Îndrumător : Lect.univ.dr. Bogdan Căpraru

2009

Cuprins

Cuprins.................................................................................................................................2Capitolul I. Retail banking concept şi evoluţii....................................................................3

1.1 Conceptul de retail banking.......................................................................................31.2 Particularităţi ale activitătii bancare de retail din Romania......................................4

Capitolul II. Produse şi servicii bancare de retail................................................................92.1. Noţiuni şi caracteristici generale privind produsele şi serviciile bancare de retail...92.2. Tipuri de produse şi servicii bancare......................................................................12

2.2.1. Instrumente bancare de creditare.....................................................................132.2.2. Instrumente bancare de economisire...............................................................152.2.3. Produse şi servicii bancare electronice de retail..............................................16

Capitolul III. Perspective ale retail banking-ului românesc..............................................18Bibliografie........................................................................................................................20

2

Capitolul I. Retail banking concept şi evoluţii

1.1 Conceptul de retail banking

Termenul de “retail banking” provine din limba englezã şi în traducere ar însemna

“activitate bancarã cu amãnuntul”.

Există mai multe abordări ale noţiunii de retail banking, atât în literatura de

specialitate, cât şi în practică,care îi conferă termenului un sens mai larg sau mai restrâns.

Astfel prin retail banking se înţelege ‘‘activitatea bancară desfaşurată cu clienţi

individuali –persoane fizice,micii întreprinzatori, profesiile liberale, întreprinderile mici

şi mijlocii, care-şi desfasoară acivitatea printr-o reţea bancară extinsă (sensul larg)’’1.

Opusul noţiunii de retail banking este cel de “corporate banking” sau “wholeshare

banking”, care vizează activitatea bancară cu marile corporaţii sau întrprinderile de talie

mare.

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi

tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia

noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme

şi consumatori2.

În România, majoritatea societăţilor bancare includ activitatea cu întreprinderile mici

şi mijlocii în cadrul activităţii de corporate banking, iar altele o monitorizează ca atare,

în acest din urmă caz, piaţa clientelei fiind reglementată în trei categorii:

corporate banking;

retail banking;

întreprinderile mici şi mijlocii.

În practica unor bănci din ţările vest Europene, întreprinderile mici şi mijlocii

sunt incluse în segmentul retail banking. Pe plan internaţional, această problemă nu este

rezolvată unitar. Unele bănci includ întreprinderile mici şi mijlocii fie la activitatea

1 Căpraru Bogdan, Retail banking, Editura AllBeck, Bucuresti, 2009, p.1

2 ? Croxford, Hugh: The art of better retail banking, Editura John Wiley and Sons Ltd, West Sussex, 2005.

3

corporatistă, fie la activitatea de retail, alte bănci au organizat divizie separată pentru

întreprinderi mici şi mijlocii.

În ultima perioadă, mai ales pe fondul crizei, băncile acordă din ce în ce mai multă

importantă segmentării clientelei, ceea ce a condus la o reconsiderare a noţiunii de retail

banking. Astfel, prin retail banking se consideră activitatea bancară întreprinsă cu

populaţia şi desfasurată prin intermediul unei reţele extinsă de sedii bancare.

Activitatea de retail a devenit un obiect important de preocupare a marilor bănci, din

perspectiva strategiilor de dezvoltare.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece3:

asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de

dobândă sunt mai mari);

clienţii - persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din

cauza puterii de negociere mai reduse;

resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece

acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la

randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

1.2 Particularităţi ale activitătii bancare de retail din Romania

După evenimentele din decembrie 1989, când a fost schimbat regimul politic

socialist-comunist, s-au pus bazele schimbărilor în economia românească, condusă până

atunci de directivele planului naţional unic. Aceste evenimente au reprezentat şi

momentul creării structurii bancare pe doua nivele şi începutul reformei bancare in

Romania4.

Banca Naţională a recăpatat funcţiile tradiţionale ale unei bănci centrale, iar

operaţiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei bănci

comerciale nou înfiintate, Banca Comercială Română, din noiembrie 1990.

3 Stoica, O., Căpraru, B., Filipescu, D.: Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar românesc, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005.4 Căpraru Bogdan, Retail banking, Editura AllBeck, Bucuresti, 2009, p.133-135

4

Sistemul bancar românesc s-a transformat continuu, absorbind o parte din

inflexiunile evoluţiei economiei româneşti.

Reforma profundă a dat naştere la un nou sistem bancar, diferit fundamental atât

la nivel operaţional, cât şi structural faţă de sistemul care a funcţionat până în 1990.

Restructurarea, sistemul bancar românesc s-a axat pe doua direcţii :

reabilitarea băncilor aflate în dificultate, dar pentru care acţiionarii noi sau

cei existenţi au reusit să asigure resursele financiare necesare redresării

(Banca Agricola, Banca Dacia Felix);

eliminarea din sistem, prin procedurile legale, a bancilor neviabile (Banca

Turco-Romana, Banca Romana de Scont, Banca Columna, etc.)

Un alt element esenţial legat de restrucutrarea sistemului bancar îl constituie

mutaţiile în ceea ce priveşte natuara proprietăţii, distingându-se o creştere susţinută a

numărului de societăti bancare private şi ponderii capitalului privat în industria bancară

românească, şi în mod special a capitalului străin.

Procesul de privatizare al băncilor cu capital de stat din România a început cu

Banca Româna pentru Dezvoltare, prin preluarea pachetului majoritar (51%) de către

grupul francez Societe Generale, achiziţie finalizată în luna martie 1999. Tot in 1999,

Fondul Proprietăţii de Stat a vândut un pachet de 45% din capitalul social al BancPost

catre General Electric Capital Corporation (35%) şi Banco Portugues de Investimento

(10%), cu o valoare totală de 42,7 milioane USD, la care s-au adăugat investiţii în

activitatea comercială a bancii de 50 milioane de USD.

În iulie 2001, RZB Austria şi Fondul Romano-American de Investiţii (FRAI) au

preluat de la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului

(APAPS) peste 98,84% din acţiunile celei de a treia bănci româneşti inclusă în procesul

de privatizare, Banca Agricola. Valoarea totala a tranzacţiei s-a ridicat la 52 milioane de

USD, din care 37 milioande de USD reprezentau investiţii de capital, iar 15 milioane de

USD preţul plătit pentru achiziţionarea acţiunilor.

În anul 2003 procesul de privatizare al Băncii Comerciale Române a avansat, prin

cumpărarea de către BERD şi CFI a 25% din capitalul social al băncii. Un pachet de cel

mult 8% va fi preluat, ulterior, de catre salariatii BCR. La sfarşitul lunii octombrie 2006 a

5

avut loc finalizarea privatizării BCR prin achitarea contravalorii pachetului majoritar de

acţiuni de catre Erste Bank.

Ulterior, banca austriacă a făcut o oferta avantajoasă salariaţilor BCR şi a reusit

să preia de la acestia 7,27%, ajungănd sa deţină 69,15% din capitalul BCR la sfarşitul

anului 2006.

În prezent sistemul bancar este un sistem bazat pe principiul universalitătii

operaţiunilor bancare, fiind dominat de băncile comerciale. Universalizarea operaţiunilor

bancare se manifestă prin constituirea de grupuri bancare în jurul unei bănci comerciale.

Astfel băncile comerciale deţin participaţii la firme de asigurări, asset management,

leasing,intermediere pe piaţa de capital, (ex. BCR-Erste, BRD-GSG, Raiffeisen Group,

etc.).

Alaturi de băncile comerciale, sistemul bancar românesc cuprinde o reţea de

cooperative de credit (CREDITCOOP), bănci specializate în activităţi de economisire şi

creditare în domeniul locativ (Raiffeisen Banca pentru Locuinte şi HVB Banca pentru

Locuinte), o bancă de economisire (Casa de Economii si Consemnatiuni), o bancă pentru

comerţ exterior (Eximbank), precum şi o serie de instituţii financiare nebancare, care

activează pe o gamă largă de operaţiuni : credite de consum, credite imobiliare, leasing,

factoring, microcreditare, etc.

O data cu liberalizarea pieţei bancare româneşti şi implementarea licenţei unice

bancare, băncile străine pot pătrunde cu mai multa uşurinţă pe teritoriul ţării noastre, iar

amplificarea concurenţei în activitatea bancară autohtonă va fi determinata si de

posibilitatea de a presta servicii bancare fără o implementare directă.

Ativitatea bancară de retail din Romania s-a dezvoltat cu precădere după anul

2000. Până atunci, băncile au neglijat clientela reprezentată de persoanele fizice, cele mai

uzuale produse bancare de retail reprezentandu-le depozitele bancare clasice.

După anul 2000, băncile s-au orientat treptat şi in oferirea de diverse produse şi

servicii bancare de creditare şi de plăti. Astfel, s-au constatat perioade în care creditarea

pentru segmentul populatie, în special cea in valută, a crescut într-un ritm exponential,

determinand îngrijorarea bancii centrale. Aceasta a intervenit în câteva rânduri, prin

măsuri administrative, pentru temperarea fenomenului de supraîndatorare al populatiei.

6

Recent, mai ales pe piaţa de retail banking putem găsi ipostaze ale concurenţei

bancare dintre cele mai îmbucurătoare pentru clienţi, însemnând de fapt practici

existente deja pe pieţele europene dezvoltate (de cele mai multe ori, însemnând

implementarea în România, de către unele bănci străine a unor servicii şi produse

bancare pe care le ofereau de ceva vreme pe pieţele lor de origine, întrucât printre cele

mai active bănci întâlnim BRD-GSG, Unicredit România, Raiffeisen Bank, ABN Amro

Bank sau ING Bank).

Un segment de retail ce a înregistrat o creştere exponenţiala a fost reprezentat de

activitatea cu carduri. Numărul cărţilor electronice de plata a atins nivelul de 4,2 milioane

la finele lunii noiembrie 2005, ceea ce a consemnat o creştere anuală a numărului cu circa

60%. Conform Roland Berger Strategz Consultants însă, nivelul penetrării acestui

instrument electronic este de numai 20%, cu mult în urma altor ţari din Europa Centrală

şi de Est (tabelul 1)5.

Tabelul 1. Analiza comparativă a plăţilor cu carduri în Europa Centrală şi de Est

Ţar

a

Nr.

locu

itor

i

Nr.

card

uri

Cre

ster

e

anua

lă

Gra

d

deţi

nere

car

d

Ent

ităţ

i

acce

pt. p

lata

card

Nr.

AT

M

Nr.

locu

it./A

TM

Vol

ume

tran

zacţ

ii

mld

.US

D

Pon

dere

retr

ager

e

România 21.7 4.200 64% 19,4% 8.000 2.200 9.900 3.0 95%

Cehia 10,3 5.700 21% 55,3% 40.000 2.400 4.500 12,5 76%

Polonia 38,6 15.500 13% 40,2% 130.000 7.000 5.500 29,0 73%

Ungaria 10,1 5.800 12% 57,4% 25.000 2.800 3.600 14,2 68%

Sursa: Roland Berger, Visa, Mastercard, Kompass, România, preluat după Dănilă, N., Retail Banking, Ed. Expert, Bucureşti, 2004

Cultura specifică românilor de a utiliza foarte mult cash-ul este subliniată şi de

utilizarea a 95% din volumul tranzacţiilor – realizate cu aceste instrumente electronice –

numai pentru a obţine numerar de la ATM-uri. Aceste date, ca de altfel multe altele

5 Dănilă Nicolae, Retail banking, Editura Expert, Bucuresti, 2004, p 202

7

referitoare la sistemul bancar românesc, prin comparaţie cu cele din zone apropiate

României denotă imensul potenţial existent în special în domeniul activitaţii de retail.

Diminuarea posibilitătilor de atragere de resurse ieftine din exterior, datorita lipsei de

lichidităţi pe plan internaţional, corobarat cu noile reglementări în domeniul creditării

persoanelor fizice şi cu deprecierea accentuată a monedei naţionale au determinat o

scădere a activitătii de creditare pe segmentul de retail.

Revista Capital a realizat în anul 2008 topul (tabel 2) celor mai bune bănci de retail

din România.

Sursa: www.capital.ro

Tabelul 2. Topul celor mai bune bănci de retail

8

În 2008, cea mai bună bancă pentru credite şi depozite, conform analizei Capital,

este CEC, urmată de BCR. Ambele şi-au îmbunătăţit mai multe produse, faţă de anul

trecut, pentru a recâştiga cota de piaţă pierdută . BCR a scumpit însă comisioanele pentru

conturi curente, lichidări de conturi şi plăţi facturi, pentru a contrabalansa alte măsuri

favorabile clienţilor. Reţeta se repetă la ING, care a renunţat la comisioanele ascunse şi

poliţele de asigurare de viaţă, incluse obligatoriu în credite, dar a majorat comisioanele

aferente cardurilor şi conturilor curente.

Foarte agresive în promovarea ofertelor au fost şi băncile nou-intrate în piaţa de

retail. Instituţii care s-au lansat de curând pe piaţa cardurilor, gen Garanti Bank, oferă

gratuit servicii pe care alte bănci le taxează serios. Pe de altă parte, bănci aflate anul

trecut în prima parte a clasamentului, Volksbank, UniCredit sau Raiffeisen, au coborât

anul acesta pe ultimele poziţii6.

Capitolul II. Produse şi servicii bancare de retail

2.1. Noţiuni şi caracteristici generale privind produsele şi serviciile bancare de retail

Produsele şi serviciile bancare de retail sunt produse şi servicii destinate

persoanelor fizice.Totodată accentuarea funcţiei comerciale a băncilor a permis acestora

să producă clienţilor, produse şi servicii caranterizate de siguranţă, acurateţe şi acoperire

corespunzătoare7.

Multe dintre servicile oferite implică deopotrivă banca şi clientul deoarece există

formulare de completat, numerar de depus şi de retras. Pentru a asigura continuitate

relaţiilor cu clienţii, bancile trebuie să ofere servicii cu cel mai înalt standard de calitate.

Caracteristicile ce diferenţiază serviciile de produse sunt reprezentate de8

6 www.capital.ro [acesat 31.03. 2009]7 Avram Veronel, Avram Costin Daniel, Marketing financiar-bancar, Editura Universitaria, Craiova, 2007, p.2048 Cetina Iuliana, Odobescu Emanuel, Strategii de marketing bancar, Editura Economica, Bucureşti, 2007, p.64

9

Intangibilitate- valoarea lor poate fi evaluată numai după cumpărare,

atunci când clientul foloseşte serviciul şi sesizează diferenţa.

Inseparabilitatea – serviciile nu pot fi separate de organizaţia care le oferă

Perisabilitatea – serviciile sunt produse şi vândute în acelaşi timp, nu pot

fi depozitate pentru viitor fiind produse la cerere.

Variabilitatea – calitatea serviciilor depinde de cine le asigură, când unde şi de

timpul necesar pentru asigurarea serviciului.

În unele studii de specialitate se merge pe similitudine între produs şi serviciu

bancar. Acest concept este datorat caracteristicilor produselor bancare:

Produsele bancare nu fac obiectul uzurii fizice şi morale ceea ce dovedeşte

caracterul imaterial al acestora. Totodată produsele bancare sunt livrate direct clienţilor

ne existând un intermediar în circuitul de distribuţie.

O altă caracteristică a produselor bancare este reprezentată de perisabilitatea

acestora, deoarece acestea nu pot fi păstrate sau depozitate. Produsele bancare, deşi

răspund aceloraşi necesităţi, sunt diferenţiate de la o bancă la alta, prin denumire şi prin

punerea în evidenţă a unor calităţi.

Deşi există anumite similitudini între produse şi servicii bancare acestea au şi

unele diferenţieri. Pe de o parte produsele bancare sunt instrumente care satisfac

necesităţile clienţilor. Pe de cealalta parte, serviciile reprezintă componente adiţionale ale

produselor pe care banca le efectuează în contul clienţilor, sau un ansamblu de operaţiuni

nefurnizatoare de produse bancare, sau complementare produselor bancare.

Produsele şi serviciile bancare, se caracterizează print-o serie de particularităţi ce

sunt evidenţiate şi la produsele şi serviciile de retail.

În primul rând produsele şi serviciile bancare sunt condiţionate de reglementările

bancare şi fiscale. În acest sens pot apărea noi produse şi servicii bancare care să

îmbunătăţească activitatea băncilor faţă de clienţi.

Deoarece secretul bancar reprezintă principiul de bază al băncilor, produsele şi

serviciile bancare sunt supuse responsabilităţii păstrării confidenţialităţii. Totodată

băncile sunt nevoite să asigure protejarea şi administrarea fondurilor clienţilor în condiţii

adecvate şi de eficienţă.

10

Produsele şi serviciile bancare implică angajarea clientelei în derularea

operaţiunilor. Clientul bancar de retail trebuie să ia contact cu banca, să întocmească

documentaţia necesară pentru contactarea unui produs sau serviciu bancar. De asemenea

produsele şi serviciile bancare implică derularea unor fluxuri informaţionale în dublu

sens în ceea ce priveşte utilizarea lor.

Principalele elemente care stau la baza diferenţierii produselor bancare pot fi

următoarele: 9

1. Dobânda – reprezintă unul din principalele elemente de diferenţiere atât pentru

produsele de creditare cât şi pentru cele de economisire, deoarece acestea pot fi bonificate

pentru depozite, percepute la credite, penalizatoare în caz de întarziere la plată;

2. Comisioanele – produsele şi serviciile bancare de retail sunt însoţite de o gamă

variată de comisioane, care măresc costul produselor bancare. Putem întalni mai multe

categorii de comisioane:

Comisioane pentru credite: comision de acordare a creditului, comision de

analiză a creditului, comision de administrare a creditului, comision de rambursare

anticipată a creditului, comision de neutilizare a creditului.

Depozite şi conturi curente: comision de deschidere cont/depozit, comision de

lichidare cont/ depozit, comision de eliberare numerar.

Carduri bancare: comision de emitere card, comision de administrare card,

comision de retragere numerar de la ATM, comision de utilizare la comercianţi.

3. Garanţiile – acestea pot fi reale: imobile, bunuri mobile, active financiare sau

personale: giranţi, situaţie financiară.

4. Perioada de graţie – reprezintă o facilitate acordată de bănci pentru anumite

situaţii, pe o perioadă determinată şi care presupune doar plata dobânzii pentru creditul

acordat.

5. Suma minimă – reprezintă suma necesară deschiderii unui depozit sau de

menţinut în soldul contului de card sau de acordare a creditului

6. Suma maximă – suma maximă acordată la credite

9 Căpraru Bogdan, Retail banking, Editura AllBeck, 2009, p.33,34,35

11

7. Moneda de denominare – moneda în care este deschis depozitul, acordat

creditul, efectuat transferul bancar.

8. Rapiditatea şi promtitudinea – rapiditatea şi promptitudinea cu care sunt

efectuate serviciile bancare sau operaţiunile bancare aferente produselor bancare.

9. Canalele de distribuţie alternative – uneori băncile pot apela la brokerii de

credite, agenţii de credite, agenţii de asigurări, dealeri auto etc.

10. Modalitatea de promovare – poate fi realizată pe suport scris, panouri

publicitare externe, radio, televiziune, internet.

11. Asigurările ataşate – anumite credite pot fi însoţite de anumite tipuri de

asigurări gratuite sau cu terife preferenţiate.

12. Orarul de lucru cu publicul – reprezintă intervalul orar în care clienţii se pot

prezenta la bancă, iar tendinţa băncilor este de a oferi un program cât mai îndelungat deşi

există reglementările anticoncurenţiale şi ale protecţiei salariaţilor care se opun exagerării

în acest sens.

2.2. Tipuri de produse şi servicii bancare

Analizând structura produselor si servicilor bancare oferite de o bancă română in

secolul XXI, distingem următoarele categorii: conturi curente şi produse conexe, cărţi de

credit, transfer electronic de fonduri prin SWIFT, prin sisteme de plată rapide tip Western

Union sau MoneyGram, activitatea bancară de la domiciliu, sisteme de compensare

interbancară, servicii de împrumut persoane private, servicii de afaceri, servicii de

economisire şi investiţii, servicii de executor sau administrator servicii fiscale, servicii

valutare şi de călătorie precum şi servicii bancare corporaţionale10.

Produsele şi serviciile bancare de retail pot fi structurate în următoarele categorii:

Produse şi servicii bancare de economisire;

Produse şi servicii bancare de creditare

Produse şi servicii bancare de transfer de fonduri

Alte produse şi servicii bancare de retail.

În general băncile oferă două tipuri de servicii clienţilor săi

10 Cetina Iuliana, Odobescu Emanuel, Strategii de marketing bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2007 p.71

12

Tranzacţii singulare

Servicii cu caracter de continuitate11

În cazul tranzacţiilor singulare se face referire la acele situaţii în care clientul

cumpără serviciul, ne mai având alt contact cu banca ( de exemplu încasarea unui cec în

valută).Aceste tranzacţii singulare sunt realizate ori de câte ori are nevoie clientul.

Serviciile cu caracter de continuitate apar în situaţia în care clientul are o relaţie

constantă cu banca ( de exemplu clientul are deschis un depozit la termen).

2.2.1 Instrumente bancare de creditare

Produsele şi serviciile bancare de creditare joacă un rol central în cadrul băncilor

de retail. Totodată produsele de creditare pot fi clasificate în functie de mai multe criterii:

în funcţie de maturitate acestea pot fi: - credite pe termen scurt, credite pe termen

mediu, credite pe termen lung şi credite fără termen.

după tipul de dobândă percepută – credite cu rata dobânzii fixă, credite cu rata

dobânzii indexată, credite cu rata dobânzii negociabilă, credite cu rate de dobândă

promoţională

după modalitatea de rambursare a creditului – credite cu rate fixe, credite cu rate

descrescătoare, credite cu perioadă de graţie, credite cu rambursare integrală la

scadenţă;

după natura garanţiei – credite cu garanţie imobiliară, credite cu garanţie

mobiliară, credite personale cu gaj individual, credite personale cu gaj colectiv,

credite care au drept garanţie contracte de asigurări, credite care au drept garanţie

conturi bancare, credite care au garanţie cesionarea veniturilor unei persoane,

credite fără garanţie;

dupa întinderea drepturilor creditorului – credite denunţabile, credite

nedenunţabile, credite nominalizate, credite nenominalizate;

Creditul a fost privit în multe strategii bancare drept un mijloc de achiziţie de

clienţi şi vânzării altor produse şi servicii bancare. Indiferent de forma materială a

11 Idem ,p.67

13

creditului – pentru investiţii, nevoi personale etc, paleta largă de produse bancare conexe

constituie o sursă potenţială de îmbunătăţire a vânzărilor şi a profiturilor.12

Principalele forme ale creditului destinate clienţilor de retail sunt:

Creditele de nevoi personale – se acordă de către instituţiile financiar-bancare

fără a se justifica utilizarea lor pentru perioade scurte de timp.

Credite pentru bunuri de consum – sunt oferite clienţilor pentru achiziţii de

folosinţa indelungată. Acest tip de credite este contractat pe termen scurt şi mediu iar

garanţia constă in obiectul achizitionat. Perioada de creditare se recomandă să fie mai

mica decât perioada medie de utilizare a obiectului achiiziţionat. Acest tip de credite se

acordă prin intermediul birourilor de credite deschise în interiorul magazinelor care

comercializează astfel de produse de consum.

Credite auto – sunt credite acordate pentru achiziţionarea unui automobil, sunt

acordate pe termen scurt şi mediu iar garanţia acestui credit o constituie ]nsuşi

automobilul achiziţionat

Credite ipotecare/imobiliare rezidenţiale – sunt credite destinate persoanelor

fizice care doresc sa isi achiziţioneze, renoveze sau să-şi extindă locuinţa. Sunt acordate

pe termen mediu şi lung şi presupun existenţa unui contract de ipotecă asupra unui

imobil.

Credite imobiliare acordate în sisteme colective de economisire – reprezintă

acel tip de credite ce necesită o perioadă prealabilă de economisire. Acest tip de credite

este caracterizat de existenţa unor facilităţi fiscale acordate de către stat.

Creditele „punte” - sunt oferite clienţilor care doresc să achiziţioneze o nouă

proprietate înainte de a o vinde pe cea existentă, după care are loc rambursarea

împrumutului contractat. Acest tip de credite poate fi13 : credit „punte” inchis, cnd există

o diferenţă de sincronizare între momentul achiziţionării celei noi şi vânzarea celei vechi;

credit „punte deschis” – când clientul nu a găsit încă un cumpărător pentru vechea casă,

riscul asumat de instituţie fiind unul ridicat.

Credite pentru studii – sunt acordate studentilor sau absolventilor de studii

superioare pentru a-şi acoperi cheltuielile cu plata studiilor şi celelelalte cheltuieli

aferente.

12 Dănilă Nicolae, Retail banking, Editura ...., 2004, p. 23013 Adam Ciprian, Marketing financiar-bancar, Editura Mirton, Timişoara, 2007, p.157

14

Credite pentru vacanţe – sunt creditele prin care poţi obţine sumele de bani

necesare excursiilor pe cont propriu dar şi a celor organizate. Sunt contractate pe termen

scurt şi mediu implicând ca şi garanţii: avansuri, giranţi sau o poliţă de asigurare de viaţă.

Credite de refinanţare – sunt utilizate pentru a acoperi creditele anterioare

contractate de client,condiţiile noului credit fiind mult mai avantajoase. Ca si avantaje în

cadrul acestui tip de credit poti beneficia de: costuri mai mici de creditare, prelungirea

duratei de rambursare, reducerea riscului valutar.

Descoperitul de cont – reprezintă o linie de credit pe care banca o acordă unui

posesor de cont curent, acestă linie fiind utilizată atunci când banii proprii au fost

epuizaţi.

Credite de tip „equity release” – reprezinta un tip de credit acordat persoanelor

în vârstă , obţinând o suma de bani sub forma unei rente viagere.

2.2.2. Instrumente bancare de economisire

În ceea ce priveşte produsele şi serviciile de economisire, în cadrul acestora se

numără: conturile curente, depozitele bancare la termen, conturile de economii, conturile

de depozit, carnete (librete ) de economii, alte produse financiare de economisire.

Conturile curente ( depozitele la vedere) permit clienţilor derularea unor

operaţiuni de încasări şi plăţi curente. Totodată conturile curente reprezintă elementul

central în ceea ce priveşte relaţia bancă-client în operaţiunile de retail. Prin intermediul

conturilor curente este manevrată moneda scripturală.

Servicile ataşate conturilor curente sunt reprezentate de: [încasarea salariilor şi a

altor venituri; servicii de standing order; servicii de direct debit; plata ratelor la credite;

descoperitul de cont; retrageri de numerar; folosirea disponibilitatilor din cont la

comercianţi; tranferuri de fonduri din contul curent; servicii de home banking; primirea la

domiciliu a extrasului de cont; servicii de call center.

Depozitele bancare la termen – sunt utilizate de clienţi pentru păstrarea

disponibilităţilor băneşti în vederea fructificării acestora. Acestea pot fi deschise în lei

sau în valută şi pot avea o rată a dobânzii fixă sau variată.

15

Conturile de economii – reprezintă conturi bonificate cu dobândă de depozit dar

care au avantajul efectuării operaţiunilor contului curent cu condiţia păstrării uni sold

minim stabilde instituţia financiar-bancară.

Certificatele de depozit – sunt inscrisuri financiare emise pe o perioadă de timp

fixă si o rată a dobânzii fixă, sunt negocilabile putând fi vândute in timpul termenului

până la scadenţă

Carnetele de economii – sunt instrumente de economisire asemănătoare cu

conturile de economii. Sunt utilizate frecvent în Europa iar în România au fost utilizate

mai de în perioada socialistă.

Alte produse financiare de economisire – în acestă categorie putem include

plasamentele pe pieţele monetare şi de capital sau produse de protecţie contra unor

riscuri. În cadrul acestor produse menţionăm: depozitele structurale – create pentru a

satisface nevoile ce nu pot fi întâmpinate prin instrumente financiare clasice; pensii

private- fonduri de pensii private; produse de asigurare – asigurări de viaţă, asigurări

medicale, asigurări de călătorie; fonduri mutuale; servicii de brokeraj pe piaţa de capital.

2.2.3. Produse şi servicii bancare electronice de retail

Progresul tehnologic a determinat apariţia unei noi generaţii de produse si servicii

bancare pe baza unui sistem electronic.

Printre modalitaţile electronice utilizate in retail banking se numără:

Cardurile bancare

Încă de la lansarea lor acum câteva decenii, americanii încă mai consideră aceste

mijloace electronice drept cele mai importante invenţii din domeniul bancar. Cele două

tipuri de carduri – de debit şi de credit – asigură in prezent venituri considerabile celor

care au reusit să acopere o cotă de piată cât mai importantă.

Pentru utilizarea acestor mijloace electronice sunt necesare ATM-uri, care

reprezintă instrumente puse la dispozitia clienţilor, pentru retragerea de numerar, plata

unor facturi, consultarea soldului contului.

16

Printre tipurile de carduri utilizate în retail banking se numără: cardurile de debit

– carduri ce permit efectuarea de plăţi sau retrageri de numerar în limita soldului

disponibil; carduri de credit – prin intermediul cardului i se oferă clientului o limită de

credit; carduri cobranded – asocierea unei instituţii de credit cu un supermarket,

magazin, etc; carduri preplătibile – care nu presupun deschiderea unui cont bancar.

Internet banking

Internet banking este un serviciu oferit de către bănci clienţilor, serviciu prin care

sunt facilitate operaţiuni bancare on-line, de la distanţă. Sunt necesare doar un calculator,

indiferent de localizarea acestuia şi o conexiune internet. Accesul la acest serviciu este

asigurat tot timpul anului, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamână.

Pentru asigurarea unui sistem performant de tip internet banking băncile au fost

obligate să investească masiv în sistemul IT.

Deoarece în fiecare an se remarcă o utilizare a ascendentă a internetului, băncile

de retail profită din plin de această oportunitate. Totuşi internet bankingul trebuie să aibă

şi o prezenţă fizică, pentru confortul unor clienţi. Lipsa prezenţei fizice active a unei

instituţii financiar-bancare care doreşte să se axeze în special pe canalele de distribuţie la

distanţă, poate reprezenta insuccesul financiar al unor bănci ce actionează pe seama

internet banking-ului.

Un element demn de semnalat, din punct de vedere al combinaţiei canalelor

ieftine de distribuţie da care implică tehnologie avansată, îl constituie faptul ca treptat s-

ar putea semnala o migraţie a clienţilor care utilizează call-center către internet-banking.

Mobile banking

Băncile de retail şi-au arătat interesul de a transforma telefonul mobil într-un

mijloc de comunicare cu clienţii. Scopul acestuia îl constituie vânzarea produselor şi

servicilor bancare prin intermediul telefoniei mobile. În S.U.A. câteva companii regionale

17

de telefonie mobilă pun la dispoziţia clienţilor din zona lor de activitate, servicii cum ar

fi: efectuarea plătilor privind facturile, interogarea conturilor şi transferuri de fonduri.14

Capitolul III. Perspective ale retail banking-ului românesc

.

Clienţii se vor aştepta la schimbări în ceea ce priveşte accesibilitatea,

personalizarea şi inovaţiile aduse serviciilor, sistemul de operaţiuni retail de succes va

funcţiona în concordanţă cu toate activităţile auxiliare – de la recrutare la marketing, de la

strategie la implementare vizate de o viziune a mărcii constant revizuită şi comparată15.

Tehnologia

O astfel de bancă va utiliza produsele mai avansate ale tehnologiei, incluzând

tranzacţiile online, dar nu se va mai transforma într-un sistem virtual – va trebui să

menţină un sentiment al realităţii.

Facilităţile oferite de operaţiunile bancare online şi produsele tehnologice în

schimbare vor domina sectorul bancar de retail în viitor prin furnizare de informaţii

asupra produselor, consultanţă financiară şi posibilitatea clienţilor de a accesa şi gestiona

conturile prin sistem online.

O dată cu procesul de integrare a României în U.E şi creşterea concurenţei în

sistemul bancar românesc activitatea de retail va continua să se intensifice tot mai mult.

Produse şi servicii

Clienţii vor căuta produse cât mai personalizate şi servicii inovatoare şi de o

calitate deosebită, după nevoile şi aşteptările acestora.Astfel băncile vor face tot posibilul

să se plieze pe nevoile clienţilor.

Managementul băncilor

14 Diaconescu Mariana, Băncile.Sisteme de plăti.Riscuri. Editura Economică, Bucureşti, 199915 Cetina Iuliana, Strategii de marketing bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2007

18

Dintre elementele care pot influenţa cel mai mult sistemul de operaţiuni retail

este managementul relaţiilor cu clienţii, marketingul şi promovarea. Etica şi transparenţa

sunt elemente deosebit de importante în desfăşurarea activităţii.

Piaţa şi clienţii

Relaţiile cu clienţii se vor schimba considerabil.Se aşteaptă din partea clienţilor să

devină mai puţini loiali sau şă apeleze frecvent la serviciile altor bănci. Managementul

etic al fondurilor va influenta mult deciziile clienţilor.

19

Bibliografie

1. Adam Ciprian, Marketing financiar-bancar, Editura Mirton, Timişoara 2007

2. Avram Veronel, Marketing financiar-bancar,Editura Universitaria, Craiova,

2007

3. Bădulescu Daniel , Globalizarea şi băncile, Editura Economică, Bucureşti, 2007

4. Cetina Iuliana, Strategii de marketing bancar, Editura Economica, Bucuresti,

2007

5. Căpraru Bogdan, Retail banking, Editura AllBeck, Bucuresti, 2009

6. Dănilă Nicolae, Retail banking, Editura Expert, Bucuresti, 2004

7. Diaconescu Mariana, Băncile.Sisteme de plăti.Riscuri., Editura

Economică,Bucureşti, 1999

8. Stoica, O., Căpraru, B., Filipescu, D., Efecte ale integrării europene asupra

sistemului bancar românesc, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005

9. http://www.capital.ro/articol/cele-mai-bune-b-x103-nci-de-retail- 108372.html [acesat 31.03. 2009]

20