relaŢii valutar- financiare internaŢionale asem_2005... · - concepte - probleme - teste-gril ......

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Catedra “Bănci şi Burse de Valori”

V. Fetiniuc, V. Lopotenco, A. Belobrov

RELAŢII VALUTAR-FINANCIARE

INTERNAŢIONALE

- CONCEPTE - PROBLEME - TESTE-GRILĂ -

Editura A.S.E.M. Chisinău * 2005

2

CZU 336.745:339.727(076.5) F 44

Aprobat de Comisia Metodică a facultăţii „Finanţe” la şedinţa din

27 ianuarie 2005 (proces verbal nr.3). Referneţi: conf.univ.dr. M. Covaliu conf.univ.dr. A. Cîrlan

© Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM

ISBN 9975-75-297-7

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Fetiniuc, V.

Relaţii valutar-financiare internaţionale: Concepte-probleme-teste-grilă / V. Fetiniuc, V. Lopatenco, A. Belobrov;Acad. de Studii Econ. din Moldova. Catedra „Bănci şi Burse deValori”. – Ch: Dep. Ed.-Poligr. al ASEM, 2005, - 161 p.

IBN 9975-75-297-7 200 ex.

336.745:339.727(076.5)

3

CUPRINS

Argument............................................................................. 5 Capitolul 1. Echilibrul valutar şi balanţa de plăţi externe.................................................................................

6 1.1. Echilibrul valutar-financiar................................... 6 1.2. Balanţa de plăţi externe......................................... 8

Capitolul 2. Piaţa monetară internaţională.....................

29

2.1. Eurovalutele................................... ....................... 30 2.2. Cambia................................... .............................. 32 2.3. Utilizarea DST................................... ................... 34

Capitolul 3. Cursul valutar................................... ............

48

3.1. Metode de cotare valutară..................................... 49 3.2. Stabilirea cursului valutar..................................... 53 3.3. Influenţa modificărilor cursului valutar asupra

comerţului exterior................................... ...........

69 Capitolul 4. Piaţa valutară................................... .............

75

4.1. Operaţiunile SPOT şi FORWARD........................ 77 4.2. Tranzacţia futures................................... .............. 81 4.3. SWAP-ul valutar................................................... 85 4.4. Option-ul valutar................................... ............... 91 4.5. Arbitrajul valutar................................................... 95

4

Capitolul 5. Riscul valutar................................................. 109 5.1. Modalităţi de gestiune a riscului valutar la

nivelul instituţiilor bancare comerciale ..............

109 5.2. Posibilităţi de administrare a riscului valutar la

nivel micro................................... ........................

114 5.3. Hedging-ul riscului valutar................................... 122

Capitolul 6. Piaţa financiară internaţională....................

133

6.1. Cursul de revenire net actualizat........................... 134 6.2. Plasamentul internaţional de titluri........................ 139

Capitolul 7. Piaţa internaţională a creditului..................

145

7.1. Costul creditului................................... ................ 146 7.2. Calculul dobânzii şi anuităţilor............................. 149

Bibliografie................................... .................................….

160

5

ARGUMENT Lucrarea de faţă reprezintă un instrument util studenţilor,

pentru aprofundarea şi consolidarea cunoştinţelor teoretice şi operaţionale dobândite în cadrul cursurilor şi seminarelor la disciplina Relaţii valutar-financiare internaţionale, în sensul dezvoltării abilităţilor de rezolvare şi interpretare a problemelor cu care se confruntă specialistul în domeniul financiar-bancar.

Lucrarea include temele din programa analitică la cursul respectiv şi corespunde cerinţelor standardului curricular pentru disciplina respectivă.

Lucrarea este structurată în şapte capitole care conţin: • concepte specifice domeniului, acoperind aspectele

teoretice, metodologice, practice ce sunt utile pentru înţelegerea şi interpretarea corectă a cursului;

• algoritmi de calcul al problemelor concrete din fiecare temă, propunându-se, în continuare, probleme spre rezolvare studenţilor;

• teste-teorie, în care sunt formulate aserţiuni referitoare la aspectele teoretice din cursuri, studenţii urmând să decidă dacă aserţiunea şi elementele ei sunt sau nu sunt corecte.

Autorii

6

Capitolul 1 ECHILIBRUL VALUTAR ŞI BALANŢA DE

PLĂŢI EXTERNE

1.1. Echilibrul valutar-financiar Activitatea financiar-valutară a unei ţări conţine o serie de operaţiuni, care influenţează în mod diferit venitul naţional. Aceste operaţiuni contribuie la realizarea echilibrului economic general.

Echilibrul economic general include trei componente: echilibrul financiar, ce constă în corelarea resurselor

financiare, necesare realizării unor obiective stabilite, cu posibilităţile efective de procurarea resurselor; echilibrul monetar ce constă în corelarea masei

monetare în circulaţie cu sumele băneşti necesare efectuării normale a tuturor operaţiunilor în cadrul echilibrului economic general ; echilibrul valutar, ce constă în echilibrul dintre

încasările şi plăţile în valută ale unei ţări pe o anumită perioadă.

Echilibrul valutar influenţează toate componentele echilibrului economic general, dar în special echilibrul monetar intern.

Această influenţă se poate explica pornind de la relaţia de echilibru monetar:

P × Bme = ∑Q(v) = Bs × Vc × Bme P indică mărimea informaţiei de preţ Bme – banul, etalon sub forma puterii de cumpărare ∑Q(v) – valoarea produsului social Bs – sumele băneşti aflate în componenţa masei monetare din economie Vc – viteza de circulaţie a semnelor băneşti.

7

Activitatea valutar-financiară influenţează echilibrului monetar atât prin valoarea produsului social, cât şi prin masa monetară. Astfel, preţurile bunurilor importate influenţează valoarea produsului social. Importul de bunuri şi produse mai scumpe face necesară mărirea masei monetare. Acordarea de credite, de asemenea, sporeşte masa monetară. Aceste momente negative apar şi prin cumpărarea valutei, care necesită bani din circulaţia monetară etc.

Influenţa echilibrului economic exercitată de activităţile de export şi import este exprimată prin de relaţia echilibrului, utilizată în teoria economică:

Y + M = X + C + I unde: Y indică produsul intern

M – importul X – exportul C – consumul intern productiv şi individual I – consumul pentru dezvoltare (investiţii)

Pentru a evidenţia mai bine influenţa activităţilor de export şi import asupra echilibrului valutar, formula poate fi transformată:

Y = (C + I ) + ( X – M ) unde: C + I exprimă consumul intern,

X – M – soldul balanţei comerciale. Rezultă că, dacă consumul intern (C + I) este mai mare

decât venitul naţional (Y), atunci balanţa comercială va fi pasivă, iar în caz contrar – activă, în cazul situaţiilor: (C + I) >Y, atunci X < M sau (C + I) < Y, atunci X > M.

Deci, pentru a realiza o creştere a venitului naţional, e necesară fie o creştere a investiţiilor şi a exportului (I +X), fie o diminuare a importului.

8

1.2. Balanţa de plăţi externe

În schimburile economice internaţionale, ca şi în

schimburile economice interne, mişcării bunurilor şi serviciilor îi corespunde o mişcare monetară (valutară), sau, în cazul comerţului cu plata eşalonată, apar creanţe şi angajamente viitoare. De asemenea, creanţe şi obligaţii financiare viitoare apar şi în condiţiile acordării de credite financiare sau efectuării unor investiţii externe, care pot fi alocate definitiv sau urmează să fie rambursate (repatriate) în viitor.

Toate aceste creanţe şi datorii, pe care le înregistrează o naţiune ca urmare a mişcărilor internaţionale de bunuri, servicii şi alte categorii de active, se concretizează statistic într-un instrument economic denumit balanţă de plăţi.

Balanţa de plăţi externe reprezintă un document sintetic şi statistic în care sunt cuprinse toate plăţile şi încasările ce rezultă din operaţiunile comerciale, necomerciale, financiare ale unei ţări, realizate cu restul ţărilor lumii, într-o anumită perioadă de timp, de regulă, un an.

Conform definiţiei de referinţă internaţională din manualul “Balance of Payments Manuel”, editat de F.M.I., “B.P.E. reprezintă un tablou statistic, sub formă contabilă, care înregistrează sistematic fluxurile reale, financiare şi monetare, realizate între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade, de regulă, 1 an”.

Însă, majoritatea ţărilor, pentru o mai bună operativitate în gestionarea afacerilor externe, elaborează balanţa de plăţi externe pe fiecare trimestru.

Având în vedere multitudinea fluxurilor valutare cu străinătatea, pentru a urmări mişcarea lor şi momentele de încasare şi plată, se utilizează un sistem de balanţe externe: balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa capitalului şi balanţa mişcării internaţionale a rezervelor valutare.

9

Pentru simplificare, unele fluxuri se grupează în: - plăţi şi încasări curente sau balanţă de plăţi curente

(mărfuri, servicii, transferuri curente); - balanţă financiară şi de capital.

Dar nu toate fluxurile valutare sau balanţele curente trebuie echilibrate fiecare în parte. Balanţele parţiale pot avea deficite sau excedente, care se pot echilibra reciproc, obţinând ceea numim echilibru valutar.

Orice balanţă, indiferent de modelul adoptat, cere respectarea câtorva condiţii fundamentale. Acestea se referă, în principal, la:

- caracterul tranzacţional al operaţiunilor care se înregistrează – tranzacţiile, cuprinzând atât operaţiunile generatoare de plăţi (imediate sau la un anumit termen), cât şi pe cele efectuate într-o anumită direcţie, cum sunt donaţiile, remiterile personale şi alte transferuri unilaterale, ce nu presupun prestaţii compensatorii, dar, întrucât reprezintă mişcarea unor valori, înregistrarea lor în balanţa de plăţi este obligatorie;

- evidenţierea tranzacţiilor în expresie monetară; - calitatea de rezident/nerezident al celor ce derulează

aceste operaţiuni, conceptul de rezident se referă la apartenenţa persoanei, întreprinderii sau instituţiei de o anumită ţară (în R.M. – vezi Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al B.N.M., proces-verbal nr. 2 din 13.01.1994 cu modificările şi completările ulterioare). În sfera de cuprindere a balanţei de plăţi intră, teoretic, toate tranzacţiile rezidenţilor efectuate cu străinătatea;

- sfera de cuprindere;

10

- exigibilitatea operaţiunilor, care prevede că operaţiunile ce se înscriu în balanţa de plăţi trebuie să se refere la creanţe şi datorii eligibile în decurs de un an, indiferent dacă au fost efectuate pe parcursul anului respectiv sau într-o perioadă anterioară;

- modalitatea de efectuare a înregistrărilor. Înregistrarea tranzacţiilor în balanţa de plăţi se face

conform principiului contabilităţii în partidă dublă. Aceasta înseamnă că fiecare operaţiune este înscrisă de două ori – o dată printr-un debit şi o dată printr-un credit, cu aceeaşi valoare.

Raţiunea acestui procedeu constă în faptul că orice tranzacţie presupune atât livrarea unei mărfi (activ financiar) sau prestarea unui serviciu, cât şi o contra-prestaţie (plată).

Regula este următoarea: - operaţiunile care presupun ieşiri de bunuri în afara ţării sau prestări de servicii pentru străinătate şi care generează încasări pentru rezidenţi se înregistrează cu titlul de credit;

- operaţiunile inverse, de intrări de bunuri şi servicii, care generează executarea unor plăţi de către rezidenţi în favoarea străinilor, se înregistrează cu titlul de debit.

Din perspectiva naţiunii care întocmeşte balanţa de plăţi, tranzacţiile-credit includ:

• exporturile de mărfuri; • prestările de servicii pentru nerezidenţi sau exportul

invizibil, incluzând încasări din transporturi internaţionale, din turism internaţional, primirea unor sume de bani reprezentând comisioane, onorarii, redevenţe etc. pentru diverse servicii profesionale sau de afaceri, exploatarea drepturilor de proprietate

11

intelectuală, întreţinerea bazelor militare străine, a reprezentanţelor diplomatice etc.;

• veniturile din străinătate sub formă de dividende, dobânzi şi alte feluri de profituri provenite din: investiţii directe sau de portofoliu, împrumuturi, alte operaţiuni de finanţare; în aceeaşi categorie intră veniturile din munca prestată în străinătate sub forma salariilor, primelor, indemnizaţiilor etc.

• donaţiile din partea nerezidenţilor; • ajutoarele acordate de guverne străine; • investiţiile de capital în ţară, efectuate de către

nerezidenţi: construirea de noi întreprinderi industriale, comerciale, bancare etc. sau achizi-ţionarea celor existente (sau unor părţi din ele), înfiinţarea de filiale, cumpărarea de titluri financiare (acţiuni, obligaţiuni) sau pe termen scurt (bonuri de tezaur, certificate de depozit, titluri de credit ş.a.), împrumuturi din străinătate, depozite bancare ale nerezidenţilor şi orice alte obligaţii faţă de străinătate.

În categoria tranzacţiilor-debit intră toate operaţiunile sus-enumerate mai sus, dar orientate invers, adică generând plăţi pentru străinătate: importul de mărfuri, prestările de servicii în favoarea rezidenţilor, veniturile datorate acestora pentru "serviciile" capitalului străin sau pentru munca prestată în ţară, donaţiile în favoarea nerezidenţilor, ajutoarele acordate guvernelor străine, investiţiile de capital ale rezidenţilor în străinătate. Convenţional, tranzacţiile-credit au semnul "+" iar tranzacţiile-debit au semnul " – ". Sistemul dublei înregistrări asigură echilibrul balanţei de plăţi, bineînţeles în sensul contabil.

12

Exemplul 1.2.1. Reflectaţi în balanţa de plăţi externe a ţării A

următoarele operaţiuni (fluxuri): 1) un exportator din ţara A vinde unui client din ţara B

5000 de tone de grâu în valoare de 1 000 000 de unităţi monetare ale ţării A. Plata se face prin incasso documentar, importatorul acceptând o cambie scadentă la 90 de zile de la emitere;

2) o întreprindere din ţara A încheie cu o persoană din ţara B, titulară a unui brevet de invenţie, un contract de licenţă pentru exploatarea invenţiei. Contractul prevede plata unei sume forfetare de 1 000 000 de unităţi monetare B;

3) un investitor din ţara A cumpără 100 de obligaţiuni emise de o societate din ţara B, plătind suma cash de 20 000 de unităţi monetare B;

4) cele 100 de obligaţiuni din p.3 îi aduc posesorului un venit anual de 2 000 de unităţi monetare B;

5) o instituţie neguvernamentală din ţara A acordă un ajutor umanitar (alimente, îmbrăcăminte etc.) în valoare de 100 000 de unităţi monetare A unor persoane din ţara B;

6) guvernul ţării B plăteşte unui rezident al ţării A o anuitate de 2 000 de unităţi monetare B, printr-un cec pe care beneficiarul îl depune la o bancă din ţara sa.

Rezolvare: 1) Din perspectiva ţării A, exportul de grâu este un

transfer de active din ţară în străinătate. El se va înscrie, prin urmare, în contul curent al balanţei de plăţi, la capitolul "mărfuri" sau "bunuri", printr-un credit. Plata se înscrie printr-un debit în contul de capital, la capitolul care înregistrează mişcările de capital pe termen scurt, întrucât

13

acceptarea cambiei echivalează cu o creştere a obligaţiilor. ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-)

Contul curent Mărfuri

- export 1 000 000 - import

Contul de capital Mişcări de capitaluri pe

termen scurt 1 000 000

2) Din perspectiva ţării A, contractul de licenţă

echivalează cu un import de servicii şi se înscrie printr-un debit în contul curent, la poziţia "servicii". Plata se înregistrează în contul de capital, la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt", printr-un credit. ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-)

Contul curent Servicii

- export - import 1 000 000

Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen

scurt 1 000 000

3) Din punctul de vedere al ţării A, cumpărarea de titluri financiare emise de nerezidenţi echivalează cu o investiţie de portofoliu în străinătate şi se înscrie printr-un debit în contul de capital, la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen lung". Plata se înscrie printr-un credit în acelaşi cont, la poziţia "mişcări de capitaluri pe termen scurt". Ţinând cont de cele indicate în p.2, dacă cursul de

14

schimb este 1:1, înregistrările în balanţa de plăţi a ţării A se vor face astfel:

ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-) Contul de capital

Mişcări de capitaluri pe termen lung

- investiţii directe - investiţii de portofoliu 20 000

Mişcări de capitaluri pe termen scurt

20 000

4) În ţara A, suma se înscrie mai întâi în contul

curent, la capitolul "venituri", printr-un credit. A doua intrare constă dintr-un debit în contul de capital, la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt" (ca şi cum un rezident ar fi vândut un activ în străinătate). Mişcările în conturi se prezintă astfel:

ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-) Contul curent

Venituri 2 000 Contul de capital


2 000

5) Pentru ţara A, fluxul descris mai sus reprezintă o

ieşire de active, echivalentă cu un export de bunuri fără contraprestaţie. El se înscrie printr-un credit în contul curent, la capitolul mărfuri. Deoarece plata lipseşte, nu putem înregistra mişcări în contul de capital, după cum procedăm, de obicei, în cadrul exporturilor. Totuşi, pentru a fi consecvenţi în aplicarea principiului dublei înregistrări, care

15

cere ca fiecărui credit să-i fie asociat un debit, şi viceversa, vom înscrie şi în acest caz un debit, însă nu la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt", ci tot în contul curent, la poziţia transferuri unilaterale, iar înregistrările în balanţa de plăţi se fac astfel:

ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-) Contul curent

Mărfuri - export 100 000 - import

Transferuri unilaterale - asistenţă guvernamentală - remiteri private 100 000

7) Pentru ţara A, anuitatea reprezintă un transfer

unilateral (suma respectivă intră fără a genera obligaţii compensatorii). Drept urmare va fi înscrisă în contul curent, la poziţia "remiteri private", printr-un credit, întrucât transferul constă dintr-o sumă de bani, reprezentând, totodată, şi o mişcare de capital. Acest fapt se evidenţiază printr-un debit la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt". Mai departe, apar două posibilităţi: beneficiarul cecului poate păstra depozitul bancar în valuta ţării B sau îl poate converti în monedă naţională. În primul caz, opţiunea lui echivalează cu o investiţie în active ale ţării B (este ca şi cum ar cumpăra titluri exprimate în monedă B), iar înregistrările încetează aici.

16

ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-)

Contul curent Transferuri unilaterale - asistenţă guvernamentală - remiteri private 2 000 Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen

scurt 2 000

Dacă beneficiarul cecului doreşte convertirea sumei în

monedă naţională, el o poate face fie pe piaţa de schimb, fie – dacă nu există o astfel de piaţă – vânzând (scontând) cecul la banca centrală. Aceasta înseamnă, însă, o a doua tranzacţie care se reflectă în balanţa de plăţi printr-un credit în contul de capital şi un debit în contul de “tranzacţii cu rezerve oficiale”.

ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-) Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen

scurt 2 000

Tranzacţii cu rezerve oficiale 2 000

Concluzie: Notă: pentru o mai bună elucidare a reflectării în

balanţa de plăţi a operaţiunilor, vom indica operaţiunile, respectiv, cu cifrele 1)-6), corespunzător condiţiilor din exemplul 1.2.1.

17

Balanţa de plăţi a ţării A ŢARA A CREDIT (+) DEBIT (-)

I. Contul curent Mărfuri

- export 1) 1 000 000 5) 100 000 - import

Servicii - export - import 2) 1 000

000 Venituri 4) 2 000

Transferuri unilaterale - asistenţă guvernamentală - remiteri private 6a) 2 000 5) 100 000 +4 000

II. Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen lung - investiţii directe - investiţii de portofoliu 3)20 000


2) 1 000 000 1) 1 000 000

3) 20 000 4) 2 000 6b) 2 000 6a) 2 000 - 2 000

III.Tranzacţii cu rezerve oficiale 6b) 2 000 -2 000

Exemplul 1.2.2. Menţinând datele din exemplul 1.2.1., cum se vor

reflecta tranzacţiile respective în balanţa de plăţi a ţării B?

Rezolvare:

18

1) Pentru ţara B, tranzacţia reprezintă un import de mărfuri care va fi înscris printr-un debit în contul curent, la poziţia "mărfuri". Plata mărfii se evidenţiază printr-un credit în contul de capital, la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt". În această situaţie, apar două posibilităţi: fie importatorul deţine într-un cont bancar cele 500 000 de unităţi monetare ale ţării A, în care caz plata poate fi efectuată fără probleme la scadenţă, fie nu le deţine şi, în acest caz, trebuie să le procure. Aici se ivesc din nou două posibilităţi: dacă moneda ţării B este convertibilă, atunci suma necesară (în moneda ţării A) poate fi cumpărată direct pe piaţa de schimb contra unei sume echivalente în monedă B, la cursul pieţei; dacă moneda ţării B nu este convertibilă, nu va putea fi schimbată liber pe alte monede şi, atunci, singura posibilitate pentru importator este să obţină suma necesară de la autoritatea monetară. Şi într-un caz, şi în celălalt, procurarea sumei de plată presupune o a doua tranzacţie prin care ea poate fi obţinută. Deosebirea este următoarea: când moneda ţării A este cumpărată pe piaţă, tranzacţia respectivă nu apare în balanţa de plăţi externe; dacă este obţinută de la Banca Centrală, a doua tranzacţie se înscrie printr-un debit în contul de capital, la poziţia "mişcări de capitaluri pe termen scurt", şi printr-un credit în contul de "tranzacţii cu rezerve oficiale". Deocamdată, lăsând la o parte acest caz din urmă (de altfel, regimul de schimb monetar centralizat se întâlneşte într-un număr din ce în ce mai restrâns de ţări) şi presupunând că cursul de schimb este de 1:1 (o unitate monedă A se

19

schimbă contra unei unităţi monedă B), tranzacţia va apărea în balanţa de plăţi a ţării B astfel:

ŢARA B CREDIT (+) DEBIT (-) Contul curent

Mărfuri - export - import 1 000 000


termen scurt 1 000 000

2) În ţara B, balanţa de plăţi înregistrează aceleaşi intrări,

desigur, cu semn schimbat, deoarece prin contractul de licenţă, titularul brevetului realizează un export de servicii.


Servicii - export 1 000 000 - import

Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen

scurt 1 000 000

3) Pentru ţara B, tranzacţia reprezintă o

investiţie străină, un influx de capital. Evidenţierea ei se face prin două înregistrări în contul de capital, un credit la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen lung" şi un debit la capitolul "mişcări de capitaluri pe termen scurt". Înregistrările se prezintă astfel:

20

ŢARA B CREDIT (+) DEBIT (-)


termen lung

- investiţii directe - investiţii de portofoliu 20 000


20 000

4) Pentru ţara B, tranzacţia se efectuează în sens

invers. Ea reprezintă o plată pentru serviciile determinate de capitalul străin, înregistrările fiind aceleaşi, ca şi în balanţa ţării A, dar cu semn contrar:


Venituri 2 000 Contul de capital


2 000

5) Pentru ţara B, ajutorul acordat reprezintă o intrare

de active fără obligaţia plăţii, ceea ce înseamnă că înregistrările sunt aceleaşi, dar de semn contrar. Înregistrările în balanţa de plăţi se fac astfel:


Mărfuri - export - import 100 000

Transferuri unilaterale - asistenţă guvernamentală - remiteri private 100 000

21

6) Pentru ţara B, fluxul descris generează acelaşi tip de înregistrări, dar de semn contrar.

ŢARA B CREDIT (+) DEBIT (-) Contul curent Transferuri unilaterale - asistenţă guvernamentală - remiteri private 2 000 Contul de capital Mişcări de capitaluri pe termen

scurt 2 000 2 000

Tranzacţii cu rezerve oficiale 2 000

Aplicaţii

Aplicaţia 1 Folosind modelul din anexă, întocmiţi balanţa de plăţi a

ţării B. Comentaţi. Aplicaţia 2 Explicaţi cum se vor reflecta în balanţa de plăţi a Statelor

Unite următoarele tranzacţii cu străinătatea: a. Un cetăţean al SUA cumpără un pachet de

acţiuni ale unei companii germane, plătind cu un cec tras asupra unei bănci elveţiene.

b. Un cetăţean al SUA cumpără un pachet de acţiuni ale unei companii germane, plătind cu un cec tras asupra unei bănci americane.

c. Autorităţile britanice derulează o intervenţie pe pieţele de schimb, în care scop utilizează dolari deţinuţi la o bancă din SUA pentru a cumpăra lire sterline de la cetăţeni britanici.

22

d. Un turist din Detroit plăteşte o masă la un restaurant din Lyon (Franţa), folosind un card VISA.

e. Un viticultor din California oferă o cutie cu vinuri la o competiţie de testare a vinurilor organizată la Londra.

f. O fabrică din România, aflată în proprietatea unui cetăţean american, foloseşte veniturile obţinute pe piaţa românească pentru a achiziţiona echipamente.

Aplicaţia 3 Arătaţi cum se vor reflecta în balanţa de plăţi a ţării X

următoarele fluxuri internaţionale: a. Un rezident al ţării X importă dintr-o altă ţară

marfă în valoare de 500 de unităţi monetare, pe care trebuie să o plătească în termen de 3 luni.

b. După 3 luni, importatorul plăteşte dintr-un cont pe care-l are deschis la o bancă din ţara exportatoare.

c. Ce efecte au tranzacţiile din punctele a" şi "b" asupra balanţei de plăţi a ţării X, dacă se derulează în cursul aceluiaşi an?

Aplicaţia 4 Indicaţi cum vor fi înregistrate în balanţa de plăţi a ţării

A următoarele tranzacţii cu străinătatea: a. Guvernul ţării A transferă suma de 1000 de

unităţi monetare în contul unui guvern al unei ţări în curs de dezvoltate, deţinut la o bancă din ţara A, cu titlu de ajutor.

b. Ţara beneficiară din punctul "a" utilizează suma de 1000 u. m. pentru a importa alimente din ţara A.

c. Care este efectul net al tranzacţiilor din punctele "a" şi "b", dacă se realizează în cursul aceluiaşi an?

23

Aplicaţia 5 Arătaţi cum se evidenţiază în balanţa de plăţi a Japoniei

următoarele tranzacţii cu străinătatea: a. Guvernul japonez acordă Pakistanului un ajutor

umanitar în produse, în valoare de ¥100 000. b. Un exportator japonez vinde unui client din

Pakistan echipament electronic în valoare de 1 milion de yeni, fiind plătit printr-o cambie la vedere.

c. O firmă japoneză încheie cu un beneficiar din Pakistan un contract de licenţă în vederea exploatării unei invenţii, pentru care beneficiarul trebuie să plătească ¥500000.

d. Un investitor japonez cumpără pachetul majoritar al unei bănci din Pakistan contra sumei de 1 milion dolari SUA.

e. Acţiunile din punctul "d" îi aduc investitorului japonez un venit anual de ¥50000.

Aplicaţia 6 Arătaţi cum se prezintă tranzacţiile din aplicaţia 5 în balanţa de plăţi a Pakistanului.

Aplicaţia 7 Arătaţi cum se evidenţiază în balanţa de plăţi a României următoarele tranzacţii cu străinătatea:

a. Guvernul român acordă Afganistanului un ajutor umanitar de produse în valoare de $100 000.

b. Un exportator român vinde unui client din străinătate echipamente în valoare de $1 milion, fiind plătit printr-o cambie la vedere.

c. O firmă din România încheie cu un beneficiar din străinătate un contract de licenţă în vederea exploatării unei invenţii, pentru care beneficiarul trebuie să plătească $500000.

24

d. Un investitor japonez cumpără pachetul majoritar al unei bănci din România contra sumei de $1 milion.

Aplicaţia 8 Ţara Y are un deficit al contului curent în valoare de 1

miliard de dolari şi un excedent în contul de capital de 500 milioane dolari, în anul 2004.

a. Cum va arăta balanţa de plăţi a ţării Y în anul 2004? Ce se poate spune despre deţinerile de active străine ale rezidenţilor?

b. Presupunând că băncile centrale străine nu vând şi nu cumpără active ale ţării Y, ce modificări s-au produs în rezervele oficiale ale băncii centrale ale ţării Y, în 2004? Cum se va reflecta intervenţia băncii centrale în balanţa de plăţi?

c. Care ar fi răspunsul la întrebarea "b", dacă am afla că, în anul 2004, băncile centrale străine au cumpărat active ale ţării Y în valoare de 600 milioane dolari? Cum se reflectă aceste tranzacţii în balanţele de plăţi ale ţărilor cumpărătoare?

d. Întocmiţi balanţa de plăţi a ţării Y, pentru 2004, în condiţiile în care tranzacţiile din punctul "c" au avut loc în realitate.

25

Teste-grilă

Alegeţi varianta care conţine toate răspunsurile corecte: 1.1. La realizarea echilibrului economic general contribuie:

a) agenţii economici autohtoni; b) şi agenţii economici străini; c) doar agenţii economici eficienţi; d) monopolurile.

A(b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (a,b,c)

1.2.Care dintre următoarele relaţii exprimă echilibrul pe piaţa bunurilor şi serviciilor: a) S-H = D-E b) S-I= E-H c) C+H=Y+E

Notă: C exprimă consumul intern de bunuri de consum, I – investiţii interne, Y – volumul bunurilor realizate în ţară, H – volumul bunurilor importate, D – cererea internă de bunuri economice, S – economiile.

A(c) B(b) C (a,b,c,) D (a,b)

1.3.Pe piaţa monetară există echilibru, dacă: a) M = P x T / v b) Ym= M x v c) Dm= P x T

Notă: Ym indică oferta de bani, Dm – cererea de bani, M – masa monetară, v – viteza de circulaţie a banilor, P – preţurile, T – volumul tranzacţiilor.

A(c) B(a) C (a,b,c,) D (b)

26

1.4.Pe piaţa muncii se ajunge la echilibru, dacă:

a) numărul celor care solicită locuri de muncă este egal cu numărul celor care oferă locuri de muncă,

b) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul persoanelor apte de muncă,

c) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul persoanelor active,

d) numărul locurilor de muncă este egal cu numărul populaţiei.

A(c) B(a,b) C (b) D (b,c)

1.5.Echilibrul valutar, ca latură importantă a echilibrului financiar: a) reflectă concordanţa dintre încasările şi plăţile în

valută ale unei ţări înregistrate într-o anumită perioadă,

b) reflectă concordanţa dintre cererea şi oferta de valută prezentate de agenţii economici, rezidenţi ai unei ţări,

c) reflectă concordanţa dintre depozitele şi creditele în valută străină în ansamblu pe sectorul unei ţări.

A(c) B(a) C (b) D (b,c)

1.6.B.P.E. se întocmeşte: a) global, b) bilateral, c) regional, d) pe ramuri ale economiei. A(b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (a,b,c)

1.7.Contul curent al B.P.E. cuprinde următoarele capitole:

a) balanţa comercială,

27

b) transferurile unilaterale, publice şi particulare, c) balanţa serviciilor, d) contul financiar. A(a,b,c) B(a,b) C (b,c,d) D (b,c)

1.8.B.P.E. se consideră activă dacă echilibrarea ei se

realizează prin:

a) primirea de fonduri financiare şi de credit restituibile,

b) creşterea rezervelor valutare,

c) retragerea monedei proprii de pe piaţa externă,

d) acordarea de fonduri financiare şi de credit altor ţări peste cele primite

A(a,b,c) B(a,b) C (b,c,d) D (b,c)

1.9.Metodele principale de echilibrare a B.P.E. sunt:

a) devalorizarea monedei naţionale în scopul sporirii exportului şi micşorării importului,

b) acordarea de subsidii exportatorilor,

c) politica inflaţionistă – orientată spre micşorarea cererii interne,

d) introducerea restricţiilor valutare.

A(a,b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (b,c)

1.10.Balanţa creanţelor şi angajamentelor externe include drepturile şi obligaţiile faţă de străinătate către o anumită dată, ce rezultă din:

a) activităţile de import-export,

28

b) creditele externe primite şi acordate,

c) dobânzile şi comisioanele aferente participării la societăţile mixte,

d) disponibilităţile în valută ale nerezidenţilor la băncile din ţară.

A(a,b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (b,c)

29

Capitolul 2

PIAŢA MONETARĂ INTERNAŢIONALĂ

Formarea masei de semne băneşti necesare comunicării şi

schimbului de valoare în cadrul sistemului financiar-monetar internaţional, de la bun început, generează o serie de probleme.

În primul rând, se pune problema tipurilor de semne băneşti care circulă în context internaţional. Aceasta din cauză că pe piaţa monetară internaţională se utilizează o gamă largă de semne băneşti care le imită, în mare parte, pe cele de pe pieţele naţionale.

Semnele băneşti acceptate în circuitul internaţional apar sub următoarele forme:

– monede naţionale (valute), emise de autorităţile monetare naţionale sub coordonarea băncilor centrale;

– monede naţionale emise în afara ţărilor emitente (eurovalute) de către instituţii bancare ce nu aparţin ţărilor ale căror monede se emit pe piaţa internaţională;

– monede cu caracter internaţional sau regional (DST, EURO);

– bani electronici transmişi prin sistemele informatice şi de comunicare internaţionale;

– instrumente de credit cu funcţii în mecanismul plăţilor internaţionale (cambii, cecuri etc.);

– instrumente bancare de transfer (viramente, cărţi de credit etc.).

În al doilea rând, utilizarea semnelor băneşti, în context internaţional, pune problema “certificatului de calitate” sub forma respectării criteriilor convertibilităţii interne şi externe.

30

2.1. Eurovalutele Formarea de depozite în valută la o bancă comercială şi

solicitarea dobânzii de depozit, de asemenea, în monedă străină, au reprezentat condiţia şi imboldul pentru mecanismul de emisiune, mecanism similar cu cel acţionat pe piaţa internă de către băncile comerciale când fructifică depozitele prin acordarea de credite în monedă de cont.

Baza monetară pentru emisiunea de eurodolari (eurovalute), "iniţial, a fost formată de depozitele în dolari aduşi din S.U.A., în urma unor operaţiuni economice, de transfer."1

Prin extensiune, orice devize deţinute în afara ţării emitente au devenit “eurodevize”. Prefixul “euro” nu are nici o legătură cu Europa, eurodevizele putând proveni din orice ţară a lumii, dacă îndeplinesc condiţiile.

Eurovaluta nu este o monedă aparte; ea se comportă ca şi moneda respectivă a ţării emitente, urmând fluctuaţiile acesteia pe piaţă.

Pentru ca o operaţiune comercială să fie calificată drept operaţiune în eurovalută, trebuie îndeplinite două condiţii:

- valuta utilizată să fie străină în raport cu ţara în care se desfăşoară operaţiunea;

- nici una dintre părţile contractante să nu fie rezident al ţării emitente a valutei folosite.

Pe parcurs, au apărut şi alte forme, cum ar fi certificatul de depozit negociabil, bonurile cu dobândă fluctuantă.

1 Paul Bran. Relaţiile financiare şi monetare internaţionale, Edit. Economică, Bucureşti,1996.

31

Emisiunea în eurodolari (Ced) se calculează conform relaţiei:

Ced = D – (D × r) unde:

Ced indică creditul în eurodolari sau emisiunea în eurodolari; D – depozitul iniţial în dolari; r – rata de rezervă.

Coeficientul de multiplicare a depozitelor iniţiale se

calculează astfel:

DMEk $

=

unde: k este coeficientul de multiplicare; ME$ – masa monetară în eurodolari.

Menţionăm că în cazul în care r (rata de rezervă)=0,

atunci masa monetară va creşte la infinit, din simplul motiv că toate resursele atrase de către bănci vor fi fructificate în proporţii egale, şi acest proces nu va avea sfârşit.

Din aceste considerente, este necesară utilizarea uneia dintre pârghiile politicii monetare – gestionarea ratei rezervelor obligatorii, prin intermediul căreia se influenţează volumul

masei monetare, deoarece r

k 1= . Deci, în condiţiile în care

r=20%, masa monetară va spori de 5 ori. Exemplul 2.1 Determinaţi emisiunea în eurodolari şi coeficientul

multiplicării, dacă depozitul iniţial în eurodolari este de 10000 E$, rata de rezervă, în Suedia, este de 8%, în Elveţia – de 10%, în Danemarca – de 13 %.

32

Rezolvare: Ced= D – (D x r) 10000 – (10000 x 0,08)= 9200 E$ 9200 – (9200 x 0,10 ) = 8280 E$ 8280 – (8280 x 0,13) = 7203,60 E$

47,310000

60,3468310000

60,72038280920010000==

+++=k

Concluzie: Emisiunea în eurodolari constituie 34683 E$ şi, în urma acestor operaţiuni, masa monetară a crescut de 3,47 ori.

2.2. Cambia Cambia este un titlu de credit autonom, susceptibil de a

circula prin intermediul girului, incluzând ordinul dat de o persoană, numită trăgător, către o altă persoană, numită tras, pentru a plăti necondiţionat o sumă de bani determinată, la scadenţa şi locul menţionat în cuprinsul titlului.

Funcţia cambiei, ca instrument de plată, poate înceta în cazurile în care aceasta este vândută unei bănci comerciale prin intermediul operaţiunii de scont.

Scontul poate fi calculat conform relaţiei:

36000PNV

S n ⋅⋅= şi SVV na −=

unde: S indică scontul Vn – valoarea nominală a cambiei N – durata în zile de la negociere până la scadenţă P – taxa scontului în procente pe an Va – valoarea actualizată (sau efectivă) la momentul

scontării.

33

Exemplul 2.2 Să se determine valoarea efectivă a mai multor trate şi

mărimea scontului, dacă s-au prezentat la scontare următoarele trate cu valori nominale şi perioade de scontare diferite:

Vn1 = 30000 $ N1 =60 zile Vn2 =100000 $ N2 =36 zile Vn3 = 90000 $ N3 =100 zile Taxa scontului e aceeaşi pentru toate tratele şi este egală

cu 10% anual. Rezolvare:

100360×⋅⋅

=PNVS n

$500%100360

%1060$300001 =

×××

=zile

zileS

$1000%100360

%1036$1000002 =

×××

=zile

zileS

$2500%100360

%10100$900003 =

×××

=zile

zileS

SVV na −= Va1= 30000 $ - 500 $ =29500 $ Va2= 100000 $ - 1000 $ =99000 $ Va3= 90000 $ - 2500 $ =87500 $ Va totală= 220000 $ - 4000 $ = 216000 $ Concluzie: Valoarea efectivă a tratelor prezentate la

scontare constituie 216000$, mărimea totală a scontului – 4000 $.

34

2.3. Utilizarea DST D.S.T. oficiale şi private

DST oficial reprezintă o valoare de rezervă fiduciară

creată de F.M.I., în 1969 ca supliment la valorile de rezervă existente: aur, devize şi poziţii de rezervă ale F.M.I. DST oficial este o simplă unitate de calcul. Crearea şi alocarea sa reprezintă o creditare a contului ţării participante, cu suma respectivă, fără o altă compensaţie. Ţara în cauză poate utiliza acest cont pentru reglementarea unor plăţi, acordarea de împrumuturi sau pentru completarea rezervelor. Unica restricţie în utilizarea acestui cont este aceea că tranzacţiile realizate trebuie să fie tranzacţii între guvernele ţărilor-membre ale F.M.I. sau între alte organisme internaţionale autorizate.

Valoarea DST a fost exprimată, iniţial, în aur, 35 DST fiind echivalentul unei uncii de aur fin. Astfel, indirect, valoarea lui a fost legată de valoarea dolarului: 1 DST = 1 $.

În 1974, a fost adoptată o nouă metodă de calcul al valorii DST, în baza unui coş compus din 16 monede, reprezentând ţările care deţin ponderi semnificative în exporturile mondiale de bunuri şi servicii, respectiv o pondere de peste 1% timp de 5 ani, începând cu anul 1972. În 1978, coşul a fost restrâns la 6 monede reprezentative, în 1981, dimensiunea coşului fiind din nou redusă la 5 monede ale ţărilor cu cea mai mare cotă de participare la exportul mondial de bunuri şi servicii. La 1 ianuarie 2002, o dată cu punerea în circulaţie a monedei EURO, dimensiunea coşului s-a redus din nou, rămânând la bază doar 4 monede. Valoarea DST este revizuită periodic, din 5 în 5 ani.

Componenţa DST la 01.01.2002: 1. Dolarul american ($) – 41 %, 2. Euro (€) – 35%, 3. Lira sterlină (₤) – 11 %, 4. Yenul japonez (¥) – 13% sau

35

Contribuţia cantitativă la coş: 0,4260 euro, 21,00 yeni japonezi, 0,0984 lire sterline, 0,5570 dolari americani.

DST privat constă în acelaşi coş de monede, dar diferă de DST oficial din mai multe puncte de vedere. Astfel, DST oficial a fost creat în baza unui acord al F.M.I. cu guvernele-membre în vederea completării rezervelor internaţionale. DST privat presupune un contract încheiat între părţile private interesate utilizarea lui ca instrument de plată. DST privat nu poate fi transferat în conturile oficiale. De asemenea, nu se supune reglementărilor referitoare la DST oficial.

DST poate fi utilizat în câteva operaţiuni: 1. Obţinerea valutelor prin tranzacţii bazate pe

acorduri directe între membrii F.M.I. Orice valută poate fi obţinută contra DST la cursul zilnic al DST.

2. Încheierea acordurilor “swap”. Prin aceste acorduri, un membru al F.M.I. poate transfera altui DST membru, în schimbul unui activ de rezervă, cu excepţia aurului, obligându-se să restituie valuta la o dată ulterioară şi la un curs stabilit de comun acord. Prin aceste operaţiuni, ţările îşi acoperă necesităţile de active lichide.

3. Efectuarea operaţiunilor “forward”. Prin aceste operaţiuni, o ţară-membră a F.M.I. poate vinde sau cumpăra DST, cu obligaţia de a plăti la o dată viitoare, în schimbul oricăror active monetare, cu excepţia aurului, la un curs la termen.

4. Constituirea garanţiilor în DST (pentru ţările-membre ale F.M.I.).

36

Exemplul 2.3.1. Obţinerea valutelor prin tranzacţii bazate pe acorduri directe între membrii F.M.I.

O ţară-membră a F.M.I. – Danemarca – doreşte să obţină o sumă de 600 000 franci elveţieni (CHF) prin cedarea sumei echivalente în DST. Se cere să se calculeze suma în DST ce urmează să fie cedată de către Danemarca Elveţiei, costul creditului şi înregistrarea în cele două conturi pe baza următoarelor informaţii:

- alocări în DST în contul Danemarcii – 1 000 000 DST

- alocări în DST în contul Elveţiei – 1 200 000 DST - raportul de schimb: 1 CHF = 0,74 USD 1 DST = 1,37 USD - rata dobânzii la tranzacţiile cu DST, determinată

săptămânal ca medie ponderată a dobânzilor pentru datoriile pe termen scurt practicate, este influenţată de volumul datoriilor pe termen scurt şi de rata dobânzilor aferente creditelor pe termen scurt pe piaţa financiară a fiecăreia dintre ţările ale căror monede participă la definirea DST.

Ţara partici-pantă

Ponderea valutei în coşul valutar

al DST (Pc), %

Volumul datoriilor (creditelor interne)

pe termen scurt (Ci), mild. $

Rata dobânzii pe piaţa

internă a ţării respective (Rd),

%

SUA 45 68 2.0 UE 26 85 3.5 Marea Britanie

18 70 3.0

Japonia 11 60 3.5

37

Rezolvare: a) Se calculează rata dobânzii la DST conform formulei:

∑∑

×

×××=

CiPc100 Rd Ci Pc

DST Rd

Ţara participant

ă

(Pc), %

(Ci), mild. $

(Rd), % Pc x Ci dic RCP ××

A 1 2 3 4 = 1 x 2 5 =4 x 3 SUA 45 68 2,0 30,6 0,612 UE 26 85 3,5 22,1 0,773 Marea Britanie

18 70 3,0 12,6 0,378

Japonia 11 60 3,5 6,6 0,231 Total 100 X X 71,90 1,994

%77,2%10090,71

994,1DST R d =×=

b) Se calculează suma în DST ce va fi cedată de către

Danemarca Elveţiei în schimbul celor 600 000 CHF: 600 000 CHF x 0,74 USD/CHF: 1,37 USD/DST = =324 087,60 DST Suma de 600 000 CHF va fi obţinută cedând 324 087,60

DST. c) Calculul costului creditului de 600 000 CHF:

D= 32 4087,60 DST x 2,77% = 8 977,20 DST

Contul în DST Danemarca Contul în DST Elveţia Utilizări Alocări Utilizări Alocări

1 000 000 1 200 000 324 087,60 324 087,60

Rezerva Rezerva 675 912,40 1 524 087,60

38

Dobânda plătită Dobânda încasată 8977,20 8977,20

Ţara-membră a F.M.I. – Danemarca, care a solicitat suma

de 600 000 CHF prin cedarea contravalorii în DST, va plăti o dobândă de 8977,20 DST, iar ţara ce deţine un volum DST mai mare decât cel alocat va primi o dobândă pentru excedent în sumă de 8977,20 DST.

Concluzie: Pentru obţinerea sumei de 600 000 CHF, Danemarca a cedat 324 087,60 DST, iar costul acestui credit a constituit 8977,20 DST.

Exemplul 2.3.2 – Acordurile SWAP. Federaţia Rusă nu dispune, la data de 30 iunie, de active

lichide în sumă de 600 000 GBP necesare onorării obligaţiunilor sale comerciale externe. Ca urmare, apelează la un SWAP cu Marea Britanie pe DST, în următoarele condiţii:

– se obligă să restituie suma peste 3 luni, la cursurile de 1,23 USD/GBP şi de 1,42 USD/DST;

– în momentul încheierii acordului, cursurile SPOT erau de 1,34 USD/GBP şi de 1,47 USD/DST.

Să se calculeze costul creditului sub forma diferenţei dintre suma dată şi cea încasată.

Rezolvare: În momentul încheierii acordului, Federaţia Rusă primeşte

600 000 GBP şi cedează: 600 000 GBP x 1,34 USD/GBP = 804 000 USD 804 000 USD: 1,47 USD/DST= 546 938,80 DST La 30 septembrie, Federaţia Rusă restituie suma de 600 000

GBP şi primeşte suma în DST egală cu: 600 000 GBP x 1,23 USD/GBP= 738 000 USD 738 000 USD: 1,42 USD/DST= 519 718,30 DST

39

Costul creditului = 546 938,80 DST – 519 718,30 DST= 27 220,50 DST

Concluzie: Costul creditului acordat Federaţiei Ruse, în sumă de 600 000 GBP, pentru o perioadă de 3 luni, constituie 27 220,50 DST.

Exemplul 2.3.3. – Efectuarea operaţiunilor “forward”. O ţară-membră a FMI efectuează următoarele operaţiuni la

termen cu DST: – la 31 martie, cumpără suma de 500 000 DST plătibili

în coroane daneze (DKK) peste 6 luni. Operaţiunea se efectuează la următorul curs pe termen:

1 DST = 1,25 USD 1 USD = 6,85 DKK – la 30 iunie, vinde 200000 DST, pentru care va încasa,

peste 3 luni, o sumă echivalentă în CHF, având la bază următoarele cursuri la termen:

1 DST = 1,23 USD 1 USD = 1,34 CHF – la data încheierii celor două tranzacţii, cursurile de

schimb sunt: la 31 martie la 30 iunie

1 DST = 1,21 USD 1 DST = 1,22 USD 1 USD = 7,40 DKK 1 USD = 1,40 CHF

Să se precizeze în ce condiţii s-au efectuat cele două tranzacţii.

Rezolvare:

Cumpărare – Pentru suma de 500 000 DST, ţara respectivă a plătit

la 30 septembrie: 500 000 DST x 1,25 USD/DST x 6,85 DKK/USD =

=4 281 250 DKK

40

– dacă plata s-ar fi făcut la vedere (la 31 martie), suma de plată ar fi fost:

500 000 DST x 1,21 USD/DST x 7,40 DKK/USD = 4 477 000 DKK

Vânzare – pentru suma de 200 000 DST vândută, ţara respectivă a

încasat efectiv, la 30.09, suma de: 200 000 DST x 1,23 USD/DST x 1,34 CHF/USD = 329 640

CHF – dacă plata s-ar fi făcut la vedere (la 30 iunie), ţara respectivă

ar fi încasat suma de: 200 000 DST x 1,22 USD/DST x 1,40 CHF/USD = 341 600

CHF Concluzie: Cumpărarea de DST s-a făcut în condiţii

avantajoase, deoarece, la termen, ţara a plătit mai puţin decât ar fi plătit la vedere (4281250 <4477000). Vânzarea de DST s-a făcut în condiţii dezavantajoase, întrucât, la termen, ţara a încasat mai puţin decât ar fi încasat la vedere (329640 <341600).

Aplicaţii Aplicaţia 1 Determinaţi emisiunea în eurodolari şi coeficientul

multiplicării, dacă depozitul iniţial în eurodolari este de 20 000 EUSD, rata de rezervă în Suedia este de 8%, în Germania – de 12 %, în Danemarca – 10 %.

Aplicaţia 2 Determinaţi emisiunea în eurolire sterline şi coeficientul

multiplicării, dacă: – depozitul iniţial în eurolire constituie 25 000 E₤;

41

– banca comercială daneză reţine o rată de rezervă de 4%,

– banca comercială elveţiană reţine o rată de rezervă de 6 %,

– banca comercială suedeză reţine o rată de rezervă de 7%.

Aplicaţia 3 Să se stabilească emisiunea în eurodolari şi coeficientul

de multiplicare, dacă: posesorii europeni de depozit în dolari la o bancă americană procedează la retragerea efectivă a sumei de 10 000$, pe care o depun la o bancă comercială din Germania; concomitent, se emite un certificat de depozit pentru suma de 20 000$, certificat, care, de asemenea, va fi vândut unei bănci comerciale din Germania, unde se reţine o rată de rezervă de 9%, şi, prin urmare, aceşti eurodolari vor fi fructificaţi în Elveţia cu o rată de rezervă de 12%.

Aplicaţia 4 O cambie este emisă la data de 5 aprilie a.c., având

scadenţa la 30 mai a.c. şi o valoare nominală de 190000$. Cambia este negociată la data de 3 mai a.c. şi scontată la o rată anuală a scontului de 7%. Să se stabilească scontul şi valoarea efectivă în momentul scontării.

Aplicaţia 5 O cambie emisă cu valoarea nominală de 100 000$ şi

durata, de la negociere până la scadenţă de 75 zile, este scontată la o rată a scontului de 11%. Stabiliţi scontul şi valoarea efectivă în momentul scontării.

42

Aplicaţia 6 Să se stabilească valoarea efectivă a mai multor trate şi

mărimea scontului, dacă s-au prezentat la scontare următoarele trate cu valori nominale şi perioade de scontare diferite:

Vn1 =25 000$ N1 =60 zile Vn2 =100 000$ N2 =45 zile Vn3 =75 000$ N3 =100 zile Vn4 =125 000$ N4 =80 zile Vn5 =80 000$ N5 =45zile Vn6 =45 000$ N6 =20 zile.

Taxa scontului este aceeaşi pentru toate tratele – 8% anual.

Aplicaţia 7 O ţară-membră a F.M.I. – Suedia – are nevoie de o sumă

de 500 000 EURO pentru onorarea obligaţiunilor sale externe. Pentru finanţare, va contacta Germania, căreia îi cedează echivalentul în DST al sumei solicitate conform raportului de schimb:

1 USD = 1,07 EUR 1 DST = 1,37 USD

Alocări în DST: – în contul Suediei – 1 000 000 DST – în contul Germaniei – 3 000 000 DST – rata dobânzii la tranzacţiile cu DST se determină

săptămânal, ca medie ponderată a dobânzilor pentru datoriile pe termen scurt practicate; ea este influenţată de volumul datoriilor pe termen scurt şi de rata dobânzilor aferente creditelor pe termen scurt pe piaţa financiară a fiecăreia dintre ţările ale căror monede participă la definirea DST.

43

Ţara partici-pantă

Ponderea valutei în

coşul valutar al DST (Pc),

%

Volumul datoriilor (creditelor interne)

pe termen scurt (Ci), mild. $

Rata dobânzii pe piaţa

internă a ţării respective

(Rd), %

SUA 43 170 2.5 UE 29 130 3.5 Marea Britanie

17 120 3.0

Japonia 11 90 2.5 Să se calculeze costul creditului pentru Suedia şi

înregistrarea în cele două conturi. Aplicaţia 8 La data de 20 aprilie, Japonia nu dispune de active

lichide în lire sterline pentru onorarea obligaţiunilor de plată în sumă de 250 000 GBP şi încheie un acord SWAP cu Marea Britanie, prin care se obligă să restituie valuta peste 5 luni la cursul 1,23 USD/GBP şi 1,42 USD/DST, varianta A, şi 1,41 USD/GBP şi 1,63 USD/DST, varianta B.

La data încheierii acordului, cursul de schimb era: 1 GBP= 1,34 USD 1 DST = 1,47 USD.

Care este costul creditului pentru Japonia şi ce sumă în DST va primi la restituirea valutei în cele două variante?

Aplicaţia 9 Danemarca nu dispune de lichidităţi în sumă de 400 000

euro pentru plata unor datorii. În acest sens, încheie un acord SWAP cu o ţară membră a U.E. prin care se obligă să restituie valuta peste 6 luni la cursul de 1 USD= 1,07 EUR şi 1 DST = 1,45 USD.

44

La data încheierii acordului, cursul de schimb era de: 1 USD= 1,08 EURO şi 1 DST = 1,45 USD. Să se calculeze suma în DST pe care o va primi ţara-

membră a UE la restituirea valutei şi costul tranzacţiei. Aplicaţia 10 O ţară-membră a F.M.I. efectuează următoarele

operaţiuni la termen: – la 15 mai vinde 10 000 DST pentru care va încasa

echivalentul în euro peste 3 luni. Operaţiunea se efectuează la următoarele cursuri la

termen: 1 DST = 1,045 USD 1 USD = 0,98 EUR – la 30 august cumpără 30 000 DST plătibili în euro

peste 6 luni. Operaţiunea se efectuează la următoarele cursuri la termen:

1 DST = 1,05 USD 1 USD = 0,99 EUR

Cursurile de schimb la data încheierii tranzacţiilor sunt: 15 mai 30 august 1 DST = 1,036 USD 1 DST = 1049 USD 1 USD = 0,975 EUR 1 USD = 0,9945 EUR

Să se stabilească eficienţa acestor operaţiuni.

45

Teste-grilă Alegeţi varianta care conţine toate răspunsurile corecte:

2.1. Criteriile de selecţie a ţărilor participante la UEM sunt: a) nivelul datoriei publice; b) stabilitatea preţurilor; c) stabilitatea monetară în cadrul SME; d) nivelul ratei dobânzii pe termen lung. A (a, b, c, d) B (a,b) C (b,c,d) D (a,b,c)

2.2. ECU a reprezentat: a) o unitate de cont folosită de F.M.I.; b) punctul de referinţă în cadrul mecanismului „ şarpelui monetar”;

c) o unitate de cont; d) o monedă definită pe baza coşului de valute ale ţărilor-membre ale SME.

A (a,b) B (a,d) C (c,d) D (b,c)

2.3. Stabilirea ponderii monedelor în coşul valutar DST se face în funcţie de:

a) puterea de cumpărare a monedelor ţărilor-membre ale F.M.I.;

b) paritatea monetară a valutelor ţărilor-membre ale F.M.I.;

c) cota-parte a exporturilor bunurilor şi serviciilor ţărilor-membre ale F.M.I. în totalul comerţului mondial;

d) cota-parte a monedelor ţărilor-membre ale F.M.I. în rezervele valutare.

A (a,d) B (c,d) C (b,c) D (a,c)

2.4. Euro reprezintă: a) moneda SME;

46

b) o monedă definită pe baza coşului de valute ale ţărilor-membre ale SME;

c) o monedă definită pe baza parităţii puterii de cumpărare;

d) o unitate de cont. A (a, c) B (a,d) C (b,c,d) D (a,b)

2.5. Printre ţările-membre ale Uniunii Europene care nu sunt membre ale SME pot fi menţionate:

a) Norvegia; b) Suedia; c) Finlanda; d) Slovenia. A (c,d) B (a,c) C (b,d) D (a,b,d)

2.6. Cambia este: a) un mijloc de stingere a unei obligaţiuni de plată; b) un titlu de creanţă ce dă dreptul la o sumă de bani; c) o formă generală a banilor; d) un titlu emis de beneficiar. A (c,d) B (a,b) C (a,d) D (a,b,d)

2.7. Cambiile financiare apar în legătură cu: a) operaţiunile de finanţare a agenţilor economici; b) obţinerea de împrumuturi de la bănci; c) împrumuturile realizate de stat la banca de

emisiune; d) scontarea lor. A (c) B (a,b) C (a,d) D (b)

2.8. Scontul este: a) una din operaţiunile pasive ale băncilor comerciale; b) una din operaţiunile active ale băncilor comerciale; c) o formă specială a dobânzii;

47

d) o formă a cambiei. A (a,c) B (a,b) C (a,d) D (b,c)

2.9. Majorarea ratei oficiale a scontului: a) determină atragerea de capitaluri străine; b) reduce fluxul încasărilor valutare; c) acţionează ca factor de susţinere a cursului monedei

naţionale; d) determină revenirea în ţară a capitalurilor proprii. A (a,c) B (a,b,c) C (a,c,d) D (b,c)

2.10. Reducerea ratei oficiale a scontului: a) este realizată de către banca centrală; b) este realizată de către băncile comerciale; c) este realizată pentru a spori suma creditelor

acordate; d) este realizată pentru a reduce suma creditelor

acordate. A (a,c) B (b,c) C (a,d) D (b,d)

48

1) M str / M naţ = n M str = n x M naţ2) M naţ / M str = m M naţ = m x M str.

Capitolul 3

CURSUL VALUTAR Cursul valutar este preţul unei unităţi monetare într-o

altă monedă, cu care se compară valoric. Are 2 forme de exprimare: Forma a doua se utilizează pe pieţele Marii Britanii,

Canadei, Uniunii Europene şi Australiei. În practica bancară, este acceptată o marcare a cursului

valutar. La o astfel de marcare sunt stabilite locul unde se înscrie cursul valutar, valuta cotării (valuta cotată) şi baza cotării (valuta de bază):

12,20 USDMDL

BAZĂDEVALUTA

COTATĂVALUTA→

→

CURS VALUTAR

sau

→

→

COTATĂVALUTA

BAZĂDEVALUTAMDLUSD = 12,20

CURS VALUTAR Ultimele două cifre din înscrierea cursului valutar se

numesc puncte procentuale (points) sau pipsuri (pips). De exemplu, modificarea cursului valutar al leului moldovenesc

49

faţă de dolarul S.U.A. de la 14,20 la 14,30 lei pentru un dolar se apreciază ca o creştere a cursului dolarului cu 10 puncte, iar dacă cursul francului elveţian s-a modificat de la 1,3896 la 1,3884 franci elveţieni pentru un dolar – ca o scădere a cursului dolarului cu 12 puncte.

O sută de puncte formează un număr de bază, care, în jargonul dealerilor, se numeşte “figură mare” (big figure).

3.1. Metode de cotare valutară Cotarea reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte

cursul unei monede în raport cu alta. Prin metoda de cotare se subînţelege modalitatea

specifică a fiecărei ţări de exprimare a raportului de schimb al monedei naţionale în monede străine.

În practica internaţională, sunt cunoscute două metode de cotare:

– cotarea directă (incertă, nesigură) (practicată de majoritatea ţărilor), unde cursul valutar se exprimă prin numărul de unităţi monetare naţionale ce revin pe o unitate (10, 100 sau 1000 unităţi) de monedă străină, de exemplu:

1 dolar S.U.A. = 14,3025 MDL (lei moldoveneşti) 10 ISK (coroane suedeze) = 1,8408 MDL 100 JPY (yeni japonezi) = 12,1254 MDL 1000 TRL (lire turceşti) = 0,0087 MDL

– cotarea indirectă (certă) (practicată pe pieţele valutare din Marea Britanie, Uniunea Europeană, Canada, Australia şi, din septembrie 1978, în S.U.A.). Parţial, cotarea indirectă a dolarului a fost introdusă faţă de marcă, francul francez, francul belgian, lira italiană, guldenul olandez (azi euro), francul elveţian, coroanele ţărilor scandinave, yenul japonez, peso-ul

50

mexican, însă, pentru celelalte monede, se utilizează cotarea directă), unde cursul valutar se exprimă prin numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţională, de exemplu:

1 £ = 1,5940 USD (dolari americani) 1 £ = 2,2440 CHF (franci elveţieni) 1 £ = 198,20 JPY (yeni japonezi)

Cotarea monedelor pe pieţele internaţionale este un proces continuu. În cadrul regimului flotării libere, cursul se modifică în fiecare moment, sub influenţa cererii şi ofertei de monedă străină.

Cotaţia monetară se exprimă prin doi termeni: cursul de cumpărare şi cursul de vânzare:

- cursul de cumpărare, exemplu: 1,3892 CHF/USD - cursul de vânzare, exemplu: 1,3896 CHF/USD

Cursul de cumpărare este preţul pe care băncile şi ceilalţi operatori de pe piaţa de schimb îl oferă pentru o unitate monedă străină.

Cursul de vânzare este preţul la care operatorii vând valuta străină.

În notaţia curentă a băncilor, aceste cursuri se prezintă astfel: 1,3892 – 1,3896 CHF/USD sau 1,3892/96 CHF/USD.

Diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare se numeşte “spread” sau “marjă” şi reprezintă câştigul operatorului respectiv.

Spread-ul trebuie să acopere cheltuielile dealerului legate de organizarea schimbului monetar şi să asigure profit.

Exemplu:

Berna: 1$ vînzarede curscumpărare de curs

CHF1,38851,3880 −= În cazul cotării directe, cursul de cumpărare (bid) este

întotdeauna mai mic decât cursul de vânzare (offer).

51

Londra: 1£ vînzarede curscumpărare de curs

$1,56201,5686 −= În cazul cotării indirecte, cursul de cumpărare (bid)

este întotdeauna mai mare decât cursul de vânzare (offer). Spread-ul poate fi exprimat şi în formă procentuală:

100×−

=vânzaredecurs

cumpararedecursvânzaredecursSpread

Exemplul 3.1.1 O bancă comercială din Chişinău cotează leul

moldovenesc faţă de dolarul S.U.A. astfel: 1 USD = 14,30 – 14,40 MDL

Să se determine: a) câţi lei moldoveneşti va plăti banca comercială, dacă

va cumpăra 100$, b) câţi lei moldoveneşti va încasa banca comercială,

dacă va vinde 100$, c) marja obţinută de bancă la efectuarea operaţiunilor a)

şi b), d) câţi dolari poate cumpăra banca cu 1 000 lei (la

cursul anunţat), e) spread-ul în procente.

Rezolvare: a) 100 $ × 14,30 MDL/$ = 1430 MDL b) 100 $× 14,40 MDL/$ = 1440 MDL c) 1440 MDL – 1430 MDL = 10 MDL

d) USDUSDMDL

MDL44,69

/40,141000

=

e) %69,010040,14

30,1440,14=×

−=Spread

52

Exemplul 3.1.2 O bancă din Londra a anunţat următorul curs al lirei sterline faţă de dolarul S.U.A.:

1 £ vânzarede curscumpărare de curs

$1,57101,5790 −= Să se determine:

a) ce sumă de lire sterline va trebui să plătească banca, dacă va cumpăra 1 000 $,

b) ce sumă de lire sterline va primi banca, dacă va vinde 1 000 $,

c) marja obţinută de bancă la efectuarea operaţiunilor a) şi b),

d) ce sumă de dolari se poate cumpăra cu 1 000 £. Rezolvare:

a) GBPGBPUSD

USD 31,633/5790,1

1000=

b) GBPGBPUSD

USD 53,636/5710,1

1000=

c) 636,53 GBP- 633,31 GBP = 3,22 GBP d) 1000 GBP × 1,5710 GBP

USD = 1571 USD.

Exemplul 3.1.3. La Londra, cursul lirei sterline faţă de

dolarul S.U.A. este următorul:


$1,57101,5790 −= Să se determine cursul de cumpărare şi cursul de vânzare

ale dolarului în raport cu S.U.A. faţă de lira sterlină la New York.

Rezolvare: Deoarece cumpărarea (vânzarea) dolarului S.U.A.

înseamnă vânzarea (cumpărarea) lirei sterline, cursul dolarului S.U.A. faţă de lira sterlină este:

53


$1,57901,5710 −= Concluzie: Cursul dolarului S.U.A. faţă de lira sterlină: 1 £=1,5710 – 1,5790$. În practica internaţională, în vederea respectării

principiului “prima cifră a cotării duble e mai mică decât a doua”, s-a convenit ca la cotarea indirectă să fie inversat cursul de vânzare cu cursul de cumpărare.

Se scrie: 1 £ cumpărare de curs vânzarede curs

$1,57901,5710 −=

3.2. Stabilirea cursului valutar Există câteva tehnici de stabilire a cursului valutar: 1. Stabilirea cursului valutar în baza parităţii puterii

de cumpărare Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile şi serviciile

ce se pot achiziţiona cu unităţile monetare din două ţări. Metoda dată se aplică la determinarea cursului valutar real. Pentru determinarea cursului valutar real, piaţa monetară

internaţională a sintetizat mai multe procedee de calcul, dintre care: urmărirea ratei de echivalenţă şi determinarea cursului de revenire.

Exemplul 3.2.1.1. În baza datelor din tabel, care indică

nivelul preţurilor pe pieţele din S.U.A. şi Elveţia, în momentul dat, al mărfurilor ce fac obiectul schimbului dintre cele două ţări, determinaţi cursul real al francului elveţian în raport cu dolarul american prin metoda urmăririi ratei de echivalenţă.

54

Rata de echivalenţă 1$=n x CHF Produse şi servicii

Ponderea,Pi, % SUA Elveţia

Alimentare 30 10,60 10,80 Alte produse 60 10,60 10,70 Servicii 10 10,40 10,60 Total 100 X X

Rezolvare: Metoda de calcul este următoarea: Cursul valutar pentru 1 y se calculează după formula:

xpMy ii ××= ∑ unde: x indică moneda ţării B,

y – moneda ţării A, Pi – ponderea produselor, Mipi – media ponderată.

Rata de echivalenţă 1$ = n x CHF Produse

şi servicii Pi, % SUA Elveţia

Media Media ponderată

A 1 2 3 4 5 = 4 x 1 Alimentare 30 10,60 10,80 10,70 3,21 Alte produse 60 10,60 10,70 10,65 6,39 Servicii 10 10,40 10,60 10,50 1,05 Total 100 X X X 10,65

Concluzie: Cursul real al francului elveţian în raport cu

dolarul american este: 10,65 CHF/USD. Exemplul 3.2.1.2. În baza informaţiilor din tabelul de

mai jos, în care se indică preţurile unei unităţi cantitative de măsură (tonă) în două ţări, la un coş de mărfuri reprezentative, pentru economiile ce se compară, determinaţi cursul valutar real al monedei euro în raport cu dolarul american prin metoda calculului cursului de revenire:

55

Preţul Produsul Ponderea, Pi, % Piaţa UE Piaţa SUA

Produsul A 40 110 €/t 100 $/t Produsul B 30 215 €/t 200 $/t Produsul C 30 321 €/t 300 $/t Total 100 X X

Rezolvare:

Preţul Produse şi servicii

Pi, % Piaţa

UE Piaţa SUA

Curs de revenire

Curs de revenire ponderat

A 1 2 3 4 = 2/3 5 = 4 x 1 Produsul A 40 110 €/t 100 $/t 1,10 0,44 Produsul B 30 216 €/t 200 $/t 1,08 0,324 Produsul C 30 321 €/t 300 $/t 1,07 0,321 Total 100 X X X 1,085

Concluzie: Cursul real al perioadei căreia îi aparţin

informaţiile privind preţurile la produse şi ponderea lor în relaţiile bilaterale şi P.I.B.-ul fiecărei ţări este de 1,085 EURO/USD.

2. Metoda coşului valutar se aplică la determinarea

cursului valutar al DST şi altor monede prin calcularea mediei ponderate a unui număr de monede.

Exemplul 3.2.2.1. Stabiliţi sumele cu care fiecare valută

participă la coş în baza următoarelor informaţii: • ponderea valutelor în coş: 40,56% USD; 35,40%

EUR; 11,51% GBP; 12,52% JPY; • cursul de schimb curent: 1,42273 USD/DST

1,1824 USD/EUR 1,6650 USD/GBP 117,85 JPY/USD.

56

Rezolvare: Si= cursul USD/DST x Pi x cursul i/USD SUSD= 1,42273 x 40,56 % = 0,5770 SEUR= 1,42273 x 35,40 %: 1,1824 USD/EUR = 0,4260 SGBP= 1,42273 x 11,51 %: 1,6650 USD/GBP = 0,0984 SJPY= 1,42273 x 12,52 % x 117,85 JPY/USD = 21,0000

Concluzie: Sumele cu care fiecare valută participă la coşul DST sunt: 0,4260 EUR, 21,00 JPY, 0,0984 GBP şi 0,5770 USD.

Exemplul 3.2.2.2. În baza datelor din tabel, calculaţi

cursul DST în dolari americani. Contribuţia valutei la coş Cursurile curente pe piaţă

0,4260 EURO 1,1824 USD/EUR 21,00 JPY 117,85 JPY/USD

0,0984 GBP 1,6650 USD/GBP 0,5770 USD 1

Rezolvare: Contribuţia valutei

la coş Cursurile curente Echivalent în USD

0,4260 EURO 1,1824 USD/EUR 0,503702 USD 21,00 JPY 117,85 JPY/USD 0,178193 USD

0,0984 GBP 1,6650 USD/GBP 0,163836 USD 0,5770 USD 1 0,577000 USD

Total X 1,422731 USD Calculul echivalentului (Ei) în USD pentru valute:

EEUR= 0,4260 EURO x 1,1824 USD/EUR = 0,503702 USD EJPY= 21,00 JPY : 117,85 JPY/USD = 0,178193 USD EGBP= 0,0984 EUR x 1,6650 USD/GBP = 0,163836 USD Deci, 1 DST = 1,422731 USD

Concluzie: Cursul curent al DST este: 1 DST = 1,422731 USD.

57

3. Stabilirea cursului pe piaţa la vedere – “SPOT” Operaţiunile la vedere sunt acelea în care vânzarea şi

cumpărarea de valută sau devize se încheie în aceeaşi zi (sau maximum în 48 ore). Momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei.

Băncile comerciale şi bursele valutare stabilesc cursul SPOT în funcţie de:

1) cursul SPOT precedent; 2) raportul dintre ordinele de cumpărare SPOT a

valutei respective (cerere) şi ordinele de vânzare SPOT (ofertă).

Dacă ordinele de vânzare cresc, banca sau bursa scade cursul precedent, iar dacă ordinele de cumpărare cresc – majorează cursul precedent.

Pentru stabilirea cursului SPOT, se utilizează mai multe procedee, inclusiv metoda fixingului, ce constă în determinarea punctului în care cererea şi oferta de o anumită valută se echilibrează sau se apropie cel mai mult între ele.

Exemplul 3.2.3. La licitaţia interbancară, se înregistrează următoarele ordine:

a) de cumpărare: Cursul, MDL/USD Cererea, USD

14,68 1 300 000 14,70 900 000 14,74 600 000 14,76 500 000 14,78 250 000 14,80 50 000

b) de vânzare: Cursul, MDL/USD Oferta, USD

14,82 900 000 14,80 600 000 14,76 300 000 14,78 1 000 000

58

14,74 500 000 Să se determine cursul leului moldovenesc în raport cu

dolarul american. Rezolvare:

Cererea, dolari Oferta, dolari efectivă cumulată

Cursul,MDL/$ efectivă cumulată

Volumul minim

0 0 14,82 900 000 3 300 000 0 50 000 50 000 14,80 600 000 2 400 000 50 000

250 000 300 000 14,78 1 000 000

1 800 000 300 000

500 000 800 000 14,76 300 000 800 000 800 000 600 000 1 400 000 14,74 500 000 500 000 500 000 900 000 2 300 000 14,70 0 0 0

1 300 000

3 600 000 14,68 0 0 0

Concluzie: La licitaţia interbancară, a fost stabilit cursul

de 14,76 MDL/USD. 4. Stabilirea cursului valutar prin metoda “cross-

rate”. Această metodă se bazează pe principiul că două mărimi egale cu a treia sunt egale între ele. Astfel, cursul a două valute se calculează prin intermediul unei a treia valute care, de regulă, este de largă circulaţie (de ex., USD). Mai departe, vom demonstra 3 tipuri de calcul al cross-cursului ţinând cont de tipul cotării valutelor la dolar: directă sau indirectă.

1) Calculul cross-cursului pentru valutele care se cotează direct faţă de dolarul SUA, adică dolarul este baza cotării pentru ambele valute.

59

Exemplul 3.2.4.1. Calculaţi cross-cursul francului elveţian (CHF) către coroana daneză (DKK), dacă se cunosc cursurile: 1,3310 CHF/USD şi 6,7360 DKK/USD.

Rezolvare: În baza regulii fracţiilor, vom determina formula obţinerii

corelaţiei CHF/DKK:

USDDKKUSDCHFDKKCHF

/// =

Cross-cursul CHF/DKK se calculează astfel:

DKKCHF

USDDKK

USDCHF

1975,07360,6

3310,1=

Concluzie: Cross-cursul francului elveţian raportat la coroana daneză este: 0,1975 CHF/DKK.

2) Calculul cross-cursului valutelor care au o cotare

directă şi una indirectă în raport cu dolarul SUA, adică dolarul este baza cotării pentru una din valute.

Exemplul 3.2.4.2. Calculaţi cross-cursul francului

elveţian raportat la lira sterlină (GBP), dacă se cunosc cursurile: 1,3310 CHF/USD şi 1,6060 USD/GBP.

Rezolvare: Şi în acest caz, se va folosi regula fracţiilor pe baza

cursurilor acestor valute în raport cu dolarul. Aici: CHF/USD este cotare directă, iar USD/GBP – cotare indirectă.

GBPUSDx

USDCHF

GBPCHF

=

Vom obţine cross-cursul:

GBPCHF

GBPUSDx

USDCHF 1375,26060,13310,1 =

60

Concluzie: Cross-cursul francului elveţian în raport cu lira sterlină: 2,1375 CHF/GBP.

3) Calculul cross-cursului pentru valutele cu cotare

indirectă faţă de dolarul SUA, adică în cazul în care dolarul este valuta cotată pentru ambele valute.

Exemplul 3.2.4.3 Cunoscând datele 1,0725USD/EUR şi

1,6060 USD/GBP, calculaţi cross-cursul euro în raport cu lira sterlină (GBP/EUR).

Rezolvare: Regula fracţiilor pentru calcularea cross-cursului, în acest

caz, este:

GBPUSDEURUSD

EURGBP

//

=

Cross-cursul se va calcula:

EURGBP

GBPUSD

EURUSD

6678,06060,1

0725,1=

Concluzie: Cross-cursul euro faţă de lira sterlină este de 0,6678 GBP/EUR.

Aceste metode se utilizează pentru calculul cross-

cursului mediu. În realitate, însă, orice cursuri sunt cotate de către bănci sub forma cotării duble Bid şi Offer.

Notă: La determinarea părţilor Bid şi Offer ale cross-cursurilor operaţiunilor bancare, sunt aplicate următoarele reguli:

1) Pentru valutele cu cotare directă faţă de dolar: ♦ Pentru obţinerea părţii stângi – Bid a cross-

cursului, trebuie împărţită partea Bid a cursului dolarului faţă de valuta care apare ca valută cotată în cross-curs la partea Offer a cursului dolarului

61

faţă de valuta care apare în cross-curs ca valută de bază.

♦ Pentru obţinerea părţii drepte – Offer a cross-cursului, trebuie împărţit cursul dolarului faţă de valuta care apare în cross-curs ca valută cotată la partea Bid a cursului dolarului faţă de valuta care serveşte în cross-curs ca valută de bază.

Exemplul 3.2.4.4 Calculaţi cross-cursul francului

elveţian în raport cu coroana daneză, dacă se cunoaşte că cursurile acestor valute faţă de dolarul american sunt:

1,3310 – 1,3320 CHF/USD 6,7360 – 6,7370 DKK/USD Rezolvare:

Bid: DKKCHF

USDDKKUSDCHF

USDOfferDKKBidUSDCHF 1975,0

7370,6

3310,1

//

==

Offer: DKKCHF

USDDKKUSDCHF

BidUSDDKKOfferUSDCHF 1977,0

7360,6

3320,1

//

==

Concluzie: Cotarea dublă a francului elveţian faţă de coroana daneză va constitui: 0,1975 – 0,1977 CHF/DKK.

2) Pentru valutele cu cotare directă şi indirectă faţă

de dolar: ♦ Pentru a obţine partea stângă – Bid a cross-

cursului, trebuie înmulţite între ele părţile stângi ale cursului acestor valute faţă de dolar.

♦ Pentru a căpăta partea dreaptă – Offer, trebuie înmulţite între ele părţile din dreapta ale cursului acestor valute faţă de dolar.

62

Exemplul 3.2.4.5. Calculaţi cotarea dublă a francului elveţian faţă de lira sterlină (CHF/GBP).

Să presupunem că aceste valute se cotează faţă de dolarul american astfel:

1,3310 – 1,3320 CHF/USD 1,6060 – 1,6070 USD/GBP

Rezolvare: Bid: CHF/USD Bid x USD/GBP Offer =

= 1,3310USDCHF x 1,6060

GBPUSD = 2,1375 CHF/GBP

Offer: CHF/USD Offer x USD/GBP Bid =

= 1,3320USDCHF x 1,6070

GBPUSD = = 2,1405 CHF/GBP

Concluzie: Cotarea dublă a francului elveţian faţă de lira sterlină va fi: 2,1375 – 2,1405 CHF/GBP.

Notă: La calcularea cotării duble a cross-cursului lirei

sterline faţă de francul elveţian, se aplică regula fracţiilor:

BAA

B 1= .

Exemplul 3.2.4.6. Să se stabilească prin metoda “cross-rate” cursul leului moldovenesc faţă de rubla rusească luând în calcul următoarele date:

1 $ = 14,5432 – 14,5440 MDL 1 $ = 31,3615 – 31,3845 RUR Rezolvare:

1 $ vânzarede curscumpărare de curs

MDL 14,544014,5432 −= (cotare directă)

1 $ vânzarede curscumpărare de curs

31,3845RUR31,3615 −= (cotare directă)

63

⎟⎠

⎞⎜⎝

⎛⎟⎠

⎞⎜⎝

⎛=

3615,315440,14

3845,315432,14

RURMDL

Concluzie: Cotarea dublă a leului moldovenesc faţă de

rubla rusească va fi: 1 RUR vânzarede curscumpărare de curs

MDL 0,46370,4634 −= . Exemplul 3.2.4.7. Să se stabilească, prin metoda “cross-

rate”, cursul coroanei suedeze faţă de lira sterlină luând în calcul următoarele date:

1 £ = 1,6060 – 1,6070 USD 1 $ = 9,3860 – 9,3890 SEK Rezolvare:

directă) (cotare9,3890SEK9,3860$1

indirectă) (cotare1,6070$1,6060£1

vânzarede curscumpărare de curs

cumpărare de curs vânzarede curs

−=

↓↓−=

( ) ( )3890,196070,13860,966060,1£SEK ××=

Concluzii: Cotarea dublă a coroanei suedeze faţă de lira

sterlină va fi: 1£cumpărare de curs vânzarede curs

15,0881SEK15,0739 −= .

64

Aplicaţii Aplicaţia 1. O bancă comercială din Bucureşti cotează leul românesc

faţă de euro astfel: 1 EUR = 36300 – 36 800 ROL

Să se determine: a) ce sumă de lei se poate încasa, dacă se vor

schimba 530 EUR, b) câţi euro pot fi cumpăraţi cu 2 000 000 ROL.

Aplicaţia 2. La Londra, cursul lirei sterline în raport cu dolarul

american este următorul: 1 £ = 1,6058 – 1,6052 $.

Să se determine: a) ce sumă de lire sterline vom obţine, dacă vom

schimba 2 555 $; b) ce sumă de dolari putem cumpăra cu 2 555 £.

Aplicaţia 3. În Canada, cursul dolarului canadian, în raport cu dolarul

S.U.A., este următorul: 1 CAD = 0,6055 – 0,6015 $

Să se determine: a) ce sumă de dolari americani vom obţine, dacă vom

schimba 1 360 CAD; b) ce sumă de dolari canadieni putem cumpăra cu 3

200$. Aplicaţia 4. Să se calculeze cursul de schimb al leului moldovenesc în

raport cu rubla rusească în baza parităţii puterii de cumpărare, folosind informaţiile din tabel:

65

Produse şi servicii

Ponderea, %

Piaţa Rusiei

Piaţa Moldovei

Alimentare 70 0,50 0,46 Alte produse 20 0,48 0,44 Servicii 10 0,46 0,40 Total 100 X X

Aplicaţia 5. Stabiliţi cursul valutar real dintre coroana suedeză şi

coroana norvegiană folosind datele din tabel:

Produse Ponderea,%

Piaţa Suediei

Piaţa Norvegiei

Produsul A 30 118 SEK/t 100 NOK/t Produsul B 60 144 SEK/t 120 NOK/t Produsul C 10 238 SEK/t 200 NOK/t Total 100 X X

Aplicaţia 6. Stabiliţi sumele cu care participă la coş fiecare valută, în

baza următoarelor informaţii: • ponderea valutelor în coş: 41 % USD; 35% EUR; 11 %

GBP; 13% JPY; • cursul de schimb curent: 1,40 USD/DST

1,14 USD/EUR 1,60 USD/GBP 120,00 JPY/USD.

66

Aplicaţia 7. În baza datelor de mai jos, calculaţi cursul DST în dolari

americani.

Contribuţia valutei la coş Cursurile curente pe piaţă (în USD)

0,43 EUR 1,12 USD/EUR 21,00 JPY 118,00 JPY/USD 0,10 GBP 1,60 USD/GBP 0,58 USD 1

Aplicaţia 8. La licitaţia interbancară, se înregistrează următoarele

ordine: a) de cumpărare: Cursul, MDL/USD Cererea, USD

14,22 2 200 000 14,26 1 900 000 14,28 1 300 000 14,30 950 000 14,32 500 000 14,34 250 000

b) de vânzare: Cursul, MDL/USD Oferta, USD

14,35 1 900 000 14,34 1 620 000 14,32 1 080 000 14,30 900 000 14,28 550 000 14,26 250 000

Să se determine cursul leului moldovenesc faţă de dolarul american.

67

Aplicaţia 9. Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul leului

moldovenesc faţă de leul românesc luând în calcul următoarele date:

1 $ = 14,4131 – 14,4137 MDL 1 $ = 34 310 – 34 345 ROL Aplicaţia 10. Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul

francului elveţian faţă de lira sterlină având în vedere următoarele date:

1 £ = 1,6104 – 1,6110 $ 1 $ = 1,3960 –1,3970 CHF Aplicaţia 11. Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursul

dolarului canadian faţă de lira sterlină luând în calcul următoarele date:

1 £ = 1,5705 – 1,5710 $ 1 C$ = 0,6880 – 0,6890 $ Aplicaţia 12. În baza cursurilor comunicate de BNM, calculaţi cursul

dolarului american faţă de celelalte valute: 1 USD = 14,3580 MDL 1000 ROL = 0,4370 MDL 1CHF = 10,5465 MDL 100 JPY = 12,1254 MDL.

Aplicaţia 13. Să se stabilească, prin metoda “cross-rate”, cursurile

coroanelor norvegiene şi daneze faţă de lira sterlină în baza datelor următoare:

1,5710 USD/GBP 7,2620 NOK/USD 8,4850 SEK/USD

68

Aplicaţia 14. Au fost înregistrate următoarele cursuri faţă de dolarul

SUA: Cursul către dolarul american Valutele bid offer

CHF 1,4025 1,4040 DKK 7,2040 7,2080 SEK 9,4060 9,4075 RUR 31,3010 31,4020

Să se determine, prin metoda cross-rate, cursul CHF faţă

de DKK, cursul RUR faţă de SEK şi să se calculeze marjele obţinute de bancă la efectuarea operaţiunilor valutare cu CHF, DKK, SEK, RUR.

Aplicaţia 15. O firmă din Moldova a încasat, în urma unui export,

suma de 100 000$. În acelaşi timp, firma are de stins o obligaţiune în euro provenită dintr-un import. O bancă comercială din Chişinău a anunţat următoarele cursuri:

1 $ = 14,30 –14,40 MDL 1 € = 15,50 –15,60 MDL

Câţi euro va putea procura firma dată cu suma încasată în urma exportului?

Aplicaţia 16. O firmă a exportat mărfuri în Marea Britanie, pentru care

a încasat suma de 20 000 GBP. Ea are nevoie să plătească un import în lire turceşti. Pe piaţă sunt anunţate următoarele cursuri:

1 GBP = 1,6080 – 1,6020 $ 1 $ = 1 629 100 – 1 629 600 TRL (lire turceşti).

Să se determine suma de lire turceşti ce o va obţine firma în urma schimbului sumei de lire sterline.

69

3.3. Influenţa modificărilor cursului valutar asupra comerţului exterior

Cursul valutar, ca etalon al preţurilor externe, condiţionează

nivelul preţului intern al mărfurilor şi serviciilor importate, precum şi nivelul preţurilor externe în monedă naţională al mărfurilor şi serviciilor exportate. Astfel, în cazul în care moneda naţională se depreciază, iar preţurile externe în valută rămân constante, exportatorul autohton, convertind contravaloarea valutei mărfurilor exportate, va obţine de la banca sa, care cumpără această valută, o cantitate sporită de monedă naţională.

Exportatorul câştigă, ca urmare a deprecierii cursului, încasând o sumă în monedă naţională mai mare, în comparaţie cu suma din vânzarea respectivă a mărfii pe piaţa internă.

Dar creşterea volumului monedei naţionale încasate exclusiv, ca urmare a deprecierii cursului, conduce în timp, pe de o parte, la creşterea masei monetare pe piaţa internă şi, pe de altă parte, la creşterea ratei inflaţiei ce atinge un prag după care cursul monedei naţionale îşi schimbă sensul evoluţiei în direcţia deprecierii. Iar această depreciere descurajează importatorii, care vor avea nevoie, deja, de mai multă monedă naţională pentru a cumpăra aceeaşi valută.

Concluzia ce rezultă din mecanismul de mai sus constă în faptul că deprecierea monedei naţionale (scăderea cursului monedei ţării) stimulează exportul şi frânează importul.

Situaţia este inversă în cazul reaprecierii monedei naţionale: exportatorii încasează din exporturi relativ mai puţină monedă naţională, descurajând exportul. În ceea ce-l priveşte pe importator, acesta este încurajat pentru a spori importul, având nevoie de o cantitate mai mică de monedă naţională, ca să cumpere valută, datorită reaprecierii monedei naţionale.

Concluzie: reaprecierea monedei frânează exporturile şi

stimulează importurile.

70

Aplicaţii Aplicaţia 1. O firmă exportă mărfuri în valoare de 500 000 euro pe

piaţa S.U.A. Cursurile de schimb sunt: – în momentul încheierii contractului – 1$=1,07 €; – în momentul plăţii – 1$=1,08 €.

Să se determine care vor fi consecinţele modificării cursului valutar asupra exportului.

Aplicaţia 2. O firmă exportă mărfuri în valoare de 1 400 000 USD pe

piaţa Germaniei. Cursurile de schimb sunt:

– în momentul încheierii contractului – 1$=1,0610 €; – în momentul plăţii – 1$=1,0720 €.

Să se determine care vor fi consecinţele modificării cursului valutar asupra exportului.

Aplicaţia 3. Un producător din Moldova exportă mărfuri în valoare de

1 000 000 lei moldoveneşti în Franţa. Cursul în momentul încheierii contractului este: 1€ =15,8560 MDL, iar în momentul plăţii, 1 € =15,4010 MDL.

Să se calculeze care vor fi consecinţele scăderii cursului valutar asupra exportului.

Aplicaţia 4. Un agent economic importă mărfuri în valoare de 1 500

000 lei moldoveneşti din Germania. Cursul către momentul încheierii contractului este: 1€=15,5470 MDL, iar către momentul plăţii 1€ =15,2285 MDL.

Să se calculeze care vor fi consecinţele modificării cursului valutar asupra importului.

71

Aplicaţia 5. Un contract de export în valoare de 10 000 lei

moldoveneşti a fost încheiat în mai (T0), încasarea contravalorii va fi efectuată în noiembrie (T1). Cursul de schimb:

T0 1$=13,80 MDL; T1 1$=14,60 MDL.

Să se determine consecinţele modificării cursului de schimb asupra exportului.

Aplicaţia 6. Un contract de export în valoare de 550 000 lei

moldoveneşti a fost încheiat în mai (T0). Încasarea contravalorii va fi efectuată în noiembrie (T1). Cursul de schimb:

T0 1$=14,3578 MDL; T1 1$=12,6240 MDL.

Să se determine consecinţele modificării cursului de schimb asupra exportului.

72

Teste-grilă

Alegeţi varianta care conţine toate răspunsurile corecte:

3.1. În practica internaţională, există următoarele metode de cotare:

a) cotare directă; b) cotare indirectă; c) cross-rate; d) cross-curs. A(b,c) B(a,b) C (a,b,c,d) D (a,b,c)

3.2. Cursul la care o persoană fizică cumpără o monedă străină este:

a) cross-rate; b) curs de cumpărare; c) cross-curs; d) curs de vânzare. A (d) B (a,b) C (b) D (b)

3.3. Creşterea dobânzii pe piaţa americană şi stabilizarea

ratei dobânzii, în Sistemul Monetar European, va avea drept consecinţă:

a) o creştere a dolarului; b) o scădere a dolarului; c) o creştere a monedei unice europene; d) o scădere a monedei unice europene. A (b,c) B (a,d) C (a,d) D (a,b)

3.4. Scăderea PIB-ului în Marea Britanie şi sporirea acestuia

în Japonia, după o creştere similară a indicelui preţurilor în ambele ţări, se va solda cu:

a) o creştere a lirei; b) o scădere a yenului;

73

c) o creştere a yenului; d) o scădere a lirei. A (c,d) B (a,b) C (a,c) D(b,d)

3.5. Creşterea deficitului bugetar în Norvegia şi înregistrarea unui excedent bugetar în Japonia va avea drept consecinţă:

a) o creştere a coroanei norvegiene; b) o scădere a yenului; c) o creştere a yenului; d) o scădere a coroanei norvegiene. A (c,d) B (a,b) C (a,c) D (b,d)

3.6. Înregistrarea unui deficit al Balanţei de Plăţi a Republicii Moldova şi unui excedent al Balanţei de Plăţi a Federaţiei Ruse va avea drept consecinţă:

a) o creştere a rublei; b) o scădere a rublei; c) o creştere a leului; d) o scădere a leului. A (a,c) B (a,d) C (b,d) D (a,b)

3.7. Creşterea semnificativă a importului faţă de export în Republica Moldova se va solda cu:

a) aprecierea monedei naţionale; b) revalorizarea monedei naţionale; c) deprecierea monedei naţionale; d) stabilitatea monedei naţionale. A(b) B (d) C (a) D (c)

3.8. Scăderea indicelui preţului de consum în Republica Moldova se va solda cu:

a) aprecierea monedei naţionale; b) devalorizarea monedei naţionale; c) deprecierea monedei naţionale;

74

d) stabilitatea monedei naţionale. A (b) B (a) C (d) D (a)

3.9. La Paris, se înregistrează cursul 1€= 1,2251–1,2259 $, ceea ce înseamnă că un euro:

a) se cumpără cu 1,2251 $ şi se vinde cu 1,2259 $; b) se vinde cu 1,2251 $ şi se cumpără cu 1,2259 $; c) se vinde şi se cumpără la sume negociate în intervalul 1,2251–1,2259 $; d) se vinde cu 1,2259$. A (b) B (a) C (d) D (a)

3.10. La Londra, cursul valutar este: 1£=1,4462–

1,4469 $, la Paris: 1€=1,2251–1,2259$. Pentru a determina €/£, trebuie să:

a) împărţim 1,4462 $/£ la 1,2259$/€ şi 1,4469$/£ la 1,2251 $/€; b) împărţim 1,4469$/£ la 1,2259$/€ şi 1,4462 $/£ la 1,2251 $/€; c) înmulţim 1,4462$/£ cu 1,2251 $/€ şi 1,4469$/£ cu 1,2259$/ €; d) înmulţim 1,4469 $/£ cu 1,2251$/€ şi 1,4462$/£ cu 1,2559$/ €. A (b) B (a) C (d) D (a)

75

Capitolul 4

PIAŢA VALUTARĂ Piaţa valutară internaţională este un sistem de relaţii

financiar-valutare prin care se desfăşoară vânzările şi cumpărările de valută (efectivă şi în cont) şi de devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc.) exprimate în monedă străină. Pe piaţa valutară monedele şi devizele sunt considerate mărfuri, fiind negociate ca atare.

Segmentele acestei pieţe nu au localizare teritorială: de fapt, ele reprezintă o reţea de comunicaţii, care funcţionează 24 din 24 ore (ziua calendaristică de lucru începe în Orient, mai exact în Noua Zeelandă (Wellington), trecând succesiv fusurile orare din Sidney, Tokyo, Hong-Kong, Singapore, Moscova, Frankfurt pe Main, Londra şi se termină în New York şi Los Angeles). Deci această piaţă este delocalizată, lichidă şi globală.

Operaţiunile valutare reprezintă contractele agenţilor pieţei valutare cu privire la vânzarea-procurarea valutei străine, acordarea creditelor în valută străină în anumite condiţii concrete (suma, cursul valutar, rata dobânzii, termenul) cu executarea efectivă a acestor contracte la o anumită dată.

Operaţiunile valutare de conversiune şi operaţiunile de depozitare-creditare reprezintă ponderea majoritară a operaţiunilor valutare.

Toţi participanţii la piaţa valutară pot fi divizaţi în două grupe de bază:

Participanţii pasivi – adică acei care, uneori, vor să efectueze operaţiuni valutare (fie pe cont propriu, fie în numele clienţilor) şi care se interesează de preţuri la alte bănci,

76

Participanţii activi – sau aşa-numiţii “market makers”, adică acei care fixează preţuri pentru participanţii pasivi. Printre aceştia, se evidenţiază un cerc restrâns de bănci gigantice cu mai multe ramuri, filiale în toată lumea şi un grup mare de dealeri. Aceste bănci pot participa la afaceri cu sume enorme de bani.

Participanţii pieţei valutare sunt băncile comerciale, firmele care efectuează operaţiuni de comerţ exterior (Investment Funds, Money Market Funds, International Corporations), băncile centrale, persoanele fizice, bursele valutare, firmele de brokeri etc.

Divizând piaţa pe cantitatea de valute tranzacţionată, se observă că doar la cinci valute – $, €, ¥, ₤, CHF – le revin până la 90% din volumul operaţiunilor de conversiune din lume.

Cea mai mare parte a tranzacţiilor valutare este efectuată de băncile comerciale (aproximativ 85-95%). Ceilalţi participanţi deţin conturi în bănci şi efectuează operaţiunile necesare prin aceste conturi şi cu băncile respective. Băncile acumulează (prin operaţiunile cu clienţii lor) necesităţile pieţei de schimburi valutare, depozite şi credite în valută şi ies cu ele pe piaţa interbancară, pentru a le compara cu cererile celorlalte bănci. În afară de executarea ordinelor clienţilor, băncile pot opera şi pe cont propriu. De aceea, pieţele valutare sunt, practic, pieţe interbancare. În plus, în ţările dezvoltate, anume pe pieţele valutare interbancare se stabilesc cursul valutar şi rata dobânzii.

Băncile centrale intervin pe piaţa valutară cu scopul de a dirija rezervele valutare, de a efectua intervenţii valutare pentru menţinerea cursului valutar, precum şi de a reglementa nivelul ratei dobânzii la depozitele şi creditele în valută.

Din punct de vedere al termenului, piaţa valutară poate fi divizată în două segmente:

- piaţa valutară la vedere (SPOT);

77

- piaţa valutară la termen. Operaţiunile valutare pot fi realizate cu următoarele

scopuri: - economic – participanţii pieţei valutare cumpără

sau vând valute pentru acoperirea necesităţilor curente de valută – stingerea obligaţiunilor;

- de hedgind – pentru contractarea riscul valutar; - speculativ – pentru obţinerea profiturilor din

diferenţele de curs valutar; - tehnic – pentru gestionarea cursului monedei

naţionale a unui stat.

4.1. Operaţiunile SPOT şi FORWARD Operaţiunile la vedere sau curente (SPOT) sunt acele

operaţiuni, în care tranzacţia de vânzare-cumpărare a valutei se încheie în aceeaşi zi (max. 48 ore), aşa că momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei.

Operaţiunile la vedere presupun realizarea tranzacţiei de vânzare/cumpărare în condiţiile de curs valutar economic curent, cu mişcarea efectivă a monedei tranzacţionate imediat sau în maximum 48 de ore din momentul schimbului de monede.

În scopul realizării acestor operaţiuni, piaţa valutară utilizează cursul valutar economic al pieţei în două variante:

• curs valutar de cumpărare a valutei de la deţinător de către intermediar;

• curs valutar de vânzare a valutei de către intermediar către solicitant.

În practică, cursul la vedere (spot) se stabileşte în funcţie de cursul “spot” precedent şi de raportul dintre ordinele de cumpărare “spot” a valutei respective (cerere) şi ordinele de

78

vânzare “spot” a acesteia (ofertă). Dacă ordinele de vânzare vor creşte, cursul precedent se va diminua, iar dacă vor creşte ordinele de cumpărare, cursul precedent se va majora.

Operaţiunile la termen (FORWARD) sunt acelea, în

care tranzacţia a avut loc imediat, iar livrarea valutelor se face după un termen anumit, stabilit prin contract. De aici rezultă două caracteristici de bază ale operaţiunilor la termen:

1) Există un interval între momentul încheierii contractului şi momentul livrării valutei. În prezent, acest termen poate dura de la 1,2 săptămâni, 1,2,3,6,12 luni (1M, 2M, 3M, 6M, 1Y) şi până la 5 ani.

2) Cursul valutelor în operaţiunile la termen se fixează în momentul încheierii contractului, cu toate că va fi utilizat peste un termen stabilit.

Cursul la termen în care este calculată prima sau discontul se numeşte curs “autrait” (outright):

Cursul forward outright =cursul SPOT ± punctele forward

(forward outright rate= spot rate + (-) forward points).

Punctele forward se calculează în felul următor:

zile)Nr.bazădeval.(%100360zileNr.bazădeval.%cotatevalutei(%spotcurs

ForwardPunctele

×+××−×

=

Dacă punctele forward calculate vor avea semnul pozitiv,

atunci vor reprezenta premium şi se vor adăuga la cursul spot; în cazul în care vor fi negative, vor reprezenta discount şi se vor scădea din cursul spot.

În baza formulei de mai sus, pot fi calculate punctele forward medii pentru cursul forward mediu. Însă, în operaţiunile forward, ca şi în cele spot, cursurile se cotează dublu: bid şi offer. În acest caz, formulele de calcul vor fi următoarele:

79

zile)Nr.offer bazădeval.(%100360zileNr.offer) bazădeval.%bid cotatevalutei(%bidspot

bid Frw.Punctele

×+××−×

=

;

zile)Nr.bid bazădeval.(%100360zileNr.bid) bazădeval.%offer cotatevalutei(%offerspot

offer Frw.Punctele

×+××−×

=

. Exemplul 4.1.1. Determinaţi punctele forward şi cursul

forward 3 luni în baza datelor de mai jos:

USDCHF 1,7070

Offer1,7060

Bid−

Ratele dobânzilor pe termen de 3 luni la CHF şi USD sunt: ( )

( )( )4%medierata4,1253,875USD

6%medierata%%,

6,125Offer

5,875Bid

CHF

Rezolvare: ( )

( ) 0069,090125,4100360

90125,4875,57060,1=

×+××−×

=BidFrw.

Punctele

( )( ) 0095,0

90875,310036090875,3125,67070,1

=×+×

×−×=

OfferFrw.Punctele

Deci cursul forward va fi:

USDCHF1,71651,7129luni3forwardcurs.95

USDCHF 1,7070Offer

691,7060

Bid

luni3frw.punctele.spotcurs.

−

−+

Concluzie: La termen, francul elveţian se cotează cu primă către dolarul american, punctele forward 3 luni sunt: 69-95 iar cursul forward 3 luni: 1,7129-1,7165 CHF/USD.

80

Exemplul 4.1.2. În baza datelor din tabel, determinaţi sensul punctelor forward, cursul forward şi marja obţinută de bancă din efectuarea operaţiunilor bancare la cursul SPOT şi la cursul forward. Termenul SEK/USD CHF/USD USD/EUR SPOT 8,4820-8,4840 1,4012-1,4025 1,0820-1,0850 1 lună 35-30 12-20 5,0-6,5 2 luni 67-62 40-48 10,5-12,5 3 luni 94-84 67-77 15-18 6 luni 168-153 173-188 30-33 12 luni 270-240 410-470 54-64

Rezolvare: Datele prezentate demonstrează că moneda suedeză

(coroana) este dispusă cu discont faţă de dolarul american, francul elveţian cu primă faţă de dolarul american, iar euro – cu discont faţă de dolar.

În baza datelor din tabel, aflăm cursul forward: 1) în exemplul cu discontul: Coroana suedeză – dolar american Cursul SPOT: 8,4820 – 8,4840 SEK/USD - - Discont 3 luni 94 84 Curs forward 3 luni: 8,4726 – 8,4756 SEK/USD

Observăm că la cursul forward marja este mai mare decât

la cursul SPOT (respectiv, de 0,002 şi 0,003).

2) în exemplul cu prima: Francul elveţian – dolar Cursul SPOT: 1,4012 – 1,4025 CHF/USD + + Primă 3 luni 67 77 Curs forward: 1,4079 – 1,4102 CHF/USD

81

Ca şi în exemplul precedent, marja la cursul forward este mai mare decât la cursul SPOT (0,0013 şi 0,0023).

4.2. Tranzacţia futures Un contract futures este un acord de voinţă încheiat între

vânzător şi cumpărător, prin care primul se angajează să livreze cumpărătorului, numit “long”, un activ, la o dată fixată în viitor şi la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.

În particular, futures-urile valutare se încheie pe schimbul de valute în viitor la un curs determinat din momentul semnării contractului. O cerinţă obligatorie în funcţionarea pieţei futures este lichiditatea ei, care ar facilita efectuarea tranzacţiei.

Contractele futures pe valute se caracterizează prin câteva elemente:

• sunt standardizate (cuprind sume de valută standard şi patru scadenţe pe an: în fiecare a treia miercure a lunilor martie, iunie, septembrie şi decembrie), între părţi negociindu-se numai preţul contractului, respectiv, cursul de schimb al valutei care face obiectul acestuia; preţul fiind exprimat, de regulă, în moneda ţării de sediu a bursei. Pentru aceste contracte, sunt stabilite şi variaţiile minime de preţ – tick size.

Spre exemplu, la Bursa din Chicago există contracte futures pe următoarele valute:

Valuta Codul Cantitatea

Variaţia minimă de preţ (bazată

pe sistemul zecimal)

Preţul, $/pe

contract

Dolarul australian AVD 100 000 0,000100 10,00 Lira sterlină GBP 62 500 0,000200 12,50 Dolarul canadian CAD 100 000 0,000100 10,00

82

Euro EUR 125 000 0,000100 12,50 Yenul japonez JPY 12 500 000 0,000001 12,50 Francul elveţian CHF 125 000 0,000100 12,50

• spre deosebire de contractele forward, contractele

futures beneficiază de o piaţă secundară, unde pot fi lichidate înainte de scadenţă, la o valoare de piaţă.

Deci contractele futures se derulează numai în cadrul

bursei, iar preţul se stabileşte prin procedura specifică de negociere şi contractare a bursei. Acest preţ (cursul de schimb) este expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat şi variază zilnic, în funcţie de condiţiile pieţei. Contractul futures este actualizat, în fiecare zi, iar pierderile uneia dintre părţile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi.

Dacă valoarea contractului creşte, cumpărătorul (deţinătorul poziţiei long) primeşte în contul său, la broker o sumă corespunzătoare profitului virtual al contractului; dacă valoarea scade, o anumită sumă, reprezentând pierderea virtuală, este dedusă din acel cont. În mod simetric, în cazul în care preţul scade, ceea ce înseamnă reducerea valorii contractului, deţinătorul unei poziţii short (vânzătorul) beneficiază de profitul virtual, în schimb, după o creştere a valorii contractului, o anumită sumă, reprezentând pierderea virtuală, se scade din contul vânzătorului.

Un contract futures poate fi lichidat în două moduri: 1) prin executarea contractului, 2) printr-o operaţiune offset – o obligaţiune contrară

alteia care o lichidează (operaţiune simetrică de sens invers).

Operaţiunile futures se realizează, în fond, cu două scopuri: speculativ şi de acoperire a riscurilor.

83

Cele mai active pieţe financiare pe care sunt tranzacţionate contracte futures în valută sunt Chicago Mercantile Exchange (CME) şi London Stock Exchange (LSE).

Exemplul 4.2.1. Un cumpărător procură un contract

futures pe dolari americani (100 000 $) pe termen de o lună la cursul 1 £ = 1,67 $ cu marja de transfer 1500 $. Considerăm că:

Varianta a) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a fost 1 £ = 1,63 $; Varianta b) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a fost 1 £ = 1,70 $; Varianta c) Într-o zi anumită cursul înregistrat pe piaţă a fost 1 £ = 1,68 $. Determinaţi ce sumă va fi depusă din contul

cumpărătorului în casa de clearing. Rezolvare: Conform contractului, peste 1 lună, cumpărătorul, pentru

cei 100 000 $ va trebui să plătească următoarea sumă în lire sterline:

GBPGBPUSD

USD 24,59880/67,1

100000=

Varianta a) În ziua evaluării, aceeaşi sumă de dolari

putea fi cumpărată cu următoarea sumă de lire sterline:

GBPGBPUSD

USD 69,61349/63,1

100000=

De aici reiese că cumpărătorul este în câştig. 61349,69£ – 59880,24 £= 1469,45 £ 1469,45£ × 1,63$/ £ = 2395,21 $

Suma de 2395,21 $ va fi transferată în contul cumpărătorului din casa de clearing.

84

Varianta b) În cazul în care cursul pe piaţă va fi 1 £ = 1,70 $:

GBPGBPUSD

USD 53,58823/70,1

100000=

Deci cumpărătorul va înregistra o pierdere de: 58823,53£ – 59880,24 £= (–)1056,71 £ 1056,71 £ × 1,70 $/ £ = 1796,41 $

În acest caz, cumpărătorul va trebui să transfere în contul său din casa de clearing suma care depăşeşte marja de transfer.

1796,41$ – 1500$ = 296,41 $ Varianta c) În cazul în care cursul pe piaţă va fi 1 £ =

1,68 $.

GBPGBPUSD

USD 81,59523/68,1

100000=

Deci cumpărătorul va înregistra o pierdere de: 59523,81£ – 59880,239£ = (–)356,43 £ 356,43 £ × 1,68 $/ £ = 598,80 $

În acest caz, pierderea nu depăşeşte marja de transfer (598,80$ < 1500 $) şi, prin urmare, cumpărătorul nu va transfera nimic în contul său din casa de clearing.

Exemplul 4.2.2. În luna martie, o firmă încheie un

contract de import în valoare de 2,5 mil. franci elveţieni cu scadenţa peste trei luni.

Să presupunem că importatorul recurge la acoperirea riscului valutar pe piaţa contractelor futures pe valute şi cumpără la bursă, în martie, 20 contracte pe franci elveţieni (2,5 mil. CHF ÷ 125000 CHF = 20) la cursul 1 CHF= 0,7560 $ şi marja de 10% din valoarea tranzacţiei.

Analizaţi comportamentul importatorului, în situaţiile în care cursul valutar la scadenţa contractului va fi:

Varianta a) 1 CHF= 0,7540 USD Varianta b) 1 CHF= 0,7600 USD

85

Rezolvare: La încheierea contractului, firma va depune în casa de

clearing marja în mărime de 250 000 CHF (2,5 mil. CHF x 10%). Varianta a) În acest caz, firma va obţine o pierdere de:

_0,7540 USD/CHF 0,7560 USD/CHF (-) 0,0020 tick-uri

Pierderea 20 tick-uri x 12,50 $/contract x 20 contracte = 5000 $. Varianta b) În cazul dat, firma iniţiază o operaţiune

offset – vinde contractele date şi obţine un venit. Diferenţa dintre preţuri este de (+)40 puncte. Fiecare punct, în cazul contractului dat, costă 12,50 $. Rezultă că, în urma operaţiunii, se va obţine un venit de:

40 tick x 20 contracte x 12,50 $/contract = 10 000 $ sau

_0,7600 USD/CHF 0,7560 USD/CHF 0,0040 tick-uri.

4.3. SWAP-ul valutar

SWAP este operaţiunea valutară ce combină vânzarea-cumpărarea a două valute în condiţiile livrării rapide, cu contraoperaţiunea efectuată în aceeaşi valută. În cazul SWAP, data executării primei operaţiuni se numeşte data valutării, iar data executării contraoperaţiunii – data încheierii SWAP (maturity). De obicei, SWAP se încheie pe o perioadă de până la un an.

86

Dacă la început are loc cumpărarea valutei (de regulă, a valutei de bază), iar apoi – vânzarea valutei, acest SWAP poartă denumirea “cumpărat/vândut” – buy and sell swap.

Dacă la început are loc vânzarea valutei, iar operaţiunea opusă este cumpărarea valutei, acest SWAP poartă denumirea “vândut/cumpărat” – sell and buy swap.

Operaţiunile SWAP se practică pentru: efectuarea afacerilor comerciale: banca vinde valuta străină în condiţiile livrării imediate şi, în acelaşi timp, o cumpără la termen. De exemplu, banca comercială, având o sumă de dolari în plus pe un termen de 3 luni, îi vinde în condiţiile SPOT. În acelaşi timp, ţinând cont de o necesitate de USD, peste 3 luni, îi cumpără la cursul forward; cumpărarea de către bancă a valutei necesare fără risc valutar (în baza acoperirii cu o contraoperaţiune) pentru asigurarea decontărilor internaţionale; creditarea interbancară reciprocă în două valute.

Operaţiunile SWAP sunt comode pentru bănci: ele nu formează o poziţie valutară deschisă (cumpărarea se acoperă cu vânzarea), temporar asigură valuta necesară, astfel asigurând, totodată, riscul valutar.

Cele două tranzacţii sunt, de fapt, una singură, fapt pentru care comisionul de brokeraj este mai mic decât dacă acestea s-ar executa separat.

Tehnica swap-ului este larg practicată astăzi pe pieţele de schimb. Circa o cincime din totalul tranzacţiilor efectuate pe aceste pieţe reprezintă operaţiuni de swap.

Cunoscând cursurile valutei A (baza) în raport cu valuta

B (valuta cotată), poate fi efectuat SWAP cu valuta A – cumpărarea în condiţii SPOT şi cu vânzarea ei concomitentă în condiţii forward. Schema convertirii este următoarea:

87

La cotarea directă la cursul spot Cs, suma de valută B

(Pb), convertită în valuta A (Pa), se calculează în baza formulei:

s

ba C

PP = (1)

La convertirea sumei Pa în valută B, peste t zile, la cursul forward Cf, suma ce urmează să fie obţinută poate fi calculată conform formulei:

Sb= Pa x Cf (2) Dacă valuta A se cotează cu primă, swap-ul va aduce

profit:

E = Sb – Pb = Pb sC

FM× (3),

unde FM indică marja cursurilor frw. Profitabilitatea swap-ului se calculează în % conform

formulei:

tCFM

s

360×=FMI (4)

Dacă valuta A se cotează cu discont, swap-ul va aduce pierderi:

E = Pb – Sb = Pb sC

FM× (5)

Indicatorul pierderilor în urma swap-ului se va calcula ca şi în cazul profitului.

În schema convertirii valutelor , marja forward (FM) se determină:

la cotarea valutei A cu premium: FM = Cf bid valuta A – Cs offer valuta A la cotarea valutei A cu discont: FM = Cs offer valuta

A – Cf bid valuta A

B A B.

B A B

88

Exemplul 4.3.1. Cursul CHF/USD este:

SPOT 1,4652 – 1,4658 CHF/USD Punctele frw. 1 lună 114 – 108

Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD şi eficienţa operaţiunii.

Rezolvare: În cazul dat, francul elveţian se cotează faţă de dolar cu

discont, deci în urma swap-ului cu USD (CHF – USD – CHF), vor fi înregistrate pierderi.

Marja forward: FM = 1,4658 – 1,4538= 0,0120 (120 puncte).

anual9,8%30360

1,46580,0120IFM =×=

Concluzie: Ca rezultat al SWAP cu USD, au fost înregistrate pierderi de 120 puncte, eficienţa operaţiunii – 9,8 % anual.

Exemplul 4.3.2. Cursul RUR /USD este următorul:

SPOT: 31,20 – 31,28 RUR/USD Punctele frw. 3 luni – 50-60

Să se determine care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD şi eficienţa operaţiunii.

Rezolvare: RUR se cotează faţă de USD cu primă, deci swap-ul cu

USD (RUR – USD – RUR) va aduce profit. Marja forward:

FM = 31,70 – 31,28 = 0,42 (42 puncte) Profitabilitatea operaţiunii va fi:

%37,590360

28,3170

=×=FMI

Concluzie: În urma SWAP-ului cu USD, s-a înregistrat un profit de 42 puncte, eficienţa operaţiunii a fost de 5,37% anual.

89

Deci SWAP-ul “cumpărat-vândut” cu o valută puternică (cotată cu primă) va genera profit, iar cu o valută slabă (cotată cu discont) va genera pierderi.

Dacă, cunoscând cursurile valutei A (baza) în raport cu valuta B (valuta cotată) va fi efectuat SWAP cu valuta B – cumpărarea în condiţii SPOT şi vânzarea ei concomitentă în condiţii forward, atunci schema convertirii va fi următoarea:

La cotarea directă la cursul spot Cs, suma de valută A

(Pa), convertită în valuta B (Pb), se calculează conform formulei:

Pb = Pa x Cs (1) La convertirea sumei Pb în valută A, peste t zile, la cursul

forward Cf, suma ce urmează să fie obţinută poate fi calculată conform formulei:

Sa = Pb/Cf (2) Dacă valuta A se cotează cu primă, swap-ul va aduce

pierderi:

E = Pa - Sa = CfFMPa × (3),

unde FM indică marja cursurilor fwd. Dacă valuta A se cotează cu discont, swap-ul va aduce

profit: E = Sa - Pa =Pa x FM / Cf (4)

Profitabilitatea swap-ului se calculează în % conform formulei:

tCFM

f

360×=FMI (5)

Indicatorul pierderilor în urma swap-ului se va calcula ca şi în cazul profitului.

În schema convertirii valutelor A, B, A marja forward (FM) se determină:

A B A.

90

la cotarea valutei A cu primă: FM = Cf offer valutei A – Cs bid valutei A la cotarea valutei A cu discont: FM = Cs bid valutei A – Cf offer valutei A

Exemplul 4.3.3. Cursul RUR /USD este următorul:

SPOT: 30,82 - 30,88 RUR/USD Punctele frw. 1 lună – 10-15

Să se determine care vor fi rezultatul SWAP cu RUR şi eficienţa operaţiunii.

Rezolvare: RUR se cotează faţă de USD cu primă, deci swap-ul cu

RUR (USD – RUR – USD) va aduce pierderi. Marja forward:

FM = 31,03 – 30,82 = 0,21 (21 puncte)

%12,830360

03,3121,0

=×=FMI

Concluzie: În urma SWAP cu RUR, au fost înregistrate pierderi de 21 puncte, eficienţa operaţiunii a constituit 8,12 % anual.

Exemplul 4.3.4. Cursul JPY/EUR este:

SPOT: 129,80 – 129,86 JPY/EUR Punctele frw. 2 luni 35-45

Să se calculeze care vor fi rezultatul SWAP cu ¥ şi eficienţa operaţiunii.

Rezolvare: În cazul dat JPY se cotează faţă de EUR cu discont, deci în

urma swap-ului cu ¥ (¥ – € – ¥) se va înregistra profit. Marja forward:

FM = 129,80 –129,66 =0,14 (14 puncte)

anualIFM %6,060

36066.129

14,0=×=

91

Concluzie: În urma SWAP-ului cu yeni japonezi, s-a înregistrat un profit de 14 puncte, eficienţa operaţiunii a constituit 0,6 % anual.

4.4. Option-ul valutar Option-ul valutar reprezintă contractul dintre vânzător

şi cumpărător, care oferă unui participant dreptul, dar nu şi obligaţiunea, de a cumpăra sau a vinde o sumă anumită de valută la cursul fixat în momentul încheierii afacerii, către o anumită dată viitoare (option tip european) sau în decursul unei perioade viitoare (option tip american). Acest drept se obţine după plătirea primei, care nu se mai restituie.

În funcţie de cine dintre participanţi şi de modul în care acesta poate să schimbe condiţiile afacerii, există:

1) option-ul “call”, adică option-ul cumpărătorului; 2) option-ul “put”, adică option-ul vânzătorului.

În cazul option-ului “call”, deţinătorul option-ului (cumpărătorul) are dreptul de a cumpăra o anumită cantitate de valută la termen la un curs fixat în prealabil. Cumpărătorul îşi păstrează dreptul de a refuza afacerea, plătind pentru aceasta vânzătorului o primă de option de la bun început.

În cazul option-ului “put”, deţinătorul option-ului (vânzătorul) are dreptul de a vinde o anumită cantitate de valută la termen la un curs fixat în prealabil. Dreptul de refuz al afacerii aparţine vânzătorului, acesta plătind prima de option cumpărătorului.

Deci, se disting două feluri de option: option de tip european – în care contractul nu se poate exercita decât la scadenţa fixată şi option de tip american – la care contractul se exercită în orice zi înainte de data scadenţei stipulate în contract. Tipurile indică numai originea acestor option-uri.

92

Actualmente, şi în America şi în Europa sunt utilizate ambele tipuri.

Option-urile sunt foarte populare pentru speculanţi, deoarece limitează posibilele pierderi, dar nu şi posibilele profituri.

Vânzarea-cumpărarea option-urilor poate avea loc atât pe piaţa bursieră, cât şi pe cea interbancară. În cadrul burselor option-urile sunt standardizate.

Un option este definit de următoarele elemente: denumirea activului, tipul (put, call), preţul, data scadenţei.

Ex. Un option call pe yeni japonezi la preţul de 0,75 $ şi cu scadenţa în noiembrie, la bursa de option-uri din Philadelphia, se va nota: “CHF, noiembrie, 0,75 call”.

Exemplul 4.4.1 Un exportator elveţian va încasa peste 3 luni suma de 100

000 $, pe care doreşte să o vândă la termen, la un preţ avantajos. În acest scop, el decide să facă un option “put” – de cumpărare a dreptului de a vinde o sumă de dolari, la un curs anumit, şi are de ales între următoarele condiţii: Preţul de opţiune Prima de opţiune,

CHF/USD I. 1$= 1,3580 CHF 0,0020 II. 1$= 1,3600 CHF 0,0030 III. 1$= 1,3700 CHF 0,0050 Exportatorul a ales condiţia a treia. Ce va întreprinde exportatorul în cazul în care cursul pe

piaţă la termen va fi: Varianta a) 1$= 1,3600 CHF; Varianta b) 1$= 1,3800 CHF; Varianta c) 1$= 1,3750 CHF.

Rezolvare: Alegând termenul (3 luni) şi preţul, exportatorul trebuie

să achite imediat prima: 100000$ x 0,0050 CHF/$= 500 CHF

93

La data scadenţei, firma poate să refuze afacerea sau să o execute.

Există două condiţii posibile: Varianta a) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este

mai mic decât cursul din contract: Firma va onora contractul, vânzând la preţul stabilit

(1$=1,3700CHF) şi va obţine câştig: 100 000$ x (1,3700 – 1,3600) CHF/USD = 1000 CHF

Câştigul (1000 CHF) acoperă prima. Varianta b) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este

mai mare decât cursul din contract: Firma renunţă la contract şi vinde valuta la cursul curent

de pe piaţă: 100000 $ x (1,3800 – 1,3700) CHF/USD= 1000 CHF –

obţinând un venit care acoperă prima. Varianta 3) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este

mai mare decât cursul din contract, dar nu-i atât de suficient încât să venitul să acopere prima:

Firma renunţă la contract şi vinde valuta la cursul curent de pe piaţă:

100000 $ x (1,3750 – 1,3700) CHF/USD= 500 CHF – obţinând un venit care nu acoperă prima, dar cel puţin acoperă o parte din prima plătită, care oricum constituie o cheltuială pentru exportator.

Concluzie: În cazul în care cursul SPOT pe piaţă, peste 3 luni, va fi 1$=1,36CHF, exportatorul va decide utilizarea option-ului, iar dacă cursul SPOT pe piaţă, peste 3 luni, va fi 1$=1,3750CHF, şi 1$=1,38CHF, exportatorul va renunţa la contractul de option.

94

Exemplul 4.4.2. Un agent economic din Japonia realizează un contract

option tip call pentru suma de 10 mil. $, în cazul în care preţul de exerciţiu şi prima de option sunt:

Preţ de exerciţiu posibil de ales

Prima de option, ¥/$

I. 1 $ = 118 ¥/$ 1,50 II. 1 $ = 120 ¥/$ 1,40 III. 1 $ = 122 ¥/$ 1,30

Firma optează pentru preţul de 118 ¥/$, plătind cea mai mare primă.

Cum va proceda firma în cazul în care cursul pe piaţă, peste 3 luni, va fi:

Varianta a) 1$= 115 JPY; Varianta b) 1$=120 JPY.

Rezolvare: Alegând preţul, firma trebuie să achite imediat prima: 1 000 000$ x 1,50 ¥/$ = 1 500 000 ¥ La data scadenţei, firma poate să refuze tranzacţia sau să

o execute. Există două condiţii posibile: Varianta a) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este

mai mic decât cursul din contract: Firma respinge contractul şi cumpără valuta respectivă la

cursul curent pe piaţă: 1 mil. $ x 115 JPY/$ = 115 mil. JPY

Conform contractului, firma poate cumpăra suma respectivă cu:

1 mil. $ x 118 JPY/$ = 118 mil. JPY. Renunţând la contract, firma economiseşte 1,5 mil. yeni

japonezi (3 mil. JPY – prima). Varianta b) în cazul în care cursul valutei pe piaţă este

mai mare decât cursul din contract:

95

Firma va onora contractul cumpărând valuta în condiţiile contractuale:

1 000 000 $ x (120 – 118) ¥/$ = 2 000 000¥, obţinând un venit care acoperă prima.

Concluzie: În cazul în care cursul curent pe piaţă va fi 1$=115 JPY/$, firma va renunţa la contractul de option pierzând prima, iar dacă cursul curent pe piaţă va fi peste 3 luni 1$=120 JPY/$, firma va decide utilizarea option-ului.

4.5. Arbitrajul valutar Prin intermediul arbitrajului valutar, se urmăreşte

obţinerea unui câştig din diferenţa de cursuri, fără ca, practic, arbitrajul să-şi asume riscul modificării preţului. Diferenţa de bază dintre operaţiunile de arbitraj şi cele speculative constă în faptul că, în primul caz, contractul operaţiunii este pe termen scurt, iar scopul operaţiunilor speculative este menţinerea îndelungată a poziţiilor lungi sau scurte în funcţie de situaţia pe piaţă.

Arbitrajul poate fi simplu, dacă sunt antrenate sume exprimate doar în două monede (una se cumpără şi alta se vinde) sau multiplu, dacă este angajat un număr mai mare de monede. Totodată, arbitrajul poate fi în spaţiu şi în timp.

Exemplul 4.5.1 Cursul “spot” ¥/$ în Belgia este: 1 $ = 93,1578 – 93,1583 ¥ iar cursul “spot” ¥/$ în Elveţia: 1 $ = 93,1589 – 93,1594 ¥ Ce posibilităţi de arbitraj există, dacă un arbitragist

dispune temporar de o sumă de 3 000 000 $? Rezolvare: a) Vinde în Elveţia 3 000 000 $ la cursul 1 $ = 93,1589 ¥

şi cumpără 279.476.700 ¥

96

b) Cumpără în acelaşi moment în Belgia 3 000 000 $ la cursul 1 $ = 93,1583 ¥ şi vinde 279.474.900 ¥

¥8001¥900474279¥900476279

:Câştigul

−

Concluzie: Arbitragistul va câştiga 1800¥, dacă va vinde dolarii în Elveţia şi, în acelaşi timp, va cumpăra dolari în Belgia.

Exemplul 4.5.2. Cursul spot CHF/$ în Elveţia este următorul:

1 $ = 1,3310 – 1,3320 CHF

2427lună) (1

forwards

Ce trebuie să întreprindă arbitrajistul pentru a obţine un câştig, dacă dispune, timp de o lună, de suma de 2.800.000?

Rezolvare: Determinăm cursul forward:

Curs Spot: 1,3310 1,3320 CHF/USD Punctele forward 1 lună -27 -24 Curs forward 1 lună 1,3283 1,3296 CHF/USD

a) Vinde 2 800 000 $ la cursul SPOT 1 $ = 1,3310 CHF

şi cumpără 3 726 800 CHF b) Cumpără 2 800 000 $ la cursul forward

1 $ = 1,3296 CHF şi vinde 3 722 880 CHF

¥0¥07223¥0063

:Câştig 92388872−

Concluzie: Arbitragistul va câştiga 3920 CHF, dacă va vinde dolarii în condiţii Spot şi îi va cumpăra în condiţii forward.

97

Aplicaţii Aplicaţia 1. Determinaţi punctele forward şi cursul forward în baza

datelor: Bid Offer

129,80 – 129,90 JPY/USD Ratele dobânzilor, pe termen de 3 luni, în JPY şi USD

sunt(%,%): Bid Offer

JPY 5,5 6,5 USD 3,0 4,5.

Aplicaţia 2. Să se stabilească cursul la termen (6 luni) al coroanei

norvegiene faţă de francul elveţian, cunoscând următoarele date:

– cursul spot 7,2315/50 NOK/$ – cursul spot 1,3630/60 CHF/$ – dobânda pe piaţa norvegiană:

la depozite – 5,82 % la credite – 6,82 %

– dobânda pe piaţa elveţiană: la depozite – 2,32 % la credite – 4,32 %

– dobânda pe piaţa SUA: la depozite – 5,82 % la credite – 6,82 %.

Aplicaţia 3. Cursurile SPOT la bursa valutară din Londra a DKK şi

SEK faţă de dolarul american şi punctele FORWARD (PIPPS) la DKK şi SEK sunt prezentate în tabelul de mai jos:

98

Termenul/Cursul DKK/USD SEK/USD SPOT 7,2060- 7,2070 9,3977-9,3995 1 lună 43-50 22-10 2 luni 58-63 40-36 3 luni 68-65 55-59 6 luni 55-50 48-55

Să se calculeze cursul FORWARD 1 lună şi 2 luni pentru DKK şi SEK utilizând datele privind cursurile SPOT.

Aplicaţia 4. Cursurile la vedere (spot) cotate la bursa valutară din

Londra a CHF, NOK şi JPY (yenii japonezi), precum şi punctele forward la termen de 1, 2, 3 şi 6 luni sunt prezentate în tabelul de mai jos: Termenul CHF/USD NOK/USD JPY/USD SPOT 1,3975-1,4004 7,2660-7,2670 120,20-121,10 1 lună 40-50 42-50 25-18 2 luni 50-62 48-54 32-26 3 luni 68-74 52-58 42-32 6 luni 90-100 60-67 50-40

Stabiliţi cursul la termen (forward) la termenele de 2 şi

6 luni pentru CHF, NOK şi JPY. Calculaţi marja obţinută de bancă la efectuarea operaţiunilor valutare cu CHF, NOK şi JPY la cursul forward şi cursul SPOT.

Aplicaţia 5. Pe piaţa de schimb la vedere:

1 USD=7,2520 NOK ( curs de cumpărare) 1 USD= 7,2540 NOK ( curs de vânzare) Dobânda la depozitele în $ este de 5% anual. Dobânda la depozitele în NOK – de 6,5% anual.

Calculaţi cursul de schimb la termen de 90 de zile, la care banca propune să vândă dolarul.

99

Aplicaţia 6. Un cumpărător procură un contract futures în valoare de

12,5 mil.¥ pe termen de 1 lună, la cursul 1 $ = 92,48 ¥ cu marja de transfer de 3 000 $. Peste 20 de zile cursul înregistrat este de 1 $ = 96,62 ¥.

Determinaţi suma aflată în contul cumpărătorului din casa de clearing.


120 000 CHF pe termen de 3 luni la cursul 1,31CHF/USD cu o marjă de transfer în valoare de 1700 $. Peste 2 luni cursul înregistrat pe piaţă este de 1 $ = 1,32 CHF.

Determinaţi suma din contul cumpărătorului în casa de clearing în ziua dată.


100 000 $ la cursul 1 £ = 1,66 $ pe termen de 1 lună şi cu marja în valoare de 1 000$. Peste o perioadă oarecare, cursul pe piaţă este 1 £ = 1,64 $.

Determinaţi suma aflată în contul cumpărătorului din casa de clearing.

Aplicaţia 9. Cursul SPOT JPY/USD este: 120,38 – 120,48 ¥/$.

Punctele fwd. 3 luni: 70 - 40. Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD

şi eficienţa operaţiunii. Aplicaţia 10. Cursul CAD/EUR este:

SPOT: 1,5698 – 1,5704 CAD/EUR Punctele fwd. 6 luni: 200-260.

100

Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu euro şi eficienţa operaţiunii.

Aplicaţia 11. Cursul SPOT ROL/CHF este: 24415 – 24425 ROL/CHF

Punctele fwd. 3 luni: 60-80 Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu ROL

şi eficienţa operaţiunii. Aplicaţia 12. Cursul SPOT USD/EUR este:1,0786 – 1,0796 USD/EUR

Punctele fwd. 1 lună: 20-15. Să se calculeze care va fi rezultatul SWAP-ului cu USD

şi eficienţa operaţiunii. Aplicaţia 13. O firmă dispune în momentul To de suma de 1 milion $,

pe care urmează să o utilizeze peste o lună (T1) pentru a plăti uni import (plata va fi efectuată în dolari). În acelaşi moment, To are de achitat suma de 8,2 milioane de SEK, de care nu dispune, dar peste o lună, în momentul T1, va încasa 8,5 milioane de SEK în urma unui export efectuat.

Situaţia firmei este: To T1

Disponibil 1 mil. $ Angajamente 1 mil. $ Angajamente 8,2 mil. SEK Disponibil 8,5mil.SEK Firma solicită unei bănci specializate efectuarea unei

operaţiuni complexe “SWAP”, prin care: – în momentul To, să achite datoria în SEK – în momentul T1, să achite datoria în $.

101

Situaţia cursurilor valutare este:

To T1 Curs la vedere Curs la termen

8,4820 –8,4830 SEK/USD 8,4780 –8,4850 SEK/USD. Aplicaţia 14. Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic, care

va încheia un contract option “call” pentru suma de 10 mil. $. Preţ de exerciţiu posibil de ales: Prima de opţiune,

CAD/USD 1$=1,4420 CAD 0,0060 1$=1,4500 CAD 0,0050 1$= 1,4600 CAD 0,0040

Firma alege preţul de 1$=1,4420 CAD, plătind cea mai mare primă.

Cum va proceda firma în cazurile: a) cursul curent din Tn va fi de 1$= 1,4380 CAD; b) cursul curent din Tn va fi de 1$= 1,4540 CAD.

Aplicaţia 15. Un exportator canadian va încasa peste 3 luni 8 mil. $.

Această sumă doreşte să o vândă la termen, la un curs mai avantajos. Pe piaţa valutară are de ales între operaţiunile la termen pe bază de contract viitor sau cele pe bază de option.

În primul caz, pe piaţă, cursul la termen pentru o perioadă de 3 luni este 1$=1,4515 CAD (dolari canadieni).

În al doilea caz, va trebui să facă un option “put”. Preţ de exerciţiu posibil de ales: Prima de opţiune,


Firma alege preţul de exerciţiu 1$=1,4500.

102

Cum va proceda firma în cazul în care, la data scadenţei, cursul curent va fi 1$=1,4650 CAD?

Aplicaţia 16. Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic, care

va încheia un contract option “call” pentru suma de 10 mil. $. Preţ de exerciţiu posibil de ales: Prima de opţiune,


Firma alege preţul de 1$=1,4420 CAD, plătind cea mai mare primă.

Cum va proceda firma, dacă: a) cursul pe piaţă în Tn va fi de 1$= 1,4380 CAD; b) cursul pe piaţă în Tn va fi de 1$= 1,4540 CAD.

Aplicaţia 17. Un exportator din Australia va încasa peste 6 luni suma

de 1 000 000 $. El doreşte să o vândă la termen, la un preţ avantajos. Cursul la termen de 6 luni este 1$=1,7060 AUD. Exportatorul doreşte să efectueze o operaţiune la termen în bază de option “put”. Pe piaţă există următoarele condiţii:

Termenul Preţul de opţiune Prima de opţiune, AUD/USD

1 lună 1$=1,6570 AUD 0,0020 3 luni 1$=1,7780 AUD 0,0030 6 luni 1$=1,8770 AUD 0,0050

Stabiliţi modul de acţiune al agentului economic în

cazurile: a) dacă cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,6060AUD; b) dacă cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,9017AUD.

103

Aplicaţia 18. Stabiliţi modul de acţiune al unui agent economic care

realizează o operaţiune la termen în bază de option tip “call”. Suma contractului este de 2 000 000 $. Cursul la termen de 6 luni este 1$=1,3910 CHF.

Termenul Preţul de opţiune

Prima de opţiune, CHF/USD

1 lună 1$= 1,4960 CHF 0,0020 3 luni 1$= 1,4480 CHF 0,0030 6 luni 1$= 1,3370 CHF 0,0050

Stabiliţi modul de acţiune al agentului economic, dacă: a) cursul pe piaţă va fi 1$=1,3000 CHF; b) cursul pe piaţă peste 6 luni va fi 1$=1,6520 CHF.

Aplicaţia 19. Cursul „spot” USD/EUR în Germania este:

1 EUR = 1,1154 – 1,1161 USD Cursul „spot” USD/EUR în Elveţia: 1 EUR = 1,1170 – 1,1175 USD Cursul „spot” USD/EUR în Norvegia: 1 EUR = 1,1146 – 1,1151 USD.

Ce trebuie să întreprindă arbitragistul pentru a obţine profit, dacă are disponibilă temporar suma de 3 500 000 euro?

Aplicaţia 20. Pe piaţa S.U.A., sunt anunţate următoarele cursuri:

$1 = 1,40 – 1,42 CHF €1= 1,10 – 1,12 USD

Pe piaţa unei ţări din UE: €1= 1,60 – 1,62 CHF.

Ce trebuie să întreprindă arbitragistul pentru a obţine profit, dacă are disponibilă temporar suma de 1 mil. CHF?

104

Aplicaţia 21. Cursul spot EUR/GBP în Anglia este următorul:

1£ = 1,4057 – 1,4063 € punctele fwd. 1 lună: 24 - 17

Ce trebuie să întreprindă arbitragistul pentru a obţine câştig, dacă are disponibilă pe o perioadă de o lună suma de 4 500 000 £?

Aplicaţia 22. Sunt date următoarele cursuri de schimb:

La New York $2 = £1 La Tokyo $1= 200¥ La Londra £1= 410¥

Cum poate fi realizat un arbitraj triunghiular pe cele trei pieţe?

Aplicaţia 23. Să presupunem că cursul spot dolar/euro este 0,9$/1€. Un

speculator mizează pe o apreciere a monedei euro (el crede că peste 90 zile cursul va fi de 0,95$/1€.) şi va încerca să capete profit din predicţia sa. Cât va câştiga, dacă predicţia se va confirma?

Aplicaţia 24.

Sunt date următoarele condiţii: Dobânzile la depozitele pe termen de 1 an:

În Germania: 4% În Elveţia: 6%

Cursul spot: 1,40CHF/EUR; Cursul forward 60 zile: 1,3956 CHF/EUR; Cursul forward 1 an: 1,3736 CHF/EUR.

a) Dacă dobânda în Elveţia se aşteaptă să crească în 60 zile până la 8%, ce veţi întreprinde ca vânzător de

105

valută fără a lua o poziţie în valută? Baza este moneda EURO.

b) Calculaţi profitul în euro pentru CHF, dacă luaţi o poziţie. Să presupunem că nu vor apărea schimbări la cursul spot sau la dobândă în Germania.

Aplicaţia 25. Cu un an în urmă, aţi împrumutat 1500 de franci elveţieni

(CHF) pe perioada de 12 luni, cu o dobândă de 6%, şi i-aţi schimbat în taleri sloveni (SIT). Cursul spot atunci era 150 SIT/CHF. Aţi rambursat împrumutul în franci elveţieni, cumpăraţi la spot 110 SIT/CHF. Dobânda la taler, cu un an în urmă, era de 10%, acum e de 11%. Pe parcursul anului, inflaţia la SIT a atins 6%, iar la CHF – 4%. Care a fost costul real al împrumutului în CHF, ţinând cont de inflaţie?

106

Teste-grilă

Alegeţi varianta care conţine răspunsul corect: 4.1. Factorii care au determinat dezvoltarea pieţei valutare

internaţionale sunt: a) liberalizarea operaţiunilor valutare; b) creşterea nivelului de transparenţă a pieţelor

naţionale; c) încadrarea tehnologiilor moderne în operaţiunile pe

piaţa valutară; d) convertibilitatea monedelor naţionale.

A (a,b,c,d) B(a,b,c) C(b,c,d) D(a,c,d) 4.2. Pieţei SPOT îi sunt caracteristice următoarele reguli:

a) realizarea plăţilor în termen de două zile bancare lucrătoare, fără calcularea dobânzii la suma valutei cumpărate;

b) operaţiunile se realizează, de obicei, în baza acordurilor încheiate la calculator şi confirmate cu avize electronice;

c) existenţa obligatorie a cursurilor; d) existenţa unui loc unde se realizează tranzacţia.

A(b,c,d) B(a,b,c) C(a,d) D (a,b,c,d) 4.3. Piaţa FOREX este un segment al pieţei valutare

internaţionale pe care se efectuează: a) operaţiuni de conversiune; b) operaţiuni de depozitare şi creditare; c) operaţiuni de transfer; d) operaţiuni cu eurovalute.

A (b) B (a) C (d) D (a)

107

4.4. Un operator al cărui scop este susţinerea poziţiei lungi în moneda al cărei curs tinde să crească, sau a poziţiei scurte când cursul ei tinde să descrească, efectuează:

a) arbitraj valutar; b) speculaţie valutară; c) spread valutar; d) arbitraj multivalutar.

A (b) B (a) C (d) D (a) 4.5. La Paris, moneda europeană se cotează faţă de USD

la termen (1 lună) astfel: cursul spot: 1EUR= 1,2251-1,2259 USD; punctele forwards (1 lună): 10 - 20,ceea ce reprezintă:

a) cotare indirectă, report; b) cotare directă, deport; c) cotare directă, report; d) cotare indirectă, deport.

A (b) B (a) C (d) D (a) 4.6. Un contract forward este:

a) un instrument standardizat; b) o formă a contractului futures; c) un instrument de acoperire a riscului modificării

preţului; d) un drept de realizare a tranzacţiei.

A (b) B (d) C (a) D (c) 4.7. Operaţiunea swap se realizează în următoarele

scopuri: a) obţinerea profiturilor; b) asigurare; c) economic; d) tehnic.

A (a,b,c) B (b,c) C (c,d) D (a,b)

108

4.8. Indicatorii report şi deport depind de: a) prognozarea tendinţei cursului valutar în perioada

de la încheierea şi până la executarea contractului forward;

b) raportul cerere/ofertă pe piaţa valutară în momentul încheierii tranzacţiei;

c) diferenţele de dobândă la termen a acestor monede; d) regimul convertibilităţii dintre aceste monede.

A (a,b,c) B(a,b,d) C (b,d,c) D (a,b) 4.9. Un contract futures poate fi lichidat în următoarele

moduri: a) prin refuz; b) prin executarea contractului; c) printr-o operaţiune offset; d) prin tick size.

A (a,c) B(b,c) C(c,d) D(a,b) 4.10. Pe piaţa valutară se înregistrează o apreciere a

monedei unice, situaţia avantajează deţinătorul unui option în această monedă:

a) put; b) call; c) warrant; d) put-call.

A (b) B (d) C (a) D (c)

109

Capitolul 5

RISCUL VALUTAR

În activitatea financiar-monetară internaţională, problema determinării şi asigurării riscurilor este generată de natura şi consecinţele sistemului ratelor fluctuante, adică de riscul valutar.

Prin risc valutar se subînţelege probabilitatea unui câştig sau unei pierderi în urma modificării dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, sociali şi politici.

Efectele modificărilor de curs valutar impun atitudini concrete de evitare sau eliminare a pierderilor sau de speculare o avantajelor posibile.

În ambele cazuri, acţiunile de gestiune a riscului valutar se desfăşoară la nivelul economiilor naţionale (macro), la nivelul instituţiilor bancare comerciale (mezo) şi la nivelul firmelor (micro).

5.1. Modalităţi de gestiune a riscului valutar la nivelul

instituţiilor bancare comerciale Specificul economiei internaţionale implică sistemul

bancar, în mod deosebit, în sistemul riscurilor economice externe.

Pentru bancă e importantă elaborarea unei strategii de gestiune a riscurilor.

Aceasta include o serie de probleme – de la monitoringul riscului până la evaluarea dimensiunii lui.

Gestiunea riscului valutar la nivelul instituţiilor bancare include două procedee:

110

– gestiunea poziţiilor valutare ale instituţiilor bancare;

– administrarea portofoliilor valutare ale băncilor comerciale.

5.1.1. Determinarea poziţiilor valutare Apariţia riscului valutar în sistemul bancar e legată de

situaţia poziţiilor valutare ale băncii. Riscul valutar apare numai în cazul poziţiilor valutare deschise, atunci când datoriile şi creanţele într-o valută nu coincid. Dacă suma creanţelor e mai mare decât suma datoriilor într-o valută, poziţia valutară va fi lungă (long), în caz contrar – scurtă (short). Pentru a evita riscul valutar, instituţiile bancare trebuie să tindă să-şi închidă permanent poziţiile valutare. Însă această situaţie nu e posibilă şi nici convenabilă.

Exemplul 5.1.1. Să presupunem că banca îşi începe ziua de lucru cu poziţia valutară închisă pe toate valutele. Pe parcursul zilei, banca efectuează următoarele operaţiuni:

1) cumpără 5000 € la cursul 1 €= 1,48 CHF 2) cumpără 3500 $ la cursul 1 $ = 83,45 ¥ 3) cumpără 2300 £ la cursul 1 £ = 1,50 $ 4) cumpără 100 000 ¥ la cursul 1 £ = 125,25 ¥ 5) cumpără 1500 CHF la cursul 1 $ = 1,38 CHF.

Determinaţi poziţiile valutare deschise ale băncii.

Rezolvare: Operaţiunea Poziţia

Cumpărat Curs Vândut Lungă Scurtă 1. € 5000 1,48 CHF/€ CHF 7400 € 5000 CHF 7400 2. $ 3800 83,45¥/$ ¥ 317110 € 5000

$ 3800 CHF 7400 ¥ 317110

111

3. £ 2300 1,50$/£ $ 3450 € 5000 £2300 $350

CHF 7400 ¥ 317110

4. ¥ 100.000 125,25 ¥ /£ £798,40 € 5000 £1501,60 $ 350

CHF 7400 ¥ 217110

5. CHF 1500 1,38 CHF/$ $ 1087 € 5000 £1501,60

CHF 5900 ¥ 217110 $ 737

Concluzie. La sfârşitul zilei de muncă, banca are poziţiile

valutare deschise la următoarele valute: a) poziţie valutară deschisă lungă la: euro – 5000, lire

sterline – 1501,60; b) poziţie valutară deschisă scurtă la: franci elveţieni –

5900, yeni japonezi – 217110 şi dolari americani – 737.

5.1.2. Diversificarea portofoliului valutar

Întrucât băncile utilizează în tranzacţiile lor valutare diferite monede străine, nu toate activele sau pasivele sunt expuse în aceeaşi măsură riscului. De aceea, este necesar să se discute nu numai despre gestiunea poziţiei valutare a fiecărei monede aparte, dar şi despre administrarea ansamblului de active ce compun portofoliul valutar.

Deoarece reducerea tuturor riscurilor prin asigurarea riscurilor individuale nu reprezintă singurul element luat în consideraţie, trebuie determinat nivelul riscului acceptabil, adică momentul în care balanţa dintre obiectivele maximizării profitului şi cele ale minimizării riscului este echilibrată. O posibilitate ar fi păstrarea valutelor cu diferite grade de risc al valutelor bine asigurate, garantând, în final, un anumit venit minim şi acceptând riscuri mari doar pentru o proporţie redusă

112

între active. Astfel, se va realiza o îmbinare reuşită a sentimentului de siguranţă cu neliniştea participării la joc.

De remarcat că riscul portofoliului valutar nu poate fi mai mic decât riscul fiecărei componente, ci doar decât riscul major la care se expun aceste componente.

Exemplul 5.1.2. Să presupunem că există trei active componente ale portofoliului valutar. Unul este denominat în franci elveţieni (W1), al doilea în yeni japonezi (W2) şi al treilea în lire sterline (W3).

Rezultatele aşteptate de la convertizarea fiecărui component al portofoliului valutar în dolari, peste o lună, vor fi acestea:

CHF = –0,00500; ¥ = 0,00670; £ = 0,00872. Matricea de covariaţie a acestor monede are următoarea

formă:

000.101

01,403,54,82£03,582,155,75¥80,457,57,70CHF£¥CHF

×

⎥⎥⎥⎥

⎦

⎤

⎢⎢⎢⎢

⎣

⎡

Să se determine rata aşteptată a probabilităţii şi dispersia câştigului mediu al portofoliilor A, B şi C, dacă se ştie că ponderea

fiecărei monede în portofoliul A este de 31W1 = ,

31W2 = şi

31W3 = ; în portofoliul B –

41W1 = ,

41W2 = ,

21W3 = şi în

portofoliul C – 31W1 −= ,

32W2 = ,

32W3 = (

31W1 −= în

portofoliul C însemnă că francii elveţieni au fost împrumutaţi).

113

Rezolvare: Determinăm probabilitatea medie a portofoliilor valutare: Cota-parte a activelor Porto-

foliul W1 W2 W3

Rezultatul aşteptat

A 31

31

31 ( ) ( ) ( ) %347,000872,0

3100670,0

3100500,0

31

=−⋅+⋅+−⋅

B 41

41

21 ( ) ( ) ( ) %480,000872,0

2100670,0

4100500,0

41

=−⋅+⋅+−⋅

C 31

− 32

32 ( ) ( ) ( ) %347,100872,0

3200670,0

3200500,0

31

=−⋅+⋅+−⋅−

Din rezultatele obţinute, reiese că portofoliul C este cel

mai profitabil. Însă decizia definitivă nu poate fi luată înainte de a fi cercetată matricea de covariaţie.

Pentru calculul variaţiei fiecărui portofoliu, vom aplica următoarea formulă:

∑ji

jiji WW,

,cov ,

Înlocuind în formulă variabilele W1, W2, W3, vom obţine: var(A) = 6,53; var(B) = 5,65; var(C) = 9,44. Concluzie: Deşi portofoliul C pare a fi cel mai profitabil,

este, totodată, şi cel mai riscant, căci are având o variaţie foarte mare, preferabil fiind, totuşi, portofoliul B, dacă luăm în calcul câştigul mediu şi variaţia.

114

5.2. Posibilităţi de administrare a riscului valutar la nivel micro

În scopul diminuării riscului valutar la nivel micro, firma

poate proceda la folosirea unor metode specifice de control sau atenuare a efectelor valutare. În principal, aceste metode sunt grupate în două categorii mari:

– metode extracontractuale şi – metode contractuale.

Metodele extracontractuale. Metoda aleasă de asigurare va depinde, în primul rând, de cheltuielile efectuate pentru realizarea ei şi de mărimea capitalului agentului economic ce se expune acestui risc şi nu, în ultimul rând, de termenul utilizării ei. Printre aceste metode se află sincronizarea în timp şi în spaţiu a încasărilor şi plăţilor executate, în aceeaşi valută şi realizarea unor operaţiuni de vânzare/cumpărare de valută la termen.

Metodele contractuale – firma poate utiliza metode şi procedee de protecţie contra modificării rapide a etalonului valutar încă din faza întocmirii contractelor de vânzare/cumpărare, introducând printre clauzele contractuale o serie de prevederi privind fie moneda-etalon (moneda de evaluare şi moneda de plată), fie informaţia de preţ.

În această categorie, se includ aşa procedee, precum: clauza valutară, clauza indexării preţului de contract, alegerea valutei de evaluare/plată, folosirea preţurilor internaţionale.

Introducerea unei clauze în contractele economice presupune un anumit risc, având în vedere efectele contradictorii ale creşterii sau descreşterii cursului valutar pentru exportator, respectiv, pentru importator; în cazul în care la data plăţii (încasării) cursul valutar are o evoluţie contrară celei prognozate, avantajul se transformă în pierdere, iar pierderea în avantaj.

115

În plus, introducerea clauzelor presupune o poziţie consolidată pe piaţă a celui care solicită aceasta; în caz contrar, introducerea clauzei poate duce la pierderea clientului în avantajul concurenţei.

Clauza valutară presupune dreptul exportatorului de a solicita corectarea preţului contractual stabilit în ziua încheierii contractului (t0) în funcţie de modificarea cursului valutar al monedei de evaluare/plată faţă de o altă monedă-etalon, faţă de un coş de valute sau faţă de o monedă internaţională în momentul plăţii (t1).

Coeficientul de corectare se determină prin mai multe metode. La rezolvarea aplicaţiilor, în acest capitol vom introduce rezultatul raportului dintre cursul valutar din t1 al valutei luate ca bază în moneda de evaluare/plată şi cursul similar din t0.

Clauza intră în vigoare atunci când modificarea cursului monedei de evaluare/plată depăşeşte o anumită marjă (de ex. 2%).

În contracte, se pot introduce următoarele tipuri de clauze valutare:

– clauza valutară simplă, – clauza coşului valutar simetric, – clauza coşului valutar asimetric.

Scopul utilizării clauzei este de a recupera parţial sau total pierderea de valoare sau de a anula efortul valoric suplimentar, determinate de modificarea cursului valutar pentru exportatorul şi importatorul bunurilor contractate.

Exemplul 5.2.1. Clauza valutară simplă – cotarea

directă Doi agenţi economici din ţări diferite încheie un contract

de export în care sunt prevăzute următoarele: – valoarea exportului – 600 000 CHF;

116

– cursul valutei de contract (CHF) faţă de valuta etalon (USD) în momentul încheierii contractului este 1 USD = 1,7060 CHF;

– preţul va fi recalculat, dacă cursul CHF faţă de USD se va modifica cu mai mult de ± 2%.

Ce se va întreprinde, dacă, în momentul efectuării plăţii, raportul de schimb între cele două valute este:

Varianta a) 1 USD = 1,7560 CHF Varianta b) 1 USD = 1,6500 CHF Varianta c) 1 USD = 1,7300 CHF

Rezolvare: Varianta a) Se calculează abaterea cursului monedei de

contract faţă de moneda etalon: 100)100(0

1 −×=CCK

%93,2100)1007060,17560,1( =−×=K

Abaterea depăşind ± 2%, se recalculează preţul: V1= V0 + V0 x (±K) = 600000CHF+(600000CHF x 2,93%)=

= 600000CHF+17585CHF= 617585CHF Concluzie: Deprecierea francului elveţian la data plăţii

faţă de momentul încheierii contractului a dus la încasarea de către exportator a unui preţ efectiv mai mare decât preţul de contract, şi anume: 617 585 CHF faţă de 600 000 CHF.

Varianta b) Se calculează abaterea cursului monedei de

contract faţă de moneda etalon:

%28,3100)1007060,16500,1( −=−×=K

Abaterea fiind mai mare decât ± 2%, se recalculează preţul:

V1= V0 + V0 x (±K) = 600000 CHF + (600000 CHF x x (-3,28%))= 600000 CHF - 19695 CHF= 580305 CHF.

117

Concluzie: Aprecierea francului elveţian la data plăţii faţă de momentul încheierii contractului s-a soldat cu încasarea de către exportator a unui preţ efectiv mai mic decât preţul de contract, şi anume: 580305 CHF faţă de 600 000 CHF.

Varianta c) Se calculează abaterea cursului monedei de contract faţă de moneda-etalon:

%40,1100)1007060,17300,1( =−×=K

Abaterea încadrându-se în marja stipulată (± 2%), nu necesită recalcularea preţului.

Concluzie: Cursul valutei de contract faţă de valuta-etalon la data plăţii faţă de cursul de la data încheierii contractului nu a suferit modificări esenţiale, respectiv se va încasa valoarea stipulată în contract (600000 CHF).

Aplicaţia 5.2.2. Clauza valutară simplă – cotarea indirectă În cazul unui contract de export/import de 1 mil. lire

sterline, se introduce clauza valutară, etalonul de evaluare, lira sterlină, fiind asociată cu dolarul american, considerat valută-etalon.

În momentul încheierii contractului (t0), cursul valutar era de 1,55 USD/GBP. Preţul va fi recalculat, dacă cursul USD în raport cu GBP se va modifica cu mai mult de ± 2%.

Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efectuării plăţii (t1), raportul de schimb între cele două valute este:

Varianta a) 1,50 USD/GBP Varianta b) 1,60 USD/GBP ? Rezolvare: Varianta a) Se calculează abaterea cursului monedei de

contract faţă de moneda-etalon: )100(1000

1 ×−=CCK

%23,377,96100)10055,150,1(100 =−=×−=K

118


V1= V0 + V0 x (±K) = 1 000 000GBP + (1 000 000GBP x x 3.23%) = 1032300 GBP. Concluzie: Deprecierea valutei de contract faţă de valuta-

etalon (1,55 USD/GBP faţă de 1,50 USD/GBP) s-a soldat cu încasarea de către exportator a unei sume mai mari decât suma indicată în contract, şi anume: 1032300 GBP.

Varianta b) Se calculează abaterea cursului monedei de contract faţă de moneda-etalon:

%23,323,103100)10055,160,1(100 −=−=×−=K


V1= V0 + V0 x (±K) = 1 000 000GBP + (1 000 000GBP x x (-3.23%)) = 967742 GBP.

Concluzie: Aprecierea valutei de contract faţă de valuta-etalon (1,55 USD/GBP faţă de 1,60 USD/GBP) s-a soldat cu încasarea de către exportator a unei sume mai mici decât suma indicată în contract, şi anume: 967742 GBP.

Aplicaţia 5.2.3. Clauza coşului valutar simetric Pentru acoperirea riscului valutar, într-un contract de

export, în care se stipulează clauza coşului valutar simetric, se fac următoarele precizări:

– mărfuri exportate în valoare de 1 mil. coroane suedeze;

– preţul va fi recalculat, dacă la scadenţă abaterea cursului valutei de contract faţă de valutele principale la coş va fi mai mare de ± 4 %:

– valutele care alcătuiesc coşul sunt: francul elveţian (CHF), coroana daneză (DKK) şi yenul japonez (JPY):

– cursul dolarului faţă de valutele din coş, în momentul încheierii contractului, este: 1 USD = 9,50 SEK

119

1 USD = 1,80 CHF 1 USD = 8,90 DKK 1 USD = 154 JPY

– în momentul plăţii, cursul dolarului american este: 1 USD = 9,60 SEK 1 USD = 1,75 CHF 1 USD = 8,80 DKK 1 USD = 145 JPY

Rezolvare: Se calculează abaterea cursului SEK faţă de valutele din coş, ce presupune aflarea cursului SEK în raport cu cursurile valutelor din coş, atât în momentul încheierii contractului, cât şi la data executării plăţii:

– în momentul încheierii contractului: 1 SEK = 9,50 SEK/USD: 1,80 CHF/USD = 5,2777 CHF 1 SEK = 9,50 SEK/USD: 8,90 DKK/USD = 1,0674 DKK 1 SEK = 9,50 SEK/USD: 154 JPY/USD = 0,0618 JPY – în momentul executării plăţii: 1 SEK = 9,60 SEK/USD: 1,75 CHF/USD = 5,4857 CHF 1 SEK = 9,60 SEK/USD: 8,80 DKK/USD = 1,0909 DKK 1 SEK = 9,60 SEK/USD: 145 JPY/USD = 0,0662 JPY Abaterea va fi:

100100...1

0

120

21

10

11 −

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡×⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+++= n

n

CC

CC

CC

nk

=−×++= ⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ 100100

0618.0

0662.0

0674.1

0909.1

2777.5

4857.5

3

1k

( )[ ] %42,41001000712,10220,10394,133,0 +=−×++= Deci k > 4% Conform prevederilor din contract, valoarea contractului

se va recalcula după formula: kVVV ×+= 001

120

V1= 1000000 + (1000000 x 4,42%) = 1044200 SEK Concluzie: Exportatorul va încasa un preţ efectiv mai

mare decât preţul de contract cu diferenţa de plus 44200 SEK, care va compensa pierderea cauzată de deprecierea în timp a coroanei suedeze.

Aplicaţia 5.2.4. Clauza coşului valutar asimetric –

cotarea directă În cazul unui contract de export/import de 1 mil. dolari

americani, se introduce clauza coşului valutar asimetric, etalonul de evaluare, dolarul american, fiind asociat cu un coş de patru valute, lira sterlină, francul elveţian, yenul japonez şi coroana norvegiană.

Preţul va fi recalculat, dacă cursul dolarului american faţă de valutele din coş se va modifica cu mai mult de ± 2%.

Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD şi ponderea în coş sunt următoarele:

Cursul faţă de USD Valuta participantă

la coş

Ponde- rea, %

în momentul încheierii

contractului

în momentul plăţii

Francul elveţian (CHF)

25 1 USD = 1,40 CHF

1 USD = 1,40 CHF

Lira sterlină (GBP) 25 1 USD = 0,60 GBP

1 USD = 0,58 GBP

Yenul japonez (JPY)

30 1 USD = 120 JPY 1 USD = 110 JPY

Coroana norvegiană(NOK)

20

1 USD= 7,30

NOK

1 USD = 7,20

NOK Rezolvare: Fiind cazul unei scăderi a cursului dolarului faţă de

majoritatea valutelor din coş, coeficientul k va fi dat de relaţia:

121

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +++−=⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+++−=

30.720.720

12011030

40.140.125

6.058.025100...100

0

110

11

0

1n

n

CCm

CCb

CCak

= 100 - (24,17 + 25,00 +27,50 + 19,72) = + 3,60 % Cota de modificare fiind mai mare decât ± 2%, preţul se

va recalcula: V1= 1 000 000 $ + 1 000 000 x 3,60% = 1 036 040 $. Concluzie: Diferenţa den plus de 36040 $ va compensa

pierderea cauzată de deprecierea în timp a dolarului. Aplicaţia 5.2.5. Clauza coşului valutar asimetric –

cotarea indirectă Doi agenţi economici încheie un contract de import-

export, în care este stipulată clauza coşului asimetric de valute, valoarea mărfurilor importate fiind de 500 000 de lire sterline. Valoarea din contract se va recalcula în momentul plăţii, dacă abaterea cursului zilei faţă de cursurile de referinţă va depăşi ± 1,5%.

Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD: Cursul faţă de USD

Valuta participantă la coş

Ponderea, %

în momentul încheierii

contractului

în momentul

plăţii Francul elveţian (CHF) 40 1,35 1,36 Yenul japonez (JPY) 30 115 110 Dolarul canadian(CAD) 30 1,47 1,50 Lira sterlină (GBP) X 0,60 0,62

Rezolvare: Prima operaţiune va fi determinarea cursului lirei sterline

în raport cu valutele participante la coş în cele două momente: – la semnarea contractului:

1 GBP = 1,35 CHF/USD: 0,60 GBP/ USD = 2,25 CHF

122

1 GBP = 115 JPY/USD: 0,60 GBP/ USD = 192 JPY 1 GBP = 1,47 CAD/USD: 0,60 GBP/ USD = 2,45 CAD

– la data plăţii: 1 GBP = 1,36 CHF/USD: 0,62 GBP/ USD = 2,19 CHF 1 GBP = 110 JPY/USD: 0,62 GBP/ USD = 177 JPY 1 GBP = 1,50 CAD/USD: 0,62 GBP/ USD = 2,42 CAD

Calculăm coeficientul de corectare k conform relaţiei:

=−⎟⎠

⎞⎜⎝

⎛++=−⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+++= 100

45,242,230

19217730

25,219,240100...

0

110

11

0

1n

n

CCm

CCb

CCak

= (38,93 + 27,65 +29,63) –100 = -3,78 % Cota de modificare fiind mai mare decât ± 2%, preţul va

fi recalculat: V1= 500 000 £ – 500 000 £ x 3,78% = 481100 £. Concluzie: Diferenţa de 18900 £ va compensa pierderea

din valoarea mărfurilor importate cauzată de deprecierea în timp a lirei sterline.

5.3. Hedgingul riscului valutar Pentru diminuarea riscului valutar şi deci a pierderilor

eventuale, se pune problema asigurării, ce are ca scop “completarea” beneficiilor care pot apărea în anumite stări de modificare a dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare. Sumele suplimentare ce se obţin prin acoperire implică achitarea unor taxe sau prime de asigurare. Ştiind deci că există situaţii sau stări de funcţionare care ar conduce la pierderi şi că trebuie să recurgem la asigurări din cauza incertitudinii unor astfel de situaţii, problema care se pune este de a decide dacă se recurge sau nu la o asigurare şi care anume dintre asigurări trebuie preferată când există mai multe variante posibile.

Natura riscului valutar e foarte complicată. Sensibilitatea lui la modificările dimensiunilor valorice ale etaloanelor

123

monetare depinde de o multitudine de factori. Din cauza imposibilităţii cunoaşterii tuturor cauzelor apariţiei acestui tip de risc şi gravităţii lui, este foarte anevoioasă alegerea unei strategii adecvate de asigurare.

De regulă, asigurarea riscului valutar se efectuează prin următoarele operaţiuni: forward, futures, option, swap ş.a.

Exemplul 5.3.1. O firmă din Bulgaria, peste 3 luni (91

zile), urmează să-şi achite impozitul de 1 mil. de dolari. Pentru a-şi acoperi riscul valutar, încheie un contract forward.

Să se determine rezultatul tranzacţiei forward, dacă se cunosc următoarele date:

spot (BGN/USD) 1,7920 – 1,7950 3 luni 65 55

Peste 3 luni, cursul spot al levei bulgare faţă de dolar este:

Varianta a) 1,7890 – 1,7925 Varianta b) 1,7840 – 1,7885.

Rezolvare: Calculăm cursul forward (3 luni):

spot (BGN/$) 1,7920 1,7950 – 65 – 55 forward (3 luni) 1,7855 1,7895

1) Agentul economic bulgar, pentru 1 000 000 $, va cheltui următoarea sumă în monedă naţională:

1.000.000 $ × 1,7895 BGN/USD = 1 789 500 BGN 2) Eficacitatea tranzacţiei forwards se calculează în baza

formulei:

tRFMi

sgm

360⋅=

unde: igm indică eficacitatea tranzacţiei; FM – punctele forward (de vânzare sau cumpărare); Rs – cursul spot (de vânzare sau cumpărare);

124

t – termenul operaţiunii (în zile).

%1,120121,091

3607950,10055,0

==⋅=mgi p.a.

a) 100.000$ ×(1,7925 – 1,7895) = 3000 BGN În acest caz, previziunea a fost corectă şi agentul

economic a economisit 3000 de leve bulgare. b) 100.000$ ×(1,7885 – 1,7895) = – 1000 BGN

(pierdere). Concluzie: Varianta a) În acest caz, previziunea a fost

corectă, şi agentul economic a economisit 3000 de leve bulgare.

Varianta b) În acest caz, previziunea s-a dovedit a fi fost greşită, şi agentul economic a suferit o pierdere de 1000 de leve bulgare.

Exemplul 5.3.2. Un agent economic polonez ia în credit

85 000$ pe termen de 1 lună, cu rata dobânzii de 7,5%, şi doreşte să utilizeze această sumă convertind-o în CHF.

Să se compare costul hedgingului (pentru hedging agentul economic a încheiat un acord swap) cu pierderile suportate în cazul neacoperirii riscului valutar, dacă:

Cursul spot: 1 $ = 1,3977 – 1,3982 CHF Punctele fwd. 1 lună 24 28 Cursul spot în ziua amortizării creditului 1 $ =1,4017 –1,4022 CHF Rezolvare: 1) Se determină cursul forward:

curs spot (CHF/$) 1,3977 1,3982 Punctele frw. 1 lună 24 28 Curs forw. 1 lună 1,4001 1,4010 2) Se realizează operaţiunea swap:

– agentul vinde 85 000$ la cursul spot 1$ =1,3977 CHF şi cumpără 118804,5 CHF;

125

– cumpără 85000 $ la cursul forwards 1$ = 1,4010 CHF şi vinde 119085 CHF;

3) Se calculează costul hedgingului: 119085 CHF – 118804,5 CHF= 280,5 CHF

4) Se determină câţi franci elveţieni ar fi trebuit să dea agentul economic pentru 85 000 $ în momentul amortizării creditului, dacă nu ar fi acoperit riscul valutar prin intermediul swapului valutar.

85 000 $ × 1,4022 = 119187 CHF Concluzie: Pierderea agentului economic ar fi constituit

382,5 CHF (119187 CHF- 118804,5CHF). Deoarece hedgingul valutar fusese realizat, economia

agentului a constituit 102 CHF (382,5CHF – 280,5CHF).

Aplicaţii Aplicaţia 1. Să presupunem că banca începe ziua de lucru cu poziţia

valutară închisă pe toate valutele. Pe parcursul zilei, banca efectuează următoarele operaţiuni (mii unităţi monetare):

1) cumpără 2.150 $ la cursul 1 $ = 0,90 EURO 2) cumpără 3.560 CHF la cursul 1 CHF = 0,68 EURO 3) cumpără 1.200 EUR la cursul 1 £ = 1,48 EURO 4) cumpără 1.900 £ la cursul 1 £ = 1,57 $ 5) cumpără 10.000 EUR la cursul 1 EURO = 1,50 CHF

Determinaţi poziţiile valutare deschise ale băncii. Aplicaţia 2. Să presupunem că trebuie să formăm două portofolii A şi

B din două active: franci elveţieni şi lire sterline.

126

Rezultatele aşteptate din convertirea fiecărui component al portofoliului valutar în dolari, peste o lună, constituie:

la CHF = 0,08 şi £ = 0,06 Matricea de covariaţie a acestor monede are forma

următoare:

⎥⎥⎥

⎦

⎤

⎢⎢⎢

⎣

⎡

0052,00,00200020,00,0064CHF

CHF

D

D

Să se determine rata scontată a profitabilităţii şi dispersia câştigului mediu al portofoliilor A şi B, dacă se ştie că ponderea fiecărei monede în portofoliul A este de CHF = 0,5; £ = 0,5, iar în portofoliul B este de CHF = –0,3, £ = –0,7.

Aplicaţia 3 Doi agenţi economici din ţări diferite încheie un contract

de export în care sunt prevăzute următoarele: – valoarea exportului – 600 000 NOK; – cursul valutei de contract (NOK) faţă de valuta-

etalon (USD) în momentul încheierii contractului este: 1 USD = 6,9080 NOK;

– preţul va fi recalculat, dacă cursul NOK faţă de USD se va modifica cu mai mult de ± 3%.

Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efectuării plăţii, raportul de schimb între cele două valute este:

Varianta a) 1 USD = 7,20 NOK Varianta b) 1 USD = 6,63 NOK Varianta c) 1 USD = 7,05 NOK?

Aplicaţia 4. În baza unui contract de transport, beneficiarul trebuie să

plătească executantului suma de 1 mil. lire sterline. În contract, se stipulează clauza valutară, etalonul de evaluare, euro, fiind asociat cu dolarul american, considerat valută-etalon.

127

În momentul încheierii contractului (t0), cursul valutar era de 1,10 USD/EUR. Preţul se va recalcula, dacă cursul USD faţă de EUR se va modifica cu mai mult de ± 2%.

Ce se va întreprinde în cazul în care, la data efecturii plăţii (t1), raportul de schimb între cele două valute este:

Varianta a) 1,05 USD/EUR, Varianta b) 1,15 USD/EUR?

Aplicaţia 5. Pentru acoperirea riscului valutar, într-un contract în care

se stipulează clauza coşului valutar simetric, sunt făcute următoarele precizări:

– mărfuri exportate în valoare de 550000 franci elveţieni;

– preţul va fi recalculat dacă, la scadenţă, abaterea cursului valutei de contract faţă de valutele participante la coş va fi mai mare de ± 2 %;

– informaţia privind valutele participante la coş şi cursul faţă de dolarul american în momentul semnării contractului şi momentul plăţii:

Cursul faţă de USD: Valutele participante la coş data semnării

contractului data plăţii

Francul elveţian (CHF) 1,40 CHF/USD 1,35 CHF/USD Coroana norvegiană(NOK) 7,30 NOK/USD 7,20 NOK/USD Coroana daneză (DKK) 6,75 DKK/USD 6,70 DKK/USD Yenul japonez (JPY) 120 JPY/USD 110 JPY/USD

Aplicaţia 6. În cazul unui contract de export/import de 1 mil. dolari

americani, se stipulează clauza coşului valutar asimetric, etalonul de evaluare, dolarul american, fiind asociat cu un coş de patru valute: francul elveţian, yenul japonez, coroana norvegiană şi coroana suedeză.

128

Preţul va fi recalculat, dacă cursul dolarului american faţă de valutele din coş se va modifica cu mai mult de ± 2%.

Raportul de schimb al valutelor din coş faţă de USD şi ponderea în coş sunt următoarele:

Cursul faţă de USD

Valuta participantă la coş Ponderea,% în momentul

încheierii contractului

în momentul

plăţii Francul elveţian (CHF) 40 1,40 1,44 Yenul japonez (JPY) 20 120 124 Coroana norvegiană(NOK)

25 7,30 7,55

Coroana suedeză (SEK) 15 8,50 8,80 Aplicaţia 7. La calcularea unui coş asimetric de valute, utilizat ca

parte a unei clauze contractuale, într-un contract de import-export în valoare de 800000 euro, sunt incluse următoarele informaţii:

Componenţa valutară Ponderea, %

Cursul la data semnării

contractului Francul elveţian (CHF) 50 1,30 CHF/USD Yenul japonez (JPY) 30 116 JPY/USD Rubla rusească (RUR) 20 32 RUR/USD Euro (EUR) X 1,10 USD/EUR

Suma de plată va fi recalculată în momentul plăţii, dacă

abaterea cursului zilei faţă de cursurile de referinţă va fi mai mare de ± 1,5%.

Se va recalcula suma către plată sau nu, dacă la data plăţii se înregistrează următoarele cursuri faţă de USD:

1,25 CHF/USD 110 JPY/USD

129

31 RUR/USD 0,99 USD/EUR?

Aplicaţia 8. O firmă din Elveţia, peste 1 lună, urmează să-şi achite

importul în valoare de 2 mil. de dolari. Pentru a-şi acoperi riscul valutar, încheie un contract forward.

Să se determine rezultatul tranzacţiei forward, dacă se cunosc următoarele date:

Curs spot 1,6910 – 1,6940 CHF/USD 1 lună 25 15 Peste 1 lună, cursul spot faţă de dolar era:

a) 1,6880 – 1,6915 b) 1,6830 – 1,6875.

Aplicaţia 9. Unui agent economic german i se acordă un credit în

valoare de 120 000 $ pe termen de 3 luni, la rata dobânzii de 8%. El doreşte să utilizeze această sumă în CHF.

Să se compare costul hedgingului prin swap valutar cu pierderile în cazul neacoperirii riscului valutar, dacă:

– cursul spot CHF/$ 1 $ = 1,4788 – 1,4802 CHF

– forward (3 luni) 36 42 – cursul spot CHF/$ în ziua amortizării creditului 1 $ = 1,4845 – 1,4853 CHF.

130

Teste-grilă


5.1. Persoanele fizice sunt supuse următorului tip de risc valutar:

a) riscul valutar de tranzacţie; b) riscul valutar de translare; c) riscul valutar economic; d) risc valutar operaţional. A (b) B (d) C (a) D (c)

5.2. Printre factorii de bază ce determină riscul valutar la nivel mezoeconomic, pot fi menţionaţi:

a) ritmul creşterii economice; b) fluctuaţiile ratei dobânzii; c) nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen; d) factori subiectivi. A (a,c) B(b, c, d) C (c,d) D (a,b)

5.3. Riscul valutar la nivel macroeconomic este determinat de:

a) ritmul creşterii economice; b) schimbările din legislaţie; c) evenimente politice; d) schimbările din legislaţie. A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D(a,c,d)

5.4. Metodele indirecte de gestiune a riscului valutar, la

nivel macroeconomic, sunt: a) politica monetară; b) politica fiscală; c) vânzarea / cumpărarea de valută din şi pentru rezerva valutară;

131

d) restricţiile administrative. A (a,c) B(b,c,d) C (c,d) D (a,b)

5.5. În cazul unei balanţe de plăţi excedentare (active), în

scopul gestiunii riscului valutar, în operaţiunile financiare se practică diverse e forme de restricţii:

a) depozitarea în conturile nepurtătoare de dobândă din Banca Centrală a angajamentelor băncilor comerciale străine;

b) interzicerea realizării investiţiilor de către nerezidenţi şi vânzării titlurilor naţionale agenţilor economici şi fizici străini;

c) retragerea silită a hârtiilor de valoare străine din posesia rezidenţilor şi vânzarea lor contra monedelor străine;

d) limitarea influxului monedei naţionale, valutelor, titlurilor de valoare.

A (a,c) B (b,c) C(c,d) D (a,b)

5.6. Politica fiscală austeră va duce la: a) devalorizarea monedei naţionale; b) deprecierea monedei naţionale; c) aprecierea monedei naţionale; d) stabilitatea monedei naţionale. A (b) B (d) C (a) D (c)

5.7. În cazul în care se prognozează o depreciere a unei

monede străine, pentru un participant pe piaţa valutară e avantajos să înregistreze în această valută:

a) o poziţie valutară deschisă (long); b) o poziţie valutară deschisă (short); c) o poziţie valutară închisă. A(c) B(a) C(b)

132

5.8. Există următoarele criterii fundamentale, ce trebuie luate în consideraţie la adoptarea strategiei de acoperire:

a) eficienţa hedgingului; b) perspectivele pieţei în ceea ce priveşte viitoarele

modificări ale cursului valutar; c) conţinutul economic al acoperirii; d) costul hedgingului. A (a,b,c,d) B(a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)

5.9. Hedgingul riscului valutar se realizează prin

intermediul următoarelor operaţiuni: a) pooling; b) forfeiting; c) swap; d) echilibrarea structurală. A (b) B (d) C (a) D (c)

5.10. Riscul valutar microeconomic poate fi transmis altui agent economic prin următoarele metode:

a) leasing; b) factoring; c) leads and legs d) forfeiting. A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)

133

Capitolul 6

PIAŢA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ

Piaţa financiară constituie ansamblul de relaţii financiare generate de cererea şi oferta de capital pentru plasamente pe termen lung, concretizate în tranzacţii cu hârtii de valoare pe termene de peste 5 ani. Piaţa financiară internaţională reprezintă mecanismul prin care activele financiare sunt emise şi puse în circuit economic internaţional şi este formată din totalitatea pieţelor naţionale de capital, pe care se efectuează tranzacţii cu titluri de credit străine pe termen lung, şi din pieţele euroobligaţiunilor şi euroacţiunilor. Pe piaţa euroobligaţiunilor se negociază obligaţiunile pe termen lung (10-15 ani), emise în străinătate şi exprimate în eurovalute, care dau dreptul posesorului la un venit anual numit cupon. O altă piaţă, componentă a pieţei financiare internaţionale, este piaţa euroacţiunilor, pe care se mobilizează capitaluri, în special de către societăţile internaţionale, care le permite lărgirea surselor de capital şi depăşirea restricţiilor impuse de controlul guvernamental.

Pe piaţa financiară internaţională se derulează relaţii de formare şi de distribuire internaţională de fonduri, concretizate prin relaţiile de credit dintre instituţiile financiar-bancare, firmele comerciale, industriale şi persoanele fizice care participă la schimburile economice, ştiinţifice şi de altă natură şi au caracter internaţional. Piaţa financiară internaţională este compusă din piaţa primară, pe care sunt plasate şi negociate titlurile noi, de curând emise, şi din piaţa secundară, pe care sunt negociate titlurile emise mai demult, ce au mai fost negociate şi pe care deţinătorii lor le vând pentru a-şi redobândi capitalul înainte de termenul prevăzut iniţial.

134

6.1. Cursul de revenire net actualizat Pentru a determina competitivitatea rezultatelor

financiare obţinute din noul obiectiv cu piaţa internaţională, se impune determinarea cursului de revenire net actualizat (Testul Bruno).

Cursul de revenire net actualizat (CRNA) reprezintă indicatorul care, în cadrul evaluării proiectelor, este menit să caracterizeze costul intern, exprimat în valută naţională, al unei unităţi de valută externă, obţinută prin exportul de produse şi servicii, sau economisită prin înlocuirea importului, ca urmare a realizării diferitelor proiecte de investiţii care au asemenea scopuri şi obiective.

Cursul de revenire net actualizat serveşte deci la aprecierea competitivităţii activităţii agenţilor economici din ţară pe piaţa internaţională.

Cu ajutorul acestui indicator, se pot da răspunsuri la o serie de întrebări şi preocupări ale agenţilor economici referitoare la oportunitatea şi viabilitatea proiectelor de investiţii, care vizează dezvoltarea în ţară a sferei producţiei şi serviciilor pentru export sau înlocuirea importului acestor bunuri, şi anume: cât de scumpă este valuta obţinută/economisită? Care este costul acceptabil al acestei valute? În ce limite ale costului intern al valutei este avantajos exportul sau renunţarea la import prin organizarea în ţară a producţiei bunurilor respective?

Acest test ne permite să evităm deciziile privind investiţiile care asigură obţinerea/economisirea de valută externă cu un cost intern prea mare.

Informaţiile necesare calculului CRNA sunt: – fluxul veniturilor anuale în valută previzionate, care

sunt obţinute din exportul de produse şi servicii, respectiv fluxul economiilor anuale de valută previzionate prin reducerea importului;

135

– costurile în valută pentru investiţii şi cele de exploatare a capacităţilor;

– costurile de investiţii şi de exploatare exprimate în monedă naţională;

– fluxul valorii nete anuale. Relaţiile de calcul:

( )( )valută

leiVNAT

CTACRNA =

( )( )valută

leiENAT

CTACRNA = ,

în care: CTA indică costurile totale actualizate, respectiv

angajamentul de capital tK ′ lei; VNAT – valoarea netă actualizată totală sau cumulată, în

valută; ENAT – economia neta actualizată totală, în valută. Calculul în valută şi în lei al parametrilor necesari

determinării CRNA se efectuează sistematizat în machete de tipul:

A. Calculul în valută

Anii perioadei,

h

Venituri (economii)

anuale Vh (Eh)

Costuri anuale

proiectateIh CEh Kh

Valoarea netă

anuală, VNh

Factorul de

actualizare(1+a)–h

Valoarea netă

actuală anuală

hNV ′

l 2 … (d + De)

Total VNAT (ENAT)

136

B. Calculul în lei Anii

perioadei, h

Costuri anuale

proiectateIh CEh Kh

Factorul de actualizare

(1+a)–h

Valoarea actuală a costurilor anuale,

hK ′

l 2 … (d + De)

Total CTA tK ′

Un proiect este acceptabil, dacă CRNA ≤ cursul oficial de

schimb al valutei. O formulă mai generală de determinare a CRNA este

aceea care ia în calcul comercializarea pe piaţa internă a unei părţi din producţie:

( )( ) [ ]

( ) [ ]∑

∑+

=

−

+

=

−

+−−

+−+= Ded

h

hhhh

Ded

h

hhhh

aCEVIVVV

aVCEICRNA

1valută

1lei

*

1

1 ,

în care: *

hV indică veniturile anuale din vânzarea produselor comercializate în ţară, din producţia fabricată pentru export, lei;

VVh – veniturile anuale din comercializarea pe piaţa externă a produselor, în valută;

IVh – costurile anuale de investiţii, în valută; CEVh – costurile anuale de exploatare, în valută. Prin aplicarea testului Bruno (CRNA), apar cel puţin două

întrebări: 1) rata de actualizare este aceeaşi şi pentru calculul valorii nete actuale în valută şi pentru calculul valorii actuale a costurilor în lei? 2) dacă vom folosi rate de actualizare diferite, cum le vom calcula?

137

Există tendinţe ale specialiştilor, care recomandă utilizarea aceleiaşi rate de actualizare; şi la calculul costurilor interne, şi la calculul veniturilor în valută. Dar există şi părerea că ratele de actualizare trebuie să fie diferite: pentru calculul valorii actuale a costurilor în lei se recomandă folosirea unei rate de actualizare care să reflecte rentabilitatea medie pe piaţa internă, rata dobânzii la creditele pentru investiţii etc., iar pentru calculul în valută, la alegerea ratei de actualizare, să se ţină seama de rata de discontare practicată pe piaţa mondială.

Exemplul 6.1. Proiectul de retehnologizare a secţiilor de procesare ale unei întreprinderi de carne şi preparate din carne în vederea dezvoltării exportului, include următoarele date, ce caracterizează:

– valoarea investiţiilor – 492.000 dolari şi 1.000.000 lei;

– durata executării – 1 an; – durata de viaţă economică luată în calcul – 5 ani.

Fluxul costurilor de exploatare în valută şi în lei şi al veniturilor în valută, planificat pentru cei 5 ani ai perioadei de calcul, este prezentat în tabel:

1 2 3 4 5

Vh (mii $/an) 9800 9900 9700 9600 9500

CEh (mii $/an) 150 160 170 180 190

CEh (mil. lei/an) 129,5 129,0 130,0 137,5 140,0

Să se calculeze CRNA şi să se aprecieze eficienţa

proiectului prin prisma CRNA. Rata de actualizare, a = 0,3.

138

Rezolvare: A. Calculul în valută (mii dolari)

Costuri anuale proiectate

Anii perioa-

dei (d +

De), h

Venituri anuale în

valută Ih CEh Kh

Valoarea netă

anuală, VNh

(1+0,3)–h

Valoarea netă

actuali-zată

1 0 492 0 492 -492 0,769 -378,3 2 9800 – 150 150 9650 0,592 5712,8 3 9900 – 160 160 9740 0,455 4431,7 4 9700 – 170 170 9530 0,350 3335,5 5 9600 – 180 180 9420 0,269 2533,9 6 9500 – 190 190 9310 0,207 1927,2

VNAT = 17562,77 B. Calculul în monedă naţională (mil. lei)

Ih CEh Kh (1+0,3)–h hK ′

1 110,0 – 110,0 0,769 84,59 2 – 129,5 129,5 0,592 76,66 3 – 129,0 129,0 0,455 58,69 4 – 130,0 130,0 0,350 45,5 5 – 137,5 137,5 0,269 37,0 6 – 140,0 140,0 0,207 28,98

CTA ( tK ′ ) = 331,36

dolarlei867,1817562770331360000

==CRNA

Concluzie: proiectul este acceptabil din punct de vedere al CRNA de 18,867 lei/dolar.

139

6.2. Plasamentul internaţional de titluri Intrarea pe piaţa financiară internaţională se realizează şi

sub forma plasamentului de titluri. Tehnica plasamentului presupune parcurgerea mai multor operaţiuni: pregătirea pieţei, alegerea intermediarului pentru plasare, stabilirea perioadei de plasare şi subscriere, amortizarea împrumutului.

Ca şi în cazul tuturor operaţiunilor efectuate pe piaţa valutară şi financiară internaţională, plasamentul de titluri pe piaţa altor ţări este expus riscului valutar.

Pentru hedgingul riscului valutar, în asemenea cazuri, se utilizează contractele forwards, futures şi option.

Exemplul 6.2. Un om de afaceri american investeşte

1 milioane lire sterline în obligaţiuni de stat pe termen lung ale Marii Britanii. Evitând evoluţia lirei, el vinde pe contract futures întreaga sumă de lire sterline. La bursa din Chicago, contractele futures se vând la valoarea de 25 mii lire sterline. În septembrie, la cursul 1 £ =1,6306 $.

Să se determine rezultatul hedgingului portofoliului de obligaţiuni, dacă în decembrie preţul obligaţiunii este de 1010 mii lire sterline, iar cursul spot şi cursul futures constituie:

1,6206 şi 1,5706 $ pentru 1 £. Rezolvare: În momentul vânzării prin contract futures, valoarea

portofoliului de obligaţiuni în dolari a fost următoarea: 1.000.000 × 1,6806 = 1.680.600 $

În decembrie, valoarea portofoliului a constituit: 1.010.000 × 1,6206 = 1.636.806 $

Valoare portofoliului a scăzut cu 43.794 $ (1.680.600 – 1.636.806). Câştigul de la vânzarea contractelor futures a constituit

60 000 $ (1,6303 – 1,5706) × 1 000 000

140

Concluzie: Costul hedgingului portofoliului de obligaţiuni a constituit:

60.000$ -43.794$ = 16.206 $.

Aplicaţii

Aplicaţia1. Proiectul de retehnologizare a unei întreprinderi de

conserve în vederea dezvoltării exportului se caracterizează prin parametrii:

– valoarea investiţiei – 500 000 dolari şi 1 100 000 lei;

– durata de execuţie – 1 an; – durata de viaţă economică luată în calcul – 5 ani.

Fluxurile costurilor de exploatare în valută şi în lei şi veniturilor în valută, în cei 5 ani ai perioadei de calcul, sunt următoarele:

1 2 3 4 5 Vh (mii $/an) 9850 9950 9750 9650 9550 CEh (mii $/an) 155 165 175 185 195 CEh (mil. lei/an) 134,5 134,0 135,0 142,5 145,0

Se cere să se calculeze CRNA şi să se aprecieze eficienţa

proiectului prin prisma CRNA. Rata de actualizare, a = 0,3. Aplicaţia 2. Un investitor american investeşte 1 milion lire sterline în

obligaţiuni de stat pe termen lung ale Marii Britanii. Evitând devalorizarea lirei, el vinde pe contract futures întreaga sumă de lire sterline la bursa din Chicago, unde contractele futures se vând la valoarea de 25 mii lire sterline.

141

În septembrie, la cursul 1 £ = 1,6806 $, investitorul a vândut lire sterline pe termen de 3 luni (decembrie) la cursul 1 £ = 1,6306 $.

Să se determine rezultatul hedgingului portofoliului de obligaţiuni, dacă în decembrie preţul obligaţiunii era de 1010 mii lire sterline, iar cursul spot şi cursul futures constituiau:

1,7406 şi 1,6906 $ pentru 1 £.

142

Teste-grilă


6.1. Pentru ca o piaţă financiară naţională să poată funcţiona ca piaţă financiară internaţională, ea trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

a) să aibă o mare capacitate de finanţare; b) moneda naţională să fie stabilă; c) să întreţină relaţii permanente cu diverşi

corespondenţi din lume; d) de existe posibilitatea convertirii şi transferării

valutelor, precum şi aprecierea şi credibilitatea acordate de organismele financiare internaţionale.

A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)

6.2. Printre principalele pieţe financiare internaţionale, pot fi menţionate:

a) New York; b) Zürich; c) Londra; d) Moscova. A (a,b,c) B(a,b,c,d) C(b,c,d) D(a,c,d)

6.3. Obiectivele construite, în cazul unei investiţii

internaţionale directe, rămân definitiv sau pentru o anumită perioadă în proprietatea:

a) beneficiarului investiţiei; b) ţării beneficiarului investiţiei; c) ţării investitorului străin; d) investitorului străin. A(b) B (d) C (a) D (c)

143

6.4. Pentru agentul economic autohton şi ţara sa, apelarea la instituţiile străine se bazează pe o serie de avantaje previzionate:

a) introducerea în firma existentă sau în firma nouă a unor utilaje, soluţii tehnologice şi organizatorice de vârf, cu efecte favorabile în întreaga economie naţională:

b) intrarea cu produse finite pe piaţa limitată a ţării unde se face investiţia, cu cheltuieli reduse de transport şi servicii;

c) amplificarea folosirii capacităţilor de producţie existente prin lărgirea pieţei, noile produse putând fi exportate sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa internaţională;

d) valorificarea unor resurse autohtone (materiale, forţă de muncă, construcţii în domeniul transportului, telecomunicaţiilor, culturii etc.)

A (a,b,c) B(a,b,c,d) C (b,c,d) D (a,c,d)

6.5. Factorii care influenţează procesul decizional în tranzacţiile cu investiţii străine directe operează pe câteva nivele distincte:

a) nivelul factorilor macroeconomici şi politici; b) nivelul factorilor mezoeconomici; c) nivelul factorilor microeconomici; d) nivelul factorilor specifici unei investiţii. A (a,c) B (b,c) C(c,d) D (a,b)

6.6. Gama riscurilor care ameninţă o investiţie străină directă cuprinde următoarele tipuri de risc:

a) investiţional; b) creditar; c) bursier; d) politic. A (a,d) B (b,c) C (c,d) D (a,b)

144

6.7. Plasamentul de titluri este organizat de consorţii bancare cu o structură care include:

a) banca coordonatoare; b) compania anderwraiting; c)grupul de subscriere; d) grupul de vânzare. A (a,b,c) B (a,b,c,d) C (b,c,d) D(a,c,d)

6.8. Euroobligaţiunile se prezintă sub mai multe variante: a) euroobligaţiuni directe (cu rata fixă a cuponului); b) euroobligaţiuni cu opţiune la cumpărare; c) euroobligaţiuni cu opţiune la vânzare; d) euroobligaţiuni cu rata dobânzii variabilă. A (a,b,c,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)

6.9. Caracteristicile euroobligaţiunilor: a) se emit peste hotarele ţării în a cărei monedă sunt

exprimate; b) pot fi achiziţionate de investitorii oricărei ţări; c) restricţiile de emisiune şi tranzacţionare sunt puţine; d) sunt susceptibile de a fi impozitate la sursă. A (a,b,c,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)

6.10. Pentru atingerea unei structuri eficiente a capitalului unei firme investiţionale, procesul decizional reclamă luarea în considerare a interacţiunilor următorilor factori:

a) accesul la capital (costul procurării capitalului investiţional);

b) repartizarea riscului (cine suportă riscul); c) comportamentul onest sau, din contră, oportunist al

echipei de manageri; d) structura organizatorică a firmei investitoare. A (a,b,c) B (a,b,c,d) C (b,c,d) D (a,c,d)

145

Capitolul 7

PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A CREDITULUI

Comerţul internaţional cu mărfuri şi servicii este însoţit –

în paralel şi în sens invers – de fluxul mijloacelor de plată care compensează contravaloarea mărfurilor şi serviciilor. Dar între aceste două procese intervin câteva fenomene obiective, inevitabile care fac necesar apelul la credite internaţionale.

Creditul internaţional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană, numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane, numită debitor, contra unui cost, numit dobândă. Specificul creditului internaţional este că în relaţiile de credit sunt implicate două sau câteva ţări, deci relaţiile depăşesc hotarele unei ţări.

Elementele principale ale unui credit sunt următoarele: • determinarea mărimii creditului; • durata creditului; • costul creditului; • rambursarea creditului.

După natura creditului, creditele internaţionale pot fi: • Credite comerciale; • Credite financiare; • Credite bancare; • Credite guvernamentale.

Ponderea principală în totalul creditelor o deţin creditele comerciale, pentru că aproape în fiecare tranzacţie comercială – până şi cele cu plata la livrare – intervine creditul comercial, fără de care nu s-ar putea derula comerţul internaţional cu bunuri şi servicii.

Piaţa creditului internaţional reprezintă: totalitatea tranzacţiilor băneşti pe termen scurt sau mijlociu, generate de mişcarea capitalului şi a mărfurilor cu plată eşalonată;

146

instituţiile şi firmele care acordă, primesc şi garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor; reglementările naţionale şi internaţionale care formează cadrul juridic al circulaţiei fondurilor băneşti.

7.1. Costul creditului Costul creditului este determinat de mai mulţi factori.

Deseori, se confundă dobânda cu costul creditului, dar în realitate costul este mai mare decât dobânda, deşi aceasta din urmă reprezintă ponderea principală în totalul costului (75-95%) şi variază în funcţie de categoria de credit.

Elementele componente ale costului creditului pot fi următoarele:

• dobânda • marja de risc peste dobândă • prima de asigurare a creditului • comisioanele • spezele bancare.

Calculul costului creditului se face după formula de calcul al dobânzii la care se adaugă şi celelalte elemente de cost:

( ) bancarespezeasiguraredeprimaPmrpcrdkc m ++×

×++×=

10012,

unde: c reprezintă costul creditului, k – capitalul împrumutat,

rd – rata dobânzii (%) pc – procentul comisioanelor(%) mr – marja de risc peste dobândă(%) Pm – perioada medie a creditului. De asemenea, se ţine seama de schema de credit şi de

rambursare. În cazul unui credit în tranşe şi al rambursării în rate, calculul costului creditului este mai laborios.

147

În practica bancară, rata de referinţă pentru creditele în valută este LIBOR (London Interbank Offered Rate – rata dobânzii la depozitele în eurovalute pe termen de 6 luni pe piaţa interbancară din Londra), la aceasta adăugându-se prima de risc.

Perioada medie a creditului reprezintă durata în luni (pentru creditele pe termen scurt în zile) a creditului, care se calculează ţinând cont de timpul scurs între prima tranşă a creditului şi ultima rată de rambursare, avându-se în vedere, însă, perioada de graţie, adică perioada în cadrul căreia nu se efectuează rambursări de sume (dacă există):

22r

mIPGP ++= ,

unde: Pm indică perioada medie a creditului, G – perioada de graţie, Ir – intervalul dintre două rate (de regulă, 6 luni). Creditele internaţionale se pot rambursa în rate egale, în

rate crescătoare sau descrescătoare, pe baza acordului părţilor la contractul de credit.

Nivelul dobânzii pe piaţa creditului internaţional depinde de o serie de factori, şi anume:

nivelul ratei profitului, mărimea taxei scontului, existentă pe piaţa

creditorului, evoluţia cursului valutar de schimb (relaţie inversă), rata inflaţiei, obiectul creditat; natura creditului şi durata lui; conjunctura economică de pe P.I.C. şi raporturile

politice existente pe plan internaţional. Exemplul 7.1.1 Determinaţi dobânda şi costul unui credit în mărime de

1 milion USD acordat pe perioada de un an, la o rată a dobânzii

148

de 6% anual, în condiţiile în care procentul comisioanelor constituie – 1,5%, marja de risc peste dobândă – 2%, prima de asigurare constituie 1% din mărimea creditului, spezele bancare – 1000 USD.

Rezolvare: Calculăm dobânda aferentă acestui credit (conform

formulelor descrise în paragraful 7.2. Calculul dobânzii şi anuităţilor) :

USDanUSDTrdKDs 60000%100

1%61000000100

0 =××

=××

=

Pentru determinarea costului creditului, vom utiliza formula de calcul a costului creditului:

( )

( ) USDUSDUSDUSD

bancarespezeasiguraredeprimaPmrpcrdkc m

10600010001000010012

12%2%5,1%6100000010012

=++×

×++=

=++×

×++×=

Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda aferentă va constitui 60000USD, iar costul (total) al creditului – 106000USD.

Exemplul 7.1.2 Determinaţi perioada medie a creditului în condiţiile în

care creditul a fost acordat pentru perioada de 30 de ani, perioada de graţie constituie 5 ani, intervalul dintre două rate – 1 an.

Rezolvare: Pentru rezolvare, vom utiliza formula de calcul al

perioadei medii a creditului:

aniananianiIPGP rm 5,20

21

2305

22=++=++=

Concluzie: În condiţiile stipulate, perioada medie a creditului va constitui 20,5 ani.

149

7.2. Calculul dobânzii şi anuităţilor Dobânda simplă reprezintă preţul plătit de împrumutat

(cel care primeşte împrumutul) pentru suma de bani împrumutată, pe perioada împrumutului.

1003600

×××

=trdKDs sau

1000 TrdKDs

××=

1003601100360

1 000

××

+=⇒⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

××

+=+= trdKKtrdKDKK v

sv

0KKD vs −=

∑

∑

=

=

×

××= n

ii

n

iii

tK

trdKrd

10

10

1003601003601

01

0

×

××=

×

××=

∑∑==

n

i

n

iii

st

trdKtrdKD ,

unde: Ds indică suma dobânzii simple K0 – capitalul investit (împrumutat) rd – rata dobânzii t – timpul (perioada) dintr-un an pentru care este

acordat împrumutul T – durata în ani pentru care se acordă creditul Kv – capitalul valorificat (final) rd – rata medie a dobânzii pentru mai multe

împrumuturi (plasamente) Dst – dobânda totală pentru mai multe împrumuturi i= 1,2… n – tipurile de împrumuturi.

150

Exemplul 7.2.1 Determinaţi dobânda încasată în cazul acordării unui

credit în valoare de 500000 USD pe o perioadă de 6 luni (180 zile), la o rată anuală a dobânzii de 8%.

Rezolvare:

USDzile

zileUSDtrdKDs 20000%100360180%8500000

1003600 =

×××

=×

××=

Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda de încasare va

constitui 20000USD. Exemplul 7.2.2 În cazul acordării unui credit de 800000 USD pe o

perioadă de 60 zile, a fost încasată o dobândă de 11200 USD. Să se determine rata anuală a dobânzii practicate.

Rezolvare:

%40,860800000

%10036011200100360

0

=×

××=

×××

=zileUSD

zileUSDtK

Drd s

Concluzie: În condiţiile stipulate, rata anuală a dobânzii

practicate a fost de 8,40%. Dobânda compusă reprezintă preţul plătit de împrumutat

pentru capitalul investit plus dobânda, capitalizate pe această perioadă (mai mulţi ani).

( )Tv rdKK +×= 10

(1+ rd) – factor de fructificare (de valorificare) ( )[ ]1100 −+=−= T

vs rdKKKD

1001

1

0

×⎥⎥⎥

⎦

⎤

⎢⎢⎢

⎣

⎡−⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛=

Tv

KKrd

151

Dobânda compusă pentru perioade fracţionate se determină pentru o durată (T) formată din perioade întregi de fructificare şi o fracţiune din perioada q, adică t/q.

T= n+ t/q (q= 360 zile, de exemplu)

Kv= K0(1+rd)n+K0(1+rd)n ( ) ⎥⎦⎤

⎢⎣⎡ ×++=

360111

360rdrdKt n

o ,

unde (1+rd) = F = factor de fructificare. Exemplul 7.2.3 (dobânda compusă). Determinaţi dobânda compusă aferentă unui credit în

mărime de 600 000 EURO, acordat pe o perioadă de 6 ani şi 6 luni (180 zile), cu o rată anuală a dobânzii de 8%.

Rezolvare: 0KKD vs −=

( ) ( )360

11 00trdKrdKK nn

v +++×=

( ) ( )

USDUSDUSD

USDUSDKv

142830050.0587.1600000587.160000036018008,160000008,1600000 66

=××+×=

=+=

USDUSDUSDDs 8283006000001428300 =−= Concluzie: În condiţiile stipulate, dobânda compusă

aferentă creditului acordat va constitui 828300 USD.

Rambursarea creditelor:

a) când dobânda se aplică la suma rămasă în condiţiile în care anuităţile (amortismentele periodice sunt egale) (A), sunt determinate conform parametrilor:

( )T

rdjTKDsj×+−

×=1

0

∑=

−=T

jjrj AKK

10

152

( )T

rdjTKDAK sjjj11

0+×+−

×=+=

stT DKR += 0

( ) dr

T

jj

T

jj

k KKArd

RK +==+

= ∑∑== 11

0 1

∑=

=T

jjr RK

1

st

T

jsjv DKDKK +=+= ∑

=100

21

0+

××=TKrdDst

unde: Dsj indică dobânda în momentul i. Notă: Anuitatea reprezintă o formă specială a fluxului de numerar (de

venit sau de cheltuieli), în care plăţile au loc în mod regulat şi egal în decursul unei perioade de timp. Anuităţile pot fi obişnuite/ordinare (când plăţile au loc la finele perioadei) şi cuvenite/speciale (când plăţile au loc la început de perioadă).

Aj este anuitatea

(în cazul luat în considerare, aceeaşi anual) Rj – rata anuală de plată Kd – creditul rămas de plată Kr – creditul plătit j – momentul (scadenţa) în care sunt determinaţi parametrii Dst – dobânda totală pe durata creditului

b) nd dobânda se aplică pe tranşe, la valoarea

amortismentului jrdADcj ××=

153

( )2

1+××=

njnjrdADcT ,

unde: j indică tranşa de plată, nj – numărul total de tranşe din cadrul duratei amortizării. Capitalizarea dobânzii este aplicată depozitelor la termen

de un an, capitalizarea permite aplicarea dobânzii simple, pe perioade egale din cadrul anului, asupra depozitului plus dobânzile aferente fiecărei perioade, rata dobânzii compuse pe un an determinându-se astfel:

1001100

1 ×⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

×+=

n

c nrdr ,

unde: n indică numărul de perioade de capitalizare. Exemplul 7.2.4 (rambursarea creditelor). Se acordă un credit de 500 000 USD pe o perioadă de 2

ani cu o rată anuală a dobânzii de 15%, cu rambursare semestrială, prin amortismente egale. Să se determine dobânda pe perioade, dobânda totală şi valoarea totală a rambursării.

Rezolvare: Varianta A – rezolvarea prin metoda aplicării dobânzii la

suma rămasă în condiţiile în care amortismentele (A) periodice sunt egale:

T = 2 ani = 4 semestre

semestruUSDsemestre

USDA /000.1254

000.500==

( )T

rdjTKDsj×+−

×=1

0

( ) USDUSDDs 750004

%15114000.5001 =×+−

×=

( ) USDUSDDs 562504

%15124000.5002 =×+−

×=

154

( ) USDUSDDs 375004

%15134000.5003 =×+−

×=

( ) USDUSDDs 187504

%15144000.5004 =×+−

×=

DsT = 75000+56250+37500+18750 = 187500 USD ( ) USDUSDDsT 187500

2%1514000.500 =

×+×=

Kv = 500.000 USD + 187500 USD = 687500 USD. Varianta B– rezolvarea prin metoda aplicării dobânzii pe

tranşe, la valoarea amortismentului: jrdADcj ××=

( )2

1+××=

njnjrdADcT

( ) USDUSDDc 1875002

144%15000.1252 =+

××=

USDUSDDc 187501%15000.1251 =××= USDUSDDc 375002%15000.1252 =××= etc.

Concluzie: În condiţiile stipulate, tabloul de amortizare este următorul:

Krj Aj Dsj Rj 500.000 125.000 75.000 200.000 375.000 125.000 56.250 181.250 250.000 125.000 37.500 162.500 125.000 125.000 18.750 143.750

total 500.000 187.500 687.500 Exemplul 7.2.5 (capitalizarea dobânzii). Să se determine rata dobânzii anuale compuse, ştiind că

rata dobânzii simple este de 10%, iar capitalizarea se face trimestrial sau semestrial.

155

Rezolvare: În cazul capitalizării trimestriale (n=4):

( )[ ] %38.101001025.0110011004

1011001100

1 44

=×−+=×⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

×+=×

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

×+=

n

c nrdr

În cazul capitalizării lunare (n=2):

( )[ ] %25.10100105.0110011002

1011001100

1 22

=×−+=×⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

×+=×

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

×+=

n

c nrdr

Concluzie: În cazul capitalizării trimestriale, rata dobânzii anuale compuse constituie 10,38% şi este mai mare decât în cazul capitalizării semestriale, când rata dobânzii anuale compuse va constitui 10,25%.

Aplicaţii

Aplicaţia 1 Determinaţi dobânda şi costul unui credit de 500 000

EURO, acordat pe perioada de un an, la o rată a dobânzii de 5,5% anual, în condiţiile în care procentul comisioanelor constituie 0,8%, marja de risc peste dobândă – 1%, prima de asigurare – 1% din mărimea creditului, spezele bancare – 1250 EURO.

Aplicaţia 2

Determinaţi perioada medie a creditului în condiţiile în care creditul a fost acordat pentru perioada de 75de ani, perioada de graţie constituind 15 ani, iar intervalul dintre două rate – 1 an.

Aplicaţia 3

La data acordării unui credit în valoare de 1,6 mil. USD, cursul D.S.T. în raport cu dolarul era de: 1 DST = 1,25 USD. În momentul rambursării, cursul a devenit:

156

Varianta a) 1 DST = 1,32 USD Varianta b) 1 DST = 1,22 USD

Stabiliţi modificarea în timp a valorii creditului acordat şi implicaţiile pentru beneficiarul creditului (pentru furnizorul şi intermediarul creditului).

Aplicaţia 4 Determinaţi dobânda încasată în cazul acordării unui

credit în valoare de 1,3 mil. USD pe o perioadă de 15 ani, la o rată anuală a dobânzii de 4%.

Aplicaţia 5 În cazul acordării unui credit de 1 600 000 USD pe o

perioadă de 60 de zile, a fost încasată o dobândă de 22 400 USD. Să se determine rata anuală a dobânzii practicate.

Aplicaţia 6 Determinaţi dobânda compusă aferentă unui credit în

mărime de 1,5 mil. EUR, acordat pe o perioadă de 20,5 ani, cu o rată anuală a dobânzii de 4%.

Aplicaţia 7 Se acordă un credit de 2,0 mil. USD pe o perioadă de 4

ani, cu o rată anuală a dobânzii de 8% şi rambursare semestrială (prin amortismente egale). Să se determine dobânda pe perioade, dobânda totală şi valoarea totală a rambursării.

Aplicaţia 8 Să se determine rata dobânzii anuale compuse, ştiind că

rata dobânzii simple este de 6%, iar capitalizarea se face semestrial.

157

Teste-grilă


7.1. Principalii participanţi pe piaţa internaţională a creditului sunt:

a) BERD pentru Europa; b) firmele de dealeri; c) Banca Mondială; d) FMI.

A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,c,d)

7.2. Creditul de scont: a) se acordă de către băncile comerciale clienţilor lor pe

termen scurt; b) creditul ce se obţine prin scontarea efectelor de comerţ,

rezultate din tranzacţiile comerciale; c) se acordă clienţilor care au contractat împrumuturi pe

piaţa internaţională, iar la data scadenţei nu au suficiente mijloace de rambursare a lor;

d) se acordă anumitor ţări cu scopul de a reduce soldurile deficitare ale balanţei de plăţi externe sau pentru a obţine echilibrarea ei. A (a) B (b) C (c) D (d)

7.3. După forma rambursării, creditele internaţionale pot fi:

a) credite cu rambursare în rate egale; b) credite nerambursabile; c) credite cu rambursarea într-o singură tranşă; d) credite cu rambursarea prin anuităţi (dobânda+

împrumutul simultan). A (a,b,d) B (a,b,c) C (b,c,d) D (a,b,c,d)

158

7.4. În funcţie de forma creditării, creditele internaţionale sunt:

e) credite în formă naturală; f) credite în formă bănească, g) credite comerciale; h) credite investiţionale. A (a,b,c,d) B (a,b,c) C(b,c,d) D (a,c,d)

7.5. Operaţiunile principale care au loc pe piaţa

eurovalutelor sunt: a) operaţiuni de conversie; b) operaţiuni de depozit; c) operaţiuni de împrumut; d) operaţiuni de import. A (b,c) B (a,c) C(b,c,d) D (a,c,d)

7.6. Eurocreditele se caracterizează prin următoarele

trăsături specifice: a) moneda utilizată în acordarea creditelor este euro; b) monedele utilizate în acordarea creditelor sunt

monede străine atît pentru debitor, cât şi pentru creditor;

c) debitorul poate utiliza creditul în tranşe, dar în limita unei perioade numite “perioadă de tragere” (drawing period);

d) sunt nerambursabile. A (a,b,c) B (a,c) C(b,c) D (a,c,d)

7.7. Durata creditului se determină în funcţie de:

a) obiectul creditat; b) rolul pe care-l joacă beneficiarul creditului pe piaţa

internaţională, c) raportul existent între ofertă şi cerere pe piaţa de

credit;

159

d) situaţia economico-politică a ţării-solicitante. A (a,b,c) B (a,c) C(a,b,c,d) D (a,c,d)

7.8. Riscurile specifice creditului internaţional sunt:

a) riscul valutar, b) riscul preţurilor; c) riscul de transfer; d) riscul operaţional. A (a,b,c) B (a,c) C(a,b,c,d) D (a,c,d)

7.9. Pentru evitarea riscurilor, în cadrul creditului

internaţional, se pot utiliza: a) garanţiile, b) introducerea clauzelor contractuale, c) option-urile, d) contractele futures. A (a,b,c) B (a,c) C(c,d) D (a,b,c,d)

7.10. În funcţie de tehnicile de creditare şi finanţare a

comerţului exterior, pot fi efectuate următoarele operaţiuni: a) avansul bancar, b) forfetarea, c) leasingul, d) liniile de credit.

A (a,b,c) B (a,c) C(a,b,c,d) D (a,c,d)

160

Bibliografie

1. Alexa C. Dicţionar de relaţii economice internaţionale.

Bucureşti, 1993. 2. Bran Paul. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990. 3. Bran Paul. Relaţii financiare şi monetare internaţionale.

Ed. Economică, Bucureşti, 1995. 4. Brezeanu Petru. Relaţii valutare şi tehnici financiare

internaţionale. Bucureşti, 1998. 5. Burnete Sorin. Relaţiile monetar-financiare

internaţionale. Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002. 6. Fetiniuc V., Lopotenco V., Belobrov A. Culegere de

probleme la disciplina “Relaţii valutar-financiare internaţionale”, Chişinău, Departamentul Editorial-Tipografic al ASEM, 2003.

7. Floricel C. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Ed. Naţional, Bucureşti - România, 2000.

8. Mosiuc Constantin (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoară. Relaţii valutar-financiare internaţionale. Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.

9. Negruş M. Tehnici de calcul valutar-financiare. Ed. Militară, Bucureşti, 1992.

10. Popa I. Tranzacţii internaţionale. Ed. Economică, Bucureşti, 1997.

11. Popa I. Bursa, vol.II. Colecţia Bursa, Bucureşti, 1994. 12. Voinea Gheorghe. Mecanisme şi tehnici valutare şi

financiare internaţionale. Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2001. 13. Горбунов С.В. Международный валютный фонд. М.

Международные отношения, 1988.

161

14. Голубович А.Д., Кулагин М.В., Мирамская О.М. Валютные операции. Валютные операции в КБ. МФО. "Менатеп-Информ", 1994.

15. Фетинюк В., Лопотенко В., Белобров А., Курс лекций по дисциплине «Международные валютно-кредитные отношения», Молдавская Экономическая Академия, Кишинев, 2003.

16. Лавров С.Н., Фролов Б.А. Валютно-финансовые отношения предприятий и организаций с зарубежными партнерами. Финансы и статистика, М., 1994.

17. Международные валютно-кредитные отношения. Под ред. Проф. Л. Красавиной. М. "Финансы и статистика", 1994.

18. Шмырева А. И., Колесников В.И., Климов А. Ю. Международные валютно-кредитные отношения. Питер, Санкт-Петербург, 2002.

162

Redactor: Mihai Mereuţă Corector: Constantin Crăciun Procesare computerizată: Vitalie Spînachi

Bun de tipar. 20.05.05 Formatul 60 x 84 1/16.

Coli de tipar 10,12. Tirajul 100 ex. Comanda 170.

Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM Chişinău, 2005, str. Bănulescu-Bodoni, 59

relaŢii valutar- financiare internaŢionale asem_2005... · - concepte - probleme - teste-gril ......

Documents