1

Proiectul Initiativa pentru societatea civila progreseaza.

Romania, in epoca civismului renascut

ACTA – GENERATOR DE FRAMANTARI

IN SOCIETATEA

EUROPEANA…………………5

CUM SE GENEREAZA CAPITALUL

SOCIAL………………………..…….….11

PROTESTELE DIN ROMANIA.

FENOMENUL PIATA

UNIVERSITATII..…………………..….2

In timp ce Romania este marcata de fenomenul noii Pieti a Universitatii – noul val al civismului manifest romanesc – proiectul nostru isi continua calendarul cu etapele dedicate monitorizarii mass media si pregatirii metodologiei studiului comparativ.

CINE SUNTEM

Fundatia Multimedia pentru

Democratie Locala a fost infiintata in

mai 1995. Misiunea principala a

Fundatiei a fost legata de coagularea

unui nucleu de experti in stiinte sociale,

apt sa genereze analize si evaluari

publice cu privire la viata social-politica

romaneasca.

O NR. 5 I O FEBRUARIE I O 2012

2

Inceputul anului 2012 este unul de bun augur

pentru societatea civila, in sens larg al

termenului. Protestele din Piata Universitatii

si din alte 60 de orase din tara au aratat ca

societatea romaneasca poate iesi din

letargie.

Faptul ca mii sau chiar zeci de mii de oameni

au manifestat in strada, si-au strigat

nemultumirea si si-au expus opiniile in

legatura cu subiecte de interes public este de

natura sa potenteze si sa dinamizeze

dimensiunea participativa a culturii civice.

Aceasta deoarece protestatarii nu au fost

doar din zona deja angajata civic (membri ai

societatii civile organizate). In Piata au fost

multi cetateni simpli, oameni care au dorit si

au inteles sa-si manifeste cetatenia nu doar

prin vot, o data la patru-cinci ani.

Desi protestul care, cel putin in Bucuresti

continua si la ora actuala (la o intensitate mai

scazuta) a fost definit de catre participanti ca

fiind unul apolitic, in realitate el a fost unul

eminamente politic. Si asta nu pentru ca

revendicarile manifestantilor au avut un

evident numitor comun (demisia

presedintelui si a guvernului), ci pentru ca ele

au vizat probleme si subiecte care privesc

societatea in ansamblul ei. Orice manifestare

in spatiul public, ce are ca obiect probleme

relevante pentru comunitate ca intreg,

urmarind influentarea decidentilor, are un

caracter politic. Altfel spus, natura

nepartizana a protestului nu trebuie

confundata cu dimensiunea sa politica.

Manifestatiile publice de la inceputul anului

2012 confirma un lucru pe care atat

cercetarile sociologice, cat si observatia

empirica l-au aratat: participarea civica

inregistreaza cote scazute in mediul rural. Ea

este un apanaj al zonei urbane.

Educatia, accesul la informatie, nivelul de trai

etc. sunt factori ce ii orienteaza pe citadini

spre

activism, in

pofida

dificultatilo

r pe care

numarul

mare de

locuitori ai

oraselor le

creeaza

pentru

actiunea

colectiva.

„Primavara araba”, „indignatii” din Europa,

„miscarea Occupy Wall Street” si protestele

din Piata Universitatii sunt forme de

manifestare a societatii civile ce exprima

Protestele din

Romania. Fenomenul

„Piata Universitatii”

sau nevoia de mai

multa democratie

Protestele din Piata

Universitatii sunt o forma

de manifestare a societatii

civile ce exprima dorinta si

nevoia de mai multa

democratie

3

unul si acelasi lucru: dorinta si nevoia de mai

multa democratie. Din ce in ce mai multi

oameni incep sa inteleaga ca democratia

reprezentativa nu inseamna doar ca, din

patru in patru ani, sa mearga sau sa aiba

posibilitatea de a mearge la vot. Democratia

presupune participare si activism in orice

moment si de fiecare data cand cetatenii au

ceva de spus in legatura cu guvernarea si cu

cei care ii conduc.

Daca revendicarea protestatarilor romani

vizand o scena politica „imaculata” a fost din

start nerealista (si deci supusa esecului),

prezenta lor in strada a marcat totusi un

lucru extrem de important: Piata

(Universitatii, Unirii, Operei, Sfatului etc.) a

fost reconfirmata ca spatiu al democratiei si

al libertatii. Ea este locul in care oamenii

liberi se manifesta, isi afirma si isi exercita

drepturile, se comporta ca cetateni

responsabili, care detin puterea.

4

Pe 26 ianuarie, la Tokyo, Guvernul Romaniei s-a pronuntat pentru

implementarea ACTA, in lipsa oricarei dezbateri publice sau, cel putin, a

unei informari cu privire la aceasta pozitie.

In aceeasi zi, europarlamentarul Kader Arif (Franta, S&D) demisioneaza in semn de protest

din functia de raportor pentru ACTA si denunta „mascarada” impunerii acordului. Tot atunci,

consacratul grup international de hackeri Anonymous blocheaza site-ul Parlamentului

European, alaturi de site-urile Guvernelor Cehiei si Italiei.

S-a declansat cu aceasta ocazie in societatea romaneasca o dezbatere ampla cu privire la

legitimitatea adoptarii ACTA (Anti-Counterfeeting Trade Agreement - Acordul Comercial

impotriva Contrafacerii), care s-a racordat la dezbaterea aflata in plina desfasurare in

Europa.

Teoretic, ACTA ar urma sa protejeze drepturile intelectuale ale autorilor, fara sa ameninte

libertatea de exprimare a utilizatorilor sau modul in care functioneaza internetul astazi.

Conform Comisiei Europene, ACTA nu va afecta libertatea de exprimare pe Internet, nu va

cenzura sau inchide site-uri si nu va ameninta functionarea retelelor de socializare precum

Facebook sau Twitter. Comisia Europeana motiveaza sprijinirea acestui Acord prin faptul ca

„Europa pierde 8 miliarde de euro anual prin inundarea pietei cu bunuri contrafacute”. Cu

toate acestea, ACTA este, asemeni SOPA, un proiect puternic controversat, data fiind

lipsa majora de transparenta care invaluie intreg procesul.

Acordul ACTA – generator

de framantari in

societatea europeana

5

Care sunt, concret, principalele aspecte negative legate de ACTA, ce sunt contestate de voci ale societatii civile?

ACTA ar forta furnizorii de Internet sa desfasoare activitati de supraveghere la nivelul retelelor proprii si sa puna la dispozitia detinatorilor drepturilor de proprietate intelectuala datele personale ale presupusilor faptuitori.

ACTA risca sa aiba implicatii grave generate de faptul ca nu reuseste sa stabileasca un echilibru intre protectia drepturilor de proprietate intelectuala si apararea drepturilor fundamentale, ca intreg, cum ar fi libertatea de exprimare, liberul acces la informatie si cultura si viata privata.

ACTA isi propune sa creeze o noua institutie, "Comisia ACTA", fara sa defineasca insa obligatiile sau garantiile necesare pentru ca acest organism sa functioneze intr-o maniera deschisa, transparenta si inclusiva, care sa permita exercitarea unui control public asupra actiunilor sale.

Unul dintre obiectivele acordului este protejarea consumatorilor impotriva produselor contrafacute (ACTA nu are drept obiectiv principal reglementarea spatiului virtual). Este adevarat insa ca, la fel ca si in cazul proiectelor americane PIPA si SOPA, unele prevederi sunt fie mult prea drastice (ACTA obliga furnizorii de internet sa supravegheze propriile retele si sa puna la dispozitia proprietarilor date despre presupusii faptuitori), fie prea vagi (data fiind extinderea fenomenului pirateriei, este dificil de presupus ca faptasii pot fi adusi in fata justitiei). Mai mult, procedura de negociere a acordului in lipsa unor dezbateri publice nationale sau europene ridica semne serioase de intrebare cu privire la transparenta si deschiderea autoritatilor nationale si europene.

Ce semnificatie are votul PE in privinta ACTA? In cazul in care PE nu da un aviz conform acordului, acesta nu se aplica niciunde in UE, chiar daca statele au semnat. Daca PE da un aviz favorabil, acesta se aplica automat in toate statele membre, indiferent daca statul membru a semnat sau nu.

Procesul ACTA in PE Comisia pentru Comert International, precum si Comisiile pentru Afaceri Juridice, Dezvoltare, Libertati Civile si Industie vor vota pe marginea acestui proiect. Raportul final revine Comisiei pentru Comert International, pentru realizarea raportului final, care va recomanda Parlamentului European ca intreg adoptarea sau respingerea ACTA.

„ACTA risca sa aiba

implicatii grave generate

de faptul ca nu reuseste sa

stabileasca un echilibru

intre protectia drepturilor

de proprietate intelectuala

si apararea drepturilor

fundamentale”

6

In final, ACTA se va vota in Plenul PE, nu mai devreme de luna iunie a anului curent. Tipul de procedura e cea de aviz conform. PE va analiza acordul, insa va fi obligat fie sa il acepte in totalitate, fie sa-l respinga.

Ce pozitie au avut europarlamentarii romani Acordul ACTA ca atare nu a fost inca supus la vot in PE. In noiembrie 2010 s-a supus, in schimb, votului in PE o rezolutie privind ACTA, in care anumite grupuri parlamentare (S&D – socialistii si ALDE - liberalii) si-au exprimat ingrijoarea fata de continutul ACTA; au cerut CE sa prezinte o evaluare completa a consecintelor acordului inaintea semnarii acestuia de catre statele membre; au cerut o mai mare transparentizare a procesului privind ACTA. Din cei 32 de reprezentanti ai Romaniei, 15 (membri PSD si PNL) au votat “pentru”, 14 (PDL si UDMR) “impotriva”, doi s-au abtinut, iar doi au fost absenti. Voturile favorabile au fost insuficiente, prin urmare, rezolutia nu a fost adoptata. In acest fel, incercarea eurodeputatilor de a transparentiza ACTA a esuat. In schimb, a fost adoptata o alta rezolutie initiata de grupul PPE, mult mai toleranta fata de ACTA, oferind o marja de control mult mai mare Comisiei Europene.

Cele mai recente evolutii ACTA Miercuri, 22 februarie, Comisia Europeana a anuntat ca va apela la Curtea de Justitie a UE pentru a determina daca ACTA este compatibila cu drepturile la libera expresie, la informatie si la protectia datelor. Raportorul ACTA in Parlamentul European, David Martin (S&D, Marea Britanie), a salutat hotararea luata la nivelul CE si a declarat ca se va astepta pozitia Curtii inainte formularii unor concluzii. La o zi dupa, purtatorul de cuvant al Guvernului a anuntat ca Romania va amana procesul de ratificare a acordului ACTA pana cand Curtea Europeana de Justitie se va pronunta pe subiect. Marti, 28 februarie, o petitie impotriva ACTA cu peste 2,4 milioane de semnaturi a fost prezentata in Comisia de petitii a Parlamentului European. Daca petitia este declarata admisibila, PE ar putea cere CE declansarea unei investigatii preliminare, ar putea trimite petitia altei comisii sau ar putea pregati un raport pentru vot in plen.

7

Dezbaterea asupra limitelor reglementarii spatiului virtual si a consecintelor punitive ale incalcarii dispozitiilor legale devine incet un subiect international de dezbatere, putand constitui pe viitor unul dintre elementele definitorii ale clivajelor politice.

Pentru moment, desi separatia nu este definitiva, se pare ca stanga europeana incearca sa integreze sau sa preia mesajul „libertatii si auto-organizarii” spatiului virtual. Opozitia socialistilor europeni in PE fata de adoptarea reglementarilor internationale negociate de reprezentantii celor mai importante state industrializate prefigureaza o posibila dezvoltare a mesajului stangii in aceasta directie.

Exista deopotriva elemente ideologice care favorizeaza aproprierea acestui mesaj: ideea auto-organizarii comunitatilor virtuale este extrem de apropiata doctrinar de principiile anarhismului utopic; succesul unor comunitati „virtuale” care se auto-organizeaza – precum Wikipedia – contribuie la vizibilitatea si legitimitatea mesajului. Nu trebuie deopotriva omis din calcul faptul ca problema aflata in dezbatere este deja una manifesta la nivel social – dincolo de valentele ironice, Partidul Piratilor este expresia aparitiei unor noi actori si subiecte pe agenda si in dezbatere publica europeana.

Nu in ultimul rand, dezbaterea pe marginea legislatiei spatiului virtual (fie ca este vorba despre PIPA, SOPA sau ACTA) aduce in prim-plan noi actori (sau actori care capata relevanta politica). In afara de autorii „atacurilor” asupra site-urilor institutiilor „vinovate” de adoptarea initiativelor legislative (grupari precum Anonymous), organizatii sau companii din mediul online (Wikipedia, Google) devin purtatorii noilor mesaje politice si factori de influenta semnificativi. Asa cum dezbaterile din Statele Unite au aratat, nu este dificil de imaginat aparitia unui veritabil lobby institutionalizat al spatiului online.

ACTA dinamizeaza

dezbaterea asupra

reglementarii

spatiului virtual

“Organizatii sau companii

din mediul online devin

purtatorii noilor mesaje

politice si factori de

influenta semnificativi”

8

In luna februarie, echipa de proiect a finalizat monitorizarea presei centrale si locale. Cu aceasta ocazie, a fost definitivata si baza de date cu stirile monitorizate in aceasta perioada, conform metodologiei stabilite in perioadele precedente de derulare a proiectului. Numarul de stiri inregistrate in baza de date depaseste in acest moment numarul de trei sute. In acelasi timp, a avansat faza de analiza media, realizata in baza monitorizarii de presa. Echipa de proiect a finalizat un nou draft de analiza, urmare a celui predat cu ocazia precedentei raportari catre beneficiari. Cateva concluzii in urma monitorizarii media:

Presa centrala continua sa domine prin numarul de stiri monitorizate care corespund metodologiei stabilite. Cele mai multe dintre acestea provin din Regiunea de Dezvoltare Bucuresti-Ilfov. Asa cum remarcam si in cadrul primului draft de analiza asupra datelor obtinute din monitorizarea de presa, pare sa existe o legatura destul de stransa intre dezvoltarea presei in diferitele regiuni ale tarii si interesul manifestat de media pentru actori sociali si actiuni ale acestora, incadrabili si incadrabile in zona celor de natura civica.

In continuare, actiunile care genereaza cel mai mare interes sunt cele privesc problemele de natura sociala, fapt firesc atat pentru perioada pe care o traversam, una de criza profunda, peste care au fost suprapuse masuri drastice de austeritate, dar, pana la urma, si pentru mare parte din anii dupa 1989. Cercetari sociologice succesive au demonstrat ca problemele ce tin de nivelul de trai au fost intotdeauna pe probleme locuri ale agendei populatiei.

Atitudinea presei fata de actiunile relatate si fata de autorii (actorii) acestora continua sa fie predominant neutra, atitudine secondata de cea pozitiva. Ca si in evaluarile precedente, exista diferente intre atitudinea media fata de actori si fata de actiunile actorilor, acestea din urma nefiind intotdeauna valorizate la fel (un actor prezentat in general in termeni pozitivi, poate intreprinde o actiune fata de care presa sa se raporteze neutru sau chiar negativ).

Focus proiect ISC:

monitorizare media

9

In cursul lunii februarie s-a continuat activitatea de construire a grilei metodologice de comparare a chestionarului aplicat in cursul proiectului cu doua categorii distincte de studii comparabile aplicate global: proiectul European Values Study si Proiectul World Values Survey.

Construirea grilei metodologice a avut loc in trei etape, fiecare concretizata intr-o subcategorie distincta ce se

va regasi in documentul final ce va rezulta din compararea celor trei studii.

Prima etapa a procesului de construire a grilei metodologice de comparare a fost reprezentata de identificarea variabilelor comune celor trei tipuri de chestionare.

Tot in cursul lunii februarie au fost demarate si celelalte doua etape ale elaborarii metodologiei studiului comparativ, etapa secunda constand in selectarea statelor si societatilor (in afara de Romania) care vor face obiectul discutiei. In urma discutiilor, au fost selectate urmatoarele state, in baza criteriilor prezentate mai jos

1. State din Europa occidentala (continentala), cu traditie democratica neintrerupta de aproape un secol si cu o cultura participativa dezvoltata: Franta si Olanda.

2. State occidentale, cu sisteme institutionale stabile, ce fac tranzitia spre democratie la finalul celei de a doua conflagratii mondiale, participand concomitent la constructia comunitara: Germania si Italia.

3. State mediteraneene, cu un tip aparte de mostenire istorica si culturala, ce trec la democratie in era postbelica (al treilea val huntingtonian de democratizare): Grecia si Spania.

4. State foste comuniste, din Europa centrala, ce au trecut printr-un proces de tranzitie si au aderat la spatiul comunitar si la valorile sale: Ungaria si Polonia.

5. Societati democratice care nu se afla geografic in zona Occidentala: Australia.

In acelasi timp s-a decis si compararea datelor care vor fi obtinute in urma aplicarii chestionarului realizat in cadrul proiectului pentru Romania – cu unele date despre Romania cuprinse in 1990 in EVS si in 1993, 1998 si 1999 in WVS.

A treia etapa a avut drept obiect stabilirea perioadei de comparatie, participantii la proiect decizand compararea rezultatelor obtinute in urma aplicarii chestionarului propriu cu datele celui mai recent studio EVS, respective WVS pentru statele identificate in etapa secunda.

Focus proiect ISC:

studii comparative

10

Cum se genereaza

capitalul social?

Una din intrebarile dificile la care cartea Generating Social Capital editata de Marc Hooghe si Dietling Stolle1 raspunde este chiar: cum se genereaza capitalul social, care sunt actorii implicati si mecanismele utilizate de acestia in tot acest proces? Autorii subliniaza inca din capitolul introductiv ca aceasta carte isi propune sa prezinte modul in care atitudinile civice sunt generate. Raspunsurile oferite sunt variate, ele venind din partea unor cercetatori care au testat diverse ipoteze ale formarii capitalului social in tari precum Belgia, Canada, Franta, Italia, Tarile de Jos, Norvegia, Suedia si Statele Unite ale Americii.

Pornind de la exemplele a trei comunitati locale din Italia, Suedia si Olanda, Hooghe si Stolle arata ca problema de baza a societatilor asa-zis „neincrezatoare” nu este generata de instabilitate. Lipsa de interes, de inspiratie si esecul societatilor respective in a oferi solutii

pentru problemele colective sunt adevaratele motive pentru care nu reusesc sa dezvolte un sistem complet democratic, care sa le ofere cetatenilor posibilitatea de a-si exercita pe deplin drepturile lor de exprimare, constiinta si participare. Pe termen lung, efectele la nivel economic ale acestor societati se traduc prin mai putina dezvoltare. In plan politic, aceleasi efecte produc o diminuare a receptivitatii sistemului in a intelege si tine cont de nevoile si cerintele cetatenilor.

Cum sunt generate cercurile virtuose si cele vicioase ale capitalului social, dezvoltarii economice si bunei functionari a institutiile publice?

xxIpoteza cartii este aceea ca rolul jucat de diverse asociatii in dezvoltarea atitudinilor civice, a normelor si capacitatii de a rezolva probleme colective din afara grupului a fost exagerat, cel putin de versiunile anterioare de teoretizari ale capitalului social. Relatia intre calitatea de membru al unei asociatii si increderea generalizata ar trebui considerata, in opinia acestora, “fragila, in cel mai bun caz”.

Hooghe si Stolle vorbesc despre existenta unui alt mecanism potential, care poate oferi rezultate si explicatii de succes la nivel individual. Atentia trebuie indreptata catre diversitatea interactiunilor sociale generata de apartenenta multipla la diversele asociatii.

1 Hooghe, M., Stolle, D. (2003). Generating Social Capital, Palgrave Macmillan.

“Nu ar trebui sa

presupunem ca modelele

de sociabilitate, incredere

generalizata si

reciprocitate se dezvolta

in mod automat”

11

ROLUL CETATEANULUI IN LUAREA DECIZIILOR POLITICE

Democratiile de masa contemporane nu ii ofera cetateanului oportunitati foarte dese de a participa in mod eficient in procesul de luare a deciziilor. In afara momentelor electorale, acest gen de implicare din partea cetateanului este minimal.

Asociatiile, grupurile si organizatiile intermediare joaca un rol important intre doua scrutinuri in procesul de agregare a diverselor interese, permitand membrilor sa joace un rol activ in interiorul sistemului politic.

Plasarea asociatiilor intr-o astfel de paradigma produce, insa, „repercusiuni importante” pentru teoria capitalului social. Iar din interpretarea noua oferita de autori rezulta ca avem nevoie de asociatii si organizatii pentru a-i lega pe cetateni de sistemele lor democratice.

Pentru a cerceta capitalul social trebuie iesit, deci, din concentrarea atentiei pe asociatii si urmata directia prin care studiile sa includa „diverse alte tipuri de interactiuni sociale, intr-o varietate de contexte sociale”.

Este vorba despre interactiunile care ar putea sa fie mai proeminente in afara vietii asociative, exemplele folosite de autori referindu-se la cartiere, la locul de munca sau la retelele si comunitatile informale.

Concluzia generala a celor doi autori este ca in niciun loc din lume culturile politice nu sunt „imune la schimbare”, iar politicile guvernamentale pot fi utile in promovarea sau prevenirea acestor modificari.

Prima responsabilitate a guvernelor, in acest sens, este sa stabileasca si sa aplice structuri publice impartiale si echitabile, dar si sa ofere cetatenilor acces egal la serviciile publice si sanse egale de a participa activ la viata sociala si politica.

12

Corelarea dintre sistemul educational si necesitatile de pe piata muncii este slaba

Un studiu publicat in luna februarie arata ca mai mult de jumatate dintre elevii si studentii romani care isi incheie studiile intra in somaj sau inactivitate. Corelarea dintre sistemul educational si necesitatile de pe piata muncii este slaba.

10% din populatia ocupata nu si-a pastrat locul de munca in 2011, o pondere in crestere fata de anii precedenti. Din acesti 10%, aproximativ un sfert (2,4% din total) si-au schimbat locul de munca, in timp ce trei sferturi au intrat in somaj sau inactivitate, se arata in studiul privind mobilitatea fortei de munca in Romania. Studiul a fost realizat printr-un proiect cu finantare europeana si se bazeaza pe interpretarea datelor din Ancheta Fortei de Munca in Gospodarii (realizata de INSSE) 2008-2011, pe un esantion reprezentativ national de 4471 de persoane. Coordonatorul materialului a fost Liviu Voinea.

10% din populatia ocupata nu si-a pastrat locul de munca in 2011, o pondere in crestere fata de anii precedenti. Din acesti 10%, aproximativ un sfert (2,4% din total) si-au schimbat locul de munca, in timp ce trei sferturi au intrat in somaj sau inactivitate.

Probabilitatea ca o persoana ocupata sa intre in somaj sau inactivitate a fost de 7,7% in 2011, fata de numai 3,3% in 2010. Aceasta este o reflectare a crizei, dar si a politicilor din sectorul public si privat de restructurare pe seama reducerii personalului. Aceasta probabilitate in crestere este mai mare decat rata somajului efectiva, si va avea un impact negativ pe parcursul anului 2012 asupra cheltuielilor bugetare de asistenta sociala.

Cei care au intrat in somaj sau inactivitate sunt in special persoane cu educatie scazuta (probabilitatea este de 3 ori mai mare pentru cei cu educatie scazuta decat pentru celelalte categorii de educatie), din mediul rural (probabilitatea este de 4 ori mai mare in mediul rural decat urban), si care erau angajati cu regim de lucru temporar (probabilitatea este de 6 ori mai mare pentru acestia decat pentru angajatii cu regim de lucru permanent).

13

Salariatii cei mai vulnerabili sunt cei din agricultura, tranzactii imobiliare si constructii. Surprinzator pentru un an agricol bun, 20% din salariatii din agricultura au intrat in somaj sau inactivitate in 2011.

Mai putin de 2% din populatia ocupata isi cauta un loc de munca. Cei mai neinteresati de schimbarea locului de munca sunt angajatii cu studii superioare care lucreaza la stat, in special in administratie publica, aparare si asistenta sociala. In pofida taierilor salariale, lipsa alternativelor si poate existenta unor avantaje non-salariale ar putea explica de ce numai 1 bugetar din 1000 isi cauta activ alt loc de munca.

In schimb, confirmand ca programul de lucru partial nu este voluntar, ci de regula impus, salariatii cu program de lucru partial sunt in mult mai mare masura angrenati in cautarea unui alt loc de munca decat salariatii cu program complet - 1 angajat temporar din 11 isi cauta alt loc de munca, fata de numai 1 angajat permanent din 142.

Rata de permanenta in somaj este de 58% in 2011, in crestere de la 50% in 2010. Aceasta inseamna ca 6 din 10 someri raman someri. Doar 2 someri din 10 fac tranzitia de la somaj la un loc de munca. Alti 2 someri din 10 fac tranzitia de la somaj la inactivitate. In fapt, 80% dintre someri nu isi gasesc de lucru. Tinerii fara studii superioare sunt categoria cea mai afectata.

Mai mult de jumatate dintre elevii si studentii care isi incheie studiile intra in somaj sau inactivitate, ceea ce evidentiaza slaba corelare dintre sistemul educational si necesitatile de pe piata muncii. Astfel, 37% dintre ei intra in somaj, 18% intra in inactivitate, si 45% gasesc un loc de munca.

Doar 5% dintre pensionarii in varsta de munca reintra in activitate, procent neschimbat in ultimii 3 ani.

Daca in 2009 doar jumatate dintre someri cautau un loc de munca mai mult de 6 luni, in 2011 procentul a crescut la doua treimi. Aceasta arata atat dificultatea de a se reintegra pe piata muncii, dar si o dorinta mai mare in acest sens (in urma reducerii ajutoarelor de somaj). Sursa: HotNews.ro

14

Voluntariatul

in tarile

post comuniste

Recenzia studiului From Restitution to Innovation: Volunteering in Postcommunist Countries, aparut in Paul Dekker, Loek Halman (eds.) “The Values of Volunteering. Cross-Cultural Perspectives”, Kluwer Academic / Plenum Publishers, New York, 2003 Autori: Stanislovas Juknevicius, Aida Savicka In studiul de fata, autorii pleaca de la premisa ca implicarea activa si actiunile sociale sunt preconditii pentru societatile democratice. Participarea in actiunile de voluntariat reprezinta un factor important al integrarii sociale si un element esential al democratiei participative. Robert Putman, la care cei doi autori fac referire, considera ca societatea civila este caracterizata de participarea activa a cetatenilor in viata publica, de aspiratia catre binele comun, de solidaritate, de toleranta si de adevar. Autorii articolului trateaza conceptul de voluntariat dintr-o perspectiva pur teoretica, pe baza modelului elaborat de sociologul lituanian Marius Povilas Saulauskas, in contextul schimbarilor socio-politice radicale. Conform sociologului se pot distinge 4 directii ale schimbarilor sociale in societatile post comuniste:

Restaurarea structurilor sociale si a institutiilor vechi;

Crearea si organizarea structurilor sociale si a institutiilor dupa modelul altor societati;

Modificarea si dezvoltarea structurilor existente;

Crearea unor structuri sociale si institutii autonome, distincte si calitative. Autorii studiului definesc voluntariatul ca o activitate neplatita pe care anumite persoane o desfasoara benevol pentru beneficiul societatii si/sau al mediului inconjurator. Acestia sustin ca dezvoltarea voluntariatului depinde de o serie de factori precum: contextul social, stimulentele ideologice si profilul voluntarilor. Pentru ca studiul lor se concentreaza asupra statelor foste comuniste (studiu de caz - Lituania), Juknevicius si Savicka abordeaza conceptul de voluntariat plecand de la teoria marxista, cea care a dominat spatiul societic. La nivelul URSS, acolo unde Lenin a transpus ideile lui Marx, practica voluntariatului (munca neplatita) a contribuit la cresterea economiei, la dezvoltarea unor activitati sportive si culturale, adica la intarirea integrarii sociale, considera cei doi autori. Pe de alta parte, voluntariatul in totalitarism s-a desfasurat sub supravegherea atenta a statului, iar participarea era obligatorie. Ca urmare, dupa disparitia presiunii statului acest tip

15

de voluntariat a disparut. In regimurile comuniste societatea civila exista, insa puterea acesteia de a influenta si de a mobiliza cetatenii pentru actiuni voluntare spontane era limitata. Dupa caderea regimurilor comuniste si destramarea URSS, voluntariatul a cunoscut o dezvoltare rapida, sustin autorii studiului, insa, dupa o perioada de aproximativ 10 ani, nivelul cresterii a stagnat. In ceea ce priveste voluntariatul in Lituania, Juknevicius si Savicka precizeaza ca acest sector nu a avut o dezvoltare spectaculoasa, diferita fata de celelalte tari postcomuniste. Daca initial (in „luna de miere” a tranzitiei), pe fondul schimbarilor radicale ce au avut loc in toate domeniile vietii sociale, sectorul voluntariatului a cunoscut o dezvoltare accelerata, ulterior, dupa ce momentul de euforie a fost depasit, participarea cetatenilor la actiuni si organizatii voluntare a scazut in intensitate. Autorii studiului sustin ca acest lucru se datoreaza atat experientei limitate a cetatenilor de a actiona in noile conditii sociale, cat si contextului institutional (cadrul legal), ce nu a sustinut organizatiile bazate pe voluntariat. Cei doi sunt de parere ca intarirea democratiei si a societatii civile va conduce la noi forme de voluntariat.

16

Voluntariatul in Romania – o cercetare asupra motivatiilor

Recenzia studiului Volunteering in Romanian: A

Rara Avis, aparut in Paul Dekker, Loek Halman

(eds.), “The Values of Volunteering. Cross-

Cultural Perspectives”, Kluwer Academic /

Plenum Publishers, New York, 2003

Autori: Malina Voicu, Bogdan Voicu

Malina Voicu si Bogdan Voicu incearca, cu ajutorul unor date oferite de diverse studii sociologice, sa releve motivatiile sociale care fac din Romania una dintre cele mai putin active tari europene in domeniul voluntariatului. Autorii pun in discutie factori precum educatia, disponibilitatea resurselor (la nivel individual si societal), varsta, mediul de resedinta sau grupul social pentru a stabili cu ce anume difera Romania de restul Europei si care sunt cauzele gradului redus de participare voluntara.

Datele sociologice utilizate provin, in principal, din studiile realizate de EVS (European Values Studies), acestea fiind coroborate cu rezultatele programului Barometru de Opinie Publica (BOP) initiat de Fundatia pentru o Societate Deschisa si cu baza de date a Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii. Desi nu sunt mai recente de 2001, datele permit stabilirea unor conexiuni si tendinte reprezentative si in prezent. Spre exemplu, mediul de resedinta, nivelul de educatie, organizarea in grupuri sociale sau religiozitatea sunt indicatori care evolueaza lent si care, conform rezultatelor cercetarii, pot fi pusi in legatura cu gradul de participare in activitati voluntare.

Probabil cea mai importanta relatie identificata in cadrul articolului este cea dintre auto-perceptia respondentilor ca fiind saraci si gradul lor de implicare in activitati de voluntariat: persoanele care nu se declara multumite de propriul venit sunt mai putin dispuse sa participe in activitati neplatite. Avand in vedere faptul ca Romania este una dintre cele mai sarace state din Europa, nu surprinde ponderea redusa a voluntariatului la nivel national.

In ceea ce priveste varsta, autorii remarca o relatie invers proportionala: implicarea in actiuni de voluntariat scade odata cu varsta, fiind mai degraba specifica celor tineri. O astfel de relatie nu este universala, ci poate fi tratata ca o tendinta specifica Romaniei, dat fiind timpul scurt de fiintare a ONG-urilor (aparute abia dupa 1990, intr-un numar foarte redus) si reticenta celor in varsta la schimbare.

Increderea in oameni s-a dovedit a avea, de asemenea, o asociere solida cu voluntariatul, in timp ce numarul de copii si frecventa contactelor sociale prezinta relatii de determinare pozitive, dar cu o relevanta scazuta. In acest punct, trebuie mentionat ca societatea romaneasca este, in continuare, relativ traditionala si conservatoare, iar acest lucru duce la

17

preponderenta contactelor din interiorul grupului familial, in detrimentul celor cu persoane din exterior. Or, dupa cum releva si autorii, gradul de implicare in actiuni de voluntariat se afla intr-o relatie de directa proportionalitate cu numarul si frecventa contactelor sociale cu grupuri din afara cercului de rude (colegi, prieteni, vecini, s.a.m.d.), in vreme ce aceeasi tendinta nu poate fi intalnita si in cazul interactiunilor cu grupul familial.

Exista, totodata, o relatie intre nivelul de educatie si gradul de implicare in activitati voluntare, neplatite. Este vorba de o relatie pozitiva, aceasta devenind chiar mai vizibila in momentul in care nu se iau in calcul activitatile neplatite legate de mediul religios. Explicatia este simpla: atasementul fata de valorile bisericesti este, in general, mai raspandit in randul indivizilor cu un nivel de educatie mai scazut. In Romania, ponderea celor cu studii superioare este de cca. 12% – considerabil mai mica decat media europeana2.

Marimea localitatii nu pare sa aiba un efect asupra gradului de voluntariat, ci doar mediul de resedinta – lucru, de altfel, relativ usor de anticipat. Astfel, indivizii din zone urbane sunt mai predispusi catre munca voluntara, neplatita, spre deosebire de cei care ocupa un mediu rural. Cum structura demografica a Romaniei indica un grad ridicat al ocuparii rurale spre deosebire de alte state europene, se contureaza o alta cauza a nivelului scazut al activitatilor voluntare din tara.

Autorii considera ca particularitatile Romaniei in toate aceste domenii mai sus amintite sunt legate, in mare masura, de trecutul comunist. Controlul extins al populatiei, nivelarea societatii civile si „munca voluntara” inteleasa ca activitate obligatorie, neplatita au indus un anumit grad de reticenta fata de voluntariat. In concluzie, autorii nu sunt foarte optimisti in privinta cresterii participarii civile si a voluntariatului. Totusi, acestia sustin ca, sub influenta unor factori fluctuanti, cum ar fi cresterea economica si a nivelului de trai, ponderea celor care se implica in actiuni de voluntariat ar putea creste. Astfel, dezvoltarea voluntariatului in Romania tine de ritmul in care astfel de indicatori socio-economici evolueaza si de modul in care organizatiile neguvernamentale inteleg si reusesc sa mijloceasca aceasta practica.

2 Conform Eurostat, epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Education_statistics_at_regional_level,

accesat la data de 19 februarie 2012.

18

Fundatia Multimedia pentru democratie locala a fost infiintata in mai 1995. Misiunea principala a Fundatiei a fost legata de coagularea unui nucleu de experti in stiinte sociale, apt sa genereze analize si evaluari publice cu privire la viata social-politica romaneasca. Gandita ca un “think-tank”, Fundatia a actionat mai mult pe zona de analiza si cercetare decat pe cea de implicare civica. Exista cateva repere importante in functionarea Fundatiei. Unul dintre ele este colaborarea cu trustul PRO, in cadrul proiectului Institutul PRO. In perioada 2005-2007, Fundatia Multimedia pentru democratie locala a coordonat activitatea de cercetare a Institutului PRO, alaturi de colegii din Fundatia pentru Educatie si Dezvoltare Mediapro. Sub coordonarea lui Bogdan Teodorescu si Dan Sultanescu, Institutul PRO a lansat mai multe proiecte publice, de analiza si cercetare, printre care si cateva volume de carte. De asemenea, s-au dezvoltat, la acea vreme, si doua echipe de experti complementari, pe zona politicii externe (in cadrul proiectului CSIS) si pe zona analizei economice. Al doilea reper public este dat de site-ul www.infopolitic.ro, care a devenit un proiect propriu al Fundatiei Multimedia si care a fost dezvoltat timp de mai multi ani. Site-ul a devenit un spatiu de prezentare de informatii politice, dar si de diseminare a unor analize publice pe care Fundatia le ofera opiniei publice. Un reper nou in activitatea Fundatiei este proiectul “Initiativa pentru societatea civila”, finantat de catre Uniunea Europeana prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. www.infopolitic.ro; fundatia.multimedia@gmail.com; fundatiamultimedia.wordpress.com