programĂ ŞcolarĂ pentru disciplina educatie pentru patrimoniul cultural

28
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA OPŢIONALĂ EDUCAŢIE PENTRU PATRIMONIUL CULTURAL [curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu/liceu]

Upload: la-joie

Post on 15-Dec-2015

87 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

TRANSCRIPT

Page 1: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA OPŢIONALĂ

EDUCAŢIE PENTRU PATRIMONIUL CULTURAL

[curriculum la decizia şcolii pentru gimnaziu/liceu]

In baza Protocolului de colaborare incheiat intre Ministerul Educatiei si Ministerul Culturii Nr 6224/04.12.2014

Page 2: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară pentru disciplină opţională Educaţie pentru patrimoniul cultural reprezintă o ofertă curriculară pentru gimnaziu, proiectată pentru un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata unui an şcolar. Disciplina se poate preda în oricare dintre clasele de gimnaziu, avându-se în vedere adecvarea demersului didactic la particularităţile de vârstă ale elevilor.Demersurile de educaţie pentru patrimoniul cultural propuse prin prezentul curriculum răspund cerinţelor formulate în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în OMECT nr. 1529/18.07.2007 privind dezvoltarea problematicii diversităţii în curriculumul naţional cat si Strategiei pentru implementarea recomandariiR(98)5 a Consiliului Europei privind pedagogia de patrimoniu cultural. În elaborarea prezentei oferte curriculare au fost valorificate şi recomandările următoarelordocumente internaţionale:

Strategia pentru implementarea recomandariiR(98)5 a Consiliului Europei privind pedagogia de patrimoniu cultural

Protocol de colaborare incheiat intre Ministerul educatiei si Ministerul Culturii, nr.6224/04.12.2012

Cartea albă privind dialogul intercultural, Trăind împreună egali în demnitate, adoptată de

Consiliul Europei (Strasbourg, 2008); Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial( 17 octombrie 2003)

Sistemul cultural, ca parte componentă a sistemului social, este reglementat de politici culturale, care la nivel european se ghidează după următoarele ţinte:

Promovarea identităţii culturale Promovarea diversităţii culturale Promovarea creativităţii Promovarea participării

Prezenta programa scolara este in concordanta cu abordarea UNESCO privind politica în domeniul culturii, acesta fiind o componentă cheie a unei strategii de dezvoltare a societatii. Prezenta programa scolara promovează creativitatea şi participarea la viaţa culturală, diversitatea culturală, în scopul de a întări politicile şi practicile de salvare şi protecţie a patrimoniului cultural, tangibil şi intangibil, mobil şi imobil

Caracteristicile contextului în care este propus prezenta programa scolara are la baza existenţa unei legislaţii în materie care reglementează protecţia patrimoniului cultural naţional:

Legea 182/2000 privind protecţia patrimoniului cultural naţional, republicată în anul 2008

Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice Legea 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial Programul naţional de salvgardare, protejare şi punere în valoare a patrimoniului

cultural imaterial, aprobat prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2436/2008.

Page 3: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

Programa de fată are un caracter inovator: este prima iniţiativă educationala care are ca principala misiune formarea unei personalitati culturale, apte sa respecte patrimoniul cultural national si local la standarde europene. Disciplina Educatie pentru patrimoniul cultural va determina crearea unui model de bună practică in domeniul patrimoniului cultural mobil, imobil si imaterial. Programa are ca fundament teoretic si practice politicile europene şi naţionale care statuează promovarea identităţii culturale, activităţi comune între cultură şi educaţie, precum şi faţă de politicile de dezvoltare locale.

Apreciind valoarea patrimoniului cultural romanesc ca fiind deosebit de bogat, atat prin vechime si diversitate cat si prin valoarea istorico-documentara, avem obligatia sa promovam proiecte culturale si educationale durabile care sa conduca la formarea si dezvoltarea unei personalitatii autonome si creative. Exprimarea culturală adaugă învăţării calităţile creative şi imaginative. Luand act atat de misiunea Ministerului Culturii cat si a Ministerului Educatiei din Romania, se impun programe privind salvarea, conservarea, resaurarea si valorificarea in plan spectacular si educational a patrimoniului cultural si istoric de care dispune tara noastra

Din perspectiva nevoii de adaptarea a curriculumului national la schimbarile si structura invatamantului preuniversitar, precum si valorificarea experientei pozitive privind proiectarea acestuia pornind de la competente ca achizitii finale ale invatarii, propunerea nostra de indroducere a unei discipline optionale Educatie pentru patrimoniul cultural devine o necesitate prin finalitatile pe care le propune, adica cunosterea de catre absolventii nivelului preuniversitar a parimoniului cultural, cercetarea, conservarea si promovarea acestuia.

Prezenta programa scolara a fost elaborata din perspectiva trecerii la modelul de proiectare curriculara centrat pe competente. Adaptarea noului model de proiectare curriculara este determinata, pe de o parte, de nevoia de a realiza actualizarea formatului si unitatea conceptiei programelor scolare la nivelul invatamantului preuniversitar, iar pe de alta parte, acest demers asigura acordarea cu dezvoltarile curriculare actuale, centrate pe rezultatele directe si masurabile ale invatarii.

Competentele sunt definite ca ansambluri de cunostinte, deprinderi si atitudini care urmeaza sa fie formate pana la finele anului preuniversitar, necesare fiecarui individ pentru formarea si dezvoltarea personalitatii in concordanta cu valorile patrimoniului cultural local, national si international. Structura acestor competente cheie se realizeaza vizand unele aspecte inter-si transdisciplinare,metagognitiv, realizabile prin contributia mai multor arii curiculare.

Actuala programa scolara a urmarit valorizarea cadrului european al competentelor cheie specifice domeniului patrimoniul cultural mobil, imobil si imaterial. In acest sens se are in vedere : formarea competentelor generale si selectarea seturilor de valori si atitudini; organizarea elementelor de continut si corelarea acestora cu competentele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.

Page 4: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

În acest scop, se au în vedere noile concepţii privind predarea-invatrea-evaluarea care au în vedere:• orientarea opţiunilor didactice către strategii de pregătire a elevilor care să permităformarea unei personalităţi autonome şi creative;• formarea unei culturi generale în domeniul patrimoniului culturtal, cu elemente aplicative, care să permită o pregătire şcolară pentru viaţa activă (profesională, socială, familială) postşcolară;• orientarea şi structurarea tematicii astfel încât să permită reducerea supraîncărcăriielevilor şi eliminarea informaţiilor inutile şi/sau nesemnificative pentru viaţa cotidiană.Orientarea tematicii curriculumui este îndreptată spre:- dezvoltarea capacităţilor de investigaţie ştiinţifică si estetica a patrimoniului cultural;- folosirea unor metode şi tehnici de lucru specifice patrimoniului cultural;- integrarea cunoştinţelor din domeniul patrimoniului cultural în experienţa de viaţă a elevilor;- aplicarea cunoştinţelor însuşite în rezolvarea unor situaţii -problemă şi luareade decizii in domeniul salvgardarii patrimoniului cultural;- formarea de deprinderi de muncă intelectuală şi productivă, de procesare a informatiilor din domeniul patrimoniului cultural;- stimularea motivaţiei pentru protecţia patrimoniului cultural naţional şi universal;- utilizarea cunoştinţelor însuşite pentru prezervarea patrimoniului cultural.• realizarea competenţelor implicate în formarea de capacităţi şi atitudini(capacităţicognitive, de comunicare, de echilibru personal şi afectiv, de acţiune şi inserţie socială);• utilizarea formelor diverse de organizare a lecţiei în clasă, laboratoare de conservare, situri arheologice, observarea edificiilor patrimoniale, etc.;• organizarea în structuri flexibile pentru a fi util, atât pentru autorii de manuale, cât şi pentru profesori.

Educaţia pentru patrimoniul cultural promoveaza un model educational integrat astfel incat scoala este parte a comunitatii si devine institutie care sprijina demersul comunitatii in ceea ce priveste transmiterea, conservarea, cercetarea si promovarea patrimoniului cultural. Educatia pentru patrimoniu cultural are in vedere:

1. Familiarizarea elevilor cu specificul culturii locale, naţionale şi universale; 2. Formarea personalitatii elevilor în problematica valorilor, a elementelor de natură

culturală, prin transmiterea, asimilare şi dezvoltarea patrimoniului cultural; 3. Asigurarea echilibrului în promovarea tradiţiilor şi valorilor autentice in contextul

noilor exigente sociale si culturale; 4. Integrarea si adaptarea tradiţiilor şi valorilor specifice la valorile culturii universale;

Promovarea unei pedagogii a patrimoniului cultural prin valorizeazarea diversitatii etnice, religioase sau culturale;

Proiectarea curriculara pentru disciplina Educatie pentru patrimoniul cultural este in rezonanta cu concluzia Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI, comisie ce a funcţionat sub egida ONU (coordonator Jacques Delors), si care prevede un noul tip de

Page 5: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

educaţie în secolul întâi al mileniului trei se bazează pe patru competenţe fundamentale, competenţe de esenţă transdisciplinară ( numite “piloni” sau “stâlpi ai educaţiei”) :

1. a învăţa să cunoşti;2. a învăţa să faci;3. a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;4. a învăţa să fii.

Cultura reprezintă un factor important al dezvoltării sociale şi comunitare, al calităţii vieţii. Cultura contribuie la structurarea societăţii şi a formarii personalităţii umane. Cunoasterea patrimoniului cultural national, regional sau local raspunde cerintelor formarii si dezvoltarii personalitatii umane, a relatiilor interumane, a sociatatii in ansamblul . Considerat de Raportul către UNESCO al Comisiei internaţionale pentru Educaţie în secolul al XXIlea, un pilon fundamental al educaţiei il repezinta cunoasterea patrimoniului cultural prin stiinta si arta de a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, directie de dezvoltare curriculara ce răspunde exigenţelor educaţiei de împlinire umană. De asemenea, proclamarea de către Parlamentul European a anului 2008 ca An European al Dialogului Intercultural a creat cadrul educaţional în spiritul cunosterii,cercetarii, conservarii si promovarii patrimoniului cultural, acesta avand un rol important în promovarea identităţii şi cetăţeniei europene. Ele se bazează pe ideea că elevii învaţă prin experienţă şi descoperire, fapt desosebit de important in contextul cunosterii si promovarii patrimoniului cultural.

Prezenta programă şcolară este justificată din perspectiva următoarelor aspecte:- pregătirea tinerilor pentru cunosterea,cercetarea, conservarea si promovarea patrimoniului cultural; - dezvoltarea capacităţii elevilor de a recunoaşte patrimoniul cultural sub diferitele lui forme;- formarea tinerilor ca persoane capabile să aprecieze valorile reprezentative ale patrimoniului cultural - dezvoltarea capacităţii elevilor de a cerceta, conserva si promova elementele patrimoniului cultural atat de pe plan local cat si de pe plan regional sau national.- dezvoltarea deprinderilor de participare a tinerilor la îmbogăţirea vieţii comunitare, prinschimbul de elemente identitare,specifice patyrimoniului cultural, prin implicare socială;- dezvoltarea abilităţilor de a trăi împreună cu ceilalţi în bună convieţuire interculturală.

Disciplina opţională Educaţie pentru patrimoniul cultural propusă spre studiu în gimnaziu, se raportează la Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC), care conturează, pentru absolvenţii învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european”, orientat spre formarea celor opt competenţe cheie: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii, competenţă digitală, a învăţa să înveţi, competenţe sociale şi civice, spirit de iniţiativă şi antreprenoriat, sensibilizare şi exprimare culturală. Contribuţia disciplinei Educaţie pentru patrimoniul cultural – conduce atat la formarea si dezvoltarea

Page 6: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

competenţelor cheie in domeniul patrimoniului cultural, cât şi sensibilizarea cu privire la alte competenţe sociale, culturale si interumane.

Disciplina Educaţie pentru patrimoniul cultural contribuie la dezvoltarea competenţelor cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte următoarele domenii de competenţe cheie:

competenţe sociale şi civice; competenţe de cunostere a patrimoniului cultural spirit de iniţiativă şi antreprenoriat; sensibilizare şi exprimare culturală; competenţă digitală; a învăţa să înveţi.

Programa şcolară pentru Educaţie pentru patrimoniul cultural are ca finalităţi: cunostere, cercetarea, conservarea si promovarea patrimoniului cultural prin:- învăţarea despre patrimoniul cultural prin incurajarea practicilor de asociere a muzeelor si scolilor in vederea diversitatii societatii multiculturale;(reflectată în cunoştinţe care presupun atât raportarea valorile patrimoniului cultural cat si valorile societatii interculturale;- învăţarea prin intermediul vizitarii monumentelor istorice reprezentative, a exersarii deprinderilor legate de cunosterea patrimoniului cultural.- învăţarea pentru crearea unei societati bazate pe respectul fata de patrimoniul cultural mobil, imobil si imaterial. (reflectată în formarea unor atitudini şi în comportamente, care permit asumarea rolurilor şi a responsabilităţilor fata de patrimoniul cultural in viata cotidiana).- in activitatea de invatare elevii dobandesc valori speficice patrimoniului cultural: valori educative, social-istorice ,estetice si economice.

- invatarea si educatia pentru patrimoniul cultural are in vedere criterii axiologice fundamentale pentru formarea si dezvoltarea personalitatii umane, a identitatii culturale: valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre patrimoniul cultural - valoarea istorica,de vechime,artistica,de rememorare intentionala,de utilizare) ;

In acest sens, invatarea are o consistenţa valorică pentru disciplina Educatie pentru patrimoniul cultural, iar in acest sens, avem in vedere urmatoarele tipuri de invatare:

1) Învăţarea prin cooperare are la baza formarea de competenţe este de ai ajuta pe elevi să-şi dezvolte şi să-şi construiască propriile cunoştinţe şi să caute modalităţi proprii de a ajunje la itinerarul lor de învăţare. La aceasta se referă constructivismul social. Învăţarea prin cooperare presupune o abordare deschisă în care educaţia presupune dialoguri între elevi şi educatori, cu privire la patrimoniul cultural romanesc. Prezenta programa scolara pleaca de la conceptia conform careia invatarea prin cooperare va forma patternul comportamental si cognitiv necesar intelegerii fenomenului cultural si in special cel legat de patrimoniul cultural. Invatarea prin cooperare pentru patrimoniu cultural va dezvolta spiritul de implicare in rezolvarea problemelor legate de patrimoniul cultural imobil, mobil, arheologic

Page 7: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

si imaterial. Elevii vor putea sa lucreze impreuna pentru conservarea, cercetarea, protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural national si local. Şcoala de la Geneva a demonstrat că învăţarea în grupul mic constituie cadrul cel mai favorabil dezvoltării structurilor intelectuale ale elevilor. Situaţiile de învăţare întemeiate pe cooperare sunt mult mai eficiente decât cele structurate competitiv; cooperarea în grup nu uniformizează conduitele membrilor săi, ci conduce la “crearea unui spaţiu social finalizat de o sarcină care le cere actorilor să stabilească o interdependenţă funcţională, necesitând conflictualizări cognitive minimale”.

2) Învăţarea prin descoperire este caracterizat ca fiind opus faţă de învăţarea receptivă.Modul de însuşire a cunoştinţelor sau a competenţelor este abordat atat ca proces de asimilare de informatii cat mai ales un proces de descoperire de noi informatii. Invatarea prin descoperire este fundamentala pentru formarea de competente si cunostinte despre patrimoniul cultural. Prin descoperire, elevii intra in contact direct cu monumentele istorice sau cu bunurile culturale, au prilejul sa le analizeze si sa le dea o valoare artistica, istoriza, simbolica sau administrativa.3) Învăţarea reflexivă, bazata pe competente-cheie are darul de a forma la elev strategii de invatare continua, startegii de valorizare si de abstactizare a continutului supus procesului de invatare. Este ceea ce numim generic procesul de „a învăţa să înveţi. Prin acest tip de invatare, elevii isi vor forma o gandire critica si o atitudine pozitiva fata de patrimoniul cultural local, isi vor o identitate culturala in rezonata cu valorile autentice ale societatii in ansamblu sau ale comunitatii la nivel local.4) Învăţarea personală concepută ca un proces de construire propriilor cunoştinţe şi compe-tenţe. In acest tip de invatare cunostintele sunt semnificative pentru o persoană, elevul este constient ca poarta un bagaj de informatii si de competente apt sa-i dea acea determinare de a lua atitudinefata de problemele cu care se confrunta patrimonil cultural.Persoana devine importanta pentru practica protejarii, conservarii patrimoniului cultural.Elevul, prin peronaliatatea sa se implica in situatiile de viata care au legatura cu patrimoniul cultural, cu ceea ce reprezita acesta pentru societate dar mai ales pentru comunitate.5) Învăţarea activă face din procesul de învăţare un mod concret de implicare in cadrul unui eveniment cultural. Pentru unele scoli pedagogice, prin invatarea activa de dobandesc competenţe bazate pe 3 dimensiuni psihologice : motivaţie, experienţă şi reflecţie. Prin invatarea activa elevii merg sa studieze monumentele istorice la locul incare se gasesc acestea. Invatrea are loc chiar in spatiul de co-existenta om-monumet istoric. Lectiile desfasurate in natura, langa bunurile din patrimoniul cultural sunt cele mai indicate in acest sens. Programa de studiu ar trebui să permită educatorului să determine mediul copilului şi indirect să-l direcţioneze. Profesorul trebuie să realizeze care sunt calităţile şi capacităţile copilului, totodată să definească ce înseamnă patrimoniu cultural.6) A învăţa să înveţi („Learning to learn”) este acea abilitate, prin care elevii isi organizeaza propria pregătire in ceea ce priveste atat folosirea cunostintelor in scopuri de protejare si conservare a patrimoniului cultural cat si organizarea timpului liber in beneficiul relatiei dintre elevi si patrimoniul cultural. Această competenţă include si conştientizarea nevoilor de învăţare ale cuiva, identificarea oportunităţilor disponibile şi abilitatea de a depăşi obstacole pentru a învăţa cu succes. A învăţa cum să înveţi patrimoniul cultural romanesc implica o dezvotare a competentelor care sa ofere intelegerea profunda a valorilor culturale,

Page 8: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

intelegere care este in legatura directa cu cresterea calitatii vietii. Copilul va fi în contact permanent cu natura, cu patrimoniu cultural, cu lucrurile adevărate, de interes social şi de real folos social, estetic sau economic. Prezenta programa scolara valorizeaza contactul direct cu realitatea, cu mediul in care traiesc elevii. Degeaba se introduce o noua disciplina daca acest fapt nu aduce beneficii directe asupra personalitatii elevului printr-un contactul direct cu realitatea, important ca acesta disciplina sa devina o metodă de intelegere, conservare si promovare a patrimoniului cultural local sau national. Mediul social si cultural este de fapt instrumentul realizării de sine pentru orice individ, gandirea critica si limbajul folosit este definitoriu pentru evoluţia fiecărei personalitati. Existenţa pentru patrimoniul cultural capătă sens prin interacţii sociale,educationale si culturale. Dupa J Dewey experienţa culturala si artistică, concretizata în obiecte de artă, a creat o legatura stransa intre domeniul patrimoniului cultural si experienţa cotidiană. Autorul aminteste faptul ca in antichitate arta înă era organic legată de viaţa de zi cu zi, exprimad sentimentele estetice si civice ale cetăţenilor. Dewey, prin pozitia sa atipica, regreta faptul că în modernitate obiectele de artă au fost aşezate pe un piedestal, astfel s-au izolat de viaţa oamenilor în galerii, teatre, colecţii. Pedagogul america era de părere că această segregare trebuie desfiinţată, estetica –ca de altfel filosofia în general – trebuie să integreze într-o unitate organismul şi mediul înconjurător. De aceea, prin prezenta programa scolara se incearca o apropiere a elevilor de mediul social si al patrimoniului cultural. Urmand ideile pedagogice ale lui Dewey, putem spune ca doar legatura stransa intre patrimoniu cultural si experintele cotidiene vor putea sa formeze si sa dezvolte dimensiunea culturala a personalitatii.

Prezenta Programa Scolara are la baza o abordare interdisciplinara a educatiei, a formarii si dezvoltarii personalitatii in spiritul protejarii si promovarii patrimoniului cultural local si national. Disciplina optionala Educatie pentru patrimoniul cultural urmareste o implicare activa a familiei in viata scolii, o asimilare a informatilor despre patrimoniul cultural in cadrul comunitatii.

Prezenta Programa Scolara are un designe curricular bazat pe conţinuturi axate pe promovarea interdisciplinarităţii în învăţământul liceal pornind de la următoarele premise:• contextul sistemului de învăţământ educativ actual permite promovarea interdisciplinarităţii specifice patrimoniului cultural;• Educatie pentru patrimoniul cultural este o disciplina poate fi tratata printr-un curriculum interdisciplinar;• Educatie pentru patrimoniul cultural presupune constituirea unei abordari ştiin de graniţă si presupun o extinderea a studiului patrimoniului cultural;• curriculum şcolar facilitează promovarea interdisciplinarităţii in domeniul patrimoniului cultural.

In domeniul patrimoniului cultural imobil, mobil si imaterial se discută foarte mult despre valori, tradiţii, obiceiuri, obiecte de patrimoniu cultural mobil, iar transmiterea acestora tinerei generatii devine o misiune atat pentru mediul educational cat si pentru cel comunitar. Pastrarea si valorificarea acestora este posibila printr-o abordare curriculara adaptata patternului cultural si comportamental realizat prin:

Page 9: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

1. Păstrarea şi cultivarea specificului cultural local, zonal, naţional prin cercetarea tradiţiilor, datinilor, obiceiurilor, practicilor sociale si transmiterea acestora tinerei generatii;

2. Identificarea, recunoaşterea şi promovarea îndeletnicirilor, a meşteşugurilor tradiţionale, a artizanilor locali (meşteri populari, mici meseriaşi, maeştri locali) in contextul cultivarii valorilor creatiei populare contemporane;

3. Cunosterea monumentelor istorice sau a patrimoniului cultural arheologic de catre tanara generatie;

4. Cunoaşterea culturii şi civilizaţiei comunităţii investigate, a tezaurul folcloric, precum si stimularea valorilor patrimoniului cultural la nivelul culturii locale;

5. Identificarea personalitatilor locale apte sa dezvaluie arta vechilor îndeletniciri populare tradiţionale din aria culturala: oieritul, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele, păpuşarele de caş, troiţele, uneltele gospodăreşti), olăritul, ţesutul pânzei, stofei, a ştergarelor, confecţionarea portului popular (cusutul, brodatul), făurirea de instrumente populare (fluier, trişcă etc) cu scopul de a forma dimensiunea estetica a personalitatii, de a crea o atitutine pozitiva fata de valorile culturale locale ;

6. Valorificarea diversităţii etnice, confesionale, culturale prin cercetărea pe baza de proiect a dimensiunii multiculturale şi interculturale a patrimonului cultural etnic, confesional.

7. Identificarea şi cercetarea arealului cultural prin descoperirea reperelor de atracţie turistică si culturala, cu valoare estetică, educaţională şi pedagogică. Traseele cultural-turistice devin forme de cunostere si intelegere a patrimoniului cultural imaterial, sau material;

8. Valorificarea patrimoniului cultural mobil din cadrul muzeelor sau colectiilor muzeale din localitate sau din regiune. Deja putem vorbi despre legatura, vie, organica dintre personalitatea elevului si mediul cultural exprimat prin valorile si obiectele din patrimoniul cultural mobil. Elevii vor fi sensibilizati sa se apropie mai mult de valorile de patrimoniu cultural mobil sau imaterial, antrenand parintii, bunicii sau personalitatile reprezentative din comunitate.

Abordarea intra-, inter-, transdisciplinara in predarea educatiei pentru patrimoniul cultural

1.Abordarea intradisciplinara (interdisciplinara orizontala) se refera la realizarea unor corelatii intre continuturile disciplinei care abordeaza in mod dominant problemele de patrimoniu cultural ( istorie,patrimoniu cultural pentru liceele de profil)

2.Abordarea interdisciplinara (verticala)

Prezenta programa scolara contribuie la sustinerea curriculara pentru mai multor discipline scolare din aria interna curriculara sau din alte arii curiculare.Un obiectiv important al demensului curricular il reprezinta propunerile informationale pentru imbunatatirea programelor scolare are au tangenta cu domeniul patrimoniului cultural(istorie, literatura, geografie,etc).

a. interna ( in cadrul aceleiasi arii curriculare):

Page 10: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

- interrelatii cu ,limba si literatura romana: definirea conceptelor,clasificari si taxonomii, periodicizari ale elementelor din patrimoniul cultural;

- interrelatii cu istoria : periodicizari ale elementelor din patrimoniul cultural;modele arhitecturale sau autori reprezentativi pentru genurile de arta si patrimoniu cultural mobil, imobil si imaterial.

- interrelatii cu geografia : descrierea zonelor sau a ariilor culturale reprezentative si influienta factorilor naturali in dezvoltarea creatvitatii in domeniul patrimoniu cultural mobil, imobil si imaterial

b.externa (cu discipline din alte arii curriculare):

- interrelatii cu fizica si chimia

- interrelatii cu limbile moderne

3.Abordarea transdisciplinara se refera la intersectarea notiunilor din mai multe domenii si concretizarea lor in stiinte de granita , apoi in noi discipline : patrimoniul cultural, patrimoniul muzeal, patrimoniul imaterial,etc.

Prezenta Programa Scolara are la baza acea filozofie a educaţiei conform careia competenţele îşi au rădăcinile în constructivismul social privind invatarea umana. Învăţarea este concepută ca un proces de construire a cunoştinţelor proprii, în interacţiune cu mediul propriu, si nu ca pe un proces de asimilare a cunostintelor pe care alţii încearcă să le transfere elevilor. Prin copetentele formate se are in vedere crearea cadrului specific procesulului educational care sa duca la cea mai inalta forma de invatare: a învăţa să înveţi.

În acest fel, esenţa învăţării pentru cunosterea patrimoniului cultural este reprezentată de atitudini şi de comportamente care vizează componenta axiologica si etică a personalităţii elevilor şi manifestarea acesteia în raport cu patrimoniul cultural romanesc. În teoriile orientate spre competenţe, învăţarea este concepută ca un proces de construire a propriilor cunoştinţe şi competenţe.

Structura programei şcolare include următoarele elemente:- Notă de prezentare- Competenţe generale- Valori şi atitudini- Competenţe specifice şi conţinuturi- Sugestii metodologice

Competenţele generale sunt preluate din curriculumul şcolar de trunchi comun, dezvoltat în gimnaziu/ liceu pentru disciplinele socio-umane. Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut, corespondenţa dintre acestea nefiind biunivocă; o anumită competenţă specifică poate să fie atinsă prin diferite unităţi de conţinut.

Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la

Page 11: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

atingerea finalităţilor educaţiei. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu statutul acesteia de curs opţional.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competenţă semnificaţia unui „organizator”, în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare. Actuala programă şcolară a urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor cheie la următoarele niveluri: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice. Programa se adresează profesorilor şi autorilor de manuale.

Activitatea didactică, precum şi elaborarea manualelor şcolare trebuie precedate de lectura integrală a programei şcolare. Pornind de la propunerile existente în programă cu privire la activităţile de învăţare, profesorii şi autorii de manuale pot realiza o proiectare didactică personală, în concordanţă cu prevederile programei şi cu situaţiile concrete de predare-învăţare.Prezenta programa scolara este structurata pe doua paliere de formare a competentelor in domeniul patrimoniului cultural: primul palier se refera la abordarea generala a patrimoniului cultural – mobil, imobil, imaterial si arheologic, cel de-al doilea palier se refera la o abordare locala a patrimoniului cultural si o operetionalizare conceptuala, necesara dezvoltarii unui constructivism cultural al personalitatii umane. Autoritatile locale vor putea sa selecteze unitatile de contitut specifice zonei sau localitatii in care studiaza patrimoniul cultural, cu respectarea structurii generale a actualei programe scolare. Demersul initiat este inovator, pe de o parte elevii vor dobandi elementele competentele necesare in a defini si utiliza elementele de baza ale patrimoniului cultural, iar pe de alta parte vor putea sa-si insusesca si sa-si formeze competentele de baza in domeniul patrimoniului cultural local. Unitatile de continut, specifice patrimoniului cultural, national sau local, vor fi in concordanta cu politicile culturale promovate atat de Ministerul Culturii cat si de Ministerul Educatiei Nationale.

COMPETENŢE GENERALE

Prezenta programa scolara are la baza intelegerea conceptului de competenta in concordanta cu cea a Comisiei Europene conform careia:„Competenţele - cheie reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de cunoştinţe, deprinderi (abilităţi) şi atitudini de care au nevoie toţi indivizii pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru incluziune socială şi inserţie profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi trebuie să acţioneze ca un fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul întregii vieţi”. În literatura pedagogică, competenţele sunt interpretate ca rezultate ale învăţării (ieşiri), prin opoziţie cu obiectivele educaţionale (considerate intrări). Competenţa reprezintă capacitatea elevului de a rezolva o anumită situaţie, pe baza unor deprinderi şi cunoştinţe dobândite anterior. Formarea competentelor in domeniul patrimoniului cultural se inscrie in noua tendinta educationala care are ca principal scop formarea si dezvoltarea unei personalitati autonome, creative si culturale.

Page 12: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

In acest sens competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinte, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională ori personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Prezenta programa scolara are la baza urmatoarul design curricular adoptat ca politica in domeniul Educatii artistice si culturale în scoala europeana(conform documentului publicat de Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizual şi Cultură (Arts and Cultural Education at School in Europe), franceză (L'éducation artistique et culturelle à l'école en Europe) şi germană (Kunst- und Kulturerziehung an den Schulen in Europa). (EACEA P9 Eurydice).- Text finalizat în Septembrie 2009.Structura si arhitectura curriculara favorizeaza formarea competentelor in domeniul patrimoniului cultural prin:

I)- Deprinderi, cunoştinţe şi înţelegere a patrimoniului cultural- Apreciere critică fata de patrimoniu cultural (judecată estetică si patrimoniala)- Moştenire culturală locala si formarea identitatii culturale - Exprimare/identitate/dezvoltare individuală si comunitara- Diversitate culturală (identitate europeană/conştientizare mondială)- Creativitate (imaginaţie, rezolvare de probleme,asumarea riscului in domeniul

patrimoniului cultural)II)

- Deprinderi sociale /lucru în grup/ socializare/ lucru cooperativ in educatia pentru patrimoniu cultural

- Abilităţi de comunicare - Încântare/plăcere/satisfacţie/bucurie- Varietate şi diversitate in domeniul patrimoniului cultural;- Interpretare,prezentare si împărtăşirea propriei experiente in domeniul

patrimoniului cultural;- Conştientizarea nevoii de conservare, cercetare si de promovare a patrimoniului

cultural;III)

- Încredere/stimă de sine prin raportarea la valorile patrimoniului cultural;- Cultura şi învăţare/ interes permanent pentru patrimoniu cultural- Identificarea potenţialului cultural (cunostere, intelegere, operationalizare, analiza,

sinteza si evaluare)

Competenţele, aşa cum sunt ele definite de organismele europene, precum şi de către experţi în pedagogie din Uniunea Europeana, sunt compuse din trei componente interdependente: a) o componentă de cunoştinţe (partea de înţelegere); b) o componentă comportamentală (repertoriul comportamental afişat) şi c) o componentă valorică (inclusiv valorile, credinţele şi atitudinile). Prezenta programa scolara pleaca de la ideea pedagocica, conform careia, competenţele constau dintr-o combinaţie de abilităţi, cunoştinţe, atitudini şi

Page 13: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

comportamente, necesare pentru îndeplinirea eficientă a unei sarcini sau activităţi din lumea reală.

In acest sens se are in vedere formarea urmatoarelor competente generale:1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale in vederea cunosterii fundamentelor patrimoniului cultural – local, regional, national si international.2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale si umaniste în actiunea de cunostere, cercetare, conservare si promovare a patrimoniului cultural local si national in vederea dezvoltarii unor aptitudini specifice pentru domeniul patrimoniului cultural. 3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice domeniul patrimoniului cultural, activitate desfasurata in cadrul cercetarilor de teren.4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil fata de patrimoniul cultural.5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii in domeniul patrimoniului cultural.6. Implicarea activa in domeniul antreprenoriatului din domeniul patrimoniului cultural, prin valorificarea bunurilor sau elementelor din patrimoniu cultural, asigurand o constientizare sporita a importantei patrimoniului cultural si implicit implicarea tinerilor in actiunea de promovarea a patrimoniului cultural local si national.

Competente specifice si continuturi ale disciplinei Educatie pentru patrimoniul cultural

Competenţe specifice Conţinuturi1.1. Introducerea in patrimoniul

cultural si utilizarea corectă a termenilor specifici educaţiei pentru patrimoniul cultural;

Liste oficiale de patrimoniu naţional Elemente informaţionale (pe diverse suporturi)

din arhive ale instituţiilor culturale şi artistice (muzee etc.)

Elemente de istorie orală şi spectaculare Patrimoniul cultural imobil (LMI). Patrimoniul cultural mobil(Muzee si colectii

muzeale) Patrimoniul imaterial (traditii, obiceiuri, expresii

culturale, evenimente culturale) Repertoarul arheologic din Romania

1.2. Identificarea elementelor de patrimoniu cultural după repere istorice,arhitecturale, traditional-etnografice,estetice.

Criterii de recunoaştere şi de selectare a elementelor de patrimoniu cultural naţional

Clasificări ale elementelor de patrimoniu, după diferite criterii (notorietate, valoare etc.)

1.4. Cunosterea patrimoniului cultural

din multiperspectiva diversitatii culturale - Patrimoniul cultural romanesc in patrimoniul mondial(UNESCO)

Patrimoniul cultural national si european Patrimoniul cultural national (criterii de

introducere a elementelor de patrimoniu cultural romanesc in patrimoniul mondial)

Patrimoniul cultural romanesc in Lista UNESCO

1.5. Analizarea unor modalităţi de raportare, individuală şi instituţională, la patrimoniul cultural mobil, imobil si imaterial

Cunosterea, cercetarea, conservarea si promovarea patrimoniului cultural -Parimoniul cultural – un indicator al dezvoltarii durabile a comunitatii

Cercetarea interdisciplinara si

Page 14: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

pluridisciplinară a elementelor de patrimoniu cultural mondial, national si local;

Cunoaterea si valorificarea elementelor de patrimoniu cultural local – mobil, imobil si imaterial (sugestii, propuneri pentru realizarea unei programe scolare diferentiata – fiecare judet va proiecta si selecta unitatile de continut si de invatare. Studiul Educatia pentru patrimoniul cultural local va pune accent pe valorile culturale ale comunitatilor, ale ariilor culturale reprezentative pentru fiecare judet. Competente in domeniul patrimoniului cultural local

Continuturi in domeniul patrimoniului cultural local

2.1. Identificarea elementelor de patrimoniu local (imobil, mobil, imaterial si arheologie) în contextul patrimoniului naţional, după repere istorice, arhitecturale,muzeale, etnografice,estetice;

Liste oficiale de patrimoniu naţional si local Elemente informaţionale (pe diverse suporturi) din arhive

ale instituţiilor culturale şi artistice (muzee etc.) Elemente de istorie orală şi spectaculare Mijloace de investigare a contextului cultural local: studiu

de caz,ancheta, interviul, dezbaterea, analiza de documente,arhivarea, etc.

Comunitatea – sursă de valori culturale diverse (echipa de proiect;vizita de lucru pe teren)

2.2. Evaluarea si identificarea elementelor de patrimoniu cultural local(imobil, mobil si imaterial si arheologic), precum si analiza elementelor de patrimoniu cultural susceptibile de clasare;

Criterii de recunoaştere şi de selectare si identificare a elementelor de patrimoniu local- istorie si evolutia patrimoniului cultural local;

Clasificări ale elementelor de patrimoniu, după diferite criterii (notorietate, valoare etc.) - studiu de caz pentru elemente din patrimoniul cultural local;

Modalitati de abordare practica a patrimoniului cultural local;

2.3. Exprimarea în spaţiul public, cu ajutorul patrimoniului cultural, a propriei atitudini privind valorile culturale

Criterii educative,arhitecturale,etnologice,muzeale, artistice,mestesugaresti,practici traditionale locale –modalitati de salvarea a patrimoniului cultural imaterial, muzeal si imobil.

Educarea publicului in spiritul conservarii si promovarii patrimoniului cultural local – reper în analiza critică a patrimoniului cultural local;

2.4. Proiectarea si formarea unui comportament care încurajează cunosterea si conservarea patrimoniului cultural local;

Aplicarea unor metode si strategii pentru intelegerea importantei cercetarii, conservarii si promovarii patrimoniului cultural local;(metode si strategii:

2.5. Cooperarea cu ceilalţi(lucru in echipa) pentru analizarea unor modalităţi de cunostere si promovare a patrimoniului cultural local;

Exemplificare prin prezentarea unui proiect de restaurare, de salvare a elementelor de patrimoniu cultural material si imaterial;

Propuneri de proiecte privind restaurarea si salvgardarea patrimoniului cultural;

Proiectarea si implementarea unui proiect de cercetare a a lementelor din patrimoniul cultural local(lucru in echipa).

Exemplu - Infiintarea cluburilor de patrimoniu cultural la nivel de scoala.

2.6. Formarea competentelor si dezvoltarea abilitatilor privind antreprenoriatul din domeniul patrimoniului cultural, turistic si natural, in concordanta cu dinamica industriilor culturale din

Criterii de baza privind valorificarea patrimoniului cultural in contextul societatii moderne;

Modele de succes in dezvoltarea industriilor culturale; Identificarea oportunitatilor in dezvoltarea industriei

culturale si turistice locale; Identificarea institutiilor culturale in cadrul carora se pot

Page 15: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

UE invata mestesuguri traditionale in scopul formarii competentelor in domeniul patrimoniului cultural si al antreprenoriatului patrimonial.

Unitati de invatare in concordanta cu unitatile de continutUnitatea de invatare 1. Ce este patrimoniul cultural? Definire si clasificarea patrimoniului cultural(lege 422/2001;182/2000;26/2008)Material:• mobil, care poate fi mișcat, mutat dintr-un loc în altul.• imobil, adică imposibil de mișcat de pe locul în care este așezat:- monumente istorice: clădiri vechi, biserici;- ansambluri de clădiri: cetăți, sate, mănăstiri, chiar părți din unele orașe.Imaterial:• obiceiuri, tradiții, meșteșuguri, folclorul, limba națională, sărbători,ritualuri; Unitatea de invatare 2 : Criterii de clasificare a elementelor din patrimoniul cultural;Atributii institutionale fata de patrimoniul culturalModele de buna practica in conservarea, cercetarea, salvgardarea si promovarea patrimoniului cultural national;

Unitatea de invatare 3 Prezentarea patrimoniului cultural al umanitatiiPrezentarea patrimoniului cultural romanesc in Lista UNESCO(adrese internet utile pentru studiul de caz – patrimoniul cultural mondial – cunosterea si aprofundarea patrimoniului cultural mondial)Unitatea de invatare 4 Modalitati de interventie asupra patrimoniului cultural – material si imaterialPrezentarea unui model de interventie, restauraea unui monumet istoric sau salvarea unui element din patrimoniul cultural imaterial; O abordare interdisciplinara a patrimoniului cultural;Patrimoniul national in pericol.(analiza si studii de caz)Unitati de continut specifice patrimoniului cultural localUnitatea de invatare 5. Ce este patrimoniul cultural local? De câte feluri e patrimoniul, cum îl îngrijim, cum îl păstrăm ( analiza patrimoniului cultural local);

Unitatea de invatare 6. Teme spefifice:Prezentarea criteriilor de clasare a monumetelor istorice sau de inventariere a traditiilor mestesugaresti din perspectiva istoriei si culturii locale;Prezentarea unui model de succes in restaurarea sau salvarea unui element din patrimoniul cultural local’Abordarea concreta a patrimoniului cultural local prin intermediul unui proiect cultural- cunosterea, cercetarea, fisare, promovarea unui element cultural din comunitate.Unitatea de invatare 7.Campanie de promovare a patrimoniului cultural local – realizarea de expozitii, elaborarea de materiale de promovarea online a patrimoniului cultural local,crearea de sit-uri pentru QR. Eleborarea si distribuirea unui calendar al traditiilor si sarbatorilor traditionale din judet sau localitateCunosterea mestesugarilor din judetPatritimoniul cultural gastronomic al comunitatiiUnitatea de invatare 8 Proiectarea si implementarea unui proiect de cercetare a a lementelor din patrimoniul cultural local(lucru in echipa).

Unitatea de invatare 9.Dezvoltarea socio-economica a localitatii prin formarea competentelor antreprenoriale in domeniul patrimoniului cultural.

VALORI ŞI ATITUDINI

Page 16: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a disciplinei Educaţie pentru patrimoniul cultural au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:

1 valorizarea pozitivă a patrimoniului cultural;2 atitudine pozitivă faţă de valorile din patrimoniul cultural mobil, imobil si imaterial;3 respect faţă de identitatea culturală proprie şi faţă de identitatea culturală a

celorlalţi;4 respect faţă de istoria locala si nationala, fata de valorile din patrimoniu cultural

semnificative cultura europeana;5 empatie fata de patrimoniul cultural;6 spirit civic ;7 disponibilitate pentru implicare in actul de cercetare, conservare si promovare a

patrimoniului cultural mobil, imobil si imaterial;

SUGESTII METODOLOGICE

Prezenta programă şcolară este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau în liceu disciplina opţională Educaţie pentru patrimoniul cultural, fiind concepută în aşa fel încât să le permită acestora:

să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului patrimoniu cultural;

să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.

Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară. Dezvoltarea competenţelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv educative şi orientarea acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care: 1) utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe:- construcţia progresivă a cunoştinţelor, consolidarea continuă a capacităţilor, dezvoltarea creativităţii elevilor;- cultivarea capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei;- abordări flexibile şi parcursuri didactice diferenţiate privind patrimoniul cultural;- abordări inter şi transdisciplinare in domeniul patrimoniului cultural local si national;2) utilizarea unor metode active (de exemplu: simularea, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, jocul de roluri bazat pe empatie, analiza de text, metode de gândire critică, realizarea de portofolii), care pot contribui la:- crearea acelui cadru educaţional care încurajează o atitudine pozitiva fata de patrimoniul cultural mobil, imobil si imaterial;- înţelegerea modului în care conceptele specifice Educaţie pentru patrimoniul cultural se pot aplica în viaţa de fiecare zi;- exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a cooperării cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru;

Page 17: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

- înlăturarea stereotipurilor, a automatismelor de gândire, precum şi cultivarea spiritului de valorizare a patrimoniului cultural ;- facilitarea înţelegerii unor probleme controversate de actualitate din domeniul patrimoniului cultural (reflectate în mass-media) atât de la nivel local şi naţional, cât şi de la nivel internaţional;- experimentarea prin cunoasterea mecanismelor institutionale privind cercetarea, concervarea si promovarea patrimoniului cultural mobil, imobil si imaterial;- realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de învăţământ in care se regasesc elemente specifice patrimoniului cultural mobil, imobil si imaterial(literatură, istorie, geografie, limbi străine etc.);- utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală şi în grupuri mici);- învăţarea prin acţiune (experienţială), realizarea unor activităţi bazate pe sarcini concrete;- utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor lecţii interactive, atractive.

Prezenta programă şcolară introduce în prezentarea conţinuturilor un aspect de noutate legat de elaborarea şi derularea/simularea derulării unui proiect bazat pe cunosterea, conservare, cercetarea si promovarea patrimoniului cultural. Sunt prevăzute explicit elaborarea de proiecte privind problematica patrimoniului cultural şi derularea sau simularea derulării proiectelor propuse; în acest fel se depăşeşte nivelul de recomandare metodologică în ceea ce priveşte realizarea unor activităţi didactice, fiind creat un cadru educaţional care apropie procesul de predare-învăţare de viaţa reală, proiectul fiind un instrument de lucru necesar pentru desfăşurarea activităţii în toate domeniile social-cultural si economic.

Acest cadru educaţional facilitează dezvoltarea abilităţilor necesare secolului XXI: creativitate, gândire critică şi sistemică, abilităţi de comunicare şi de colaborare, capacitate de adaptare, responsabilitate, spirit de echipă. Pornind de la tema/problema aleasă de elevi şi profesor, elevii sunt puşi în situaţia de a realiza un proiect de cercetare a patrimoniului cultural din cadrul ariei culturale din zona de resedinta sau din alta zona cu potential cultural mobil, imobil si imateria; elevii pot exersa, astfel, achiziţiile referitoare la proiectul de cercetare a patrimoniului cultural, pot fi implicaţi în activităţi de luare a deciziei, de propunere şi de aplicare a unor strategii de rezolvare a unor probleme cu caracter cultural; pe de altă parte, acest tip de învăţare asigură implicarea activă a elevilor în activitatea de învăţare a patrimoniului cultural prin sarcini de lucru atractive şi motivante.

Temele abordate în proiecte pot avea în vedere:- patrimoniu cultural local: mobil, imobil, imaterial sau arheologic.- istoria si traditii locale;- o problemă concretă privind situatia unui bun din patrimoniul cultural mobil, imobil sau imaterial- personalităţi locale care ilustrează diversitatea şi interferenţele culturale;- perspective multiple asupra legaturii dintre un bun din patrimoniul cultural mobil, imobil sau imaterial si un eveniment istoric etc.

Produsele proiectelor pot fi:- un website;

Page 18: PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA Educatie Pentru Patrimoniul Cultural

- un material video, un joc video sau un joc online;- un memoriu către autorităţi;- o expoziţie;- o publicaţie;.Programa şcolară oferă cadrelor didactice un sprijin concret în centrarea demersului didactic pe experienţe de învăţare, potrivit specificului competenţelor care trebuie formate, prin prezentarea cu caracter orientativ a unor exemple de activităţi de învăţare:- exerciţii de clarificare a înţelesului unor termeni specifici domeniului;- analizarea unor studii de caz privind starea de conservare sau de interventie asupra unui bun din patrimoniul cultural mobil, imobil sau imaterial;- exemplificarea unor situaţii care implică nevoia de interventie asupra unui bun de patrimoniu cultural;- analizarea unor situaţii/informaţii din mai multe perspective, care solicită din partea elevilor o abordare empatică;- realizarea de portofolii pe teme specifice educaţiei pentru patrimoniul cultural (de exemplu „promovarea patrimoniului cultural din localitate,; Diversitate şi stiluri arhitecturale; Colectiile muzeale si identitate culturala,etc.)- realizarea unor activităţi în parteneriat (şcoală - comunitate);- celebrarea „Zilei patrimoniului cultural construit, Ziua muzeelor, Ziua patrimoniului cultural imaterial prin concursuri, expoziţii, dezbateri sau prin realizarea de portofolii.Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.Evaluarea reprezintă o componentă sistemica a procesului de învăţare. În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea muncii in grup, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe:- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;- implicarea elevilor si parintilor in activitatea de invatare a patrimoniului cultural.(Parintii vor fi implicati in activitatile de invatare a patrimoniului cultural ale elevilor, prin participarea la intalniri ori vizite la diferite monumente istorice sau la activitati culturale organizate de institutiile de cultural locale).- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte non-formale sau informale, in urma parcurgerii disciplinei optionale