Proiectul despre credinta

ZeiiIn perioada straveche, locuitorii Greciei si ai insulei Creta par sa fi adorat Pamantul Mama, ca zeita a fecunditatii dar si a reintoarcerii finale. Din cercetarile savantilor putem spune ca exista un cult la Cnossos si Pylos si ca era adorata o divinitate a naturii si a animalelor, Potnia Teron. Apar treptat date despre zeitati ca Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos. Zeus era zeul suprem al grecilor, parintele zeilor si al oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieste pe varful muntelui Ohmp, varf care era socotit a fi in cer, si tot ca zeu al cerului, el este stapanul norilor, al ploii, al zapezii, al tunetului si al fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger in mana. Ca zeu al luminii, Zeus vede toate, nu-i scapa nimic. El supravegheaza implinirea justa a angajamentelor, respectarea dreptatii, implinirea obligatiilor conjugale. El protejeaza familia, fratria, cetatea. Mitologia a intunecat figura mareata a lui Zeus, atribuindu-i o seama de aventuri amoroase cu totul imorale.  Hera este personificarea feminina a cerului, in special a cerului nocturn. Ea este sora si sotie in acelasi timp a lui Zeus, impartind cu acesta puterea. Este zeita femeilor si a casatoriei.  Atena (Athena, numita si Palas Athena) este, dintre toate zeitatile panteonului grecesc, cea mai apropiata de Zeus, ca una ce este nascuta, fara mama, direct din capul lui si intrupand o parte din insusirile tatalui sau. Ea conduce armatele la victorie si tot ea prezideaza la incheierea pacii. Si Ares este zeul razboiului, dar acesta este un zeu sangeros, iubind varsarea de sange pentru varsarea de sange insasi. Atena este inteleapta, prudenta, duce luptele la bun sfarsit, apoi prezideaza operele din timp de pace: adunarile din

referat.clopotel.ro

agora (piata publica), sedintele senatului etc. Ea protejeaza munca, meseriile, artele.  Apolo (Apollo) este unul dintre cei mai importanti zei ai grecilor. Numele sau inseamna soarele „stralucitor". De la inceput Apolo a fost o zeitate pastorala. In general insa el este cunoscut ca zeu al poeziei si al artelor.  Artemis este zeita fecunditatii, a castitatii si a iubirii legitime. Ca sora a lui Apolo impartaseste unele din insusirile acestuia, ca de exemplu aceea de a feri pe oameni de boli, dar este in stare si sa provoace epidemiile si sa omoare cu repeziciune mai ales femei. Identificandu-se cu zeitatile lunare Hecate si Selene, ea apare ca zeita a luminii nocturne, zeita care iubeste locurile retrase, intunecoase.  Hermes era socotit zeu al vantului, alcomertului, al castigului rapid, al artei de a trage profit in dauna altuia. Tot el este si zeul drumurilor.   Hefaistos este in panteonul grecesc zeul focului, in special al focului din adancul pamantului. Mai tarziu, in poemele homerice, apare ca mesterul iscusit care cladeste palatele zeilor si faureste toate obiectele de confort si de podoaba ale zeilor; la care, fireste, se foloseste in primul rand focul.  Afrodita, sotia lui Hefaistos, dupa alta versiune sotia lui Ares, zeul razboiului, este zeita iubirii senzuale. Poseidon, zeul marilor, fratele Iui Zeus, este de asemenea una dintre zeitatile importante ale panteonului grecescca si Atena  zeita a intelepciunii . In lumea subpamanteana locuiau: Hades (fratele lui Zeus), zeitele Persefona si Hecate. Grecii au fost un popor compozit, in care au intrat bastinasi si noi veniti. Peste populatia mai veche a "pelasgilor", "mediteraneenilor", au venit triburi nomade indo-europene,

referat.clopotel.ro

printre care si aheii. Influentati de civilizatia cretana ("minoica", dupa regele semilegendar Minos), aheii au intemeiat o civilizatie proprie, cunoscuta sub numele de civilizatia "aheeana" sau "miceniana". Aceasta este prima civilizatie greceasca, civilizatia cretana fiind considerata ca preelenica. Civilizatia aheeana a fost si ea distrusa de ultimul val de greci, dorienii, care au venit in Grecia, dupa ionieni si eolieni

Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale occidentale. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei, trebuie să ne întoarcem la perioada primordială a umanităţii, cea mitologică. Mitologia greacă reprezintă un ansamblu de legende care provin din religia vechii civilizaţii elene, cu zei creatori, intrigi în Eden şi eroi civilizatori. Aceste poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi, în pofida scepticismului unor gânditori, le ofereau oamenilor atât ritualuri, cât şi istorie.

În mitologia greacă zeii panteonului capătă însuşiri omeneşti, însă rămân, înainte de toate, personificări ale forţelor universului, care acţionează asupra vieţii şi destinului oamenilor, explicând ceea ce pare inexplicabil într-un mod raţional. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi, cu toate că uneori par a avea simţul dreptăţii, sunt adesea meschini sau răzbunători. Lumea mitologiei greceşti este complexă, plină de monştri, războaie, intrigi şi zei care intervin în permanenţă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu istoria lor.

referat.clopotel.ro

Parthenon cca. 480-479 î.Hr.

În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi trimiteri literare, dar şi a unor poveşti fermecătoare care continuă să fascineze. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult timp după ce religia greacă, de care a fost legată, a încetat să se mai practice. A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor imagini care reflectau cultul public al zeilor. Creştinismul a înlocuit păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391, când a fost declarat unica religie a imperiului. Literatura reprezenta o problemă mai dificilă pentru creştini, deoarece influenţa mitologiei greceşti nu s-ar fi putut elimina peste noapte fără distrugerea operelor lui Homer, Theocrit, Vergiliu, Ovidiu şi a altor autori, valori culturale universale. Chiar si literatura creştină cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană, tot aşa cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele dintre judecăţile filosofilor greci.

Miotologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia Antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamente ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin până la Pitagora. Această mitologie reprezintă, în mare parte, sursa celei romane. În mitologia greacă, zeii reprezintă personificările tuturor forţelor universului. Bunăvoinţa zeilor putea fi câştigată prin sacrificii şi devoţiune, aceştia având reputaţia de a fi capricioşi. Până şi iubirile lor puteau deveni periculoase. Lumea mitologiei greceşti este complexă: războaie, intrigi şi zei, toate aceste elemente ajungând să se încrucişeze la un moment dat. Este important de reţinut că grecii antici amesctecau evenimentele din

referat.clopotel.ro

mitologia lor cu cele din istorie. De aesmenea, Iliada şi Odiseea sunt considerate istorice.

Afrodita zeiţa frumuseţii�

Îi aparţinea fierarului zeilor, şchiopul şi hidosul Hefaistos. Legat de naşterea ei, există două variante: fiica lui Zeus şi a Dionei însă, pe de altă parte, se presupunea şi că s-ar fi născut din valurile mării. În ceea ce priveşte farmecul şi puterea Afroditei, circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hefaitos care, descoperind legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olimpului drept martori, surprinzându-i împreună pe cei doi. Un alt episod este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrajbei, şi revendicat în egală măsură de Hera, Atena şi Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat în faţa lui Paris şi au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare un dar. Cucerit de frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea acela de o lua de soţie pe �cea mai frumoasă muritoare, Helena Paris i-a dat ei mărul. Alegerea �Afroditei şi răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. Cultul ei era prezent, cu precădere, în insulele Cyprus şi Cythera.

Ares zeul războiului�Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi al Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de către părinţii săi şi de către ceilalţi zei, mai ales de către Atena, din cauza caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deţi era simbolul forţei războinice, brutale.

Artemis zeiţa vânătorii�

Soră geamănnă cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a lui Leto. La început, a avut aceleaşi atribute ca şi fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi moarte printre muritori. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios

referat.clopotel.ro

(Soarele), Artemis e identificată cu Selen (Luna). Mai târziu, Artemis capătă atribute de zeiţă binefăcătoare: ea era considerată protectoare câmpurilor, a animalelor şi a vindecărilor miraculoase.

Atena zeiţa înţelepciunii�

Una dintre cele mai importante zeităţi din mitologia greacă, era fiica lui Zeua şi a lui Metis. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe care era zugrăvit capul Gorgonei, Atena a jucat un rol foarte important în lupta împotriva giganţilor. Era socotită protectoare artelor frumoase, a meşteşugurilor, a literaturii şi agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea ingeniozitate şi inţiativă.

Demetra protectoarea roadelor pământului�

Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a avut cu Zeus o singură fiică, pe Persepona. Reîntoarcerea ei pe pământ era însoţită de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea verii. Absenţa ei era marcată de ariditate, de anotimppul trist al iernii.

Hera � protectoarea căminului, a căsătoriei

Era soţia �legitimă� a lui Zeus, acest lucru conferindu-i ceva mai multă siguranţă. Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea înfăţişată ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se simte jignită şi nu pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei. Adeseori, mânia ei se vădeşte capricioasă şi nejustificată.

referat.clopotel.ro