Reflecția psihologică a ființei umaneReflecția psihologică a ființei umane

Firea eroilor atrage după sine tragismul situației?

În proza psihologică accentul se deplasează spre conflictul interior, spre frământările individului.

• Investigarea detaliata a vietii interioare• Observatia psihologica,introspectia starilor sufletesti• Conflictul interior• Protagonist(constiinta problematizantă dilematică)

Trăsăturile prozei psihologice

Opere studiate

„Ultima noapte de dragoste întaia noapte de război” (Camil Petrescu)

“Patul lui Procust ” (Camil Petrescu)

“În vreme de război” (Ion Luca Caragiale)

“Nuntă în cer” (Mircea Eliade)

Camil Petrescu Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română în special ca inițiator al romanului modern.

Mircea Eliade

Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago.

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă.

În vreme de război(Ion Luca Caragiale)

Genul literar: EpicSpecia literară: NuvelăTema: Evoluţia unei obsesii până la nebunie, respectând toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmărit prin analiza crizelor de conştiință şi de comportament.

Popa lancu din Podeni, căpetenia unei bande de hoţi, este în pericol de a fi prins de potera şi de aceea, fratele său, Stavrache, îl sfătuieşte să se înroleze voluntar în armată şi să plece pe frontul din Balcani, pentru a i se pierde urma. Stavrache rămâne cu averea fratelui său, cu timpul devenind obsedat de ideea îmbogățirii.

Se urmăresc îndeaproape obsesiile şi coşmarurile lui Stavrache, iscate de teama că fratele său nu ar fi murit şi că s-ar putea întoarce să-i ia averea.Sfârșitul ilustrează întâlnirea şi confruntarea dramatică dintre cei doi fraţi şi declanşarea nebuniei lui Stavrache.

Stavrache trece prin sentimente contradictorii atunci când află adevărata identitate a fratelui său.El trăiește un conflict interior bazat pe dorința de a-și salva fratele, dar mai alea bazat pe încercarea de a risipi rușinea provocată de faptele acestuia.

“-Cum?...Nenorocitule!să fugi! Să piei! Să te-neci mai bine decât să puie mâna pe tine! În fundul ocnii îți putrezesc oasele!”

Un alt conflict interior a lui Stavrache este declanșat de obsesia pentru averea moștenită de la fratele său, presupus mort.

“în sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea veștilor despre succesul de bravură a răposatului.”

“…Dar o să-ndrăznească să se mai întoarcă?…Dar dacă îndrăznește și se-ntoarce?...Atunci, ce-i de facut?…Dar dacă-i vine așa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpânul averii, întâmple-se orice s-o-ntâmpla!că odată a purtat barbă și plete……Da, dar atunci procurorul îl rade și-l tunde de-a binele.…O veni?...n-o veni?...”

Avariția si obsesia lui capătă proporții uriașe. Stavrache este chinuit de incertitudini și este nesigur în ceea ce privește moartea fratelui său.

Coșmarurile lui exprimă neliniștea hangiului și incertitudinea. Stavrache este bântuit de replica lui Iancu: “Credeai c-am murit, neică?”. Hangiul amestecă realitatea cu planul viselor, are halucinații și nu mai percepe corect universul înconjurător. Dezumanizarea lui Stavrache capătă proporții colosale.

“Au trecut cinci ani de război și nimeni, în adevăr, n-a supărat pe d. Stavrache, afară decât de popa Iancu volintirul, care venea din când în când de pe altă lume să turbure somnul fratelui său.”

Freud și Jung spun că materialul visului îl constituie întotdeauna impresiile zilei anterioare visării.Toate întâmplările, reale și halucinatorii se petrec nopatea. Prima întrevedere între cei doi frați , îl prezintă pe Iancu îmbrăcat într-un ocnaș, care evadase. Acesta îi adresează întrebarea “Credeai c-am murit neică?”, care îl obsedează pe Stavrache și procesul psihologic se amplifică.

La a doua întâlnire, Iancu este îmbrăcat în haine de general și îi rostește aceeași întrebare lui Stavrache. Hangiul nu mai poate să distingă visul de realitate. Devine avar, obsedat și chiar nemilos. Toate aceste stări obsesive se reflectă și în scena în care o fetiță îi ia un covrig de pe masa. Stavrache devine inuman, de necontrolat.

În punctul culminant, când Stavrache își întâlnește fratele, înebunește complet. La început are o stare lentă, “se ridică în picioare foarte liniștit”, “făcu câteva cruci și mătănii”. Apoi începe o criză a încordării, drept dovadă stând manifestarile inumane a personajului: ”horcăielile se porniră ca un clocot, întrerupte de gemete din adânc, în timp ce trupul adormit tremura tot mai tare și mai tare, clănțănind din dinți.”

Principala cauză a apariției conflictelor este obsesia pentru bani, dorința oarbă de a deține averi impresionante. Dezumanizarea lui Stavrache distruge relația dintre cei doi frați.

Atitudinea lui Stavrache față de Iancu nu reprezintă comportamentul normal pe care un om ar trebui să îl aibă față de propriul frate. În relația dintre cei doi se reflectă mitul lui Cain și Abel.

În mitul lui Cain și Abel se prezintă conflictul dintre doi frați,conflict care pornește tot din cauza avariției la fel ca și în cazul lui Stavrache și a fratelui său.

Pentru a rezolva conflictele care au apărut în viața lui, Stavrache ar trebui să acorde mai multa importanță lucrurilor spirituale,reprezentate de fratele și mama sa, și sa înțeleagă că interesul pentru avere distruge ființa umană. Din păcate sunt multe cazuri asemanatoare protagonistilor acestei nuvele în ziua de azi. Mulți frați se ceartă din cauza banilor și a moștenirii, uitând clipele fericite ale copilariei lor. Ar trebui să fim mai atenți la cei din jur și sa nu cădem în aceasta boală cronică care face din ce în ce mai multe victime.

Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război

(Camil Petrescu)

Genul operei: EpicSpecia: Roman Tema operei: Drama intelectualului inadaptat, prins în cleștele incertitudinii sufletești în urma celor două experiențe: dragostea și războiul.

Romanul este structurat în 2 părți, prima fiind rememorarea iubirii eșuate dintre Ştefan si Ela , iar a doua reprezenând, sub forma jurnalului de companie, experiența de pe front a protaginistului. Planul este unul interior, al trăirilor, sentimentelor care alternează cu planul exterior, al lumii, văzute însă dintr-o unică perspectivă, subiectivă. Eroul, Ştefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, însetat de absolut, dornic de cunoaștere.

În roman primează conflictul interior. Apare și un conflict exterior între Ştefan Gheorghidiu si restul lumii, căci personajul intră în dispută cu rudele, cu ofițerii , cu modul de viață bucureșteană , cu imaginea fondată a războiului, cu Ela. Dar esența o reprezintă conflictul interior, cel din propria conștiință a personajului care caută sa impună lumii standardele lui înalte si care trăiește prăbușirea lăuntrică în fața realității crude.

La popota ofițerilor se poartă o discutie despre dragoste si fidelitate, în urma unui fapt relatat în presă: “un bărbat și-a ucis nevasta și a fost achitat de tribunal”. Ştefan intervine pătimaș, iar discuția declanșează memoria sa afectivă, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumătate de căsnicie cu Ela. În acest moment apare un conflict exterior între ofteri și Gheorghidiu..

“-Discuția dumneavostră e copilaroasă si primară. Nu cunoașteți nimic din psihologia dragostei. Folosiți un material nediferențiat.”, spune Stefan Ghiorghidiu în apărarea propriilor concepții.

Prima tulburare apare când Ştefan primește o moștenire neașteptată la moartea unchiului său Tache, un avar fară pereche. Atunci Ela se implică în discuțiile despre bani si testament, ceea ce displace lui Gheorghidiu: “ Aș fi vrut-o mereu feminină, desupra acestor discuții vulgare”. La masa unchiului Tache,Ştefan îl înfruntă pe bătrânul avar și pe Nae Gheorghidiu, care il jignește pe tatăl sau: “-Drept să-ți spun, n-am întâlnit om care sa fi avut mai puțin noțiunea banului ca el.”

În tot timpul discuției, analizând comportamentul celor doi soți, reies gândurile lui Ghiorghidiu: “Mai mult mă nemulțumea pasiunea cu care nevasta mea discuta afacerile si atenția matură cu care cântărea totul. În acest interes al tinerei mele neveste pentru afaceri, vedeam vechiul instinct al femeilor pentru bani.” Probabil Ela dorea o situatie mai prosperă în căsnicia lor: “Eu nu incercam, decat să apăr drepturile noastre, care ne ofereau o stare materiala mult mai bună. Cred ca banii nu strică niciodată nimănui.”

În plimbarea la Odobeşti, Ela se comportă ca o cochetă, devenind din ce în ce mai superficială. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării, Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria domnului G. Între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. În acest capitol este evidențiată apropierea Elei de domnul G. și gelozia lui Stefan.

“În cele 3 zile, cât am stat la Odobești, am fost ca și bolnav, cu toate că păream uneori de o veselie excesivă. Îmi descopeream nevasta cu o uimire dureroasa.”

Din gândurile celor doi protagoniști reies frământări sufletești și îndoieli. Gheoghidiu:”- Ai fost tot timpul împreună cu acel domn , ai dansat aproape numai cu el.” Ela: “-Ei bine, dragul meu, dar asta e firesc atunci cand vii cu cineva pe drum, într-o excursie ca asta... . Toate femeile au făcut grupuri. Se creează inevitabile izolari. Nu pot fi familiară cu toată lumea.”

În cartea a doua este prezentată experiența războiului. Regăsim frământările sale, atât legate de iubire cât și despre lupta dintre viață și moarte, neputința în fața morții. Viața lui putea lua sfârșit în orice clipă. „Mă gândesc la măcelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfărâmate de paturi de aramă, trupuri străpunse si prăbuşite sub picioarele celor care vin din urmă.Facle si urlete.Explozii de obuze care să doboare rânduri întregi. Ştiu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana care-mi va sfîșia trupul. Si un gând staruie, plutind peste toate, ca o intrebare:pentru mine anume cum va fi? Glonţ… baionetă sau explozie de obuz?” (Gheorghidiu, pag.196)

Consider că apariția conflictelor dintre Ela si Gheorghidiu se datorează în mare parte lipsei de comunicare și incompatibilității dintre cei doi.

Pentru a-și rezolva problemele ar fi trebuit să comunice mai mult, să-și susțină cu argumente părerea, să încerce să ajungă la un punct comun în așa fel încât să fie mulțumiți amândoi. Aceste lucruri poate ar fi reaprins flacăra iubirii dintre ei.

În urma cu câțiva ani am cunoscut un cuplu. Deși la început se iubeau foarte mult, dupa doi ani a intervenit monotonia, plictiseala, se certau foarte des, nu mai aveau lucruri în comun. Cei doi câstigau destul de bine, iar la un moment dat femeia era foarte atrasă de bani, de lux, de bijuterii, petreceri. Pe bărbat însă aceste lucruri îl lăsau indiferent, el o vroia pe ea alături de el, Între cei doi s-a creat o distanță. Într-un final au decis că cel mai bine este să se despartă.

Patul lui Procust(Camil Petrescu)

Genul literar: Epic.Specia literară: Roman.Tema: drama omului superior, sortit să fie incompatibil cu lumea, cu iubirea si cu norocul. Fiecare dintre cele trei personaje care reprezintă omul superior (doamna T., Ladima și Fred Vasilescu) este un inadaptat care nu se poate încadra în „patul procustian" al iubirii sau al societății…

Romanul „Patul lui Procust” are o structură inedită, fiind alcătuit pe trei planuri şi cuprinzând patru părţi: - trei scrisori ale doamnei T.; - jurnalul lui Fred Vasilescu, intitulat „Într-o după-amiază de august”; - Epilog I; - Epilog II (aparţinând autorului).

Opera prezintă în paralel două povești de iubire . Cea a lui Fred și a doamnei T. și iubirea dintre Emilia si Ladima. Cele două povești de iubire sunt foarte diferite, prima bazându-se pe o iubire pură din partea ambelor personaje, dar totodată imposibilă din pricina orgolilul mult prea puternic al celor doi indragostiți. Cea de a doua poveste dintre Ladima și Emilia, este total diferită. Personajului masculin îi poartă o iubire oarbă Emiliei, o actriță mediocră, lipsită de scrupule și de etică, ce se folosește de sentimentele pure pe care i le împărtășește Ladima.

Fred îi poartă o iubire obsesivă Doamnei T. Orgoliul său puternic și complexul de inferioritate pe care il are față de femeia iubită, il face pe acesta să nu își recunoască sentimentele decât după moarte. Dragostea lui pentru doamna T. ramane un mister, iar accidentul de avion poate fi si o sinucidere, adica personalitatea lui Fred Vasilescu ramane enigmatica, sfarsitul sau penduland intre accident de avion si sinucidere.

"Taina lui Fred Vasilescu merge poate în cea universală, fără nici un moment de sprijin adevărat, așa cum, singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului", fraza care constituie finalul romanului, ca o concluzie ideatică sugestivă pentru concepția literară a lui Camil Petrescu.

În timpul convorbirii dintre Emilia, Fred și Valeria, cea din urmă insistă asupra talentului actoricesc înnăscut al Emiliei: “-Cum n-ați auzit-o pe Emilia niciodată?... Aaa! Te face să plângi. N-ați fost la teatru? Ia spune, Emilio, scena din Modelul.-A, păcat că n-ai auzit-o… a fost aplaudată mai mult decât celelalte și i-au aruncat flori pe scenă.” Fred observă interpretarea neprofesionistă a Emiliei, dar din respect minte: “Am început să mint gratuit și neconvins.-Dar, nu , dar nu, era foarte bine…”

Ladima, poet talentat şi gazetar intransigent, cumulează toate celelalte trăsaturi generale ale personajului Camil Petrescian: intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, insetat de adevar şi demnitate. Acesta se îndrăgostește nebunește de Emilia, lucru care îl duce cu pași repezi spre sfârșit.Atunci când realizează ce fel de femeie este aceasta suferă o dezamăgire profundă, iar rușinea pe care o simte din cauza faptului că a iubit-o îl împinge spre moarte.

Ladima era un bărbat pasional, care o iubea nespus de mult pe Emilia: ”Am fost destul de pedepsit, pentru că nu v-am putut admira la noi în redacție… și nu m-am putut ameți de parfumul atât de rar al mâinillor dumneavoastră.Tot zămbetul de azi nu mă poate consola de surâsul dumneavoastră pierdut…” Emilia era indiferentă și îl trata cu superficialitate “cu oarecare dispreț domestic”, “Pe urmă mă plictisea… Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau pe cap?”

În povestea dintre Fred și Doamna T. conflictele apar din cauza sentimentelor de inferioritate pe care le simte el, pe când în povestea lui Ladima și a Emiliei, conflictul apare din cauza lipsei femeii de moralitate și a caracterului mult prea slab al iubitului său.

Fred Vasilescu ar fi trebuit să-i arate femeii iubite dragostea pe care i-o poartă și să aibă încredere în aceasta atunci când ea i-a împărtășit iubirea.

Pe de alta parte, Ladima ar fi trebuit să o părăsească pe acea femeie lipsită de etică si materialistă.

Din păcate în viața de zi cu zi se întâmplă frecvent ca orgoliul să pună piedică unei frumoase povești de iubire cum s-a întâmplat și în cazul lui Fred și Doamna T. Frica de a-ți arăta sentimentele pentru a nu suferi o deziluzie te poate împinge uneori la o suferință mult mai puternică.

Nuntă în cer (Mircea Eliade)

Genul literar:EpicSpecia literară:RomanTema: Iubirea- soluția atingerii plenitudinii omenești

Primul personaj-narator este Andrei Mavrodin, care îi destăinuie lui Hasnaş concepţia sa iniţiala despre iubire, când credea că "nici un bărbat nu s-ar sacrifica pentru un amor", dar, după ce se îndrăgosteşte, consideră că "e un destin [...] care decide, fără ştirea şi în absenţa noastră, pentru o viață întreagă". Mavrodin spune ca o întâlnise pe Ileana în casa unui prieten arhitect. Impresionat de experienţa de iubire a lui Mavrodin, Barbu Hasnaş, simte nevoia să-i destăinuie acestuia propria poveste de dragoste petrecută mai demult, cu "vreo opt-noua ani" înainte, întrucât poate că o să-l inspire într-un viitor roman. Ceea ce-l uimeşte pe Hasnaş este faptul că iubirea lui "seamănă cu tot ce ţi se povesteşte despre dragoste.".

Personaj analitic, Mavrodin insistă asupra detaliilor legate de prima lui întâlnire cu Ileana, deoarece "dragostea şi tot ce poartă ea cu sine -suferință, jertfă, rodire - mi se pare a fi înca lucrul cel mai puţin înţeles şi prea vag cunoscut", neputând determina exact momentul în care se lăsase prins de farmecul femeii, "vraja aceea fără început şi fără timp", amintindu-şi numai "de dansul acela nesfârşit". Setea personajului de a-şi analiza trăirile, de a identifica exact momentul ivirii sentimentului de dragoste este definită convingător de el însuşi, ca fiind o boală "de a şti, de a întelege, de a identifica ceasul acela fără seamăn al înecului".

Între cei doi ia nastere o iubire profundă, căreia nu i se pot împotrivi: "noi amândoi nu suntem din lumea”.

Relația celor doi se destramă. Principala cauză a acestei despărțiri este dorința Ilenei de a avea un copil: ”Nu e vorba de altceva, înțelegi bine. Dar aș vrea atât de mult să am un fiu prin tine…”. Mavrodin respinge dorința soției argumentând: “Noi nu suntem o pereche din această lume, încercai eu s-o mângâi. Destinul nostru nu se împlinește aici pe pământ. Noi ne-am cunoscut numai în dragoste.”

Hasnaş îi evocă interlocutorului scena petrecută la hotel. Lena părea total absentă, “îmi dădeam foarte bine seama că nu înţelege ce se întâmplă cu ea, dar îi va fi peste putință să se apere, să se trezească măcar" şi Hasnaş constată uimit că "fusese, într-adevar, fecioară; nici o mângâiere nu-i tulburase oboseala sa îngheţată". Femeia il privea mirată, "cu ochii ei mari arşi şi nelămuriţi". Dacă la început atitudinea lui fusese obişnuită, orgolioasă şi nepăsătoare față de tânăra pe care o sedusese ("Era o fată tânără, frumoasă, inteligentă, care mă iubea şi pe care o avusesem. Cam atât. Nu mă gândeam la nimic altceva, nu bănuiam altceva."), în ziua următoare Lena, cu ochii strălucitori şi cu faţa îmbujorată, îi acordă - în glumă - cinci zile ca să se îndragostească de ea.

Peste câteva zile, mărturiseşte Hasnaş, el era total schimbat, încurcat şi timid, simţea cum "o nelămurită fericire începea să mă cuprindă" şi se surprinde declarând: "Cred că m-am îndragostit cu adevărat“.

Spre deosebire de cuplul Ileana Mavrodin, în relația Lena Hasnaș personajul masculin își dorește un copil: “Şi din toate amintirile acestea neorânduite, care mă întristau, se ridica parcă mai apăsătoare dorința mea de a avea, cât de curând, un copil.” Însă Lena era încă un copil care nu se maturizase îndeajuns, fapt ce o făcea să se sperie de ideea de a fi mamă atât de curând: “M-ai înțeles greșit, a început ea sa-mi spuna, șovăitoare. Şi eu aș vrea… Dar nu așa, deodată, la întâmplare… De ce nu mi-ai spus până acum?!...”.

Consider că în prima poveste de iubire, Mavrodin trebuia să încerce să înțeleagă caracterul sensibil al Ilenei și să-i împlinească dorința de a avea un copil. Astfel, Ileana se simțea împlinită ca femeie și probabil sentimentul de singurătate ar fi dispărut din sufletul ei.

În povestea de iubire dintre Hasnaș și Lena problema a fost vârsta fragedă a femeii. Hasnaș ar fi trebuit să țină cont de acest lucru atunci când i-a cerut iubitei sale, mult prea tânără să îi poarte un prunc. Aceasta din urmă a fost speriată atât de sentimentele puternice pe care i le purta bărbatului cât și de dorința acestuia, lucru care a determinat-o să fugă. De asemenea viața socială mult prea aglomerată a bărbatului nu se potrivea cu firea atât de sensibilă a fetei.

Sunt multe astfel de situații în viața de zi cu zi. Chiar o cunoștință a trecut prin ceva asemănător. A fost îndrăgostită prima oară de un băiat pe care a crezut că nu îl va uita niciodată, însă fără să își dea seama s-a îndrăgostit din nou, întâlnind o iubire mult prea puternică pentru a-i face față. Această iubire a distrus-o. Singura soluție a fost să plece din țară, departe de el.

• Ratan Flavia Alexandra• Copaceanu Timeea• Lautaru Flavia Dora• Mocean Alina• Petrosan Cristina• Adam Cosmin Ionut• Bechir Paul-Alexandru• Munteanu Adrian Florin• Ioana Stelian Alexandru

• Profesor coordonator Biro Eliza• Liceul Teoretic Codlea• Clasa a XI-a A

Proiectul a fost realizat de: