pe masura

ce tulburarea depresiva se dezvolta, gandurile negative automate devin tot mai frecvente si tot

mai intense si tind sa estompeze gandurile rationale. Acestea produc simptomele depresiei,

care, la randul lor, intaresc modul negativ de gandire si astfel se formeaza un cerc vicios.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala sparge cercul vicios, invatand pacientul sa

adreseze intrebari provocatoare gandurilor negative pentru a verifica daca fundamentarea lor

este corecta. Faptul ca cognitia influenteaza starea afectiva nu inseamna neaparat ca o gandire

negativa conduce la depresie. Depresia este rezultanta unui cumul de factori biologici, de

dezvoltare ontogenetica, sociali, de predispozitii psihologice si de variabile precipitatoare.

Cognitia are insa o prioritate, in timp, in declansarea depresiei si poate actiona ca declarator,

factor de intarire si mentinere a simptomelor. Din acest motiv, cognitia reprezinta un punct

ideal de interventie psihoterapeutica.

Caracteristicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale

(Beck si altii 1979)

1. Are la baza o conceptie teoretica coerenta (modelul cognitival depresiei) si nu

este o simpla colectie de tehnici.

Este scurta si limitata in timp, incurajand pacientul sa

dezvolte abilitati de autoreglare (,,self-help skils").

Este structurata si directiva.

Este orientata pe problema si pe factorii (cauze) care o

mentin, mai mult decat pe originile acestora.

Are la baza un proces de chestionare care sa dirijeze

descoperirea (,,guided discovery", Young şi Beck, 1982)

Se bazeaza pe metode inductive, astfel incat pacientii invata

sa considere gandurile si convingerile ca pe niste ipoteze care trebuie

verificate.

Are un caracter educational, considerand tehnicile cognitiv-

Pagina 46 din 83


comportamentale ca pe niste deprinderi care trebuie achizitionate

de subiect prin exercitiu si transferate in viata cotidiana prin interme-

diul temelor pentru acasa.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala poate fi definita ca un fel de rezolvare de

probleme, depresia fiind ea insasi o problema.

O atentie deosebita trebuie acordata:

lipsei de speranta;

intentiilor suicidare;

expectatiilor negative in legatura cu tratamentul.

Factori care trebuie luati in considerare:

1. Dorinta de cooperare a pacientului.

2. Capacitatea pacientului de a intra in relatie de colaborare

cu psihoterapeutul. Apar dificultati la pacientii care:

se tem sa-si dezvaluie gandurile si sentimentele;

insista asupra faptului ca se pot descurca singuri;

considera, dimpotriva, ca terapeutul trebuie sa faca totul singur.

In astfel de cazuri, psihoterapia nu este contraindicata, dar demersul terapeutic va fi

mai lung, terapeutul dedicand primele sedinte construirii relatiei terapeutice. Terapeutul

trebuie sa-l ajute pe pacient sa reevalueze acele ganduri si convingeri care stau in calea unei

colaborari active in cadrul terapiei. Exemplu: ,,Daca ii spun cum ma simt cu adevarat, ma va

respinge" sau ,,Este treaba lui sa ma faca bine fara nici un fel de efort din partea mea".

3. Cat de extins este repertoriul de abilitati de a face fata

vietii (,,coping skills") pe care il are pacientul? Pacientii cu repertoriu

mai bogat de deprinderi de a face fata stresului vor raspunde mai

repede si mai bine la psihoterapia cognitiv-comportamentala (Simons,

Lustman, Wetzel, Murphy, 1985).

Structura tratamentului (Melanie Fennell, 1989)

I. Interviul initial (1-1,5 ore) urmeaza dupa interviul de evaluare, care stabileste daca

pacientul este potrivit pentru psihoterapie. Schema interviului initial :

a) Evaluarea dificultatilor curente:

simptome;

probleme de viata;

ganduri negative asociate;

debut, evolutie si contextul in care a aparut tulburarea depresiva;

Pagina 47 din 83


lipsa de speranta;

idei suicidare.

Stabilirea scopurilor terapiei.

Prezentarea programului de terapie:

detalii practice;

problema cercului vicios: ganduri negative-depresive;

posibilitati de schimbare.

d) Inceperea tratamentului:

- specific:

selectionarea primelor sarcini;

acordul cu privire la temele pentru acasa.

- general:

- pacientului i se furnizeaza cunostinte cu privire la stilul terapiei cognitiv-

comportamentale.

Obiective:

Stabilirea relatiei psihoterapeutice.

Trezirea sperantei pacientului.

Pacientul trebuie facut sa inteleaga, la nivel preliminar,esenta modelului.

Se obtine acordul pacientului ca va testa in practica cele invatate.

Dificultatile si problemele curente sunt schematizate si apoi notate in lista de

probleme, ca in exemplul urmator:

Experience timpurii traumatizante

Comparatii nefavorabile cu sora mea geamana. Tatal (suportul familiei) a decedat

Convingeri disfunctionale

Sunt inferioara ca persoana.

Valoarea mea depinde de ceea ce cred altii despre mine.

Daca nu fac ceea ce vor ceilalti oameni de la mine, ei ma vor respinge. Incidentul

critic Casatoria a esuat

Gdnduri negative automate

Este vina mea: am stricat totul.

Nu-mi pot conduce viata.

Voi ramane singura pentru totdeauna si va fi ingrozitor.

Sunt proasta.

Simptom

Pagina 48 din 83


Comportamentale: tonus scazut al activitatii; tendinta de retragere.

Motivational: lipsa interesului si a sentimentului placerii; totul se face cu efort.

Afective: tristete, anxietate, culpabilitate, rusine.

Cognitive: slaba capacitate de concentrare, indecizie, ruminatii interioare, autocritica,

ganduri suicidare.

Somatice: insomnii, inapetenta.

Lista de probleme

1. Incapacitatea de a ma exprima:

dificultatea de a spune ,,Nu";

dificultatea de a spune ce doresc daca altii vor altceva.

Sentimente de inferioritate.

Dificultatea de a accepta esecul casatoriei.

- nu voi fi capabila sa ma descurc singura cu lucrurile practice.

- nu voi gasi niciodata o relatie satisfacatoare pe termen lung.

4. Depresie:

- ma simt depasita de cerintele vietii de zi cu zi;

evitarea contactului cu oamenii;

stau si macin ganduri triste;

- nu fac nimic;

nu ma pot concentra;

nu ma bucura nimic etc.

5. Sentimentul de deprimare pentru ca sunt deprimata:

Este vina mea ca am stricat totul;

Merit sa ma simt astfel.

Lista de probleme trebuie sa includa simptomele si problemele de viata. Acestea din

urma se refera la:

- probleme practice (exemplu: dificultati in gospodarie,somaj);

- probleme interpersonale (dificultati in formarea unor relatii apropiate);

- probleme intrapersonale (lipsa increderii in sine).

Terapeutul prezinta un rezumat al celor spuse si asteapta un feedback de la pacient. Lista de

probleme realizeaza o oarecare ordine intr-un haos pentru ca un numar mare de experience

negative sunt reduse la cateva dificultati specifice. Aceasta reprezinta procesul ,,reducerii

Pagina 49 din 83


problemelor", care trezeste speranta pacientului pentru ca se intrevede posibilitatea unui

control asupra acestora.

Ideile suicidare trebuie puse in evidenta de la primul interviu. Cand acestea au fost

evidentiate, terapeutul trebuie sa se asigure daca pacientul a elaborat planuri in acest sens si

sa afle ce anume l-a impiedicat sa le puna in aplicare. Daca lipsa de speranta si ideile

suicidare sunt serioase, atunci acestea trebuie sa reprezinte obiectivul primelor interventii.

Unii terapeuti considera ca nu este bine sa vorbeasca de suicid pentru a nu baga astfel de idei

in capul pacientilor lor. Dar observatiile au aratat ca, mai curand, discutiile deschise pe

aceasta tema pot produce pacientului un sentiment de usurare. Suicidul este reactia obisnuita

la ideea ca situatia este intolerabila si ca nu poate fi facut nimic pentru a o schimba.

Autodistrugerea apare in acest caz ca un fel de rezolvare a problemei. In acest caz, discutiile

pot deschide perspectiva gasirii unei solutii alternative.

Stabilirea scopurilor

Se realizeaza prin intermediul unor intrebari de genul: ,,Cum ai vrea sa stea lucrurile

in problema X?" sau ,,Sa presupunem ca tratamentul va avea efect; cum vezi desfasurarea

diferita a lucrurilor in problema ta?" Scopurile se modifica adesea pe parcursul tratamentului.

Stabilirea scopurilor il ajuta pe terapeut sa corecteze expectatiile nerealiste cu privire la

psihoterapie, furnizeaza cateva standarde in raport cu care se poate monitoriza progresul si

focalizeaza atentia spre viitor.

Prezentarea tratamentului

Pacientilor li se dau informatii despre aspectele practice, cum ar fi numarul de sedinte,

durata si frecventa acestora, cat şi despre temele pentru acasa. Li se explica clar faptul ca

depresia trebuie inteleasa in termenii cercului vicios pe care il produc gandurile negative care,

la randul lor, genereaza o dispozitie proasta ce alimenteaza, la randul ei, gandurile negative.

Trebuie sa se explice, de asemenea, ca schimbarea este posibila daca pacientul invata sa

surprinda şi sa testeze (verifice) gandurile negative pentru a sparge cercul vicios prin gasirea

unor alternative mai realiste la gandurile negative.

Pacientul este invitat sa-şi exprime deschis indoielile, şi acestea sunt discutate cu

psihoterapeutul. Acesta este solicitat sa-şi monitorizeze activitatile, dispoziţia şi gandurile

negative automate intr-o agenda personala. Agenda include:

trecerea in revista a evenimentelor de la ultima şedinta;

feedback-uri referitoare la ultima şedinţă;

temele pentru acasa.

Fiecare şedintă este dedicată unei anumite probleme, denumita tema majora, care este

Pagina 50 din 83


defmita de pacient in colaborare cu terapeutul. Ea presupune o strategie cognitiv-

comportamentala specifica, cum ar fi de pilda adresarea de intrebari de verificare a gandurilor

negative, discutarea dificultatilor care au aparut in ultima saptamana sau dezbaterea unor

probleme pe termen lung (exemplu: dificultati materiale).

Temele pentru acasa au menirea de a-l ajuta pe pacient sa-şi insuşeasca tehnici de

autoajutorare.

Ele sunt utile daca:

urmeaza logic ceea ce s-a petrecut in timpul şedintei de psihoterapie;

sunt precis şi concret definite, astfel incat succesul este uşor de inregistrat;

au o baza logica, inteleasa şi acceptata atat de terapeut, cat şi de pacient;

sunt definite ca situatii din care nu se pierde nimic pentru ca se invata chiar daca

scopul nu a fost atins.

Pentru a evita orice neintelegere este util atat pentru terapeut, cat şi pentru pacient sa

noteze sarcina trasata şi obiectivul urmarit.

Strategiile cognitiv-comportamentale de psihoterapie

(Melanie Fennell, 1989)

1. Strategii cognitive:

tehnici de distragere;

numararea gandurilor.

2. Strategii comportamentale:

monitorizarea activitatilor, placerii şi autocontrolului;

realizarea unor orare;

stabilirea unor sarcini gradate.

3. Strategii cognitiv-comportamentale:

identificarea gandurilor negative;

adresarea de intrebari gandurilor negative;

experimente in sfera comportamentala.

4. Strategii preventive:

identificarea convingerilor;

adresarea de provocari pentru viitor;

pregatirea pentru viitor.

Pentru a incuraja speranta şi angajarea pacientului in psihote-rapie este important ca

in cadrul şedintelor de psihoterapie, cat şi al temelor pentru acasa sa fie obtinute unele

succese, oricat de mici, pe care pacientul trebuie sa şi le atribuie lui însuşi şi care sa

Pagina 51 din 83


demonstreze ca depresia poate fi controlata prin efort personal. Acest lucru este important

indeosebi la începutul tratamentului.

Strategii cognitive

Sunt prezentate ca modalitati de a stopa ,,ruminatiile" depresive care nu fac decat sa

inrautateasca situatia, in loc sa contribuie la o rezolvare constructiva a problemei.

Acestea sunt utile mai ales la inceputul tratamentului, inaintc ca pacientul sa capete

abilitatea de a gasi alternative la gandurile negative automate. Ele nu produc o modificare

cognitiva esentiala, dar prin reducerea frecventei gandurilor depresive contribuie la

ameliorarea dispozitiei care, la randul ei, poate inlesni rezolvarea de probleme. Unii pacienti

utilizeaza spontan metoda distragerii pentru a evita sa se gandeasca la lucmri dureroase

(,,evitare cognitiva"). Acestora trebuie sa li se explice avantajele (se simt bine pe termen

scurt) şi dezavantajele (problemele raman nerezolvate pe termen lung) aplicarii acestei

tehnici ca unica metoda.

Tehnicile de distragere:

1. Concentrarea pe un obiect:

Pacientilor li se cere sa se concentizeze asupra unui obiect şi sa-1 descrie pentru ei

inşişi cu cat mai multe detalii.

2. Conştientizarea senzoriala:

Pacientii sunt invatati sa se concentreze asupra mediului inconjurator ca un tot unitar,

utilizand vazul, auzul, gustul, pipaitul şi mirosul. Concentrarea poate viza şi corpul propriu

(,,Ce simti in interiorul corpului tau? Ce poti atinge? Iti simti trupul pe scaun? Iti percepi

hainele, ochelarii, parul? etc. Ce vezi in jurul tau? şi ce mai vezi? Ce auzi?" etc.

3. Exercitii mentale:

a numara de la 1000 la 1 din 7 in 7 (din 5 in 5);

a numi oraţele al caror nume incep cu o anumita litera;

reamintirea in detaliu a unei vacante.

4. Amintiri şi imagini placute:

- amintirea unei situatii placute, cand subiectul a avut un

mare succes;

- ce ai face daca ai caştiga o maşina sau o suma mare de

bani.

Dezavantajul consta in faptul ca la depresivi accesul la amintiri placute poate fi dificil

de realizat, iar gandurile pozitive sunt repede sufocate de cele negative.

5. Activitati care il absorb pe subiect:

Pagina 52 din 83


Este important sa fie selectate acele activitati care ocupa atat mintea, cat şi trupul:

rebus, tenis, asculta radioul in timp ce calca etc.

6. Numararea gandurilor (Burns, 1980):

Au menirea sa produca o anumita distanta fata de gandurile negative. Subiectul este

invatat sa noteze aparitia gandurilor negative bifand cate un punct intr-un tabel. Dezavantajul

acestei tehnici consta in aceea ca ea poate avea ca efect imediat intensificarea gandurilor

negative, ceea ce duce la accentuarea depresiei, mai ales daca pacientul nu şi-a format inca

deprinderile de a le modifica.

Strategii comportamentale

O serie de activitati - cum ar fi automonitorizarea, realizarea şi urmarirea unor

programe (orare) şi a unor sarcini gradate - au drept scop antrenarea subiectului in actiuni

menite sa imbunatateasca dispozitia.

1. Monitorizarea activitatilor.

Pacientilor li se cere sa noteze ce fac, ora de ora, şi sa evalueze activitatile in functie

de doi parametri:

placere - P;

grad de realizare (maiestrie) - R.

Aceste protocoale il ajuta pe pacient sa verifice veridicitatea unor ganduri, cum ar

fi ,,Eu nu am facut nimic". De asemenea, acest gen de inregistrari surprinde relatia dintre

dispozitie şi activitate. Evaluarea diverselor activitati la indicatorul ,,placere" poate ajuta la

infirmarea unor ganduri negative de tipul ,,Orice aş face, mi-e indiferent" (gand ce reflectă

dificultatea de a percepe experienţe pozitive).

2. Realizarea unor orare (programe).

Se utilizeaza pentru planificarea activitatilor viitoare dupa acelaşi model (ora de ora).

Scopul consta in a crea nivelul de activism al subiectului şi de a maximiza eficienta şi

placerea.

Avantajele tehnicii:

reduce numarul prea mare de sarcini la o lista ce poate fi indeplinita;

inlatura nevoia unor decizii repetate (,,Ce voi face acum?");

- accentueaza sentimentul ca activitatile respective pot fi indeplinite;

- create proportia activitatilor de pe urma carora subiectul obtine satisfactie;

- mareşte nivelul sentimentului de autocontrol al subiectului asupra propriei sale

existente.

Pagina 53 din 83


Sarcinile gradate vizeaza realizarea unor exercitii in paşi mici, accesibili subiectului,

fiecare pas fiind intarit prin feedback.Accesul la fiecare etapa este facilitat prin identificarea

şi adresarea unor intrebari cu caracter provocativ fiecarui blocaj (Blocajele sunt de tipul: ,,Nu

voi fi capabil sa fac aceasta"; ,,Este prea mult pentru mine" etc.). Tehnica este utila pentru a-l

ajuta pe pacient sa depaşeasca inertia şi sa faca fata unor situatii care produc anxietate.

Depresivii relateaza faptul ca de cele mai multe ori ei eşueaza in indeplinirea unor sarcini pe

care 51 le-au trasat singuri şi folosesc aceste fapte ca pe o dovada a inadecvarii lor personale.

Aceasta se intampla pentru ca ei aşteapta prea mult de la propria persoana, considerand ca ar

trebui sa se comporte ca şi cum nu ar fi depresivi.Sarcinile gradate combat lipsa de speranta,

incurajand pacientul sa reduca sarcinile la proportii rezonabile şi marind frecventa

recompenselor.

Strategii cognitiv-comportamentale

Şedintele de psihoterapie şi temele pentru acasa au ca obiectiv sa-1 invete pe pacient

sa identifice, sa adreseze intrebari şi sa testeze autenticitatea gandurilor negative. Continutul

gandurilor negative a fost clasificat in ceea ce Beck (1967) numea ,,triada cognitiva":

Ego-ul (,,Sunt lipsit de valoare").

Experientele curente (,,Nimic din ceea ce fac nu este bine").

Viitorul (,,Niciodata nu ma voi simti mai bine").

Gandurile depresive automate au o serie de particularitati care influenteaza psihoterapia şi

afecteaza relatia terapeut-pacient:

sunt habituale şi deci greu de identificat;

sunt automate şi involuntare şi deci greu de controlat;

au un caracter plauzibil (mai ales atunci cand sunt insotite de emotii

puternice), deci este greu sa li se adreseze o provocare;

se refera la o gama larga de stimuli, incluzand chiar psihoterapia, iar

tratamentul poate fi respins pentru ca pacientul prevede eşecul acestuia.

Aceste ganduri negative in legatura cu psihoterapia trebuie identificate şi chestionate

ca oricare alte ganduri negative. Gandurile negative reprezinta rezultatul unor erori in

procesul de percepere şi interpretare a experientelor vietii. Aceste erori se refera la:

suprageneralizare: subiectul trage concluzii generate

pornind de la situatii particulare (,,tot ceea ce fac este greşit");

abstragere selectivd: se acorda atentie doar aspectelor nega

tive ale vietii (,,nu am avut nici o clipa placuta astazi").

Momentele agreabile nu au fost conştientizate;

Pagina 54 din 83


rationamente dihotomice: subiectul gandeşte in extreme

(,,Daca nu fac acest lucru perfect, mai bine nu-1 fac deloc");

personalizarea: subiectul işi asuma responsabilitati pentru lucruri care nu au sau au

de-a face in mica masura cu persoana lui (exemplu: daca prietenul a trecut pe strada fara sa-l

observe, din neatentie, depresivul işi spune: ,,probabil ca am facut ceva care l-a suparat”);

inference arbitrare: se trag concluzii pe baza unor rationa

mente neadecvate (cineva care nu a reuşit sa duca la bun

sfarşit prima tema pentm acasa poate trage concluzia: ,,acest

gen de psihoterapie nu mi se potriveşte").

Identificarea gandurilor negative automate

Pacientii invaţa sa identifice aceste ganduri intai impreuna cu psihoterapeutul, apoi

dezvolta aceste capacita|i prin intermediul unor teme pentru acasa. Aceştia invaţa:

sa identifice emoţiile neplacute;

sa recunoasca situatiile in care acestea apar;

sa identifice gandurile automate asociate.

Modificarea dispozitiei este un semnal ca gandurile negative automate sunt prezente este mai

uşor ca la inceput pacientul sa evalueze dispozitia decat gandurile negative). In cazul

pacientilor care nu agreeaza evaluarile numerice, pentru ca au impresia ca demersul

terapeutic este prea mecanicist, se pot utiliza scale de evaluare calitativa (ma simt foarte rau,

rau, aşa şi aşa, bine, foarte bine).

Gandurile automate negative nu se refera numai la cuvinte, ci şi la imagini, care

trebuie descrise in detaliu.

Dificultati in identificarea gandurilor negative

1. Pacientii evita sa-şi inregistreze gandurile.

Depresia face ca unii pacienti sa intampine dificultati in distantarea de gandurile

negative. Mai mult, concentrarea asupra gandurilor negative atata timp cat subiectul nu este

capabil sa le controleze poate fi aversiva şi dureroasa. In astfel de cazuri este indicat sa fie

limitat timpul de concentrare asupra gandurilor negative pentru a se realiza un oarecare

control asupra acestora.

2. Subiectul nu identifică gandurile negative.

In aceste situatii, este bine sa se adreseze intrebarea: ,,Ce semnificatie are situatia

respectiva pentru dvs.?"

3. O eroare frecventa a terapeutului consta in a pune intrebari

Pagina 55 din 83


in legatura cu cauza unor stari afective negative (de ce?) şi nu cu ce

ganduri ii vin in minte subiectului. In aceste situatii, el pierde ocazia

sa obtina o inregistrare a gandurilor negative.

Intrebarea corecta este: ,,Ce ti-a trecut prin minte in momentul acesta?"

Testarea (verificarea) gandurilor negative automate

Adresarea unor intrebari cu caracter provocativ.

Experimentarea in sfera comportamentala.

1. Intrebarile cu caracter provocativ au drept scop sa-1 invete pe subiect sa-şi

reevalueze modul de gandire pentru el insuşi. Acest obiectiv nu va fi atins daca terapeutul

face toata treaba singur, in locul pacientului. Cu alte cuvinte, trebuie sa se urmareasca

extragerea unor alternative de la subiect şi nu oferirea unor alternative.

Intrebarile uzuale sunt:

- Pe ce te bazezi cand afirmi ca lucrurile stau aşa?

Ce puncte de vedere alternative pot fi gasite aici?

Care sunt avantajele şi dezavantajele acestui mod degandire?

Ce erori de logica am facut?

Intrebari menite sa puna in evidenta punctele de vedere alternative:

Ce ai fi gandit despre aceasta inainte de a fi deprimat?

Ce ar fi gandit cineva in care ai incredere despre aceasta?

Ce i-ai spune altei persoane care ar veni sa-ti ceara sfatul

intr-o problema asemanatoare?

Intrebarea legata de avantajele şi dezavantajele modului negativ de a gandi se refera la

acei pacienti care considera ca gandurile cu caracter autocritic sunt folositoare şi constructive.

Intrebarea referitoare la ,,ce eroare logica fac" se refera la pacientii care fac in mod frecvent

aceeaşi greşeala, cum ar fi suprageneralizarea, abstractia selectiva sau altele.

2. Experimentarile in sfera comportamentala se refera la gasirea unor modalitati mai

eficiente de a reactiona la o situatie externa care nu poate fi ameliorata. Uneori subiectul are

in interiorul sau modalitatile eficiente de actiune, dar acestea sunt blocate de modul negativ

de gandire. De pilda, un pacient ştie cum sa-şi exprime dezacordul, dar işi inhiba reactia prin

ganduri de tipul: ,,Daca imi voi exprima dezacordul, ei nu ma vor agrea".

In alte cazuri, pacientul chiar nu ştie cum ar putea actiona mai eficient. In astfel de

situatii el trebuie sa-şi insuşeasca noi modele de comportament, cum ar fi comportamentul

asertiv, abilitatile sociale, rezolvarea de probleme sau deprinderi de studiu.

Etapele experimentarii in sfera comportamentala:

Pagina 56 din 83


1. Predictia specifica: ce gand va fi testat in practica (exemplu:

,,Ii voi spune soţiei mele ce rau ma simt şi ea se va supara pe mine".)

2. Trecerea in revista a argumentelor şi contra gandului

respectiv.

Experimentarea practica pentru testarea validitatii ipotezei

(predictie). Terapeutul şi pacientul trebuie sa ştie foarte precis ce

anume trebuie facut. Mai mult, experimentarea trebuie astfel

organizata pentru a maximiza şansele unui rezultat pozitiv (se poate

repeta sub forma de jocuri de rol ce anume va spune pacientul).

Notarea rezultatelor. Ca şi temele pentru acasa, experimen-

tarile in plan comportamental trebuie astfel conduse incat sa nu se

piarda nimic: cu alte cuvinte, pacientul sa caştige chiar in cazul in

care situatia nu a luat intorsatura pe care o doreşte el. In aceste

cazuri, caştigul consta in a invata ceva. Daca sotia nu s-a suparat,

este cu atat mai bine. Daca s-a suparat, se pot obtine noi informatii:

Ce nu este in regula?

A facut pacientul ceva ce nu trebuia? etc.

Dupa definirea problemei se elaboreaza planuri pentru a face fata situatiei mai bine

data viitoare şi astfel rezultatele negative pot avea un caracter constructiv.

5. Concluziile. Este bine ca acestea sa fie formulate sub forma

unei reguli (exemplu: ,,nu face presupuneri in legatura cu modul in

care se vor purta ceilalti cu tine, mai bine verifica singur").

Strategii preventive

Avantajul major pe care il are psihoterapia (mai ales cea cognitiv-comportamentala)

fata de medicatia antidepresiva este ca reduce riscul de recadere. Aceasta se intampla pentru

ca subiectul işi insuşeşte o serie de deprinderi de a face fata depresiei, ceea ce ii scade

vulnerabilitatea fata de episoadele viitoare, deoarece deprinderile respective zdruncina

convingerile negative de baza pe care se fundamenteaza depresia.

Identificarea şi adresarea de provocari convingerilor negative

Dupa ce pacientul şi-a insuşit abilitatea de a identifica gandurile negative automate, se

poate trece la abordarea convingerilor negative.

Acestea au urmatoarele caracteristici:

Nu reflecta realitatea experientiala. De exemplu, convin-

Pagina 57 din 83


gerea ,,voi fi totdeauna puternic" ignora vulnerabilitatea umana.

Din acest punct de vedere, asemenea convingeri sunt irationale.

Sunt rigide, suprageneralizate şi extreme, pentru ca nu tin

seama de variatia circumstantelor.

Mai curand stopeaza decat faciliteaza atingerea unor

scopuri, pentru ca standardele perfectioniste produc anxietate, care

inhiba şi blocheaza performantele.

Incalcarea (violarea) lor este asociata cu emotii extreme si

excesive (depresie si disperare, mai curand decat tristete si regret).

Sunt relativ nemodificabile sub influenta experientelor

obisnuite. Aceasta se intampla pentru ca subiectul actioneaza ca şi

cum ele ar fi adevarate si pentru ca ele nu sunt explicit formulate,

actionand la nivel inconştient.

Abandonarea lor prezinta pentru subiect riscuri inacceptabile. De exemplu: Daca voi

inceta sa-i pun pe ceilalti pe primul plan, nimeni nu o sa ma mai placa". Beck, Hollon,

Young, Bedrosian şi Budenz (1985) au grupat convingerile disfunctionale in functie de trei

domenii:

realizare (nivel inalt de performance, nevoie de succes);

acceptare (nevoia de a fi agreat, iubit);

control (nevoia de a controla evenimentele, nevoia de a fi puternic).

Beck, Epstein şi Harrison (1983) au grupat aceste convingeri şi in functie de o

dimensiune supraordonata in:

sociotropie - care pune accentul pe relatiile interpersonale;

autonomie - care pune accentul pe independent şi libertatea alegerii.4

Aceasta clasificare poate inlesni demersul psihoterapeutic. Astfel, o persoana cu grad

mare de autonomie va accepta cu dificultate sugestiile terapeutului şi va avea tendinta sa

incheie in mod prematur psihoterapia pentru ca este convinsa ca se poate descurca şi singura.

Dimpotriva, o personalitate sociotropa poate manifesta dorinta exagerata de a face pe plac

terapeutului şi va avea dificultati sa actioneze independent intre şedinte. Ambele modalitati

habituale de raspuns pot fi speculate in avantajul psihoterapiei:

in primul caz, terapeutul pune accent pe aspectele de

autoajutorare (self-help) ale tratamentului;4 Irina Holdevici – Psihoterapia anxietatii – Abordari cognitiv-comportamentale – Editura Dual Tech – Bucuresti 2002;

Pagina 58 din 83


in al doilea caz, dorinta pacientului de a-i fi pe plac

terapeutului poate fi utilizata pentru a-1 mobiliza pe acesta

inainte de a-i fi incurajata independenta.

3. Principii de conduita antistres

Obiective si clasificare

Trebuie sa invatam sa traim cu stresul care adesea este inevitabil. Secretul rezida in a

transforma stresul in energie invingatoare.Este intotdeauna bine sa invatam sa ascultam

propriul corp si sa ni-l facem prieten. Baza oricarui comportament cu obiectivul de a face fata

stresului psihic e construita de indeplinirea urmatoarelor obiective:

reglarea optima a nivelului de aspiratii in raport cu nivelul de posibilitati ( diferenta

minima in favoarea nivelului de aspiratii )

asigurarea celor 3 nevoi psihologice fundamentale: nevoia de afiliere, de securitate pe

termen lung , si de noutate a experientei

formarea unei gandiri pozitive, bazate pe :

acceptarea stresului psihic ca pe o sfidare, abordabila de pe pozitia unui loc de control

intern (prin asumarea responsabilitatii personale), dar incluzand si apelul judicios la suportul

social

evaluarea corecta a caracteristicilor stresorului, in raport cu resursele personale

cresterea autoeficacitatii prin raportari repetate la realizarile personale anterioare

Sanatatea psihica si somatica sunt interconditionate, ambele fiind supuse actiunii

stresului, dar acestea trebuie apreciate din perspectiva unei rezultante, de tipul unei sume

algebrice, dintre actiunile nocive (sau cel putin provocatoare) ale distresului si cele benefice

ale eustresului.

Tipuri de conduite:

evitarea sau limitarea/inlaturarea consecinteleor

provocarea de eustresuri

provocarea de distresuri contolate

activitati in sfera loisir-ului

muzica, activitate fizica de relaxare, promovarea rasului

Principii de conduita zilnica

ierarhizarea obiectivelor intr-o perioada limita ( zi, luna, trimestru, an) in obiective

Pagina 59 din 83


majore sau minore, cotand realizarea lor cu un punctaj proportional, astfel incat realizarea

unui obiectiv major sa fie compensata de neindeplinirea mai multor obiective minore si

invers

planificarea eficienta a timpului

a face ceva din placere cel putin o data pe saptamana

a rezerva in fiecare zi un moment de liniste

a realiza un echilibru intre munca / recreatie, munca si familie

a dormi 7-8 ore pe noapte cel putin doua zile pe saptamana

a folosi procedee de relaxare, inclusiv a oferi si a primi cu regularitate afectiune, a

discuta dificultatile cu altii, prieteni carora sa le poti face confidente

a cultiva trairi si sentimente pozitive si a recurge la umor

a practica exercitii fizice ( cel putin la sfarsit de saptamana si zilnic mersul pe jos)

a depasi momentul de stres, facand altceva (interesant)

a-si armoniza aspiratiile cu aptitudinile

cultivarea activitatilor spirituale si transcedentale

evitarea stresurilor inutile (ex. vizite agasante)

reflectarea asupra scopurilor majore si sensului vietii

“a invata sa spuna nu” (a nu promite cu usurinta lucruri ce se vor dovedi ulterior un

balast de preocupari stresante)

a-si face un obicei din a ajuta pe altii

CAPITOLUL IV

STUDII DE CAZ

Prezentare de caz

Ioana, femeie divortata, in varsta de 34 de ani, designer la o fabrica de confectii si

mama a doi copii sufera de depresie majora cronica de 2 ani.

Dupa internari repetate in spital, tratamentul antidepresiv nemaiavand rezultate

eficiente pacienta s-a indreptat din proprie initiativa catre psihoterapie.

Ioana a suferit un episod de depresie majora tratat in spital prin tratament

medicamentos, care a aparut in urma divortului. Sotul, Florin in varsta de 36 ani, a parasit-o

Pagina 60 din 83


motivand faptul ca nu-si mai indeplinea sarcinile de mama, sotie si gospodina.

Pacienta a ajuns in aceasta situatie in urma neintelegerilor cu sotul si datorita

neajunsurilor financiare.

Asa cum am mentionat mai sus, Ioana are doi copii, Elena in varsta de 12 ani si

Bogdan in varsta de 7 ani.

Sotul a parasit-o in urma cu 2 ani si s-a recasatorit intre timp. Ioana se mai intalneste

cu Florin doar cand acesta vine sa-si vada copii. Florin le plateste pensie alimentara celor doi

copii.

Pacienta a lucrat la Fabrica de Confectii “Textila Dacia” – Bucuresti , dar acum

nemaiputandu-se achita de exigentele profesionale lucreaza doar acasa cand poate, in ultimul

timp foarte rar.

Locuieste impreuna cu mama sa si cei doi copii la casa cu curte. Au o casa cu trei

camere si dependinte in Bucuresti, proprietate a mamei sale. Tatal Ioanei a decedat cand ea

avea 14 ani, o varsta destul de critica pentru o adolescenta.

S-a casatorit la 20 de ani cu Florin pe care-l cunostea de un an de la o petrecere

organizata de o prietena de a ei.

Pacienta nu-si aminteste cu placere nici un moment din viata ei, nici chiar nunta sau

bucuria de a aduce pe lume un copil, datorita gandurilor negative disfunctionale care o

urmaresc, acestea urmand sa duca la modificarea comportamentului, starilor afective, dar si a

reactiilor in plan fiziologic.

Ioana refuza sa vorbeasca cu vecinii, prietenii si sa iasa din casa, pretextand starea in

care se afla.

De copii se ocupa cum poate mama ei, pentru ca ea marea majoritate a timpului si-o

petrece in pat.

Izolarea sociala îi accentueaza gandurile negative referitoare la faptul ca ceilalti nu o

agreaza.

Familia ei are dificultati tot mai mari in ceea ce priveste relationarea cu ea.

Sedintele 1-3

Schema interviului initial a fost realizata dupa modelul cognitiv al depresiei, elaborate

de Beck

Modelul cognitiv al depresiei (Beck)

Pagina 61 din 83


Experiente timpurii

Formarea unor convigeri disfunctionale


Activarea convigerilor


Simptome depressive: comportamentale, motivationale, afective, cognitive, somatice.

La interviul din prima sedinta, Ionana era concentrata asupra propriei persoane si

vorbea cu lux de amanunte despre simptomele ei. Am provocat-o sa gaseasca explicatii

pentru atitudinea ei, faptul ca s-a gandit sa vina la psihoterapeut.

Ioana era comunicativa, dar nu crede ca are mari sanse sa se vindece: “Am venit aici

cu gandul ca este ultima me a sansa sa ma vindec, dar nu am prea mare incredere. Am zis sa o

fac si pe-asta.”

Interviul a decurs normal si dupa doua sedinte au fost identificate problemele

simptom . Faptul ca ea a reusit sa decida pentru ea ca trebuie sa faca psihoterapie, a insemnat

ca terapia va functiona mai usor, deoarece exista si dorinta ei de vindecare.

Spune ca vrea sa-si refaca viata si sa-i ajute pe copii, sa se apropie din nou de ei.

O atentie deosebita am acordat faptului ca exista totusi o lipsa de speranta si

expectatiile sale sunt ca psihoterapeutul sa faca totul singur. Cu toate acestea are dorinta de

cooperare cu terapeutul. Desi ideile de suicid i-au trecut adesea prin minte nu a avut pana

acum vreo intentie siucidara.

Dupa ce s-a construit relatia terapeutica am ajutat-o sa reevalueze acele ganduri si

convingeri negative care stau in calea unei bune colaborari cu terapeutul.

In timpul celor doua sedinte s-au identificat urmatoarele probleme simptom:

Simptome comportamentale: izolare sociala, tendinta de retragere, neglijare, petrece

mult timp in pat, restrangerea activitatilor.

Simptome din sfera motivationala: scaderea interesului si a sentimentului placerii,

apetit sexual redus, orice actiune cat de mica presupune un efort pentru ea.

Simptome afective: anxietate, iritabilitate, plans frecvent, sentimente de culpabilitate,

Pagina 62 din 83


tristete, lipsa de speranta.

Simptome cognitive: activitatile obisnuite au devenit dificile pentru ca nu se mai

poate concentra, stima de sine scazuta, activitatile obisnuite ii par de nerezolvat, autocritica.

Simptome fiziologice: insomnii, nevoi sexuale diminuate, lipsa de energie.

Pentru a realiza o oarecare ordine in amalgamul de probleme pe care pacienta le are,

am ajutat-o sa le imparta in trei mari categorii:

Probleme intrapersonale:

se simte inferioara si crede ca nu este agreata de ceilalti;

rumineaza ganduri negative legate de situatia actuala;

devine tot mai deprimata pentru ca este deprimata.

Probleme interpersonale:

dificultati in familie: faptul ca sotul a parasit-o, iar familia trebuie sa duca

povara depresiei pacientei;

teama ca ea nu se poate descurca singura cu cei doi copii;

dificultatea de a-si educa si creste cei doi copii;

izolare sociala;

teama de a relationa cu vecinii si prietenii.

Probleme legate de functionarea in viata curenta:

- lipsa oricarei satisfacii legate de activitatile cotidiene;

- se simte depasita de sarcinile simple din gospodarie;

- tendita de a evada : evitarea contactelor sociale, petrece foarte mult

timp in pat.

O atentie speciala trebuie acordata si anxietatii care acompaniaza expectatiile negative

ale pacientilor depresivi, aceasta fiind, la randul sau, abordata prin intermediul unor strategii

cognitive.

Sedinta s-a terminat cu un exercitiu simplu de relaxare.

Pagina 63 din 83


Fixarea obiectivelor:

Tehnica Obiective

Identificarea

gandurilor negative

Subiectul este instruit sa constientizeze gandurile cu continut

depresiv de indata ce acestea se manifesta.

Trasarea de sarcini

in sfera

comportamentala

Subiectul va fi solicitat si incurajat sa realizeze acele activitati pe

care are tendinta de a le evita (intalniri cu prietenii, participare la

evenimente culturale etc.).

Testarea validitatii

gandurilor si

convingerilor

negative

Selectarea si trasarea unor sarcini menite sa infirme veridicitatea

gandurilor si convingerilor negative (ex.: a telefona unui prieten

pentru a verifica gandul ca nimeni nu doreste sa vorbeasca cu

persoana depresiva).

Repetare cognitiva

(Antrenament

cognitiv)

Subiectul va repovesti terapeutului toate etapele unei activitati pe

care are tendinta sa o evite, evidentiind gandurile si sentimentele pe

care le incearca. Obiectivul acestei tehnici consta in identificarea

blocajelor, gasirea unor eventuale solutii pentru depasirea acestora si

imaginarea unor succese viitoare.

Tehnici terapeutice

alternative/

Relaxare Hipnoza

Antrenament

mental

Subiectul este instruit sa-si imagineze o situatie care il supara si sa

genereze strategii de a-i face fata, in stare de relaxare .

Abordarea

convingerilor

negativedebaza

Terapeutul va investiga modul in care schemele cognitive

disfunctionale s-au structurat de-a lungul timpului, precum si modul

in care acestea influenteaza viata de zi cu zi a pacientului.

Sedintele 4-5

Am invitat pacienta sa-si exprime deschis indoielile, sa-si monitorizeze activitatile,

dispozitia, gandurile negative automate intr-o agenda personala. Agenda sa includa trecerea

Pagina 64 din 83


in revista a evenimentelor de la ultima sedinta, temele pentru acasa, feed-back-uri referitoare

la ultima sedinta.

Am examinat impreuna cu pacienta gandurile negative referitoare la eficienta

psihoterapiei, iar pacienta era sigura de reusita terapiei in proportie de 30 %, ceea ce era

foarte imbucurator.

Am continuat cu realizarea ca obiectiv a unor sarcini simple legate de igiena

personala. Impreuna cu pacienta am realizat un program in care sa s ocupe de aspectul sau

fizic, dandu-i si cateva sugestii referitoare la cum sa se coafeze sau sa se machieze.

I-am sugerat sa faca asta in momentul in acare are tendinta de a se retrage in camera

ei si de a sta in pat. Am discutat si cu mama Ioanei, o persoana destul de intelegatoare cu

problemele Ioanei si am rugat-o sa-i monitorizeze activitatile, mai exact sa observe care sunt

perioadele din timpul zilei in care pacienta avea tendinta de a evada din realitate.

Ioana a acceptat programul pe care l-am stabilit impreuna si mi-a marturisit ca simte

mai bine dupa ce se ingrijeste de propria ei infatisare.

Fiecare sedinta s-a incheiat cu un exercitiu simplu de relaxare.

Sedintele 6-8

Am reluat discutia referitoare la atitudinea pacintei fata de terapie si Ioana mi-a

marturisit ca in mintea ei s-au mai asezat gandurile, se simte mai bine si ca nu mai este in

haosul in care se afla la inceput, fapt ce este destul de incurajator.

I-am cerut sa-si inventarieze activitatile mai putin placute si cele neplacute si sa

reduca pe cat posibil perioadele de timp petrecute in pat.

Am discutat despre dificultatile ei in activitatile cotidiene si pacienta spune ca a reusit

sa se integreze usor in viata de familie.

Ioana a inceput sa o ajute pe fiica ei la pregatirea hainelor pentru scoala si a inceput sa

se intereseze daca copii se descurca la scoala.

Pacienta spune ca acum se simte inteleasa de ceilalti si ca nu se simte fortata sa

accepte planul pe care l-a stabilit impreuna cu terapeutul.

I-am cerut pacientei sa faca o comparatie cu atitudinea ei inainte de inceperea terapiei

si cea pe care o are in momentul de fata, pentru a o determina sa constientizeze ca situatia sa

s-a ameliorat simtitor.

Sedintele 9-11

Pagina 65 din 83


In sedintele urmatoare am decis ca este momentul sa discutam despre tensiunile care

au aparut in cadrul cuplului si care a fost momentul care a declansat episodul depresiv.

Am evaluat sentimental excesiv al resposabilitatii despartirii de sotul ei. Ioana desi

castiga destul de bine era oarecum dependenta financiar de sotul ei care aducea mai multi

bani in casa. In momentul in care sotul ei nu a mai manifestat interes pentru relatia lor, au

aparut tot felul de tensiuni in cadrul cuplului care degenerau in certuri.

Florin le trimite celor doi copii bani in fiecare luna si cu salariul pe care-l avea Ioana

se putea trai decent, dar criza prin care a trecut ea a lasat urme foarte adanci si Ioana nu se

mai putea ocupa de indatoririle ei de mama si chiar de femeie.

Am analizat impreuna cu pacienta aspectele pozitive si negative din cadrul cuplului si

am examinat convingerea negativa a pacientei ca este o mama ineficienta, rugand-o sa faca

comparatie intre comportamnetul ei fata de copii inaite si dupa inceperea terapiei pentru a

constientiza ca gandurile negative legate imaginea de sine a pacientei s-au ameliorat, iar

pacienta se simte mai sigura pe sine.

Ameliorarea dispozitiei pacientei a facut-o sa inteleaga ca se poate descurca si fara

Florin sau chiar fara ajutorul unui alt barbat si ca faptul ca ajuns in aceasta situatie nu este

vina ei. Acest lucru a permis accesul la unele probleme legate de viata familiala.

Am abordat problema izolarii sociale. Dupa o perioada de timp Ioana si-a recapatat

locul ocupat in cadrul familiei. Am sfatuit-o pe Ioana sa se revada cu fostele prietene sis a

restabileasca legaturile cu prietenii apropiati.

Pacienta a realizat ca inregistrat unele progrese in activitati diverse fapt de adus la

accentuarea idei ca ea este si a fost o persoana responsabila, o persoana care are multe de

oferit si merita sa fie apreciata si iubita de cei din jur.

Prezentare de caz 2

Stan Mariana in varsta de 51 de ani din Bucuresti este casatorita si are doi copii.

A lucrat ca asistent medical, dar acum este pensionata medical din anul 2000 cu

diagnosticul sindrom depresiv anxios.

A fost internata in spital de mai multe ori, unde a urmat tratament medicamentos cu

Xanax si Eutirox.

Pacienta a fost diagnosticata cu depresie severa anxioasa, dar are si un nodul mamar

Pagina 66 din 83


drept, aparut ca urmare a intrarii la menopauza.

Simptomele pacientei au legatura directa si cu perioada de menopauza prin care trece,

care se manifesta prin :

- bufeuri de caldura, datorita scaderii nivelului de estrogen care regleaza temperatura;

- pertubarea somnului, in general datorata aparitiei bufeurilor de caldura noaptea,

intrerupandu-se somnul profund;

- modificari ale dispozitiei, datorate insomniilor; alte cauze pote fi datorate

modificarilor aparuta in familie (copiii sunt la varsta la care se muta de acasa, partenerii sunt

ocupati cu serviciul, decizii in ceea ce priveste mentinerea locului de munca sau schimbarea

lui etc.):

dispozitie afectiva scazuta, tristete;

lipsa de inters, epuizare fizica si psihica ( “N-as face nimic”);

incapacitate de finalizare a activitatilor incepute;

stare apatica ce alterneaza cu agitatie;

lispa poftei de mancare, urmata de scadere ponderala;

- uscaciune vaginala, datorita scaderii nivelului de estrogen, determinand subtierea

peretilor vaginali; poate apare dispareunie (dureri la contact sexual) si cresterea frecventei

infectiilor vaginale;

- scaderea apetitului sexual, frecvent relatat de femei de toate varstele; motivul nu este

bine cunoscut; oboseala, problemele de cuplu si consumul de alcool contribuie cu siguranta la

aparitia acestui simptom;

- tulburari de memorie, frecvent relatate; motivul este necunoscut.

Ca urmare a starii depresiv anxioase, pacienta a relatat faptul ca nu mai are incredere

in Dumnezeu, i-a scazut interesul pentru sine si pentru cei din jur, este pasiva (“Stau numai in

pat si nu mai fac treaba”). Crede ca este vinovata de faptul ca nu mai face nimic si soacra

trebuie sa le faca pe toate. Se simte inutila si obosita.

In situatiile pe care le-a prezentat mentioneaza ca la trezire simte gura amara si

se sperie, apar palpitatiile, lipsa de aer si zice ca moare. Intra in panica si simte ca se sufoca,

simte racirea extremitatilor si apoi fierbinteli. A folosit si un tratament naturist pe baza de tei

si valeriana.

Starea se mentine din iulie 2003 cand a slabit 9 kg.

Pagina 67 din 83


Mariana a avut o copilarie nefericita, facand parte dintr-o familie in care existau

certuri si violente. Tatal era betiv, violent si scandalagiu.

Relatia cu sotul sau nu este tocmai buna datorita faptului ca sotul este dezinteresat de

starea ei, este pasiv, are o fire inchisa, morocanoasa.

Pacienta urmeaza in acelasi timp un tratament hormonal dupa urmatoarea schema:

Estrogenul se poate administra per os (oral) sau sub forma de plasture schimbat

de 1-2 ori pe saptamana. Plasturii sunt mai scumpi si pot avea ca efect advers, iritatia pielii la

nivelul unde a fost aplicat.

Schema ciclica

Estrogen (E) zilnic

Progesteron (P) 1-12 zile/luna

Ziua 1 E+P

Ziua 2 E+P

Ziua 3 E+P

Ziua 4 E+P

Ziua 5 E+P

Ziua 6 E+P

Ziua 7 E+P

Ziua 8 E

Ziua 9 E

Ziua 10 E

Ziua 11 E

Ziua 12 E

Ziua 13 E

Ziua 14 E

Ziua 15 E+P

Ziua 16 E+P

Ziua 17 E+P

Ziua 18 E+P

Ziua 19 E+P

Ziua 20 E

Ziua 21 E

Ziua 22 E

Ziua 23 E

Pagina 68 din 83


Ziua 24 E

Ziua 25 E

Ziua 26 E

Ziua 27 E

Ziua 28 E

Ziua 29 E

Ziua 30 E

Sedintele 1-3

Terapia s-a desfasurat dupa modelul cognitiv al depresiei si al anxietatii. Pe parcursul

terapiei s-au realizat evaluari permanente pentru a verifica in ce masura s-au ameliorat

sipmtomele sau au disparut. In paralel pacienta urmeaza tratamentul medicamentos pentru

nodulul mamar.

Schema interviului initial a fost realizata dupa modelul cognitiv al depresiei, elaborate

de Beck

Modelul cognitiv al depresiei (Beck)

Experiente timpurii

Formarea unor convigeri disfunctionale


Activarea convigerilor


Simptome depressive: comportamentale, motivationale, afective, cognitive, somatice.

Pacienta s-a prezentat la psihoterapeut din proprie initiative, dar cu foarte putine

sperante sa se vindece: “Mi-e frica de boala, ca nu ma fac bine. Nu am putere.” Nu a avut nici

o tentative de siucid pana in prezent, datorita faptului ca ii este frica de moarte.

In primele doua sedinte au fost identificate problemele simptom .

Dupa ce s-a construit relatia terapeutica am ajutat-o sa reevalueze acele ganduri si

convingeri negative care stau in calea unei bune colaborari cu terapeutul.

In timpul primelor doua sedinte s-au identificat urmatoarele probleme simptom:

Pagina 69 din 83


1. Simptome comportamentale: izolare sociala, neglijare, epuizare fizica si psihica,

petrece mult timp in pat.

2. Simptome din sfera motivationala: lipsa de interes, apetit sexual redus, incapacitate

de finalizare a activitatilor incepute.

3. Simptome afective: stare apatica ce alterneaza cu agitatie, anxietate, iritabilitate,

plans frecvent, sentimente de culpabilitate, tristete, lipsa de speranta.

4. Simptome cognitive: activitatile obisnuite au devenit dificile pentru ca nu se mai

poate concentra, stima de sine scazuta, activitatile obisnuite ii par de nerezolvat, autocritica.

5. Simptome fiziologice: racirea extremitatilor sau fierbinteli, palpitatii, lipsa de aer,

insomnii, nevoi sexuale diminuate, lipsa de energie.

Dupa identificarea problemelor simptom am impartit lista de probleme in:

Probleme intrapersonale:

se simte vinovata ca nu mai poate indeplini sarcinile de mama si sotie;

ganduri negative legate de situatia ei;

reactii anxioase in diferite situatii.

Probleme interpersonale:

dificultati in familie: sotul este necomunicativ, copii sunt casatoriti si nu locuiesc in

aceeasi casa cu ea;

dificultati de a relationa cu sotul si mama soacra;

izolare sociala;

teama de a relationa cu vecinii si prietenii.

Probleme legate de functionarea in viata curenta:

- lipsa oricarei satisfacii legate de activitatile cotidiene;

- nu are capacitatea de a finaliza sarcini simple din gospodarie;

- tendita de a evada : evitarea contactelor sociale, petrece foarte mult

Pagina 70 din 83


timp in pat.

Terapeutul a discutat despre reactiile anxioase si starea depresiva in care se afla

pacienta si am ajutat-o sa inteleaga ca sunt simptomele cele mai frecvente ale menopauzei,

dar ca se pot ameliora daca urmeaza programul pe care il stabililesc impreuna.

O atentie speciala trebuie acordata si anxietatii care acompaniaza expectatiile negative

ale pacientilor depresivi, aceasta fiind, la randul sau, abordata prin intermediul unor strategii

cognitive.

Sedintele 2 si 3 s-au terminat cu un exercitiu simplu de relaxare.

Fixarea obiectivelor:

Tehnica Obiective

Identificarea

gandurilor negative

/ Oprirea gandurilor

specifice anxietatii.

Subiectul este instruit sa constientizeze gandurile cu continut

depresiv de indata ce acestea se manifesta si sa-si administreze

autocomanda STOP.

Trasarea de sarcini

in sfera

comportamentala

Subiectul va fi solicitat si incurajat sa realizeze acele activitati pe

care are tendinta de a le evita (intalniri cu prietenii, participare la

evenimente culturale etc.).

Testarea validitatii

gandurilor si

convingerilor

negative

Selectarea si trasarea unor sarcini menite sa infirme veridicitatea

gandurilor si convingerilor negative (ex.: a telefona unui prieten

pentru a verifica gandul ca nimeni nu doreste sa vorbeasca cu

persoana depresiva).

Repetare cognitiva

(Antrenament

cognitiv)

Subiectul va repovesti terapeutului toate etapele unei activitati pe

care are tendinta sa o evite, evidentiind gandurile si sentimentele pe

care le incearca. Obiectivul acestei tehnici consta in identificarea

blocajelor, gasirea unor eventuale solutii pentru depasirea acestora si

imaginarea unor succese viitoare.

Tehnici terapeutice

alternative/

Relaxare Hipnoza

Antrenament

mental

Subiectul este instruit sa-si imagineze o situatie care il supara si sa

genereze strategii de a-i face fata, in stare de relaxare .

Pagina 71 din 83


Abordarea

convingerilor

negative de baza

Terapeutul va investiga modul in care schemele cognitive

disfunctionale s-au structurat de-a lungul timpului, precum si modul

in care acestea influenteaza viata de zi cu zi a pacientului.

Sedintele 4-5

In sedintele 4-5 am revazut datele obtinute in urma interviului si autoevaluarii

pacientei si am verificat reactia ei fata de sedintele anterioare de psihoterapie. Am stabilit

planul sau agenda de lucru in care pacienta trebuie sa inscrie deschis indoielile, dispozitia,

gandurile negative automate. Agenda sa includa trecerea in revista a evenimentelor de la

ultima sedinta, temele pentru acasa, feed-back-uri referitoare la ultima sedinta. Mariana spune

ca si-a mai facut ordine in ganduri si ca ii este mai usor sa descrie intr-o agenda gandurile si

dispozitia sa.

Am identificat impreuna cu pacienta gandurile negative automate si a supozitiilor

disfunctionale si am testat gradul lor de adevar:

reamintirea unui episod recent cand s-a simtit anxioasa.

T: “Cand te-ai simtit ultima data speriata?”

P: “ De dimineata cand m-am trezit.”

T: “Ce simptome au aparut?”

P: “Am simtit gura amara si m-am speriat, au aparut palpitatii, senzatie de sufocare,

frica.”

T: “Ce ganduri ti-au trecut prin minte?”

P: “Am zis ca o sa mor.”

T: “ Este intr-adevar un lucru inspaimantator sa gandesti astfel. Cat de mult crezi ca se

va intampla asta?”

P: “Dupa modul in care ma simt cred ca ar fi posibil sa se intample.”

T: “ Apreciaza pe o scala de la 1 la 100, cat de mult crezi ca lucrul de care te temi s-ar

putea intampla.”

P: “ Cred in proportie de 40%.”

T: “De ce nu s-a produs catastrofa?”

P: “ A intrat fetita mea si m-a intrebat daca merg la masa si am uitat de probleme.”

T: “ Deci, tu poti sa-ti cotrolezi gandurile? Ce concluzie tragi de aici?”

P: “ Asta inseamna ca daca ma gandesc la altceva s-ar putea sa nu mai simt starile

Pagina 72 din 83


acelea?

Pe baza fisei de evaluare am invitat pacienta sa-si noteze gandurile negative automate

asociate cu starile afective negative pentru a obtine informatii cu privire la la continutul

acestor ganduri si pentru a o ajuta pe pacienta sa sesizeze legatura dintre acestea si starile

afective si erorile de logica din propria ei gandire.

Situatii in

care apar

ganduri

negative

Ganduri

negative

automate 0-100

Identificarea

distorsiunilor

cognitive

Ganduri realiste

alternative 0-100

Cat de mult mai

credeti in

adevarul

gandului

negative initial?

0-100

Aceasta este si una din temele pentru acasa.

I-am explicat pacientei ca depresia trebuie inteleasa ca un cerc vicios pe care-l produc

gandurile negative care genereaza o dispozitie proasta si le alimenteaza pe cele initiale.

Pentru a sparge cecul vicios trebuie sa invete sa le identifice si sa le testeze gradul de

veridicitate.

Fiecare sedinta s-a incheiat cu un exercitiu simplu de relaxare.

Sedintele 6-8

In fiecare sedinta am facut un rezumat al sedintelor anterioare si am intrebat pacienta

daca considera ca a facut vreun progres fata de starea anterioara inceperii terapiei. Mi-a

marturisit ca in mintea ei s-au mai asezat gandurile, se simte mai bine si ca nu mai este in

amalgamul de probleme in care se afla la inceput, fapt ce este destul de imbucurator.

Dupa ce si-a insusit tehnici simple de relaxare si a invatat sa-si monitorizeze gandurile

negative i-am solicitat sa incerce sa realizeze acele activitati pe care are tendinta sa le evite si

sa reduca pe cat posibil perioadele de timp petrecute in pat.

Una din activitatile cotidiene pe care pacienta spune ca a inceput sa-i devina agreabila

se refera la ingrijirea florilor din curte. Mariana se simte foarte bine daca petrece putin timp

in gradina printre flori. Nu mai sta toata ziua in pat si a inceput sa se preocupe si de propria

persoana.

Pacienta spune ca acum se simte inteleasa de ceilalti si ca nu se simte fortata sa

Pagina 73 din 83


accepte planul pe care l-a stabilit impreuna cu terapeutul.

In paralel cu sedintele de psihoterapie pacienta urma si tramamentul hormonal

prescris de mediul endocrinolog si simptomele incepeau sa se reduca simtitor.

Mariana spune ca se simte in continuare vinovata de faptul ca nu o ajuta pe soacra la

treburile din gospodarie. Am intrebat-o daca soacra a lasat sa se inteleaga faptul ca o

deranjeaza ca ea nu participa la activitatile casnice si a raspuns ca nu, dar daca totusi gandeste

acest lucru. Distorsionarea unor informatii, convigerea disfunctionala ii produce Marianei

tulburarea depresiva.

Am rugat pacienta sa povestesca o situatie in care ea considera ca soacra ar gandi rau

despre ea si am incercat sa gasim solutii pentru a inlatura gandurile negative automate ale

pacientei si pentru a o ajuta sa-si construiasca o convingere alternativa mai realista. Mariana a

cerut ajutor soacrei pentru spalarea si calcarea rufelor si se simte vinovata de faptul ca nu a

reusit ea sa le faca.

I-am sugerat o maniera mai realista de gandire prin care i-am explicat ca uneori orice

om are nevoie de ajutor si ca nu este corect sa pretinda ca ea se va descurca in orice situatie.

Am incheiat sedintele cu exercitii de relaxare.

Sedintele 9-11

In cursul acestor sedintele am continuat cu modificarea deprinderilor de viata precum

si cel de intarire a eului si a modificarii imaginii de sine.

Mariana a inceput sa se ingrijeasca din ce in ce mai mult fapt ce a condus la o stare

afectiva mai buna.

Imagine de sine pozitiva a fost antrenata in plan imaginar prin exrcitiile de relaxare.

Dupa aceea am abordat problemele legate de relatia sa cu sotul, cu copiii si cu alte

persoane apropiate. Sotul a participat si el la doua sedinte de terapie unde si-a exprimat

deschis opiniile si a fost de acord ca Mariana a inregistrat unele progrese. Sotul a manifestat

intelegere fata de problemele lor si a spus ca este dispus sa o ajute pe Mariana si va avea

rabdare ca simptomele sa se amelioreze pentru ca si el se simte neputincios in situatia de fata

si are nevoie de sfaturi pentru a sti cum sa reactioneze eficient in aceasta situatie. Le-am

recomandat sa-si monitorizeze activitatile desfasurate in comun.

Le-am stabilit cateva sarcini comportamentale pe care trebuie sa le faca impreuna cum

ar fi sa se plimbe impreuna, sa iasa in oras si sa ia masa impreuna.

Despre tensiunile care au aparut in cadrul cuplului am discutat cu ambii parteneri si

Pagina 74 din 83


am ajuns la concluzia ca acestea se datoreaza lipsei lor de comunicare si intelegere, lipsei de

toleranta din partea fiecaruia.

Am abordat problema izolarii sociale. Am disutat cu pacienta despre relatia cu cei doi

copii pe care-i vede o data la doua saptamani sambata cand vin in vizita la ea. Am sfatuit-o pe

Mariana sa le faca o surpriza in urmatorul week-end, sa se ocupe personal de amenajarea unei

mese festive si sa-i invite pe copii si pe nepoti.

Am analizat impreuna cu pacienta aspectele pozitive si negative din cadrul cuplului si

am examinat convingerea negativa a pacientei ca este o mama ineficienta, rugand-o sa faca

comparatie intre comportamnetul ei fata de copii inainte si dupa inceperea terapiei pentru a

constientiza ca gandurile negative legate de imaginea de sine a pacientei s-au ameliorat, iar

pacienta se simte mai sigura pe sine.

Ameliorarea dispozitiei pacientei a facut-o sa inteleaga ca se poate descurca din ce in

ce mai bine prin propriile forte.

Dupa ce Mariana s-a simtit mai bine a reluat legaturile cu prietenii de familie

apropiati si-a reluat locul in cadrul familiei si a inceput sa indeplineasca din ce in ce mai

multe sarcini zilnice lucru care ii ocupa timpul si nu mai petrece toata ziua in pat. De cate ori

ii vin in minte ganduri automate negative Mariana spune “Stop!” si a invatat din

antrenamentele de la sedintele de terapie ca trebuie sa-si comute imediat gandurile si ca ceea

ce i-a trecut prin minte este lipsit de importanta.

Sedintele 11- 12

Am redus sedintele de terapie pentru ca Mariana a inceput sa identifice gandurile

negative automate si este capabila sa faca fata singura problemelor existente din ce in ce mai

bine.

Am recapitulat impreuna cu pacienta pasii pe care i-am parcurs impreuna pentru a

constientiza efortul si progresele facute de ea.

Am elaborat impreuna cu pacienta un plan pentru viitor ce include monitorizarea

activitatilor zilnice, realizarea unor activitati agreabile, identificarea gandurilor negative

automate care apar pe parcurs si inlocuirea lor cu unele pozitive, repetarea ori de cate ori este

nevoie a tehnicii de relaxare invatate cu care pacienta trebuie sa se vizualizeze pe sine facand

fata cu bine diverselor situatii in care se afla si administrarea de autosugetii pozitive de

intarire a eului.

Pagina 75 din 83


Prezentare de caz 3

Stefan in varsta de 38 de ani este administrator de firma (materiale de constructii) si s-

a prezentat la psihoterapeut din proprie initiativa cu caracteristici ce indicau o stare cronica de

stres, acuzand urmatoarele simptome:

Pagina 76 din 83


tensiune musculara;

palme transpirate;

ameteala;

gura uscata;

calvitie;

tulburari de ritm cardiac;

anxietate;

iritabilitate;

setimente de vina;

dificultatea de a lua decizii;

incapacitate de concentrare;

lapsus;

exagerarea consumului de tutun;

tulburari alimentare si de somn.

Pagina 77 din 83


S-a prezentat mai intai la medic si dupa investigatii minutioase acesta i-a recomandat

sa faca psihoterapie.

Stefan se simtea din ce in ce mai nesigur pe el si nu putea sa treaca peste starile pe

care le simtea. Relatiile din familie s-au deteriorat datorita nervozitatii si supraincordarii de

care sufera. Nu mai are rabdare cu sotia si copiii. Acestia nu inteleg starea prin care trece

Stefan si de ce se poarta asa in ultimul timp.

La seviciu, de asemenea, isi pierde autocontrolul in fata angajatilor si a devenit de

nesuportat de catre cei din jur. Cativa angajati chiar au parasit firma. Nu se mai simte capabil

sa ia deciziile corecte si de aceea ii culpabilizeaza pe angajati pentru cate un esec in cadrul

firmei.

Sedintele 1-3

La interviul preliminar arata epuizat, se afla intr-o stare fizica si psihica deplorabila.

Am urmarit mai ales identificarea rezistentelor pacientului la schimbare, factorii de

stres la care este supus pacientul in cursul vietii cotidiene.

Interviul a fost axat pe problematica istoriei evenimentelor, pe preocuparile pentru

bunastarea persoanla, si pe unele aspecte legate de problemele ocupationale, sociale.

In sedinta a doua am invitat-o pe sotia lui pentru a evalua dificultatile din cuplu si

opiniile acesteia in legatura cu simptomele, dar si cu dificultatile sotului in alte domenii.

In urma informatiilor obtinute am realizat urmatoarea lista de probleme cu care se

confrunta pacientul:

situatiile stresante din mediul profesional se refera la posibilitatea pierderii avantajelor

materiale;

are foarte multe sarcini de rezolvat fapt ce-l duce in incapacitate de executie, vrea sa

faca totul repede;

firma ii ocupa tot timpul zilei, iar pentru familie ii ramane foarte putin timp;

pacientul a acumulat o serie de experiente negative referitoare la esecurile pe care le-a

trait in urma pierderilor materiale din cadrul firmei;

are dificultati in intelegerea comportamentului celorlalti si ii invinovatesteconsiderand

ca problemele lui au prioritate;

in anumite situatii este impulsiv, irascibil fapt ce ii consuma mare parte din energie;

Pagina 78 din 83


este preocupat excesiv de situatia financiara a firmei si implicit a familiei;

considera ca dandu-le bani sotiei si copiilor si creandu-le un confort financiar,

compenseaza toata lipsa lui de afectiune fata de ei;

are un stil autoritar de a conduce firma;

marea majoritate a timpului o petrece la birou de unde se ocupa de toate sarcinile de

serviciu, se deplaseaza pe tern doar atunci cand situatia o impune, iar lipsa de miscare si

oxigenare isi pune amprenta asupra vietii sale;

la birou fumeaza in jur de doua pachete de tigari pe zi, uneori ajunge chiar la trei;

are sentimente de vinovatie legate de idea ca nu a reusit sa faca toto ce si-a propus

pentru familie, timp foarte putin dedeicat cuplului;

are sentimente constante de urgenta, graba, lipsa timpului pentru relaxare;

tensiune in toate relatiile din care rezulta certuri, jigniri, neintelegeri.

I-am explicat lui Stefan ca stresul psihic este cauzat doar de noi insine, de reactiile

noastre la actiunea mediului inconjurator. Cantitatea stresului resimtit depinde doar de natura

gandurilor noastre.

L-am invatat pe pacient tehnici simple de relaxare cu care am incheiat fiecare sedinta.

Sedintele 4-6

Problemele lui Stefan se datoreaza schemelor neconditionale si conditionale care

structureaza modul lui de a percepe si interpreta realitatea, emotiile si comportamentul.

Obiectivul terapiei il reprezinta modificarea acestor scheme disfunctionale,

schimbarea stilului de a gandi si a modul de viata.

Inainte de a realiza programul sau agenda de lucru i-am explicat ca trebuie sa stie mai

intai care sunt agentii stresori, Pentru realizarea obiectivului trebuie sa identificam mai intai

factori care conduc la stres, agentii stresori pentru a sti ce putem face pentru eliminarea sau

reducerea lor.

Dupa efectuarea listei de probleme am constatat ca este vorba de un stres profesional,

ocupational si ca in primul rand trebuie actionat la locul de munca. Am identificat impreuna

agentii stresori de la locul de munca.

Avand in vedere faptul ca este administratorul firmei ne-am referit in primul rand la

stilul de conducere si am stabilit urmatorii factori de stres:

lipsa unor obiective clare;

Pagina 79 din 83


slaba comunicare in cadrul firmei;

neconsultarea si neimplicarea angajatilor in schimbarile de la locul de munca;

obiective si prioritati contradictorii;

responsabilitate inalta la locul de munca;

program de lucru inflexibil;

ore de lucru suplimentare neplanificate;

lucru suplimentar excesiv;

lipsa de miscare care aduce dupa sine acumularea tensiunilor de peste zi.

Dupa identificarea problemelor simptom si a factorilor care conduc la stres am

realizat planul terapeutic prin stabilirea prioritatilor.

Am ajuns la un consens cu pacientul ca trebuie sa reduca pentru inceput durata zilnica

de lucru la 6 ore si am alcatuit impreuna un program pe baza unei agende de lucru in care

trebuie sa-si monitorizeze activitatile, sa identifice problemele cu care se confrunta si sa

noteze reactiile sale la evenimentele respective.

Trebuie sa renunte la gandul ca este indispensabil la locul de munca si sa realizeze ca

totul poate continua fara el.

I-am sugerat sa ia o pauza de zece minute la fiecare doua ore de munca, dar sa nu o

foloseasca pentru a fuma o tigara.

Trebuie sa se concentreze pe rand asupra fiecarei sarcini pe care vrea sa o rezolve.

Problemele trebuie rezolvate una dupa cealalta, dupa importanta lor.

Daca are ceva neplacut sau plictisitor de facut, trebuie sa inceapa cu acestea. Un alt

punct important in programul zilnic este faptul ca trebuie sa-si lase intotdeauna timp pentru

neprevazut.

Daca simte ca lucrurile incep sa se incurce inseamna ca a ajuns intr-un impas si va

trebui sa ia agenda si sa noteze trei intrebari:

“Ce ma nelinisteste?” , “Ce pot face? “, “Cum voi actiona?”, sa raspunda intai la ele si

apoi sa actioneze.

In paralel cu sedintele de psihoterapie i-am recomandat sa mearga la masaj de

relaxare. Exercitiile de relaxare pe care le facem in sedintele de terapie, dar si masajul de

relaxare il ajuta in a organiza si sincroniza ritmurile biologice ale organismului.

Fiecare sedinta am incheiat-o cu exerciitii de relaxare.

Pagina 80 din 83


Sedintele 7-9

Am recapitulat punctele importante din sedintele anterioare si am verificat da s-a

respectat agenda de lucru.

Am utilizat intrebari dirijate cu scopul de a descoperi semnificatiile pe care le atribuie

pacientul unor trairi sau simptome si am adresat provocari gandurilor negative si

convingerilor disfunctionale pentru infirmarea veridicitatii lor si pentru a modifica stilul de

gandire, starile afective si comportamentul.

T: Aminteste-ti cea mai recenta situatie cand te-ai simtit incordat anxios!

P: Acum doua zile, cand aveam de onorat o comanda si eram in imposibilitatea de a o

realiza, datorita faptului ca masina era plecat in alta cursa.

T: Cum te-ai manifestat atunci?

P: Am simtit o tensiune foarte mare, palpitatii si eram nervos.

T: Ti-ai pierdut autocontrolul?

P: Da, m-am adresat jignitor la adresa unor angajati.

T: Ce ganduri ti-au trecut prin minte?

P: M-am gandit ca voi pierde comanda din vina mea pentru ca nu am posibilitatea sa

onorez comanda.

T: Ce ar insemna pentru tine faptul ca nu poti onora comanda?

P: Consider ca in acest fel voi pierde multi clienti si firma va da mult inapoi pe piata.

T: Tu crezi ca afacerea ta rezista pentru ca ai onorat toate comenzile la timp?

P: Nu sunt foarte convins, pentru ca a doua zi am rezolvat problema si a fost bine.

T: Faptul ca te-ai agitat si te-ai comportat cum ai spus te-a ajutat sa rezolvi problema

mai repede?

P: Nu.

Am abordat apoi tehnica desensibilizarii in plan imaginar in stare de relaxare.

Pacientul si-a imaginat scena in care s-a produs situatia anxiogena si supraincordarea pana in

momentul in care a aparut situatia anxiogena, apoi am continuat relaxarea pana s-a simtit din

nou destins. Am repetat scena in care este prezenta situatia anxiogena pana cand acest lucru

nu l-a mai tulburat.

I-am explicat ca inevitabilul nu poate fi schimbat, ca exista unele situatii in care

trebuie sa fie asa si nu pot fi altfel; ele trebuie acceptate asa cum sunt. Nu trebuie sa il supere

criticile celor din jur, ci sa le asculte pentru ca il vor ajuta sa-si corecteze greselile si sa se

Pagina 81 din 83


perfectioneze.

Sedintele 10-12

Am abordat in cele din urma relatiile sale cu familia, careia trebuie sa-i acorde mai

mult timp.

Am alcatuit impreuna un program prin care i-am solicitat sa iasa in oras cu sotia si

copii la plimbare. In week-end-ul urmator sa mearga intr-o excursie de doua zile la munte

impreuna cu sotia. Sa lase grijile deoparte si sa incerce sa se relaxeze cat mai mult in timpul

liber.

In aceasta excursie i-am sugerat sa mearga foarte mult pe jos, sa urce pe munte,

miscarea si oxigenarea organismului este foarte importanta in diminuarea stresului.

Orice forma de miscare imbunatateste starea generala a organismului si il descarca de

tensiunile acumulate.

Am revenit asupra agendei de lucru in care i-am cerut sa-si monitorizeze activitatile si

am verificat daca a urmat sugestia mea de a manca sanatos, daca a avut mesele regulate pe

care i le-am prescris.

Mi-a spus ca starea sanatatii sale s-a mai imbunatatit, dar ca sufera in continuare de

insomnii.

I-am explicat ca inainte de culcare este bine sa citeasca ceva, orice, iar cand va simti

oboseala sa inchida ochii, sa-si relaxeze musculatura si sa se odihneasca.

Sedintele 12-14

In aceasta etapa i-am cerut din nou opinia in legatura cu starea actuala si starea inainte

de inceperea terapiei pentru obtinerea unor feed-back-uri de la pacient.

Stefan a urmat programul pe care l-am realizat impreuna si a lasat o parte din sarcinile

de serviciu directorului firmei pentru a avea mai mult timp pentru el si familie. Arealizat

faptul ca este bine sa implice mai mult angajatii asupra carora el tinde sa transfere

responsabilitatea.

I-am solicitat lui Stefan sa-si aminteasca o situatie placuta, cand a avut un mare

succes, dar si reamintirea in detaliu a unei vacante.

Am remarcat imediat destinderea lui si shimbarea de dispozitie. Pacientul era

detensionat si povestea cu lux de amanunte cat de placute au fost acele situatii.

Pagina 82 din 83


Am examinat convingerea negativa a pacientului ca este un tata si un sot ineficient si

am comparat comportamentul lui in familie inainte si dupa ce a inceput terapia .

Stefan mi-a spus ca se simte mai sigur pe sine, ca nu mai are acel sentiment excesiv al

responsabilitatii, iar lucrurile incep sa revina la normal.

Pagina 83 din 83

http://www.tocilar.ro/

principii de conduita antistres si abordari cognitiv comportamentale in depresie

Documents