5.0 Introducere Sistemul de operare (SO) controleaza aproape toate functiile unui calculator. In acest capitol veti invata despre componentele, functiile si terminologia asociata sistemelor de operare Windows 2000 si Windows XP.

Dupa incheierea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea rolului unui sistem de operare. Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si

compatibilitati. Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului. Instalarea unui sistem de operare. Navigarea folosind GUI. Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru

sistemele de operare. Depanarea sistemelor de operare.

5.1 Explicarea rolului unui sistem de operare Toate calculatoarele se bazeaza pe un sistem de operare care ofera interfata pentru interactiunea dintre utilizatori, aplicatii si hardware. Sistemul de operare porneste calculatorul si administreaza sistemul de fisiere. Aproape toate sistemele moderne de operare suporta mai mult de un utilizator, un task sau o unitate centrala de procesare.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare

5.1 Explicarea rolului unui sistem de operare 5.1.1 Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne

Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a sistemului de operare, toate sistemele de operare au aceleasi patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la hardware, administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata cu utilizatorul si administreaza aplicatiile.

Controlul accesului la hardwareSistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si hardware. Pentru a accesa si comunica cu componentele hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare componenta. Un driver este un program de mici dimensiuni scris de producatorul componentei hardware si furnizat impreuna cu respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este instalat, este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului de operare sa comunice cu respectiva componenta.

Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a driver-elor poate fi realizat prin Plug and Play (PnP). Procesul PnP a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica instalarea de hardware nou. Toate sistemele de operare moderne sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de operare detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza driver-ul pentru acea componenta. Sistemul de operare configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza de date care contine toate informatiile despre calculator.

NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori, hardware, setari de retea si

tipuri de fisiere.

Administrarea fisierelor si directoarelorSistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk pentru a permite stocarea datelor. Un fisier este un bloc de date conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de sine statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate impreuna intr-un director. Fisierele si directoarele sunt organizate pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi pastrate in interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse in alte directoare poarta numele de subdirectoare. Directoarele poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar subdirectoarele sunt numite subfoldere.

Interfata cu utilizatorul Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu componentele software si hardware. Exista doua tipuri de interfete cu utilizatorul:

Command Line Interface (CLI) – Linia de comanda. Utilizatorul scrie comenzile la un prompt, ca in Figura 1.

Graphical User Interface (GUI) – Interfata grafica. Utilizatorul interactioneaza cu meniuri si pictograme, ca in Figura 2.

Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si Windows XP, contin atat GUI cat si CLI.

Administrarea aplicatiilor Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in memoria RAM. Aplicatiile sunt programe software ca procesoare de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul de operare asigura ca fiecare aplicatie din sistem sa aiba alocate resursele potrivite.

Application programming interface (API) este un set de proceduri folosit de catre programatori pentru a se asigura ca aplicatiile pe care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In continuare aveti doua exemple de API:

Open Graphics Library (OpenGL) – Specificatii ale standardului pentru aplicatii grafice multimedia suportate de orice platforma

DirectX – Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in Microsoft Windows

5.1 Explicarea rolului unui sistem de operare 5.1.2 Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare

Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este importanta intelegerea unor termeni de baza. Urmatorii termeni sunt folositi in compararea sistemelor de operare:

Multi-user – Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu programe si pot partaja echipamente periferice, de exemplu imprimante, in acelasi timp.

Multi-tasking – Calculatorul este capabil sa execute mai multe aplicatii simultan. Multi-procesare – Calculatorul poate avea doua sau mai multe unitati centrale de

procesare (UCP) partajate de programe. Multi-threading – Un program poate fi divizat in parti mai mici care pot fi

incarcate de sistemul de operare dupa necesitate. Multi-threading permite programelor individuale sa fie multi-tasked.

Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si multi-tasking si suporta

multi-procesare si multi-threading.

Moduri de operareToate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de operare. Modul de operare se refera la capabilitatea UCP si a mediului de operare. Modul de operare determina modul in care un procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1 exemplifica alocarea memoriei logice. Cele patru moduri comune de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si modul compatibil.

Modul realO UCP care opereaza in modul real poate executa un singur program la un moment dat si poate adresa doar 1MB de memorie. Desi procesoarele moderne pot rula in mod real, acest mod este folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de operare pe 16 biti cum ar fi Windows 3.x. In modul real, cand o aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi afectat pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru poate cauza blocarea calculatorului, restartarea sau inchiderea din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite pe sistemele moderne, cum ar fi Windows XP.

Modul protejatO UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria calculatorului, inclusiv memoria virtuala. Memoria virtuala reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul protejat pot administra mai multe programe simultan. Modul protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este folosit de sistemele de operare pe 32 de biti ca Windows 2000 sau Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria rezervata altei aplicatii care ruleaza.

Modul real virtualUn procesor care opereaza in modul real virtual permite unei aplicatii pentru modul real sa se execute intr-un sistem de operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum ar fi Windows XP.

Modul compatibilModul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai vechi pentru aplicatii care nu sunt compatibile cu sistemul de operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si necesita un anumit pachet de servicii. Modul compatibil poate crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare pentru a permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de care are nevoie.

5.2 Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati Unui tehnician i se poate cere sa aleaga si sa instaleze un sistem de operare pentru un client. Tipul sistemului de operare selectat depinde de cerintele clientului. Sunt doua tipuri distincte de sisteme de operare: sisteme de operare de tip desktop si sisteme de operare pentru retea. Un sistem de operare de tip desktop este creat pentru a fi folosit intr-un mediu small office/home office (SOHO) cu un numar limitat de utilizatori. Un sistem de operare pentru retea (NOS) este creat pentru un mediu corporativ deservind mai multi utilizatori cu o plaja mare de cerinte.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea sistemelor de operare de tip desktop. Descrierea sistemelor de operare pentru retea.

5.2 Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati 5.2.1 Descrierea sistemelor de operare de tip desktop

Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele caracteristici:

Suporta un singur utilizator Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic) Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate limitata

Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare de tip desktop se

incadreaza in trei grupuri: Microsoft Windows, Apple Mac OS si UNIX/Linux.

Microsoft Windows Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare din ziua de astazi. Urmatoarele produse sunt versiuni desktop ale sistemelor de operare Microsoft Windows:

Windows XP Professional – Folosit pe majoritatea calculatoarelor ce se conecteaza la un server Windows dintr-o retea.

Windows XP Home Edition – Folosit pe calculatoarele personale, cu o securitate foarte limitata.

Windows XP Media Center – Folosit pe calculatoare de divertisment pentru a viziona filme si pentru a asculta muzica.

Windows XP Tablet PC Edition – Folosit pentru tablet PC-uri. Windows XP 64-bit Edition – Folosit pentru calculatoare cu procesoare pe 64

de biti. Windows 2000 Professional – Versiune mai veche a sistemului de operare

Windows care a fost inlocuita de Windows XP Professional. Windows Vista – Cea mai noua versiune de Windows.

Apple Mac OSCalculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de operare numit Mac OS. Mac OS este proiectat sa fie un sistem de operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune modificata de UNIX.

UNIX/Linux UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul dintre cele mai vechi sisteme de operare. In prezent, exista multe versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este extrem de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de catre Linus Torvalds, in 1991, si este proiectat ca un sistem de operare open-source (sursa deschisa). Programele open-source permit distribuirea si modificarea codului sursa de catre oricine prin descarcare gratuita sau de la dezvoltatori la un cost mult mai mic decat alte sisteme de operare.

5.2 Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati 5.2.2 Descrierea sistemelor de operare pentru retea

Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici:

Permite accesul mai multor utilizatori Executa aplicatii multi-user Este robust si redundant Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop

Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea:

Microsoft Windows – Sistemele de operare pentru retea oferite de Microsoft sunt Windows 2000 Server si Windows Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea.

Novell Netware – Novell NetWare a fost primul sistem de operare care a indeplinit cerintele unui sistem de operare pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga in retelele PC din anii 1980.

Linux – Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera, SuSE, Debian si Slackware.

UNIX – Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX.

5.3 Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului Pentru selectarea sistemului de operare adecvat pentru a satisface nevoile clientului, va trebui sa intelegeti in ce scop clientul va folosi respectivul calculator. Sistemul de operare recomandat de dumneavoastra trebuie sa fie compatibil cu orice aplicatii care vor fi folosite si ar trebui sa sustina toate componentele hardware instalate in calculator. Daca un calculator este conectat in retea, noul sistem de operare va trebui sa fie compatibil si cu celelalte sisteme de operare existente in retea.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare.

Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de operare.

5.3 Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului 5.3.1 Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare

Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate aplicatiile care sunt instalate pe un calculator. Inainte de a recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra, investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in care calculatorul va face parte dintr-o retea, sistemul de operare va trebui de asemenea sa fie compatibil cu sistemele de operare ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot avea mai multe calculatoare care folosesc diferite versiuni ale sistemului de operare Microsoft. Urmeaza cateva norme care va vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare pentru clientul dumneavoastra:

Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii particulare care au fost proiectate special pentru acest client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie personalizata, programatorul aplicatiei va specifica sistemele de operare cu care aceasta este compatibila. Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de sisteme de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt livrate.

Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur utilizator, sau de mai multi utilizatori? Aceasta informatie va va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de tip desktop sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi conectat la o retea, recomandati aceeasi platforma pe care o au si celelalte calculatoare din retea.

Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a asigura compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati acelasi sistem de operare pe care il au si celelalte calculatoare cu care sunt partajate date.

De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows instalata si vrea sa adauge mai multe calculatoare la acea retea. In acest caz, ar trebui sa recomandati un sistem de operare Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are nici un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de operare creste. Pentru a recomanda un sistem de operare, va trebui sa treceti in revista constrangerile legate de buget, sa aflati cum va fi folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor care vor

fi instalate.5.3 Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului

5.3.2 Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de operare Sistemele de operare au cerinte minime de hardware care trebuie satisfacute pentru a fi instalate si pentru a functiona corect. Figura 1 prezinta un tabel al cerintelor minime de hardware pentru sistemele de operare Windows 2000, Windows XP Pro si Windows XP Home.

Identificati echipamentul de care dispune clientul dumneavoastra. Daca sunt necesare imbunatatiri pentru a satisface cerintele minime ale unui sistem de operare, realizati o analiza a costului pentru a determina cel mai bun plan de actiune. In unele cazuri, poate fi mai putin costisitor pentru client sa cumpere un calculator nou in loc sa faca imbunatatiri ale sistemului. In alte cazuri, este mai ieftina imbunatatirea unora dintre componentele urmatoare:

RAM Hard disk UCP Placa video

NOTA: In unele cazuri, cerintele unei aplicatii pot depasi cerintele hardware ale sistemului de operare. Pentru ca o aplicatie sa functioneze corect, va fi necesar sa fie satisfacute cerintele suplimentare.

O data ce au fost determinate cerintele minime de hardware necesare pentru sistemul de operare, ar trebui sa va asigurati ca toate componentele hardware ale calculatorului sunt compatibile cu sistemul de operare ales pentru client.

Lista compatibilitatii hardwareMajoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati hardware (hardware compatibility list - HCL) care poate fi gasita pe pagina producatorului, dupa cum este prezentat in Figura 2. Aceasta lista contine un inventar detaliat al componentelor hardware care au fost testate si care functioneaza corect cu sistemul de operare. Daca oricare dintre componentele din calculatorul clientului nu apar pe acesta lista, acele componente ar trebui imbunatatite pentru a corespunde cu HCL.

NOTA: O lista de compatibilitate a componentelor hardware e posibil sa nu fie adusa la zi; in acest caz nu poate fi o referinta corecta.

5.4 Instalarea unui sistem de operare Ca tehnician, va trebui probabil sa instalati de la zero un sistem de operare. Este bine sa faceti o instalare de la zero in urmatoarele situatii:

Cand un calculator este trecut de la un angajat la altul Cand sistemul de operare este defect Cand un hard disk nou de inlocuire este instalat in calculator

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea procedurilor de setup ale hard disk-ului. Pregatirea hard disk-ului. Instalarea sistemului de operare cu setarile standard. Crearea de conturi. Finalizarea instalarii. Descrierea optiunilor avansate de instalare. Identificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce contin registre. Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem. Descrierea structurii de directoare.

5.4 Instalarea unui sistem de operare 5.4.1 Identificarea procedurilor de setup ale hard disk-ului

Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste setup-ul sistemului. Desi este posibila instalarea unui sistem de operare prin retea de la un server sau de

pe un hard disk, cea mai folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri. Pentru a instala un SO folosind un CD sau DVD, intai trebuie sa configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau DVD.

Partitionare si formatareInainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk, acesta trebuie sa fie partitionat si formatat. Cand un hard disk este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si aplicatii. In timpul pasului de instalare, majoritatea sistemelor de operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un tehnician ar trebui sa inteleaga procesul de setup al hard disk-ului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-ul hard disk-ului:

Partitie primara – Aceasta partitie este de obicei prima partitie. O partitie primara nu poate fi impartita in sectiuni mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard disk.

Partitie activa – Aceasta partitie este partitia folosita de sistemul de operare pentru a porni calculatorul. O singura partitie primara poate fi marcata ca fiind activa.

Partitie extinsa – Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul liber ramas pe hard disk sau ia locul unei partitii primare. Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate fi impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice.

Partitie logica – Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o partitie extinsa care poate fi folosita pentru a separa informatii in scopuri administrative.

Formatarea – Acest proces pregateste un sistem de fisiere intr-o partitie pentru stocarea fisierelor.

Cluster – Un cluster este denumit si unitate de alocare a fisierelor. Este cea mai mica unitate de spatiu folosita pentru stocarea datelor.

Pista – O pista este un cerc complet de date pe o parte a unui platan de hard disk. O pista este impartita in grupuri de 512 bytes, numite sectoare.

Cilindru – Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste cealalta in forma de cilindru.

Maparea partitiei – Maparea partitiei reprezinta alocarea unei litere pentru partitii fizice sau logice.

5.4 Instalarea unui sistem de operare 5.4.2 Pregatirea hard disk-ului

O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum discul ar fi nou; nu se incearca pastrarea informatiilor care sunt deja pe disc. Prima faza a instalarii impune partitionarea si formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru a accepta sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura de directoare care organizeaza sistemul de operare, aplicatiile, configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului.

Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre urmatoarele doua sisteme de fisiere:

File Allocation Table, 32-bit (FAT32) – Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau 2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32 poate fi folosit de Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP.

New Technology File System (NTFS) – Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 16 exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii

de securitate mai bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32.

Figura 1 prezinta pasii necesari pentru a partitiona si formata un disc in Windows XP. Dati click pe butonul Start din coltul dreapta jos pentru a vedea pasii de setup pentru hard disk.

5.4.3 Instalarea sistemului de operare cu setarile standard La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite instalarea folosind setari standard sau setari definite de utilizator. Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de succes. Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele informatii in timpul instalarii:

Standardele si formatele care definesc moneda si numerele Limba dorita Numele utilizatorului si companiei Cheia produsului Numele calculatorului Parola de administrator Setari de data si ora Setari de retea Informatii despre domeniu sau workgroup

Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows, instalarea Windows XP incepe cu una dintre urmatoarele trei optiuni:

Setup XP - Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de operare XP, apasati ENTER.

Repair XP - Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a deschide Recovery Console(Consola de Recuperare).

Quit - Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP, apasati F3.

Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP. 5.4.4 Crearea de conturi

Un cont de administrator este creat automat la instalarea Windows XP. Contul implicit de administrator se numeste "administrator". Din motive de securitate, schimbati acest nume cat mai repede. Acest cont privilegiat ar trebui folosit numai pentru a administra calculatorul, nu ar trebui folosit in mod curent. Exista cazuri in care utilizatorii au facut accidental modificari grave folosind contul de administrator in locul unui cont de utilizator neprivilegiat. Atacatorii cauta contul de administrator pentru privilegiile pe care le are.

Creati un cont de utilizator cand acest lucru este cerut in procesul de instalare. Spre deosebire de contul de administrator, conturile de utilizatori pot fi create oricand. Un cont de utilizator are mai putine permisiuni decat administratorul calculatorului. De exemplu, utilizatorii pot avea drept de citire dar nu de modificare pentru un fisier.

5.4.5 Finalizarea instalarii Dupa ce procesul de instalare copiaza toate fisierele necesare sistemului de operare pe hard disk, calculatorul se va reboota si va va cere sa va logati pentru prima data.

Va trebui sa inregistrati Windows XP. Dupa cum este prezentat in Figura 1, trebuie de asemenea sa completati verificarea care asigura ca folositi o copie legala a sistemului de operare. Acest lucru va permite sa descarcati patch-uri si pachete de servicii

(service packs). Acest pas necesita o conexiune la internet.

In functie de varsta aplicatiilor in momentul instalarii, este posibil sa fie actualizari disponibile pentru instalare. Dupa cum este prezentat in Figura 2, puteti folosi Microsoft Update Manager din meniul Start pentru a scana eventualele actualizari de software si pentru:

Instalarea tuturor pachetelor de servicii Instalarea tuturor patch-urilor

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Windows Update

Ar trebui sa verificati daca toate componentele hardware sunt instalate corect. Dupa cum este prezentat in Figura 3, puteti folosi Device Manager pentru a localiza problemele si pentru a instala driver-ele corecte actualizate, urmand urmatoarea cale:

Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager

In Device Manager, pictogramele de atentionare sunt reprezentate printr-un semn galben de exclamare sau un "X" de culoare rosie. Un semn de exclamare galben reprezinta o problema cu acel echipament. Pentru a vizualiza descrierea problemei, dati click dreapta pe echipament si selectati Properties. Un "X" rosu reprezinta un echipament care a fost oprit. Pentru a porni echipamentele, dati click dreapta pe acestea si selectati Enable (Activare). Pentru a deschide o categorie care nu este expandata, dati click pe semnul plus (+).

NOTA: Cand Windows detecteaza o eroare de sistem, Windows reporting deschide o casuta de dialog. Daca alegeti sa trimiteti raportul, atunci serviciul de raportare a erorilor Microsoft Windows (WER - Windows Error Reporting) colecteaza informatiile despre aplicatia si modulul implicate in eroare si trimite aceste informatii catre Microsoft.

5.4.6 Descrierea optiunilor avansate de instalare Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza destul de mult timp. Imaginati-va de cat timp este nevoie pentru a instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe calculatoare, intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei activitati, puteti folosi utilitarul Microsoft System Preparation (Sysprep) pentru a instala si configura acelasi sistem de operare pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de operare care va fi folosit pe calculatoare cu configuratii hardware diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare a discului, un tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa parcurga ultimii pasi de configurare a unui sistem de operare si sa instaleze aplicatii.

Clonarea disculuiClonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui calculator. Urmati acesti pasi pentru clonarea discului:

1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta instalare master include sistemul de operare, aplicatii software si configuratiile care vor fi folosite de celelalte calculatoare din organizatie.

2. Executati Sysprep. 3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat folosind un program de

clonare separat.

4. Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie este pornit, o versiune scurta a setup-ului Windows este executata. Setup-ul va crea un nou identificator de securitate al sistemului (SID), va instala driverele hardware, va crea conturile de utilizator si va configura setarile de retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare.

5.4.7 Indentificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce contin registre Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru a boota. Intelegerea acestor pasi va va ajuta pentru a depana probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o secventa de boot pentru Windows XP.

Procesul de pornire pentru Windows XPPentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti calculatorul, actiune denumita pornire de la buton (cold boot). Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST). Deoarece placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest punct vor fi raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep codes.

Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare care sunt stocate in CMOS. Aceste setari de configurare reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi incercate pentru a localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul folosind prima partitie care contine un sistem de operare.

Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta Master Boot Record (MBR). MBR localizeaza boot loader-ul pentru sistemul de operare. Pentru Windows XP boot loader-ul se numeste NT Loader (NTLDR).

NTLDR si meniul de boot WindowsIn acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare. De exemplu, daca sunt prezente mai multe sisteme de operare pe disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze sistemul dorit. Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu selecteaza nimic pana la expirarea timpului, se va trece la urmatorii pasi:

NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii despre hardware-ul instalat.

NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru a gasi prima partitie.

NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP: NTOSKRNL.EXE si HAL.DLL.

NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware si incarca driver-ele selectate.

Registrii WindowsFisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a procesului de boot-are Windows XP. Aceste fisiere sunt recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_, dupa cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii sistemului de operare pe care il controleaza. Orice setare in Windows - de la culoarea de background de pe desktop si culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor - este stocata in registri. Cand un utilizator face modificari in setarile din Control Panel, File Associations, System Policies sau software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri.

Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de login din Windows scoate setarile de sistem din registri si reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima

data cand a fost accesat de utilizator.

Kernelul NTIn acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows, preia controlul. Numele acestui fisier este NTOSKRNL.EXE. Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si afiseaza ecranul Welcome pentru XP.

NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI, Windows va copia fisierul NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii. Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt folosite.

5.4.8 Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem Dupa instalarea Windows XP, e posibil sa doriti modificarea configuratiei. Urmatoarele aplicatii sunt folosite extensiv pentru modificari dupa instalare:

Msconfig – Acest utilitar de configurare a boot-arii va permite sa alegeti programele care o sa se execute la pornire si sa editati fisierele de configurare. Ofera de asemenea un control simplificat asupra Serviciilor Windows, dupa cum este prezentat si in Figura 1.

Regedit – Aceasta aplicatie va permite sa modificati registrii, dupa cum este prezentat si in Figura 2.

NOTA: REGEDT32 era folosit de Windows NT. In Windows XP si Windows Server 2003, fisierul REGEDT32 este doar o scurtatura catre comanda REGEDIT.EXE. In Windows XP, puteti introduce comenzile REGEDT32 sau REGEDIT.EXE; ambele comenzi executa acelasi program.

ATENTIE: Folosirea incorecta a REGEDT32.EXE sau REGEDIT.EXE poate produce probleme de configurare care se pot rezolva doar prin reinstalarea sistemului de operare.

Moduri de pornirePuteti porni sistemul de operare Windows in mai multe moduri. Apasarea tastei F8 in timpul procesului de pornire va deschide meniul Windows Advanced Startup Options, care va permite sa selectati modul in care sa porniti Windows. Urmatoarele optiuni de pornire sunt folosite de obicei:

Safe Mode – Porneste Windows dar incarca numai driver-ele pentru componentele de baza, cum ar fi tastatura si monitorul.

Safe Mode cu suport de retea – Porneste Windows la fel ca Safe Mode dar incarca si driver-ele pentru componentele de retea.

Safe Mode cu prompt de comanda – Porneste Windows si incarca promptul de comanda in locul interfetei grafice.

Ultima configuratie buna cunoscuta – Permite unui utilizator sa incarce configuratia Windows folosita la ultima pornire cu succes a sistemului de operare. Acest lucru este realizat accesand o copie a registrilor care este creata cu acest scop.

NOTA: Ultima configuratie buna cunoscuta nu este utila decat daca este folosita imediat dupa ce s-a produs o defectiune. In cazul in care calculatorul este repornit si, in ciuda dificultatilor, reuseste sa porneasca Windows, registrul pentru "Ultima configuratie buna cunoscuta" va fi probabil actualizat cu informatie gresita.

5.4.9 Descrierea structurii de directoare Extensii de fisiere si atribute In Windows, fisierele sunt organizate intr-o structura de directoare. Directorul radacina pentru partitia Windows este de obicei etichetat ca C:\. In cele ce urmeaza, exista un set initial de directoare standard, numite foldere, pentru sistemul de operare, aplicatii, informatii de configurare si fisiere de date. Dupa instalarea initiala, utilizatorii pot instala majoritatea aplicatiilor si datelor in orice director aleg.

Fisierele din structura de directoare adera la o conventie Windows a denumirii:

Pot fi folosite maxim 255 de caractere. Caractere cum ar fi punctul (.) sau slash-ul (\ /) nu sunt permise. O extensie de trei sau patru litere este adaugata la numele de fisier pentru a

identifica tipul fisierului. Numele fisierelor nu sunt case sensitive(nu se face diferenta intre litere mari si

litere mici).

Urmatoarele extensii de fisiere sunt folosite frecvent:

.doc – Microsoft Word .txt – Text ASCII .jpg – Format grafic .ppt – Microsoft PowerPoint .zip – Format de comprimare

Structura de directoare mentine un set de atribute pentru fiecare fisier care controleaza cum poate fi vizualizat sau modificat fisierul. Urmatoarele atribute sunt folosite frecvent:

R – Fisierul este read-only (are doar permisiuni de citire). A – Fisierul va fi arhivat la urmatorul backup. S – Fisierul este marcat ca fisier de sistem si o avertizare este generata daca

se incearca stergerea sau modificarea lui. H – Fisierul este ascuns.

Numele de fisiere, extensiile si atributele pot fi vizualizate intrand intr-o fereastra DOS si folosind comanda ATTRIB, dupa cum se arata in Figura 1. Folositi calea urmatoare:

Start > Run > cmd

Navigati pana la folderul care contine fisierul de care sunteti interesati. Tastati ATTRIB urmat de numele fisierului. Folositi wildcard-uri cum ar fi *.* pentru a vizualiza mai multe fisiere deodata. Atributele fiecarui fisier vor aparea in coloana din stanga ecranului. Informatii despre comanda ATTRIB pot fi obtinute in linia de comanda tastand:

ATTRIB /?

Echivalentul Windows pentru comanda ATTRIB poate fi accesat dand click dreapta pe fisier in Windows Explorer si alegand Properties.

NOTA: Pentru a vedea proprietatile unui fisier in Windows Explorer, va trebui sa setati Windows Explorer sa permita vizualizarea fisierelor ascunse "Show Hidden Files".

Folositi urmatoarea cale:

Click dreapta Start > Explore > Tools > Folder Options > View

NTFS si FAT32Windows XP si Windows 2000 folosesc sistemele de fisiere FAT32 si NTFS. Securitatea este una dintre cele mai importante diferente dintre aceste doua sisteme de fisiere. NTFS suporta fisiere mai multe si mai mari decat FAT32 si permite optiuni de securitate mai flexibile pentru fisiere si foldere. Figurile 2 si 3 prezinta permisiunile pentru fisiere in FAT32 si NTFS.

Partitiile pot fi convertite de la FAT32 la NTFS folosind utilitarul CONVERT.EXE. Acest lucru ofera avantajele de securitate suplimentare ale NTFS. Pentru a transforma o partitie NTFS in FAT32, reformatati partitia si restaurati datele folosind un backup.

ATENTIE: Inainte de a converti un sistem de fisiere, nu uitati sa faceti un backup al datelor.

5.5 Navigarea folosind GUI (Windows) Sistemul de operare ofera o interfata de utilizare care va permite sa interactionati cu calculatorul. Exista doua metode pe care le puteti folosi pentru a naviga in sistemul de fisiere si de a rula aplicatii in cadrul unui sistem de operare:

O interfata grafica (GUI) ofera reprezentari grafice (pictograme) ale tuturor fisierelor, folderelor si programelor de pe calculator. Puteti manipula aceste pictograme folosind un indicator care este controlat prin intermediul unui mouse sau al unui echipament similar. Indicatorul va permite sa mutati pictogramele prin "drag and drop" si sa executati programele prin click.

O interfata in linia de comanda (CLI) este o metoda bazata pe text. Trebuie sa tastati comenzi pentru a manipula fisierele si pentru a executa programe.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Manipularea obiectelor de pe desktop. Explorarea applet-urilor din Control Panel. Explorarea uneltelor de administrare. Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii. Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare.

5.5.1 Manipularea obiectelor de pe desktop Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi modificat sa raspunda nevoilor personale. Desktop-ul unui calculator este o reprezentare grafica a locului de munca. Pe desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri pentru manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat folosind imagini, sunete si culori pentru a oferi un aspect si o senzatie personalizata.

Desktop PropertiesPentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati click dreapta pe desktop si alegeti Properties (Proprietati), dupa cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display Properties are cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si Settings. Dati click pe oricare din aceste tab-uri pentru a personaliza setarile monitorului.

Obiecte de pe desktopExista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate, cum ar fi Taskbar si Recycle Bin. Pentru a personaliza orice obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi alegeti Properties.

Meniul StartPe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start. Meniul Start, prezentat in Figura 2, afiseaza toate aplicatiile instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente deschise si o lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si setarile sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie personalizat. Exista doua tipuri de meniu Start: XP si clasic. Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a demonstra secventele de comenzi.

My ComputerPentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu click pe pictograma My Computer de pe desktop. Pentru a personaliza anumite setari dati click dreapta pe My Computer si alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ:

Numele calculatorului Setari hardware Memoria virtuala Actualizari automate Acces la distanta

Lansarea aplicatiilorAplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri:

Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start. Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop. Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer. Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.

My Network PlacesPentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click dreapta pe pictograma My Network Places de pe desktop. In My Network Places, puteti sa va conectati sau sa va deconectati de la un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura conexiunile de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau fara fir.

5.5.2 Explorarea applet-urilor din Control Panel Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care controleaza comportamentul si aspectul calculatorului. Aceste setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea de programe, schimbarea setarilor retelei si modificarea setarilor de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare disponibile in Control Panel.

Applet-urile din Control PanelIntre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici diferente in functie de versiunea de Windows instalata. In Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii:

Appearance and Themes – applet-uri care controleaza aspectul ferestrelor: o Displayo Taskbar si meniul Start

o Optiuni pentru foldere Network and Internet Connections – appleturi care configureaza toate

tipurile de conexiuni: o Optiuni Interneto Conexiuni de retea

Add or Remove Programs – un applet care adauga sau sterge programe si componente Windows intr-un mod sigur.

Sounds, Speech, and Audio Devices – applet-uri care controleaza toate setarile pentru sunet:

o Sunete si dispozitive de suneto Vorbireo Dispozitive media portabile

Performance and Maintenance – applet-uri care permit gasirea de informatii despre calculatorul dumneavoastra sau intretinerea acestuia:

o Instrumente administrative o Optiuni de alimentare o Scheduled tasks (sarcini programate) o Sistem

Printers and Other Hardware – applet-uri pentru configurarea echipamentelor conectate la calculator:

o Controllere pentru jocuri o Tastaturao Mouseo Optiuni pentru telefon si modemo Imprimante si faxurio Scannere si camere

User Accounts – applet-uri pentru configurarea optiunilor pentru utilizatori si e-mail-urile acestora:

o E-mailo Conturi de utilizatori

Date, Time, Language, and Regional Options – applet-uri pentru modificarea setarilor in functie de localizarea si limba dumneavoastra:

o Data si orao Optiuni regionale si lingvistice

Accessibility Options – o interfata folosita pentru a configura Windows pentru nevoi speciale de vedere, auz si mobilitate

Security Center – applet folosit pentru a configura setari de securitate pentru: o Optiuni Interneto Actualizari automateo Windows firewall

Display SettingsPuteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display Settings. Modificati aspectul desktop-ului dumneavoastra prin schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului cum ar fi wallpaper, screen saver, setari de alimentare si alte optiuni urmand calea urmatoare:

Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced5.5.3 Explorarea uneltelor de administrare

Device ManagerDevice Manager, prezentat in Figura 1, permite vizualizarea tuturor setarilor

componentelor din calculator. O sarcina obisnuita pentru tehnicieni este sa vada valorile atribuite IRQ, adreselor I/O si setarile DMA pentru toate echipamentele din calculator. Pentru a vedea resursele sistemului in Device Manager folositi calea urmatoare:

Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager > View > Resources

Task ManagerTask Manager, prezentat in Figura 2, va permite vizualizarea tuturor aplicatiilor care ruleaza si inchiderea oricarei aplicatii ce nu mai raspunde. Task Manager va permite sa monitorizati performatele UCP si ale memoriei virtuale, sa vizualizati toate procesele care ruleaza si sa obtineti informatii despre conexiunile in retea. Pentru a vedea informatii in Task Manager folositi calea urmatoare:

CTRL-ALT-DEL > Task Manager

Event ViewerEvent Viewer, prezentat in Figura 3, inregistreaza evenimentele cu privire la aplicatii, securitate si sistem. Aceste fisiere log sunt o unealta de depanare valoroasa. Pentru a accesa Event Viewer folositi urmatoarea cale:

Start > Control Panel > Administrative Tools > Event Viewer

Remote DesktopRemote Desktop permite unui calculator aflat la distanta sa preia controlul asupra altui calculator. Aceasta unealta de depanare este disponibila doar pentru sistemele Windows XP. Pentru a accesa Remote Desktop folositi urmatoarea cale:

Start > All Programs > Accessories > Communications > Remote Desktop Connection

Setari de performantaPentru a creste performantele sistemului de operare, puteti modifica o parte din setarile folosite de calculatorul dumneavoastra, cum ar fi configurarea memoriei virtuale, prezentate in Figura 4. Pentru a modifica setarile memoriei virtuale, folositi urmatoarea cale:

Start > Control Panel > System > Advanced > zona Performance > butonul Settings 5.5.4 Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii

Ca tehnician, sunteti responsabil de adaugarea si inlaturarea aplicatiilor software de pe calculatorul clientului. Majoritatea aplicatiilor folosesc un proces de instalare automat cand un CD cu aplicatia respectiva este introdus in unitatea optica. Procesul de instalare actualizeaza utilitarul Add or Remove Programs. Utilizatorul trebuie sa dea click-uri in interfata de instalare si sa ofere informatiile solicitate.

Applet-ul Add or Remove ProgramsMicrosoft recomanda ca utilizatorii sa foloseasca in permanenta utilitarul Add or Remove Programs, prezentat in Figura 1, pentru a instala sau dezinstala aplicatii. Cand folositi utilitarul Add or Remove Programs pentru a instala o aplicatie, acesta urmareste fisierele de instalare astfel incat aplicatia poate fi dezinstalata complet daca se doreste acest lucru. Pentru a deschide applet-ul Add or Remove Programs, folositi urmatoarea cale:

Start > Control Panel > Add or Remove Programs

Adaugarea unei aplicatiiDaca un program sau o aplicatie nu este instalata automat la introducerea CD-ului, puteti folosi applet-ul Add or Remove Programs pentru a o instala, ca in Figura 2. Dati click pe butonul Add New Programs si selectati locul in care se gaseste aplicatia. Windows va instala aplicatia pentru dumneavoastra.

Odata ce aplicatia este instalata, aceasta poate fi pornita din meniul Start sau folosind scurtatura pe care aplicatia o instaleaza pe desktop. Verificati aplicatia pentru a va asigura ca functioneaza corect. Daca sunt probleme cu aplicatia, reparati sau dezinstalati aplicatia. Unele aplicatii, cum ar fi Microsoft Office, asigura optiunea de reparare in procesul de instalare. Puteti folosi aceasta functie pentru a incerca sa corectati un program care nu functioneaza corect.

Dezinstalarea unei aplicatiiDaca o aplicatie nu este dezinstalata corect, poate lasa fisiere pe hard disk si setari inutile in registri. Desi acest lucru nu provoaca probleme, consuma spatiu pe hard disk, resurse de sistem si viteza de citire a registrilor. Figura 3 prezinta applet-ul Add or Remove Programs care trebuie folosit pentru a dezinstala programele de care nu mai aveti nevoie. Interfata va va ghida in procesul de dezinstalare a aplicatiei si va sterge toate fisierele instalate.

5.5.5 Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare

Uneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare. Inainte de a incepe, verificati cerintele minime ale noului sistem de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca exista compatibilitate intre componentele hardware ale calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul unei probleme cu instalarea.

Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la Windows XP este mai rapid decat o instalare de la zero a Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste fisierele existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul procesului de imbunatatire. Totusi, aplicatiile si setarile existente vor fi salvate.

Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare

1. Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CD-ROM pentru a incepe procesul de imbunatatire. Selectati Start > Run

2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta numele unitatii CD-ROM, si apoi apasati Enter. Va fi afisat ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard.

3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul Next. Este afisata pagina de License Agreement.

4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea acesteia. 5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the Windows XP NTFS File System este

afisata. 6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de imbunatatire. Cand instalarea este finalizata,

calculatorul se va restarta.

NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat cand CD-ul este inserat in unitatea optica.

5.6 Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru sistemele de operare

Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include organizarea sistemului, defragmentarea hard disk-ului, actualizarea aplicatiilor, stergerea aplicatiilor nefolosite si verificarea erorilor din sistem.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Crearea unui plan de intretinere preventiva. Planificarea unei sarcini. Efectuarea backup-ului hard disk-ului.

5.6.1 Crearea unui plan de intretinere preventiva Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de operare este evitarea problemelor viitoare. Ar trebui sa realizati intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O parte a intretinerii preventive ar trebui sa se desfasoare cand ar deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele. Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in timpul noptii, dimineata devreme sau in timpul weekend-ului. Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe din sarcinile intretinerii preventive.

Sistematizarea intretinerii preventivePlanurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii detaliate despre intretinerea tuturor calculatoarelor si a echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta cel mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde urmatoarele sarcini importante:

Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de protectie Verificarea erorilor de pe hard disk Efectuarea backup-ului hard disk-ului Defragmentarea hard disk-ului

Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare lucrurile inainte ca acestea sa se strice si sa rezolve problemele minore inainte ca acestea sa afecteze productivitatea aduce urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor:

Scade downtime-ul Creste performanta Creste credibilitatea Scad costurile de reparatie

O parte suplimentare a intretinerii preventive este documentarea. Un registru de reparatii va va ajuta sa va dati seama ce echipament este cel mai sigur sau cel mai putin sigur. Acest lucru va oferi de asemenea o istorie a datelor la care a fost reparat un anumit calculator, cum a fost reparat si care a fost problema.

5.6 Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru sistemele de operare

5.6.2 Planificarea unei sarcini Unele sarcini de intretinere preventiva se refera la curatare, inspectare si reparatii minore. Alte sarcini de intretinere preventiva folosesc ca unelte aplicatii care sunt deja

incorporate in sistemul de operare sau pot fi incarcate pe hard diskul utilizatorului. Majoritatea aplicatiilor de intretinere preventiva pot fi setate sa se execute automat conform unui program.

Windows are urmatoarele utilitare care vor lansa aplicatii programate:

Comanda DOS AT lanseaza o sarcina la un timp specificat folosind interfata in linie de comanda.

Windows Task Scheduler lanseaza sarcini la un timp specificat folosind interfata grafica.

Informatii despre comanda AT sunt disponibile urmand aceasta cale:

Start > Run > cmd

Apoi tastati AT /? in linia de comanda.

Accesati Windows Task Scheduler urmand aceasta cale:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks

Ambele utilitare permit utilizatorilor sa programeze anumite comenzi sa se execute la un timp prestabilit, o singura data sau repetat in zilele si la orele selectate. Windows Task Scheduler, prezentat in Figura 1, este mai usor de invatat si de folosit decat comanda AT, mai ales cand trebuie programate sarcini recurente si cand trebuie sterse sarcini care sunt deja programate.

Utilitare de sistemExista mai multe utilitare de sistem incluse in DOS si Windows care se ocupa de mentinerea integritatii sistemului. Doua utilitare care sunt utile pentru intretinerea preventiva:

ScanDisk sau CHDSK – ScanDisk (Windows 2000) si CHKDSK (Windows XP) verifica integritatea fisierelor si directoarelor si scaneaza suprafata hard diskului cautand erori fizice. Folositi-le cel putin o data pe luna si de fiecare data cand sistemul se opreste din cauza unei caderi de tensiune.

Defrag – Pe masura ce fisierele isi maresc dimensiunile, o parte din date este scrisa pe urmatorul spatiu liber de pe disc. In timp, datele devin fragmentate, sau se intind pe tot hard disk-ul si cautarea fiecarei sectiuni de date dureaza mai mult. Defrag aduna partile de date neadiacente intr-un singur loc, marind astfel viteza de acces.

Ambele utilitare pot fi accesate urmand calea:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Disk Defragmenter

Actualizari automateDaca fiecare sarcina de intretinere ar trebui sa fie programata de fiecare data cand se executa, repararea calculatoarelor ar fi mult mai grea decat in prezent. Din fericire, unelte ca interfata Scheduled Task permit automatizarea multor functii. Dar cum pot fi automatizate actualizarile de software care nu a fost inca scris?

Sistemele de operare si aplicatiile sunt aduse la zi in mod constant din motive de

securitate si pentru a adauga noi functionalitati. Este important ca Microsoft si altii sa asigure un serviciu de actualizare, ca cel prezentat in Figura 2. Serviciul de actualizare poate scana sistemul pentru a vedea ce actualizari sunt necesare si apoi sa recomande ce ar trebui descarcat si instalat. Serviciul de actualizare poate descarca si instala actualizari imediat cum acestea sunt disponibile, sau poate descarca actualizari cerute, si sa le instaleze la urmatoarea boot-are. Interfata Microsoft Update poate fi accesata urmand calea:

Start > Control Panel > System > Automatic Updates

Majoritatea aplicatiilor anti-virus au propriul sistem de actualizare. Acesta poate actualiza automat atat software-ul aplicatie propriu cat si fisierele bazei de date. Aceasta functie ii permite sa asigure o protectie imediata avand in vedere aparitia continua a unor noi pericole.

Punct de restaurareO actualizare poate cauza cateodata probleme serioase. Este posibil ca un program mai vechi din sistem sa nu fie compatibil cu sistemul de operare curent. Actualizarile automate pot instala cod care poate functiona pentru majoritatea utilizatorilor dar nu si pentru sistemul dumneavoastra.

Windows Restore Point, prezentat in Figura 3, este solutia pentru aceasta problema. Windows XP poate crea o imagine a setarilor curente ale calculatorului, numita punct de restaurare. In acest caz, daca se blocheaza calculatorul sau o actualizare produce probleme in sistem, calculatorul poate fi readus la configuratia anterioara.

Un tehnician ar trebui sa creeze intotdeauna un punct de restaurare inainte de a actualiza sau schimba sistemul de operare. Punctele de restaurare ar trebui de asemenea create de fiecare data cand:

Este instalata o aplicatie Este instalat un driver

NOTA: Un punct de restaurare pastreaza copii ale driver-elor, fisierelor de sistem si registrilor dar nu si ale aplicatiilor.

Pentru a restaura sau a crea un punct de restaurare folositi calea:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > System Restore

ERD si ASRWindows 2000 ofera capacitatea de a crea un disc de reparatie de urgenta (emergency repair disk - ERD) care salveaza fisiere critice de boot si informatii de configurare necesare pentru a depana probleme in Windows. Windows XP ofera aceleasi functii prin Automated System Recovery (ASR). Desi atat ERD cat si ASR sunt unelte de depanare puternice, nu ar trebui sa inlocuiasca niciodata un backup complet.

Un CD de recuperare contine fisiere esentiale folosite pentru a repara sistemul dupa o problema serioasa, cum ar fi o defectiune a hard disk-ului. CD-ul de recuperare poate contine versiunea originala de Windows, drivere hardware si aplicatii software. Cand un CD de recuperare este folosit, calculatorul va fi readus la configuratia initiala implicita.

5.6.3 Efectuarea backup-ului hard disk-ului La fel cum punctele de restaurare ale sistemului permit recuperarea fisierelor de configurare ale sistemului de operare, utilitarele de backup permit recuperarea datelor. Puteti folosi utilitarul Microsoft Backup, prezentat in Figura 1, pentru a realiza backup-uri in functie de necesitati. Este important sa stabiliti o strategie de backup care sa includa si recuperarea datelor. Cerintele organizatiei vor determina cat de des va trebui facut un backup al datelor si tipul de backup care va fi facut.

Un backup poate dura destul de mult timp. Daca strategia de backup este urmata cu atentie, nu va fi nevoie sa se faca un backup al tuturor fisierelor de fiecare data. Este necesar sa se copieze numai fisierele modificate de la ultimul backup. Din acest motiv exista mai multe tipuri de backup.

Backup normalUn backup normal se mai numeste si backup complet. In cazul unui backup normal, toate fisierele selectate de pe disc sunt arhivate pe mediul de backup. Aceste fisiere sunt marcate ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare.

Backup de copiereAcest tip de backup va copia toate fisierele selectate. Nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate.

Backup diferentialUn backup diferential face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental (detalii mai jos). Un backup diferential nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Copiile vor fi facute pornind de la acelasi punct pana la efectuarea urmatorului backup complet sau incremental. Backup-urile diferentiale sunt importante deoarece pentru recuperarea datelor este nevoie doar de ultimele backup-uri complete si diferentiale.

Backup incrementalUn backup incremental face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Acest lucru are ca efect avansarea punctului de plecare pentru backup-urile diferentiale fara sa fie nevoie de rearhivarea intregului continut al discului. Daca trebuie sa realizati o restaurare a sistemului, va trebui sa folositi intai ultimul backup complet, apoi fiecare backup incremental in ordine, iar apoi sa folositi orice backup diferential realizat de la ultimul backup incremental.

Backup zilnicBackup-urile zilnice fac un backup numai al fisierelor care au fost modificate in ziua respectiva. Backup-ul zilnic nu modifica bitul de arhivare.

Pentru accesarea utilitarului de backup zilnic intr-un sistem Windows XP Professional, folositi urmatoarea cale:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Backup

Medii de backupExista mai multe medii de stocare care pot fi folosite pentru backup:

Unitatile cu banda magnetica pot fi folosite pentru backup-ul datelor pe un server din retea. Unitatile cu banda magnetica sunt un mod ieftin prin care se

pot stoca cantitati mari de date. Standardul Digital Audio Tape (DAT) foloseste casete audio digitale pentru a

stoca datele in format Digital Data Storage (DSS). Tehnologia Digital Linear Tape (DLT) ofera o capacitate mare si o viteza relativ

mare de backup. O memorie flash pe USB poate stoca de sute de ori mai multe date decat un

floppy disk. Unitatile de memorie flash USB sunt disponibile in diverse capacitati si ofera rate de transfer mult mai bune decat echipamentele cu banda magnetica.

5.7 Depanarea sistemelor de operare Majoritatea sistemelor de operare contin utilitare pentru asistenta in procesul depanarii sistemului. Aceste utilitare ajuta un tehnician sa stabileasca de ce calculatorul sufera o defectiune sau nu porneste corect. Aceste utilitare ajuta de asemenea la identificarea si rezolvarea problemei.

Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a identifica, repara si documenta corect problema. Procesul de depanare este prezentat in Figura 1.

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Trecerea in revista a procesului de depanare. Identificarea problemelor comune si a solutiilor.

5.7.1 Trecerea in revista a procesului de depanare Problemele sistemelor de operare pot fi rezultatul unei combinatii de factori: hardware, aplicatii si configuratii. Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a putea repara sistemul de operare. Acest proces se numeste depanare (troubleshooting).

Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns deschis sau cu variante limitate de raspuns.

Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele evidente. Figura 3 contine o lista a problemelor sistemelor de operare.

Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva solutii rapide. Figura 4 contine o lista a unor solutii rapide pentru sistemele de operare.

Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din procesul de depanare pentru a aduna date de la calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema de la calculator.

Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua problema si pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6 prezinta resursele pentru solutiile posibile.

Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta solutia clientuluil. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.

5.7.2 Identificarea problemelor comune si a solutiilor Problemele sistemelor de operare pot fi atribuite componentelor hardware, aplicatiilor sau

problemelor de configurare sau unor combinatii ale acestora. Veti rezolva unele tipuri de probleme legate de sistemele de operare mai des decat altele. Figura 1 prezinta o schema a problemelor uzuale ale sistemelor de operare si a solutiilor de rezolvare a acestora.

5.8 Rezumat Acest capitol prezinta sistemele de operare. Ca tehnician, ar trebui sa aveti competente de instalare, configurare si depanare a sistemelor de operare. Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

Exista mai multe sisteme de operare disponibile si trebuie sa luati in considerare cerintele clientului si mediul atunci cand alegeti unul dintre aceste sisteme.

Pasii principali in instalarea calculatorului unui client includ pregatirea hard disk-ului, instalarea sistemului de operare, crearea conturilor de utilizatori si configurarea optiunilor de instalare.

O interfata grafica (GUI) afiseaza pictograme ale fisierelor, folderelor si aplicatiilor din calculator. Un dispozitiv de selectie, cum este mouse-ul poate fi folosit pentru a naviga pe un desktop GUI.

Trebuie sa stabiliti o strategie de backup care sa permita recuperarea datelor. Backup-uri normale, de copiere, diferentiale, incrementale si zilnice sunt unelte de backup optionale disponibile in sistemele de operare Windows.

Tehnicile de intretinere preventiva asigura functionarea optima a sistemului de operare.

Printre uneltele disponibile pentru depanarea unui sistem de operare putem mentiona meniul Windows Advanced Options, log-uri de evenimente, Device Manager si fisierele de sistem.