2

Jules Verne

PRINTRE PRINTRE GHE URILEŢGHE URILEŢ

ETERNEETERNE

Ilustraţii originale de D’Adrien MARIE şi BARBANT

Titlul originalJULES VERNE

UN HIVERNAGE DANS LES GLACES1874

3

ISTEAGUL NEGRU

Parohul vechii biserici din Dunkerque se trezi la ora 5 în ziua de 12 mai 18… pentru ca, potrivit obiceiului s u, să ă spun prima liturghie, la care asistau câ iva cucerniciă ţ pescari.

Îmbr cat cu straiele preo eşti se dusese la altar, când ună ţ om intr în sacristie, vesel şi îngrozit totodat .ă ă

Era un marinar cam de vreo 60 de ani, dar înc voinic şiă teaf r, cu o înf işare bun şi cinstit .ă ăţ ă ă

— P rinte, p rinte, opreşte-te, te rog!ă ă— Dar ce te apuc aşa de diminea Jean Cornbutte?ă ţă

r spunse preotul.ă— Ce m-a apucat? Iaca, o poft nebun s - i sar de gât!ă ă ă ţ— Ei bine, dup sfânta slujb la care vei asista şiă ă

dumneata…— Sfânt slujb ! r spunse râzând b trânul marinar. Creziă ă ă ă

c te voi l sa s-o faci?ă ă— Şi pentru ce nu? întreb preotul. Explic -te, a treiaă ă

oar …ă— C va fi tocat sau nu, r spunse Jean Cornbutte, va maiă ă

toca de multe ori azi, p rinte, c ci mi-ai f g duit c veiă ă ă ă ă binecuvânta cu propriile dumitale mâini c s toria fiului meuă ă Ludovic cu nepoata mea Maria!

— Dar ce a sosit? exclam cu voioşie preotul.ă— Nu-i departe, gl sui Cornbutte frecându-şi mâinile.ă

Vigia de pe mal a z rit la r s ritul soarelui bricul nostru, peă ă ă care chiar dumneata l-ai botezat cu frumosul nume de La Jeune Hardie1.

— Te felicit din toat inima, dragul meu Cornbutte,ă r spunse parohul dezbr cându-şi patrafirul şi stiharul.ă ă Cunosc învoielile noastre. Cel lalt preot m va înlocui şi euă ă î i voi fi la dispozi ie, la sosirea scumpului dumitale fiu.ţ ţ

1 Tân ra îndr znea (lb. Francez ).ă ă ţă ă4

5

— Şi eu v f g duiesc c n-o s v fac s aştepta i preaă ă ă ă ă ă ă ă ţ mult! r spunse marinarul. Publica iile s-au f cut chiar deă ţ ă dumneata şi n-o s mai ai de iertat decât p cate ce se potă ă s vârşi între cer şi ap , prin m rile Nordului. Am avut oă ă ă straşnic idee, voind s se fac nunta chiar în ziua sosirii şiă ă ă ca fiul meu Ludovic s nu plece de pe bricul lui decâtă pentru a se duce la biseric .ă

— Atunci du-te Cornbutte şi vezi de toate.— Alerg p rinte, la revedere!ăMarinarul se înapoie cu paşi mari la casa lui, situat peă

cheiul portului negustoresc, de unde se z rea mareaă Nordului, lucru de care era atât de mândru.

Jean Cornbutte adunase o oarecare avere în via a lui.ţ Dup ce timp îndelungat comandase cor biile unui bogată ă armator din Havre, el se stabili în oraşul lui natal, unde puse s i se construiasc pe propria lui r spundere briculă ă ă Tân ra îndr znea . ă ă ţă Mai multe c l torii în miaz noapteă ă ă izbutir şi ca întotdeauna corabia g si s vând cu pre bună ă ă ă ţ înc rc tura de lemn, de fier şi de gudron. Jean Cornbutteă ă l s atunci comanda fiului s u Ludovic, marinar viteaz, deă ă ă 30 de ani care, dup spusele tuturor c pitanilor cabotoriă ă era cel mai vajnic marinar din Dunkerque.

— Ludovic Cornbutte plecase având o mare dragoste pentru Maria, nepoata tat lui s u, care considera c suntă ă ă tare lungi zilele în care el lipsea. Maria avea abia 20 de ani. Era o flamand frumoas , cu câteva pic turi de sângeă ă ă olandez în vene. Mama ei murind, o încredin ase frateluiţ s u Jean Cornbutte. Aşa c bunul marinar o iubea ca peă ă propria-i fiic şi vedea în pl nuita c s torie un izvor deă ă ă ă adev rat şi trainic fericire.ă ă ă

Sosirea bricului semnalat în largul strâmtorilor, sfârşea o însemnat tranzac ie comercial , de la care Jean Cornbutteă ţ ă aştepta un mare beneficiu. Tân ra îndr znea ă ă ţă plecat deă aproape 3 luni, venea din Bodoe, din ultimul popas f cut peă coasta apusean a Norvegiei şi f cuse repede c l toria.ă ă ă ă

Înapoindu-se acas , Jean Cornbutte g si toat casa înă ă ă picioare. Maria cu fruntea luminoas , îşi îmbr ca hainele deă ă mireas .ă

6

— Numai de nu ar sosi bricul înaintea noastr ! ziceaă dânsa.

— Gr beşte-te micu o, r spunse Jean Cornbutte, c ciă ţ ă ă bate vântul dinspre miaz -noapte şi ă Tân ra îndr zneaă ă ţă alunec bine, când alunec în largul m rii.ă ă ă

— Prietenii noştri sunt vesti i, drag unchiule? întrebţ ă ă Maria.

— Sunt!— Şi notarul şi p rintele?ă— Fii liniştit ! Numai tu ne vei face s aştept m! În aceaă ă ă

clip intr cum trul lui Cornbutte.ă ă ă— Ei bine! b trâne Cornbutte, exclam el, ce noroc!ă ă

Corabia ta soseşte tocmai când guvernul scoate la licita ieţ mari furnituri de lemne pentru marin .ă

— Şi ce m priveşte asta pe mine? r spunse Jeană ă Cornbutte. Doar nici nu-i vorba de guvern aici!

— F r îndoial , domnule Clerbaut, spuse Maria, nu neă ă ă preocup decât un singur lucru: înapoierea lui Ludovic.ă

— Nu zic ba… r spunse cum trul. Dar în sfârşit acesteă ă furnituri…

— Şi dumneata vei veni la nunt , r spunse Jeană ă Cornbutte, care îl întrerupse pe negustor şi-i strânse mâna de mai-mai s i-o sf râme.ă ă

— Furniturile astea de lemne…— Şi cu to i prietenii noştri de pe uscat şi amicii de peţ

mare, drag Clerbaut; am vestit lumea şi voi pofti întregulă echipaj al bricului!

— Şi ne vom duce s -l aştept m la chei? întreb Maria.ă ă ă— Cred şi eu, r spunse Jean Cornbutte. Vom defila doiă

câte doi, cu viorile în frunte.Invita ii lui Jean Cornbutte sosir f r întârziere. Deşi eraţ ă ă ă

foarte devreme, niciunul nu lipsi la chemare. To i îlţ felicitar pe bunul marinar, pe care-l iubeau. În acest timp,ă Maria îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu îşi preschimbă ă rugile în mul umiri. Ea se întoarse, în curând, în salaţ comun , frumoas şi împodobit şi a fost s rutat pe obrază ă ă ă ă de toate cumetrele, iar b rba ii îi strânser cu t rie mâna,ă ţ ă ă apoi Jean Cornbutte d du semnalul de plecare.ă

7

Era curios spectacolul când vedeai aceast ceat voioasă ă ă luând calea spre mare la r s ritul soarelui. Ştirea sosiriiă ă bricului se r spândi în port şi multe capete în scufii deă noapte se ivir la ferestre şi la uşile întredeschise. Dină fiecare parte se auzea o cinstit laud sau o salutareă ă m gulitoare.ă

Convoiul de nunt ajunse la cheiul de lemn în mijloculă unui concert de laude şi de binecuvânt ri. Timpul se f cuseă ă minunat de frumos şi soarele parc ar fi luat parte laă serbare. Un vântule de miaz -noapte înspuma talazurile şiţ ă câteva dube pesc reşti îndreptate cât mai aproape pentruă a ieşi din port, br zdau marea cu repezile lor zboruri printreă şarampoii st vilarului de lemn.ă

Cele dou ieşituri ale Dunkerquelui care prelungescă cheiul portului se întind pân departe în mare. Nuntaşiiă ocupau toat l rgimea ieşiturii dinspre miaz -noapte şi înă ă ă curând ajunser la o c su aşezat la cap tul ei, undeă ă ţă ă ă veghea c pitanul portului.ă

Bricul lui Jean Cornbutte devenise din ce în ce mai vizibil. Vântul se înte ea şi ţ Tân ra îndr znea ă ă ţă alerga pe apele din largul m rii cu toate pânzele întinse la catargele dinainte, laă cel din spate, la brigantina şi la catargul mic. Pe bord trebuia s fi domnit bucuria ca şi pe uscat. Jean Cornbutteă cu un ochean în mân , r spundea cu voioşie întreb riloră ă ă prietenilor s i.ă

— Uite frumosul meu bric! exclam el, curat şi aşezat caă şi cum ar ancora la Dunkerque! Nicio stric ciune! Nicioă funie mai pu in!ţ

— Îl vezi pe fiul dumitale, c pitanul? îl întreba unul.ă— Nu înc . Ah! e ocupat cu treburile!ă— De ce nu-şi ridic steagul? întreb Clerbaut.ă ă— Nu ştiu nici eu, b trâne prietene, dar negreşit are ună

motiv.— Ocheanul dumitale unchiule, d -mi ocheanul dumitaleă

spuse Maria, smulgându-i unealta din mâini; vreau s fiuă cea dintâi care îl va z ri!ă

— Dar este fiul meu, domnişoar !ă— Sunt 30 ani de când este fiul dumitale, r spunseă

8

tân ra fat râzând şi numai 2 de când este logodnicul meu.ă ăTân ra îndr znea ă ă ţă era vizibil în întregime. Echipajulă

f cea chiar preg tirile de ancorare. Pânzele de sus erauă ă strânse; se puteau recunoaşte marinarii ce se îndreptau spre interiorul cor biei. Dar niciă

Maria, nici Jean Cornbutte nu-l putuser înc saluta cuă ă mâna pe c pitanul bricului.ă

— Nu, z u! Uite-l pe secund, pe André Vasling? exclamă ă Clerbaut.

— Uite-l pe Misonne, dulgherul, r spunse unul dintre ceiă de fa .ţă

— Şi pe prietenul nostru Penellan! spuse un altul f cândă un semn marinarului numit astfel.

Tân ra îndr znea ă ă ţă nu era decât la 3 arunc turi de cabluă dep rtare de port, când un steag negru se în l în vârfulă ă ţă catargului. Era un doliu pe bord.

Un sim mânt de groaz trecu prin toate sufletele şi înţă ă inima tinerei logodnice.

Cu mâhnire sosea bricul în port şi o t cere de gheaă ţă domnea pe puntea lui. În curând trecând cap tul z gazului,ă ă Maria, Jean Cornbutte şi to i prietenii n v lir spre cheiulţ ă ă ă unde avea s acosteze vasul şi într-o clip au fost la bord.ă ă

— Fiul meu! strig Jean Cornbutte, care nu putu rostiă decât aceste cuvinte.

Marinarii bricului, cu capul descoperit îi ar tar steagulă ă de jale. Maria scoase un ip t de dezn dejde şi c zu înţ ă ă ă bra ele b trânului Cornbutte.ţ ă

André Vasling adusese Tân ra îndr znea , ă ă ţă dar Ludovic Cornbutte, logodnicul M riei, nu mai era pe bordul ei.ă

9

IIPLANUL LUI JEAN CORNBUTTE

De îndat ce tân ra fat , încredin at prietenilor miloşiă ă ă ţ ă plec de pe bric, secundul, André Vasling îi povesti lui Jeană Cornbutte groaznicul eveniment ce-i lipsea de pl cerea deă a-i revedea fiul, pe care jurnalul de bord îl descria în aceşti termeni:

„La în l imea Maelstrom, în ziua de 26 aprilie, corabiaă ţ ridicând pânza cea mare pe o furtun cu vânturi de sud-est,ă z ri semnalele de dezn dejde ce i le f cea o goeletă ă ă ă2 în voia vântului. Aceast goelet f r catargul din fa , alergaă ă ă ă ţă spre pr pastie cu pânzele strânse. C pitanul Ludovică ă Cornbutte v zând aceast corabie mergând spre o pieireă ă sigur , se hot rî s se duc pe bord. Cu toate observa iileă ă ă ă ţ echipajului s u, el d du ordin s se lase şalupa în mare,ă ă ă coborî în ea cu marinarul Cortrois şi timonierul Pierre Nouquet. Echipajul îi urm ri din ochi pân în clipa cândă ă disp rur în cea .ă ă ţă

Noaptea veni. Marea deveni din ce în ce mai agitat ,ă atras de curen ii ce limitau aceste paragini, se primejduiaă ţ s fie înghi it în Maelstrom. Ea a fost silit s fug ,ă ţ ă ă ă ă împins de vânt. În zadar sta iona ea timp de câteva zile laă ţ locul sinistrului; şalupa bricului c pitanului Ludovic nu seă mai ar tase. Atunci André Vasling adun echipajul, luă ă ă comanda cor biei şi întinse pânzele pentru a veni laă Dunkerque".

Jean Cornbutte, dup ce citi aceast povestire ca pe ună ă simplu fapt de bord, plânse mult timp şi dac avu oă oarecare mângâiere, ea îi proveni gândindu-se c fiul luiă murise voind s -şi ajute semenii. Apoi s rmanul tat p r siă ă ă ă ă acest bric a c rui vedere îi f cea r u şi se înapoieă ă ă dezn d jduit acas .ă ă ă

Aceast veste trist se împr ştie numaidecât în întregulă ă ă

2 Goelet – corabie mic de pescari cu dou catarge.ă ă ă10

Dunkerque. Numeroşii prieteni ai b trânului marinari veniră ă s -şi exprime viile şi sincerele lor p reri de r u. Apoiă ă ă marinarii de pe Tân ra îndr znea ă ă ţă d dur am nuntele celeă ă ă

11

mai depline asupra acestui eveniment şi André Vasling trebui s istoriseasc Mariei toate am nunteleă ă ă devotamentul logodnicului ei.

Jean Cornbutte se gândi, dup ce plânse, şi chiar a douaă zi, dup ancorare, v zându-l pe André Vasling îi spuse:ă ă

— Eşti sigur, tare sigur, André, c fiul meu a pierit?ă— Vai! Da domnule Jean! r spunse André Vasling.ă— Şi ai f cut toate cercet rile necesare pentru a-l g si?ă ă ă— Toate, f r nicio ezitare, domnule Cornbutte! Dar dină ă

nenorocire este o certitudine. Cei doi marinari ai lui şi el au fost înghi i i de vâltoarea Maelstromului.ţ ţ

— i-ar pl cea, André, s p strezi comanda ca secund alŢ ă ă ă vasului?

— Asta ar atârna de c pitan, domnule Cornbutte.ă— C pitanul voi fi eu André, r spunse b trânul marinar.ă ă ă

Voi desc rca repede corabia, îmi voi alc tui echipajul şi voiă ă alerga pentru a-l g si pe fiul meu.ă

— Fiul dumitale este mort! r spunse André Vaslingă st ruind.ă

— Este cu putin André, r spunse cu vioiciune Jeanţă ă Cornbutte, dar de asemenea e cu putin s fi sc pat. Voiţă ă ă scotoci porturile Norvegiei, unde se poate s fi fost împinsă şi când voi avea siguran a c n-o s -l mai rev d niciodat ,ţ ă ă ă ă numai atunci m voi înapoia ca s mor aici!ă ă

André Vasling în elegând c aceast hot râre era deţ ă ă ă nezdruncinat, nu mai st rui şi se retrase.ă

Jean Cornbutte o inform imediat pe nepoata sa deă planul s u şi v zu lic rind câteva luciri de speran printreă ă ă ţă lacrimile ei. Înc nu-i trecuse tinerei fete prin minte că ă moartea logodnicului ei putea fi incert ; dar abia a fostă aruncat în inima ei aceast nou speran şi ea se prinseă ă ă ţă de ea f r nicio rezerv .ă ă ă

B trânul marinar hot rî ca ă ă Tân ra îndr znea ă ă ţă s reiaă imediat drumul m rii. Acest bric temeinic construit, nu aveaă nicio stric ciune de reparat. Jean Cornbutte f cu publica iiă ă ţ

12

c dac marinarii vor s se reîmbarce, nimic nu va fiă ă ă schimbat în alc tuirea echipajului. Doar el îl va înlocui peă fiul s u la comanda cor biei.ă ă

Niciunul dintre tovar şii lui Ludovic Cornbutte nu lipsi deă la chemare şi erau printre ei marinari îndr zne i: Alaină ţ Turquiette, dulgherul Fidele

Misonne, bretonul Penellan, care îl înlocuia pe Pierre Nouquet ca timonier al Tinerei îndr zne e, ă ţ apoi Gradlin, Aupic, Gervique, marinari curajoşi şi încerca i.ţ

Jean Cornbutte îi propuse din nou lui André Vasling s -şiă reia gradul la bord. Secundul bricului era un dibaci mânuitor, care îşi f cuse temele readucând ă Tân raă îndr znea ă ţă cu bine în port. Totuşi nu se ştie pentru care motiv, André Vasling f cu câteva observa ii şi ceru r gaz să ţ ă ă se mai gândeasc .ă

— Cum vrei André Vasling, r spunse Cornbutte.ă Aminteşte- i numai c , dac primeşti, vei fi binevenitţ ă ă printre noi.

Jean Cornbutte avea un om devotat în bretonul Penellan, care a fost vreme îndelungat tovar şul lui de c l torie.ă ă ă ă Mica Maria st tea odinioar seri îndelungate în bra eleă ă ţ timonierului, în timp ce acesta st tea pe jos. Aşa că ă p strase pentru dânsa o prietenie ca de tat , pe careă ă tân ra fat i-o înapoia cu o dragoste sincer .ă ă ă

Penellan gr bi din r sputeri armamentul bricului, cu atâtă ă mai mult cu cât, dup p rerea lui, André Vasling nu f cuseă ă ă poate toate cercet rile cu putin pentru a-i reg si peă ţă ă naufragia i, de aceea fusese scuzat de r spunderea deţ ă c pitan ce ap sa asupra sa.ă ă

Nu se scurser 8 zile şi ă Tân ra îndr znea ă ă ţă era gata s iaă drumul m rii. În loc de m rfuri, ea a fost în întregimeă ă aprovizionat cu c rnuri s rate, pesme i, saci cu f in ,ă ă ă ţ ă ă cartofi, carne de porc, vin, rachiu, cafea, ceai, tutun.

Plecarea a fost fixat pentru ziua de 22 mai. În ajun,ă André Vasling, care înc nu-i r spunsese lui Jean Cornbutte,ă ă veni la el acas . Era înc nehot rât şi nu ştia ce decizie să ă ă ă ia.

Jean Cornbutte nu era acas , deşi uşa casei sale eraă

13

deschis . André Vasling p trunse în sala comun al turată ă ă ă ă de odaia tinerei fete, de unde zgomotul unei însufle iteţ convorbiri îi izbi auzul. El ascult cu aten ie şi recunoscuă ţ vocile lui Penellan şi a Mariei.

Negreşit discu ia dura de ceva timp, c ci fata p rea c seţ ă ă ă împotriveşte cu o neclintit t rie observa iilor marinaruluiă ă ţ breton.

— Ce vârst are unchiul Cornbutte? întreb Maria.ă ă— Cam 60 de ani sau aşa ceva, r spundea Penellan.ă— Ei bine, n-o s înfrunte el primejdiile spre a-şi reg siă ă

fiul?— C pitanul nostru e înc b rbat voinic, r spundeaă ă ă ă

marinarul. Are un corp de stejar şi muşchi tari ca nişte drugi de fier. Aşa c nu sunt deloc îngrozit s -l v d luând iară ă ă calea m rii!ă

— Bunule Penellan reîncepu Maria, eşti tare când iubeşti! De altfel am deplin încredere în ajutorul Celui de Sus. Ai să ă m în elegi şi ai s îmi vii în ajutor?ă ţ ă

— Nu! spunea Penellan. Este cu neputin Maria! Cineţă ştie unde vom naufragia şi ce rele va trebui s suferim! Deă câte ori n-am v zut b rba i voinici l sându-şi zilele prină ă ţ ă aceste m ri.ă

— Penellan, relu tân ra fat , n-o s fie nici mai mult niciă ă ă ă mai pu in şi dac m refuzi, am s cred c nu m maiţ ă ă ă ă ă iubeşti!

André Vasling în elese hot rârea fetei. El se gândi o clipţ ă ă şi hot rârea lui era luat .ă ă

— Jean Cornbutte, zise el înaintând spre b trânulă marinar, care tocmai intra, sunt printre oamenii dumitale. Motivele ce m împiedicau s m îmbarc au disp rut şi po iă ă ă ă ţ s te bizui pe devotamentul meu.ă

— Nu m-am îndoit niciodat de dumneata, André Vasling,ă r spunse Jean Cornbutte luându-i mâna. Maria, copila mea!ă spuse el cu glas tare.

Maria şi Penellan se ivir numaidecât.ă— Mâine în zori, când se retrage fluxul, vom întinde

pânzele, spuse b trânul marinar. Biata mea Maria, iată ă ultima sear ce-o petrecem împreun !ă ă

14

— Unchiule, exclam Maria c zând în bra ele lui Jeană ă ţ Cornbutte.

— Maria! Cu ajutorul lui Dumnezeu î i vom readuceţ logodnicul.

— Da, îl vom reg si pe Ludovic, spuse André Vasling.ă— Eşti deci dintre ai noştri? întreb cu vioiciune Penellan.ă— Da, Penellan, André Vasling va fi secundul meu

r spunse Jean Cornbutte.ă— O! O! exclam bretonul cu un aer ciudat.ă— Şi sfaturile lui ne vor fi folositoare, c ci este meşter şiă

foarte îndr zne !ă ţ— Dar şi dumneata c pitane, r spunse André Vasling, neă ă

vei ar ta tuturor tot pe atâta ştiin pe cât putere.ă ţă ă— Ei bine, prieteni, pe mâine. Întâlnirea pe bord şi lua i-ţ

v ultimele m suri. La revedere, André! La revedere,ă ă Penellan!

Secundul şi marinarul ieşir împreun , Jean Cornbutte şiă ă Maria r maser fa în fa . Multe lacrimi se v rsar în aceaă ă ţă ţă ă ă trist sear . Jean Cornbutte v zând-o pe Maria atât deă ă ă disperat se hot rî s gr beasc desp r irea, p r sind casaă ă ă ă ă ă ţ ă ă a doua zi, f r s-o înştiin eze. Aşa c , chiar în acea sear îiă ă ţ ă ă d du ultima s rutare şi la 3 diminea a el era în picioare.ă ă ţ

Aceast plecare îi atr sese pe st vilar pe to i prieteniiă ă ă ţ b trânului marinar. Parohul care trebuia s binecuvântezeă ă unirea M riei şi a lui Ludovic, veni s binecuvânteze înc oă ă ă dat corabia. Puternice strângeri de mân au fostă ă schimbate în t cere şi Jean Cornbutte se urc pe bord.ă ă

Echipajul era complet. André Vasling d du ultimeleă comenzi. Pânzele au fost întinse şi bricul se dep rta cuă gr bire pe un vânt bun de nord-vest, în timp ce parohul, înă picioare în mijlocul privitorilor îngenunchea i, încredin aţ ţ aceast corabie în mâinile lui Dumnezeu.ă

Încotro mergea corabia? Apuca pe calea primejdioas peă care s-au pierdut atâ ia naufragia i! Nu avea o destina ieţ ţ ţ sigur ! Trebuia s se aştepte la toate primejdiile şi s ştieă ă ă s le înfrunte f r şov ire. Numai Dumnezeu ştia unde îi vaă ă ă ă fi dat s trag la mal! Dumnezeu avea s-o c l uzeasc !ă ă ă ă ă

15

IIILIC RIRE DE SPERANĂ ŢĂ

În acea vreme a anului, timpul era prielnic şi echipajul putu n d jdui s ajung la locul naufragiului.ă ă ă ă

Planul lui Jean Cornbutte era foarte natural schi at. Voiaţ s poposeasc în insulele Feroe, unde se putea ca vântul deă ă miaz -noapte s -i fi adus pe naufragia i, apoi dac aveaă ă ţ ă siguran a c nu fuseser pescui i în niciun port din acesteţ ă ă ţ meleaguri, trebuia s -şi duc cercet rile dincolo de Mareaă ă ă Nordului, s scotoceasc toat coasta apusean a Norvegieiă ă ă ă pân la Bodoe, locul cel mai apropiat de naufragiu şi chiară mai departe dac trebuia.ă

André Vasling se gândea, contrar p rerii c pitanului, că ă ă mai degrab coastele Islandei trebuiau explorate; dară Penellan f cu observa ia c în timpul catastrofei viforni aă ţ ă ţ venea dinspre apus, ceea ce d dea totuşi speran că ţă ă nenoroci ii nu fuseser târâ i spre pr pastia Maelstromului,ţ ă ţ ă îng duind presupunerea c fuseser arunca i pe coastaă ă ă ţ Norvegiei.

Se hot rî deci, s navigheze cât mai aproape posibil deă ă acest rm, pentru a recunoaşte oarecare urme ale treceriiţă lor.

A treia zi dup plecare, Jean Cornbutte, cu capul aplecată asupra unei h r i, st tea adâncit cu gândurile sale când, oă ţ ă mânu mic se rezem de um rul s u şi o voce dulce îiţă ă ă ă ă spuse la ureche:

— S ai curaj unchiule!ăEl se întoarse şi r mase încremenit. Maria îl înconjur cuă ă

bra ele.ţ— Maria! Fata mea, tu pe bord? exclam el.ă— Femeia se poate duce s -şi caute b rbatul, când tat lă ă ă

se îmbarc pentru a-şi sc pa fiul!ă ă— Nefericit Maria! Cum vei suporta tu oboseala? Ştiiă

bine c prezen a ta poate v t ma, cercet rile noastre?ă ţ ă ă ă— Nu, unchiule, c ci sunt voinic !ă ă

16

17

— Cine ştie unde vom fi târâ i, Maria! Vezi harta asta? Neţ apropiem de coclauri atât de primejdioase chiar pentru noi ştia, marinarii în spri i şi o eli i în toate ostenelile m rii! Şiă ă ţ ţ ţ ă

tu, slab copil !…ă ă— Dar, unchiule, eu sunt dintr-o familie de marinari. Am

crescut ascultând povestiri de lupt şi de furtuni! Suntă lâng dumneata şi b trânul meu prieten Penellan!ă ă

— Penellan! El este cel care te-a ascuns pe bord!— Da, unchiule, dar numai când a v zut c eram hot râtă ă ă ă

s-o fac şi f r ajutorul lui.ă ă— Penellan! strig Jean Cornbutte. Penellan intr .ă ă— Penellan, nu mai este de t g duit ceea ce s-a f cut,ă ă ă

dar, aminteşte- i c tu eşti r spunz tor de via a Mariei!ţ ă ă ă ţ— Fii pe pace, c pitane, r spunse Penellan. Mititica areă ă

putere şi curaj şi ne va servi de înger p zitor. Şi apoi,ă c pitane, îmi cunoşti p rerea; totul este spre mai bine înă ă lumea asta!

Tân ra fat a fost aşezat într-o cabin , pe care oă ă ă ă orânduir marinarii pentru dânsa în câteva clipe, f când-oă ă cât mai confortabil pentru o fat .ă ă

Peste 8 zile, Tân ra îndr znea ă ă ţă ancora la Feroe; dar cele mai am nun ite cercet ri r maser f r rod. Niciună ţ ă ă ă ă ă naufragiat, nicio sf râm tur de corabie nu fusese culeasă ă ă ă pe coaste. Ştirea întâmpl rii era pe aici în întregimeă necunoscut . Bricul dup 10 zile de popas, cam pe 10 iunie,ă ă îşi relu iar c l toria. Starea vremii era bun , vânturileă ă ă ă puternice. Vasul a fost repede împins spre coastele Norvegiei, pe care le cercet din nou f r niciun rezultat.ă ă ă

Jean Cornbutte se hot rî atunci s se duc la Bodoe.ă ă ăPoate s afle acolo numele cor biei înecate, în ajutorulă ă

c reia Ludovic Cornbutte şi cei 2 marinari ai s i seă ă gr biser s se duc .ă ă ă ă

În ziua de 30 iunie, bricul ancor în acest port. Acolo,ă autorit ile înmânar lui Jean Cornbutte o sticl g sit peăţ ă ă ă ă coast şi care con inea un document astfel scris:ă ţ

„Azi, 26 aprilie, pe bordul vasului Frooem dup ce amă fost acosta i de şalupa Tinerei îndr zne e, am fost târâ i deţ ă ţ ţ curen i spre ghe uri! Dumnezeu s aib mil de noi!”ţ ţ ă ă ă

18

Prima mişcare a lui Jean Cornbutte a fost să mul umeasc cerului. Se credea pe urmele fiului s u! Acestţ ă ă Frooem era o goelet norvegian , despre care nu maiă ă aveau ştiri, dar care, lucru clar, fusese târât spre miaz -ă ănoapte.

Nu mai era de pierdut nicio zi. Tân ra îndr znea ă ă ţă a fost imediat pus în stare s înfrunte primejdiile m rii polare.ă ă ă Fidele Misonne, dulgherul, o cercet cu aten ie şi se asigură ţ ă c construc ia ei solid ar putea rezista izbituriloră ţ ă ghe arilor.ţ

Prin îngrijirile lui Penellan care mai f cuse pescuit deă balene în m rile arctice, au fost îmbarcate pe bord învelitoriă de lân , haine îmbl nite, mocasini f cu i din piele de foc şiă ă ă ţ ă lemnele necesare fabric rii s niilor destinate s alerge peă ă ă câmpiile înghe ate. Se sporir într-o mare propor ieţ ă ţ proviziile de spirt şi de c rbune, c ci era posibil s fie sili iă ă ă ţ s ierneze în vreun punct al coastei groenlandeze.ă

Tot aşa se procur pe pre mare şi cu şi mai mare trud ,ă ţ ă o anumit cantitate de l mâi, menite a înl tura sau vindecaă ă ă scorbutul, aceast îngrozitoare boal ce pr p deşteă ă ă ă echipajele prin inuturile înghe ate. Toate proviziile deţ ţ c rnuri s rate, de pesme i, de rachiu, sporite într-o bineă ă ţ chibzuit m sur , începur s umple o parte a hambaruluiă ă ă ă ă bricului, c ci cambuza nu mai putea fi de ajuns pentruă aceasta. Se aprovizionar totodat cu o mare cantitate deă ă pemmican3, prepara ie indian care concentreaz multeţ ă ă elemente hr nitoare într-un volum foarte mic!ă

Dup indica iile lui Jean Cornbutte se aduser pe bordulă ţ ă Tinerei îndr zne e ă ţ fer straie destinate s taie ghe arii, deă ă ţ asemenea epuşe şi lope i bune s le despart . C pitanulţ ţ ă ă ă se gândi s ia câini de pe coasta groenlandez , câiniă ă necesari pentru trasul s niilor.ă

Tot echipajul a fost întrebuin at la aceste preg tiri şiţ ă desf şur o mare activitate. Marinarii Aupic, Gervique şiă ă Gradlin urmau cu gr bire sfaturile timonierului Penellan,ă care din aceast clip îi îmbie s nu se deprind cu haineleă ă ă ă

3 Pemmican – pastram (amestec concentrat de gr simi şiă ă proteine, folosit ca aliment nutritiv).

19

de lân deşi temperatura era sc zut sub aceste latitudiniă ă ă situate sub cercul polar.

Penellan observa, f r a spune nimic despre asta, celeă ă mai mici fapte ale lui André Vasling. Omul sta de obârşieă olandez , venea nu se ştie de unde şi de altfel marinar bun,ă f cuse dou c l torii pe bordul ă ă ă ă Tinerei îndr zne e. ă ţ Penellan înc nu-i putea imputa nimic, afar doar de faptul c preaă ă ă d dea târcoale Mariei, dar îl supraveghea îndeaproape.ă

Mul umit h rniciei echipajului, bricul a fost înarmat pânţ ă ă ă la 16 iulie, la 15 zile dup sosirea lui la Bodoe. Era atunciă vreme prielnic pentru a încerca explor ri în m rile arctice.ă ă ă Dezghe ul dura de dou luni şi cercet rile puteau fi împinseţ ă ă mult mai înainte. Tân ra îndr znea ă ă ţă ridic ancora şi seă îndrept spre canalul Brewster, situat pe coasta r s riteană ă ă ă a Groenlandei, pe al 70-lea grad de latitudine.

20

IVÎN STRÂMTORI

Pe 23 iulie o str lucire ridicat deasupra m rii, vestiă ă ă primele bancuri de ghea care, ieşind atunci dinţă strâmtoarea Davis se n pusteau în ocean. Din acea clip , oă ă supraveghere foarte atent a fost recomandat str jilor,ă ă ă c ci era important s nu se izbeasc de aceste mase uriaşeă ă ă de ghea .ţă

Echipajul a fost împ r it în dou carturi: primul compusă ţ ă din Fidele Misonne, Gradlin şi Gervique; al doilea din André Vasling, Aupic şi Penellan. Aceste schimburi nu trebuiau să fac paz decât dou ore, c ci în frigul acela de prină ă ă ă coclaurii aceia, puterea omului este pe jum tate micşorat .ă ă Deşi Tân ra îndr znea ă ă ţă nu a fost înc decât la 63 gradeă latitudine, termometrul ar ta 9 grade sub zero.ă

Adesea ploua şi ningea din belşug. În timpul când se însenina, când vântul nu mai b tea cu prea mare furie,ă Maria st tea pe punte şi ochii ei se obişnuiau cu acesteă aspre scene ale m rilor polare.ă

În ziua de 1 august ea se preumbla pe puntea din urm aă bricului şi se sf tuia cu unchiul ei, cu André Vasling şi cuă Penellan. Tân ra îndr znea ă ă ţă intr atunci într-o strâmtoareă larg de 3 mile, prin care alunecau şiruri întregi de ghe ariă ţ sf râma i coborând cu vitez spre miaz -zi.ă ţ ă ă

— Când vom z ri oare din nou p mântul?ă ă— Cel mai târziu peste 3 sau 4 zile, r spunse Jeană

Cornbutte.— Vom g si oare noi semne pe acolo despre trecereaă

s rmanului meu Ludovic?ă— Poate, fata mea, dar tare m tem s nu fim încă ă ă

departe de sfârşitul c l toriei noastre. E de temut chiar că ă ă Frooem s nu fi fost târât mult mai spre miaz -noapte.ă ă

— Aşa trebuie s fie, ad ug André Vasling, c ci viforni aă ă ă ă ţ ce ne-a desp r it de corabia norvegian a durat 3 zile şi înă ţ ă 3 zile o corabie face drum lung când este stricat pân într-ă ă

21

22

atât încât nu se mai poate împotrivi vântului.— D -mi voie s - i spun domnule Vasling, r spunseă ă ţ ă

Penellan, c lucrul s-a întâmplat prin aprilie, c atunci nuă ă începuse înc dezghe ul şi c prin urmare, ă ţ ă Frooem a trebuit s fie desigur oprit de ghe ari.ă ă ţ

— Şi f r îndoial sf râmat în mii de buc i, r spunseă ă ă ă ă ăţ ă secundul, deoarece echipajul ei nu mai putea manevra!

— Dar aceste întinderi de ghe ari, r spunse Penellan, îiţ ă ofereau un mijloc uşor de a ajunge la uscat, de care nu putea fi departe.

— S n d jduim! zise Jean Cornbutte întrerupând oă ă ă discu ie ce zilnic se înfiripa între secund şi timonier. Cred cţ ă vom vedea p mântul peste pu in timp.ă ţ

— Uite-i! exclam Maria. Vede i mun ii aceia?ă ţ ţ— Nu, copila mea, r spunse Jean Cornbutte. Aceşti mun iă ţ

de ghea , sunt primii pe care-i întâlnim. Ei ne vor t ia caţă ă sticla, dac ne l s m prinşi între ei. Penellan şi Vasling.ă ă ă Veghea i la manevre.ţ

Aceste mase plutitoare, dintre care mai bine de 50 se iveau atunci la orizont, se apropiar încet de bric. Penellană apuc cârma şi Jean Cornbutte, urcat pe drugii miculuiă catarg ar ta calea de urmat.ă

Spre sear , bricul a fost cu totul intrat printre acesteă stânci mişc toare, a c ror putere de zdrobire eraă ă irezistibil . Era deci vorba de str b tut aceast flot deă ă ă ă ă mun i, c ci precau ia poruncea s mearg înainte, totţ ă ţ ă ă înainte. O alt greutate se ad uga acestor primejdii: nu seă ă putea constata în chip folositor direc ia cor biei, toateţ ă punctele înconjur toare mişcându-se neîncetat şi neoferindă nicio perspectiv stabil . În curând, bezna spori o dat cuă ă ă cea a. Maria coborî în cabina ei şi la porunca dat deţ ă c pitan, cei 8 inşi ai echipajului trebuir s r mân peă ă ă ă ă punte. Erau înarma i cu lungi c ngi prev zute cu ascu işuriţ ă ă ţ de fier, pentru a feri corabia de izbitura ghe arilor.ţ

Tân ra îndr znea ă ă ţă intr în curând într-o strâmtoare atâtă de îngust , încât adesea cap tul acestor drugi erau strivi iă ă ţ de mun ii în mişcare şi îndoi i. Au fost sili i chiar s îndrepteţ ţ ţ ă vintreana cea mare pân ce ajunser frânghiile ceă ă

23

sus ineau catargele. Din fericire, aceast m sur nu f cu sţ ă ă ă ă ă se piard ceva din viteza bricului, c ci vântul nu puteaă ă ajunge decât pânzele de sus şi acestea erau suficiente pentru a-l împinge cu vitez . Mul umit fine ii scheletuluiă ţ ă ţ s u, vasului se scufund în aceste v i ce-l stropeau caă ă ă rev rsarea vijelioas a unei ploi, în timp ce ghe arii seă ă ţ izbeau între ei cu fioroase scrâşnituri.

Jean Cornbutte coborî iar pe punte. Privirile sale nu mai puteau str bate bezna înconjur toare. A fost nevoie s seă ă ă întind şi pânzele de sus, c ci corabia era amenin at s seă ă ţ ă ă izbeasc de mun ii de ghea şi în acest caz, ar fi fostă ţ ţă pierdut .ă

„Blestemat c l torie”, morm ia André Vasling înă ă ă ă mijlocul marinarilor care, cu cangea în mân , fereau vasulă de izbiturile cele mai amenin toare.ţă

— Cert este c dac vom sc pa de aici, dator m oă ă ă ă frumoas lumânare Sfintei Ghe urilor! r spunse Aupic.ă ţ ă

— Cine ştie dac nu mai sunt înc şi al i mun i? ad ugă ă ţ ţ ă ă secundul.

— Dar cine mai ştie ce vom mai g si dup ei? reluă ă ă marinarul.

— Nu mai tot vorbi atâta, flecarule, spuse Gervique şi vegheaz de partea ta. Când vom trece, atunci este destulă timp de morm it. P zeşte- i cangea.ă ă ţ

În acel moment un uriaş bloc de ghea , intrat înţă strâmtoarea prin care trecea Tân ra îndr znea , ă ă ţă se furişă repede pe lâng contrabord şi p ru cu neputin a-lă ă ţă înl tura, c ci împiedica toat lungimea canalului şi briculă ă ă era în imposibilitatea de a mai cârmi.

— Sim i cârma? îl întreb Jean Cornbutte pe Penellan.ţ ă— Nu, c pitane! corabia nu se mai poate conduce.ă— Ei b ie i, strig c pitanul c tre echipajul s u, nu v fieă ţ ă ă ă ă ă

team , încorda i-v zdrav n c ngile pe marginile vasului.ă ţ ă ă ăBlocul avea vreo 60 de picioare în l ime şi de s-ar fi izbită ţ

de bric, acesta ar fi fost sf râmat. A fost o clip de groază ă ă ce nu se poate descrie, echipajul se refugie spre partea din spate p r sindu-şi posturile, în ciuda poruncilor c pitanului.ă ă ă

Dar în clipa când acest bloc nu mai era decât la o

24

jum tate de m sur de ă ă ă Tân ra îndr znea ă ă ţă se auzi un zgomot în buşit şi un adev rat potop de ap c zu mai întâiă ă ă ă pe partea dinainte a cor biei care se în l dup aceea peă ă ţă ă creasta unui val uriaş.

Un strig t de groaz izbucni din piepturile tuturoră ă marinarilor; când privirile lor se îndreptar spre partea dină spate a vasului, blocul pierise, strâmtoarea era liber şiă dincolo o nesfârşit întindere de ap , luminat de ultimeleă ă ă raze ale zilei, asigura o plutire uşoar .ă

— Totul e cât se poate de bine! exclam Penellan. S neă ă îndrept m mizenaă 4 şi cafasurile!

Se produsese un fenomen foarte obişnuit prin aceste coclauri. Când aceste mase plutitoare se desprind unele de altele, în timpul dezghe ului, ele plutesc într-un echilibruţ des vârşit, dar sosind în ocean unde apa este relativ maiă cald , nu z bovesc mult şi-şi rod temelia, care se topeşteă ă încet-încet şi care este de altfel zguduit de izbitura altoră ghe ari. Vine deci un moment când centrul de gravita ie alţ ţ acestor mormane este mişcat din loc şi atunci se ciocnesc în întregime. Numai dac acest bloc ar fi fost r sturnat cuă ă dou minute mai târziu, s-ar fi n pustit asupra bricului şi l-ă ăar fi scufundat în c derea lui.ă

4 Mizen – catarg al unei nave, între botul acesteia şi arboreleă central.

25

VINSULA LIVERPOOL

Bricul plutea atunci într-o mare aproape cu totul liber .ă Numai la orizont, o lic rire albicioas , de data aceasta f ră ă ă ă mişcare, ar ta prezen a acestor câmpii nemişcate.ă ţ

Jean Cornbutte se îndrepta mereu spre capul Brewster şi se apropia de regiuni unde temperatura este din cale afară de rece, c ci razele soarelui nu ajung aici decât tare sl biteă ă datorit oblicit ii lor.ă ăţ

În ziua de 3 august, bricul nu mai era în fa a ghe urilorţ ţ nemişcate şi unite între ele. Strâmtorile nu aveau adesea decât o l rgime de un cabluă 5, şi Tân ra îndr znea ă ă ţă era silit s fac mii de ocoluri care uneori o puneau drept înă ă ă b taia vântului.ă

Penellan se ocupa cu o p rinteasc grij de Maria, şi cuă ă ă tot frigul o silea s vin în fiecare zi s stea 2-3 ore peă ă ă punte, c ci deprinderea devenea una din condi iileă ţ neap rat necesare s n t ii.ă ă ă ăţ

Curajul M riei nu sl bea deloc. Ea îi înt rea chiar şi peă ă ă marinarii bricului prin cuvintele sale şi to i sim eau pentruţ ţ ea o adev rat adora ie. André Vasling se ar t mai zorită ă ţ ă ă decât oricând şi c uta toate prilejurile de a vorbi cu dânsa;ă dar tân ra fat , printr-un fel de presim ire, nu primeaă ă ţ serviciile lui decât cu o anumit r ceal . Se în elege uşor că ă ă ţ ă viitorul, mai mult decât prezentul, era obiectul discu iilor luiţ André Vasling şi c el nu ascundea pu inele probabilit i deă ţ ăţ a-i g si pe naufragia i. În gândirea sa, pierderea lor era faptă ţ împlinit şi tân ra fat trebuia deci s -şi încredin eze grijaă ă ă ţ vie ii sale în mâinile altcuiva.ţ

Totuşi Maria nu pricepuse înc planurile lui Andréă Vasling, c ci spre marea p rere de r u a acestuia din urm ,ă ă ă ă convorbirile acestea nu se puteau prelungi. Penellan g sea ă

5 Unitate de m sur pentru distan e, egal cu a 10-a parteă ă ţ ă dintr-o mil marin , adic cu 185,2 m.ă ă ă

26

27

pururea mijlocul de a se amesteca şi a nimici efectul vorbelor lui André Vasling prin cuvintele de speran peţă care le rostea.

De altfel, Maria nu r mânea neocupat . Dup sfaturileă ă ă timonierului, ea îşi preg ti veşmintele de iarn , trebuind s -ă ă ăşi schimbe cu totul îmbr c mintea. Croiala hainelor eiă ă femeieşti nu se potrivea deloc acestor latitudini reci. Îşi f cu deci un fel de pantalon îmbl nit, ale c rui picioare erauă ă ă c ptuşite cu piele de foc şi fustele strâmte nu-i venir maiă ă ă mult decât pân la jum tatea fluierului piciorului, pentru aă ă nu fi în contact cu straturile de nea, ce acopereau iarna câmpiile de ghea . O manta de blan , strâns la mijloc şiţă ă ă închis bine, împodobit cu o glug , îi ocrotea partea deă ă ă sus a trupului.

În timpul lucr rilor lor, oamenii din echipaj îşi f cur deă ă ă asemenea veşminte bune pentru a-i feri de frig. F cur ună ă num r mare de cizme înalte din piele de foc pentru a leă ă îng dui s str bat f r necazuri z pezile în timpulă ă ă ă ă ă ă c l toriilor de cercetare. Lucrar astfel tot timpul cât dură ă ă ă aceast plutire prin strâmtori.ă

André Vasling, foarte îndemânatic tr g tor, doborî de maiă ă multe ori nişte p s ri acvatice, din acelea ce zburau înă ă stoluri în jurul cor biei. Un fel de „eider-duks”ă 6 şi ptarmigani7 furnizar echipajului o carne minunat , careă ă înlocui c rnurile s rate.ă ă

În sfârşit, bricul, dup mii de întortocheri, ajunse lângă ă Capul Brewster. O şalup a fost l sat în mare. Jeană ă ă Cornbutte şi Penellan ajunser la coasta care era cuă des vârşire pustie.ă

Aşa c , bricul se îndrept numaidecât spre insulaă ă Liverpool, descoperit în 1821 de c pitanul Scoresby şiă ă echipajul scoase chiote de bucurie v zând indigeniă alergând pe plaj . Comunica iile se stabilir imediat,ă ţ ă datorit câtorva cuvinte din limba lor pe care le ştiaă Penellan şi câteva fraze obişnuite ce le înv ase de la nişteăţ vân tori de balene ce veneau prin aceste coclauri.ă

6 Ra e s lbatice;ţ ă7 Potârniche de z pad .ă ă

28

Aceşti groenlandezi erau mici şi îndesa i, statura lor nuţ dep şea 4 picioare şi 10 degete, aveau culoarea roşiatic ,ă ă fa a rotund şi fruntea îngust ; p rul lor lipit şi negru,ţ ă ă ă c dea pe spate, din ii lor erau rari, şi p reau atinşi de un felă ţ ă de lepr particular triburilor mânc toare de peşte.ă ă ă

În schimbul buc ilor de fier şi de aram , dup care erauăţ ă ă nespus de lacomi, aceşti s rmani oameni aduceau bl nuriă ă de urs, piei de vi ei de mare, de câini maritimi, de lupi deţ mare şi de tot felul de animale îndeobşte denumite foci. Jean Cornbutte c p t pe un pre foarte bun aceste lucruriă ă ă ţ ce aveau s devin pentru ei de mare necesitate.ă ă

C pitanul îi f cu atunci pe indigeni s în eleag c era înă ă ă ţ ă ă c utarea unei cor bii înecate şi-i întreb dac nu au cumvaă ă ă ă ştiin despre ea. Unul dintre ei desen numaidecât peţă ă z pad un fel de corabie şi ar t c un vas de acest felă ă ă ă ă fusese târât acum 3 luni spre miaz -noapte; el ar t deă ă ă asemenea c dezghe ul şi ruperea câmpurilor de ghe ari, îiă ţ ţ împiedicaser s se duc s -i ajute şi într-adev r pirogile loră ă ă ă ă foarte uşoare, pe care ei le vâslesc cu lope i scurte, nuţ puteau înfrunta marea în aceste condi ii.ţ

Aceste ştiri, deşi nedes vârşite, readuser speran a înă ă ţ inimile marinarilor şi Jean Cornbutte nu avu trud s -i ducă ă ă mai departe în marea polar .ă

Înainte de a p r si insula Liverpool, c pitanul cump ră ă ă ă ă un echipaj format din 6 câini polari, ce se deprinseră repede cu via a de pe bord. Corabia ridic ancora în ziua deţ ă 10 august diminea a şi pe o vijelie puternic , se strecur înţ ă ă strâmtorile dinspre miaz -noapte.ă

Erau atunci în timpul celor mai lungi zile ale anului, adică sub aceste latitudini, soarele care nu apunea, atingea cel mai înalt punct al spiralelor ce le descrie deasupra orizontului.

Aceast total lips a nop ii nu era totuşi prea sensibil ,ă ă ă ţ ă c ci cea a, ploaia şi z pada înconjurar deodat corabia caă ţ ă ă ă nişte adev rate întunecimi.ă

Jean Cornbutte hot rât s se duc înainte, cât mai multă ă ă cu putin , începu s -şi ia m surile de rigoare.ţă ă ă

Interpuntea a fost cu des vârşire acoperit şi numai înă ă

29

fiecare diminea avea grij s se primeneasc aerul prinţă ă ă ă curen i. Au fost aşezate sobe şi burlane în aşa fel încât sţ ă dea cât mai mult c ldur cu putin . Se recomandă ă ă ţă ă oamenilor din echipaj s nu poarte decât o c maş de lână ă ă ă pe deasupra c m şii de bumbac şi s -şi închid bineă ă ă ă mantaua de piele. De altfel, focurile nici nu fuseseră aprinse, c ci lucrul de c p tâi era s se p streze proviziileă ă ă ă ă de lemne şi c rbuni pentru vremurile de frig mare.ă

B uturile calde, cum este cafeaua şi ceaiul, au fostă regulat împ r ite marinarilor seara şi diminea a şi cum eraă ţ ţ folositor a-i hr ni cu c rnuri, se f cu vân toare de ra e şiă ă ă ă ţ lişi e ce erau din belşug prin aceste locuri.ţ

Jean Cornbutte se aşez de asemenea în vârful catarguluiă mare, „un cuib de stânci”, un fel de butoi desfundat la un cap t, în care st tea neîntrerupt o straj , pentru a observaă ă ă câmpiile de ghe ari.ţ

Dup dou zile, bricul pierduse din vedere insulaă ă Liverpool, temperatura se r ci pe neaşteptate datorit unuiă ă vânt aspru. Câteva semne de iarn au fost z rite. ă ă Tân raă îndr znea ă ţă nu avea o clip de pierdut, c ci în curândă ă drumul avea s -i fie închis cu des vârşire. Înainta deci prină ă strâmtorile ce l sau între ele câmpii având pân la 30 deă ă picioare grosime.

În ziua de 3 septembrie diminea a, ţ Tân ra îndr zneaă ă ţă ajunse pân la în l imea golfului Gael-Hamkes. P mântul seă ă ţ ă afla la 30 de mile sub vânt. Atunci se opri bricul înaintea unui banc de ghea ce nu-i ar ta niciun fel de trecere şiţă ă care m sura cel pu in o mil l ime. Trebuir deci să ţ ă ăţ ă ă întrebuin eze fer straiele ca s taie ghea a. Penellan,ţ ă ă ţ Aupic, Gradlin şi Turquiette au fost propuşi pentru mânuitul fer str ului. Dâra t ieturilor a fost f cut în aşa fel încâtă ă ă ă ă curentul s poat duce ghe arii desprinşi din banc. Totă ă ţ echipajul depuse aproape 20 de ore la aceast munc .ă ă Oamenii se trudeau foarte mult s stea atâta timp peă ghea ; adesea erau sili i s intre în ap pân la jum tateaţă ţ ă ă ă ă trupului iar hainele lor de piele de foc nu-i fereau tocmaiă bine de umezeal .ă

De altfel, sub aceste latitudini ridicate, orice munc dină

30

cale afar este în scurt timp urmat de o absolută ă ă oboseal , c ci r suflarea se întretaie repede şi cel maiă ă ă voinic este adesea silit s se opreasc .ă ă

În sfârşit, naviga ia deveni iar liber şi bricul a fostţ ă remorcat dincolo de bancul ce-l oprise atâta amar de vreme.

31

VICUTREMURUL GHE URILORŢ

Înc vreo câteva zile ă Tân ra îndr znea ă ă ţă se luptă împotriva unor piedici de netrecut. Echipajul avu aproape întotdeauna fer str ul în mân şi adesea a fost silit chiar să ă ă ă întrebuin eze praful de puşc pentru a face s sar în aerţ ă ă ă uriaşele mormane de ghea ce le t iau calea.ţă ă

În ziua de 12 septembrie, marea nu mai era decât o întins câmpie solid , f r ieşire, f r trec toare, ceă ă ă ă ă ă ă înconjura corabia din toate p r ile, astfel încât nu mai puteaă ţ nici s înainteze nici s se retrag . Temperatura seă ă ă men inea în medie la 16 grade sub zero. Iarn sosise, cuţ ă suferin ele şi pericolele sale.ţ

Tân ra îndr znea ă ă ţă se afla atunci aproape de al 21-lea grad de longitudine vestic şi la 65-lea grad de latitudineă nordic , la intrarea în golful Gael-Hamkes.ă

Jean Cornbutte f cu primele preg tiri de iernat. El seă ă îndeletnici mai întâi s g seasc un golfule a c rui pozi ieă ă ă ţ ă ţ puse corabia la ad post de b t ile vântului şi o feri deă ă ă puternice izbituri. Numai p mântul, care trebuia s fie la oă ă distan de vreo 10 mile spre apus, îi putea oferi ad posturiţă ă sigure, aşa c plec în recunoaştere.ă ă

În ziua de 12 septembrie porni la drum, înso it de Andréţ Vasling, Penellan şi de doi marinari, Gradlin şi Turquiette. Fiecare avea merinde pentru dou zile, c ci nu prea erauă ă semne c excursia lor avea s in prea pu in şi erauă ă ţ ă ţ prev zu i cu piei de bivol pe care trebuiau s se culce.ă ţ ă

Z pada ce c zuse în mare cantitate şi a c rei suprafaă ă ă ţă nu era înghe at , îi întârzia nespus de mult. Adesea seţ ă cufundau pân la jum tatea trupului, şi de altfel nu puteauă ă înainta decât cu o extrem aten ie, dac nu voiau s cadă ţ ă ă ă în cr p turi. Penellan mergea în frunte şi scotocea cuă ă aten ie surp turile solului cu toiagul lui cu fier la cap t.ţ ă ă

Pe la 5 seara, cea a începu s se îngroaşe şi mica ceatţ ă ă trebui s se opreasc . Penellan se îndeletnici cu c utarea ă ă ă

32

33

unui ghe ar care s -i poat ad posti de vânt şi dup ce seţ ă ă ă ă întremar pu in, p rându-le r u c nu pot avea câte oă ţ ă ă ă b utur cald , se lungir pe pielea lor de bivol, se înveliră ă ă ă ă cu ea, se strânser unii lâng al ii şi somnul birui în curândă ă ţ osteneala.

A doua zi diminea , Jean Cornbutte şi tovar şii s i erauţă ă ă îngropa i sub un strat de z pad de mai bine de un piciorţ ă ă grosime. Din fericire pieile lor cu des vârşire impermeabileă îi feriser de umezeal şi îns şi z pada contribuise laă ă ă ă p strarea propriei lor c lduri, pe care o împiedica s seă ă ă împr ştie în afar .ă ă

Jean Cornbutte d du imediat semnalul de plecare şi pe laă amiaz , tovar şii lui z rir cu mare greutate în cele dină ă ă ă urm coast . Înalte mormane de ghea t iateă ă ţă ă perpendicular se în l au pe rm; piscurile lor diferite, deă ţ ţă toate formele şi de toate t ieturile reproduceau în mareă fenomenele cristaliz rii. Miliarde de p s ri de ap seă ă ă ă în l ar la apropierea marinarilor şi focile leneşe lungite peă ţ ă ghea se scufundar în grab .ţă ă ă

— Pe legea mea! zise Penellan, n-or s ne lipseasc niciă ă bl nurile nici vânatul.ă

— Animalele acelea de acolo, r spunse Jean Cornbutte nuă cred c au mai primit vizite omeneşti, c ci altfel nu ar fiă ă atât de s lbatice.ă

— Numai groenlandezii viziteaz aceste meleaguri,ă r spunse André Vasling.ă

— Nu v d totuşi nicio urm a trecerii lor, nici urm deă ă ă popas, nici cea mai mic colib ! r spunse Penellan, urcândă ă ă un pisc înalt. Ehei, c pitane! exclam el, ia vino repede!ă ă Z resc o limb de p mânt care ne va feri de vânturile deă ă ă nord-est.

— Pe aici copii! zise Jean Cornbutte.Tovar şii s i îl urmar şi to i îi d dur dreptate luiă ă ă ţ ă ă

Penellan. O limb de p mânt destul de înalt înainta ca ună ă ă promontoriu şi încovoindu-se spre coast , forma un golfuleă ţ de o mil şi mai bine adâncime. Câteva ghe uri mişc toare,ă ţ ă sf râmate de acest ascu iş, pluteau în mijloc şi mareaă ţ ad postit de vânturile cele mai reci, înc nu era înă ă ă

34

întregime prins .ăAcest loc de iernat era minunat. R mânea doar deă

condus în acel loc corabia. Or, Jean Cornbutte observ că ă câmpia de ghea învecinat era de o mare grosime şi seţă ă p rea foarte anevoios de s pat un canal pentru a-şi duceă ă bricul la destina ie. Trebuia deci c utat un alt golfule , darţ ă ţ în zadar merse Jean Cornbutte spre miaz -noapte. Coastaă era dreapt şi stâncoas pe o mare întindere şi dincolo deă ă limba aceea de p mânt se aflau de-a dreptul expuşiă b t ilor vântului dinspre r s rit. Aceast împrejurare îlă ă ă ă ă dezam gi pe c pitan, cu atât mai mult cu cât Andréă ă Vasling, dovedi cât era de rea situa ia, bizuindu-se peţ argumente clare. Penellan avu mult de furc s -şiă ă dovedeasc sieşi c în aceast împrejurare, totul a decursă ă ă bine.

Deci bricul nu mai avea sor i de izbând s g seasc unţ ă ă ă ă loc de iernat pe partea sudic a coastei. Asta însemna să ă fac acum cale întoars , dar nu era chip de stat pe gânduri.ă ă Mica ceat relu deci drumul spre corabie şi merse cuă ă vitez , c ci merindele începeau s se termine. Jeană ă ă Cornbutte c ut tot drumul vreo trec toare care s fieă ă ă ă practicabil sau cel pu in vreo cr p tur care s îng duie aă ţ ă ă ă ă ă se s pa un canal prin câmpia de ghea ; dar degeaba!…ă ţă

Spre sear , marinarii sosir lâng ghe arul undeă ă ă ţ r m seser noaptea trecut . Ziua trecuse f r ninsoare şiă ă ă ă ă ă mai putur recunoaşte urma trupurilor lor pe ghea . Deciă ţă totul era preg tit pentru culcarea lor şi se întinser din nouă ă pe pielea de bivol.

Penellan foarte înciudat de insuccesul explor rii sale,ă dormea destul de r u, când deodat aten ia lui a fost atrasă ă ţ ă de un bubuit în buşit. El ciuli cu aten ie urechea la acestă ţ zgomot şi bubuitul i se p ru atât de ciudat, încât îl lovi cuă cotul pe Jean Cornbutte.

— Ce-i asta? întreb acesta din urm , care dup obiceiulă ă ă marin resc avu inteligen a tot atât de repede trezit ca şiă ţ ă trupul.

— Ascult c pitane! spuse Penellan. Zgomotul sporea cuă ă o sim itoare furie.ţ

35

— sta nu poate fi tunet. Nu sub o latitudine atât deĂ ridicat , zise Jean Cornbutte, ridicându-se.ă

— Mai degrab cred c avem de-a face cu o ceat de urşiă ă ă albi! r spunse Penellan.ă

— Ei drace! Dar n-am z rit înc urşi.ă ă— Ceva mai târziu sau poate mai devreme, r spunseă

Penellan, trebuia s ne aştept m la vizita lor. S începemă ă ă deci prin a-i primi cum se cuvine.

Penellan înarmat cu o puşc , urc cu uşurin blocul ce-iă ă ţă ad postea. Întunericul fiind foarte adânc şi timpul înnorat,ă nu putur s descopere nimic; dar un incident nou îi dovediă ă în curând c motivul acestui zgomot nu venea dină împrejurimi. Jean Cornbutte îl ajunse şi ei observar cuă groaz c acest bubuit, a c rui intensitate îi trezi şi peă ă ă tovar şii lor, se producea sub picioarele lor.ă

O primejdie nou îi amenin a. La acest zgomot care seă ţ asem n curând cu bubuitul tunului, se ad ug o mişcareă ă ă ă de ondula ie foarte puternic prin câmpul de ghe uri. Maiţ ă ţ mul i marinari îşi pierdur echilibrul şi c zur .ţ ă ă ă

— B ga i de seam ! strig Penellan.ă ţ ă ă— Da! i se r spunse.ă— Turquiette! Gradlin! unde sunte i?ţ— Lat -m ! r spunse Turquiette scuturând z pada deă ă ă ă

care era acoperit.— Pe aici Vasling, strig Jean Cornbutte secundului. Şiă

Gradlin?— Prezent c pitane. Dar suntem pierdu i! exclamă ţ ă

Gradlin cu spaim .ă— Ei nu! exclam Penellan. Suntem poate izb vi i!ă ă ţAbia sfârşise aceste cuvinte şi o trosnitur îngrozitoare seă

auzi. Câmpia de ghea se sf râm în întregime şi marinariiţă ă ă trebuir s se agate de blocul ce se cl tina lâng ei. Înă ă ă ă ciuda cuvintelor timonierului ei se aflau într-o pozi ie dinţ cale afar de periculoas , c ci se produsese un cutremur.ă ă ă Ghe arii îşi ridicaser ancora, dup spusele marinarilor.ţ ă ă Aceast mişcare dur aproape dou minute şi existaă ă ă pericolul de a se produce o cr p tur chiar sub picioareleă ă ă nenoroci ilor marinari. Astfel aşteptar , în chinurile acesteaţ ă

36

necontenite, c ci sub pedeapsa chiar de a pieri nu seă puteau încumeta s fac niciun pas şi r maser lungi iă ă ă ă ţ pentru a se feri s nu fie înghi i i.ă ţ ţ

La primele lic riri ale zilei, un tablou cu totul deosebit seă prezent ochilor lor. Întinsa câmpie, dintr-o singur bucată ă ă în ajun, era desprins în mii de buc i şi valurile stârnite deă ăţ vreo zguduitur submarin , zdrobise stratul des ce leă ă acoperea.

Gândul la bricul s u îi veni în minte lui Jean Cornbutte.ă— Biata mea corabie! exclam el. Trebuie s fie pierdut .ă ă ă

Cea mai neagr dezn dejde începu s se zugr veasc peă ă ă ă ă fa a tovar şilor s i. Pierderea cor biei atr gea neîntârziatţ ă ă ă ă apropiata lor moarte.

— Curaj dragii mei, relu Penellan. Gândi i-v c ,ă ţ ă ă cutremurul de ast -noapte a deschis un drum printreă ghe ari, drum ce va îng dui s ne conducem bricul la golfulţ ă ă de iernat! Ei, uite, dac nu m înşel… ă ă Tân ra îndr znea ă ă ţă e acolo, nu mai departe de noi decât cu o mil .ă

To i se n pustir înainte şi atât de nesocoti i, încâtţ ă ă ţ Turquiette alunec într-o cr p tur şi negreşit c ar fi pierit,ă ă ă ă ă dac Jean Cornbutte nu l-ar fi prins de glug . Se alesese cuă ă o baie ceva mai rece.

Într-adev r, bricul plutea la dou mile în b taia vântului.ă ă ă Dup nesfârşite trude mica ceat ajunse. Bricul era în bună ă ă stare; dar cârma lui, pe care neglijase s-o scoat , fuseseă sf râmat de ghe ari.ă ă ţ

37

VIIINSTALA IILE PENTRU IERNATŢ

Penellan avea înc o dat dreptate; totul era cum nu seă ă poate mai bine şi acest cutremur deschisese cor biei o caleă bun pân la golf. Marinarii nu mai avur altceva de f cută ă ă ă decât s profite cu dib cie de curen i, pentru a-şi croi drum.ă ă ţ

În ziua de 19 septembrie bricul era în sfârşit aşezat la 200 de metri de uscat, în golful de iernat şi temeinic ancorat. Din ziua urm toare, ghea a se şi prinse în jurulă ţ scheletului s u; în curând deveni destul de puternic pentruă ă a suporta povara unui om şi comunica ia se stabili de-aţ dreptul cu p mântul.ă

Potrivit obişnuin ei navigatorilor arctici, armamentulţ r mase aşa cum era; pânzele au fost cu îngrijire strânse peă vintrele lor şi îmbr cate cu învelişul lor iar catargul cel maiă mare r mase la locul lui atât pentru ca din vârful lui s seă ă poat vedea departe dar şi pentru a atrage aten ia asupraă ţ cor biei.ă

Soarele abia se în l a deasupra orizontului. De laă ţ solsti iul de prim var , spiralele ce le descrise erau din ceţ ă ă în ce mai joase şi în curând trebuiau s dispar cu totul.ă ă

Echipajul se gr bea s fac preg tirile, Penellan seă ă ă ă dovedi a fi marele lor organizator. Ghea a se îngroş înţ ă jurul cor biei şi devenea periculos ca datorit acestui du-teă ă vino al ghe arilor plutitori şi a aderen ei lor, aceasta sţ ţ ă ajung la 20 de picioare grosime. Atunci se hot rî s-o taieă ă pieziş în jurul scoicii vasului, aşa c ea se încheg subă ă corabie, a c rei form o lu ; închis într-un pat, bricul puteaă ă ă sta f r nicio problem în ce priveşte ap sarea ghe arilor,ă ă ă ă ţ ce nu puteau face nicio mişcare.

Marinarii ridicar dup aceea de-a lungul parmaclâcului şiă ă pân la în l imea meterezelor, un zid de z pad de 5 până ă ţ ă ă ă la 6 picioare grosime, care nu întârzia s se înt reasc ca oă ă ă stânc . Acest înveliş nu îng duia c ldurii din interior s seă ă ă ă r sfrâng în afar . Un cort de pânz acoperit cu piei şi ă ă ă ă

38

39

ermetic închis, a fost întins pe toat lungimea pun ii şiă ţ form un fel de ad post pentru echipaj.ă ă

De asemenea se construi pe p mânt o magazie dină ghea în care se îngr m dir lucrurile ce ar fi încurcat laţă ă ă ă bordul cor biei. Pere ii cabinelor au fost ridica i în aşa felă ţ ţ încât s nu mai formeze decât o întins camer . Această ă ă ă mic înc pere era de altfel, mult mai uşor de înc lzit, c ciă ă ă ă ghea a şi umezeala g seau mai pu ine col uri pentru a seţ ă ţ ţ piti. De asemenea era mult mai lesne de aerisit cum se cuvine, cu ajutorul mânecilor de pânz ce se deschideau înă afar .ă

Fiecare desf şur o nespus activitate în aceste diferiteă ă ă preg tiri şi la 25 septembrie, au fost în întregime sfârşite.ă André Vasling nu se ar tase cel mai pu in dibaci în acesteă ţ diferite preg tiri. El se gr bise mai ales s se ocupe deă ă ă tân ra fat şi aceasta din urm cu totul dedat gândului eiă ă ă ă pentru bietul Ludovic, nu-şi d du seama de asta. Jeană Cornbutte în elese în curând despre ce era vorba. Vorbiţ despre asta cu Penellan; el îşi reaminti mai mult împrejur rile ce iluminar cu totul în privin a inten iiloră ă ţ ţ secundului s u. André Vasling o iubea pe Maria şi voia s -iă ă cear mâna de la unchiul ei, de îndat ce aceasta nu s-ară ă mai fi îndoit de moartea naufragia ilor şi, înapoia i laţ ţ Dunkerque, André Vasling s-ar fi împ cat foarte bine cuă gândul de a lua de so ie o fat frumoas şi bogat , care arţ ă ă ă fi devenit unica moştenitoare a lui Jean Cornbutte.

Numai c în ner bdarea lui, îi cam lipsea lui Andréă ă Vasling diploma ia; el declarase de mai multe ori cţ ă cercet rile întreprinse pentru a-i reg si pe naufragia i suntă ă ţ zadarnice ori câte un nou semn venise s -l dezmint , semnă ă pe care Penellan cu pl cere îl f cea s ias mai bine înă ă ă ă eviden . Aşa c , secundul îl ura din toat inima peţă ă ă timonier, care la rândul s u nu-l avea deloc la inim peă ă Vasling. Acesta din urm nu se temea decât de un lucru şiă anume ca André Vasling s nu izbuteasc s arunceă ă ă s mân de vrajb între oamenii echipajului şi-l îmbie peă ţă ă Jean Cornbutte s nu-i r spund decât în doi peri la ceaă ă ă dintâi ocazie.

40

Când preg tirile de iernat au fost sfârşite, c pitanul luă ă ă diferite m suri proprii p str rii s n t ii echipajului. În toateă ă ă ă ă ăţ dimine ile oamenii avur porunc s aeriseasc locuin eleţ ă ă ă ă ţ şi s usuce cu grij pere ii interiori spre a-i sc pa deă ă ţ ă umezeala nop ii. C p tar diminea a şi seara ceaiul sauţ ă ă ă ţ cafeaua fierbinte, ceea ce era unul din cele mai bune înt ritoare de întrebuin at împotriva frigului; apoi au fostă ţ împ r i i în grupuri pentru vân toare şi trebuiau pe câtă ţ ţ ă posibil s procure în fiecare zi hran proasp t pentruă ă ă ă por ia obişnuit de pe bord.ţ ă

Astfel, fiecare trebui s fac în fiecare zi câte un exerci iuă ă ţ fizic şi s nu-şi pun via a în pericol datorit lipsei deă ă ţ ă mişcare, c ci pe friguri de minus 30 de grade se puteaă întâmpla ca vreo parte a trupului s degere f r veste. Înă ă ă acest caz trebuia s se recurg la frec turi cu z pad , careă ă ă ă ă singure puteau izb vi partea bolnav .ă ă

Penellan recomanda cu t rie întrebuin area sp laturiloră ţ ă reci în fiecare diminea . Trebuia un oarecare curaj pentruţă a-şi vârî mâinile şi fa a în z pad , pe care în prealabil oţ ă ă topeau.

Jean Cornbutte nu uit nici citirile şi rug ciunile, c ciă ă ă problema era s nu lase loc în inimi dezn dejdii. Nimic nuă ă este mai primejdios decât aceasta, pe aceste meleaguri.

Cerul pururea mohorât îi umplea sufletul de mâhnire.O z pad deas , biciuit de vânturi straşnice se ad ugaă ă ă ă ă

groazei obişnuite. Soarele era gata s dispar în curând.ă ă Dac norii ar fi putut fi f râmi a i peste capeteleă ă ţ ţ navigatorilor şi s-ar fi putut bucura de lumina lunii, care ar fi putut deveni cu adev rat soarele lor în timpul acesteiă îndelungate nop i polare… Dar cu aceste vânturi dinspreţ apus, z pada nu mai înceta. În fiecare diminea , trebuia să ţă ă se cure e marginile cor biei şi s se taie din nou în gheaţ ă ă ţă o scar ce îng duia coborârea pe sol. Izbuteau uşoră ă aceasta, cu cu itele de z pad . O dat treptele t iate, seţ ă ă ă ă arunc o piele de urs pe suprafa a lor şi ele se înt reauă ţ ă imediat.

Penellan mai puse s se sape o gaur în ghea , nuă ă ţă departe de corabie. Zilnic se sf râma noua pojghi ce seă ţă

41

forma în partea ei de sus şi apa ce se scotea de acolo de la o anumit adâncime, era mai pu in rece decât la suprafa .ă ţ ţă

Toate aceste preg tiri au durat aproape 3 s pt mâni.ă ă ă Atunci se hot rî s se împing cercet rile mai departe.ă ă ă ă Corabia era întemni at pentru 6 sau 7 luni şi numaiţ ă apropiatul dezghe putea s -i deschid o nou cale printreţ ă ă ă ghe uri. Deci trebuia s se foloseasc de aceast nemişcareţ ă ă ă silit , pentru a cârmi cercet rile spre miaz -noapte.ă ă ă

În ziua de 9 octombrie, Jean Cornbutte inu sfat pentru aţ întocmi planul opera iunilor sale şi pentru ca solidaritateaţ s sporeasc zelul şi curajul fiec ruia, admise la sfată ă ă întregul echipaj. Cu harta în mân el expuse l murit situa iaă ă ţ prezent .ă

42

VIIIPLAN DE EXPLOR RIĂ

Coasta oriental a Groenlandei înainteaz perpendiculară ă spre miaz -noapte. Descoperirile navigatorilor au stabilită hotarul exact al acestor meleaguri, în acest spa iu de 500ţ de leghe ce desparte Groenlanda de Spitzberg, nu mai fusese descoperit niciun t râm. O singur insul , insulaă ă ă Schanon se afla la vreo sut de mile vest de golful Gael-ăHamkes, unde Tân ra îndr znea ă ă ţă se ducea s ierneze.ă

Deci dac corabia norvegian , dup toate probabilit ileă ă ă ăţ fusese târât în aceast direc ie, presupunând c n-a putută ă ţ ă ajunge la Insula Schanon, acolo trebuie s -şi fi c utată ă ad post pentru iarn Ludovic Cornbutte şi naufragia ii.ă ă ţ

Aceast p rere predomina, în ciuda împotrivirii lui Andréă ă Vasling şi se stabili s se îndrepte explor rile spre coastaă ă Insulei Schanon.

— M surile au fost imediat luate. Pe coasta Norvegiei îşiă procurar o sanie dup moda eschimos , construit dină ă ă ă scânduri îndoite înainte şi în spate şi care era numai bună pentru alunecat pe z pad şi pe ghea . Avea o lungime deă ă ţă 4 picioare pe 4 l ime şi prin urmare putea duce merindeleăţ pentru mai multe s pt mâni. Fidele Misonne o f cu înă ă ă curând s fie în stare s porneasc şi lucr la ea în magaziaă ă ă ă s pat în ghea , unde fuseser duse sculele. Pentru întâiaă ă ţă ă oar se aşez în aceast magazie o sob cu c rbuni, c ciă ă ă ă ă ă lucrul ar fi fost cu neputin f r asta. eava sobei ieşeaţă ă ă Ţ prin unul din pere ii laterali, cu ajutorul unei g uri f cute înţ ă ă z pad , dar din aceast aşezare reieşea un seriosă ă ă inconvenient, c ci c ldura burlanului f cea s se topească ă ă ă ă încetul cu încetul z pada în locul unde era în atingere cu eaă şi deschiz tura se m rea v zând cu ochii. Jean Cornbutteă ă ă hot rî s se înconjure aceast bucat de burlan cu o pânză ă ă ă ă metalic a c rei proprietate este s împiedice s treac prină ă ă ă ă ea c ldura, metod ce d du rezultate.ă ă ă

În timp ce Misonne lucra la sanie, Penellan ajutat de

43

44

Maria, preg tea veşminte de schimb pentru drum.ă Ciubotele de piele de foc erau din fericire în num r mare.ă ă Jean Cornbutte şi André Vasling se ocupar de provizii; eiă aleser o butelie cu spirt menit a înc lzi lampa portabil ,ă ă ă rezerve de ceai şi de cafea au fost luate în cantit iăţ îndestul toare, o mic l di de pesme i, 200 de livre deă ă ă ţă ţ pemmican şi câteva ulcioare de rachiu, completar parteaă alimentar . Vân toarea trebuia s asigure în fiecare ziă ă ă carnea proasp t . O anumit cantitate de praf de puşc aă ă ă ă fost împ r it în mai mul i saci. Busola, sextantul şiă ţ ă ţ ocheanul au fost puse la ad post de orice lovitur .ă ă

În ziua de 11 octombrie soarele nu se mai ivi la orizont. Au fost nevoi i s aib necontenit o lamp aprins în c su aţ ă ă ă ă ă ţ lor de pe sanie. Nu mai era timp de pierdut, trebuiau să înceap cercet rile şi iat pentru ce:ă ă ă

În luna ianuarie, frigul ar deveni atât de puternic, încât n-ar mai fi cu putin s pun piciorul afar , f r a-şiţă ă ă ă ă ă primejdui via a. Timp de cel pu in dou luni, echipajul ar fiţ ţ ă osândit la cea mai deplin încazarmare; apoi ar începeă dup aceea dezghe ul şi s-ar prelungi pân când corabia ară ţ ă putea pleca dintre ghe uri. Acest dezghe ar împiedica înţ ţ mod clar orice cercetare. Pe de alt parte, Ludovică Cornbutte şi tovar şii s i dac ar mai tr i, nu ar fi fostă ă ă ă tocmai probabil s poat rezista asprimilor unei ierniă ă polare. Deci trebuiau mai înainte salva i sau orice speranţ ţă ar fi fost pierdut .ă

André Vasling ştia asta mai bine decât oricine. Aşa c elă hot rî s pun cât mai multe piedici acestei expedi ii.ă ă ă ţ

Deci se punea problema dac Maria ar putea suportaă oboseala unei astfel de c l torii. Pân aici ea trecuse prină ă ă aspre încerc ri f r a suferi prea mult, c ci era o fat deă ă ă ă ă marinar, obişnuit din copil rie cu oboseala m rii şi într-ă ă ăadev r, Penellan nu se îngrozea s-o vad în mijlocul acesteiă ă clime îngrozitoare, luptând împotriva primejdiilor m riiă polare.

Se hot rî deci, dup îndelungate discu ii, ca tân ra fată ă ţ ă ă s înso easc expedi ia şi la nevoie s i se p streze un locă ţ ă ţ ă ă pe sanie, pe care se construi un fel de colib de lemn,ă

45

ermetic închis . Maria era în culmea bucuriei, c ci îi eraă ă groaz s fie îndep rtat de cei doi ocrotitori ai s i.ă ă ă ă ă

Deci expedi ia a fost astfel format . Maria, Jeanţ ă Cornbutte, Penellan, André Vasling, Aupic şi Fidele Misonne, Alain Turquiette r mase special îns rcinat cu paza bricului,ă ă pe care r mâneau Gervique şi Gradlin. Noi provizii au fostă aduse, c ci Jean Cornbutte pentru a împinge cât maiă departe cu putin expedi ia, hot rî s fac depozite deaţă ţ ă ă ă lungul drumului, la fiecare 7 sau 8 zile de mers. Îndat ceă sania a fost gata, o înc rcar imediat şi a fost acoperit cuă ă ă un cort de piei de bivol. Totul forma o greutate de 500 de livre8, pe care puteau s-o trag cu uşurin pe ghea cei 5ă ţă ţă câini înh ma i la ea.ă ţ

În ziua de 22 octombrie, dup prevederile c pitanului, oă ă neaşteptat schimbare se manifest în temperatur . Cerulă ă ă se însenin , stelele aruncar o lumin nespus de vie şi lunaă ă ă lic ri deasupra orizontului, pentru a nu-l mai p r si timp deă ă ă 15 zile. Termometrul coborâse la 25 de grade sub zero.

Plecarea a fost fixat pentru a doua zi.ă

8 livr = 0,45 kg.ă46

IXCASA DE Z PADĂ Ă

În ziua de 23 octombrie pe la ora 11, pe o lun frumoas ,ă ă caravana pomi la drum. Toate m surile au fost luate deă data aceasta în aşa fel încât s se poat prelungi c l toriaă ă ă ă mult vreme, dac ar fi fost necesar. Jean Cornbutte apucă ă ă drumul pe coast , urcând spre miaz -noapte. Paşiiă ă c l torilor nu l sau nicio urm pe aceast gheaă ă ă ă ă ţă rezistent . Aşa c Jean Cornbutte a fost silit s se orientezeă ă ă cu ajutorul punctelor de reper ce le alegea în dep rtare;ă când mergea pe o colin , când pe un uriaş ghe ar pe care-lă ţ ridicase presiunea deasupra câmpiei.

La cel dintâi popas, dup vreo 15 mile, Penellan f cuă ă preg tirile unei tabere. Cortul a fost rezemat de un bloc deă ghe ari. Maria nu prea suferise din pricina acestui straşnicţ frig, c ci, din fericire, adierea vântului potolindu-se, era cuă mult mai de r bdat; dar de mai multe ori, tân ra fată ă ă trebuise s se dea jos din sanie, pentru a împiedicaă amor irea s opreasc în ea circula ia sângelui. De altfelţ ă ă ţ mica ei colib tapi at cu piei, datorit îngrijirilor luiă ţ ă ă Penellan, oferea tot confortul cu putin . Când noaptea sauţă mai degrab când sosi timpul de odihn , aceast mică ă ă ă colib a fost transportat sub cort, unde servi drept odaieă ă de dormit pentru tân ra fat . Cina de sear se compuse dină ă ă carne proasp t , pemmican şi ceai cald. Jean Cornbutteă ă pentru a înl tura nenorocitele efecte ale scorbutului,ă împ r i tuturor oamenilor s i câteva pic turi de suc deă ţ ă ă l mâie. Apoi adormir cu to ii în paza lui Dumnezeu.ă ă ţ

Dup 8 ore de somn, fiecare îşi relu locul s u de drum.ă ă ă O gustare substan ial a fost dat oamenilor şi câinilor,ţ ă ă apoi pornir .ă

Ghea a, deosebit de lucioas , îng duia acestor animaleţ ă ă s trag sania cu o mare uşurin . Oamenii, se trudeauă ă ţă câteodat pentru a-i urma.ă

Dar un r u de urma c ruia avur de suferit în curând mai ă ă ă47

48

mul i marinari, a fost l sarea întunericului. Aupic şi Misonneţ ă avur oftalmii. Lumina lunii c zând pe aceste nesfârşiteă ă câmpii albe, ardea vederea şi pricinuia ochilor o arşiţă nesuferit .ă

Într-adev r, se producea un fel de efect de refrac ie dină ţ cale afar de curios. Mergând, în clipa când credeai c puiă ă piciorul pe un conic, c deai mai jos, ceea ce pricinuiaă adesea c deri, din fericire f r urm ri fatale şi pe careă ă ă ă Penellan le lua în glum . Totuşi, el recomand s nu maiă ă ă fac nimeni niciun pas, f r a scotoci solul cu b ul cu vârfă ă ă ăţ de fier cu care era înzestrat fiecare.

Pe la 1 noiembrie, la 10 zile dup plecare, caravana seă afla la vreo 50 de leghe spre miaz -noapte. Obosealaă devenea din cale afar de grea pentru to i. Jean Cornbutteă ţ sim ea groaznice ame eli şi vederea i se sl bea v zând cuţ ţ ă ă ochii. Aupic şi Fidele Misonne nu mai umblau decât dibuind, c ci ochii lor m rgini i cu roşu, p reau arşi de albaă ă ţ ă str lucire. Maria fusese ferit de aceste accidente, caă ă urmare a şederii ei în colib , unde îşi petrecea cât mai multă timp posibil. Penellan sus inut de un neînduplecat curaj,ţ rezista tuturor acestor oboseli. Cel asupra c ruia, mai multă ca oricine altul, aceste dureri, acest frig, aceast orbire, nuă p rea s aib niciun efect, era André Vasling. Trupul lui deă ă ă fier era f cut pentru toate aceste osteneli; el vedea atunciă cu pl cere c descurajarea îi cuprindea pe cei mai voinici şiă ă prevedea chiar clipa apropiat când vor trebui s seă ă înapoieze.

Dar, în ziua de 1 noiembrie, ca urmare a oboselii au fost nevoi i s se opreasc pentru câteva zile.ţ ă ă

Îndat ce a fost ales locul de popas, se proced laă ă instalarea taberei. Se hot rî s se construiasc o cas deă ă ă ă z pad , pe care s o rezeme de una din stâncileă ă ă promontoriului. Fidele Misonne îi schi imediat temeliileţă care m surau 15 picioare lungime şi 5 l ime. Penellan,ă ăţ Aupic, Misonne, cu ajutorul cu itelor lor, t iar mari blocuriţ ă ă de ghea , pe care le aduseser la locul destinat şi leţă ă ridicar , cum ar fi f cut-o nişte zidari cu zidurile de piatr .ă ă ă

Nu peste mult vreme, peretele din spate a fost ridicat laă

49

o în l ime de 5 picioare, cu o grosime aproape egal , c ciă ţ ă ă materialele nu lipseau şi era necesar ca lucr tura s fieă ă destul de trainic , pentru a rezista câteva zile. Cei 4 pere iă ţ au fost termina i aproape în 8 ore; o uş a fost f cut înţ ă ă ă partea de miaz -zi şi pânza cortului, care a fost pus peă ă aceste 4 ziduri, rec zu pe partea unde era uşa, pe care o şiă astupa. Nu mai era nevoie decât s acopere totul, alc tuindă ă acoperişul acestei cl diri improvizate.ă

Dup 3 ore de munc istovitoare, casa a fost terminat şiă ă ă fiecare se retrase în ea, prad oboselii şi descuraj rii. Jeană ă Cornbutte suferea atât de mult încât nu mai putea face nici m car un singur pas; André Vasling exploata atât de bineă durerea lui încât îi smulse f g duin a c nu-şi va împingeă ă ţ ă cercet rile mai înainte prin aceste îngrozitoare singur t i.ă ă ăţ

Penellan nu mai ştia c rui sfânt s se mai roage.ă ă Considera c nu este bine s -şi p r seasc tovar şii pentruă ă ă ă ă ă nişte presupuneri f r temei. Aşa c încerca s leă ă ă ă nimiceasc , dar totul a fost în zadar.ă

Totuşi, deşi înapoierea fusese hot rât , odihna deveniseă ă atât de necesar încât timp de 3 zile nu se f cu nicioă ă preg tire de plecare.ă

În ziua de 4 noiembrie, Jean Cornbutte începu s pun să ă ă se îngroape într-un punct al coastei merindele ce nu-i erau necesare. Un semn ar ta depozitul, pentru cazul în care noiă cercet ri l-ar târî de pe aceast coast . La fiecare 4 zile deă ă ă drum, l sase astfel depozite de-a lungul drumului, ceea ce-iă asigura merinde pentru înapoiere, f r s mai fi avut trudaă ă ă de a le târî pe sanie.

Plecarea a fost fixat la ora 10 de diminea , în ziua de 5ă ţă noiembrie. Mâhnirea cea mai adânc cuprinse mica ceat ,ă ă Maria cu greu îşi putuse st pâni lacrimile, v zându-l peă ă unchiul ei cu totul descurajat. Atâtea suferin e zadarnice;ţ atâtea lucr ri pierdute! Penellan devenea de o ironieă ucig toare; îi d dea pe to i dracului şi nu înceta cu fiecareă ă ţ prilej s se supere pe sl biciunea şi nemernicia tovar şiloră ă ă s i mai sfioşi şi mai obosi i, spunea el, decât Maria, care s-ă ţar fi dus pân la cap tul lumii f r s se plâng .ă ă ă ă ă ă

André Vasling nu-şi putea ascunde pl cerea ce i-o f ceaă ă

50

aceast hot râre. El se ar ta mai zorit decât oricând peă ă ă lâng tân ra fat , c reia îi d duse n dejdea c noileă ă ă ă ă ă ă cercet ri se vor face dup trecerea iernii, ştiind bine că ă ă atunci ar fi mai mult decât zadarnice şi tardive!

51

XÎNGROPA I DE VIIŢ

În ajunul plec rii, în clipa cinei, Penellan se ocupase cuă sf râmatul l zilor goale, pentru a face focul în sob , cândă ă ă deodat a fost în buşit de un fum dens. În aceeaşi clip ,ă ă ă casa de z pad a fost zguduit parc de un cutremur deă ă ă ă p mânt. Fiecare scoase un strig t de spaim şi Penellan seă ă ă n pusti afar .ă ă

Era un întuneric des vârşit. O însp imânt toare vijelie,ă ă ă c ci nu era dezghe ul, izbucnise pe meleagurile acelea.ă ţ Vârtejuri de z pad se ab teau cu o nespus furie şi frigulă ă ă ă era atât de straşnic, încât cârmaciul sim i c -i îngheaţ ă ţă instantaneu mâinile. El a fost nevoit s intre în cas , după ă ă ce în prealabil s-a frecat foarte tare cu z pad .ă ă

— Iat şi vijelia, spuse el. S dea Dumnezeu s rezisteă ă ă casa noastr , c ci dac uraganul ar distruge-o am fiă ă ă pierdu i.ţ

În timp ce r bufnelile se dezl n uiau în aer, un zgomotă ă ţ îngrozitor se produse sub solul înghe at; ghe arii zdrobi i înţ ţ ţ vârful promontoriului se izbeau cu zgomot şi se n pusteauă unii peste al ii; vântul sufla cu o aşa t rie încât p rea cţ ă ă ă toat casa se mişc din loc. Nişte luciri fosforescenteă ă inexplicabile sub aceste latitudini str b teau vârtejurile deă ă z pad .ă ă

— Maria, Maria! strig Penellan apucând mâinile tinereiă fete.

— Lat -ne r u prinşi! spuse Fidele Misonne.ă ă— Şi nu ştiu dac vom mai sc pa, r spunse Aupic.ă ă ă— S p r sim aceast cas de z pad , spuse Andréă ă ă ă ă ă ă

Vasling.— Este imposibil, r spunse Penellan. Frigul esteă

îngrozitor afar , pe când aici l-am putea totuşi suporta.ă— Da i-mi termometrul, spuse André Vasling. Aupic îiţ

d du instrumentul care ar ta 10 grade sub zero în interior,ă ă deşi era aprins focul. André Vasling ridic pânza ce c deaă ă

52

peste deschiz tura ce servea drept uş şi se strecur înă ă ă grab ă

53

afar c ci ar fi fost strivit de grindina de ghea ce-oă ă ţă sf râma vântul.ă

— Ei bine, domnule Vasling, spuse Penellan, mai vrei să ieşi? Vezi bine c aici suntem mult mai în siguran .ă ţă

— Da, ad ug Jean Cornbutte, şi trebuie s ne folosim deă ă ă toate puterile pentru a înt ri pe din untru aceast cas .ă ă ă ă

— Dar exist o primejdie mai mare care ne amenin ,ă ţă zise André Vasling.

— Care? întreb Jean Cornbutte.ă— Aceea c vântul rupe ghea a pe care ne odihnim noi,ă ţ

cum a rupt şi ghe arii promontoriului şi vom fi târâ i sauţ ţ îneca i.ţ

— Asta mi se pare greu de crezut, r spunse Penellan,ă c ci e un ger de înghea toate suprafe ele lichide. Să ţă ţ ă vedem ce temperatur este…ă

Ridic pânza în aşa fel încât s nu treac decât bra ul şiă ă ă ţ cu oarecare greutate g si termometrul, în mijlocul z pezi.ă ă Izbuti s -l apuce şi apropiindu-l de lamp spuse:ă ă

— 32 de grade sub zero! E cel mai mare frig pe care l-am sim it pân acum.ţ ă

— Înc 10 grade, ad ug André Vasling şi mercurul vaă ă ă înghe a. O t cere de înmormântare urm aceast cugetare.ţ ă ă ă

Pe la 8 diminea a, Penellan încerc pentru a doua oar sţ ă ă ă ias din casa de z pad , ca s -şi dea seama de situa ie.ă ă ă ă ţ Trebuia de altfel s dea o ieşire fumului pe care vântul îlă respinsese de mai multe ori în interiorul colibei.

Marinarul îşi închise bine hainele, îşi astup gura cuă ajutorul unei batiste şi ridic pânza.ă

Deschiz tura era în întregime închis de o z pad tare caă ă ă ă fierul. Penellan îşi lu b ul cu fier în vârf şi izbuti s -l bageă ăţ ă în aceast mas dens ; dar groaza îi înghe sângele înă ă ă ţă vene când sim i cap tul b ului s u c nu era liber şi seţ ă ăţ ă ă oprea în ceva tare.

— Cornbutte! spuse el c pitanului care se apropiase deă dânsul, suntem îngropa i sub z pada asta!ţ ă

— Ce spui? exclam Jean Cornbutte.ă

54

— Spun c z pada s-a f râmi at şi a înghe at în jurulă ă ă ţ ţ nostru şi asupra noastr , astfel încât suntem îngropa i deă ţ vii!

— S încerc m s d râm m aceast mas de z pad ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă r spunse c pitanul.ă ă

Cei doi prieteni se opintir s d râme piedica ce leă ă ă închidea uşa, dar nici s-o urneasc din loc nu putur .ă ă Z pada forma un ghe ar care avea mai mult de 5 picioareă ţ grosime şi devenise una cu casa.

Jean Cornbutte nu-şi putu st pâni un ip t, care îiă ţ ă deştept pe Misonne şi André Vasling. O înjur tur izbucniă ă ă printre din ii acestuia din urm ; expresia fe ei i seţ ă ţ schimonosi.

În aceast clip , o fum raie mai deas decât oricând seă ă ă ă ab tu în interior, c ci nu putea s aib nicio ieşire.ă ă ă ă

— Blestem! strig Misonne. eava sobei este astupat deă Ţ ă ghea a de afar !ţ ă

Penellan îşi lu iar b ul şi d râm soba, dup ce aruncă ăţ ă ă ă ă z pad peste t ciuni ca s -i sting , lucru ce produse un aşaă ă ă ă ă fum încât abia se putea z ri lucirea l mpii; apoi încerc să ă ă ă elibereze de ghe uri deschiz tura, cu b ul lui, dar nu d duţ ă ăţ ă decât de o stânc de ghea .ă ţă

Nu se mai putea aştepta decât la un sfârşit fioros, dup oă agonie îngrozitoare. Fumul intra în gâtul nenoroci ilor,ţ pricinuindu-le o durere de nedescris. Curând, aerul urma să le lipseasc cu des vârşire.ă ă

Maria se trezi atunci, şi, prezen a ei care-l dezn d jdui peţ ă ă Jean Cornbutte, îl mai încuraja pe Penellan. Cârmaciul îşi spuse c aceast copil nu putea fi menit unei mor i atâtă ă ă ă ţ de îngrozitoare!

— Ei bine! zise tân ra fat , a i f cut prea mult foc?ă ă ţ ă Camera e plin de fum!…ă

— Da… da… r spunse cârmaciul bâiguind.ă— Se şi vede bine, relu Maria, c ci nu e frig şi de multă ă

timp n-am mai sim it noi atâta c ldur .ţ ă ăNimeni nu cutez s -i spun adev rul!ă ă ă ă— Haide Marie, zise Penellan bruscând lucrurile, ajut -neă

s preg tim prânzul. E prea frig ca s ieşim afar . Uiteă ă ă ă

55

lampa, uite spirtul, uite cafeaua. Haide i, voi ceilal i, pu inţ ţ ţ pemmican mai întâi, deoarece afurisita asta de vreme ne împiedic s vân m.ă ă ă

Aceste cuvinte îi reînsufle ir pe tovar şii s i.ţ ă ă ă— Întâi s mânc m, ad ug Penellan şi vom vedea după ă ă ă ă

aceea cum o s ieşim de aici.ăPenellan trecu la fapte şi-şi manc cu poft por ia.ă ă ţTovar şii s i îl imitar şi b ur dup aceea o ceaşc deă ă ă ă ă ă ă

cafea fierbinte, lucru ce le mai d du curaj; apoi Jeană Cornbutte hot rî cu o mare energie, s încerce imediată ă mijloacele de salvare.

Atunci André Vasling spuse:— Dac mai dureaz înc , ceea ce-i probabil, trebuie să ă ă ă

fim îngropa i la 10 picioare sub z pad , c ci nu se mai audeţ ă ă ă niciun zgomot de afar !ă

Penellan se uit la Maria, care în elese adev rul celoră ţ ă spuse. Ea totuşi nu era foarte speriat .ă

Penellan înroşi mai întâi la flac ra l mpii de spirt vârfulă ă b ului s u de fier, pe care-l introduse succesiv în cele 4ăţ ă ziduri de ghea , dar în niciunul nu g si o ieşire. Jeanţă ă Cornbutte hot rî atunci s g ureasc o deschiz tur în uş .ă ă ă ă ă ă ă Ghea a era atât de tare încât cu itul cu greu intra în ea.ţ ţ Buc ile ce izbuteau s le scoat n p dir în curând înăţ ă ă ă ă ă colib . Dup dou ore de trud chinuitoare, galeria s pată ă ă ă ă ă avea 3 picioare adâncime.

Trebuiau deci s se gândeasc la un mijloc mai rapid,ă ă c ci ceea ce f cuser pân atunci era mult prea pu in. Cuă ă ă ă ţ cât s pau mai adânc, cu atât ghea a devenea mai tare iară ţ efortul creştea considerabil. Penellan avu ideea de a se servi de lampa de spirt pentru a topi ghea a în direc iaţ ţ voit . Era un mijloc primejdios, c ci dac întemni area s-ară ă ă ţ fi prelungit, acest spirt, din care marinarii nu aveau decât o cantitate mic , le-ar lipsi când ar fi trebuit s preg tească ă ă ă masa. Totuşi, acest plan ob inu aprobarea tuturor şi a fostţ pus în executare. Mai întâi s par o gaur de 3 picioareă ă ă adâncime şi 1 picior diametru pentru a aduna apa ce ar porni din topirea ghe ii şi nu aveau s regrete aceastţ ă ă m sur de precau ie, c ci apa se prelinse în curând subă ă ţ ă

56

ac iunea focului pe care Penellan îl plimba de-a lungulţ masei de ghea .ţă

Deschiz tura se m ri încetul cu încetul, dar nu puteauă ă continua mult timp, c ci apa se împr ştia şi pesteă ă veşminte. Penellan se v zu silit s înceteze dup un sfertă ă ă de or şi s ia de acolo lampa pentru a se usca el însuşi.ă ă Misonne nu întârzie s -i ia locul cu tot atât de mult râvn .ă ă ă

Dup dou ore de munc , deşi galeria avea deja 5ă ă ă picioare adâncime, bastonul de fier nu putuse g si o ieşireă afar .ă

— Nu este cu putin , zise Jean Cornbutte, ca z pada sţă ă ă fi c zut aşa din belşug! Trebuie s fi fost f râmi at de vântă ă ă ţ ă şi adus aici. Poate c ar fi trebuit s ne preg tim pentru aă ă ă ă sc pa prin alt loc.ă

— Nu ştiu, r spunse Penellan, dar chiar dac ar fi pentruă ă a nu ne descuraja tovar şii, trebuie s continu m s g urimă ă ă ă ă zidul în aceeaşi direc ie. Este cu neputin s nu d m de oţ ţă ă ă ieşire.

— N-o s ne lipseasc spirtul? întreb c pitanul.ă ă ă ă— Sper c nu, r spunse Penellan, dar cu condi ia totuşi,ă ă ţ

s ne lipsim de cafea sau de b uturi calde! De altfel, nuă ă asta este ceea ce m nelinişteşte.ă

— Dar ce mai este, Penellan? întreb Jean Cornbutte.ă— O s se sting lampa din lips de ulei şi vom ajunge laă ă ă

sfârşitul merindelor.Apoi Penellan se duse s -l înlocuiasc pe André Vasling,ă ă

care lucra cu spor pentru salvarea tuturor.— Domnule Vasling, îi spuse el, î i voi lua eu locul, darţ

vegheaz bine la orice amenin are de pr buşire, pentru aă ţ ă avea timp s-o preîntâmpin m.ă

Clipa de odihn sosise şi dup ce Penellan mai scobi încă ă ă un picior în galerie, veni s se culce lâng tovar şii s i.ă ă ă ă

57

XIUN NOR DE FUM

A doua zi când marinarii se trezir , o bezn deplin îiă ă ă înv luia. Lampa se stinsese. Jean Cornbutte îl trezi peă Penellan pentru a-i cere amnarul, pe care acesta i-l d du.ă Penellan se ridic s aprind lampa de spirt dar, ridicându-ă ă ăse, capul lui se izbi de tavanul de ghea . A fostţă însp imântat, c ci în ajun înc mai putea s stea înă ă ă ă picioare. Cu ajutorul l mpii cu spirt v zu c tavanul seă ă ă l sase cu un picior mai jos.ă

Penellan se apuc de lucru cu furie.ăÎn aceast clip tân ra fat , la lic ririle ce le r sfrângeaă ă ă ă ă ă

lampa de spirt pe chipul cârmaciului, în elese cţ ă dezn dejdea şi voin a lucrau pe aspra-i înf işare.ă ţ ăţ

„Ea nu poate muri astfel!” exclam în sinea lui.ăLu din nou lampa de spirt şi se apuc iar de m rită ă ă

îngusta deschiz tur . Acolo, cu o mân vânjoas îşi vârîă ă ă ă b ul cu vârf de fier şi nu mai sim i împotrivire. Aşadarăţ ţ ajunsese la straturile moi ale z pezii? Îşi scoase b ul şi oă ăţ raz str lucitoare se furiş în casa de ghea .ă ă ă ţă

— La mine, prieteni! exclam el.ăŞi cu picioarele şi cu mâinile, d du la o parte z pada dară ă

suprafa a exterioar nu era dezghe at , aşa cum crezuseţ ă ţ ă el. O dat cu raza de lumin p trunse în colib un frigă ă ă ă straşnic şi-i cuprinse toate p r ile umede care se înt riră ţ ă ă într-o clip . Cu ajutorul cu itului, Penellan m ri deschiz turaă ţ ă ă şi putu în cele din urm s inspire aerul curat. C zu înă ă ă genunchi pentru a mul umi Domnului şi în curând lâng elţ ă veni tân ra fat şi înso itorii s i.ă ă ţ ă

O lun luminoas lumina cerul. Dar frigul era groaznic iară ă marinarii se înapoiar în coliba de ghea . Penellan privi înă ţă jur. Promontoriul nu mai era acolo şi coliba de ghea seţă afla în mijlocul unei întinse câmpii de ghea . Penellan voiţă s se îndrepte spre sania unde erau merindele; saniaă disp ruse.ă

58

Temperatura îl sili s intre în untru. Nu vorbi, nimic cu ă ă

59

tovar şii s i. Mai întâi de toate trebuia s -şi usuce haineleă ă ă cu ajutorul l mpii de spirt. Termometrul pus o clip la aeră ă coborî la 30 de grade sub zero.

Dup o or , André Vasling şi Penellan se hot râr să ă ă ă ă înfrunte atmosfera exterioar . Ei se înf şurar în hainele loră ă ă înc umede şi ieşir prin deschiz tura ai c rei pere iă ă ă ă ţ c p taser t ria stâncii.ă ă ă ă

— Am fost târâ i spre nord-est, zise André Vasling,ţ orientându-se dup stelele ce lic reau cu o nespusă ă ă frumuse e.ţ

— N-ar fi r u, r spunse Penellan, dac ne-ar fi înso it şiă ă ă ţ sania noastr !ă

— Ce?… Sania nu mai este acolo? întreb André Vasling.ă Dar atunci suntem pierdu i!…ţ

— S o c ut m, r spunse Penellan.ă ă ă ăSe învârtir în jurul colibei care forma un bloc de 15ă

picioare în l ime. O nesfârşit întindere de z pad c zuseă ţ ă ă ă ă în timpul furtunii şi vântul o troieni lâng singura ridic tură ă ă ce-o prezenta câmpia. Blocul întreg, fusese târât de vânt în mijlocul ghe arilor sf râma i la mai bine de 20 de mile nord-ţ ă ţest şi prizonierii suferiser soarta temni ei lor plutitoare.ă ţ Sania care se afla pe un alt ghe ar, cu siguran fuseseţ ţă aruncat în alt parte, c ci nu se mai z rea nicio urm , iară ă ă ă ă câinii trebuie s fi murit în aceast îngrozitoare furtun .ă ă ă

André Vasling şi Penellan sim ir c li se furişeaz înţ ă ă ă suflet disperarea. Ei nu mai cutezau s mai intre în casa deă ghea . Nu îndr zneau s aduc aceast veste nenorocitţă ă ă ă ă ă tovar şilor lor de suferin . Se urcar pe blocul de ghea ,ă ţă ă ţă acelaşi în care se afla scobit coliba şi nu z rir nimică ă ă altceva decât aceast nem rginire alb ce-i înconjura dină ă ă toate p r ile. R ceala le amor ea membrele iar umezealaă ţ ă ţ hainelor lor se preschimba în ur uri ce atârnau pe lâng ei.ţ ţ ă

În clipa când Penellan voi s coboare de pe în l imea deă ă ţ ghea , arunc o privire spre André Vasling. Îl v zu c seţă ă ă ă uit cu l comie într-o parte, apoi c tresare şi seă ă ă îng lbeneşte.ă

— Ce ai domnule Vasling? îl întreb el.ă

60

— Nu-i nimic! r spunse acesta. S ne d m jos şi s neă ă ă ă preg tim de plecare cât mai repede de pe aceste meleaguriă pe care n-ar fi trebuit niciodat s c lc m.ă ă ă ă

Dar în loc s se supun , Penellan îşi îndrept privireaă ă ă spre partea aceea, care atrase aten ia secundului s u. Unţ ă efect cu totul deosebit se produse în el, c ci d du drumulă ă unui ip t de bucurie şi exclam :ţ ă ă

— Dumnezeu fie binecuvântat!Un fum uşor se în l a spre nord-est. Nu era posibil s seă ţ ă

înşele. Acolo respirau f pturi omeneşti. ipetele de bucurieă Ţ ale lui Penellan îi atraser şi pe tovar şii s i şi to i se putură ă ă ţ ă convinge cu proprii lor ochi c timonierul avea dreptate.ă

Imediat, f r s le mai pese de lipsa merindelor, f r să ă ă ă ă ă se gândeasc la asprimea temperaturii, înv lui i în haineleă ă ţ lor, înaintar cu paşi mari spre locul ar tat.ă ă

Fumul se în l a spre nord-est şi mica ceat lu cu asaltă ţ ă ă acea direc ie. elul de atins se afla la 5 sau 6 mileţ Ţ aproximativ dar era destul de greu s p streze liniaă ă dreapt . Fumul disp ruse şi nimic nu putea servi ca punctă ă de reper, c ci câmpia de ghea era în întregime unit . Eraă ţă ă deci important s nu se abat de la drumul drept.ă ă

— Deoarece nu ne putem c l uzi dup lucruriă ă ă îndep rtate, zise Jean Cornbutte, iat varianta cea maiă ă bun : Penellan va merge înainte, Vasling la 20 de paşi înă urma lui, eu la 20 de paşi în urma lui Vasling. Voi putea constata atunci dac Penellan nu se îndep rteaz din liniaă ă ă dreapt .ă

Mersul dur astfel o jum tate de or , când Penellan seă ă ă opri ciulind urechea.

Grupul de marinari se strânse laolalt .ă— Nu a i auzit nimic? îi întreb el.ţ ă— Nimic, r spunse Misonne.ă— E ciudat! exclam Penellan. Mi s-a p rut c din parteaă ă ă

aceea se aud ipete.ţ— ipete? întreb tân ra fat . Am fi deci aproape de elulŢ ă ă ă ţ

nostru!…— Asta nu-i un motiv, r spunse André Vasling. Subă

aceste latitudini ridicate şi pe aceste mari geruri, sunetul se

61

transmite la dep rt ri extraordinare.ă ă— Orice ar fi, zise Jean Cornbutte, s mergem pentru aă

nu apuca s deger m.ă ă— Nu! exclam Penellan. Asculta i!ă ţCâteva sunete slabe, dar totuşi precipitate se auzir .ă

Aceste strig te p reau ipete de durere şi chin. Ele seă ă ţ reînnoir de dou ori. Ai fi zis c este un strig t de ajutor.ă ă ă ă Apoi totul se cufund în t cere.ă ă

— Nu m-am înşelat, zise Penellan. Înainte!Şi el începu s alerge în direc ia acelor ipete. F cu astfelă ţ ţ ă

aproape dou mile şi uimirea a fost mare când z ri un omă ă culcat pe ghea . El se apropie de dânsul, îl ridic şi în lţă ă ă ţă bra ele la cer cu disperare.ţ

André Vasling care-l urma de aproape cu restul marinarilor, alerg şi strig :ă ă

— E unul dintre naufragia i. E marinarul nostru, Cortrois!ţ— E mort, r spunse Penellan, mort de frig!ăJean Cornbutte şi Maria ajunser lâng cadavrul pe careă ă

ghea a îl şi în epenise. Disperarea se întip ri pe toateţ ţ ă fe ele. Mortul era unul dintre tovar şii lui Ludovicţ ă Cornbutte.

— Înainte! exclam Penellan.ăMerser înc timp de o jum tate de or , f r a spune oă ă ă ă ă ă

vorb şi z rir o ridic tur a solului, care desigur, c trebuiaă ă ă ă ă ă s fie p mântul.ă ă

— Este insula Schanon, zise Jean Cornbutte.Dup o mil , ei z rir clar fumul ce ieşea dintr-o colib deă ă ă ă ă

z pad , închis cu o uş de lemn. Ei strigar . Doi oameniă ă ă ă ă ieşir atunci afar din colib şi printre dânşii, Penellan îlă ă ă recunoscu pe Pierre Nouquet.

— Pierre! strig el.ăAcesta st tea acolo ca un n uc, neavând cunoştin deă ă ţă

ceea ce se petrecea în jurul s u. André Vasling privea cuă nelinişte amestecat cu o crud bucurie pe tovar şii luiă ă ă Pierre Nouquet, c ci nu-l recunoştea printre ei pe Ludovică Cornbutte.

— Pierre, eu sunt! exclam Penellan. Aceştia sunt to iă ţ prietenii t i! Pierre Nouquet veni şi c zu în bra eleă ă ţ

62

b trânului s u tovar ş.ă ă ă— Şi fiul meu!… Şi Ludovic! exclam Jean Cornbutte cuă

accentul celei mai adânci disper ri.ă

63

XIIÎNAPOIEREA COR BIEIĂ

În acea clip , un om, aproape mort, ieşi din colib şi seă ă târî pe ghea . Era Ludovic Cornbutte.ţă

— Fiul meu!— Logodnicul meu!Aceste dou ipete pornir în acelaşi timp şi Ludovică ţ ă

Cornbutte c zu leşinat în bra ele tat lui şi a logodnicei lui,ă ţ ă care îl târâr în colib , unde îngrijirile lor îl reînsufle ir .ă ă ţ ă

— Tat ! Maria! exclam Ludovic Cornbutte. Deci v-amă ă rev zut înainte de a muri!ă

— N-ai s mori! r spunse Penellan, c ci to i prietenii t iă ă ă ţ ă sunt pe lâng tine!ă

Pierre Nouquet nu mai putea de bucurie. S ruta pe toată ă lumea; apoi arunc lemne în sob şi în curând, oă ă temperatur pl cut se r spândi în întreaga colib .ă ă ă ă ă

Acolo erau înc doi b rba i, pe care nici Jean Cornbutte,ă ă ţ nici Penellan nu-i cunoştea.

Erau Jorki şi Herming, singurii doi marinari norvegieni ce r maser din echipajul lui ă ă Frooem.

— Prieteni, suntem aşadar salva i! spuse Ludovicţ Cornbutte. Tat ! Maria! V-a i expus atâtor pericole…ă ţ

— Nu ne pare r u Ludovic, r spunse Jean Cornbutte.ă ă Bricul t u ă Tân ra îndr znea ă ă ţă este bine ancorat între ghe uri la 60 de leghe de aici. Vom merge la ea cu to ii.ţ ţ

— Când se va înapoia Cortrois, spuse Pierre Nouquet, va fi straşnic de mul umit!ţ

O trist t cere urm acestei cuget ri şi Penellan îlă ă ă ă inform pe Pierre Nouquet şi pe Ludovic Cornbutte despreă moartea tovar şului lor, pe care îl ucise frigul.ă

— Dragii mei, zise Penellan, vom aştepta aici ca s scadă ă frigul. Ave i merinde şi lemne?ţ

— Da, de ars vom arde ceea ce a mai r mas din ă Frooem. Frooem fusese târât într-adev r la 4.000 de mile de loculă ă unde ierna Ludovic Cornbutte. Acolo a fost sf râmat de ă

64

65

ghe arii ce pluteau în timpul dezghe ului şi naufragia ii auţ ţ ţ fost târâ i cu o parte a sf râm turilor din care eraţ ă ă construit coliba lor, pe rmul meridional al insuleiă ţă Schanon.

Naufragia ii se aflau în num r de 5. Ludovic Cornbutte,ţ ă Cortrel, Pierre Nouquet, Jorki şi Herming, restul echipajului norvegian, fusese surprins în şalup în momentulă scufund rii.ă

Îndat ce Ludovic Cornbutte, târât de ghe ari, v zându-iă ţ ă pe aceştia adunându-se în jurul lui, luase toate m surileă pentru a petrece iarna. Era un b rbat energic, de o mareă h rnicie şi un mare curaj; dar în ciuda t riei sale, fuseseă ă învins de acest climat îngrozitor şi când îl reg si tat l s u,ă ă ă nu se mai aştepta la altceva decât s moar . De altfel nuă ă avea de luptat numai cu elementele naturii ci şi cu rea-voin a celor doi marinari norvegieni, care-i datorau via a.ţ ţ Aceştia erau doi s lbatici, aproape incapabili deă sentimentele cele mai fireşti. Aşa c atunci când Ludovică Cornbutte a avut prilejul s vorbeasc cu Penellan, îiă ă recomand s se p zeasc de ei. La înapoiere, Penellan îlă ă ă ă puse la curent cu purtarea lui André Vasling. Ludovic Cornbutte nu putu crede una ca asta, dar Penellan îi dovedi c de la dispari ia sa, André Vasling, lucrase în aşa fel încâtă ţ s -şi asigure mâna tinerei fete.ă

Întreaga zi a fost folosit pentru odihn şi pl cereaă ă ă revederii. Misonne şi Pierre Nouquet uciser câteva p s riă ă ă de mare, lâng cas , de care nu era tocmai cuminte s seă ă ă dep rteze. Aceste merinde proaspete şi focul a â at, redară ţ ţ ă puterea celor mai bolnavi. Ludovic Cornbutte însuşi se sim iţ mult mai bine. Era întâia clip de pl cere ce o sim eauă ă ţ aceşti oameni cumsecade. Aşa c o s rb torir cu avânt, înă ă ă ă aceast mizerabil colib , la 600 de leghe în m rileă ă ă ă Nordului, pe un frig de 30 de grade sub zero.

Aceast temperatur dur pân la sfârşitul lunii şi numaiă ă ă ă pe 17 noiembrie, la 8 zile dup întâlnirea lor, se gândi Jeană Cornbutte şi tovar şii s i la plecare. Nu mai aveau decâtă ă lucirea stelelor pentru a se c l uzi, dar frigul era mai pu ină ă ţ aspru şi c zu chiar pu in z pad .ă ţ ă ă ă

66

Înainte de a p r si acel loc, s par un mormânt bietuluiă ă ă ă Cortrois. Trist ceremonie care îi mâhni mult pe to i. Eraă ţ primul dintre ei care nu avea s -şi mai revad ara.ă ă ţ

Misonne construise din scândurile colibei un fel de sanie destinat transportului alimentelor şi marinarii o traseră ă rând pe rând. Jean Cornbutte îndrept mersul pe c ile maiă ă înainte str b tute. Taberele se organizau în ceasul deă ă odihn , cu o mare grab . Jean Cornbutte spera s seă ă ă reg seasc depozitele de merinde, ce deveneau aproapeă ă neap rat necesare cu aceast sporire de 4 inşi. Aşa c elă ă ă c uta s nu se îndep rteze de la traseul stabilit.ă ă ă

Printr-un noroc providen ial, a g sit sania, care seţ ă proptise lâng promontoriul lâng care fuseser cu to iiă ă ă ţ atât de expuşi. Câinii dup ce-şi mâncar curelele cu careă ă erau înh ma i, spre a-şi îndestula foamea, d duser buznaă ţ ă ă în proviziile din sanie. Asta îi oprise locului şi tot asta a fost c l uza ce atrase ceata spre sania în care se aflau încă ă ă merinde într-o mare cantitate.

Mica ceat îşi relu drumul spre golful de iernare.ă ăCâinii au fost înh ma i la sanie şi nu se mai întâmplă ţ ă

nimic deosebit.Se constat doar c Aupic, André Vasling şi norvegieniiă ă

st teau mai de-o parte şi nu se amestecau cu tovar şii loră ă dar, f r s ştie, erau îndeaproape supraveghea i. Totuşiă ă ă ţ aceast s mân de zâzanie arunc nu doar o dat groază ă ţă ă ă ă în sufletul lui Ludovic Cornbutte şi a lui Penellan.

Pe 7 decembrie, la 20 de zile dup întâlnirea lor, z riră ă ă golful unde ierna Tân ra îndr znea . ă ă ţă Mare le-a fost mirarea v zând bricul coco at la aproape 4 metri în aer, peă ţ nişte bulg ri mari de ghea . Alergar foarte îngrijora i spreă ţă ă ţ tovar şii lor şi au fost primi i cu chiote de bucurie deă ţ Gervique Turquiette şi Gradlin. To i erau pe deplin s n toşiţ ă ă cu toate c trecuser şi ei prin cele mai mari primejdii.ă ă

Vijelia fusese sim it în toat marea polar . Ghe urileţ ă ă ă ţ fuseser sf râmate şi mişcate din loc şi alunecând uneleă ă peste altele, cuprinser albia pe care se aflase corabia.ă Greutatea lor specific tinzând s le aduc la suprafa aă ă ă ţ apei, c p taser o incalculabil putere şi astfel bricul seă ă ă ă

67

v zu dintr-o dat în l at deasupra malului m rii.ă ă ă ţ ăPrimele clipe au fost d ruite bucuriei înapoierii. Marinariiă

s-au bucurat c au g sit totul în bun stare, ceea ce leă ă ă asigura negreşit o iarn aspr dar de îndurat. Aruncarea înă ă afar a vasului nu-l zguduise. Era foarte solid. Când avea să ă vin vremea dezghe ului, nu vor avea altceva de f cută ţ ă decât s alunece pe un plan aplecat, s fie într-un cuvântă ă „lansat” în marea devenit iar şi liber .ă ă ă

Dar o veste rea îi posomorî fa a lui Jean Cornbutte şi aţ tovar şilor s i. În timpul viforni ei magazia din z pad ,ă ă ţ ă ă construit pe coast , fusese în întregime sf râmat .ă ă ă ă

Merindele ce le con inea fuseser împr ştiate şi nu maiţ ă ă fusese posibil s salveze cea mai mare parte din ele. Deă îndat ce se afl nenorocirea, Jean şi Ludovic Cornbutteă ă vizitar cala şi cambuza bricului pentru a vedea la ce seă puteau aştepta din tot ce le mai r m sese ca merinde.ă ă

Dezghe ul nu putea s se produc înainte de luna mai şiţ ă ă bricul nu putea pleca din golful de iernare decât atunci. Şi erau 5 luni de iarn ce trebuiau petrecute în mijloculă ghe urilor, în care timp trebuiau hr ni i 14 oameni. Dupţ ă ţ ă multe socoteli, Jean Cornbutte în elese c ar ajunge numaiţ ă bine pân în clipa plec rii, punându-i pe to i la jum tate deă ă ţ ă por ie. Deci vânatul era obligatoriu, pentru a procura hranţ ă mai mult .ă

De team ca aceast nenorocire s nu se repete,ă ă ă hot râr s nu se mai depoziteze nimic pe uscat. Totulă ă ă r mase pe bric şi se aşezar de asemenea paturi noi pentruă ă noii sosi i în locuin a marinarilor. Turquiette, Gervique şiţ ţ Gradlin, în timpul lipsei tovar şilor lor, s paser o scar înă ă ă ă ghea ce le permitea s se urce f r greutate pe punteaţă ă ă ă cor biei.ă

68

XIIICEI DOI POTRIVNICI

André Vasling prinsese prietenie mare pentru cei doi marinari norvegieni. Aupic f cea de asemenea parte dină ceata lor, care st tea în general la o parte, dezaprobând cuă glas tare toate noile m suri. Dar Ludovic Cornbutte, c ruiaă ă tat l s u îi predase din nou comanda bricului, redevenită ă st pân pe bordul vasului, nu în elegea s stea mult laă ţ ă discu ie în aceast privin şi cu toate pove ele Mariei,ţ ă ţă ţ care-l îmbia s întrebuin eze blânde ea, el spuse c voia să ţ ţ ă ă i se supun to i din toate punctele de vedere.ă ţ

Totuşi, cei doi norvegieni izbutir dup dou zile s pună ă ă ă ă mâna pe o lad cu came s rat . Ludovic Cornbutte ceru s -ă ă ă ăi fie înapoiat imediat, dar Aupic le lu partea şi Andréă ă Vasling d du de în eles c m surile privitoare la hran nuă ţ ă ă ă puteau d inui mult timp.ă

Nu era nevoie de dovedit acestor nenoroci i c înţ ă interesul obştesc se f cea aşa, ştiau bine c totul nu esteă ă decât un pretext pentru a se r zvr ti. Penellan înainta spreă ă cei doi norvegieni, care îşi scoaser cu itele dar, ajutat deă ţ Misonne şi Turquiette, izbuti s îi dezarmeze şi lu înapoiă ă lada cu carne s rat . André Vasling şi Aupic, v zând că ă ă ă afacerea lua o întors tur împotriva lor, nu se amestecară ă ă deloc. Totuşi, Ludovic Cornbutte îl lu pe secund într-oă parte şi-i spuse:

— André Vasling, eşti un mizerabil. Î i cunosc toatţ ă purtarea şi ştiu la ce vor duce toate uneltirile dumitale; cum mântuirea întregului echipaj îmi este încredin at mie, dacţ ă ă vreunul dintre voi se gândeşte s pun ceva r u la cale, îlă ă ă ucid înfigându-i cu propria-mi mân pumnalul în piept.ă

— Ludovic Cornbutte, r spunse secundul, î i este uşor să ţ ă faci pe şeful, dar adu- i aminte c supunerea ierarhic nuţ ă ă mai exist aici şi c numai cel mai puternic face legea.ă ă

Tân ra fat nu tremurase niciodat în fa a primejdiiloră ă ă ţ m rilor polare, dar îi era team de aceast ur a c reiă ă ă ă ă

69

pricin era chiar ea şi energia lui Ludovic Cornbutte abiaă putu s-o

70

linişteasc .ăCu toat aceast declara ie de r zboi, mesele se luau laă ă ţ ă

aceleaşi ore şi în comun. Vân toarea asigura înc vreoă ă câ iva ptarmigani şi ceva iepuri albi, dar cu apropiereaţ frigului avea s lipseasc şi acest izvor de alimentare.ă ă Aceste geruri începur la solsti iu, în ziua de 22 decembrie,ă ţ zi în care termometrul sc zu la 35 de grade sub zero.ă

Ei sim ir dureri în urechi, în nas, în toate extremit ileţ ă ăţ corpului, au fost cuprinşi de o doborâtoare toropeal ,ă amestecat cu durere de cap, iar r suflarea le era din ce înă ă ce mai grea.

În acea stare nu aveau curajul s ias la vânat sau să ă ă fac vreo mişcare. St teau înfrigura i în jurul sobei care nuă ă ţ le d dea îndeajuns c ldur şi cum se îndep rtau pu in,ă ă ă ă ţ sim eau c li se r ceşte f r veste sângele în vene.ţ ă ă ă ă

Jean Cornbutte îşi v zu s n tatea r u zdruncinat şi nuă ă ă ă ă mai putea ieşi din od i a lui. Simptomele scorbutului seă ţ manifestau, picioarele i se umplur de pete alburii.ă

Tân ra fat era s n toas şi se ocupa cu îngrijireaă ă ă ă ă bolnavului, cu o pricepere de sor de caritate. Aşa c to iă ă ţ aceşti viteji marinari o binecuvântau în adâncul inimilor lor.

Ziua de 1 ianuarie a fost una dintre cele mai triste zile a iernatului lor. Vântul era din cale afar de puternic şi frigulă de nesuportat. Nu puteai ieşi f r s te expui deger turilor.ă ă ă ă Cei mai curajoşi trebuiau s se m rgineasc a se plimba peă ă ă puntea ad postit de cort. Jean Cornbutte, Gervique şiă ă Gradlin nu se ridicar din pat. Cei doi norvegieni, Aupic şiă André Vasling, a c rui s n tate se inea bine, aruncauă ă ă ţ priviri s lbatice spre tovar şii lor, pe care îi vedeau pierind.ă ă

Ludovic Cornbutte îl duse pe Penellan pe punte şi-l întreb unde erau proviziile de combustibil.ă

— C rbunele este terminat demult, r spunse Penellan şiă ă o s ne ardem ultimele buc ele de lemn!ă ăţ

— Dac nu izbutim s combatem acest frig, zise Ludovică ă Cornbutte, suntem pierdu i!…ţ

— Ne mai r mâne o posibilitate, r spunse Penellan,ă ă

71

aceea de a arde ceea ce putem din bricul nostru, de la vârfurile catargelor, pân la linia de plutire, ba chiar, laă nevoie, putem s -l stric m cu totul şi s reconstruim oă ă ă corabie mai mic .ă

— Aceasta este o alternativ extrem , r spunse Ludovică ă ă Cornbutte. Este destul de neobişnuit faptul c oameniloră noştri le scad puterile iar acelea ale vr jmaşilor noştriă sporesc.

— Este adev rat, exclam Penellan, dar mai mult decât aă ă veghea zi şi noapte, nu ştiu ce am mai putea face.

— S ne lu m securile, spuse Ludovic Cornbutte şi să ă ă strângem lemne de foc.

Cu tot frigul, ei se urcar la lemn ria din fa a vasului şiă ă ţ t iar tot lemnul ce nu era neap rat necesar cor biei. Apoiă ă ă ă se înapoiar cu aceast nou provizie. C minul a fost dină ă ă ă nou umplut şi un om a r mas de paz pentru a împiedicaă ă focul s se sting .ă ă

În acel timp, Ludovic Cornbutte şi prietenii s i se sim eauă ţ rup i de oboseal . Ei nu puteau încredin a niciun am nuntţ ă ţ ă al vie ii obşteşti duşmanilor lor. Copleşi i de toate grijileţ ţ casnice, sim ir în curând c le seac puterile.ţ ă ă ă

Jean Cornbutte se îmboln vi de scorbut, cu dureri deă nesuportat. Gervique şi Gradlin se îmboln vir şi ei deă ă aceeaşi boal . F r provizia de zeam de l mâie, cu care seă ă ă ă ă aprovizionaser din belşug, aceşti nenoroci i ar fi murită ţ repede din cauza durerilor. Aşa c nu se cru deloc acelă ţă leac mântuitor.

Dar într-o zi, 15 ianuarie, când Ludovic Cornbutte coborî în magazie pentru a primeni proviziile de l mâi, r maseă ă încremenit v zând c butoaiele unde erau închise,ă ă disp rur . Se urc iar la Penellan şi-i comunic această ă ă ă ă nou nenorocire. Se s vârşise un furt şi f ptaşii erau uşoră ă ă de recunoscut. Ludovic Cornbutte în elese atunci pentru ceţ se men inea s n tatea duşmanilor s i. Ai s i nu mai aveauţ ă ă ă ă acum puterea s smulg aceste provizii, de care atârnaă ă via a lui şi a tovar şilor s i şi r mase pentru prima oarţ ă ă ă ă cufundat într-o mohorât dezn dejde!ă ă

72

XIVAM R CIUNEĂ Ă

În ziua de 20 ianuarie, cea mai mare parte dintre aceşti nenoroci i, nu se mai sim ir în putere s se ridice dinţ ţ ă ă paturile lor. Fiecare din ei, în afar de învelitorile sale deă lân , avea o piele de bivol, care îi ocrotea împotriva frigului,ă dar de îndat ce încercau s -şi scoat bra ul în aer, sim eauă ă ă ţ ţ o asemenea durere, încât trebuiau s -l ascund imediat.ă ă

Totuşi, Ludovic Cornbutte aprinse focul. Penellan, Misonne şi André Vasling se ridicar din pat şi venir s seă ă ă apropie de foc. Penellan preg ti cafea fierbinte şi le maiă d du pu in vlag , tot aşa şi Mariei, care veni s m nânceă ţ ă ă ă ă la dânşii.

Ludovic Cornbutte se apropie atunci de patul tat lui s u,ă ă care era aproape mort şi ale c rui picioare erau aproapeă zdrobite de boal . B trânul marinar şopti câteva cuvinteă ă f r şir, cuvinte ce sfâşiar inima fiului s u:ă ă ă ă

— Ludovic! spuse el, o s mor!… Ah! Cât mai suf r!…ă ă Scap -m ! Ludovic Cornbutte lu o hot râre decisiv . Seă ă ă ă ă întoarse spre secund şi-i spuse abia st pânindu-se:ă

— Ştii unde sunt l mâile, Vasling?ă— În cambuz cred, r spunse secundul f r tulburare.ă ă ă ă— Ştii bine c nu mai sunt acolo, deoarece le-ai furat!ă— Dumneata eşti st pânul, Ludovic Cornbutte, r spunseă ă

cu ironie André Vasling, şi- i este îng duit s spui şi s faciţ ă ă ă totul!

— Fie- i mil Vasling; tata moare! Îl po i sc pa!ţ ă ţ ă R spunde!…ă

— Nu am nimic de r spuns, zise André Vasling.ă— Mizerabile! exclam Penellan, aruncându-se asupraă

secundului cu pumnalul în mân .ă— B ie ii mei, la mine! strig André Vasling, dându-se înă ţ ă

spate. Aupic şi cei doi marinari norvegieni s rir dină ă paturile lor şi se aşezar în spatele lui. Misonne, Turquiette,ă Penellan şi Ludovic se preg tir de ap rare. Pierre Nouquetă ă ă

73

şi Gradlin, deşi tare bolnavi, se ridicar pentru a-i ajuta.ă

74

— Sunte i înc prea puternici pentru noi, spuse atunciţ ă André Vasling.

Marinarii erau atât de sl bi i, încât nu cutezar s seă ţ ă ă n pusteasc asupra acestor 4 mizerabili, c ci în caz deă ă ă înfrângere ar fi fost pierdu i.ţ

— André Vasling, zise Ludovic Cornbutte cu o voce mohorât , dac moare tata, tu îl vei fi ucis iar eu te voiă ă ucide ca pe un câine!

André Vasling şi complicii lui se retraser în cel lalt cap tă ă ă al locuin ei şi nu r spunser .ţ ă ă

Trebui atunci s reînnoiasc provizia de lemne şi cu totă ă frigul, Ludovic Cornbutte se urc pe punte şi începu s taieă ă o parte a lemn riei de sus a bricului, dar se v zu nevoit să ă ă intre iar în cabin dup un sfert de or , c ci altfel ar fi putută ă ă ă c dea fulgerat de frig. Trecând, arunc o privire spreă ă termometrul de afar şi v zu mercurul înghe at. Deci frigulă ă ţ trecuse de 42 de grade sub zero. Timpul era uscat şi cerul senin. Vântul b tea dinspre miaz -noapte. În ziua de 26,ă ă vântul se schimb , sufla dinspre nord-est, iar afară ă termometrul ar ta 35 de grade.ă

Jean Cornbutte era în agonie, fiul lui c utase în zadară vreun leac împotriva durerilor. Totuşi în acea zi, aruncându-se pe neaşteptate asupra lui André Vasling, izbuti s -iă smulg o l mâie pe care acesta se preg tea s-o sug .ă ă ă ă André Vasling nu f cu niciun pas ca s i-o reia. P rea că ă ă ă aşteapt prilejul dea-şi îndeplini sumbrele-i planuri.ă

Sucul acestei l mâi înapoie oarecum puterea lui Jeană Cornbutte, dar ar fi trebuit s continue acest leac. Tân raă ă fat îl rug în genunchi pe André Vasling, care nu-iă ă r spunse şi Penellan auzi în curând pe mizerabil spunândă tovar şilor s i:ă ă

— B trânul e pe moarte! Gervique, Gradlin şi Pierreă Nouquet nu pre uiesc mai mult. Ceilal i îşi pierd zi pe ziţ ţ puterile. Se apropie clipa când via a lor ne va apar ine.ţ ţ

Se hot rî atunci între Ludovic Cornbutte şi tovar şii s i să ă ă ă nu mai aştepte şi s se foloseasc de pu ina putere ce leă ă ţ r m sese. Ei se hot râr s lucreze în noaptea urm toare şiă ă ă ă ă ă

75

s -i ucid pe acei mizerabili, pentru a nu fi ucişi de ei.ă ăTemperatura mai urcase pu in. Ludovic Cornbutte seţ

încumet s ias cu puşca pentru a procura ceva vânat.ă ă ăSe îndep rt cam la vreo 3 mile de corabie şi înşelată ă

adesea de efectele oglindirii sau a r sfrângerii luminii seă îndep rt mai mult decât ar fi dorit. Era lucru nesocotit,ă ă c ci urme proaspete de animale s lbatice se ar tau.ă ă ă Ludovic Cornbutte nu voia totuşi s se înapoieze f r cevaă ă ă carne proasp t şi-şi continu drumul; dar atunci sim i ună ă ă ţ ciudat sentiment ce-i învârtea capul, era ceea ce se numeşte „ame eala alb ”.ţ ă

Într-adev r, oglindirea colinelor de ghea şi a câmpiei îlă ţă cuprindea din cap pân -n picioare şi i se p rea c această ă ă ă culoare îl p trunde şi-i pricinuieşte o grea irezistibil .ă ţă ă Ochiul lui era înce oşat, privirea ab tut .ţ ă ă

El crezu c va înnebuni de atâta albea . F r a-şi daă ţă ă ă seama de acest groaznic efect, îşi urm calea şi nu întârzieă s fac s se înal e un ptarmigan, pe care-l urm ri cuă ă ă ţ ă aprindere.

Pas rea c zu în curând şi pentru a-l lua, Ludovică ă Cornbutte s rind de pe un ghe ar pe câmpie, c zu greoi,ă ţ ă c ci f cuse o s ritur de 10 picioare, deoarece r sfrângereaă ă ă ă ă îl f cea s cread c nu avea decât doi paşi de str b tut.ă ă ă ă ă ă Atunci îl cuprinse ame eala şi f r s ştie de ce, începu sţ ă ă ă ă strige dup ajutor timp de câteva minute, deşi nu-şiă sf râmase nimic în c derea sa. Frigul începând s -lă ă ă cuprind , reveni la sentimentul conserv rii şi se ridic cuă ă ă greu.

Deodat , f r s -şi poat da seama, îl izbi un miros deă ă ă ă ă untur ars . Cum era în b taia vântului dinspre corabie,ă ă ă b nui c mirosul acela venea de acolo şi nu pricepu în ceă ă scop se ardea aceast untur , c ci era periculos, deoareceă ă ă acest miros putea atrage grupurile de urşi albi.

Ludovic Cornbutte relu drumul spre bric, prad uneiă ă griji, care în mintea lui înt râtat , se pref cu în curând înă ă ă groaz . I se p ru c nişte mormane uriaşe se mişcau laă ă ă orizont şi se întreba dac n-o s fie iar un cutremur deă ă ghe uri. Mai mult, aceste mormane se interpuser între el şiţ ă

76

corabie şi p rea c se ridicau pe coastele bricului. Se opriă ă ca s -i priveasc mai cu aten ie, şi groaza lui era nespus deă ă ţ mare când recunoscu o ceat de urşi polari uriaşi.ă

Aceste animale fuseser atrase de acel miros de untur ,ă ă miros ce îi trecu şi lui Ludovic Cornbutte pe la nas. Acesta se ad posti dup un colnic şi num r 3 urşi care nuă ă ă ă întârziar s se urce pe blocurile de ghea pe care seă ă ţă odihnea Tân ra îndr znea .ă ă ţă

Nimic nu-l f cea s cread c cei din interiorul cor biei ară ă ă ă ă fi ştiut de primejdia ce-i amenin a şi o groaznic nelinişte îiţ ă strânse inima. Cum s se împotriveasc acestor duşmani deă ă temut? André Vasling şi tovar şii s i adunaser pe bord to iă ă ă ţ oamenii în acest pericol comun? Penellan şi ceilal i, peţ jum tate lipsi i de hran , amor i i de frig, puteau ei rezistaă ţ ă ţ ţ acestor fiare de temut, pe care o foame nepotolit îi a â a?ă ţ ţ Oare nu vor fi surprinşi de am atac atât de rapid şi neprev zut?ă

Ludovic Cornbutte se gândi astfel o clip . Urşii urcaseră ă ghe arii şi se duceau s atace corabia. Ludovic Cornbutteţ ă putu s p r seasc atunci blocul ce-l ocrotea, se apropieă ă ă ă târându-se pe ghea şi în curând putu s vad uriaşeleţă ă ă animale sfâşiind cortul cu ghearele lor şi s rind pe punte.ă Ludovic Cornbutte se gândi s trag un foc de arm , ca s -ă ă ă ăşi vesteasc tovar şii, dar dac aceştia se urcau f r a fiă ă ă ă ă înarma i, ar fi clar sfâşia i în buc i şi nimic nu ar ta c auţ ţ ăţ ă ă cunoştin de marea primejdie.ţă

77

XVURŞII POLARI

Dup plecarea lui Ludovic Cornbutte, Penellan închiseseă cu grij uşa locuin ei, care se deschidea în partea de jos aă ţ sc rii pun ii. Se înapoie lâng c min, a c rui paz şi-o lu ,ă ţ ă ă ă ă ă în timp ce tovar şii s i se înapoiau în pat, pentru a g siă ă ă acolo pu in c ldur .ţ ă ă ă

Era 6 seara şi Penellan se puse s preg teasc cina.ă ă ă Coborî în magazie ca s aduc nişte carne s rat pe careă ă ă ă voia s-o înmoaie în ap clocotit . Când se urc înapoi, g siă ă ă ă locul s u ocupat de André Vasling, care puse buc i deă ăţ untur s fiarb într-o crati .ă ă ă ţă

— Eu eram acolo înaintea dumitale, spuse brusc Penellan lui André Vasling. De ce mi-ai luat locul?

— Pentru c am nevoie s -mi fierb cina mea, r spunseă ă ă André Vasling.

— Ai s iei imediat asta, r spunse Penellan sau vomă ă vedea!

— N-o s vedem nimic, r spunse André Vasling. Şiă ă aceast mâncare va fierbe chiar f r voia dumitale.ă ă ă

— N-o s guşti din ea! exclam Penellan, aruncându-seă ă asupra lui André Vasling, care înşfac cu itul, strigând!ă ţ

— S ri i, norvegieni! Ajutor, Aupic!ă ţAceştia într-o clip au fost în picioare, înarma i cuă ţ

pistoale şi pumnale. Lovitura era preg tit .ă ăPenellan se arunc asupra lui André Vasling, care f ră ă ă

îndoial c îşi luase rolul de a se lupta singur, c ci tovar şiiă ă ă ă s i alergar la paturile lui Misonne Turquiette şi a lui Pierreă ă Nouquet. Acesta din urm f r ap rare, copleşit de boal ,ă ă ă ă ă era victima s lb ticiei lui Herming. Dulgherul înşfac oă ă ă secure şi p r sindu-şi patul se arunc înaintea lui Aupic.ă ă ă Turquiette şi norvegianul Jorki se luptau cu înverşunare. Gervique şi Gradlin datorit suferin elor nu mai aveauă ţ cunoştin de ce se petrecea în jurul lor.ţă

Pierre Nouquet primi o lovitur de pumnal în coast şiă ă

78

Herming se înapoie spre Penellan care se b tea cu furie. ă

79

André Vasling îl prinsese cu bra ele.ţDe la începutul luptei, crati a se r sturnase pe foc şiţ ă

gr simea rev rsându-se pe c rbuni aprinşi, îmbibă ă ă ă atmosfera cu un miros infect: Maria se ridic cu ipete deă ţ dezn dejde şi se n pusti spre patul unde horc ia b trânulă ă ă ă Jean Cornbutte.

André Vasling, mai pu in voinic decât Penellan îşi sim i înţ ţ curând bra ele respinse de acelea ale cârmaciului. Erauţ prea aproape unul de altul, pentru a putea face uz de armele lor. Secundul z rindu-l pe Herming, exclam :ă ă

— Sari Herming!— Ajutor, Misonne! strig la rându-i Penellan.ăDar Misonne se rostogolea pe jos cu Aupic, care c uta s -ă ă

l str pung cu pumnalul s u. Securea dulgherului era oă ă ă arm nu prea potrivit pentru ap rare, c ci n-o puteaă ă ă ă mânui, şi avea toate greut ile din lume pentru a înl turaăţ ă loviturile de pumnal ce i le expedia Aupic.

În acel timp, sângele curgea în mijlocul urletelor şi ipetelor. Turquiette doborât de Jorki, om de o for pu inţ ţă ţ

obişnuit , primise o lovitur de pumnal în um r şi c utaă ă ă ă zadarnic s apuce un pistol vârât la cing toareaă ă norvegianului.

Acesta îl strângea ca într-o menghin şi nu-i era cuă putin nicio mişcare.ţă

La strig tul lui André Vasling, pe care Penellan îlă împingea spre uşa de la intrare, Herming alerg . În clipaă când era gata s dea o lovitur de pumnal în spateleă ă bretonului, acesta cu o straşnic lovitur de picior îl lungiă ă jos. Sfor area ce o f cu, îi îng dui lui André Vasling s -şiţ ă ă ă desfac bra ul drept din strânsoarea lui Penellan; dar uşaă ţ asupra c reia ap sau cu toat puterea lor, se pr buşi f ră ă ă ă ă ă veste şi André Vasling c zu în genunchi.ă

Un urlet îngrozitor izbucni pe neaşteptate şi un urs uriaş se ivi pe treptele sc rii. André Vasling îl z ri cel dintâi. Nuă ă era decât la 4 paşi de el, în aceeaşi clip se auzi oă detun tur şi ursul r nit şi însp imântat se întoarse. Andréă ă ă ă Vasling care izbutise s se ridice, se apuc s -l urm reasc ,ă ă ă ă ă

80

p r sindu-l pe Penellan.ă ăTimonierul aşez atunci la loc uşa d râmat şi privi înă ă ă

juru-i. Misonne şi Turquiette erau strâns lega i de duşmaniiţ lor, fiind arunca i într-un col şi f ceau zadarnice sfor ri caţ ţ ă ţă s -şi rup leg turile. Penellan alerg în ajutorul lor, dar fuă ă ă ă r sturnat de cei doi norvegieni şi de Aupic. Puterile lui sleiteă nu-i îng duir s se împotriveasc celor 3 b rba i, care îlă ă ă ă ă ţ legar în aşa fel încât s nu poat face nicio mişcare. Apoiă ă ă la strig tele secundului, aceştia alergar pe punte, crezândă ă c au de furc cu Ludovic Cornbutte.ă ă

Aici, André Vasling lupta împotriva unui urs, c ruia îiă d duse chiar dou lovituri de pumnal. Animalul lovind aerulă ă cu uriaşele-i labe, c uta s -l ajung pe André Vasling.ă ă ă Acesta pu in câte pu in împins spre parmaclâcul bordului,ţ ţ era pierdut, când izbucni o a doua detun tur . Ursul c zu.ă ă ă André Vasling ridicând capul îl z ri pe Ludovic Cornbutte,ă între catargele de la mizen , cu arma în mân . Ludovică ă Cornbutte îl ochise pe urs în inim şi fiara murise.ă

Ura domin recunoştin a din inima lui Vasling, dar înainteă ţ de a se satisface, privi în jurul s u. Aupic avea capul zdrobită de lovitura unei labe şi z cea f r via pe punte, Jorki cu oă ă ă ţă secure în mân se ap ra nu f r trud de loviturile ce i leă ă ă ă ă d dea cel de-al doilea urs, care îl ucise pe Aupic. Animalulă primise dou lovituri de pumnal şi totuşi se zb tea cuă ă înverşunare. Un al treilea urs se îndrepta spre partea din fa a cor biei.ţă ă

André Vasling nu se mai ocup deci de dânşii, ci urmată de Herming, veni în ajutorul lui Jorki dar acesta prins între labele ursului fu zdrobit şi când animalul c zu sub loviturileă lui Vasling şi Herming, care îşi desc rcar asupr -iă ă ă pistoalele, nu mai inea între labele lui decât un leş.ţ

— Nu mai suntem decât doi, spuse André Vasling cu posomorâre şi s lb ticie; dar dac vom muri, n-o s fie f ră ă ă ă ă ă s ne r zbun m!ă ă ă

Herming îşi încarc din nou pistolul, f r a r spunde. Maiă ă ă ă întâi de toate trebuia s scape de cel de-al treilea urs.ă André Vasling se uit spre partea din fa a vasului şi nu-lă ţă v zu. Ridicând ochii, îl z ri în picioare pe parmaclâc şiă ă

81

ag ându-se chiar între catargele mizenei, ca s -l ajung peăţ ă ă Ludovic Cornbutte, André Vasling l s s -i cad arma, peă ă ă ă care o îndrepta spre animal şi o s lbatic bucurie i seă ă zugr vi în ochi.ă

— Ah! exclam el. Îmi datorezi chiar aceast r zbunare.ă ă ăÎn acel timp, Ludovic Cornbutte se refugiase în cafasul

mizenei9. Ursul se urca mereu şi nu mai era decât la 6 picioare de Ludovic, când acesta îşi lu arma la um r şi ochiă ă animalul drept în inim .ă

În ce-l priveşte pe André Vasling acesta îşi puse arma la um r pentru a-l lovi pe Ludovic, dup ce urma s cadă ă ă ă ursul.

Ludovic Cornbutte trase, dar nu p rea s fi lovit ursul,ă ă c ci dintr-o s ritur el s ri în cafas.ă ă ă ă

André Vasling scoase un strig t.ă— Herming! strig el marinarului norvegian, du-te şi adu-ă

o pe Maria. Du-te şi adu-mi logodnica!Herming coborî scara locuin ei.ţÎn acest timp, animalul furios se n pusti asupra luiă

Ludovic Cornbutte, care c uta un ad post de cealalt parteă ă ă a catargului; dar în clipa când uriaşa lab se ab tu pentruă ă a-i sf râma capul, Ludovic Cornbutte, apuc unul dintreă ă drugii catargului, se strecur jos nu f r primejdie, c ci laă ă ă ă jum tatea drumului îi fluier un glonte pe la ureche. Andréă ă Vasling tr sese asupra sa şi greşise. Cei doi potrivnici seă reg sir fa în fa , cu cu itele în mân .ă ă ţă ţă ţ ă

Aceast lupt trebuia s fie hot râtoare. Pentru a-şiă ă ă ă mul umi pe deplin r zbunarea, pentru ca s-o fac pe fat sţ ă ă ă ă asiste la moartea logodnicului ei, André Vasling se lipsise de ajutorul lui Herming. Deci nu trebuia s se bazeze decâtă pe el însuşi.

Ludovic Cornbutte şi André Vasling se apucar fiecare deă guler şi se inur astfel încât s nu poat da înd r t. Din doiţ ă ă ă ă ă unul trebuia s cad mort. Îşi d dur groaznice lovituriă ă ă ă deoarece nu putur s se fereasc decât pe jum tate şiă ă ă ă sângele curse în curând şi de-o parte şi de alta. André

9 „Colivia” din lemn construit în vârful catargului, folosit deă ă marinari pentru observa ii.ţ

82

Vasling c uta s îşi încleşteze bra ul drept în jurul gâtuluiă ă ţ potrivnicului s u, pentru a-l doborî. Ludovic Cornbutte ştiindă c acela care urma s cad va fi pierdut, se feri şi izbuti s -lă ă ă ă prind cu amândou bra ele; dar în aceast mişcare îiă ă ţ ă sc p pumnalul din mân .ă ă ă

Atunci, îi ajunser la ureche nişte ipete îngrozitoare. Eraă ţ vocea Mariei, pe care Herming voia s-o târasc . Furia îlă cuprinse pe Ludovic Cornbutte, se în epeni pentru a izbutiţ s -l îndoaie de şale pe André Vasling; în acea clip cei doiă ă potrivnici se sim ir amândoi înşf ca i de o puternicţ ă ă ţ ă strânsoare.

Ursul coborât din cafasul mizenei, se n pustise asupraă celor doi b rba i.ă ţ

André Vasling era chiar lâng trupul animalului. Ludovică sim ea ghearele monstrului intrându-i în carne. Ursul îiţ strângea pe amândoi.

— Ajutor!… Ajutor!… Herming!… reuşi s strige secundul.ă— Vino la mine! ajut -m Penellan! strig Ludovică ă ă

Cornbutte.Nişte paşi se auzir pe scar . Penellan se ivi, ochi cuă ă

pistolul şi-l descarc în urechea animalului. Acesta scoaseă un urlet puternic. Durerea îl f cu s -şi deschid o clipă ă ă ă labele şi Ludovic Cornbutte, sleit, alunec f r mişcare peă ă ă punte. Dar animalul, smucindu-se iar cu t rie într-oă suprem agonie, c zu târându-l cu el pe mizerabilul Andréă ă Vasling, al c rui corp a fost zdrobit sub greutatea ursului.ă

Penellan alerg grabnic în ajutorul lui Ludovic Cornbutte.ă Nicio ran grea nu-i primejduia via a, atât numai c -i lipseaă ţ ă r suflarea.ă

— Maria!… strig el deschizându-şi ochii.ă— Sc pat ! r spunse cârmaciul. Herming e întins acoloă ă ă

cu o lovitur de pumnal în pântec.ă— Şi urşii?— Mor i Ludovic, mor i ca şi vr jmaşii noştri! Dar seţ ţ ă

poate spune c , f r aceste fiare, am fi fost pierdu i! Z uă ă ă ţ ă aşa, ele mi-au venit în ajutor! S mul umim Providen ei!…ă ţ ţ

Ludovic Cornbutte şi Penellan coborâr în cabin şi acolo,ă ă Maria i se arunc în bra e.ă ţ

83

84

XVIÎNCHEIERE

R nit de moarte, Herming fusese dus pe un pat de c treă ă Misonne şi Turquiette, care izbutiser s -şi rup leg turile.ă ă ă ă Acest tic los horc ia şi cei doi marinari se ocupar de Pierreă ă ă Nouquet, a c rui ran , din fericire, nu prezenta o mareă ă gravitate.

Dar o mai mare nenorocire trebuia s -l loveasc peă ă Ludovic Cornbutte. Tat l s u nu mai d dea niciun semn deă ă ă via . Murise oare cu teama, cu grija c -şi vede fiul pradţă ă ă duşmanilor s i? Murise înainte de aceast groaznic scen ?ă ă ă ă Nu se ştie. Dar bietul marinar b trân, zdrobit de boal ,ă ă încetase din via .ţă

La aceast neaşteptat lovitur , Ludovic Cornbutte şiă ă ă Maria, c zur într-o adânc dezn dejde, apoiă ă ă ă îngenunchear lâng pat şi plângând se rugar pentruă ă ă sufletul lui Jean Cornbutte.

Penellan, Misonne şi Turquiette îi l sar singuri înă ă aceast camer şi se urcar iar pe punte. Cadavrele celor 3ă ă ă urşi au fost trase în partea din fa a vasului. Penellan seţă hot rî s le p streze bl nurile, care trebuiau s fie de oă ă ă ă ă mare trebuin , dar nu se gândi o clip s le m nânceţă ă ă ă carnea. De altfel, oamenii de hr nit se micşoraser bineă ă acum. Cadavrele lui André Vasling, Aupic şi a lui Jorki, aruncate într-o cr p tur pe coast , au fost în curândă ă ă ă ajunse de acela al lui Herming. Norvegianul muri în timpul nop ii, f r c in şi cu spume la gur .ţ ă ă ă ţă ă

Cei 3 marinari reparar cortul, care cr pat în mai multeă ă locuri l sa s cad z pada pe punte. Temperatura eraă ă ă ă excesiv de sc zut şi aşa se men inu pân la revenireaă ă ţ ă soarelui, care nu se ivi la orizont decât în ziua de 8 ianuarie.

Jean Cornbutte a fost înmormântat pe aceast coast , îşiă ă p r sise ara pentru a-şi reg si fiul şi venise s moar înă ă ţ ă ă ă acest climat fioros. Mormântul lui a fost s pat pe o în l ime,ă ă ţ unde marinarii îi puser o simpl cruce de lemn.ă ă

85

86

Din acea zi, Ludovic Cornbutte şi tovar şii s i, trecură ă ă înc prin multe încerc ri, dar l mâile ce le reg siser , leă ă ă ă ă redar s n tatea.ă ă ă

Gervique Gradlin şi Pierre Nouquet putur s se ridiceă ă peste vreo 15 zile dup acele grozave întâmpl ri şi s facă ă ă ă pu in mişcare.ţ ă

Curând, vân toarea deveni mai uşoar şi maiă ă îmbelşugat . P s ri de ap se înapoiau în num r mare.ă ă ă ă ă Ucideau adesea un fel de ra e s lbatice ce constituiau oţ ă hran excelent. Vân torii nu au mai pierdut pe nimeni, înă ă afar de 2 câini pe care-i pierdur într-o încercare deă ă recunoaştere, la 25 de mile spre miaz -zi.ă

Luna februarie s-a f cut sim it prin straşnice furtuni şiă ţ ă z pezi îmbelşugate. Temperatura mijlocie a fost înc de 25ă ă de grade sub zero, dar oamenii noştri nu au mai suferit ca înainte. De altfel, vederea soarelui care se în l a din ce înă ţ ce mai mult la orizont, îi înveselea, vestindu-le sfârşitul chinurilor. Trebuie crezut de asemenea c Cerul seă milostivise de ei, c ci c ldura a fost pretimpurie în acel an.ă ă Din luna martie au fost z ri i câ iva corbi, zburând în jurulă ţ ţ cor biei. Ludovic Cornbutte prinse nişte cocori, ce-şiă împinseser hoin reala spre miaz noapte. Cete de p s riă ă ă ă ă s lbatice se z rir mai spre miaz -zi.ă ă ă ă

Aceast reîntoarcere a p s rilor ar ta o descreştere aă ă ă ă frigului. Totuşi nu trebuia s se încread în asta, c ci cu oă ă ă schimbare de vânt, sau în timpul Lunii pline ori Lunii noi, temperatura sc dea f r veste şi marinarii erau sili i să ă ă ţ ă recurg la m surile cele mai vajnice pentru a se înt ri.ă ă ă Arseser toate parmalâcurile cor biei pentru a se înc lzi,ă ă ă pere ii cabinelor ce nu le locuiau şi o mare parte a pun iiţ ţ false. Era deci timpul ca acest iernat s se sfârşeasc . Dină ă fericire, jum tatea lui martie nu aduse temperaturi maiă sc zute de 16 grade sub zero. Maria se ocupa cu preg tireaă ă de noi veşminte pentru acest prematur anotimp de var .ă

Dup echinoc iu, soarele se men inu statornic la orizont.ă ţ ţ Cele 8 luni de ziu neîntrerupt începuser . Această ă ă ă veşnic lumin şi acea necontenit c ldur , deşi din caleă ă ă ă ă afar de slabe, nu z bovir a lucra asupra ghe urilor.ă ă ă ţ

87

Trebuia s ia straşnice m suri pentru a arunca ă ă Tân raă îndr znea ă ţă din înaltul ghe arilor ce o înconjurau. Corabia aţ fost prin urmare zdrav n proptit cu stâlpi şi se p ruă ă ă nimerit a aştepta ca ghe urile s fie sf râmate de rupereaţ ă ă lor; dar ghe arii inferiori, aflându-se pe un strat de ap maiţ ă cald , se desprinser pu in câte pu in şi bricul coborî peă ă ţ ţ nesim ite. La începutul lui aprilie îşi rec p tase nivelul s uţ ă ă ă firesc.

O dat cu luna aprilie venir nişte ploi toren iale, careă ă ţ rev rsate în valuri peste câmpia de ghea , îi zoriră ţă ă descompunerea. Termometrul coborî iar la 10 sub zero. Câ iva oameni îşi scoaser hainele de piele de foc şi nu aţ ă ă mai fost nevoie s se între in focul în sob zi şi noapte.ă ţ ă ă Provizia de spirt, nu a mai fost întrebuin at decât pentruţ ă fierberea alimentelor.

Curând, ghe urile începur s se rup cu în buşiteţ ă ă ă ă trosnituri. Cr p turile se formau cu o mare repeziciune şiă ă era primejdios s înaintezi pe câmpie f r un toiag în mână ă ă ă pentru a scotoci trec torile, c ci cr p turile şerpuiau ici şiă ă ă ă colo. Se întâmpl chiar ca mai mul i marinari s cad înă ţ ă ă ap , dar se aleser numai cu o baie mai rece.ă ă

Focile se înapoiar în acest timp şi d dur iureş prin eleă ă ă vânându-le, c ci gr simea lor trebuia s fie întrebuin at .ă ă ă ţ ă

S n tatea tuturor era foarte bun . Timpul era petrecută ă ă tot cu preg tirile de plecare şi vân toare. Ludovică ă Cornbutte se ducea adesea s studieze trec torile şi după ă ă configura ia coastei meridionale, el hot rî s încerceţ ă ă trecerea mai pe la sud. Ruperea ghe urilor se f cuse în maiţ ă multe locuri diferite, şi câ iva ghe ari plutitori se şiţ ţ îndreptau spre largul m rii. În ziua de 25 aprilie, corabia aă fost pus în stare de plutire. Pânzele scoase din tocurile lor,ă erau într-o des vârşit stare de p strare şi asta a fost oă ă ă adev ra ii bucurie pentru marinari, v zându-le cum seă ţ ă leag n în b taia vântului. Corabia tres ri, c ci îşi reg siseă ă ă ă ă ă linia ei de plutire şi deşi nu se putea înc mişca, se odihneaă totuşi în elementul ei natural.

În mai, dezghe ul se f cu cu repeziciune. Om tul ceţ ă ă acoperea rmul se topea din toate p r ile şi forma un stratţă ă ţ

88

de ghea care f cea coasta aproape cu neputin deţă ă ţă umblat. Nişte m r cinişuri mici, trandafirii şi palide, seă ă ar tau cu sfial printre resturile de nea şi p reau că ă ă ă zâmbesc acestei pu ine c lduri. În sfârşit, termometrul urcţ ă ă deasupra lui zero.

La 20 de mile de corabie, la miaz -zi, ghe arii desprinşi,ă ţ r t ceau spre Oceanul Atlantic. Deşi marea nu era deplină ă liber în preajma cor biei, se stabileau trec tori de careă ă ă Ludovic Cornbutte voi s se foloseasc .ă ă

În ziua de 21 mai, dup o ultim vizit la mormântulă ă ă tat lui s u, Ludovic Cornbutte p r si în cele din urm golfulă ă ă ă ă unde iernase. Inima acestor viteji marinari se umplu în acelaşi timp de bucurie şi de mâhnire, c ci nu p r seşteă ă ă cineva f r p rere de r u locurile unde a v zut murind ună ă ă ă ă prieten. Vântul sufla dinspre miaz -noapte şi ocroteaă plecarea bricului. Adesea a fost oprit de bancuri de ghe ariţ ce trebuir s -i taie cu fer str ul; adesea ghe arii seă ă ă ă ţ ridicar înaintea vasului şi trebui s întrebuin eze mina,ă ă ţ pentru a-i face s sar în aer. Timp de o lun înc navigatulă ă ă ă a fost plin de primejdii, care adesea aduser corabia laă dou degete de pieire; dar echipajul era îndr zne şiă ă ţ obişnuit cu aceste primejdioase manevre. Penellan, Pierre Nouquet, Turquiette, Fidele Misonne, f ceau ei singuriă treaba a 10 marinari şi Maria avea zâmbete de recunoştinţă pentru fiecare.

Tân ra îndr znea ă ă ţă a fost în cele din urm sc pat deă ă ă ghe ari la în l imea insulei Jean-Mayen. La 25 iunie briculţ ă ţ întâlni cor bii ce se duceau spre miaz -noapte pentruă ă pescuitul focilor şi balenelor. Avuseser nevoie de aproapeă o lun , pentru a ieşi din marea polar .ă ă

În ziua de 16 august, Tân ra îndr znea ă ă ţă se afla în v zulă oraşului Dunkerque. Ea fusese semnalat de straja din portă şi întreaga popula ie a portului alerg în întâmpinarea ei.ţ ă Marinarii bricului c zur în bra ele prietenilor lor. B trânulă ă ţ ă paroh îl primi pe Ludovic Cornbutte şi pe Maria strângându-i la inima sa şi din cele dou slujbe bisericeşti ce se f cur înă ă ă urm toarele dou zile, prima a fost pentru odihna sufletuluiă ă lui Jean Cornbutte, iar a doua pentru a-i binecuvânta pe cei

89

doi logodnici, uni i de mult timp prin nenorocire.ţ

90

CUPRINS

ISTEAGUL NEGRU..................................................................4

IIPLANUL LUI JEAN CORNBUTTE............................................10

IIILIC RIRE DE SPERANĂ ŢĂ.....................................................16

IVÎN STRÂMTORI....................................................................21

VINSULA LIVERPOOL.............................................................26

VICUTREMURUL GHE URILORŢ ...............................................32

VIIINSTALA IILE PENTRU IERNATŢ ............................................38

VIIIPLAN DE EXPLOR RIĂ ...........................................................43

IXCASA DE Z PADĂ Ă...............................................................47

XÎNGROPA I DE VIIŢ ...............................................................52

XIUN NOR DE FUM.................................................................58

XIIÎNAPOIEREA COR BIEIĂ ........................................................64

XIIICEI DOI POTRIVNICI............................................................69

XIVAM R CIUNEĂ Ă ......................................................................73

XVURŞII POLARI......................................................................78

XVIÎNCHEIERE..........................................................................85

CUPRINS.........................................................................91

91

92

93

94