Reglarea emoțională – element esențial al competenței de comunicare

Potâng Angela,

dr.,conf. univ.

Chișinău 2015

Reglarea emoțională

Se poate crede că oamenii sunt sub tirania

emoțiilor?

Emoţiile sunt, de fapt, maleabile și această

caracteristică ne permite să le controlăm.

Una din cele mai mari provocări ale vieții

noastre este capacitatea de a ne controla

emoțiile.

Subiecte puse în discuție

Trăsăturile esențiale ale emoției.

Procesul secvențial al generării emoției.

Reglarea emoțională - parte a competenței

de comunicare.

Trăsăturile esențiale ale emoțiilor (după Cross și Thompson, 2007)

Emoțiile sunt un răspuns al individului într-o situație pe care

o vede ca relevantă pentru scopurile sale.

Emoțile sunt multifaţetate, conducînd la schimbări ale

expresivității individului, ale experienței subiective, ale

comportamentului și la schimbări fiziologice.

Emoțiile sunt maleabile; nu este obligatoriu ca emoția să

antreneze schimbări totale în organism, ea poate să se

interpună oricînd sau poate să se modifice.

Apariția emoției

O situație de comunicare (internă sau externă) solicită atenția

individului, care o evaluează, atribuindu-i o semnificație care

generează un răspuns în concordanță cu reprezentările mentale

ale subiectului, experiența anterioară. Răspunsul conduce la o

anumită trăire subiectivă și la modificări comportamentale și

neurofiziologice. Acest răspuns poate schimba situația

generatoare a emoției, situație care poate reveni la input și

genera o nouă secvență a emoției, care poate fi diferită de cea

inițială.

Procesul secvențial al generării emoției (după Gross și Thompson, 2007)

Situația AtențiaEvaluare

a Răspunsul

Emoția și adaptarea

Emoțiile sunt un semnal care indică nevoia unui răspuns cu caracter

adaptativ, în sensul că orientează subiectul în mediul lui natural

și social. Semnalul pentru declanșarea unei emoții poate fi intern

sau extern organizmului.

Uneori ele pot orienta subiectul în mod greșit, mai ales atunci cînd

ambianța fizică sau socială în care au apărut este diferită de cea în

care emoțiile s-au format cu mult timp în urmă: în aceste condiții

emoțiile pot fi dezaptative și pot produce pagube pentru individ.

Reglarea emoțională

Un sistem de procese intrinseci și extrinseci

responsabile de monitorizarea, evaluarea și

modificarea reacțiilor emoționale, în special

intensitatea și durata lor, prin care un individ caută

să-și implinească scopul său.

Încercarea deliberată sau automată a unui individ de

a influiența ce emoții să aibă, cînd și cum să le aibă

și cum să le exprime.

Reglarea emoțională

Există capacitatea înăscută a indivizilor de a-și controla

stările, procesele și răspunsurile generate de ambianță.

Termenul de autoreglare individuală indică eforturile

oamenilor de a-și schimba gîndurile, semntimentele,

dorințele și acțiunile pentru atingerea scopurilor.

Individul fiind un agent activ, un făuritor de decizii și

nu un simplu spectator al evenimentelor din jurul său.

Componentele reglării emoționale

1) Conținutul, respectiv ceea ce trebuie reglat.

2) Funcția de reglare, ce cuprinde activitățile care sunt

implicate.

3) Procesul de reglare, adică felul cum se petrece

reglarea emoțională.

Aceste procese pot fi intrinseci, în sensul în care emoția se

reglează în sine, sau extrinseci, în care răspunsul

emoțional se reglează prin contextul extern.

Modelul dual al reglării emoționale

Procesele emoționale pot fi:

1) Automate, implicite, incidentale, impulsive

(inconștiente) – mecanism reactiv.

2) Deliberate, explicite, reflexive, intenționate

(conștiente) – mecanism reglator, deoarece

are scop și efort.

Particularitățile reglării emoționale

Există citeva particularități ale reglării emoționale:

1. Posibilitatea de a regla atît emoțiile negative cît și cele pozitive prin

descreșterea sau creșterea lor. Unii raportează reglarea emoțiilor negative

cu focalizarea pe aspectele experențiale/subiective și comportamentale,

pe cînd altii se focalizează mai mult pe reglarea cognitivă.

2. Deși se consideră că reglarea emoțională este în mare parte conștientă, se

poate imagina că ea poate fi la început un proces conștient, pentru ca apoi

să se continue inconștient. Există un continuu între reglarea conștientă,

explicită (cu efort, control) și cea inconștientă, implicită (fără efort,

automată).

Particularitățile reglării emoționale

3. Nu se poate spune că o formă de reglare emoțională este bună sau rea,

procesul de reglare emoțională este folosit ca lucrurile să pară mai bune

sau mai rele, în funcție de scopurile individului sau schemele lui

emoționale.

4. Atitudinea față de emoție este parte a experienței emoționale, oamenii

avînd atitudini diferite față de emoții diferite, iar contextul cultural

mediază această relație. În funcție de atitudinea față de o emoție

specifică, individul se va orienta spre evitarea sau acceptarea ei,

atitudinea față de emoție este parte a reglării emoționale (Harmon-Jones

și colab. 2011).

Modalitățile de reglare a emoțiilor (după Gross și Thompson, 2007)

Sectarea situației

Modificarea

situației

Deplasarea

atenției

Schimbarea

cognitivă

Modularea

răspunsului

Situația

AtențiaEvaluare

a Răspuns

ul

Sectarea situației

Se realizează atunci cînd un individ acționează astfel

încît să ajungă în situații în care se presupune a fi

confruntat cu emoții dezirabile. Selecția solicită o

înțelegere a componentelor situației și a așteptărilor

emoționale. Se poate întîmpla ca subiectul să

interpreteze greșit sau să supraestimeze ceea ce s-ar

întîmpla în realitate. Alegerile sunt legate de

experiența anterioară.

Modificarea situației

Implicarea subiectului în modificarea

contextul extern, care generează procesul

emoțional, astfel încît să se minimizeze

sau maximizeze emoțiile așteptate.

Deplasarea atenției

Deplasarea atenției permite subiectului să se focalizeze

doar pe anumite componente sau trăsături ale situației,

cu scopul de a influiența emoția sa. Deplasarea atenției

este prima strategie de reglare emoțională care apare în

procesul developmental la copilul mic, iar adultul o

folosește doar atunci cînd nu poate modifica situația.

Deplasarea atenției se poate face prin distragerea

atenției, fie prin concentratrea atenției.

Teoria bazată pe afect/affect-baised attention theory (Todd R.M., 2012)

Conform acestei teorii atenția poate juca un rol proactiv, care face individul

atent numai la anumite evenimente pe care le selectează din cîmpul social,

ignorîndu-le pe altele. Sistemul sensorial este astfel setat încît anumiți stimuli

au prioritate în fața altora, sunt percepuți mai repede și li se dă o atenție

sporită față de alți stimuli. Acest mecanism funcționează pe toate canalele

senzoriale, dar mai ales la cel vizual, făcînd ca anumiți stimuli emoționali să

fie văzuți sau recunoscuți cu predilecție. Acest mecanism este mai mare parte

inconștient, automat, și se dezvoltă timpuriu în viață, ca mai apoi să cedeze

din importanță în fața altor mecanisme de reglare emoțională. El stă la baza

dezvoltării unor fenomene psihopatologice, precum senzitivitatea anxioasă.

Schimbarea cognitivă sau reevaluarea cognitivă

O formă conștientă care constă în schimbarea înțelesului a

ceea ce este perceput, în reevaluarea stimulului emoțional, atît

în afară, cît și în interiorul subiectului.

Aceasta se realizează fie prin schimbarea felului cum gîndește

individul despre situație, fie prin schimbarea felului lui de a

manipula solicitările situației. De exemplu, individul compară

situația socială în care se află, cu o situație anterioară și astfel

încearcă să scadă intensitatea emoției negative.

Schimbarea cognitivă sau reevaluarea cognitivă

Este intrinsec asociată cu existența umană și

este strategia folosită cel mai des în

situațiile amenințătoare sau în combaterea

emoțiilor negative.

Presupune o reevaluare a înțelesului situației

și astfel se schimbă impactul emoțional.

Reevaluarea cognitivă (Ochsner și Gross, 2008)

Reevaluarea este un mecanism cognitiv complex care implică:

păstrarea scopului în memoria operațională,

generarea de alternative prin extragerea din memoria semantică a

informațiilor privind cauzele,

determinarea semnificației și deznodămîntului potențial al situației

emoționale,

selectarea uneia dintre posibilitățile reevaluate,

menținerea variantei selectate în memoria operațională,

monitorizarea modului de desfășurare a răspunsului emoțional în

vederea schimbării stării afective.

Modularea răpsunsului

Subiectul încearcă să ascundă o emoție prin controlul

expresiei faciale sau a comportamentului motor.

Tot un fel de modulare a emoției este și încercarea de

supresie a acesteia în ceea ce privește expresia ei

subiectivă, comportamentală și chiar fiziologică.

Subiectul încearcă să împiedice expresia emoțională

făcînd exerciții de relaxare sau respirație.

Reglarea emoțională

Granz și Roemer (2004) afirmă că reglarea sau controlul emoțional se

realizează prin următoarele abilități:

Abilitatea de a fi conștient de prezența emoțiilor și de a le înțelege;

Abilitatea de a accepta emoțiile;

Abilitatea de a controla comportamentele impulsive;

Abilitatea de a se comporta în conformitate cu scopurile setate chiar cînd

se experimentează emoții negative;

Abilitatea de a utiliza strategii flexibile de reglare emoțională cu scopul de

a modula răspunsul emoțional în concordanță cu scopurile individului în

situația respectivă.

VĂ MULȚUMIM

PENTRU ATENȚIE !