Forma contractului de donaţie

Contractul de donaţie urmează să îmbrace forma cerută de lege pentru vânzarea (înstrăinarea)

bunului care reprezintă obiectul contractului (art. 829 CC). Astfel, contractele de donaţie a

terenurilor urmează a fi încheiate în formă autentică şi înregistrate în registrul bunurilor imobile în

decurs de 3 luni (art. 4 şi 5 al Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a

pământului din 25.07.199712), iar contractul de donaţie a întreprinderii ca un complex patrimonial

urmează a fi încheiat în formă autentică şi înregistrat la Camera înregistrării de Stat (art. 818 CC).

în conformitate cu art. 830 CC, pentru contractele de donaţie care conţin promisiunea de a transmite

în viitor un bun se impune respectarea formei autentice. Nerespectarea formei autentice nu duce la

nulitate, dacă promisiunea este îndeplinită, cu excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a

căror înstrăinare se impune forma autentică.

în celelalte cazuri, contractul de donaţie urmează a fi încheiat potrivit cerinţelor legale generale

referitoare la forma actului juridic (art. 208-213 CC).

Deşi definiţia contractului de donaţie indică asupra caracterului lui consensual, acesta poate fi atât

real, cât şi consensual. Contractul de donaţie este consensual de fiecare dată când conţine

promisiunea de a dona în viitor (art. 830 CC). în toate celelalte cazuri, contractul de donaţie are un

caracter real, consi-derându-se încheiat din momentul transmiterii bunului (art. 828 CC).

§3. CONŢINUTUL CONTRACTULUI DE DONAŢIE

Drepturile şi obligaţiile donatorului

în principiu, contractele reale de donaţie nu generează drepturi şi obligaţii pentru donator. în cazul

contractelor de donaţie care conţin promisiunea de a transmite un bun în viitor, principala obligaţie a

donatorului constă în predarea bunului. în cazurile când obiectul contractului reprezintă un lucru,

executarea obligaţiei se realizează prin înmânarea propriu-zisă a lui sau prin transmiterea simbolică

(înmânarea cheilor de la automobil). Executarea obligaţiei de predare a unui drept se realizează prin

predarea documentelor constatatoare de drepturi.

Promisiunea de donatie

Promisiunea de a dona nu este un act unilateral, or din moment ce aceasta se conţine în contractul de donaţie, reprezintă nu altceva

decît obligaţia donatorului de a dona în viitor. Spre deosebire de contractele reale de donaţie, contractul care conţine promisiune de a

dona în viitor se consideră încheiate din momentul cînd părţile au convenit asupra condiţiilor esenţiale şi incubă obligaţia donatorului

de a preda bunul. Pînă la transmiterea faptică a obiectului contractului (executarea obligaţiei de a dona), donatarul este în drept să

renunţe la donaţie., iar donatarul nu poate fi obligat să accepte donaţia.Contractul de donaţie care conţine promisiunea de a dona

urmează a fi încheiat în formă autentică. Renunţarea la executarea contractului de donaţie este un caz de rezoluţiune a lui.

Articolul 830. Promisiunea de donatie

(1) Pentru a produce efecte, contractul care contine promisiunea de a transmite in viitor un

bun trebuie incheiat in forma autentica. Nerespectarea formei nu afecteaza valabilitatea

donatiei daca promisiunea este indeplinita, cu exceptia contractelor care au ca obiect bunuri

pentru a caror instrainare se cere forma autentica.

(2) Donatorul este indreptatit sa refuze indeplinirea promisiunii de a transmite un bun daca ii

este imposibil, tinind cont de celelalte obligatii ale sale, sa indeplineasca promisiunea fara ca

prin aceasta sa-si pericliteze propria intretinere corespunzatoare sau executarea obligatiilor

sale legale de intretinere a unor alte persoane. Donatarul nu poate cere despagubiri.

I. Alin. 1 al normei comentate determină particularităţile încheirii contractului donaţie, care conţine

promisiunea de a dona, prin transmiterea unui bun în viitor. Promisiunea de a dona nu este un act

unilateral, or din moment ce aceasta se conţine în contractul de donaţie, reprezintă nu altceva decît

obligaţia donatorului de a dona în viitor. Spre deosebire de contractele reale de donaţie, contractul

care conţine promisiune de a dona în viitor se consideră încheiate din momentul cînd părţile au

convenit asupra condiţiilor esenţiale şi incubă obligaţia donatorului de a preda bunul. Deşi legea nu

indică expres, în rezultatul interpretării sistemice a normelor care reglementează donaţia, condiţii

esenţiale ale contractului de donaţie sunt obiectul lui şi exprimarea intenţiei de a gratifica (de a mări

patrimoniul donatarului gratuit, din contul patrimoniului donatorului).

Pornind de la noţiunea contractului de donaţie (Art. 827), contractul consensual de donaţie rămîne a

fi unilateral din punct de vedere a obligaţiilor, or naşte obligaţii doar pentru donator. Pînă la

transmiterea faptică a obiectului contractului (executarea obligaţiei de a dona), donatarul este în

drept să renunţe la donaţie., iar donatarul nu poate fi obligat să accepte donaţia.

Contractul de donaţie care conţine promisiunea de a dona urmează a fi încheiat în formă autentică.

Condiţia de formă însă, pornind de la prevederile alin.2, Art.208 nu este cerută pentru valabilitatea

contractului. Prin derogare de la alin.1, Art.213, contractul de donaţie care conţine promisiunea de a

transmite un bun în viitor, care nu a fost autentificat notarial, va fi lovit de nulitatea absolută doar în

cazurile cînd:

a) donatorul nu a respectat promisiunea de a dona;

b) indiferent de îndeplinirea promisiunii de a dona, obiect al contractului de donaţie sunt bunuri,

pentru a căror înstrăinare se cere forma autentică,.

II. Alin.2 al normei comentate prevede expres şi exhaustiv cazurile cînd donatorul este justificat să

nu execute obligaţia asumată prin contractul de donaţie care conţine promisiunea de a dona, fără

survenirea consecinţelor negative pentru neexecutarea obligaţiilor. Instituind această normă,

legiuitorul subliniază statutul juridic specific al donatorului, care, executîndu-şi obligaţia, majorează

patrimoniul donatarului din contul patrimoniului său fără a primi ceva în schimb.

Astfel, donatorul este îndreptăţit să refuze executarea contractului de donaţie, fără a fi obligat la

plata despăgubirilor, în cazurile cînd îndeplinirea promisiunii, ţînînd cont de celelalte obligaţii ale

sale va pune în pericol propria întreţinere corespunzătoare a donatorului sau/şi cînd aceasta ar

periclita executarea obligaţiilor legale ale donatorului de întreţinere a altor persoane. Evident că

obligaţiile donatorului care fac imposibilă respectarea promisiunii de a dona fără a periclita propria

întreţinere corespunzătoare sau întreţinerea altor persoane să nu existe la momentul încheierii

contractului de donaţie ci să fie contractate (să se nască) după încheierea lui. Aceste obligaţii trebuie

să înrăutăţească starea patrimonială a donatorului în aşa măsură, încît executarea contractului de

donaţie să creieze pericolul survenirii consecinţelor indicate în alin.2. Înrăutăţirea stării patrimoniale

poate avea loc în rezultatul reducerii veniturilor, creşterii costului vieţii, înrăutăţirea stării sănătăţii,

falimentul întreprinzătorului individual, modificarea statutului stării civile (căsătorie, divorţ),

naşterea obligaţiei de repararea a prejudiciului cauzat, a obligaţiei de plată a pensiei alimentare, altor

obligaţii de întreţinere, etc. Legea nu condiţionează posibilitatea refuzului donatorului de a executa

contractul de comportamentul donatorului, astfel încît, survenirea împrejurărilor care oferă dreptul

donatorului de a renunţa la contract pot fi legate şi de comportamentul vinovat al lui.

Determinînd dacă executarea contractului de donaţie poate să pericliteze propria întreţinere

corespunzătoare a donatorului, urmează să se ţină cont de împrejurările concrete ale cazului precum

şi de faptul că nivelul vieţii acestuia nu trebuie să se înrăutăţească după îndeplinirea promisiunii de a

dona. Referindu-se la „obligaţiile legale de întreţinere a altor persoane”, legiuitorul a avut în vedere

doar obligaţiile de întreţinere, instituite prin lege (obligaţia de întreţinere a copiilor de către părinţi, a

buneilor de către nepoţi, a părinţilor de către copii, pensia alimentară în privinţa oricăror aceştia,

prevăzute de Codul familiei). Obligaţiile de întreţinere asumate de donator prin contract, (ex.

încheierea unui contract de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă) nu oferă

posibilitatea acestuia de a renunţa la execuatarea contractului fără a achita despăgubiri.

Renunţarea donatorului la executarea contractului în condiţiile alin. 2 este posibilă doar pînă la

transmiterea bunului. După transmiterea bunului contractul de donaţie poate fi rezolvit în

conformitate cu prevederile Art.836.

Din norma ce se conţine în alin. 2 al articolului comentat rezultă că poate renunţa la îndeplinirea

promisiunii de a dona doar donatorul – persoană fizică, or, nu putem vorbi despre „propria

întreţinere corespunzătoare” a persoanei juridice. Similar, o persoană juridică nu poate avea obligaţii

legale de întreţinere a altor persoane.

Contractului de donaţie i se aplică în egală măsură cu alte contracte dispoziţiile legale cu privire la

obligaţii, cu excepţiile expres prevăzute de lege. În cazul renunţării donatorului de îndeplinire a

promisiunii de a dona pentru alte motive decît cele indicate la alin.2, donatarul va putea cere

despăgubiri în baza normelor generale cu privire la răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor.

Renunţarea la executarea contractului de donaţie este un caz de rezoluţiune a lui. Din acest

considerent, actul de rezoluţiune a contractului pentru temeiurile indicate la alin.2 a normei

comentate trebuie îmbrăcat în aceaşi formă ca şi contractul de donaţie care conţine promisiunea de a

dona în viitor un bun, adică în formă autentică.