proteine electroforeza
DESCRIPTION
Chimie, Proteine, Electroforeza, curs, Medicina, an 3, BucurestiTRANSCRIPT
PROTEINELE SERICE Catedra de fiziopatologie UMF Carol Davila
COMPONENTELE PLASMEI
Plasma contine: § Apa 90% § Proteine plasmatice 6-8% § Electroliti: 1%
Alti compusi: § Nutrienti (ex. Glucoza si amino acizi) § Hormoni § Produsi de degradare (ex. Uree) § Gaze sanguine (ex. CO2, O2)
STRUCTURA PROTEOMULUI PLASMATIC
§ Proteine de pasaj temporar – includ proteine non-hormonale care traverseaza compartimentul plasmatic temporar in drumul lor spre locul lor primar de actiune , e.g. proteinele lizozomale care sunt secretate si apoi preluate printr-un receptor pentru a fi depozitate in lizozomi.
§ Produsi eliberati din tesuturi – proteine care functioneaza in mod normal in celule si pot fi eliberate in ser prin moartea sau lezarea celulara. Aceste proteine includ multi dintre cei mai importanti markeri de diagnostic, e.g. troponinele cardiace, creatine kinaza, sau mioglobina folosite in diagnosticul de infarct miocardic acut.
§ Secretii aberante – proteine eliberate din tumori sau alte tesuturi patologice.
§ Proteine straine (non self) - proteine ale agentilor infectiosi
PROTEINELE PLASMATICE
§ in plasma se pot identifica > 106 molecule proteice diferite reprezentand produsele a 25,000–30,000 de gene.
§ Proteomul plasmatic (totalitatea proteinelor existente in plasma) contine: § Albumina – aproximativ 50% § alte 22 de proteine (transferina, fibrinogenul, α1-antitripsina, etc) –
49% § Citokine: aproximativ 1%
§ Numarul proteinelor detectable prin metode standardizate in plasma a crescut la > 1,000 si este in continua crestere. Utilitatea lor se transfera treptat de la zona de cercetare spre zonele de aplicabilitate clinica.
STRUCTURA PROTEOMULUI PLASMATIC
Proteomul plasmatic cuprinde totalitatea proteinelor din plasma.
§ Proteine secretate de tesuturi solide si care actioneaza in plasma – in functie de GM persista mai mult sau mai putin in plasma (filtrare renala daca GM>de 45 kDa). Fiecare proteina are aprox 20 de variante de glicozilare si poate include mai multe variante: precursori, “proteine mature”, produsi de degradare, variante cu conformatii non standard § Sunt in nr. de aprox 50,000 (sunt 500 cu 20 de variante de glicozilare in diferitele forme
de mai sus).
§ Immunoglobulinele: sunt > 10 milioane de secvente de anticorpi in plasma adultului normal
§ Liganzi ai receptorilor la distanta – de ex. hormonii au GM foarte variabila, cei care servesc unor ajustari rapide sunt mici (Ins) si cei care ajusteaza mai lent sunt mai mari (eritropoetina).
§ Liganzi ai receptorilor locali : cytokinele si alti mediatori de distanta scurta ai raspunsului celular. GM< 45 kDa
§ Rol plastic - organite intracelulare, celule, tesuturi, organe;
§ Rol enzimatic – enzime intracelulare (GOT, GPT), extracelulare (amilaza, lipaza, α1 antitripsina, etc.);
§ Rol hormonal – insulina, glucagonul, parathormonul, h. hipofizari;
§ Rol imunitar - apararea umorala (complement, imunoglobuline) si celulara (enzime lizozomale)
§ Rol homeostatic - coagulare şi fibrinoliză, echilibru hidroelectrolitic, acido-bazic;
§ Rol de transport - albumina, haptoglobina, transferina, apoproteine.
PRINCIPALELE ROLURI ALE PROTEINELOR
§ Proteinele - substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi. § > 50% din greutatea uscata a organismului.
§ Compozitia chimica: § Holoproteine:
§ Sferoproteine (globulare): globuline, albumine.
§ Scleroproteine (fibrilare): colagen, keratina, elastina.
§ Heteroproteine: § glicoproteine
§ lipoproteine
§ nucleoproteine
DEFINITIE SI CLASIFICARE
1. Determinarea proteinelor serice totale;
2. Electroforeza proteinelor serice;
3. Electroforeza cu imunofixare;
4. Electroforeza imunoglobulinelor;
5. Electroforeza proteinelor urinare.
http://www.goldsteig.de/de/karriere/ausbildung/milchwirtschaftlicher-laborantin.html
METODE DE INVESTIGARE A PROTEINELOR
PLASMA vs. SER
Plasma este componenta lichidiana, acelulara a sangelui, care a fost trata cu anticoagulant.
Anticoagulant
Serul este partea lichida a sangelui dupa coagulare, de aceea nu contine factorii cogularii, cum ar fi fibrinogenul.
Ser = plasma - fibrinogen
Coagulat
Metoda spectrofotometrica (colorimetrica) – trecerea luminii de lungime de unda cunoscuta printr-o proba si masurarea modificarii lungimii de unda determinate de pasajul cuva de testare.
Proteinemia (protidemia) – totalitatea proteinelor serice (PT).
§ Valori normale – 6,5 – 8,5 g/dl.
DETERMINAREA PROTEINELOR SERICE TOTALE
Indicatii: • investigare gobala, nespecifica a functiei hepatice si renale; • evaluarea statusului nutritional; • diagnostic etiopatogenic al edemelor.
Hiperproteinemia (PT > 8,5 g/dl) reală
§ aport alimentar crescut; § boli hematologice (mielom multiplu, boala Waldenström); § cresterea nivelului de hormoni: androgeni, corticosteroizi, epinefrina,
hormoni tiroidieni, insulina, progesteron.
pseudohiperproteinemia § deshidratări si sdr. de hemoconcentraţție cu pierdere de fluide; § sdr icteric (valori ale bilirubinei >5mg/dl); § hemoglobina crescuta; § hipertrigliceridemie (>1000 mg/dl).
interferente analitice: hemoliza poate determina false cresteri.
HIPERPROTEINEMIA
Hipoproteinemia (PT < 6,5 g/dl)
§ Reală § aport scazut § scăderea absorbției intestinale (b. Crohn si RCUH); § scăderea sintezei interne (CH, medicatie hepatotoxica); § pierderi proteice (sd nefrotic, enteropatii, arsuri); § sechestrare proteică (ocluzia intestinala, ascita); § hipercatabolism proteic (hipertiroidism sever, TBC,
neoplazii).
§ Pseudohipoproteinemia § hiperhidratări; § sdr. de hemodiluție
variatii fiziologice: sarcina (ultimul trimestru);
HIPOPROTEINEMIA
FIBRINOGENUL
Fibrinogenul = glicoproteina dimerica cu GM de aproximativ 340kD cu rol in:
§ Coagulare
§ apartine grupului proteinelor de faza acuta (valori crescute apar dupa 24-48 ore de la producerea evenimentului
Prezente in plasma si in α-granulele plachetare.
Sintetizat in ficat la o rata de 1.7-5 g/zi1.
Concentratie serica: 200 – 450 mg/dl
Timpul de injumatatire: 3-5zile.
§ Este transformat in fibrina sub actiunea trombinei, contribuind la formarea cheagului.
§ Plasmina cliveaza atat fibrinogenul cat si fibrina.
INDICATII de determinare a fibrinogenului
§ Sindroame hemoragipare
§ Evenimente trombotice
§ Suspiciune de CID
§ Modificari ale testelor de coagulare (PT/PTT)
§ Monitorizarea bolilor hepatice cronice
§ Disfibrinogenemia, (se determina antigenic fibrinogenul pentru diferentierea intre absenta fibrinogenului sau o disfunctie a lui
§ Uneori utilizat pentru screening de risc cardio-vascular
VARIATII PATOLOGICE ALE FIBRINOGENULUI
SCADERE < 100 mg/dl § CRONICA:
§ Afibrinogenemia § Hipofibrinogenemia § Stadiu terminal al
insuficientei hepatice § Malnutritie severa
§ ACUTA: § Coagulare intravasculara
diseminata § Fibrinoliza anormala § Dupa transfuzii masive de
sange
CRESTERE
§ Inflamatie § Traumatism/distructie tisulara § Infectie § Cancer § IMA § AVC § Boli inflamatorii cronice
PROTEINELE SERICE
Proteinele totale determinate prin metodele clasice se impart in:
§ Albumină § Prealbumină § Globuline
§ Proteine totale serice: 6,4 – 8,5 g/dl
§ Albumina: 3,5 – 5 g/dl § Prealbumina: 15-36 mg/dl
§ Metoda calitativa de separare a proteinelor serice pe baza mobilităţii în câmp electric (se efectueaza si pentru proteinele din urina, saliva, LCR).
§ Viteza de migrare proteine: § greutatea moleculara, § sarcina electrică.
§ Ordinea fracţiunilor de la anod la catod – albumine, alfa1, alfa2, beta, gama globuline.
§ Migrarea se face la un pH de 8,6.
§ Mediile de migrare: § gel : agar, agaroză (până la 24h); § folii de acetat de celuloză şi § poliacrilamidă (durează 2-3h); § hârtii de filtru.
ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
§ Placa obţinută se compară cu o placă
standard, evaluând: grosimea benzilor, intensitatea culorii benzii (la hârtiile de filtru) şi sediul migrării (densitometru).
§ Fibrinogenul nu migreaza! – are masa moleculara mare, este situat spre catod (apartine zonei gama).
§ Indicatii: § inflamaţii acute, cronice; § afectiuni hematologice; § afectiuni hepatice; § boli autoimune; § afectiuni renale/intestinale de cu
pierdere proteine.
ELECTROFOREZA PROTEINELOR SERICE
ELECTROFOREZA PROTEINELOR
§ Metoda de separare a diverselor componente proteice în funcţie de încărcarea electrică a acestora
§ Electroforeza este o metoda folosita atât pentru separarea proteinelor serice cât şi pentru separarea celor urinare
SEPARAREA PROTEINELOR SERICE
Un comportament normal la electroforeză = euproteinemie 6 - 8,5 g de proteine totale : Albumine : 50 – 60 % (3,5 – 5,5 g) Alfa 1 globuline : 3 - 4 % Alfa 2 globuline : 6 - 9 % Beta globuline : 10 - 12 % Gama globuline : 18 - 20 %
Nicholson J P et al. Br. J. Anaesth. 2000;85:599-610
ALBUMINA
Ø sintetizata hepatic
Ø reprezinta 60% din totalul proteinelor serice
Ø este principalul determinant al presiunii coloid-osmotice
Ø are rol de transportor pentru diverse medicamente, hormoni şi enzime
Ø T ½ al albuminei este de 21 zile - afectarea hepatică ce implica reducerea capacitatii de sinteza a albuminei se va evidenţia după câteva săptămâni de la instalare
DISTRIBUTIA ALBUMINEI IN COMPARTIMENTELE ORGANISMULUI
Sinteza albuminei are loc numai in ficat si depinde de: - Aportul nutritional - Presiunea coloid osmotica a
lichidului interstitial perihepatocitar - Influente hormonale:
- Insulina creste sinteza - Glucocorticoizii, in prezenta
insulinei sau a aminoacizilor: cresc sinteza
- Steroizii cresc si catabolismul albuminei
- Starea functionala hepatica (ficatul isi poate creste sinteza de albumina cu maximum 2-2.5 ori fata de valoarea normala)
Valori normale serice: 3,5-5 g/dl. § scaderea ei = principala cauza de
hipoproteinemie § Creste in: deshidratare.
§ Scade in: § sarcina, § afectiuni hepatice, § malnutritie, § enteropatii/nefropatii cu pierdere de
proteine (sindrom nefrotic), § boli inflamatorii, § hiperhidratare.
ALBUMINA
MECANISME DE SCADERE A SINTEZEI DE ALBUMINA
§ Diminuarea transcriptiei genei: § Post traumatic sau in sepsis ca urmarea a
influentei citokinelor inflamatorii (IL6 si TNFα) § Afectiuni hepatice § Diabet § Scaderea nivelului hormonului de crestere
§ Alterarea asamblarii ribozomale: § Inanitie, (prin lipsa aportului de aminoacizi)
GLOBULINELE
§ molecule de dimensiuni mari comparativ cu albumina
§ grupează: anticorpi, factori ai coagulării, ai complementului, glicoproteine etc.
§ trei tipuri: globuline alfa, beta şi gama
§ sunt s intet izate în pr incipal la nivelul s istemului reticuloendotelial şi doar în cantităţi mici la nivel hepatocitar
§ efect redus asupra presiunii coloid-osmotice
SEPARAREA PROTEINELOR SERICE
Zona albumine şi alfa1 gamaglobuline :
§ Prealbumina;
§ Albumina;
§ Alfa1-antitripsina;
§ Alfa1-glicoproteina acidă;
§ Componente ale complementului (C5);
§ Alfa-fetoproteina;
§ Protrombina.
SEPARAREA PROTEINELOR SERICE
Zona alfa2:
§ Haptoglobina;
§ Ceruloplasmina;
§ Alfa2 macroglobulina;
§ Colinesteraza;
§ Alfa2 antitrombina;
§ Plasminogenul;
§ Transcortina;
§ Eritropoietina;
§ Componentele C1,C4,
§ C6,C9 ale complementului;
§ Lipoproteine.
SEPARAREA PROTEINELOR SERICE
Zona beta : - Lipoproteinele
- transferina
- plasminogenul
- Complement – componenta C3
- CRP (Pr C reactiva)
SEPARAREA PROTEINELOR SERICE
Zona gama:
§ Imunoglobuline
PROTEINELE TOTALE
SCAD in: § Malnutriţie § Arsuri § Enteropatii cu pierderi proteice § Sindrom nefrotic - pierdere urinară de proteine > 3 g/24 ore § Sarcina trimestrul III
La pacienţii deshidrataţi există false creşteri ale albuminei, datorită diminuării volumului intravascular
Normal: Raportul Albumină / globuline > 1
AFECŢIUNI CU ALBUMINE SCĂZUTE ŞI GLOBULINE NORMALE SAU CRESCUTE
§ afectarea hepatică cronică – ficatul nu mai sintetizează albumină dar sistemul reticuloendotelial sintetizează globuline. Scăderea albuminei stimulează sinteza de globuline.
§ LES sau alte boli de colagen cu creşterea permeabilităţii capilare - Albumina este o moleculă de dimensiuni reduse ce extravazează în spaţiul extravascular, globulinele sunt molecule cu dimensiuni crescute.
PREALBUMINA
§ Sintetizata hepatic
§ Valori normale: 15-36 mg/dl
§ Timp de înjumătăţire: 1,9 zile
§ Este proteina transportatoare a hh.tiroidieni (thyroid bindin prealbumin (TBPA), tiretina, transtiretina) si a vitaminei A
§ Monitorizarea statusului nutriţional, în terapia nutriţională parenterală
§ Scaderi ale prealbuminei:
§ Nivelul seric este un indicator mai bun al afectării acute a funcţiei hepatice decât cele ale albuminei (21 zile)
§ Este o proteină negativă reactivă de fază acută (scade în inflamaţii, neoplasme, afectiuni renale/intestinale cu pierdere de proteine)
§ Sindrom nefrotic
§ Malnutritie
Indicatii : monitorizarea statusului nutriţțional si eficientei nutritiei parenterale.
MODIFICARILE ALBUMINEI SERICE
SCADERE
§ Malnutriţie – deficit de aminoacizi, disfuncţie hepatică asociată malnutriţiei
§ Afectarea sintezelor hepatice § Enteropatii asociate cu malabsorbţie: Boala
Whipple, Sdr. Crohn etc. § Sindrom nefrotic § Nefroza lipoidă: pierdere urinară selectivă de
albumine § Ascită (acumulare de albumină în peritoneu ) § arsuri de grad trei: pierderea proteinelor în serul
de la suprafaţa arsurilor § Infectii cronice severe § Boli inflamatorii – ce determina creşterea
proteinelor de faza acută (globuline) cu efect de inhibitie a transcrierii albuminei.
§ Sarcina (scadere relativa prin hemodilutie)
CRESTERE
§ Deshidratare (crestere relativa)
MODIFICARI ALE α1GLOBULINELOR SERICE
CRESTERE
Albumina Prealbumina alfa1 globuline: § Sarcina § Boli inflamatorii (creste alfa1-
antitripsina, o proteina de faza acuta)
SCADERE
Albumina Prealbumina alfa1 globuline: § Deficitul de alfa1-antitripsina
Alfa1-antitripsina Alfa1-glicoproteina acidă Complementul (C5) Alfa-fetoproteina Protrombina
α1–AT reprezinta 90% din zona alfa 1 globuline!
§ α1–AT este o serin-proteinaza cu rol inhibitor asupra:
§ tripsinei digestive (blocarea actiunii tripsinei face ca proteinele ingerate sa nu poata fi absorbite) sau
§ a elastazei neutrofilului pulmonar. § protrombina, plasmina, kalicreina,
elastaza, colagenaza).
§ Creste: § inflamatii acute/inflamatii cronice
acutizate (reactant de faza acuta), § neoplazii, § afectiuni hematologice.
α1-‐Antitripsina
Scade: § deficit congenital de α1AT § Deficit dobandit de α1AT: boli
hepatice, sindrom nefrotic, malnutritie, § Consum de α1AT pentru a
contrabalansa excesul de proteaze: soc, coagulare intravasculara diseminata
SEMNIFICATIA DEFICITULUI DE α1ANTITRIPSINA
1. Emfizem:
§ α1–AT este o serin-proteinaza cu rol inhibitor asupra:
§ elastazei neutrofilului pulmonar.
§ 5% din cazurile de emfizem sunt datorate deficitului de α1–AT.
§ Emfizemul pulmonar datorat deficitului de α1–AT se asociaza cu infectii pulmonare si cu o crestere a activitatii macrofagelor; acestea produc si elibereaza elastaza, enzima care altereaza tesutul pulmonar.
Fumatul determina oxidarea Met358 la metionin- sulfoxid si inactiveaza α1–AT.
2. Boala hepatica § apare la 15% din persoanele cu deficit de α1-
antitripsina § α1 antitripsine cu structura modificata
polimerizeaza in interiorul ficatului. Aceasta determina initiere aprocesului de fibroza si transformarea progresiva in ciroza.
SEMNIFICATIA DEFICITULUI DE α1ANTITRIPSINA
MODIFICARI ALE α2GLOBULINELOR SERICE
CRESTERE
alfa2 globuline: § Insuficienta suprarenala, Trat. corticoid § Diabet zaharat in stadiu avansat § Sindrom nefrotic: raspuns la pierderea de
Alb § Inflamatii (haptoglobina, ceruloplasmina
sunt proteine de faza acuta)
SCADERE
alfa2 globuline: § Malnutritie § Hemoliza: scade haptoglobina § Anemie megaloblastica (deficit
congental al alfa2 globulinei care leaga B12 in plasma)
§ Enteropatia cu pierdere de proteine § Boala hepatica severa: scade
haptoglobina § Boala Wilson: scade ceruloplasmina § Hipertiroidism (mecanism necunoscut)
Haptoglobina; Ceruloplasmina; Alfa2 macroglobulina; Colinesteraza; Alfa2 antitrombina; Plasminogenul; Transcortina; Eritropoietina; Complementul: C1,C4, C6, C9 Lipoproteine.
In situaţii acute ( infecţii acute, arsuri, infarctizări, chirurgie) – scade albumina şi cresc alfa 2 globulinelor
Alfa 1-glicoproteina acidã = glicoproteinã (proporţie peptidicã = 58%).
Rol: § transport (corticosteroizi, colesterol, B12), § imunomodulator(maturarea limfocitelor B), § apararea nespecifica (fagocitoza). § Reactant de faza acuta (impreuna cu
proteina C reactiva, fibrinogen, AAT, haptoglobinã, ceruloplasminã, complement seric (C1-C4)) .
Creste reactiv in: § inflamatiile acute/inflamatiilor cronice
acutizate, § Neoplazii. Scade: § hepatopatii, § sindrom nefrotic, § malnutritie.
Zona α1 globulinelor - α1-GLICOPROTEINA ACIDÃ
Zona a2-globulinelor -HAPTOGLOBINA § Glicoproteină cu GM de 90 kDa, sintetizată hepatic, cu rol de
proteină de legare pentru hemoglobina liberă extraeritrocitara.
§ In hemoliză, Hb este eliberată din eritrocite, se leagă de haptoglobină printr-o legatura stransa, formand un complex cu GM mare (155 kDa) care nu trece prin filtrul renal, permitand astfel economisirea Fe. Complexul Hb-haptoglobina este catabolizat, cu eliberare de Fe.
§ În situaţii de hemoliză accentuată, ficatul nu mai poate sintetiza suficient de rapid haptoglobina pierdută şi astfel nivelul său plasmatic scade. § Nivele scazute de haptoglobina semnifica o anemie hemolitica. § Determinarea haptoglobinei nu permite identificarea tipului de anemie
hemolitică (autoimună, siclemia, medicamentoasă, uremie, incompatibilitate de grup etc).
Creste: § inflamatii acute/inflamatii cronice acutizate
(reactant de faza acuta) § neoplazii. Scade: § hemoliza intravasculara de etiologii, § ciroza hepatica, § ahaptoglobulinemia congenitala. ↓ Hp serice + functie hepatica N => consum Hp in hemoliza intravasculara.
Zona α2 globulinelor- HAPTOGLOBINA
Concentratia plasmatica nu se modifica in icterele obstructive (diagnostic diferential intre icterele hemolitice si cele obstructive).
α2 – MACROGLOBULINA
§ Glicoproteina cu GM de 720 kDa alcatuita din 4 subunitati identice, reprezentand un constituent major al fractiunii α2 .
§ Este un inhibitor panproteazic: se poate combina si inhiba mai multe proteaze.
§ Se poate lega de citokine cum sunt PDGF si TGFβ si sa tinteasca celule particulare carora le influenteaza cresterea sau functionalitatea.
§ Cea mai mare proteina plasmatica nonimunoglobulinica (725 kDa). Rol : Antiproteaza transporta insulina. § imunomodulator. § Se utilizeaza in determinarea § Fibrotest-Actitest si Fibromax § (investigarea noninvaziva a functiei hepatice).
§ Creste: inflamatii acute/inflamatii cronice acutizate (reactant de faza acuta), sindromul nefrotic (din cauza dimensiunilor sale este retinuta in fluxul sanguin si mentine impreuna cu albumina presiunea oncotica), neoplazii, diabet zaharat.
§ Scade: starile hiperfibrinolitice, dupa interventii chirurgicale majore, insuficienta hepatica severa, pancreatita acuta, sepsis, CID.
Zona α2 globuline - α2 MACROGLOBULINA
SEMNIFICATIE CLINICA
§ α2 – MG creste in sindromul nefrotic pentru ca, datorita greutatii sale moleculari mari, nu trece in urina.
nephrotic syndrome normal
§ Alternativa la biopsie hepatica
§ metoda non invaziva.
Algoritm - foloseste: § markeri biochimici serici
§ (alfa-2macroglobulina, haptoglobina, apolipoproteina A1, bilirubina totala, GGT, ALT, AST, glicemie bazala, colesterol,trigliceride)
§ varsta, sexul, greutatea si inaltimea
Evalueaza gradul afectarii hepatice.
FIBROMAX
§ Cupride 5 teste: § FibroTest - gradul fibrozei (F0-F4). § ActiTest - gradul de activitate necro-inflamatorie (A0-A3). § SteatoTest - steatoza hepatica (S0 -S3). § NashTest - prezenta steatohepatitei non-alcoolice (N0-N2) § AshTest - gradul afectarii hepatice la pacientii cu un consum excesiv de etanol (H0-H3).
Transcortina Se sintetizeaza in ficat, plamani, rinichi, testicule.
Rol: transporta 95% din cortizonul plasmatic.
http://es.wikipedia.org/wiki/Transcortina http://ro.wikipedia.org/wiki/Eritropoietin%C4%83
ZONA α2 GLOBULINE
Eritropoietina Se sintetizeaza in celulele aparatului juxtaglomerular renal (90%), ficat, macrofage. Rol: glicoproteina stimulatoare a eritropoiezei.
Proteina cu GM de 160 kDa. Sintezata in ficat. ROL: § Principala proteină plasmatică
transportoare de cupru (transporta 70-90% din cuprul plasmatic). Cu intra in compozitia multor enzime, cum ar fi:
- citocrom C oxidaza este importanta in sinteza de ADN - lisil-oxidaza produce cross linkage
intre colagen si elastina - feroxidaza oxideaza Fe pFe2+ =>
Fe3+) – reactie ce precede incorporarea Fe in apotransferine.
Zona α 2 globuline - CERULOPLASMINA
Creste: § inflamatii acute/inflamatii cronice acutizate(reactant de faza acuta), § neoplazii, § boli hematologice, § ciroza biliara primitiva (alterarea excretiei cuprului secundara colestazei).
Scade: • boala Wilson (degenerescenta
hepatolenticulara), • pierderi de proteine (sindrom
nefrotic, enteropatii, malnutritie si malabsorbtie),
• boli hepatice avansate.
SEMNIFICATIE CLINICA
Scaderea ceruloplasminei: • test diagnostic important pentru boala Wilson (degenerescenţa
hepatolenticulară). • Poate sa scada de asemenea in: sdr de malabsorbtie, sdr nefrotic,
enteropatie cu pierdere de proteine, malnutritie Boala Wilson (boala ereditara recesiva): Se caracterizeaza printr-un deficit de sinteza a ATP-azei care leaga Cu de ceruloplasmina si permite transportul Cu inafara hepatocitului : acumularea Cu in hepatocit diminuarea conversiei apo-ceruloplasminei in ceruloplasmina prin incorpoarea Cu, cantităţi mari de cupru circulă liber în sânge, depozitându-se în ficat, ochi, creier, exercitandu-si cu efect toxic.
MODIFICARILE βGLOBULINELOR SERICE
CRESTERE Beta1 sau beta2 globulinelor: § Hipercolesterolemie (creste LDL= LpPr
care migreaza in zona beta) § ciroza biliara, Icter obstructiv § Carcinom (uneori) § B. Cushing § Diabet zaharat (uneori) § Hipotiroidism § Anemie prin deficit de fier (Tf) § HTA maligna § Poliarterita nodoasa § Nefroza § Trimestrul III de sarcina
SCADERE Beta1 sau beta2 globulinelor: § Malnutritie proteica
- Lipoproteine (LpPr):
- Transferina
- Plasminogenul
- Complement – component C3
- CRP (Pr C reactiva)
Glicoproteina (siderofilina, beta1 globulina) de 76 kDa. Sintetizata in cea mai mare parte in ficat, dar si in celulele Sertoli, in epididim, ologodendroglii sau in celule neoplazice. Valori normale = 200-400 mg/dl; § Concentratie plasmatica: 2-3 g/l
§ Timp de injumatatire plasmatica: 8 zile Rol: § Transporta Fe ca ion feric (Fe3+) intr-o forma
redox inactiva, protejand astfel organismul de efectele nocive ale Fe.
§ proprietati bacteriostatice. Indicatii: § diagnosticul diferential al anemiilor, talasemiei,
anemiei sideroblastice, § evaluarea anemiei feriprive
§ diagnosticul supraincarcarii cu fier si hemocromatozei.
Zona β globuline- TRANSFERINA
Creste: sarcina, anemie feripriva. Scade: neoplazii, sindrom nefrotic, inflamatii acute/cronice, hepatopatii cronice, hemocromatoza.
§ 10% din totalul globulinelor serice Rol: § Opsonizarea si liza bacteriilor: § Chemotaxia - atragerea macrofagelor și neutrofilelor;
§ Stimularea eliberării mediatorilor pre-formați (histamină, interleukine) și nou sintetizați (leucotriene, tromboxani) ai inflamației;
Creste : § neoplazii, § boli infectioase acute. Scade : § glomerulonefrite acute, § colagenoza (LES, PAR,
sclerodermie), § anemii hemolitice.
Zona βglobuline - COMPLEMENTUL
§ fixata de membranele celulare, § formand lantul scurt al HLA tip I; § Sintetizata de limfocite.
Creste: limfoproliferari (MM, LLC, LMHsi LMNH), § bolile autoimune, rejetul de grefa, § infectii acute/ reactivate cu CMV, infectii
oportuniste § la pacientii cu SIDA . Indicatii: § boli hematologice, § monitorizarea pacientilor transplanti, § detectarea infectiei incipiente cu CMV § monitorizarea progresiei infectiei cu HIV.
Zona β globuline- β2-MICROGLOBULINA
MODIFICARILE γGLOBULINELOR SERICE
CRESTERE § Amiloidoza § Infectii cronice (boli
granulomatoase) § Leucemie limfatica cronica § Ciroza hepatica § Boala Hodgkin § Limfom malign § Mielom multiplu § Boli de tesut conjunctiv § Macroglobulinemia Waldenström
SCADERE § Agammaglobulinemia § Hipogammaglobulinemia
Am
ount
of p
rote
in
Mobility
albumin
globulins
+ -
ELECTROFOREZA IN GAMAPATII MONO SI POLICLONALE
ELECTROFOREZA CU IMUNOFIXARE
§ Are rolul de a identifica dacă vârfurile apărute la nivelul electroforezei proteinelor sunt de tip monoclonal sau policlonal.
§ Un anticorp monospecific este plasat în gelul de separare după ce s-a efectuat electroforeza proteinelor. Rezultă un complex anticorp-proteină ce poate fi specific identificat.
§ Monoclonal: § mielom multiplu (de tip IgG) § macroglobulinemia Waldenstrom
§ Policlonal: § amiloidoză § boli autoimune § inflamaţii cronice.
Acest test poate fi folosit şi pt monitorizarea terapiei pacienţilor cu imunoglobulinopatie monoclonală.
GAMAPATII MONOCLONALE
Mielom multiplu Proteina M apare ca un spike ingust in regiunea gamma, beta,sau alpha2. de obicei> 3g/dl
Gamapatie monoclonala cu semnificatie nedeterminata: Proteina M de obicei < 3g/dl
Leucemia cu plasmocite Plasmocite in sangele periferic > 20% Proteina M – scazuta Macroglobulinemia Waldenström Componentul M de tip IgM Boala lanturilor grele Proteina M are un lant greu incomplet si nu are nici un lant usor
Am
ount
of p
rote
in
Mobility
albumin
globulins
+ -
IMUNOGLOBULINELE
§ Glicoproteine produse de plasmocite ca raspuns la un imunogen si care functioneaza ca un anticorp, migrand
electroforetic in special in zona γ.
§ Imunoglobulinele sunt termeni functionali
§ γ globulinele - termen legat de propritatile fizice ale unui grup de proteine, care include, in cea mai mare parte, imunoglobulinele.
IMUNOGLOBULINELE IgG reprezinta aprox. 70% din totalul Ig serice.
§ Scade in: § SIDA § medicamente imunosupresive (steroizi) § leucemia (ţesutul medular este înlocuit de ţesut tumoral).
Ig A reprezinta 15% din imuglobulinele totale
§ se secretă la nivelul tractului respirator, gastrointestinal, colostru, salivă, lacrimi.
§ Ig A este prezent în cantitate mică în sânge.
IgE mediază reacţiile de tip alergic. IgM este responsabil de:
§ tiparea ABO a grupelor sangvine, § factorul reumatoid, § reacţii imunologice la infecţii.
§ Nu traversează placenta; o creştere la nou născut indică infecţie intrauterină sau intrapartum (rubeolă, boală cu transmitere sexuală).
IgM creşte: § macroglobulinemia Waldenstrom § infecţii acute
IgM scade: § SIDA § medicamente § leucemie
Valori normale: 60-400 mg/dl. Rol.
§ imunitatea mucoaselor (se secreta 3-5 g/zi in intestin). § in secretiile digestive, genito-urinare, lacrimale, saliva, lapte matern.
Creste - mielom IgA, ciroza hepatica, alcoolism, LES, PAR cu titluri inalte de FR, sarcoidoza. Scade- teleangiectazia ereditara, disgamaglobulinemie tip III, disgamaglobulinemie tip I (scad IgG si IgA si cresc IgM), malabsorbtie, LES, macroglobulinemie Waldenstrom, la sugar si copii.
Absenta: disgamaglobulinemie tip II (IgA si IgM absente, niveluri normale de IgG), agamaglobulinemie.
IMUNOGLOBULINELE – IMUNOGLOBULINA A
§ Valori normale:60-300 mg/dl. § Exprimata pe suprafata LB sau libera in
ser. § Formeaza polimeri– difuzeaza greu in
interstitiu si nu traverseaza bariera placentara.
§ Primii anticorpi ce apar in cursul unei infectii
§ Aglutininele izogrup sanguin ABO, factorul reumatoid apartin Ig M
Creste – afectiuni hepatice, infectii acute/cronice acutizate, LES, PAR.
Scade– hipoproteinemii, mielom nonIgM, agamaglobulinemie (Ig M absent), nou nascut.
IMUNOGLOBULINELE – IG M
Valori normale:0-14 mg/dl
Rol:
§ activarea LB, bazofilelor si mastocitelor.
§ Exprimata pe suprafata LB imature (naive) alaturi de IgM sau libera in ser ca monomer.
§ Creste – infectii acute/cronice acutizate, boli autoimune.
§ Scade – deficite ereditare, imunodeficienta dobandita, mielom non IgD, la sugar si copil mic.
IMUNOGLOBULINELE- IgD
Valori normale:7-15 mg/dl. § Indica prezenta afectiuni parazitare
sau alergice.
Valorile normale nu exclud aparitia crize astmatice.
§ Ag e recunoscut de Ig, cu activare secundara a mastocitelor, bazofilelor, degranularea acestora cu eliberare de mediatori proinflamatori – severitatea reactiei poate merge pana la instalarea starii de soc (soc anafilactic – reactie de hipersensibilitate tip I)
IMUNOGLOBULINELE - Ig E
§ Creste – boli atopice, parazitoze, astm bronsic alergic, eczema atopica, mielomul IgE . § Scade - deficiente ereditare, imunodeficienta dobandita, sdr ataxie-teleangiectazie, mielom non IgE.
Imunoglobulinele Clase : Ig G, Ig A, IgM, IgD, IgE
§ 2 lanturi usoare (L), § 2 lanturi grele (H). § legate prin punti disulfidice.
Rol: § Legarea specifica a Ag; § Activarea complementului; § Raspunsul inflamator; § Modularea raspunsului imun; § Clearance antigenic.
ZONA GAMA GLOBULINE
§ Valori normale:700-1500 mg/dl.
§ Este produsa de LB si reprezinta aprox 75% din Ig serice.
§ Implicata in RI secundar/tardiv.
§ Singurul izotip de Ig care traverseaza placenta, conferind protectie imuna in utero.
§ Creste: sarcoidoza, hepatite cronice, boli autoimune, parazitoze, infectii cronice, mielom IgG.
§ Scade: sdr cu pierdere de proteine, sarcina, mielomul non IgG, macroglobulinemia Waldenstrom, agamaglobulinemie.
IMUNOGLOBULINELE - Ig G
Proteinele de faza acuta reprezinta un grup de proteine plasmatice a caror nivel creste in:
§ fazele acute ale inflamatiei, § infectii, § boli neoplazice, § post-traumatic sau § dupa interventii chirurgicale mari
In fazele acute ale inflamatiei (primele 24 de ore) macrofagele, monocitele, plachetele si celulele endoteliale elibereaza citokine: IL1, IL6, TNF α si β, interferon, factori de activare plachetari.
Acestia care se leaga de polizaharidele peretelui bacterian, activeaza complementul, stimuleaza fagocitoza, sau inhiba enzimele eliberate din lizozomi pentru minimizarea distructiei celulare. IL1 si IL6 cresc sinteza de ACTH si inhiba sinteza de albumine, prealbumina si transferina (proteine negative de faza acuta).
PROTEINELE DE FAZA ACUTA
Cele mai importante proteine de faza acuta sunt: § α1-Antitripsina § Haptoglobina § Ceruloplasmina § Fibrinogenul § Proteina C reactiva
CRP- PROTEINA C REACTIVA
§ Activeaza complementul legandu-se de receptorii Fc,
§ Actioneaza ca opsonina fata de diferiti patogeni
§ CRP recunoate molecule non self dar si molecule self alterate
Valori normale: 0-10 mg/l § Masurarea CRP este importanta in evaluarea raspunsului de
faza acuta. § CRP creste de 50,000 - ori in inflamatia acuta sau in infectii. § Creste peste valoarea normala in primele 6 ore, si are un varf la 48h.
§ Creste in: § Neoplazii § Boli de colagen: LES, PR § IMA § Infectii acute sau cronice (ex: tuberculoza) § Boli inflamatorii intestinale
Activarea complementului
Componenta majora a proteinelor de faza acuta Denumita proteina C datorita proprietatii de a se lega de polizaharidul C al pneumococului, caruia ii modifica membrana si permite astfel expunerea antigenelor nucleare.
Reactant de faza acuta – Valori normale 0-5 mg/dl. creste rapid, dar nespecific in traumatisme severe, infectii bacteriene, inflamatii, interventii chirurgicale sau proliferari neoplazice. indicator mai sensibil si mai prompt decat VSH.
Rolul fiziologic al CRP este complex: clearance-ul detritusurilor celular factor major de opsonizare activarea complementului pe calea clasica (se leaga de fractiunea C1q) stimuleaza productia monocitara de IL-1, IL-6 si TNF-α.
Indicatii: § evaluarea gradului de activitate a afectiunilor
inflamatorii; § detectarea precoce a complicatiilor postoperatorii
(infectii oculte); § monitorizarea terapiei antiinflamatorii in boli reumatice; § detectarea rejectului grefelor.
Zona gama globuline -PROTEINA C REACTIVA
Zona γglobuline- PROTEINA C REACTIVA
CRESTE:
§ Inflamatii acute/cronice, § infectii bacteriene, § neoplasme, § vasculite, colagenoze, § boala Crohn, § IMA, § traumatisme, arsuri, § rejet de grefa, § HTA, DZ, § IMC crescut, § anticonceptionalele orale, § fumat
SCADE:
§ Consum moderat de alcool, § scadere ponderala (IMC scazut), § Tratament cu fibrati/statine, AINS,
corticoizi.
http://www.portalesmedicos.com/publicaciones/articles/4581/1/
PROTEINA C REACTIVA ULTRA-SENSIBILA BIOMARKER AL BOLII CORONARIENE
§ CRP a fost utilizata ca un marker surogat a altor mediatori cum ar fi mediatorii inflamatiei (interleukina-6 si tumor necrosis factor- TNF) pentru a intelege mai bine mecanismul inflamator al aterosclerozei .
§ Angina Pectoris Study Group, un studiu pe 2121 barbati si femei cu angina stabila si instabila, a demonstrat ca fiecare crestere cu o deviatie standard a hs-CRP a fost asociata cu o crestere cu 45% in riscul relativ (RR) de infact miocardic non fatal sau cu moartea subita.
§ Valori: § < 1mg/l – risc scazut § 1-3 mg/l – risc mediu § > 3 mg/l – risc crescut
Figure 3. hs-CRP improves risk prediction at all levels of LDL cholesterol.
Ridker P M Circulation 2003;108:e81-e85
Copyright © American Heart Association
PROCALCITONINA (PCT)
§ Este produsa in tiroida, in tractul respirator si intestinal.
§ Expresia procalcitoninei este stimulata In mod fiziologic, de prezenta infectiei bacteriene
§ Concentratia plasmatica normala: <0.05 mcg/ml
§ Nivelul seric nu este dependent de functia renala, deoarece are o GM mica.
§ T1/2 mic (aprox.24h)
Procalcitonina este un polipeptid cu 116 amino-acizi , precursor al calcitoninei, hormon implicat in scaderea calcemiei in exces.
PROCESUL PATOLOGIC INVESTIGAT
§ Toxinele bacteriene (gram +/gram-) si cytokinele stimuleaza productia tiuslara de PCT
§ PCT este eliberata imediat in circulatia sistemica (3-4 h dupa stimulare)
§ Concentratia plasmatica poate creste de zeci-sute de ori pana 1000 mcg/ml in sepsis
§ Intervalul 0,5- 2 mcg/L este considerat incert dpdv al diagnosticului sepsisului. Se recomanda reevaluare la 6-24 h
§ Valorile peste 2 mcg/L sunt inalt sugestive pentru un proces inflamator cu consecinte sistemice
§ Valorile peste 10 mcg/L sunt aproape exclusiv intalnite la pacientii cu sepsis sever sau soc septic
§ Timp de injumatatire mic (~ 24 h) independent de functia renala
SEMNIFICATIA CLINICA a PCT
Raspuns inflamator sistemic (SIRS) § 2 sau mai multe din urmatoarele criterii: § Temperatura >38 ˚C sau <36˚C § Frecventa cardiaca > 90/min § Frecventa respiratorie > 20/min sau PaCO2< 32 torr
(<4.3kPa) § Leucocite > 12.000/mmc sau < 4000/mmc sau > 10 %
celule imature Sepsis § Infectie documentata impreuna 2 sau mai multe din
criteriile SIRS Sepsis sever: § Sepsis asociat cu disfunctie de organ incluzand: § Acidoza lactica § Oligurie § Hipoxemie § Probleme de coagulare § Alterarea statusului mental
PCT permite diferentierea intre un sepsis bacterian si un SIRS datorat unei infectii virale
NOTA. Colonizarile bacteriene, infectiile localizate, bolile autoimune, rejectia de organ la pacientii transplantati nu induc cresterea peste 0,5 mcg/L a PCT
SEMNIFICATIA CLINICA a PCT
§ Nivelele pot fi crescute si dupa: § trauma majora, § interventie chirurgicala de mare amploare, § arsuri severe sau § la nou nascuti valorile PCT pot fi ridicate in lipsa unui proces infectios.
Revenirea la valori normale, in aceste cazuri, este rapida iar reaparitia unor valori crescute poate fi interpretata ca si un episod infectios
§ Nivelele mai pot fi crescute la: § pacientii cu soc cardiogenic sever, § anormalitati de perfuzie prelungite si severe, § cancer pulmonar cu celule mici, § carcinom medular tiroidian cu celule C
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Valoare mcg/L
<0,05 Indivizii sanatosi cu varsta > 3 zile
<0,5 Masurabil dar clinic nesemnificativ.
Posibil inflamatie/infectie locala
0,5-2 Raspuns inflamator sistemic moderat. Infectia este posibila. In cazul in care infectia este dovedita trebuie monitorizate valorile PCT (6-24h)
intre 2-10 Raspuns sistemic inflamator sever cel mai probabil din cauza infectiei (sepsis). Risc crescut de a dezvolta disfunctie de organ. Daca persista PCT crescut > 4 zile trebuie reconsiderat tratamantul. Monitorizare zilnica.
>10 Raspuns inflamator sistemic important, cel mai probabil din cauza sepsis bacterian important sau socului septic. Foarte frecvent asociata cu disfunctie de organ. Risc de deces. Monitorizare zilnica a valorilor PCT
§ combina electroforeza proteinelor cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri monospecifice.
§ identifica dacă vârfurile apărute la electroforeza proteinelor sunt de tip monoclonal sau policlonal.
§ Indicatii: evaluarea componentelor monoclonale depistate la electroforeza proteinelor serice.
ELECTROFOREZA PROTEINELOR CU IMUNOFIXARE
Peak monoclonal (proliferarea unei singure clone LB): § mielom multiplu, § macroglobulinemia Waldenstrom (neoplazie limfocitară – gama totale pot fi
normale, poate apărea doar un vârf monoclonal de tip IgM).
Peak policlonal (proliferarea mai multor clone de LB): § amiloidoză § boli autoimune § inflamaţii cronice § hepatopatii cronice.
http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S0482-‐50042009000400008&script=sci_arttext&tlng=en
ELECTROFOREZA PROTEINELOR CU IMUNOFIXARE
Electroforeza capilară § Metodă intermediară între electroforeza clasică și cromatografia lichidă
§ Principiu: moleculelor proteice poartă încărcături electrice diferite și sunt separate lor prin fluxul electroosmotic.
§ Sistemul are 8 capilare ce funcționează în paralel realizând 8 analize simultan. Proba diluată cu tampon este preparată și injectată prin aspirație în zona anodică. La un voltaj mare separarea proteinelor va fi citită direct la 200 nm, în partea catodică a capilarului.
§ Probele trebuie depozitate la o temperatură între 2 și 8 grade. În această perioadă valorile C3 și ale fracțiunii beta vor scade progresiv, vor apare nici fracțiuni în zona gamma și alfa2.
NEFELOMETRIA Metoda cea mai folosită în prezent § Funcţionează pe baza reacţiei Ag-Ac, unde Ag sunt considerate în acest caz proteinele plasmatice, iar Ac sunt
reprezentați de Ac antiproteină umană. § Dacă nu există complexe Ag-Ac, fasciculul de lumină trece nedeviat şi e captat de detectorul de transmisie.
Dacă se formează complexe, unele raze sunt deviate şi sunt captate de detectorul de difuzie.
§ Există două submetode: § Turbidimetria – apreciază concentraţia de Ag în funcţie de cantitatea de lumină captată de detectorul de
transmisie § Nefelometria propriu-zisă – apreciază câtă lumină e deviată şi captată de detectorul de difuzie. § Ulterior se face corelaţia între cantitatea de lumină captată şi concentraţia Ag (respectiv a proteinelor) § Metoda este rapidă, sensibilă, automatizată, dar este scumpă.
ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE
* combina electroforeza cu imunoprecipitarea, folosind antiseruri monospecifice fata de lanturile grele si usoare ale Ig;
* Identifica prezenta lanturilor usoare monoclonale in urina (proteinurie BenceJones)
Indicatii: - peak gama la electroforeza proteinelor serice; - identificare proteine urinare Bence Jones (mielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom).
http://www.myelomapennstate.net/Contents/12c-Lab.htm
VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)
Valori normale: 2-30 mm/h § Reprezinta proprietatea hematiilor de a
sedimenta in vitro § probă de sânge tratată în prealabil cu
anticoagulant.
§ Reacţie de disproteinemie, întrucât modificările sale sunt condiţionate de modificările cantitative ale fibrinogenului şi α-globulinelor.
§ VSH creste: infecţii acute/cronice, tumori maligne, nefroze, boli de colagen, hemopatii (plasmocitom, macroglobulinemie, leucemie acută, anemii hemolitice autoimune, limfogranulomatoză), scăderea numărului de hematii, sarcina;
§ VSH scade: policitemie, boli de ficat de stază, insuficienţă cardiacă, medicamente (corticoizi, salicilati).
MODELE PROTEICE
- Inflamația acută -
§ Proteine totale normale sau ușor
crescute; § Albumine normale (Excepţie:
inflamaţiilor acute din arsuri întinse când avem hipoalbuminemie);
§ Alfa1 şi alfa2 globulinele sunt crescute, mai ales alfa2 – caracteristica reacţiei inflamatorii acute;
§ Beta şi gama globulinele sunt normale;
§ Fibrinogenul crescut; § VSH-ul crescut; § Prezenţa proteinei C reactive.
MODELE PROTEICE
Patternurile caracteristice ale modificarilor concentraţțiilor plasmatice a unor proteine de faza acută , după un stimul inflamator
Patternurile caracteristice ale modificarilor concentraţiilor plasmatice a unor proteine de faza acută , după un stimul inflamator
MODELE PROTEICE
- Inflamația cronică -
§ Proteine totale normale sau ușor crescute;
§ Albumine normale;
§ Alfa1 şi alfa2 globulinele normale. Valorile crescute arată un episod de acutizare a afecțiunii cronice;
§ Gama globulinele crescute;
§ Fibrinogenul crescut;
§ VSH-ul crescut;
§ Prezenţa proteinei C reactive – nespecific.
MODELE PROTEICE
- Sdr. nefrotic -
§ Proteinele totale scăzute; § Albuminele scăzute; § alfa 1 globulinele normale (initial)
sau scăzute (tardiv); § alfa 2 globulinele şi beta
globulinele pot fi normale sau crescute – creştere în bandă (nu trec prin filtrul glomerular);
§ gama globulinele pot fi normale (sdr. nefrotic pur), scăzute (sdr. nefrotic impur) sau chiar crescute (patologii autoimune cu hipergamaglobulinemie);
§ lipidele plasmatice, colesterolul crescute.
MODELE PROTEICE
- Hepatita acuta -
§ proteinele totale sunt normale;
§ albuminele – normale spre limita inferioară, dar pot fi şi scăzute în funcţie de severitatea afectarii hepatice (au un turn-over de 21 zile, scăderea sintezei hepatice poate fi mascată de nivelul de albuminele existent în momentul declanşării bolii);
§ alfa 1 şi alfa 2 globulinele – normale;
§ beta globulinele – normale în fereastra imunologică, ulterior crescute prin IgM (pot migra şi în spectrul alfa 2 şi în beta, eventual asociate cu IgA în hepatitele alcoolice);
§ gamma globuline normale în faza de debut şi crescute tardiv, când se face virajul imunologic;
MODELE PROTEICE
- Hepatita cronica -
§ proteine totale – normale sau scăzute;
§ albumine – normale (HC incipiente) sau scăzute (HC decompensate parenchimatos);
§ alfa 1 şi alfa 2 globulinele – normale;
§ beta globuline – normale sau crescute în cazul unei hepatite cronice acutizate;
§ gama globuline – crescute;
MODELE PROTEICE
- Ciroza hepatica -
§ proteine totale – scăzute;
§ albumine – scăzute prin scăderea sintezei;
§ alfa 1 şi alfa 2 – normale la limita inferioară sau scăzute;
§ beta globuline – crescute;
§ gama globuline – creştere moderată sau severă, de obicei policlonală – IgG, IgA, IgM;
§ Ig crescute – catabolism scăzut și șuntarea pasajului hepatic;
Alfa-‐1-‐fetoproteina (AFP)
Valori normale < 6.0 ng/mL α globulina sintetizata in ficat, tractul GI, sacul vitelin; Prezenta fiziologic :făt , în primul an după naştere, gravide. La adult, AFP- cresteri tranzitorii sau persistente – in afectiuni hepatice benigne/procese de regenerare hepatica/neoplasme;
§ Indicatii: § • suspiciune de carcinom hepatocelular; § •depistarea precoce a carcinomului hepatic in ciroza hepatica; § •screening-ul prenatal pentru depistarea afectiunilor de tip anencefalie,
spina bifida, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 .
§ Scazuta: trisomie 21, trisomie 18, coriocarcinom, sarcina molara, femeile cu DZ au valori cu 20-40% mai reduse decat femeile nediabetice.
§ Crescuta: sarcina gemelara, rasa (10-15%> la negri), defecte de tub neural (spina bifida deschisa, anencefalie, mielocel), defecte de perete abdominal, tetralogie Fallot
§ sdr Turner, neoplasme hepatice, ciroza hepatica, hepatite cronice.
PROTEINE ANORMALE alfa feto-proteina
Valori normale <3.4 ng/mL (nefumatori); <4.3 ng/mL (fumatori). § Glicoproteina produsa in perioada embrionara si fetala. § La adult se gaseste in cantitati foarte mici in tesutul intestinal, pancreatic si hepatic.
§ Indicatii - cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian - monitorizarea raspuns la tratament,
§ indicator al recurentei tumorale si al prognosticului. § NB! CEA reflecta masa tumorala – nu e recomandat in screening (sensibilitate si
specificitate scazute in stadiile incipiente ale afectiunilor maligne)!
Creste: § cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian. § Boli inflamatorii nonmaligne - colita ulcerativa, boala Crohn, polipoze intestinale,
enterita, diverticulita, pancreatita, hepatita cronica, ciroza hepatica, insuficienta renala, emfizem pulmonar, afectiuni ale glandelor mamare, fumatori.
Proteine anormale - ANTIGENUL CARCINOEMBRIONAR (CEA)
§ CA 15-3 - detectarea recurentei neoplasmului mamar si monitorizarea raspunsului la tratament.
§ CA 19-9
§ diagnosticul si monitorizarea ADK pancreatic, gastric si tumorilor hepatobiliare
§ diagnosticul si monitorizarea cancerului colorectal (al doilea marker dupa CEA) si ovarian (al doilea marker dupa CA 125).
§ CA 125
§ diagnosticul, tratamentul si aprecierea prognosticului in cancerul ovarian.
§ la pacientele cu AHCde cancer ovarian/mamar -determinarea CA 125 la 6 luni.
§ suspiciune de adenocarcinom pancreatic (al 2-lea marker dupa CA 19-9).
PROTEINE ANORMALE