Sediul materiei- art. 239, art. 249 – 388 NCPC

- și în NCC – art. 1 lin. 5 – uzanțe, art. 14 prezumarea bunei credințe, art. 99 – forța probantă a actelor de stare civilă etc.

- dispoziții tranzitorii – art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, art. 26 NCPC

Sediul materiei art. 249-264 CPC NoțiuneObiectul și subiectul probeiSarcina probeiPropunerea probeiAdmisibilitatea probeiConvențiile asupra probelorÎncuviințarea probeiAdministrarea probeiAprecierea probelor

Noțiune- Sens larg :

a) mijloc de convingere admis de lege pentru a dovedi existența sau inexistența unui fapt juridic (în sens larg) – ex. înscrisurile, declarațiile martorilor, mărturisirea, expertiza, prezumțiile etc.

b) operațiunea de prezentare în fața instanței a mijlocului prin care poate fi stabilit raportul juridic concret – sarcina probei

c) rezultatul obţinut prin folosirea mijloacelor de probă (în ce măsură a fost convins judecătorul)

- Sens restrâns – două accepţiuni (art. 168 alin. 1 C. pr. civ.): a) mijloc de probă (înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisire

etc.) b) fapt probator – faptul material folosit pentru a dovedi alt fapt

material, determinant în soluţionarea pricinii (fapte principale – chiar raportul juridic dedus judecăţii, fapte probatorii contribuie la dovedirea acestuia, dar nu constituie raportul litigios)

Obiectul și subiectul probei Obiectul probei :

- faptele juridice în sens larg (art. 250 NCPC act juridic sau fapt) - pozitive sau negative (dovada faptelor nedefinite) - materiale sau psihologice - legea (art. 252-253 NCPC)

regula –iura novit curia excepţia - legea străină art. 2562, 2563 NCC

- cunoaşterea faptelor probatorii de către judecător personal - faptele necontestate versus administrarea din oficiu a probelor - art. 436,

437 NCPC - faptele notorii (art. 255 alin. 2 NCPC, 286 NCC)

- obiceiurile, uzurile, uzanțele, regulile deontologice (art. 255 alin. 3) - regulamentele, reglementările locale art. 255 alin. 3, 4 NCPC (doar dacă

instanța sau una dintre părți nu le cunoaște) - art. 1 NCC (izvoarele dreptului civil)

- hotărârea penală - art. 28 NCPP (autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în ceea ce privește existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, nu și a vinovăției sau prejudiciului)

Subiectul probei: judecătorul (probele se administrează pentru a-l convinge pe acesta de existenta sau inexistenta raportului juridic dedus judecății)

Sarcina probei Ce trebuie să cunoască judecătorul din oficiu? – art. 251 – 253 NCPCRegula :

- reclamantul – art. 10 alin. 1, art. 249 NCPC (onus probandi incumbit actori) – proba faptului juridic generator de obligaţii (art. 250 act juridic sau fapt NCPC)

- pârâtul – dacă formulează cerere reconvenţională, cereri de interventie fortata sau exceptii (prin întâmpinare)

- repartizarea sarcinii probei (pârâtul care se apără, faptul de natură să ducă la ineficacitatea raportului juridc sau alte fapte ulterioare care au modificat sau stins raportul juridic – apărări de fond, dar proba poate viza și excepții procesuale)

- intervenienţii voluntar- intervenienţii forţat ?- dacă instanţa dispune proba din oficiu (art. 22 alin. 2, art. 254 alin. 5 NCPC.)

– poate fi obligată partea căreia îi profită să depună diligenţe pentru administrarea probelor

Excepţia:- prezumţiile legale – art. 328 NCPC (ex. art. 339 NCC fostul art. 30 C. Fam.) –

dar trebuie dovedit faptul vecin și conex- răsturnarea sarcinii probațiunii:

- litigiile de muncă – art. 272 C. muncii (sarcina probei revine angajatorului)

- mărcile şi indicaţiile geografice art. 46 alin. 4 din Legea nr. 84/1998 ( în cazul în care se solicită decăderea titularul din dreptul de a folosi marca, deşi acesta este pârât, trebuie să dovedească folosinţa) etc.

Admisibilitatea probelorConvențiile asupra probelor

Admisibilitatea probelor art. 255 NCPC- proba trebuie să fie legală (sa nu fie oprita de lege)- verosimilă- pertinentă (să aibă legătură cu obiectul procesului)- concludentă (să ducă la dezlegarea cauzei)

Convenţiile asupra probelor art. 256 NCPC - sarcina probei - obiectul probei- admisibilitatea probelor- puterea doveditoare a probelor - administrarea probelor ( ex. prin avocați)

Propunerea probelor Propunerea probelor (art. 254 NCPC.)

Regula - reclamantul (prin cererea de chemare în judecată art. 194 lit. e, 204 alin. 1, dovezi

în apărare faţă de cererea reconvenţională a pârâtului, art. 209 alin. 5) - pârâtul (prin întâmpinare art. 205 lit. d , inclusiv la cererea modificată sau întregită

de reclamant -art. 204 alin. 1 ; prin cererea reconvenţională art. 209 alin. 3) - intervenienţii voluntar – prin cererea de intervenţie art. 62 alin. 1 , art. 65 alin. 2 - în cazul intervenţiei forţate – cel care o face, chiar prin cererea de intervenţie - sancţiunea : art. 254 alin. 1 decăderea ( caracterul normei – lit. e) in acea etapa

procesuala (art. 478 alin. 2), nu aduce atingere rolului activ al instanței art. 22 alin. 2 Excepţia:

- situațiile prev. de art. 254 alin. 2 , contraproba – art. 254 alin. 3, art. 260 alin. 6 și 7, obligații în legătură cu administrarea probelor încuviințate în aceste condiții art. 254 alin.4, rolul activ al instanței art. 254 alin. 5, 6 (art. 22 alin. 2)

- sancțiunea : decăderea (art. 138 alin. 3, depunerea înscrisului, vezi si art. 96 pentru situatia in care se depune de indata, art. 167 alin. 4 și 5 contraproba în cazul încuviințării probei cu martori)

Aspecte comune: - renunțarea la probă și însușirea probei de către cealaltă parte, rolul activ al instanței

- art. 257 NCPC - discutarea susținerilor și dovezilor celeilalte părți art. 263 NCPC - proba din oficiu ori la cererea procurorului - cheltuieli în sarcina părții căreia îi profită (art. 262), sancțiuni pentru neexecutarea

obligației privind avansarea cheltuielilor necesare administrării probei: art. 242 NCPC suspendare pentru reclamant (poate duce la perimarea cererii) ?, decădere - art. 263NCPC

Încuviinţarea probelor cuprinsul încheierii - art. 258 NCPC încheiere preparatorie - art. 259, art. 235 NCPC

Administrarea propriu zisă a probelor (art. 260 - 261 NCPC) - regula: în fața instanței de judecată investită cu

soluționarea cauzei (art. 261 alin. 1), în camera de consiliu (idem, în fața primei instanțe, pentru căile de atac, art. 240), excepția comisia rogatorie (art. 261 alin. 2-4), asigurarea de dovezi ( art. 360 alin. 1, art. 364 alin. 3), probele administrate de instanța de la care s-a strămutat pricina (art. 145 alin. 2)

- ordinea - art. 260 alin. 1, 4, 5 - până când – art. 260 alin. 3, art. 391 - dovada și contradovada în același timp – art. 260

alin. 3Aprecierea probelor art. 264 NCPC

Mijloacele de probă art. 250 NCPC Înscrisurile Martorii Expertiza Cercetarea la fața locului Mărturisirea Prezumțiile Mijloace materiale de probă Alte mijloace prevăzute de lege

ÎNSCRISURILE

Definiție și clasificare Definiție : orice declarație despre un act sau fapt juridic stricto

sensu, făcută prin scriere de mână, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hârtie sau orice alt material - art. 265 NCPC orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare) Obs. 1: art. 266 înscrisurile pe suport informatic, art. 267

înscrisurile în formă electronică, rolul semnăturii art. 268, înscrisuri nesemnate art. 277, art. 289 alin. 2

Obs. 2 : fotografiile – pot fi înscrisuri art. 290, dacă sunt alăturare unor înscrisuri sau mijloace materiale de probă – art. 341 alin. 2 NCPC

Modificări în cuprinsul înscrisului - art. 291 NCPCClasificare

Folosirea ca mijloc de probă Preconstituite

- după scop: originare sau primordiale, recognitive sau reînnoitoare – art. 288 NCPC, confirmative – pentru ratificarea unii act juridic anulabil

- după modul de întocmire: autentice și sub semnătură privată (pe suport informatic sau în format electronic ?), început de dovadă scrisă

Nepreconstituite După raportul dintre ele : originale, duplicate și copii - art.

285-287 NCPC

Înscrisul autenticDefiniție, condiții: - art. 269 NCPC

- întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică

- competența persoanei care autentifică înscrisul (art. 271, 310)

- autenticitatea se referă la – stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului cu privire la conținutul înscrisului, semnătura, data (certă a) înscrisului

- în forma și condițiile stabilite de lege - orice înscris emis de o autoritate publică căruia

legea îi conferă acest caracter (acte administrative, hotărâri judecătorești, actele executorului judecătoresc, ale agentului procedural etc.)

Avantajele înscrisului autenticPuterea doveditoare a înscrisului autentic art. 270 NCPC

cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator – până la înscrierea în fals (prezența părților, stabilirea identității lor, locul întocmirii actului, luarea consimțământului – explicarea consecințelor actului încheiat, semnătura, data)

cu privire la declarațiile părților referitoare obiectul principal al actului sau aflate în legătură directă cu raportul juridic al părților se bucură de prezumție de validitate (sarcina probei contrare incumbă celeilalte părți sau terților) - opozabil erga omnes (fapt juridic pentru terți)

alte mențiuni ce nu au legătură directă cu raportul juridic al părților – început de dovadă scrisă între părți

Poate avea valoare de titlu executor (creanțele constatate prin act autentic notarial, contractul de asistență juridică)

Nulitatea și conversiunea înscrisului autentic art. 271 NCPC

- forma cerută ad validitatem: nulitate absolută

- forma cerută ad probationem : - valabil ca act sub semnătură privată, dacă este

semnat de părți - sau ca început de dovadă scrisă, dacă nu este

semnat – deosebirea dintre art. 271 alin. 1 și art. 310 alin. 2

Înscrisul sub semnătură privată 1. Definiție: întocmit de părți, fără concursul vreunui organ al statului și

semnat de acestea. - art. 272 NCPC – ”...acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege”.

2. Condiții de valabilitate: - Generale: semnătura de mână - Speciale:

- A) Formalitatea multiplului exemplar - art. 274 NCPC - când se cere : contracte sinalagmatice (părți cu interese

contrarii), lipsa mențiunii privind numărul de exemplare (nu poate fi invocată de partea care și-a executat obligația sau de terti)

- când nu se cere: contracte unilaterale, înscrisul autentic nul, dar valabil ca înscris sub semnătură privată, hotărâre judecătorească ce constată contractul sinalagmatic (sau îl suplinește), contracte prin corespondență, un singur exemplar lăsat în păstrare unui terț, recunoscut expres sau tacit de părți, executarea obligației integral înainte sau în momentul semnării (lipsa mențiunii multiplului exemplar se acoperă prin prezentarea tuturor exemplarelor în fața instanței), art. 277 alin. 1 NCPC – nu se aplică în raporturile dintre întreprinzători și alți profesioniști

- sancțiune: nul ca mijloc de probă (in sens de inscris), dar e inceput de dovada scrisa - art. 276, 310 alin. 1

B) Formalitatea ”bun și aprobat” - art. 275 NCPC - când este necesară formalitatea: în cazul obligațiilor

unilaterale - înscrisul este sub semnătură privată - nu este scris în întregime de cel care se obligă - constată o obligație unilaterală (principală sau/și

accesorie) - obligația are ca obiect o sumă de bani sau bunuri

fungibile - în caz de neconcordanță: suma mai mică până la proba

contrarie sau dacă prin lege se prevede altfel - când nu se cere formalitatea: înscrisul autentic nul, lucru

determinat, obligație de a face sau a nu face, chitanțele liberatorii, în cazul profesioniștilor - art. 277 , alin. 1 NCPC)

- sancțiunea: nevalabilitatea ca înscris sub semnătură privată, dar e inceput de dovada scrisa - art. 276, art. 310 alin. 1

3. Puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură privată - partea căreia i se opune înscrisul trebuie să-l

recunoască sau să-l conteste - art. 301 alin. 1 NCPC, 306 alin. 3

- moștenitorii părții pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura - 301 alin. 2 NCPC

- înscrisul sub semnătură privată recunoscut de cel căruia i se opune face dovada între părți, până la proba contrară (în condițiile de admisibilitate prevăzut de lege), în ceea ce privește obiectul actului și mențiunile în legătură directă cu raportul juridic al părților, iar, referitor la mențiunile străine, poate servi doar ca început de dovadă scrisă - art. 273 NCPC

4. Data înscrisului sub semnătură privată - art. 278 NCPC - față de părți : are aceeași putere probantorie ca și

celelalte mențiuni din cuprinsul înscrisului - față de terți ( terții sunt, de regulă, dobânditorii cu titlu

particular și creditorii chirografari, in actiunea pauliană, nu si in cea oblică, dar, cu titlu de excepție, pot fi și succesorii universali și cu titlu universal ai părților, în măsura în care drepturile lor ar putea fi prejudiciate) este opozabilă doar data certă – art. 278 alin. 1 NCPC

- înscrisurile întocmite de profesioniști – data este opozabilă și terților, dar atât părțile, cât și terții pot face dovada contrară prin orice mijloc de probă; dacă nu există dată, dovada ei poate fi făcută prin orice mijloc de probă (ex. dovada datei înmânării întâmpinării între avocații părților) – art. 277 alin. 3 și 4

- chitanțele liberatorii – art. 278 alin. 2

Alte înscrisuri - înscrisul în formă electronică (Legea nr.

455/2001)- înscrisul pe suport informatic – art. 282 – 284,

noțiune, exemple, distincția dintre prezumția de validitate a înscrierii și puterea doveditoare

- înscrisurile întocmite de profesioniști – art. 277 - registrele profesioniștilor art. 280 NCPC- registrele și hârtiile domestice - art. 279

NCPC) - mențiunea făcută de creditor pe titlul de

creanță - art. 281 NCPC- alte categorii de înscrisuri art. 289- 290 NCPC