Cuprins

INTRODUCERECapitolul I - FOLCLORUL ROMNESC N CONTEMPORANEITATE 1.1 Creaia popular- Aspecte ale vehicularii i interpretrii folclorului 1.2 Procesul de transformare, adaptare a folclorului tradiional la condiiile societii moderne1.3 Tendine n repertoriul actual1.4 Coexistena folclorului tradiional cu cel modern

Capitolul II - FORMAIA DE ACOMPANIAMENT2.1 Rolul i funcia ei n spectacolul de folclor2.2 Rapsozi ai folclorului argesean Capitolul III - VALORIFICAREA SCENIC A REPERTORIULUI FOLCLORIC TRADIIONAL

CONCLUZII

Termenul de folclor este propus in 1446 de ctre arheologul englez Wiliam Toms. Sensul cuvntului e culegerea de materiale ce se iau din popor. Etimologic cuvntul apare folk=popor, lore=nelepciune.La noi n ar termenul de folclor a fost folosit de Bogdan Petriceicu Hadeu iar din punct de vedere a ariei pe care o cuprinde putem spune numai faptele artistice pe cale oral (muzica popular, literatura populara i dansul popular)Folclorul reprezint totalitatea realitilor folclorice cu trasaturi si forme creata sau asimilata de un popor, att in mediu rural ct si in urban care se transmite pe cale oral ntr-un anumit spaiu geografic fr a se ti exact autorul.Totalitatea manifestrilor i creaiilor culturale ale unui popor, ce definesc specificul naional i spiritual al acestuia, individualizndu-l.Folclorul cuprinde totalitatea creaiilor populare ce se caracterizeaz prin oralitate, sincretism, tradiionalism, sutor anonim i spirit colectiv, el constituind aa numita literatur nescris, produs al gndirii i simirii oamenilor simpli. Acesta se poate defini prin trei cuvinte: dor, doin, colind, ce reprezint specificul spiritual ntre popoarelor lumii. Folclorul literar cuprinde specii ale genului epic(basme, povestiri, snoave, balade), liric(doine, cntece) strigturi i chiar dramatic (tatrul popular,irozii,scenete). Acestora li se adaug creaiile cu caracter setenios(proverbe, zictori) cele legate de magie (descntecul) i enigmistic (ghicitorile).Marile teme i motive ale literaturii culte i au sursa n folclor, deoarece aici apar pentru prima dat motive, ca :transhuman, testamentul ,al dezrdcinrii, motivul zidului prsit al adoraiei i blestemului i teme ca :jertfa pentru creaie, comunicarea om-natur, binele i rul, iubirea cu dorul i jalea, revolta, ireversibilitatea timpului, etc. De aceea , creaia popular oral face parte integrat din literatura naional, ea reprezentnd un nesecat izvor de inspiraie, material de prelucrare i ,mai ales, model de limb pentru scriitori.Poporul roman a pstrat forma original a obiceiurilor, datinilor, creaiilor materiale i cultural-artistice. Acestea, strans legate de viaa sociala a ranului, l-au nsoit de la natere pn la ultima suflare. Folclorul este prezent n sculptura popular, esaturi, custuri, ceramic, zicatori, strigaturi, ghicitori, poezii basme, legende i desigur i n muzic.Folclorul romnesc se remarc printr-o vigoare admirabil. n faa schimbrilor radicale suportate de societate, el s-a meninut n interiorul tradiiei, imprimnd interpreilor i asculttorilor un mod patriarhal de a gndi i simi precum i o sincer comunicare la nivelul sentimentelor i a tririlor autentice. Prin fora sa, folclorul a fost i a rmas o parte integrant a culturii contemporane, oblignd slujitorii acestuia s-l aprecieze i s-l pun n valoare ca o parte preioas a motenirii culturale, considerndu-i produciile ca documente, vechi i valoroase, ale spiritualitii naionale i universale.innd seama de rolul folclorului n trecutul neamului nostru, cercetarea i valorificarea acestuia trebuie coordonat dup o concepie unitar pe care o extragem din nsui coninutul creaiei populare: folclorul trebuie admirat i cultivat aa cum a fost el creat n condiiile de epoc i stil, fr a-l aservi mijloacelor moderne de comunicare, orict de spectaculoase ar fi rezultatele.Pentru noi, folclorul este o modalitate de a tri n consonan cu tradiia, de a rmne unii cu colectivitatea i de a perpetua creaia oral pe care aceasta a adunat-o de secole i a semnat-o n cntec, n poezie popular, n dans popular, n dramaturgie popular. Trind esena folclorului, admirndu-i unitatea de manifestare i existen, te ptrunzi de liniile sale de for lsnd loc improvizaiei (pe teme folclorice) i a nnoirii vemintelor sonore, dar pstrndu-i fiina intact. n acest context, folclorul argeean se integreaz n acelai sincretism pe care-l constatm n toate zonele (provinciile) rii, n el regsind coordonatele principale ale artei populare strmoeti, gndurile, sentimentele i nzuinele predecesorilor notri conservate n obiceiurilede peste an i n repertoriile genurilor i formelor specifice creaiei populare.Folclorul argeean i triete o nou etap acum cnd nu mai este supus unor canoane ideologice i cnd el rspunde necesitilor adnci ale fiinei, aducnd n viaa sufleteasc a contemporaneitii un element de echilibru i de identificare a propriei identiti n cadrul marii culturi tradiionale.Un rol important n valorificarea i promovarea creaiei populare l au instituiile careocrotesc aceast comoar i pe care o ofer tinerilor n cadrul nvmntului de specialitate; clasele de canto tradiional de la Liceele de Art, colile de pictur din aceleai licee, colile populare de art din oraele rii precum i instituiile tutelate de Ministerul Culturii i Cultelor, dar i muzeele care ocrotesc cultura material etnofolcloric; acestea se constituie n punctul de rezisten n timp a folclorului. Instituiilor de cultur li se adaug Ansamblurile folclorice profesioniste (att de apreciate de publicul din ar i din strintate), solitii profesioniti, concursurile naionale i locale pentru amatorii de cntec popular, emisiunile de folclor de la radio i televiziuni, nregistrrile i comercializarea lor i nu n ultimul rnd, susinuta cercetare tiinific etnofolcloric exprimat n lucrri de specialitate, n simpozioane i conferine sau n lucrri de diplom i de doctorat.n aceast lucrare am ncercat s conturez universul etnofolcloric i etnomuzical n care rapsodul contemporan trebuie s se nscrie pentru a asimila trsturile eseniale ale creaiei tradiionale pe care i propune s o prezinte n public integrnd-o n contextul vieii i a tradiiilor rurale. Interpretul actual de muzic tradiional trebuie s tie din ce moment al vieii spirituale i sociale face parte cntecul pe care-l cnt, ct de legat de ceremonial este suita de dansuri pe care o pune n spectacol i cum vor fi ngemnate componentele costumului popular pentru a nscrie n limitele tradiiei i n pstrarea datinii nentinate.n primul capitol, intitulat Folclorul romnesc n contemporaneitate, mi-am propus sa fac o prezentare general asupra modului n care estte transmis, perceput, valorificat i interpretat astzi folclorul.Capitolul Formaia de acompaniament se dorete o monografie n care voi prezenta mari rapsozi argeeni contemporani i rolul pe care acompaniamentul l are n prezentarea unui spectacol folcloric.Capitolul al treilea, Valorificarea scenic a repertoriului folcloric tradiional cuprinde o serie de melodii din spaiul agreean.Este important s ne cunoatem trecutul, istoria locurilor, specificul etnografic, ceramica, arhitectura rneasc, ocupaiile, portul tradiional, obiceiurile, credinele, ritualele, srbtorile populare i religioase, obiceiurile ocazionale i neocazionale, dar i naintaii-rapsozi i lutari renumii, interprei i creatori de cntec popular n toate genurile.

Capitolul IFOLCLORUL ROMNESC N CONTEMPORANEITATE

1.1 CREAIE POPULAR- Aspecte ale vehiculrii i interpretrii folcorului n contemporaneitateFolclorul muzical romnesc cuprinde toate creaiile culturii spirituale populare romneti din domeniul artei sunetelor. Se face referire la motenirea muzical a romanilor de la sat i a popoarelor din care ei au luat natere. Folclorul muzical din Romnia poate fi tratat din perspectiva a dou tiine apropiate: folcloristica i etnomuzicologia. n zilele noastre, folcloristica numr doar cteva coli naionale. ntre ele, o poziie semnificativ e ocupat de cea romaneasc. n vreme ce folcloristica se concentreaz pe studii monografice fcute n interiorul unei etnii, etnomuzicologia se preocup de studiul comparat ntre naiuni. Astfel, n funcie de perspectiva cuvenit, folclorul muzical din Romania se va ncadra fie ntre muzicile folclorice ale altor naionaliti, fie ntre celelalte ramuri de folclor romnesc. Daca etnomuzicologia este apanajul secolului XX, folcloristica nu are decat 50 de ani n plus de vechime. n perioada fondrii disciplinei, cercettorii s-au raportat mai nti la literatura i muzica tradiional. Acea metodologie cuprinde principii, metode i o tipizare a studiilor folclorice. Exist trei etape: culegerea de materiale, clasificarea i, nu n ultimul rnd, interpretarea lor. Sub delimitarea folcloristicii, folclorul muzical constituie o ramur a creaiei tradiionale romneti alturi de folclorul literar, dans i teatrul popular.Desigur c a ncerca s precizezi cu exactitate timpul n care a fost plasmuit o creaie folcloric nseamna a te hazarda, cu toate c specialitii au demonstrat c acesta nu poate fi stabilit dincolo de perioada de aproximativ 200 ani n urm.Dar funciile pe care le-au avut sau nc le mai au n viaa colectivitii rurale tematica sau structurile (acestor creaii), sunt argumente care vin: n sprijinul afirmaiei c se pstreaz i astzi creaia popular a crei origine veche nainteaza pe firul istoriei noastre pn n epoca precretin a dacilor i romanilor.Mediul rural a fost dintotdeauna leagnul creaiei artistice ori aleii de-a lungul istoriei milenare a poporului nostru au pstrat fidel spiritualitatea romneasc fiind un factor activ n evoluia acesteia.n timpul Evului mediu ( sec. XVI ) o dat cu apariia centrelor urbane din folclorul rnesc s-a dezvoltat un folclor orenesc, mai eterogen, dar de asemeni valoros, reflectnd un nou tip de relaie economico-social. Cu timpul, cele dou segmente ale folclorului nostru s-au influenat reciproc, n mod benefic, aparnd noi stiluri i straturi, care au mbogit i mbogesc continuu creaia noastr popular. Analiznd structura melodico-ritmic precum i tematica diferitelor cntece folclorice constatam o coexistena n contemporaneitate a mai multor straturi de la melodia arhaic spiritual pna la cntecul de stil nou.Solidaritatea social din obtea steasc i geste expresia n repertoriul familial; n asemenea momente ntreaga colectivitate rural este prezent, avand de cele mai multe ori un rol precis n desfurarea ceremonialului.Vestigii ale unei nalte civilizaii sunt creaiile geniale cum ar fi de pild cntecul bradului sau zorilor, care nc se mai pstreaz n Oltenia de Nord-Vest, Hunedoara sau Banat, fiind interpretate n grup.In Transilvania, ca punct culminant al ceremonialului nupial este interpretat n grup, Cntecul Miresei, capodopera din toate punctele de vedere, spre deosebire de alte zone ale rii undr interpretarea este solistic sau aparine profesionitilor.Creaiile ciclului calendaristic aparin obiceiurilor de iarn, primavar, var, meninndu-se n timp funciile iniiale legate de rodul pmntului, fiind ntlnite n toate zonele folclorice ale Romniei. n judeele din Sud-Estul rii, flcii i maturii cnt n preajunul Anului nou, melodii de colind n variante pe care le considerm dintre cele mai vechi avnd scrieri muzicale cu un numr restrns de sunete, n grupuri antifonice, ritmul fiind giusto-silabic, tematica tratnd lupta cu diferite animale, precum leul, dulful de mare, sau vntoarea ursului, a ciutei sau a oimului.Adaptndu-se unor noi cerine i condiii, obiceiurile, care pot fi ntalnite n structuri asemanatoare i n alte zone ale rii, sunt pe cale de dispariie sau i-au modificat funciile fiind preferate doar laturile spectaculoase i distractive. Stilul recitativului epic i-a gsit o rezonan aparte n cntecul btrnesc spre balad, care din punct de vedere muzical, rmne un gen amplu, impuntor n care melodia se adapteaz coninutului textului. Subiectele fantastice sau cele cu substrat mitologic sunt cele mai frecvente, alaturi de evenimente care oglindesc in folclor lupta poporului impotriva dusmanilor din interiorul si din afara tarii. Structurile modale au o mare varietate diatonica si cromatica, uneori textele epice cantandu-se pe melodii de doina, alteori strofele melodice fixe evoluand spre o forma arhitectonica de cantec proriu-zisa.Cea mai reusita exprimare muzicala a romanului ramane insa, doina.O analiza comparativa a acestui gen muzical ne dezvaluie mai multe stadii de evolutie, existand imagini unde recitativul epic se mai intalneste in forma arhaica de melopee, cu o cursivitate neantrerupta.Dar cele mai multe transformari pe care le-a suferit vre-un gen muzical folcloric este cel al cantecului propriu-zis, asta si datorita impactului la public, atat in zonele folclorice cat si pe canalele mass-mediei.Exista multe persoane care confunda cantecul propriu-zis cu muzica populara insasi, confuzia facanduse in cadru cantecului in ritm de joc acompaniat de orchestra.Nu in forma cea mai pura graiurile regionale pot fi identificate insa si astazi in Bihor, Maramures, Banat, Oltenia, Vrancea sau Bucovina, atat in melodiile de dans, cat si in ceea ce priveste cantecele propriu-zise.Izvorand din vechile graiuri si coexistand cu acestea, s-au dezvoltat structuri noi- un stil muzical popular modern s-a nascut in Romania - constata in 1931 Constantin Brailoiu, pentru ca asa cum remarca inca din secolul trecut Bogdan Petriceicu Hasdeu folclorul reflecta intregul trai prezent si trecut al unui popor . Satul cu matricea sa stilistica ... va umple incetul cu incetul, cu substanta proprie, atat pe plan material cat si spiritual viata si poate numai urechile noastre sunt de vina ca inca nu aud cantecul-asa scria Lucian Blaga cu ani in urma.Specialistii sustin ca in momentul de fata folclorul are doua utilitati: prima este aceea pe care a avut-o de veacuri si care este exprimata prin functiile sale traditionale prin viata satului, a doua fiind aceea de produs artistic de concert cerut si gustat de masele largi rurale si urbane.In acest din urma caz, creatia sateasca este oarecum cenzurata de diversi intermediari, folclorul fiind astfel supus unor legi cvasicomerciale.Se pot distinge astfel doua specii ale folclorului care se detaseaza: cel traditional care reprezinta creatia cristalizata de-a lungul timpului si cel bun de consum care este inainte de toate o reproducere a folclorului traditional-o reproducere mai mult sau mai putin fidela in raport cu sistemul actual al consumului de bunuri culturale, cu ocaziile in care se consuma si cu cei care-l reproduc.Reproducerea este cu atat mai autentica cu cat o fac cei ce provin din medii folclorice spre deosebire de cei care vor, de pilda, sa cante cantece populare si care o fac in mod artificial. In cazul reproducerilor profesionale, se presupune o cunoastere stiintifica a cantecelor, stapanirea sistemului de semne traditionale, a semnificatiilor fiecarui semn a sensului mesajelor textului. Se observa foarte des, la cei ce vor sa devina profesionisti ai folclorului o pregatire precara din acest punct de vedere. Numai in cazuri exceptionale, la interpretari deosebit de dotate, cum a fost cazul cunostutei cantarete Maria Tanase, sau cum este cazul naistului Gheorghe Zamfir, se poate observa si la nivelul folclorului bun de consum, cunoastere, precum si folosirea creatoare a limbajului traditional. O mare parte din tinerii cantareti populari au parasit satul la o varsta la care, de regula, satenii nu-si insusesc foarte mult din folclorul traditional local, astfel ca in mod inevitabil repertoriul cu care au venit de acasa se epuizeaza repede. Contactul sporadic ulterior cu satul natal nu le permite sa-si imbogateasca in permanenta repertoriul, si atunci, pentru a-si putea pastra o prezenta permanenta, solicitata de catre scenele de spectacol, posturi de radio si televiziune, se vad nevoiti sa recurga la creatii proprii, fie ca au fie ca n-au vocatie.Se pot observa destule similitudini intre aceste pseudo-creatii folclorice si cantecele profesionistilor radioului si televiziunii, de la care, de fapt se inspira acesti interpreti si nu din folclorul satului lor natal.Un factor principal al acestei stari anormale ale folclorului il constituie comoditatea de a nu mai marge pe teren si a culege folclor, acolo in mediul in care pulseaza inca o viata folclorica autentica. Asa cum se intampla de obicei, cand avem de-a face cu un lant al slabiciunilor si in acest caz, intalnim interpretarea pe scene, sau in mass-media a unor creatii ad-hoc, cel mai adesea putin reusite, care nu au capatat pana atunci nici un rol de raspandire.Asa dupa cum in muzica usoara o melodie nu are statut de slagar pana nu trece examenul marelui public, in folclor o melodie daca nu are o arie larga de raspandire nu poate sa intre in cadrul creatiei autentice.Selectionarea pentru diferite spectacole a unor creatii de tip folcloric, obtinute de la detinatorii de folclor autentic cu talente creatoare, isi are o evdenta utilitate deoarece mijloceste raspandirea cat ma grabnica a celor mai bune dintre ele.Insa, in aceasta prima faza a procesului folcloric, in care creatia nu a capatat raspandire, a folosi termenul de folclor inseamna a produce o confuzie terminologica. Tinand seama de oportunitatea ades constatata, ca si de larga utilizare a acestor creatii pe scene sau la posturile de radio si televiziune, creatii dintre care unele reusesc sa intre in folclor cu vremea, consideram ca a devenit necesara stabilirea unui temen adecvat care sa releve categoria din care ele fac parte. Nu includem in aceasta categorie creatiile unor intelectuali care folosind stilul satesc, dau drept folclor incercarile lor facile. Acestea s-au numit si se vor numi si mai departe cu un termen mai putin teoretic, dar destul de plastic facaturi.Cand specialistii afirma ca orice cantaret popular al satului este un creator se refera la faptul ca libertatea improvizatiei in folclor face ca fiecare varianta sa difere macar printr-o infloritura melodica, printr-o apogiatura, prin adaugarea unui vers sau chiar prin inversare de versuri sau cuvinte. Dar asta nu inseamna ca orice cantaret popular aduce contributii creatoare la folclorul satului prin versuri inedite sau mai ales prin texte intregi, cu atat mai putin prin melodii proprii. In circulatia sa, folclorul continua mobilitatea atat a versului cat si a conturului melodico-ritmic. Radioul si televiziunea au reusit sa inregistreze si sa transmita multe piese de folclor autentic, de o incontestabila valoare artistica, au reusit sa promoveze cantareti talentati, posesori ai unor stiluri zonale autentice. Totusi in cadrul unor emisiuni ale acestor institutii mai apare, destul de frecvent, greseala de a-i considera, in masa, pe cantaretii populari totodata si creatori si culegatori de folclor.Dintr-o usurinta sau sa-i spunem comoditate unii dintre lucratorii in radio si televiziune i-au facut sa nu se opreasca cu inregistrarea respectivilor cantareti, in acel moment cand repertoriul cu care acestia au venit din satul lor natal a fost epuizat, ci au stimulat sa creeze ceva, ce sa para a fi folclor, dar sa nu fie identic cu nimic din ceea ce s-a mai inregistrat.Asa se intampla ca o serie intreaga de cantareti si instrumentisti urbanizati, rupti de mult de locurile natale, incep sa creeze cu mai mult sau mai putin talent pe principii nefolclorice ferindu-se cu perseverenta de identitati chiar si fragmentare, un pseudo-folclor cu care impestriteaza emisiunile de radio si televiziune si numeroase spectacole. Acestea sunt considerentele pentru care auzim in cotitian cantece de nunta care nu au fost cantate la nici o nunta sateasca, catece de haiducie pe care nu le-a cantat nici nu le-a auzit vreun haiduc, cantece haulite adesea inspirate de la radio si nu din repertoriul satului.De asemenea locul cantecului liric traditional cu melodica sa lenta, taraganata, cu mare varietate regionala, se prefera azi cantecele cu melodii ritmate, luate din repertoriul melodicii de joc. Din aceasta cauza pe piata cantecului se ofera putine doine si cantece epice. In comparatie cu extraordinara varietate a interpretarilor individuale, a cantecelor traditionale, se tinde spre anumite standarde de interpretare a cantecelor de consum, la uniformizare, contribuind si faptul ca pe cand cantecul traditional era omofon, neacompaniat, cei ce canta astazi in spectacole si concerte la radio sau televiziune, prefera acompaniamentul de taraf, lautaresc sau chiar de orchestra populara, iar tarafurile si orchestrele si-au elaborat anumite sabloane de acompaniament.In situatia de mai sus, garantia puritatii folclorice nu poate fi asigurata decat aplicand cu cat mai multa staruinta o serie de conditii:Distanta dintre producator si consumator sa fie cat mai redusa cu putinta;Intermediarul sau intermediarii sa fie bine calificati, buni cunoscatori al produsului pe care-l manuiesc;Corectitudinea intermediarilor este primordiala pentru a nu ceda comoditatii folosind cunostintele lor in scopul substituirii folclorului autentic cu creatie in stil folcloric, elaborate in birou.In consecinta folclorul amatorilor si al profesionistilor scenei este negresit, un fenomen propriu, specific epocii noastre. El a aparut, se dezvolta, si merge paralel si interferent cu folclorul traditional.

1.2 Procesul de transformare, adaptare a folclorului traditional la conditiile societatii moderneConvingerea ca in sfera culturii europene sunt din ce in ce mai putine zone in care folclorul isi pastreaza rosturile traditionale este azi dominanta.Din aceasta cauza, in anii din urma au devenit tot mai frecvente cele doua tendinte aparent contradictorii, cea a cercetarilor urgente, menite sa salveze acele bunuri ale folclorului traditionale care n-au disparut inca sau nu s-au transformat cu totul si cea a cercetarii fenomenelor contemporane, care urmareste tocmai procesele de transformare, de adaptare a folclorului traditional la conditiile vietii sociale, industriale, in aceasta situatie in care contradictia intre cele doua tendinte este mediata tocmai de procesul de transformare, necesitatea de a defini statutul folclorului in diferite ipostaze in care el devine in lumea moderna, pare a se impune cu necesitate. Definirea poate fi facuta cu succes in domeniul folclorului romanesc in care toate ipostazele actuale isi pot gasi planuri de referire in traditia folclorica,inca vie.Sub acest aspect, privind folclorul ca un bun de continua comunicare intreoameni, ca un bun de schimb, putem emite ipoteza existentei, la doua extreme, a folclorului traditional al societatii rurale autentice si a folclorului bun de consum al societatii industriale de astazi : - in acest context au aparut in folcloristica germana, de pilda, manifestari care , sub semnul interesului pentru rosturile folclorului in cultura contemporana, pun in discutie vechile orientari ale cercetarii folcloristice si cer o cat mai larga deschidere spre fenomenele contemporane, dar si spre principiile si metodele cercetarilor moderne din domeniul stiintelor sociale.Societatea rurala romaneasca a fost, intr-un trecut indepartat, o societate autarhica. Ea isi producea si isi consuma singura toate bunurile. Avea inlauntrul comunitatilor, a diferitelor zone etnografice, o viata culturala bine conturata. Folclorul intra in aceasta viata prin riturile stravechi, prin obiceiuri, prin poezia si proza orala, prin dansuri si cantece. Era parte integranta a limbajului cultural -artistic al fiecarei comunitati.Prin limbajul lui se satisfaceau necesitatile de comunicare dintre membrii colectivitatii, se produceau si se receptau mesajele rituale, ceremoniale sau artistice, circulau bunurile literare, muzicale si coregrafice pe care le numim azi populare. Acest stadiu al folclorului romanesc n-a fost niciodata consemnat ca atare, fiindca a premers interesului pentru cercetarea stiintifica a culturii populare .S-a incercat doar reconstituirea diferitelor lui aspecte si a fost exaltat romantic de catre cercetatorii traditionalisti. Noi ii putem considera doar limita inferioara a procesului prin care s-a ajuns la stadiul actual al vietii culturale, in care folclorul devine si bun de consum.1.3 Tendinte in repertoriul actualFara sa se excluda, din vremuri foarte vechi, posibilitatea de contact intre limbajul folcloric al comunitatilor autarhice apropiate, de imbogatire a repertoriului si mijloacelor de expresie prin asimilare de bunuri eterogene nu numai rurale ci si urbane, se socoteste in general, ca in folclorul romanesc, contactul masiv cu limbajele eterogene urbane occidentale, deci cu ceea ce mai tarziu va deveni cultura societatii industriale, incepe in sec al XVUI-lea.Deci, inceputul procesului de trecere de la folclorul traditional la folclorul contemporan, in care costumul, cantecul si dansul, poezia si proza chiar, devin bun de consum, se situeaza in urma cu doua veacuri. El a inceput o data cu inceputul patrunderii bunurilor materiale manufacturate, cu inceputurile scolarizarii, cu cartea, cu armata, cu modernizarea cailor de comunicatie, cu trecerea oraselor de la forma de viata feudala la cea capitalista, etc.Ca si toate procesele similare, ritmul a fost insesizabil de la inceput, lent, apoi, din ce in ce mai intens in ultimele decenii. Desi consumau unele bunuri eterogene, satele au continuat sa pastreze pana la primul razboi mondial, in cele mai multe zone, folclorul local, cu rosturile lui traditionale. Se poate chiar spune ca in anumite zone, in aceasta perioada, anumite categorii ale folclorului au avut momente de inflorire deosebita.Asa se explica de ce Bartok, Bela noteaza ca a intalnit la inceputul secolului nostru in Maramures, in Bihor si in Hunedoara, "imprejurari minunate', sate in care oamenii, in afara de calatoriile de neinlaturat, nu paraseau niciodata locul de bastina, in care productia casnica indestula nevoile zilnice ale tuturor locuitorilor. Aceste sate i-au dat convingerea ca in vremuri mai vechi "muzica a fost fara indoiala o indeletnicire obsteasca'. Nici o intamplare a vietii omenesti: () seceris, nunta, moarte, etc. nu putea si nu trebuia sa aiba loc decat legata de anumite rituri traditionale . O parte integranta a acestor rituri era cantarea unor anumite cantece . Fiecare rit se desfasoara () potrivit unor reguli severe. Toate cantecele rituale se cantau, bineinteles, numai cu prilejul ceremoniilor de care tineau, nu se cadea ca asemenea cantece sa fie cantate pentru distractie.Cu doua decenii mai tarziu, C. Brailoiu nu mai intalneste aceleasi "imprejurari minunate' pentru iubitorii de folclor traditional. Vorbind despre informatorii cu care culegatorii trebuie sa lucreze, remarca alaturi de cei de la care se pot culege cantecele traditionale, pe care ii socoteste elemente de conservare, si pe informatorul tip tanar, cu 5 clase primare, plecat din sat la varsta de 18 ani, trecut prin principalele orase ale tarii si prin diferitele indeletniciri. "Repertoriul lui sta, fireste, in stransa legatura cu biografia, este alcatuit din felurite slagare de profesie, dar si din cantecele copilariei'. Pe acesta il socoteste element de dizolvare a traditiei. Constata, deci, un vizibil proces de transformare a vietii folclorice rurale. Privind ca sociolog realitatea pe care o cerceteaza, C. Brailoiu remarca, in repertoriul folcloric al satului romanesc " tensiunea dintre cele doua forte, forta de conservare a traditiei si forta de innoire, de imbogatire a repertoriului si mijloacelor de expresie cu elemente eterogene '.In general am constatat ca, fata de situatia dintre cele doua razboaie, transformarile erau de proportii mai mari si de alta calitate. Forta de innoire domina incontestabil forta de pastrare a traditiei.Prin aceasta zona, al carei folclor traditional era caracterizat prin cantece ceremoniale funebre si prin doina, numai femeile batrane mai cunosteau cantecele ceremoniale funebre, desi bocetul mai persista ca un loc comun.De vreo 10 ani doina se auzea din ce in ce mai rar. Una din cele mai bune cantarete de doine spunea ca, in tineretea ei se cantau multe doine, dar acum se canta mai multe cantece "repezi', aduse de lautari. Textele cantecelor erau altadata mai lungi, acum sunt mai scurte.Nici cantecele epice - eroice si haiducesti nu se mai cantau. Ele au disparut odata cu ultimii lor interpreti.Satenii mai in varsta si indeosebi femeile cantau insa cantece lirice din repertoriul traditional local, dar mai cu seama jocuri cantate, raspandite de lautari si romante.In sat nu se mai facea hora fiindca flacaii erau plecati, fie definitiv la oras, fie sezonier pe santierele de constructii.Fetele ramase in sat cantau cantece de larga circulatie azi in intreaga tara, raspandite prin radio sau aduse de cei ce lucreaza pe santiere. Mai cantau uneori, ca si altadata, in grup, dar cantecul lor ramanea foarte fidel formei pe care au auzit-o la radio.Dar faptul cel mai semnificativ este ca in viata culturala actuala a satului cantatul, hora sl povestitul nu mai erau manifestari predominante. Desi prezente in repertoriul latent al oamenilor, cantecele, dansurile si povestile apartineau mai mult trecutului.

1.4 Coexistenta folclorului traditional cu cel modernCoexistenta folclorului traditional cu folclorul bun de consum prezinta forme diferite in diferite zone folclorice, dominanta unuia fata de celalalt este si ea diferita dupa diferitele categorii a ceea ce numim global cultura populara.Sunt inca multe zone si multe insule in care viata folclorica locala se desfasoara pe langa schimbarile social-economice inerente, in formele ei traditionale, dupa cum sunt unele categorii traditionale foarte rezistente si altele care se pastreaza datorita mutatiilor functionale pe care le-au suferit.Apoi aproape peste tot este o mare parte a repertoriului folcloric traditional, care, desi nu mai este factor activ in viata culturala a satelor, este intr-o stare latenta, de unde poate fi reactualizat.Unele categorii traditionale supravietuiesc prin schimbarea de functie. In Maramures, de pilda, doina veche, pe cale de disparitie din repertoriul liric, se pastreaza in cadrul ceremonialului de nunta.

Mai multe texte de balada se pastreaza in repertoriul de colinde. Nordul Transilvaniei a pastrat pe aceasta cale probabil formele cele mai vechi ale Mioritei si ale cantecului cu tema jertfei zidirii.Dar daca in Maramures doina este pe cale de disparitie, in zona vecina aLapusului ea este inca prezenta in repertoriul cotidian al femeilor mature. In cele mai multe zone, chiar in unele unde sub forma vocala, nu se canta, doina este melodia de virtuozitate a cantaretilor din instrumente de suflat, fluier, clarinet.in general, se poate spune ca muzica instrumentala este mai rezistenta decat cea vocala,O mentiune particulara merita cantecul popular din repertoriul tarafurilor de lautari. Muzicanti profesionisti sau semiprofesionisti, lautarii canta la nunti si petreceri ceea ce le cer cei ce-i asculta. Memoria satelor pastrand in ansamblu un mare numar de cantece, lautarii, pentru a putea face fata cererii, sunt obligati sa le cunoasca. Ei pastreaza deci multe melodii de cantece si jocuri din zonele in care traiesc. Este un aspect particular zonelor in care sunt numite tarafuri lautaresti, muzica instrumentala se pastreaza mai mult decat cea vocala, cantata neacompaniat de tarani.Pentru categoriile folclorice pe care O. Densusianu le numeste de ordine ideala, pentru ca se raporta la sfera superioara de ganduri si simtire a omului simplu, la partea poetica a vietii lui (basme, traditii, legende, poezii), situatia este diversificata zonal.In general se afirma tendinta de diminuare a repertoriului traditional local. Situatia este cu totul alta pentru cantecele si dansurile din cadrai obiceiurilor. Moduri proprii de a marca momentele importante din viata omului, zilele importante ale anului, obiceiurile traditionale se dovedesc a fi foarte tenace.In aproape toate zonele ele rezista procesului de modernizare de cele mai multe ori prin mutatii functionale, ce nu impieteaza prea mult asupra desfasurarii lor fastuoase, in unele zone si pentru unele obiceiuri se observa chiar fenomene de inflorire.Astfel, de pilda, se pastreaza in intreaga tara obiceiurile de Anul Nou, cu bogatul si foarte interesantul lor repertoriu de colinde, cu pitorestile jocuri cu masti. Se pastreaza, de asemenea, unele obiceiuri legate de muncile agricole sau de pastorit, unele moduri traditionale de a sarbatori zilele insemnate ale anului.In nordul si sudul Transilvaniei se pastreaza obiceiul de a sarbatori pe plugarul care iese primul primavara cu plugul pe ogor.In sudul si nordul Transilvaniei se pastreaza sezatorile si obiceiul cununii de secerat, care incheie muncile de recoltare.In Campia Dunarii este intr-o etapa de inflorire "Calusul' .Casatoriile se fac in toate zonele folclorice dupa randuiala obiceiurilor locale si ceremonialul lor pastreaza inca pitorescul, culoarea traditionala. Obiceiurile de inmormantare au ramas pana astazi peste tot nealterate m manifestarile lor esentiale, fiindca asupra sensului lor adanc si deci, a practicii planeaza o nota de sacralitate, chiar daca aceasta sacralitate a capatat in unele locuri valente noi, mai larg si mai profund umane.Cantecele si jocurile ceremoniale, direct legate de diferitele obiceiuri sau cele ce intra in desfasurarea lor in repertoriul neceremonial, numai pentru a potenta veselia, a colora petrecerea, sunt inca foarte numeroase. Se poate spune, sub acest aspect, ca nu s-a pierdut inca, pe ansamblul teritoriului folcloric romanesc, nici o veriga din lantul bine structurat al actelor rituale si ceremoniale. Prin obiceiuri se pastreaza, deci, o mare parte a bogatului si variatului repertoriu de cantece si dansuri traditionale.Cu toate aceste constatari ce arata forta de pastrare a traditiei mai functioneaza inca in domeniul folclorului, satele care au lichidat astazi pe plan social si economic, ultimele urme ale structurii lor arhaice. Societatea rurala, devine, ca si cea urbana, societate de consum. Ea produce pentru piata si consuma de pe piata. Satenii nu isi fac singuri casele de lemn, ci prefera sa cumpere de pe piata materiale moderne de constructie. Ei isi cumpara si o mare parte a elementelor de decoratie de interior. Se imbraca in lucruri cumparate de la oras. Consuma produsele industriei alimentare.Schimbarile ce au intervenit in modul de trai se reflecta si pe plan cultural, influentand si viata folclorica. Consumul folclorului transmis prin posturile deradio si de televiziune, a cantecelor raspandite in tiraje de milioane prin discurile de gramofon, a poeziei, povestirilor, proverbelor, raspandite prin antologii de folclor si ele in tiraje de masa, este un fenomen pe cale de generalizare.Se consuma, de asemenea, folclorul pe care il ofera orchestrele populare, ansamblurile si echipele artistice de amatori. Datorita mijloacelor moderne de comunicare culturala cu masele, mediile rurale pot sa consume acelasi folclor pe care pot sa-1 consume si mediile urbane. Ele pot, fireste prin mass-media, sa consume si consuma bunuri culturale nefolclorice, muzica usoara si chiar simfonica filme, spectacole de teatru, romane, poezie culta, etc.Sub aspectul consumului de folclor, diferentele dintre mediile rurale si mediile urbane se sterg treptat. La aceasta contribuie, fara indoiala, si faptul ca mediile urbane romanesti arata astazi un mult mai larg interes pentru folclor decat intre cele doua razboaie, de pilda.Orasele au astazi mai mult folclor ca altadata.Fara indoiala ca si inainte orasele romanesti aveau o viata folclorica proprie, in mediile lor populare se creau si raspandeau unele bunuri culturale cu caracter oral ce aveau rosturi similare cu cele din medii rurale. Dar, in general, interesul pentru folclor al celor integrati in cultura urbana era mai redus decat astazi si era de alta natura, tindea spre alte finalitati. Dupa primul razboi o schimbare importanta a intervenit in viata oraselor noastre. Odata cu cresterea numarului orasenilor, cei veniti de la sat, de cele mai multe ori pentru munca necalificata, au dat marilor orase si mai cu seama Bucurestilor, o viata folclorica singulara.Ei traiau grupati in mici comunitati corespunzatoare zonelor folclorice de unde proveneau. Continuau sa-si cante cantecele locale, duminica se adunau in diferite cartiere periferice pentru a dansa ca la hora satelor din care au plecat, insa repertoriul lor muzical se completa necontenit cu elemente eterogene, pe care le vehiculau apoi spre sate.Astazi, situatia este radical alta. in procesul intinsei industrializari, milioane de oameni s-au mutat de la sat la oras, dand o noua componenta demografica, mai cu seama marilor centre urbane. Acestia au adus cu ei un capital cultural traditional in care interesul pentru folclor constituie un element important.Cei mai multi dintre oraseni au familii, neamuri apropiate, prieteni in satele de bastina sau in cele prin care au trecut datorita profesiei. Ruralii devenind urbani si-au asimilat noul mod de viata, s-au integrat culturii urbane, nu se mai simt outsideri dar si-au pastrat fata de mediile rurale din care au plecat calitatea de insideri. Pentru ei folclorul nu este un domeniu exotic, ci face parte din sfera culturii lor. Limbajul folcloric le este familiar si, dincolo de imboldurile ruraliste nostalgice, pot sa-1 guste sau sa-1 inteleaga in plinatatea lui. Ceea ce altadata se petrecea numai in anumite cercuri de intelectuali, cu grija pentru legatura culturii romane moderne cu traditiile si folclorul, este un fenomen general al societatii romanesti contemporane, un fapt ce o caracterizeaza. Aceasta explica de ce se consuma atat folclor in mediile urbane.in viata culturala folclorul traditional se intalneste cu folclorul bun de consuni si se influenteaza reciproc. Uneori bunurile vehiculate pe caile moderne fiind un autentic limbaj popular, fac ca acolo unde radacinile unor anumite categorii folclorice nu s-au uscat cu totul si aceste categorii au trecut doar in stare latenta, ele sa inmugureasca din nou. Acest fenomen apare cu pregnanta deosebita in cadrul manifestarilor folclorice locale, care dau sensuri noi si mare amploare obiceiurilor traditionale sau creeaza pentru acestea noi prilejuri de manifestare.Cele doua forme sub care folclorul traieste astazi sunt deci menite sa convietuiasca inca un timp. Functia lor insa este diferita si va ramane ca atare.Faptele de folclor traditional sunt mesaje ale celor ce le creeaza adresate lor insisi sau membrilor colectivitatii egali cu ei, cu scopuri foarte diverse dar intotdeauna bine precizate de ansamblul contextului traditional in care se produc.Bunurile folclorice de consum au deocamdata statutul replicilor, al reproducerilor din artele plastice. Ele se adreseaza intregii comunitati nationale. Deci rolul diferentelor zonale a disparut, tinde sa dispara diferenta sat-oras, dar apar noi diferente ce deriva din structura complexa a societatii industriale. Acestea creeaza diferente in nivele de receptare, diversifica functional consumul folcloric. Cei ce le reproduc artizanal sau profesional nu urmaresc comunicarea unui mesaj folcloric traditional, ci a unui mesaj artistic ce poate fi receptat de la petrecerea placuta a timpului liber pana la o mare, esentializata, traire artistica.Statutul folclorului bun de consum nu se defineste deci decat in ansamblul culturii contemporane. Definirea nu se poate face numai prin raportarea la folclorul traditional, ci trebuie facuta si prin raportarea la celelalte manifestari artistice cu care se intalneste in viata culturala de astazi.Definirea lui, pe aceste coordonate, presupune o explicitare a limbajului, prin care se realizeaza si cunoasterea conditiilor in care functioneaza, a multiplelor si complexelor articulatii prin care este integrat in cultura zilelor noastre.

Capitolul II - FORMAIA DE ACOMPANIAMENT

2.1 Rolul i funcia ei n spectacolul de folclor

Functioneaza inca prejudecata ca un fenomen poate deveni aspect de cercetare stiintifica numai daca se bucura de un prestigiu castigat prin traditie sau daca promite sa evalueze o problema stringenta. Mai probabil insa ca nu exista fenomene indicate pentru cercetare stiintifica si fenomene neindicate, exista numai comunitati stiintifice interesate la un moment dat de o anumita realitate.A argumenta pentru fundamentarea stiintifica a spectacolului de folclor devine, din aceasta perspectiva, un demers nejustificat. Spectacolul de folclor va fi fundamentat stiintific in masura in care va exista o comunitate stiintifica care sa o faca. De altfel, nu sunt necesare argumente speciale pentru a dovedi ca spectacolul de folclor intra pana la un anumit punct in preocuparile teoriei literare, de la un punct incolo se inscrie in problematica teoriei spectacolului, si in fine ramane descoperit in ceea ce reprezinta dominanta lui specifica, relatia cu folclorul.Am incercat cu alte ocazii sa acreditam ideea ca spectacolul de folclor citeaza termeni de cultura populara. Ca si in aceasta calitate, obiectele folclorice nu mai pot fi atribuite claselor din care provin, atestarea folcloricitatii bazandu-se pe un dublu act de autentificare formala si functionala.Autentificarea functionala nefiind posibila, temenii cu care opereaza spectacolul de folclor sunt reproduceri de folclor realizate la diferite grade de fidelitate. Intr-un cuvant atragem atentia asupra faptului ca folclorul prezentat pe scena nu este folclor.Faptul ca o specie relativ recenta de spectacol, spectacolul de sunte si lumini, se bazeaza pe cunostinte temeinice de optica, muzica si acustica pare un lucru de la sine inteles. Faptul ca specatcolul de folclor se fondeaza pe intuitia, inspiratia si bunul simt al creatorilor este acceptat cu aceiasi usurinta. Evident, undeva se greseste.Pentru a conjuga limbajul muzical cu luminile colorate, spectacolul de sunt si lumini trebuie in prealabil sa elaboreze un cod al semnelor luminoase si sa examineze posibilitatile lor de compunere cu muzica. Referindu-se la cultura populara, spectacolul de folclor opereaza nu numai cu un limbaj si cu un cod aflat in curs de constituire, ci cu zeci de coduri si limbaje aflate in realtiile cele mai diverse, mai mult sau mai putin incompatibile cu scena.Practicienii specatacolului de folcor si teoreticieii folclorului nu se intereseaza in mod sistematic de aceste probleme. Ei se epuizeaza in dispute, unii exagerand importanta scenei, iar ceilalti insistand excesiv asupra autenticitatii. Asa se explica faptul ca in prezent nu dispunem inca de o gramatica a spectacolului de folclor.In lucrarea de fata se peocupa in cadrul spectacolului de folclor, taraful, pe care ipostaza lui scenica il vom numi taraf de concert. Aceasta forma supradimensionata a tarafului traditional creaza un handicap pe scena atat tarafului lautaresc traditional cat si solistului.Supradimensionarea a avut loc in mai multe etape si s-a efectuat sub presiunea unor influente diferite. O prima amplificare pertinenta a tarafului traditional a generat taraful orasenesc de carciuma. Adecvandu-se la contextele si functiile extrafolclorice, taraful traditional s-a dilatat pentru a rezista la concurenta pe care i-o facea orchestra de cafe-concert.A doua modificare cantitativa s-a operat odata cu intrarea tarafului in scena, sau coborarea in fosa, unde s-a confruntat de aceasta data cu toate ansamblurile muzicale orchestra simfonica, de jazz, de muzica usoara, music-hall, opera, opereta.In fine, a treia extensie numerica a fost determinata de contactul cu celelalte canale mass-media: radio, disc etc.A rezultat astfel orchestra populara, aparat hibrid si greoi care accentueaza pana la caricatura viciile decurgand din supradimensionare. Orchestra populara a avut o existenta efemera cu toate acestea prestigiul pe care mass-media il confera culturii populare a facut ca ea sa constituie ani de-a randul un termen de referinta pentru taraful de concert.Poate ca nu gresim daca afirmam ca permeabilitatea tarafului traditional la influentele si sugestiile de circumstanta s-a datorat faptului ca realizatorii de spectacol se aflau oricum in cautarea unor solutii prin care sa adapteze taraful la noile contexte si functii. In absenta unor coordonate stiintifica orientative, ei au actionat empiric, mizand pe intuitie si bun simt. Prin amplificarea ansamblurilor s-a incercat pe de o parte, compensarea desfunctionalizarii texteleor desprinse din contextele sincretice specifice, pe de alta parte, s-a urmarit cresterea fortei de penetratie a mesajului in coditiile zgomotului de fond si in conditiile competentei si receptivitatii reduse a publicului citadin fata de muzica populara.Daca motivele care au condus la supradimensioanrea tarafului sunt multiple, cu atat mai numeraose sunt consecintele acestui proces. La nivelul structurii, adaptarea indiferentiata a unor formule diferite a condus la indepartarea de modele consacrate in practica folclorica. In acest fel au rezultat tarafurile hibirde si impersonale care aduc la un numitor stilistic comun tot ceea ce se interpreteaza.Modificarile in planul structurii vizeaza nu numai termenii, ci si relatiile dintre ei. Astfel, taraful de concert alterneaza substantial raporturile care se instituie in timpul executiei in interesul grupului solistic si a celui acompaniator si intre cele doua compartimente.Taraful, in planul structurii vizeaza nu numai termenii, ci si relatiile dintre ei. Astfel, taraful de concert alterneaza substantial raporturile care se instituie in timpul executiei in interesul grupului solistic si a celui acompaniator si intre cele doua compartimente.In taraful traditional, partenerii grupului solistic pastreaza o oarecare independenta fata de primasi. Aceasta independenta se exprima in scurte momente heterofonice care nu mobilizeaza mai mult de doua voici. In taraful de concert, ca urmare a dilatarii grupului solistic, heterofonia risca sa ia proportii exagerate si sa compleseasca melodia. Din acest motiv, dirijorul tarafului propune tuturor instrumentalistilor partidei o varianta pe care acestia au obligatia sa o reproduca pana la detaliu. Ca urmare, registrul variatiei melodiei a textelor, se reduce considerabil.Pe de alta parte, in taraful traditional, cel care propune un plan armonic adecvat melodiei este instrumentul principal al grupului acompaniator. Ceilalti acompaniatori beneficiaza de aceiasi independenta relativa pe care grupul solistic o manifesta fata de primasi.Desincronizarile dintre insturmentele acompaniatoare motiveaza aparitia pe durate limitate a unor suprapozitii de structuri acordice diferite, specifice dealtfel oricarei muzici de traditie corala executata in grup.In taraful de concert, dilatarea grupului acompaniator risca sa transforme conglomeratele aromica accidentale intr-o cacofonie sonora prelungita. Motiv pentru care dirijorul impune tuturor instrumentistilor acelasi plan aromic. Aceasta constrangere a planului armonic este compensata pe membrii compartimentului acompaniator prin libertati la nivelul ornamentatiei acordruilor. Rolul dirijoului este deci sa controloze riguros evolutia ambelor grupuri si corelarea lor, initiativele personale ale executantilor fiind in cea mai mare parte reprimate iar colaborarea dintre instrumentisti si dintre partide fiind redusa la o sincronizare metro-ritmica.In prefata monografiei lui G. Fira Nunta in judetul Valcea Brailoiu scria: De obicei de sine statator, omofona melodia se sprijina aici pe armonie si trebuie sa ne spunem parerea de rau ca nici un folclorist ( in anul 1928 n.n. ) n-a insemnat inca armonizarile, instructive ale tarafului. Taranul, negresit, nu practica armonia, totusi o gusta, ba i-o cere lautarului... Din acompaniamente amanuntit notate am dobandit prin urmare noi invataminte asupra temeliilor armonice ale catecului popular.Din capul locului, trebuie sa afirmam ca marea majoritate a culegerilor noastre de folclor evita notarea acompaniamentului instrumental, asa ca materialele sunt sporadice, neacoperind intregul teritoriu folcloric romanesc. Aceasta se datoreaza atat complexitatii cercetarii folclorului in sine, cat si parerii ca aspectul la care ne referim este mai putin important in comparatie cu alti parametrii ai cantecului popular. Pe de alta parte caracterul preponderent monodic al muzicii noastre folclorice i-a determinat pe autorii colectiilor sa acorde prioritate evidentierii caracteristicilor melodiei in detrimentul, acolo unde este cazul, invesmantarii armonice. Realitatea folclorica, mai precis functionalitatea unor genuri cum ar fi melodiile de joc, cantecele batranesti sau cantecele propriu-zise de strat nou, ne obliga la o reevaluare a problemei tinand cont de grija care se acorda astazi autenticului.Nu insistam deci, asupra faptului ca foarte multe melodii nu necesita nici un fel de acompaniament si ca asa trebuie propagate si in mass media. Cu ata mai mult trebuiesc combatute unele pseudo-lucrari corale-instrumentale, apartinand unor compozitori si interpreti chiar de purtatorii de folclor.Afirmand ca autenticitatea acompaniamentului instrumental este o problema actuala a folcloristicii noastre muzicale, trebuie sa tinem seama de cercetarile fundamentale in domeniul armoniei si polifoniei populare datorate unor reputati cercetatori cum ar fi: Tberiu Alexandru, Gheorghe Ciobanu, Pascal Bentoiu, Chizela Suliteanu si altii( vezi bibliografia finala ).Punctele de veder converg in aprecierea ca exista doua tipuri principale de formatii rural si orasenesc sau traditional si concert[footnoteRef:1] , iar dupa parerea noastra tinde sa se dezvolte un al treilea, care sa se fixeze mai exact in cadrul traditiei si in acelasi timp, sa corespunda si unor necesitati de spectacol. [1: Radulescu Speranta Ansamblul vocal-instrumental popular romanesc, Revista Muzica nr. 10-11 pag. 27-28]

La temelia primului tip ar fi stravechiul ison al unor instrumente populare, in conceptia armonica a celei de-al doilea este vizibil influentata de armonia clasica fiind de data relativ recenta, de vreme ce la inceputul veacului trecut un document[footnoteRef:2] mentiona ca lautarii renunta la intregul lor talent armonic de indata ce acompaniaza pe valahi in cantecele acestora. Referindu-se la lautarii nostri, Franz Liszt pomenea de acompaniamentul unui bas in pedala continua... ceea ce retine armonia intr-o subjugare constanta, iar Alexandru Berdescu[footnoteRef:3] remarca ciocnirile rezultate din simultaneitatea cantarii unei melodii si a unei pedale armonica invariabile procedeu repetat si astazi in unele zone. [2: Geschichte der Musik in Siebenburgen In Allegemeine Musicalische Zeitung Leipzig 1914] [3: Berdescu Alexandru Melodii romane scrise pt prima oara in toata originalitatea si caracterul lor national astfel cum le executa lautarii romani, Bucuresti, 1860]

Cercetarile relativ recente constata pentru Transilvania ca sensul orizontal are mai multa insemnatate pentru armonistii populari decat cel vertical cu conditia ca acordurile sa fie corect aduse catre cadenta. Se remarca insa, predilectia, chiar in unele formatii satesti actuale, pentru relatia I-IV-V, rara intervenind si treapta a II-a. De asemenea, septima de dominanta si deseori, septima micsorata favorizeaza trecerea rapida catre noi centri modali.Provenienta si evolutia catre asemenea combinatii armonice sunt clar evidentiate de catre contributiile noi sus mentionate. In secolul trecut, de pilda, unii lautari oraseni cantau in orchestrele formatiilor de opera: chiar daca le auzeau numai, receptivi cum au fost intotdeauna la orice moda, puteau introduce anumite inlantuiri si in muzica populara. Asa se explica si conturarea treptata a asa numitului stil lautaresc ramas tributar pana astazi anumitor principii ale armoniei apusene. Totusi, conchizioneaza Tiberiu Alexandru in importantul sau studiu Armonie si polifonie in cantecul popular romanesc anumite forme noi de polifonie populara au fost semnalate in unele din realizarile miscarii artistice de amatori, precum si in muzica orchestrelor populare de concert. Este vorba consideram noi de aceiasi stradanie care se manifesta astazi pentru respectarea autenticului folcloric. In conceptia cercetatorilor romani autenticitatea este confirmarea subsumarii sale in raport cu legile de baza ale creatiei si circulatiei folclorice: sincretism, functionalitate, oralitate, caracter colectiv, poporaneitate. Dar pentru ca un anumit fapt de folclor sa fie autentic, el trebuie sa corespunda unui complex de factori intre care cei mai imortanti sunt stilul muzical, genul, zona. Tinand seama de acesti factori, nu putem nega existenta unor formatii autentice deosebit de valoroase din acest punct de vedre mai ales cand se produc intr-un cadru traditional folcloric. Unele evadari din albia autenticului se manifesta in special prin larga ciruculaite a unor melodii si prin interpretarea acestora de catre insi care nu apartin stilului zonal respectiv. In acest sens, ambitia unor formatii din centrele urbane de a canta melodii din toate zonele tarii, fara sa aiba un comonenta lor buni cunscatori ai stilului si genurilor din mediile respective mi se pare total nejustificata.Practic, doua aspecte trebuie urmarite in acompaniamentul instrumental: functiile armonice si desfasurarea ritmica. Amandoua sunt la fel de importante:daca primul aspect nu poate fi sesizat intotdeauna la o prima auditie, al doilea se concretizeaza in asa-numitele tiituri pe care le putem usor recunoaste pentru o zona sau alta. In ceea ce priveste verticalismul, am aratat ca acest a fost in mare parte influentat de anumite procedee ale armoniei clasice, detasandu-se acordul micsorat cu rol de trecere rapida spre un nou centru modal sau acordul de septima de dominanta. O mare diversitate zonala cunoaste ritmica acompaniamentului ce este in stransa legatura atat cu genul, cat si in special, cu posiblitatile tehnice ale instrumentelor acompaniatoare: cobza pentru Muntenia si Moldova, chitara pentru Gorj, zongora pentru Maramures, tambalul in special pentru Muntenia si Moldova, viola si vioara secunda pentru mare parte din Transilvania si Banat, instrumente de suflat pentru Banat, Moldova de Centru sau Sud-Estul Transilvaniei si mai recent, dar fara un specific zonal clar acordeonul, armonica, muzicuta. Dupa modul de functionare, mediul in care actioneaza si instrumentul pe care il plaseaza in centrul compartimentului acompaniator, specialistii au aratat ca pot exista teoretic 36 de tipuri care n-au fost validate de practica folclorica. La varietatea ritmico-armonica determinata de aceasta diversitate tipologica instrumentala se adauga varietatea derivata de particularitatile fiecarui gen: din necunoasterea caracteristicilor unui gen sau specii pot aparea erori cum ar fi de pilda: acompanierea unui cantec propriu-zis, la origine parlando-rubato, in ritm de sarba, hora, brau sau invartita. Impropriu pentru unele genuri, acompaniamentul devine necesar pentru altele intarindu-le functia in viata obstei: asa se prezinta melodia de dans, pentru care sunt utilizate deseori combinatii instrumentale ingeniose, ata de catre formatiile de amatori cat si de catre cele profesioniste.Lautarii profesionisti au un simt armonic dezvoltat utilizand o larga paleta tehnica ceea ce nu-i scoate din sfera autenticitatii. In Transilvania tiitura consta dintr-un suport armonic de acorduri placate, intrerupt uneori de mici desene la contrabas si tambal. Acordul dominatiie este precedat ueori de acordul micsorat al treptei a IV-a.Este o invesmantare evident influentata de armoni aclasica, in care nu numai ca treapta a IV-a apare alterata suitor intr-un acord de septima micsorata accentuand atractia catre dominanta, dar si treapta aV-a este adusa printr-o septima de domnanta, in stare directa, intrand functia fundamentalei pe care o precede.Chiar daca instrumentele utilizate pot crea un suport armonic in care, sa fie incluse cat mai multe sunete ale acordului si dublarile lor, sunt multe cazuri cand intalnim fragmente din piese care se desfasoara la unison. In Ardeal, intalnim in multe JOCURI DE DOI fragmente unde tambalul si contrabasul dubleaza schematic melodia interpretata de vioara: aceasta ar putea fi considerata o manifestare a ETEROFONIEI. S-ar parea, deci, ca interpretii, daca n-au preferat o inversmantare mai bogata, sunt constienti ca dublarea melodiei nu constituie o abatere de la normele bunului gust. Spurprind unele cromatizari directe intonate de catre tambal si contrabas, care nu se regasesc in melodie si care favorizeaza trecerea catre centrii modali noi. Intanim aceste tendinte si la interpreti consacrati care respecta traditi, dar sunt influentati in parte si de o anumita practica lautareasca ce a capatat o larga extindere.Evidentierea valorii esteticii a unei melodii nu se poate realiza pe deplin printr-un limbaj armonic de imprumut, ci pornind de la structura modala a acestuia: este imbucurator ca exista practicieni care incep sa inlocuiasca sensibilele din acordurile micsorate cand apar nejustificat sau mersul in terte paralele, incercand sa respecte si formulele ritmica specifice unor anumite tinuturi.In acest sens, trebuie realizata o apropiere intre argumentelel teoretice ale folcloristilor si solutiile practicienilor. Este necesara deci, concordanta intre teoria etnomuzicala si practica instrumentistilor populari, pentru pastrarea filonului autentic al valorosului nostru folclor.Rezulta din cele de mau sus ca supradimensionarea tarafului afecteaza grav variatia, coordonata esentiala a culturii populare.O comparatie intre taraful traditional si taraful de concert evidentiaza insa si mari diferente de repertoriu.Taraful de concert elimina o intreaga categorie de texte muzicale populare cu forma libera la nivelul frazei sau al consructiei de ansamblu, deci textele din stratul folcloric cel mai vechi.Defunctionalizarea textelor in concertele de muzica populara, supradimensionarea tarafului, receptivitatea si competenta scazuta a publicului fata de detaliu fac ca aceste piese se fie inacceptabile pentru spectaculul de folclor, asa cum este conceput astazi.In repertoriul tarafului de concert intra in schimb compozitii semi-originale dupa criterii straine folclorului care vizeaza efecte de variatie si contrast. Liantul dintre piese este asigurat uneori de interludii compuse de dirijori intr-un stil hibrid, plasat intre stilul lautaresc si stilul muzicii culte romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Consideram ca este semnificativ faptul ca spectacolul de folclor aduce totusi pe scena ocazional tarafui traditionale zonale. Deci se poate! Deci supra-dimensionarea nu este obligatorie. Consideram la fel de semnificativ faptul ca pe langa taraful de carciuma a functionat intotdeauna lautarul solist, personaj solitar, dispus sa execute cantece la comanda mesenilor. Chiar si in prezent, din taraful de restaurant se desprind unul doi, interpreti care, adresandu-se unui public restrans, inearca ca sa cante tinand cont de gusturile acestora.Deci paralel cu taraful de concert, s-a insinuat si se insinueaza inca taraful traditional, care trateaza publicul diferentiat, care face servicii, care stie cantecul de inima albastra al fiecaruia.Se poate pune intrebarea daca aceasta funcite poate fi pastrata in spectacol. Avand in vedere neconcordanta dintre performanta tarafului si competenta globala a publicului este posibil cantatul al comanda.Gradul de formalizare pe care il dicteaza actuala conceptie care sta la baza spectacolului exclude aceasta posibilitate. Fapt care pledeaza o data in plus pentru regandirea spectacolului de folclor, redimensionarea, restructurarea si transformarea lui intr-o constructie usoara si flexibila care sa se adapteze la diferitele probleme ce decurg din reproducerea culturii populare.