PROIECT DIDACTIC DATA: 12.11.2013GRUPA: mijocieGRADINITA: G.P.N. nr.6 DijirEDUCATOARE: Tincau RoxanaACTIVITATEA: Educarea limbajuluiTEMA ANUALA: Cum este / a fost si va fi aici pe Pamant ?TEMA ACTIVITATII: "Motanul incaltat"-Charles PerraultTIPUL ACTIVITATII: insusire de noi cunostinteFORMA DE REALIZARE: povestireSCOPUL: Dezvoltarea capacitatii de a se concentra si asculta cu atentie o poveste; dezvoltarea competentei de exprimare orala coerenta si corecta din punct de vedere fonetic,lexical si gramatical; activizarea vocabularului cu cuvinte si expresii noi.

OBIECTIVE OPERATIONALE: sa asculte cu atentie povestea si sa retina titlul acesteia; sa redea continutul povestii cu propriile cuvinte, pe baza imaginilor; sa identifice personajele si sa aprecieze trasaturile caracteristice ; sa cunoasca cuvintele si expresiile noi ; sa alcatuiasca propozitii cu cuvinte date.

STRATEGII DIDACTICE:Metode si procedee: povestirea,conversatia,explicatia,problematizarea, repovestirea, exercitiul ;Mijloace didactice: carte de povesti cu imagini ,fise de lucru ,creioane colorate ;Forma de organizare:frontala, individuala;

Sistem de evaluare :Evaluare formativa/continuaMetode de evaluare : Verificarea orala ,observarea curenta a comportamentului ,aprecieri stimulative,analiza raspunsurilor si a produselor activitatii ,corectarea imediata a raspunsurilor.

RESURSE: - umane: copiii grupei, educatoarea                    - temporale: 30 minute

BIBLIOGRAFIE: Curriculum pentru invatamantul presolar , M.E.C.T. ,2008; Aplicarea noului curriculum pentru educatie timpurie ,Ed. Diana ,2009; Laborator prescolar ,Ghid metodologic , Ed.V&I Integral, Bucuresti ,2002.

EVENIMENT DIDACTIC

CONTINUT STIINTIFIC STRATEGIA DIDACTICA

EVALUARE

1.Moment organizatoric

Asigurarea unui climat educational favorabil prin : aerisirea salii de grupa ;aranjarea mobilierului ;pregatirea materialelor didactice.

2.Captarea atentiei

Se creeaza un moment de liniste , cand copiilor li se anunta o surpriza Azi noapte am avut un vis. Si in vis am fost vizitata de Zana povestilor. Avea in mana un pisoi pe care-l mangaia pe cap si tot vorbea la urechea lui.Am intrebat-o de ce vorbeste cu pisoiul ca animalele nu stiu sa vorbeasca.Si ea mi-a spus ca in vis totul e posibil.Si in plus pisoiul acesta nu e un pisoi ca oricare altul. Zana s-a apropiat de mine si a inceput sa-mi povesteasca povestea acestui pisoi.

conversatia Observarea curenta

3.Anuntarea temei si a

obiectivelor

Zana m-a rugat sa va spun si voua azi povestea Motanului incaltat .Si ma m-ai rugat sa va cer sa fiti cuminti,sa ascultati povestea in liniste si la sfarsit daca veti sti despre ce a fost vorba in poveste si care sunt personajele care participa la actiune, ne promite sa ne pregateasca si alte povesti minunate.

ConversatiaExplicatia

4.Prezentarea continutului si

dirijarea invatarii

 Se citeste povestea cat mai expresiv si mai plastic. Se modeleaza vocea, tonul, ritmul pentru a obtine participarea activa a copiilor si pentru a sublinia intelesul povestirii.Pe parcursul povestirii se explica cuvintele noi.

ConversatiaPovestirea

Observarea sistematica

5.Asigurarea retentiei si a transferului

Se face pe baza de intrebari si repovestire dupa  imagini.-Ce poveste ati ascultat?-Care sunt personajele povestii?- Ce le-a lasat morarul mostenire fiilor sai?-Ce fel de motan era motanul din poveste?-Ce a pregatit motanul pentru stapanul sau?-Ce a facut motanul ca sa-si ajute stapanul?-Cum se sfarseste povestea?

ConversatiaProblematizareaRepovestirea

Se evalueaza capacitatea copiilor de a raspunde corect la intrebarile formulate si de a

ANEXA NR.1

MOTANUL ÎNCĂLŢATde Charles Perrault

Un morar lăsase o moştenire destul de modestă celor trei feciori ai săi: o moară, un asin şi un motan. Împărţeala se făcu de îndată. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tânăr nu-i rămase decât motanul. Mezinul nu se putea consola cu atat de puţin.

- Fraţii mei îşi vor putea câştiga cinstit bucăţica de pâine. Dar eu? Dacă îmi mănânc motanul şi îmi fac o căciulă din blana lui, rămân muritor de foame. Motanul îl auzi şi-i şopti cu multă seriozitate şi înţelepciune: - Nu te necăji, stăpâne. Dă-mi un sac şi porunceşte să mi se facă o pereche de cizme, să pot porni printre bălării, şi vei vedea că n-ai fost nedreptăţit cu partea de moştenire, aşa precum ţi se pare. Când îşi văzu dorinţa îndeplinită, motanul îşi trase cu multă bărbăţie cizmele şi, luându-şi sacul în spinare, se duse de-a dreptul într-o crescătorie de iepuri. Îşi puse în sac tărâţe şi lăptuci şi se întinse ca şi cum ar fi mort, aşteptând ca vreun iepure tânăr să intre de bună voie în sac, ca se înfrupte din ce era acolo. După câteva clipe, un iepuraş se furişă în sac şi motanul îl ucise fără pic de milă. Apoi , mândru de prada sa, se duse de-a dreptul la rege şi ceru să-i vorbească. Fu condus chiar în apartamentul Majestăţii Sale, în faţa căruia făcu o plecăciune adâncă şi îi vorbi: - Iată, Sire, un iepure pe care marchizul de Carabas (căci aşa îl numise pe stăpânul său) m-a însărcinat să vi-l aduc în dar din partea sa. - Spune-i stăpânului tău că îi mulţumesc şi că mi-a făcut o mare plăcere. Altădată, motanul se ascunse în grâu, ţinând desaga pregătită. Când două potârnichi nimeriră în sac, le prinse înăuntru, trăgând baierele desăgii. Apoi se duse din nou la rege şi le dărui, cum făcuse şi cu iepurele. Acesta primi cu plăcere cele două potârnichi şi îi mulţumi motanului.Şi mereu tot aşa, timp de vreo două-trei luni, motanul îi ducea regelui câte un vânat din partea stăpânului său. Într-o zi, află că regele avea să iasă la plimbare pe malulrâului, împreună cu fiica sa, cea mai frumoasă fiinţă din câte s-au văzut vreodată, şi-i spuse stăpânului său: - Dacă vei lua în seamă sfatul meu, ţi-ai găsit norocul; nu ai decât să te scalzi în râu, la locul pe care ţi-l voi arăta, şi după aceea , las pe mine! Băiatu făcuse tocmai cum îl învăţase motanul, fără a-i cunoaşte planurile. În timp ce se scălda, trecu pe acolo regele în caleaşcă şi motanul se porni să strige cât îl ţinea gura: - Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se îneacă!

La strigătele acestea, regele scoase capul pe fereastra caleştii şi, recunoscându-l pe motanul care îi dăduse de atâtea ori vânat în dar, porunci gărzii să alerge degrabă în ajutorul marchizului de Carabas. În timp ce-l scoteau pe bietul băiat din râu, motanul se apropie de caleaşcă şi spuse regelui: - Bandiţii au furat veşmintele marchizului (afurisitul de motan le pitise sub un bolovan). Regele porunci servitorilor săi să aducă în grabă cele mai frumoase veşminte pentru marchizul de Carabas. Regele îi arăta marchizului toată prietenia şi, cum veşmintele cele frumoase, care tocmai îi fuseseră dăruite, îi veneau de minune, prinţesa îl găsi pe placul ei şi îl îndrăgi. Regele dori să facă plimbarea împreună cu marchizul de Carabas, care se urcă în caleaşca regală şi continuă drumul. Motanul înţelese că planurile sale aveau sorţi de izbândă. Merse înainte, ameninţând tăranii întâlniţi pe câmp: - Oameni buni, dacă nu veţi spune că păşunea pe care o cosiţi este a marchizului de Carabas, va fi vai şi amar de voi. Regele întrebă pe ţărani a cui era păşunea cosită. - A marchizului de Carabas, au răspuns cu toţii, căci ameninţările motanului le băgase frica în oase. - Văd că aveţi o avere frumoasă! spuse regele marchizului de Carabas. - Da, sire, este o fâneaţă care aduce, an de an, roade îmbelşugate, răspunse aşa-zisul marchiz. Regele, care trecu imediat după aceea, vru să ştie ale cui sunt grânele ce le vede înaintea ochilor.- Ale marchizului de Carabas, răspunseră secerătorii, şi regele se bucură din nou. Motanul, care mergea înaintea caleştii, le repeta aceleaşi lucruri tuturor celor întalniţi în cale, iar regele se minuna de averile nenumărate ale marchizului de Carabas. Ajunse, în cele din urmă, în faţa unui castel frumos, ce aparţinea unui căpcăun care era stăpânul tuturor pământurilor pe unde trecuse regele până atunci. Motanul, care avusese grijă să afle câte ceva despre ce era în stare căpcăunul, ceru să-i vorbească.El îi spuse: - Nu voiam să trec prin apropierea castelului fără să am cinstea să vă fac o plecăciune.

Căpcăunul îl primi atât de frumos pe cât poate un căpcăun. - Mi s-a spus că aveti darul de va preface în fel şi chip de animale. Într-un leu, de pildă, sau într-un elefant, vorbi motanul. - Este foarte adevărat, răspunse brusc căpcăunul, şi, pentru a te convinge, mă voi preface pe loc într-un leu. Motanul fu atât de înspăimântat la vederea leului, că tremura tot. După puţin timp, îl văzu pe căpcăun reluându-şi întruchiparea dinainte şi îi destăinui spaima prin care trecuse. - Mi s-a mai povestit, spuse motanul, că puteţi lua şi înfăţişarea celor mai mici animale, de exemplu vă puteţi preschimba în şobolan sau chiar în şoarece, ceea ce nu-mi prea vine a crede.

- Şi de ce nu-ţi vine a crede? întreba căpcăunul. Vei vedea. Şi căpcăunul se prefăcu pe dată într-un şoricel, care alerga pe podea. Motanul atât aştepta, se azvârli asupra lui şi-l înghiţi. Între timp, regele, zărind frumosul castel al căpcăunului, dădu să intre. Motanul care auzise zgomotul caleştii, îi sări înainte. - Majestate, fiţi binevenit în castelul marchizului de Carabas, spuse el regelui. - Aşadar, domnule marchiz, şi acest castel vă aparţine?! exclamă regele. Mezinul oferi braţul tinerei prinţese, şi porni în urma regelui, care urca cel dintâi. Intrară într-o sală mare, unde găsiră masa îmbelşugată pentru ospăţul pe care îl pregătise oaspeţilor săi. Regele, încântat de calităţile marchizului, îi spuse acestuia:- Aş dori să-mi fiţi ginere, domnule marchiz. Marchizul acceptă onoarea acordată de rege şi, în aceeaşi zi, se căsători cu prinţesa. Iar motanul, ajunse mare dregător, nu mai prindea şoareci decât pentru propria lui plăcere.

ANEXA NR.2

Pisicuţã pis,pis,pisPisicuta pis-pis-pis Te-am visat azi noapte-n vis Te spalam, te pieptanam, Funda rosie-ti puneamDara tu te-ai suparat, Pe obraz m-ai zgariat Pisicuta, draga mea De ce esti atat de rea?

Nu sunt rea, dar sunt micuta Ia sa-ti mai dau o labuta