rel medic pacient

7/28/2019 Rel Medic Pacient

1/22

1. Introducere in sociologia medicala

Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse de

sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a devenit

ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de

natura medicala.

In opinia lul Jean Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:

- obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele medicilor

in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile de

mentinerea sanatatii;

- obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru

deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru sanatate;

- obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoasterea societatii.

Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente umane,

institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient.

Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a trasa

cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

1. Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio optimizarea

actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a sanatatii,

determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica amorbiditatii.

2. Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia medicala si

sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al

profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in

medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale.

3. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema

sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.

Object1


2/22

Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si Talcott Parsons. Emile

Durkheim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. El

pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. Talcott Parsons califica boala ca si

comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal.

Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost:

- recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilor individului,

calitatea mediului de viata;

- aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace eficace de

diagnostic si tratament si in acelasi timp un centru de inovatie;

- medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot mai numeroase

si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre sanatate si boala;

- stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie considerate si

tratate ca boli;

- modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea, devianta,

alcoolismul, tabagismul si multe altele;

- implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborarea unor legi privind

protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de

organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;

- trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si institutionalizata;

- schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici, prelungirea duratei de

viata;

- schimbarea modului de finantare in medicina;

- schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.

Influenta socialului asupra sanatatii

Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:

1. calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;

2. stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus modei si poate fi modificat


3/22

prin educatie;

3. planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un numar mai scazut de membri, ceea ce

presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatatea mai buna a femeilor;

4. conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei;

5. conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-ul occupational, posibilitatea unor

accidente la locul de munca.

2. Aspecte sociale ale sanatatii si bolii

Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea


4/22

epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea au fost influentate de

conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele

sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.

Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate si boala. Primul

stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde:

1. medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani in urma de

catre Hippocrate, preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna; incercarea omului de a

intelege si de a se lupa cu boala se concretizeaza inreactia magica; magia, religia si medicina se

impleteau in cadrul acestui stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a

indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principala

pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magic cu functie

cathartica si de vindecare;

boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de

vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca tratamentul lua forma

unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera

ca el este un intermediar intre zeu si om.

2. medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli; acum castiga

teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si culturii fizice; medical

avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina

antica aduce reactia confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului,incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale medicinei; sanatatea

este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori din organism: sange, flegma,

bila galbena si bila neagra);

3. medicina Evului Mediu- conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o pedepasa data

de Dumnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma la acte de purificare( spovedanie,

flagelare, post); epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a

cauta cauzele care produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel

ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la

explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori; spitalul ia

forma azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare

a lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul posesiunii corpului

uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea exorcizarea.

Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiintifice. Se realizeaza un progres

urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai

este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica.


5/22

1. Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica, psihologica si sociala. Din punct de

vedere biologic, sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor, care

realizeza continuitatea bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic,

sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea organismului de a

realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu. Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a

organismului in care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat rolurile

sociale.

Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii) considera sanatatea ca fiind starea de

completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii; atat

boala cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de biologic.

Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatii care se referea la recunoasterea interrelationarii

intre factorii fizici, psihologici si spirituali sau de mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane.

Sanatatea nu este doar o stare ci si un mod de viata, prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneazaarmonios.

2. Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica, psihologica si sociala.

Dupa studiile lui Malinowski, boala este o experienta emotionala si existentiala de o asemenea magnitudine incat

omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale,

chiar daca societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.

Boala si societatea

Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. De exemplu, in

societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea producea coeziunea membrilor comunitatii si

facilita exercitarea controlului social.

La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-o fiinta imperfecta

asupra careia s-a abataut un blestem.

Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la boala. Boala era,

prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.

a) Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor profesionale. Prima atestare


6/22

a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in

jurul anului 1700, o data cu industrializarea. Multe ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare

sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca. Incidenta bolii este mult influentata de

factorii economici: conditii de locuire, calitatea hranei, accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza

un cerc vicios care se adanceste progresiv.

b) Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a depins de

dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la baza descoperirile din domeniul anataomiei. Primele

descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci fiind prohibita autopsierea

corpurilor umane.

c) Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernat de forte

misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si regului sociale. Boala putea fi

explicate prin magie. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de zei, iar sarcina medicului-

preot era de a interpreta intentiile zeului.

Boala si cultura

Boala este interpretata diferit in culture diferite. Desi boala, modificarea patologica propriu-zisa este

universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. Aceste boli sunt denumite

tulburari etnice, specifice unei etnii, cum ar fi amocul, o boala psihica din Malayezia, ce se manifesta

printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau tarantismul, o criza asemanatoare cu isteria, care apare

pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din Sicilia.

Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel de culturi ci si in cadrul

aceleasi culturi. Au fost avansate 3 ipoteze cu in explicarea modului in care statusurile prescrise sau dobandite

influenteaza starea de sanatate:

1. segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precara a membrilor;

2. starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale si nu invers;

3. mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune pe cei mobile la

riscuri mai mari de boala.

Boala si civilizatia


7/22

Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: zestrea genetica a

individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste.

Relatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. Orice element ce intervine in viata individului

influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.

Konrad Lorenz in eseul Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate considera ca cele o mari

dezavantaje aduse omenirii sunt:

1. suprapopularea planetei;

2. pustiirea spatiului vital;

3. competitia interumana;4. moartea simturilor;

5. decaderea genetica;

6. sfaramarea traditiei;

7. fenomenul de indoctrinare;

8. inventarea armelor nucleare.

Semnificatii simbolice ale bolii

Boala are pentru fiecare dintre noi o anumikta semnificatie care priveste cauza, evolutia sau deznodamantul ei.

Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de consumul

excesiv si lipsa de vitalitate. Capitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la

expansiunea doctrinei. Metafora cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu al decadentei, al

prabusirii.

Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.

Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.

Machiavelli in Principele face o comparative intre arta guvernarii si arta terapeutica, elemental


8/22

comun celor doua fiind preventia.

Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor.

Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor moduri de

comportament adaptive. Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand

intreaga viata sociala a persoanei. Ca situatie de impas existential ( Iamandescu, 1977), boala antreneaza o

serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului.

Boala si devianta. Teoriile lui David Mechanic si Talcott Parsons

Devianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-o comunintatesau cultura; un comportament care se opune celui conventional; orice batare de la regulile de convietuire si

imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva.

Boala a fost considerate ca o deviere a organismului de la starea normala, dar si o deviere de la normele

culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate.

Termenul de deviere a fost folosit de David Mechanic cu referire la bolile fizice si psihice. El considera ca

toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. Treptat, acest termen a fost inlocuit cu cel

de delincventa. Mechanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie privita ca fiind determinata

de reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurile sociale ale acestuia. A diferentiat notiunea desuferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala ca fenomen obiectiv din punct de vedere biologic.

Suferinta are o dimensiune individuala si una sociala. Dimensiunea individuala se refera la faptul ca fiecare om

inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe care le percepe.

Dimensiunea sociala subliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din care face

parte bolnavul; boala este validate sau legitimate social prin scutirea individului de la responsabilitatule sale

normale.

Asumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare sinegociere intre individ si

grupul din care face parte, constand din urmatoarele etape:

- vizibilitatea si recunoasterea simptomelor;

- gravitatea simptomelor;

- efectul lor asupra activitatilor familiale, profesionale;


9/22

- frecventa aparitiei, recurentei si persistenta simptomelor;

- nivelul de informare, cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei bolii;

- interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor;

- manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului;

- disponibilitatea resurselor de tratament.

Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar daca resimt anumite

simptome.

Talcott Parsons- Boala ca devianta

Parsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita conformista. Conceptia lui despre

boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemul social functioneaza in mod analog cu

organismul uman, fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si adaptarea intregului.

Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interes primordial

pentru mentinerea acesteia. Capacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie de standarde sau

repere normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este tradusa prin boala. Boala, conchideParsons, este singura forma dedevianta legitima, acceptata de societate; boala nu poate fi controlata de om,

acesta fiind scutit de responsabilitatile cotidiene.

Imbolnavirea intre devianta si stigmat

Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale( surzii, tuberculosii,

cei infectati cu BTS, SIDA). In SUA, homosexualii au fost stigmatizati din cauza numeroaselor cazuri de SIDA din

randul acestora.

Stigmat orice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea unui actor social pana acolo

incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii.

Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau particularitate care marcheaza un


10/22

individ ca inaaceptabil, inferior cultural sau exclus.

O consecinta negativa a etichetarii este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut dominant.

Exista 2 tipuri de devianta:

- devianta primara modul in care apare comportamentul deviant;

- devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant si consecintele negative ale

acestor atribuiri.


11/22

1. 4. Rolurile sociale in relatia terapeutica

A). Statusul social al medicului

Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitary, are un status deosebit si in cultura extramedicala

fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta.

Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolul propriei

activitati( ei dewtermina continuturile studiilor medicale, formuleaza regulile codului deontologic si depind de

propriile organizatii- Ordinul Medicilor). Controlul care se exercita asupra lor este un autocontrol.

Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement, eroism, putere de sacrificiu.


12/22


13/22

3. boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuise sa doreasca insanatosirea sa;

4. bolnavul are obligatia sa coopereze cu cei care raspund de sanatatea sa.

Numai prin respectarea acestor obligatii, caracterul de devianta al bolii este anulat, iar starea bolnavului este

una legitima.

Tipul de rol al bolnavului depinde de mai multi factori:

a- felul bolii;

b- gravitatea bolii;

c- cronicizarea bolii;

d- genul de tratament:ambulator, stationar, spitalicesc.

Medicul trebuie sa pastreze un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. Il ajuta pe bolnav in relatia

terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si il refuza atunci cand se urmaresc

tragerea de foloase de pe seama unei boli imaginare.

Relatia medic-pacient

Parsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin asimetrie siconsensualitate.

Este o relatie asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prin puterea sa de a-lvindeca; si consensuala deoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic

relatie de reciprocitate.

Medicul are urmatoarele drepturi:

v dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietii bolnavului;


14/22

v i se garanteaza o autonomie in practica profesionala;

v are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului.

Obligatiile ce-i revin medicului constau in:

folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii;

sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes;

sa fie obiectiv si detasat emotional;

sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale.

Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticului cat si in actul

terapeutic.

Tipuri de relatii medic-pacient

In analiza relatiilor medic-pacient, ca relatie sociala, s-au impus 2 puncte de vedere:

1.- primul este cel al lui Parsons care considera aceasta relatie ca fiind una decomplementaritate, de intelegere

reciproca intre 2 actori sociali;

2.- cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui E. Friedson(1970)- relatie potential conflictuala.

1. Relatia de complementaritate-Parsons

Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuri ideale decomportament social. Medicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav, iar pacientul cere

ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.

Doi medici psihiatri americani, T. Szasz si M. Hollender(1956) au reevaluat cateva aspecte ale modului parsonian,

ideea reciprocitatii relatiei medic-pacient, considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica. Ei

au identificat 3 tipuri de relatii medic-pacient:


15/22

1.- activitate-pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;

2.- conducere-cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria

judecata in urmarea acelui tratament;

3.- participare reciproca ( cooperare mutuala)- bolnavul intalneste ocazional medicul- pacientii sunt bolnavi

cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social; in acest caz medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul.

Tipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o executa, ea putand sa se schimbe

in functie de stadiile diferite ale tratamentului.

Pe langa cele 3 relatii mai sus amintite mai exista si o a 4 , pacientul conduce si medicul coopereaza atunci cand

pacientul solicita o trimitere sau o reteta.

2. Relatia potential-conflictuala- Friedson

Acest conflict isi are sursa in interesele si perspectivele diferite pe care le au pacinetul si medicul. Medicul

percepe bolnavuyl si nevoile sale conform categoriei cunoastintelor sale specializate iar bolnavul percepe boala

sa in functie de exigentele vietii cotidiene. Exista deci o diferenta intre perspectivele culturii profesionale a

medicului si a culturii profane a pacientului. O alta sursa de conflict o poate constitui si interesele si

prioritatile diferite ale medicului si pacientului; diferentele cu privire la evaluarea gravitatii bolii, asteptarile

contradictorii cu privire la comportamentul bolnavului.

Obstacolele in relatia medic-pacient pot fi constituite prin:

- lipsa accesului la serviciile medicale de specialitate in cadrul unor bolnavi nedeplasabili sau din mediul

rural;

- problema economica- ingrijirea medicala de specialitate, mai ales cea din sistemul privat, implica costuri

mari si tot mai multe servicii medicale dunt contra cost;

- in cazul serviciilor medicale private exista presiunea eficientei actului medical;

- sistemul de salarizare nesatisfacator al profesiei medicale in Romania.

Strategii de control-comunicare in relatia medic-pacient


16/22

Comunicarea este procesul transmiterii , receptionarii, stocarii, prelucrarii si utilizarii informatiilor.

Orice act elementar de comunicare presupune existenta unui:

- emitator;

- mesaj;

- canal de transmitere a mesajului;

- receptor.

Comunicarea este considerata a fi principala punte de legatura intre oameni, un mijloc prin care o persoana

transmite un mesaj unei alte persoane si asteapta raspuns din partea acesteia.

O serie de oameni de stiinta, printre care si psihiatrii Paul Watzlawich si D.Jackson, si-au inscris cercetarile in

problemele de socializare punand un mare accent pe dimensiunea comunicarii ca relatie interumana. Acestia au

emis o serie de axiome ce caracterizeaza comunicarea interumana:

1. Comunicarea este inevitabila- nu doar componenta verbala este importanta ci si intregul complex al

miscarii corporale voluntare sau involuntare, al gesturilor, privirii, tacerii, spatiului individual,

vestimentatiei, toate au o bogata valoare comunicativa.

2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational, cel de-al doilea oferind indicatiide interpretare a continutului celui dintai.

3. 3. Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect sau stimul-

raspuns;

4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie o forma analogica- acest lucru se refera la faptul ca noi

putem transmite un mesaj printr-o modalitate pur lingvistica fara a implica sentimentele in redarea

acestuia, iar acest mod de transmitere este numit mod digital de genul spun totul sau nimic, pe cand

modalitatea paralingvistica de transmitere a unui mesaj ( intonatie, ritm, timbru) tine cont de impactul

din spatele mesajului asupra receptorului, comunicarea paralingvistica este numita drept comunicare

analogica.

5. Comunicarea este ireversibila- odata emis, mesajul produce efecte

6. Comunicarea presupune raporturi de forta si ea implica tranzactii simetrice sau complementare- pe

intreg procesul comunicarii se mentin rolurile participantilor care nu pot fi schimbate ca si status,

rolurile raman fixe si inegale iar intre acestea se interpun interactiunile de tip tranzactional ( ex. relatia

medic-pacient la consultatie, profesor-elev la cursuri) dar mai pot exista si interactiuni personale ce

nu presupun disparitia rolurilor ci o fluidizare a lor ( ex. relatia dintre prieteni, soti, etc.)

7. Comunicarea presupune procese de ajustare si acordare- aceste procese intervin in comunicare datorita


17/22

polisemiei termenilor folositi de vorbitori, de diferentele de experienta dintre vorbitori ( ex. conflictul

dintre generatii).

Tipuri de comunicare

Exista doua tipuri de baza ale comunicarii interumane: verbala si non-verbala. Comunicarea verbala se refera la

tot ceea ce este scris sau spus. Comunicarea scrisa implica formulari clare si logice, pe cand comunicarea orala

este insotita si de factorii paralingvistici ( intonatie, ritm, timbru).

Comunicarea non-verbala este cea care transmite cele mai multe informatii despre actorii din

cadrul comunicarii. Acest tip de comunicare completeaza comunicarea verbala si creeaza adevarate limbaje ce

traduc starea de spirit a vorbitorilor.

Principalii indici non-verbali sunt:

expresia fetei;

gesturile- miscarea mainilor, a corpului;

orientarea corpului catre interlocutor;

pozitia corpului- modul in care stam, in picioare sau asezati;

proximitatea- distanta la care stam fata de interlocutor;

contactul vizual;

contactul corporal;

miscari ale corpului;

aspectul exterior- vestimentatie sau infatisare fizica;

aspectele non-verbale ale vorbirii- variatii ale tonului;

aspecte non-verbale ale scrisului- scrisul de mana , acuratetea si aspectul vizual general.

Comunicarea este procesul cheie in medicina intrucat ea furnizeaza, in buna parte, datele necesare stabilirii

diagnosticului. Pentru multe boli cronice, ea este singurul suport al bolii si unica forma de tratament.

Majoritatea studiilor privind punctul de vedere al pacientilor cu privire la ingrijirea medicala releva concluzia

comuna conform careia cei mai multi sunt nesatisfacuti de cantitatea si calitatea informatiei primite in cursul

ingrijirii.

Cauzele insuficientei comunicarii medic-pacient constau in:


18/22

1. atitudinea profesionala- unii medici se retin in a furniza informatii clare si precise bolnavilor in legatura

cu boala lor pe motivul de a nu-i nelinisti iar alti medici considera comunicarea informatiilor cu

privire la boala lor drept una dintre sarcinile esentiale ale actului medical pe langa terapia propriu zisa;

2. stilurile de interviu- unii medici pun intrebari strict legate de simptomele unui bolnav, iar altii sondeaza

si problemele persoanale, colaterale aparitiei bolii;

3. problema incertitudinii- in cazul bolilor cronice, etiologia lor nu este suficient cunoscuta si de aceeamedicii au rezerve in a informa bolnavii cu privire la evolutia bolii lor;

4. neincrederea pacientului- exista bariere in relatiile terapeutice din cauza diferentelor de clasa si de

statut, aceste diferente altereaza informatiile de la pacient catre medic;

5. perspectivele diferite ale medicului si pacientului;

6. dificultati in exprimare- medicul poate folosi un limbaj mult prea stiintific in redarea informatiilor

legate de boala pacientului, iar pacientul nu va intelege starea sa de fapt datorita terminologiei

medicale.

Strategiile de control in relatia medic-pacient pot fi grupate in 4 categorii:

1. 1. persuasiunea;

2. 2. negocierea;

3. 3. incertitudinea functionala;

4. 4. comportamentul non-verbal.

Persuasiunea se regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea pacientului cat si de partea medicului.

Pacientul poate convinge medicul ca un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sanatate

decat un altul iar medicul poate convinge pacientul ca experienta sa in aplicarea tratamentului propus este una

pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetari stiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de

eficacitate pe subiecti umani.

Negocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un compromis.

Incertitudinea functionala intervine doar atunci cand medicul, fiind sigur de evolutia unei boli sau de

rezultatul unei terapii, poate prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientului.

Comportamentul non-verbal se poate manifesta printr-o variata serie de gesturi realizate atat de catre


19/22


20/22

aline suferinele (I.C.N., 1973, Codul de Etic)

Aceste linii de conduit profesional se materializeaz n efecte benefice pentru persoana ngrijit sntoas sau

bolnav.

Non-maleficiena - prin tot ceea ce facem nu trebuie s facem ru persoanei ngrijite.

Dreptatea - asistentul medical trebuie s trateze cu aceeai responsabilitate i profesionalism toi pacienii

indiferent de vrst, condiie social, economic, criterii religioase, etnie

Veracitatea - obligaia de a spune adevrul, de a nu mini pacientul. Relaia ntre asistentul medical i pacient

trebuie s se bazeze pe adevr.

Sinceritatea - este considerat o dovad de respect datorat persoanei ngrijite. Asistentele medicale au

obligaia s fie sincere i de bun credin, s spun adevrul despre boal, despre tratament, fr ns s-i

depeasc limitele de competen.

Confidenialitatea - asistenta medical este obligat s pstreze secretul profesional; toate informaiile cu

privire starea pacientului nu vor fi mprtite altei persoane din afara echipei de ngrijire, dect cu

consimmntul pacientului, facnd excepie cazurile prevzute n mod expres de lege.

Rspundere i responsabilitate n asistenta medicala

Fara aceste doua atribute asistentul medical nu-i poate desfura activitatea.

Rspunderea profesional concept etic important care are la baz relaia asistent medical-pacient n

acordarea ngrijirilor. Asistenta medical are rspundere fa de pacient, profesia sa i societate, pentru ce a

fcut sau nu a fcut n activitatea de ngrijire.

Responsabilitatea profesional - este o autoangajare contient i voit ntr-o aciune. Fiind contieni de fiecare

atitudine i aciune, nelegem s justificm i s lum asupra noastr toate consecinele. Asistentul medical are

responsabiliti individuale, de grup precum i specificului unde lucreaz. El i desfoar activitatea n cadrul

echipei de ngrijire bazndu-se pe relaii de parteneriat i solidaritate profesional, complementaritate.

Activitatea n echip presupune respectarea autonomiei profesiei ct i buna colaborare pentru realizarea

scopului propus ducnd astfel la satisfacia profesional.

Asistentii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:


21/22

s-i asigure o ngrijire adecvat n orice condiie;

ngrijirea s fie echitabil, uman i fr discriminri privind, rasa, culoarea, naionalitatea, resursele financiare

ori convingeri etice;

s informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, n termeni pe care ei i familia lor s-i neleag cu

uurin, iar ei s-i dea consimmntul dup ce s-au informat i au neles tot; s-i informeze i s-i fac s participe la toate deciziile legate de sntatea lor;

s li se asigure confidenialitatea n timpul discuiilor, examinrii i tratamentului;

s le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetri sau experimente, fr s recurg la

aciuni primitive mpotriva lor;

pacienii au dreptul s fie educai i informai de ctre personalul care i ngrijete n aa fel nct s fie capabili

s-i asigure un nivel optim de stare de bine i s neleag care le sunt nevoile de baz.

Legislativ asistenta medical are datoria de a :

promova ce e cel mai bine pentru pacient

se asigura c toate nevoile pacientului au fost rezolvate proteja drepturile pacientului.

Standarde de ngrijire asistenta medical trebuie s respecte :

standardul de ngrijire profesional: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor, rezultatelor, planning;

standardul de practic profesional: ngrijiri de calitate, educaie, colaborare, etic, utilizarea resurselor,

cercetare, performan, evaluare.

Concluzii:

1. rezult 4 responsabiliti eseniale ale asistentului medical:

- promovarea pstrrii sntii;

- prevenirea mbolnvirilor;

- restaurarea sntii;

- inlturarea suferinei.

Acestea au o semnificaie de nezdruncinat, pe care se pot structura metode i programe indiferent de definiii,

strategii, opinii, metaliti i care stau la baza standerdelor peentru un comportament etic.


22/22

2. in procesul de ngrijire se impune necondiionat parteneriatul cu pacientul, echipa de ngrijire ( medic,

as.med, medic, infirmier, etc)

3. persoanele ngrijite au nevoie de asisteni medicali, iar asistenii medicali au nevoie de recunoaterea

importanei activitii lor de ctre pacieni, medici, ct i de societate.

Labels: Sociologie politici sociale si de sntate.
http://cursuriamg.blogspot.ro/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.http://cursuriamg.blogspot.ro/search/label/Sociologie%20politici%20sociale%20si%20de%20s%C4%83n%C4%83tate.

rel medic pacient

Documents