psihologia artei
TRANSCRIPT
PSIHOLOGIA ARTEIPSIHOLOGIA ARTEI
Mădălina Claudia Anghel
Cuprins:Cuprins:
• Definiție;• Factori;• Obiectul de studiu.
Ce este psihologia artei?
După cum se știe, psihologia s-a constituit ca știință de sine stătătoare în secolul al XIX-lea ca urmare a dezvoltării științelor
naturii care utilizau experimentul ca metodă de cercetare. În acest sens un rol primordial le-a intervenit fiziologiei,
fizicii și chimiei. Astfel, psihologia devine autonomă și, concomitent, o știință
explicită – ea își definește obiectul și își stabilește cu exactitate metodele din suita căroracea mai importantă este
metoda experimentală.Psihologia arteiPsihologia artei reprezintă unul din zecile de domenii aplicative ale
psihologiei. Apariția și impunerea sa a devnit o posibilitate reală în
condițiile în care arta a cunoscut o înflorire aparte și s-a conturat pe
deplin estetica - știința care studiază legile creării frumosului,
perceperii și receptării sale plenare.
Cum a apărut psihologia artei?Cum a apărut psihologia artei?
Cercetătorii apreciază că factorii care i-au determinat apariția sunt:
1. crearea și impunerea esteticii experimentale – activitate în domeniul căreia începutul îi aparține lui G. Th. Fechner (1801-1887) – autorul legii cunoscute sub numele de Weber-Fechner și, în cazul în discuție, al lucrării Asupra esteticii experimentale (1871);
2. constituirea psihologiei diferențiale – creația lui Fr. Galton (1822-1911),, autorul lucrării Ereditate și geniu – în cadrul căreia abordează înzestrarea sau dotarea, talentul și geniul, condițiile sine qua non ale existenței artistului, creatorului propriu-zis sau interpretului;
3. rezultatele apariției psihopatologiei, cercetătorilor reprezentanților acestor orientări – J.M. Charcot, Th. Ribot, P. Janet, G. Dumas, E. Kretschmer ș.a. Care au sesizat frecvența unor manifestări psihice la oamenii de seamă care s-ar afla la granița dintre normal și anormal.
Ce studiază psihologia artei?Ce studiază psihologia artei?
Unul sau altul dintre factorii anterior menționați, mai precis acțiunea lor convergentă au condus la constituirea obiectului psihologiei artei.
Estetica viza artistul, creatorul frumosului, frumosul din opera de artă, natură ori societate și beneficiarul – cititor, contemplator,
spectator, percepător etc. În ceea ce ne privește sesizăm că din suita lor cel puțin două nu pot fi
abordate în afara psihologului și psihologiei, fără aportul lor nemijlocit:
♦ artistul – creatorul ♦ beneficiarul – percepătorul.
Din asemenea motive, la un moment dat, diacronic, estetica risca să devină
intrinsecă psihologiei. Așadar, creatorul și beneficiarul, cel chemat să perceapă – fac din estetică o psihologie a artei. Sigur că psihologia, filozofia, istoria și alte științe înlesnesc demersurile esteticii și conferă
acesteia calitatea de știință interdisciplinară.
Date fiind raporturile sale cu psihologia, rezultă în mod necesar că aceeași
calitate, același caracter interdisciplinar îl are și psihologia artei.
Vă mulțumesc pentru atenție!
Prezentare realizată de Mădălina-Claudia
Anghel, studentă la
Universitatea de Vest din Timișoara,
Facultatea de Sociologie și Psihologie
secția Psihologie, anul IE-mail: