R E F E R A T

TEMA: Criminalistica faunei sălbatice

B U C U R E Ş T I

2 0 1 0

Wildlife forensics is a relatively new field of criminal investigation. Its goals are to use scientific procedures to examine, identify, and compare evidence from crime scenes, and to link this evidence with a suspect and a victim, which is specifically an animal. Killing wild animals that are protected from hunting by laws, also called poaching, is one of the most serious crimes investigated by wildlife forensic scientists. Other crimes against wildlife include buying and selling protected animals and buying and selling products made from protected animals.The types of evidence analyzed by a wildlife forensics lab include any part of an animal including blood and tissue samples, carcasses, hair, teeth, bones, claws, talons, tusks, hides, fur, feathers, or stomach contents. Wildlife forensic scientists may also investigate materials used to kill or harm animals, such as poisons, pesticides, projectiles, and weapons. Products that are made from animals are also of interest, including leather goods and medicines, especially those from Asia.

Stadiul actual al tehnologiilor informatice, precum şi rezultatele spectaculoase obţinute în domeniul tratării matematice a analizei imaginilor au permis punerea la punct şi implementarea în activitatea curentă a autorităţilor judiciare din majoritatea ţărilor, a unor sisteme automate de identificare şi care în prezent se află într-o continuă perfecţionare şi expansiune pe plan mondial.

Astăzi mai mult ca oricând, tehnica criminalistică trebuie să facă faţă noilor provocări, cu care se confruntă societatea modernă, mai ales în contextul integrării europene şi al globalizării.

Totodată transmiterea datelor celorlalte state membre se efectuează în conformitate cu un model uniform al datelor potrivit deciziilor şi regulamentelor (proceduri, standarde, strategii comune), aprobate la nivelul Uniunii Europene, precum şi pe plan internaţional.

Cu ocazia documentării ştiinţifice efectuate, evidenţiez că pe plan internaţional, una dintre ramurile relativ noi în domeniul criminalisticii este ,,criminalistica faunei sălbatice1,,. Această ramură2 a apărut ca urmare a luptei autorităţilor majorităţii statelor lumii împotriva braconajului atât pentru protejarea faunei marine cât şi faunei terestre. Alte crime împotriva animalelor sălbatice protejate includ cumpărarea şi vânzarea animalelor precum şi a produselor realizate din valorificarea acestora. Organizaţii internaţionale (baza legală) care monitorizează comerţul cu animale şi plante sălbatice sunt: Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră (CITES), care a fost înfiinţată în 1963 şi, din 2004, include 167 de ţări membre.

Diferenţa majoră, între ştiinţa penală medico-legală clasică şi cea a faunei sălbatice, este că la ştiinţa medico-lagală clasică victima este omul, precum şi suspectul, iar la fauna sălbatică este un animal (mamifer) specificat în legislaţie din speciile pe cale de dispariţie.

1 Wildlife forensic. N.a.2 Saferstein R., Criminalistica: Introducere în Forensic Science, 7th Edition (Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall) 2001.

Astfel, descoperirea3 şi ridicarea de probe în domeniul faunei sălbatice, de către ofiţerii de animale sălbatice poate să fie mult mai dificilă şi mai complicată decât ridicarea şi administrarea de urme şi probe în cazul oamenilor, deoarece specialiştii în domeniu rareori, cu ocazia cercetării locului faptei au parte de animale întregi sau părţi din acestea (deseori ciopârţite de braconieri şi sfâşiate de animale). Totuşi prin extinderea cercetărilor ofiţerii de animale descoperă şi confiscă animale pe cale de dispariţie aflate împăiate în muzee, ori sunt descoperite în grădinii zoologice particulare.

Blănuri şi piei de animale4 pe cale de dispariţie.

Tipurile de probe analizate de către un laborator de criminalistică a faunei sălbatice include orice parte a unui animal, inclusiv probe de sânge de ţesuturi, carcasele, păr, dinţi, oase, gheare, colţi, piei, blană, pene, sau conţinutul stomacului. Se pot investiga de asemenea, arme, proiectile, otrăvuri, obiecte şi materialele folosite pentru a ucide sau răni animale, inclusiv bunuri din piele şi medicamente.

3 K. Inman şi N. Rudin ,, Principiile şi practicile criminalisticii,,, New York, CRC Press 2001.4 http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.

Obiecte5 ilegale realizate din fildeş.

Tehnici similare celor utilizate într-un laborator de poliţie pentru lupta împotriva criminalităţii sunt folosite pentru a identifica si analiza bucăţi de animale, precum şi gloanţe, vopsea, sol şi fibre găsite la locul crimei. Experţii în dactiloscopie, balistică, analize de sol, precum şi în comparaţii de păr examinează dovezile pe care le au vizual şi cu tehnici microscopice. Patologii (medicii legişti) examinează carcasele animalelor, pentru a analiza şi studia rănile, în scopul de a determina modul în care animalul a murit şi să se facă distincţie între moartea naturală şi cea produsă de oameni. De asemenea, chimiştii pot fi solicitaţi pentru a identifica otrăvurile şi pesticidele folosite, de a analiza conţinutul medicamentelor de pe pieţele din mai multe ţări inclusiv din Asia, şi să furnizeze date despre identitatea speciilor, atunci când este posibil. Biologii investighează latura analizei moleculare, a proteinelor, e.t.c. Genetica (cu analiza ADN-ului), poate fi deosebit de utilă în cazul în care probele sunt foarte mici (microscopice) sau neidentificabile şi pot furniza date ce includ identificarea speciilor, caracterizarea relaţiilor familiale între animale, precum şi analizarea mai multor probe diferite, pentru a stabili dacă acestea provin de la aceeaşi persoană.

Tocmai de aceea, această ramură relativ nouă ,,criminalistica faunei sălbatice,, pentru a-şi uşura munca în acest domeniu de activitate şi-a creat o bancă de date ADN pentru animale.

Băncile de date ADN pentru animale.

Băncile de date ADN pentru animale pe cale de dispariţie constau din probe de spermă, ovule, embrioni, ţesuturi, precum şi ser. Aceste 5 http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.

materiale biologice sunt îngheţate în azot lichid la -196 ° C sau -373 ° F, în cazul în care acestea pot fi menţinute pe termen nelimitat. Scopul acestui tip de colectare este de a păstra informaţiile stocate în materialul genetic al animalelor, pentru ca acestea să poată exista şi în viitor. Materialul din băncile ADN pentru animalele pe cale de dispariţie este, de obicei colectat în timpul intervenţiilor chirurgicale sau la scurt timp după ce un animal moare. Astfel unele grădinii zoologice precum şi secţii de conservare, au colectat şi depozitat material genetic de la specii pe cale de dispariţie. Cea mai mare bancă ADN pentru animale pe cale de dispariţie, este găzduită la San Diego Zoo şi se numeşte ,,Frozen Zoo - San Diego 6 Zoo Conservation Research,,. De la înfinţarea sa în anul 1975 şi până în 2005, Grădina Zoologică a colectat probe de la peste 7000 de animale ameninţate şi specii pe cale de dispariţie, inclusiv peste 13.000 de mostre de material seminal, ovocite (ouă), şi embrioni. Grădina zoologică Cincinnati şi Grădina Botanică deţine material genetic pentru mai mult de 60 speciile de animale şi 150 de specii de plante. Societatea Audubon menţine o bancă de ADN pentru cel puţin 35 de specii de animale diferite, dintre care majoritatea sunt pe cale de dispariţie.

În 2004, cele trei instituţii britanice, (Universitatea din Nottingham, Institutul de Zoologie, şi Natural History Museum din Londra, (au anuntat înfinţarea proiectului Frozen Ark, al căror scop este de a dezvolta un depozit genetic al tuturor speciilor pe cale de dispariţie privind conservarea mondială a speciilor pe cale de dispariţie, proiect numit: I.U.C.N., the ,,International Union for Conservation of Nature7,,unde există o ,,listă roşie,, care însumează mai mult de 7200 de specii. Un alt obiectiv al băncilor de date ADN, este de a creşte mărimea populaţiei de specii pe cale de dispariţie prin înmulţirea şi creşterea unor exemplare tinere şi repopularea zonelor afectate.

Bibliografie:

□ http://www.enotes.com/forensic-science/wildlife-forensics.

6H. Abrams, ,, O lume de animale,, California USA, 1983, societatea zoologică din San Diego. 7 U.I.C.N., Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, N.a.