revistã de culturã apare sub egida consiliului judeÞean...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 29 • 16-30 noiembrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

A 5-A

CONFERINÞÃ

A ASOCIAÞIEI

UNIVERSITÃÞILOR

EUROPENE

LA CLUJ

Vasile Godruz – Clepsidra

2 TRIBUNA • nr. 29 • 16-30 noiembrie 2003

În luna octombrie Institutul Român de Cultura siStudii Umanistice din Venetia a gazduit o întâl-nire picto-poetica cu poezia Ruxandrei

Cesereanu si desenele lui Calin Stegerean, subgenericul “Venetia cu vene violete”. În drum spreVenetia, Viena- un popas de o seara pentru oîntâlnire cu publicul Centrului Cultural Român dinViena, în jurul poeziei feminine românesti siipostazelor plastice ale feminitatii.

Ireproºabila ospitalitate vienezã…joi 25 septembrie, searã de picto-poezie, La

Centrul Cultural Român din Viena, în faþa unui pu-blic preponderent român, interesat de arta româ-neascã, de artiºtii generaþiei afirmate, de pãstrarealegãturii cu limba ºi cultura românã. Poeta Ruxan-dra Cesereanu a prezentat un succint sinopsis alpoeziei feminine româneºti, urmat de lectura câ-torva poeme din volumul sãu Femeia cruciat (1999).Desenele lui Cãlin Stegerean au completat în re-gistru vizual întâlnirea vienezã cu embleme graficeale feminitãþii, nãscute la confluenþa artelor. Fãrã sãfie ilustraþii mimetice ale poemelor, desenele co-menteazã cu mijloace specifice forþa ºi incisivitatealimbajului poetic. Discuþiile din final au punctatinteresul real, existent în rândul românilor dinViena, faþã de literatura românã contemporanã, deartiºtii ºi arta româneascã de care se simt în conti-nuare legaþi. Pentru ei Viena a devenit o casã dar nuo patrie. Programul Centrului Cultural Român dinViena, acoperã tocmai aceastã nevoie a continuitãþiispirituale cu rãdãcina culturala românescã, care arãmas viguroasã ºi însetatã. Reuºita serii nu ar fifost posibilã fãrã contribuþia gazdei noastre gene-roase, doamna Ildiko Schaffhauser, directorulCentrului Cultural Român din Viena, care a spri-jinit cu interes ºi cãldurã proiectul.

Pe urmele MalcontenteiGândit special pentru publicul italian, proiec-

tul Veneþia cu vene violete s-a nãscut spontan, carezultat al repetatelor întâlniri ale celor doi artiºticu Veneþia. Dincolo de o idilizatã destinaþie turis-ticã Veneþia este pentru artist un stimul creator.Scrisorile unei curtezane (subtitlul volumului Veneþiacu vene violete , 2002) ºi-au gãsit în desenele luiCãlin Stegerean contrapunctul vizual. Poemeletraduse în limba italianã au fost expuse împreunãcu desenele pe simezele Institutului Român deCuturã ºi Studii Umanistice din Veneþia în perioada2-12 octombrie. Astfel, cei ce nu au putut partici-pa la vernisajul din 2 octombrie au avut acces lapoezia Ruxandrei Cesereanu direct, în expoziþie.De altfel, ideea îngemãnãrii artelor a fost deosebitde bine primitã de publicul vorbitor de limbãitalianã care a fost impresionat de forþa poeziilor,de calitatea traducerii. Spre deosebire de publiculvienez, cel veneþian este exclusiv italian: profe-sori, poeþi, inetelectuali interesaþi de culturaromânã ºi de România. De cele mai multe oriexistã un back-ground afectiv rãmas în urmaunor vizite în România, sau a unor contacte cul-turale memorabile. Discuþiile din seara vernisaju-lui au revelat un public avizat, cunoscãtor al cul-

turii române, dispus la dialog. Iatã cã ceea ce ºi-apropus Nicolae Iorga în 1930, când a cumpãratPalazzo Correr ºi l-a donat apoi statului român,s-a împlinit peste timp. Dorea ca Veneþia sã fiepentru tinerii români un loc al legãturii cuEuropa, ceea ce s-a întâmplat pânã în 1940 ºidupã redeschiderea Institului din 1992. AcumCasa Românã (aºa este cunoscut Institutul înVeneþia) organizeazã întâlniri cu artiºtii ºi intele-cualii români importanþi, gãzduieºte bursieri aistatului român, tipãreºte un buletin informativ,desfãºoarã o serioasã activitate de promovare aculturii ºi valorilor româneºti. De altfel nici întâl-nirea veneþianã nu ar fi fost posibilã fãrã impli-carea efectivã a directorului institutului, prof. dr.Ioan-Aurel Pop ºi a directorului adjunct domnulGheorghe Junescu. Logistica pusã la dispoziþie ºiinteresul acordat evenimentului ne aratã cã artis-tul român este dorit ºi are un loc în centreleculutrale române din strãinãtate.

Periplul nostru veneþian s-a împlinit aidomaunei cãlãtorii iniþiatice. În seara vernisajului amaflat despre existenþa unei localitãþi ºi a unei vilece poartã numele Malcontentei, curtezana sem-natarã a epistolelor din volumul RuxandreiCesereanu. Pe urmele Malcontentei am vizitatvila de sec. XIV, construitã de Palladio în locali-tatea omonimã din preajma Veneþiei. Ruxandra alãsat acolo poemele sale în versiunea italianã, rev-erenþã ºi ofrandã adusã inspiratoarei sale.Rãspunsul nu a întârziat. Via mail, la nici douãsãptãmâni dupã revenirea acasã, proprietarul vileiMalcontenta, moºtenitorul ºi descendentul fami-liei Foscari, a trimis un mesaj de mulþumire pen-tru poeme. Din pãcate, spune el, Malcontenta nua existat în realitate, dar dacã Veneþia a inspirat oasemenea poveste, prin forþa artei, istoria poate firescrisã. Malcontenta va exista de acum încolodatoritã poemelor Ruxandrei Cersereanu.

Epilog românescIntitutul Italian de Culturã de la Cluj ne

invitã în 20 noiembrie la Cluj la o întâlnire simi-larã celei veneþiene.

n

n Oana Cristea Grigorescu

actualitate

bour

Venetia via VienaPagini de jurnal

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Eratã

Textul introductiv la grupajul „Cãlãtori dinspaþiul românesc în Occident (sec. XVII-XX)“din numãrul 28, p. 6, aparþine doamnei MariaGhitta; ne cerem scuze pentru aceastã omisiune.

TRIBUNA • nr. 29 • 16-30 noiembrie 2003 3

editorial

Recentele miºcãri studenþeºti au atras din nouatenþia asupra problemelor existente în uni-versitãþi, agravate ca urmare a erorilor din

ultimii ani. În mod evident, studenþii au pus nunumai problemele sociale curente (nevoia de bursemajorate, de cazare decentã etc.), ci ºi probleme dereformã universitarã (restructurarea studiilor con-form Declaraþiei de la Bologna, 1999) ºi de moralã(condamnarea dezinformãrii de cãtre minister ainstanþelor europene). Trebuie subliniat acum cãsoluþiile la revendicãrile studenþilor nu se lasãreduse la promisiunile uzuale de naturã bãneascã(oricât de salutare ar fi). Soluþiile adecvate presupunschimbãri efective, ce exced vizibil capacitatea actualuluiminister. Vreau sã argumentez, mai întâi, evaluareade mai sus pentru ca, apoi, sã sintetizez schimbãrile cesunt de fãcut imediat în universitãþile din România pentrua soluþiona problemele sociale, de restructurare ºi moraleridicate de miºcãrile studenþeºti din 2003.

*Trec aici peste lipsa unei viziuni asupra educaþiei

la Ministerul Educaþiei, care face ca ºcoala deºoferi pentru elevi sau repartizarea mecanizatã peposturi sã treacã drept prioritãþi în învãþãmânt.Mã opresc doar asupra câtorva fapte ce probeazãcã Ministerul Educaþiei este depãºit de problemele dome-niului.

Primul este confuzia conceptualã. Ministerul con-fundã „acreditarea” de universitate cu „asigurareacalitãþii”, care este mult mai complicatã. Se cautãînlocuirea tacitã a necesarei restructurãri a studiilor– care are nevoie de legislaþie – cu simpla introduc-ere a creditelor transferabile. Ministerul revine lasoluþia funestã – pãrãsitã în 1998 – de aplicare a sis-temului european al creditelor transferabile(ECTS) pe planuri de învãþãmânt insuficient com-patibilizate cu cele europene. Iar exemple de astfelde confuzii abundã.

Al doilea fapt este izbitor: pentru prima oarã înistoria modernã a României cadrele didactice ies masivdin învãþãmânt. Pânã de curând era o presiune laintrarea în sistemul de învãþãmânt. Mai nou,cadrele didactice pãrãsesc masiv învãþãmântul, ºiaceasta nu doar pentru venituri mai mari (ceea cese poate petrece în orice þarã!), ci ºi pentru cãînvãþãmântul ºi-a pierdut busola. Explicaþia este laîndemânã: cine rãmâne în învãþãmânt când direc-torii sunt întrebaþi cu cine voteazã, când se revinela manuale unice, când ideile „noi” sunt cele ceduc în direcþii uzate?

Al treilea fapt este lãþirea corupþiei în învãþãmânt.Plagiatul e descoperit la demnitari de rang înalt,dar Ministerul Educaþiei se ascunde dupã proce-duri. Atunci când demnitarii sunt descoperiþi cãiau, cu familie cu tot, banii programelor europe-ne alocaþi României, abia dupã ce Bruxelles-ulreacþioneazã ministerul schiþeazã un gest vag. Iar acolo unde se fraudeazã, ministerul propunedecoraþii.

Al patrulea fapt constã în aceea cã acum minis-terul se osteneºte sã repunã la loc ceea ce a anulat cuignoranþã în 2001. Ministerul Educaþiei ºi Cerce-tãrii a cerut abrogarea, în 2001, a Ordonanþelor 59(calitatea în universitãþi), 129 (educaþia adulþilor),73 (studiile în limbi moderne), 143 (trecerea lastudii master), toate adoptate în 2000. Or, tocmai

cu aceste ordonanþe a începuse în România apli-carea Declaraþiei de la Bologna (1999)! Prin abroga-rea lor prosteascã, Ministerul Educaþiei de laBucureºti a fost singurul din Europa care a sub-minat procesul Bologna. Acum ministerul disperãsã arate cã face ceva pentru acest proces, la care,între timp, au aderat ºi þãrile din Rãsãrit ºi în careRomânia avea un avans ce s-a irosit!

*Subliniez cã în România existã deja instrumente

legale ce ar trebui puse în aplicare pentru ca, apoi, sã fieelaborate noi astfel de reglementãri. În fapt, numai înRomânia de dupã 2001 se demonteazã prosteºte regle-mentãri proeuropene, pentru ca apoi sã se caute, irosindani ºi cu costuri noi, sã se refacã totul sub alte semnãturi!

Voi propune soluþii sistematice, practicabile laproblemele ridicate de miºcãrile studenþeºti.

I. Soluþii financiare la problemesociale ridicate de studenþi:

a) trebuie pusã în aplicare Hotãrârea GuvernuluiRomâniei nr. 1381 din 20 decembrie 2000 privindautorizarea unui credit extern pentru finanþareaProiectului de modernizare ºi dotare a universitãþilor destat din România. Acest credit (de peste 300 demilioane dolari) – pe o hotãrâre neabrogatã –rezolvã durabil problemele infrastructurii univer-sitare din þara noastrã;

b) trebuie pusã în aplicare Legea 193/1999 –rãmasã din fericire neabrogatã – prin care seacordã împrumuturi bancare pentru studenþi. Înþãri avansate, precum Germania, Anglia, Australiaºi altele, formula împrumutului bancar pentrustudii se dovedeºte adecvatã atât nevoilor stu-denþilor, cât ºi posibilitãþilor societãþii;

c) este nevoie de orientare spre investiþii în uni-versitãþi, iar soluþia din Proiectul Bugetului 2004, dea nu aloca pentru investiþii, se dovedeºte a fianacronicã.

II. Soluþii de restructurare a uni-versitãþilor conform Declaraþiei dela Bologna

a) este nevoie de revenirea la abordarea holisticãa componentelor restructurãrii universitãþilor europene.Aceasta înseamnã abordarea corelatã a câtorva ele-mente cheie: diferenþierea nivelelor de calificareuniversitarã (diplomã intermediarã; bachelor;master; doctor; diplomã de studii avansate; cer-tificate de reconversie profesionalã ºi de educaþiea adulþilor; lifelong learning); trecerea la doubledegrees, diplome în cotutelã, joint degrees; aplicareaECTS; introducerea de mecanisme delimitate deasigurare a calitãþii; extinderea învãþãrii limbilor;organizarea lifelong learning; amplificarea mobi-litãþilor;

b) este nevoie de revizuirea metodicii ºi a peda-gogiei învãþãmântului superior ºi de reconsiderareaînvãþãrii în condiþiile masificãrii pregãtirii univer-sitare de bazã (diploma intermediarã ºi bachelor)ºi ale învãþãrii asistatã de computere;

c) este nevoie de mecanisme de asigurare a calitãþiice includ evaluarea anualã de cãtre studenþi a fiecãruicurs ºi seminar ºi evaluarea periodicã, de cãtreangajatori, a curricula-ei ºi a pregãtirii absol-venþilor;

d) principiul „finanþarea urmeazã studentul” tre-buie aplicat lãsând libertate studenþilor sub-venþionaþi de stat sã-ºi aleagã universitatea, ca ocale de a stimula competiþia universitãþilor ºi„diplome în cooperare” (joint degrees).

III. Soluþii la problemele etice ridi-cate de studenþi

a) finanþarea universitãþilor trebuie eliberatã ºi înRomânia de favorizãrile de partid ºi de arbitrarul unordemnitari corupþi, care folosesc banii publici pentrua susþine facultãþi ºi specializãri de care nu mai aunevoie decât ei ºi familiile lor;

b) în locul propagandei despre alocaþiilebugetare trebuie purtatã o discuþie onestã plecândde la observaþia cã, în fapt, bugetul pentruînvãþãmânt în 2001-2003 este mult mai scãzutdecât se declarã;

c) ar trebui ca respectul faptelor sã înlocuiascãinflaþia verbalã ºi falsificãrile de date din aceºti ani.

Învãþãmântul din România suferã de o politi-zare trivialã. Ea se observã repede aruncând oprivire asupra decidenþilor învãþãmântului superi-or din minister ºi asupra procedurilor, precum ºiasupra funcþionãrii sistemului. Cred cã studenþii ausesizat probleme reale ºi au perceput nevoia schimbãrilor.Acesta este aspectul cel mai important. A acuza vreomanipulare politicã în acest caz este un mod de a mini-maliza sau a eluda problemele aflate în discuþie.

n

Nevoia de schimbãri efective în universitãþile din Românian Andrei Marga

Andrei Marga, rectorul Universitãþii „Babeº-Bolyai“ ºi Eric Froment, preºedintele EUA, la

festivitatea de deschidere a Conferinþei


ªtim cã pentru mulþi dintre oaspeþii noºtriuniversitatea ºi oraºul Cluj sunt cunoscutedoar din lecturi. De aceea, încep cuvântul

meu prin a menþiona cã Universitatea Babeº-Bo-lyai are în urma ei cea mai lungã istorie academicãdin România. Colegiul iezuit din 1581, colegiilereformat ºi unitarian de mai târziu, AcademiaClaudiopolitanã din 1688, proiectul Mariei Terezade a organiza o universitate în limba germanã, Ly-ceul înfiinþat de Iosif al II-lea în 1786, Universi-tatea maghiarã fondatã de împãratul Franz Josef în1872, Universitatea româneascã întemeiatã deregele Ferdinand I în 1919, Universitãþile „Babeº”ºi „Bolyai” de dupã al doilea rãzboi mondial, înfi-inþarea, în 1956, a Universitãþii „Babeº-Bolyai”,hotãrârea Senatului din 1995 de a reorganiza uni-versitatea pe trei limbi de predare (românã, ma-ghiarã, germanã, corespunzãtor structurii culturalistorice a Transilvaniei) ºi consacrarea legalã aacestei structuri în 2000 – acestea sunt momentelecruciale ale istoriei Universitãþii clujene. Dupã1995, Universitatea Babeº-Bolyai ºi-a asumatîntreagã aceastã istorie academicã, împreunã cuavantajele ºi cerinþele ce rezultã din ea.

Este, pentru noi, stimulativã împrejurarea cãde evoluþia academicã a Clujului s-au legat iniþia-tive culturale de recunoaºtere internaþionalã. În1571-72, nu departe de aici s-a adoptat primaproclamaþie a libertãþii religioase în Europa.Clujul este ºi astãzi sediul istoric ºi simbolic alBisericii Unitariene. De împrejurimile transil-vane sunt legate începuturile filosofiei americaneºi ale poeziei germane. De la aceastã universitate,în 1877, a plecat prima revistã de literaturã com-paratã din lume. Aici a început elaborarea logiciiinterogaþiilor. Aici s-a creat biospeologia, de aicis-au adus contribuþii de pionierat la calculele defundamentare a zborurilor cosmice, la consti-tuirea istoriei ºtiinþei, la crearea telefoniei multi-ple ºi altele. Deºi situatã într-un oraº din provin-cie, universitatea clujeanã a aspirat necontenit sãfie compatibilã cu Europa Occidentalã ºi sã fierecunoscutã ca parte a acesteia.

Universitatea Babeº-Bolyai a fost angajatãdupã 1989 într-o reformã cuprinzãtoare organiza-tã pe ºase capitole de mãsuri: reforma curricularã,relansarea cercetãrii ºtiinþifice, schimbarea mana-gementului, crearea unei alte relaþii cu mediulînconjurãtor economic, modernizarea ºi informa-tizarea infrastructurii, trecerea la forme avansatede cooperare internaþionalã. Schimbãri efectives-au produs, în ultimul deceniu, pe toate acestedirecþii ºi pot fi sesizate. ªtim însã prea bine:schimbãri în România au avut loc, dar schimbãrimajore trebuie abia sã urmeze.

Astãzi Universitatea Babeº-Bolyai înregistrea-zã cea mai mare dezvoltare a universitãþii la Cluj.Cu peste 44.000 de studenþi, cu 20 de facultãþi ºi18 colegii în teritoriu, cu organizarea trilingualã astudiilor, cu specializãri consacrate în hard sciences,în humanities, în economie ºi business, în inginerie,în arte ºi în educaþie fizicã, cu programe de învãþa-re a douãzeci ºi douã de limbi, cu patru facultãþi deteologie, Universitatea Babeº-Bolyai asigurã opor-tunitãþi de studii din cele mai variate. Privim di-versitatea lingvisticã ºi culturalã ca o bogãþie ºi unavantaj, ºi nu ca o limitare a celuilalt, ºi cãutãm são fructificãm. Ca rezultat, nicicând în principalauniversitate din Transilvania nu au studiat maimulþi români. Niciodatã nu au studiat mai mulþimaghiari. Nicicând oportunitãþile de studii în ger-manã nu au fost atât de mari. Niciodatã istoria ºi

cultura poporului evreu nu s-au studiat atât deextins. Niciodatã studiile în limbile materne di-verse din Transilvania nu au fost mai dezvoltate.

Proiectul realist al unei universitãþi nu esteînsã, acum, sã fie mare, ci sã fie performantã. Înacest sens, nu autoevaluãrile, ci evaluãrile externesunt decisive. De aceea, Universitatea Babeº-Bo-lyai a parcurs trei evaluãri instituþionale dintre celemai calificate: cea a Înaltului Comisar OSCE pen-tru Minoritãþi (2000), cea a European UniversityAssociation (2001) ºi cea a Salzburg Seminar(2002). Continuarea evaluãrilor internaþionaleeste una din preocupãrile noastre.

ªtim cã o universitate nu ºi-a încheiat rolulcât timp în jur este de luptat cu ineficienþa, cucorupþia, cu dezinformarea. Universitatea Babeº-Bolyai s-a angajat explicit, prin principalele eiforþe intelectuale, ºi morale, sã susþinã democrati-zarea ºi modernizãrile din societate. Ea ºi-aasumat formula antreprenorialã ºi a ajuns sã sefinanþeze – în condiþiile unui buget insuficient –în ultimii ani, cu pânã la 54% din întregulfinanþãrii, restul fiind de la bugetul de stat.

Pentru aceastã universitate cooperarea inter-naþionalã a fost resimþitã ca un oxigen. S-a doveditsãnãtoasã regula, adoptatã de Senatul UniversitãþiiBabeº-Bolyai în 1994, ca orice cooperare sã aibãefecte instituþionale. Drept consecinþã, în baza pro-gramelor europene ºi americane au fost organizatefacultãþi, departamente, discipline, laboratoare, iarmobilitãþile s-au generalizat. A sosit însã ora tre-cerii la formele avansate ºi cele mai profitabile decooperare – joint curriculum ºi joint research units, cutoate implicaþiile lor în asocierea universitãþilor, ºisuntem preocupaþi sã facem aceastã trecere.

Einstein spunea cã nu poþi sã atingi scopuridiferite fãcând mereu acelaºi lucru. Astãzi scopu-rile noastre sunt noi – a mãri performanþeleºtiinþifice, a spori competitivitatea ºi a dezvoltasolidaritatea ºi conºtiinþa europeanã. Declaraþia dela Bologna, mesajul de la Salamanca, comunicatelede la Praga ºi Berlin au configurat aceste scopuripentru universitãþi. Formarea „spaþiului universi-tar ºi ºtiinþific european” este acum indispensabilãpentru europeni. Este clar însã astãzi cã acest pro-gram se atinge numai mãrind competitivitateapropriilor universitãþi. ªtim cã pentru aceasta tre-buie sã acþionãm altfel ºi sã facem altceva. Cauniversitate preocupatã de articularea spaþiuluiuniversitar ºi ºtiinþific european, vrem sã întãrimponderea joint degrees ºi sã introducem, începând cuanul academic 2003-2004, mecanisme noi, precum„student la douã universitãþi” ºi „cadru didactic cu

dublã desemnare” ºi sã organizãm efectiv pro-grame în comun pe domeniile de excelenþã alenoastre ºi ale universitãþilor partenere din regiune.

Resimþim, în România, nevoia continuãriireformelor ºi a programelor privind curricula,quality assurance, extinderea aplicãrii ECTS ºi dez-voltarea joint degrees, lansate cu ani în urmã. Estede recunoscut enormul potenþial al universitãþilortrecute prin reforme efective de a induce schim-bãri spre societatea bazatã pe cunoaºtere. ªtim cãceea ce într-un recent document britanic sespunea foarte bine – „we will not compromise onquality” – se poate atinge schimbând multelucruri ºi dezvoltând dimensiunea europeanã aînvãþãmântului, învãþãrii ºi cercetãrii.

Trend 2003, importanta analizã iniþiatã de Eu-ropean University Association, a indicat elocvent sta-diul restructurãrii studiilor universitare în Europaºi a semnalat probleme. Aceastã analizã a observat,pe bunã dreptate, cã „implementing the Bolognaobjectives becomes more fruitful if they are takenas package and related to each other”. Perspectivaholisticã este ºi ea indispensabilã atunci când estevorba de a aplica Declaraþia de la Bologna. Ceea ceînseamnã, în practicã, cã „the links between crea-ting a Bachelor/master degree structure, establish-ing an institution-wide credit transfer and less ob-vious to some, opening a lifelong learning perspec-tive, have clearly emerged as points of synergy”.

Suntem încântaþi sã fim gazdele celei de a 5-aconferinþe a European University Association ºi sãcãutãm, împreunã cu dvs., stimaþi colegi, soluþiijuridice, financiare ºi profesionale la problemacheie a dezvoltãrii joint degrees în universitãþile dinEuropa. Vreau sã mulþumesc celor care au susþi-nut încredinþarea acestei conferinþe UniversitãþiiBabeº-Bolyai! Daþi-mi voie sã parafrazez ceea cev-au spus companiile aeriene în zborul spre Cluj:vã mulþumesc cã aþi ales sã fiþi în compania noastrãîn aceste zile! Permiteþi-mi sã profit de prilej pen-tru a mulþumi sponsorilor noºtri principali: DAAD(Bonn),UNESCO – CEPES (Bucureºti), BancaTransilvania, Ursus, Banca Comercialã Românã,Carrefour, Terapia, Banc Post, Baumit, Reset Media,Allied Telesyn, ACI, precum ºi celorlalþi sponsori:Profi Auto, Romtelecom, Flacãra, Leotex, Farmec,Microsoft, Someºul, Prodvinalco, Sistec, GPV România,ca ºi partenerilor media: Evenimentul Zilei, TVRCluj, CD Radio. Suportul lor a fost esenþial. Vãdoresc fiecãruia o ºedere plãcutã ºi fructuoasã aici,la Universitatea Babeº-Bolyai!

n

Momentum

Participanþi la Conferinþã în Aula Magna

n Andrei Marga


Universitãþii Babeº-Bolyai i s-a încredinþat,în urma deciziei Board-ului EuropeanUniversity Association (EUA, Asociaþia

Universitãþilor Europene) luatã la Leuven(Belgia), în 2002, organizarea celei de a 5-aConferinþe continentale a universitãþilor, cu temaJoint Degrees. Working together in Europe (Diplomeîn Cooperare). Dupã Graz (Austria), Bristol(Anglia), Zürich (Elveþia), Roskilde (Danemarca),pentru prima oarã conferinþa European UniversityAssociation s-a reunit într-o þarã din EuropaRãsãriteanã. Încredinþarea organizãrii conferinþeicontinentale a universitãþilor Universitãþii Babeº-Bolyai a confirmat dezvoltãrile care au avut loc înuniversitatea clujeanã ºi a onorat UniversitateaBabeº-Bolyai ºi România. Aºa cum a declaratpreºedintele EUA, Eric Froment, încredinþareaorganizãrii celei de a 5-a Conferinþe continentalela Universitatea Babeº-Bolyai s-a fãcut având învedere dezvoltãrile instituþionale ale UniversitãþiiBabeº-Bolyai din ultimul deceniu, profilul multi-cultural promovat cu succes de aceastã universi-tate, abordarea antreprenorialã pe care o practicãºi prestaþia reprezentanþilor Universitãþii Babeº-Bolyai în forurile internaþionale. Conform decla -raþiilor publice, fãcute în faþa reprezentanþilormass-media acreditatã la conferinþã, alegereaUniversitãþii Babeº-Bolyai pentru gãzduirea aces-tei manifestãri a avut la bazã motive bine înte-meiate. Astfel Rectorul Universitãþii Metropolitane dinLondra Roderick Floud a apreciat drept determi-nante în alegerea Universitãþii Babeº-Bolyai per-formanþele instituþionale ºi academice obþinutede aceastã universitate în ultimul deceniu, ca ºimanagementul foarte eficient pe care îl areaceastã instituþie. Preºedintele DAAD, TheodorBerchem, a subliniat faptul cã Universitatea Babeº-Bolyai a fost aleasã sã organizeze aceastã confer-inþã datoritã performanþelor ºi personalitãþiiRectorului Andrei Marga.

Pentru prima oarã un for european alînvãþãmântului superior s-a întrunit pentru a luadecizii cu impact continental în România ºi,implicit, la Universitatea Babeº-Bolyai.

În cadrul pregãtirii Conferinþei EUA , Univer-sitatea Babeº-Bolyai ºi-a dezvoltat ºi modernizatinfrastructura. S-a dat în folosinþã foarte modernaclãdire Universitas Student House, s-a modernizatcomplet clãdirea Colegiului Academic, au avansatmodernizãrile la toate clãdirile ºi în toate unitãþileUniversitãþii Babeº-Bolyai. La ora conferinþei,Universitatea Babeº-Bolyai a prezentat o infra-structurã ºi o capacitate logisticã ce atestã cã poateorganiza de acum înainte conferinþe ºi reuniunicontinentale de cea mai mare anvergurã.

Pregãtirea Conferinþei EUA a fost asumatã deUniversitatea Babeº-Bolyai cu un proiect clar ºibine articulat, bazat pe experienþa personaluluiuniversitãþii în organizarea de reuniuni inter-naþionale, pe observarea organizãrii conferinþelorEUA de la Zürich, Roskilde ºi Graz ºi pe compe-tenþa personalului Universitãþii clujene.

Elaborarea proiectului ºi rãspunderea puneriilui operaþionale a fost asumatã de o echipã con-dusã de rectorul Andrei Marga , de Cãtãlin Baba (caorganizator principal), Camelia Moraru (ca ºef alorganizãrii) ºi Raluca Buciuman (ca secretar gene-ral), echipã ce a fost comunicatã din timp univer-sitãþilor ºi forurilor europene. Proiectul este astãzireunit într-un volum ce se dã publicitãþii.Universitatea Babeº-Bolyai a arãtat cã dispune de

personal de cea mai înaltã calificare sub aspectulpregãtirii lingvistice, organizaþionale, profesionalepentru a aborda conferinþe ºi reuniuni continen-tale de cea mai mare importanþã.

Conferinþa European University Association de laUniversitatea Babeº-Bolyai a fost finanþatã exclu-siv din taxe de participare ºi din sponsorizãri.Universitatea Babeº-Bolyai a fost asistatã cu suc-ces de o reþea de sponsori din România ºi din alteþãri, fapt ce a dovedit un nivel avansat al necesareicooperãri dintre universitatea clujeanã ºi mediuleconomic naþional ºi internaþional.

Conferinþa European University Association de laUniversitatea Babeº-Bolyai a fost prima confer-inþã continentalã axatã pe tema Diplome în coope-rare, care aparþine preavizãrii majore de restruc-turare a învãþãmântului superior european con-form Declaraþiei de la Bologna (1999). Conferinþa aluat act de faptul cã autoritãþile învãþãmântuluisuperior din cele mai multe þãri europene ºiforurile continentale au convenit asupra impor-tanþei esenþiale a diplomelor în cooperare (jointdegrees; diplôme conjointe – denumire folositã înþãrile francofone; gemeinsame Abschlussdiplome –denumire folositã în þãrile germanofone) în com-patibilizarea sistemelor de învãþãmânt din Europaºi în mãrirea competitivitãþii universitãþiloreuropene în sistemul mondial.

Conferinþa European University Association de laUniversitatea Babeº-Bolyai a precizat locul„diplomelor în cooperare” în raport cu„diplomele monouniversitare”, cu „diplomele încotutelã”, cu „diplomele duble”, la toate nivelelede pregãtire universitarã de astãzi: „diplomã deabsolvire”, „diplomã de master”, „diplomã dedoctor”, „diplomã de studii avansate”, „diplomãde perfecþionare”. Conferinþa European UniversityAssociation recent încheiatã a explorat pânã la capãtºi a delimitat premisele ºi implicaþiile juridice,financiare, sociale ºi profesionale ale trecerii lainstalarea „diplomelor în cooperare” ca parteesenþialã a sistemului universitar european.Conferinþa a stabilit propuneri ºi mãsuri de com-pletare a Acordului de la Lisabona (1997), de recu-noaºtere a diplomelor universitare ºi propuneri ºimãsuri de modificare a legislaþiilor învãþãmântu-lui superior din þãrile europene. S-au elaboratpropuneri de soluþionare a problemelor financia-re ce trebuie rezolvate de universitãþi ºi ministere.S-au delimitat laturile sociale ale trecerii la „dip-lome în cooperare” pe scarã sistematicã, inclusivfolosirea „diplomelor în cooperare” de cãtre ceicare angajeazã absolvenþi cu astfel de diplome.

Conferinþa European University Association de laUniversitatea Babeº-Bolyai a arãtat, cu o bogatãargumentaþie, cã „diplomele în cooperare” pre-supun programe universitare ºi universitãþi deînalt randament, capabile sã concureze cu succesîn a satisface nevoile unei societãþi ce se bazeazãtot mai mult pe cunoaºtere specializatã. „Diplo-mele în cooperare” se aplicã pentru a spori cali-tatea pregãtirii universitare, între universitãþi caredispun de excelenþa ºtiinþificã în domeniulrespectiv.

Universitatea Babeº-Bolyai publicã într-unvolum lucrãrile Conferinþei EUA (23-26octombrie 2003), de îndatã ce se încheie operaþi-unea transcrierii de pe benzile de înregistrare adezbaterilor ºi rezoluþiilor ºi se realizeazã elabo-rarea, de cãtre conducerea European UniversityAssociation, de la Bruxelles ºi Geneva, a sintezei

hotãrârilor propunerilor ºi recomandãrilorConferinþei pentru Comisia Europeanã, pentruministerele din þãrile europene ºi pentru univer-sitãþi.

Prin conferinþa European University Associationde la Universitatea Babeº-Bolyai s-a lansat, pebaza unei analize juridice, financiare ºi profesion-ale profunde, dezbaterea europeanã asupra„diplomelor în cooperare” ºi se trece la instalareasistematicã a acestora în reglementãri naþionale ºiinternaþionale ºi în cooperãrile europene.Conferinþa EUA de la Universitatea Babeº-Bolyaia cãpãtat o importanþã europeanã întrucâtdeschide un nou domeniu de cooperare universi-tarã ºi lanseazã noi mecanisme de articulare aspaþiului învãþãmântului superior ºi cercetãrii înEuropa.

La Conferinþa de la Universitatea Babeº-Bolyai au participat preºedintele ºi conducereaEUA, Secretariatul General al organizaþiei,reprezentanþi ai Comisiei Europene ºi ai minis-terelor educaþiei din numeroase þãri. Au participatreprezentanþii organizaþiei continentale a stu-denþilor. Cu toate cã legãturile aeriene aleClujului ºi ale aeroporturilor din România nusunt dezvoltate suficient, la Conferinþa EUA de laUniversitatea Babeº-Bolyai au participatreprezentanþi din peste 280 de instituþii, ceea ce aînsemnat un nivel de participare mai ridicat decâtla conferinþe anterioare ale European UniversityAssociation.

Conferinþa European University Association de laUniversitatea Babeº-Bolyai a permis punerea învaloare a potenþialului universitãþii clujene peplan internaþional ºi sporirea prestigiului acesteiuniversitãþi. Conform declaraþiilor fãcute de li-derii academici din Germania, Anglia, Finlanda,Franþa, la Conferinþa de la Universitatea Babeº-Bolyai, aceastã conferinþã intrã, ca un moment dereferinþã, în analele conferinþelor europene uni-versitare prin precizia organizãrii, modernitateaabordãrilor, valoarea rezultatelor practice, nivelulparticipãrii, implicarea studenþilor, spiritul antre-prenorial al universitãþii gazdã, implicarea mediu-lui economic în susþinerea de conferinþe univer-sitare. Conferinþa a sporit rãspundereaUniversitãþii Babeº-Bolyai în sistemul naþional ºieuropean ºi obligaþia ca Universitatea Babeº-Bolyai sã joace un rol proeminent ºi inovativ înrestructurarea învãþãmântului superior european.

Biroul de Presã al Universitãþii Babeº-Bolyai

n

Rezultatele Conferinþei a 5-a a EuropeanUniversity Association organizatã la Universitatea Babeº-Bolyai în 23-26 octombrie 2003

Cãtãlin Baba, directorul Biroului de Presã alUniversitãþii „Babeº-Bolyai“, adresândcuvântul de salut tuturor participanþilor


Membru al Assistance Team la a 5-a Con-ferinþa EUA, adicã un mic organizator, orotita, un student... Pentru ca aceastã con-

ferinþã sã se desfãºoare în cele mai bune condiþii,cei care s-au ocupat de organizare au mobilizat unnumãr de studenti, 63, ºi eu printre ei.

Recrutarea studenþilor s-a realizat cu sprijinulONG-urilor studenteºti din Cluj, pentru ca ulteri-or informaþia sã ajungã în exterior. Am aflat princolega mea de camerã, membra AIESEC, cum cãar mai fi fost nevoie de oameni ºi prin urmare amfost încântatã sã mã implic. Aceasta se întampla înprima sãptãmânã a lunii octombrie. ªedintele înce-pusera înainte de vacanþa de varã, dar activitatea adevenit cu adevãrat serioasã la începutul noului anuniversitar.

S-au stabilit echipele, ºefii de echipã, s-au fãcutecusoane ºi s-au împãrþit sarcini. Ritmul dedesfãºurare a pregãtirilor a fost foarte rapid. Nu aexistat un training propriu-zis. S-au dat informaþiiºi indrumãri referitoare la ce ar trebui ºi cum artrebui sã facem. Pentru a fi mai eficiente, ultimeleîntâlniri au adunat doar ºefii de echipã. Prin ei nis-au transmis detaliile Conferinþei, precum ºimaterilalele care trebuiau studiate: lista partici-panþilor ºi a hotelurilor unde urmau sã se cazezeaceºtia, programul conferinþei, care a suferit modi-ficãri pânã în ultimul moment, harta facultãþilorclujene, lista cu numerele de telefon utile ºi unmodel de cerere în cazul în care cineva ºi-ar fipierdut bagajele la aeroport. Ni s-au dat ºepcuþegalbene pe care trebuia sã le purtãm pe durataConferinþei pentru a putea fi usor de reperat ºi derecunoscut, ºi umbrele, ambele purtând siglaUBB.

Astfel echipaþi, am pornit în „expediþie“ pe lahoteluri. Am vãzut camerele, ne-am interesat defacilitãþi, programul restaurantelor ºi recepþiilor ºide persoanele de contact, în caz de urgenþã. Amfãcut o vizitã ºi la aeroport, pentru a ne asigura debunul mers al lucrurilor. Oricum, aici au staþionattrei echipe pe toatã durata sosirii participanþilor,împãrþite pe zile.

Pe lângã aceste grupuri ocupate cu hotelurile ºi

aeroportul, au mai fost douã responsabile cu com-panionii (însoþitorii, însoþitoarele participanþilor laConferinþã) ºi trei echipe fixe (care au ajutat orga-nizatorii sã rezolve situaþiile neaºteptate ºi au coor-donat activitatea studenþilor).

Cu o searã înainte de întâmpinarea partici-panþilor, am fãcut un tur al hotelurilor pentru aduce în camerele rezervate oaspeþilor câte unclondir cu esenþa ospitalitãþii ardelene din partearectorului UBB, Andrei Marga.

Apoi am instalat în holul fiecãrui hotel flip-charturi, pe care am afiºat primele anunþuri privi-toare la Conferinþã, o hartã a Clujului ºi progra-mul autocarelor, care urmau sã asigure transportulîn oraº.

Joi dimineaþa, 23 octombrie, la ora ºapte, ºefiide echipã au avut o ultimã ºedinþã în clãdirea cen-tralã UBB, dupã care s-au alãturat celorlalþi colegi,în locaþiile stabilite anterior, pentru a-i primi peinvitaþi.

Inevitabil au apãrut probleme din vina noastrã,din vina lor. Unii ºi-au anulat rezervarea, alþii auschimbat hotelul, au venit alþi participanþi în loculcelor trecuþi pe liste, unii au venit cu maºinile per-sonale ºi au fost mai dificil de reperat. Au existatnemulþumiri în legãturã cu transportul (de la aero-port la hotel, de la hotel în oraº) ºi cu cazarea.Printr-o comunicare foarte bunã am reuºit sãrezolvãm ceea ce era de competenþa noastrã. Amfost la dispoziþia oaspeþilor tot timpul pentru oriceproblemã ºi pentru orice informaþie.

Aceºtia au primit fiecare câte o foaie cu date decontact ºi o scurtã prezentare a membrilor echipeicare se ocupã de ei. Ideea s-a dovedit foarte bunã,participanþii nesfiindu-se sã ne sune atunci cândaveau nevoie de clarificãri ºi confirmari.Menþionez cã au fost alese ºase hoteluri ºi fiecaregrup de studenþi se îngrijea de personalitãþilecazate în hotelul de care era responsabil.Dimineaþa îi urcãm în autocare. Unul sau doi din-tre noi rãmâneam la hotel pânã la orele zece în cazcã unii participanþi întârziau. Apoi toate echipele înformula completã se adunau la ColegiumAcademicum, locul unde s-a desfãºurat ªedinþa

Plenarã. Aici, puneam la punct ultimele detalii aleactivitãþii urmãtoare: pauzã de cafea, deplasarea îndiverse locaþii din oraº (Centrul de CooperãriInternaþionale, Hotel Transilvania) ºi orientareainvitaþilor spre atelierele de lucru (Facultatea deDrept, Clãdirea Centralã UBB, Facultatea deStudii Europene, Facultatea de ªtiinþeEconomice).

Seara eram toþi invitaþi la restaurantul Piramidaalãturi de personalitãþile lumii academice. Astfelam putut interacþiona cu participanþii într-un cad-ru mai destins. La orele 22.30, fiecare echipa se asi-gura cã membrii grupului pe care-l avea în grijã seaflau în autocarul pentru hotelul unde erau cazaþi.

Ca organizator al acestei Conferinþe nu pot sãspun decât cã a fost o experienþã memorabilã. Amlucrat cu niºte oameni deosebiþi ºi am avut posibi-litatea sã intru în contact cu cadre universitareeuropene ºi nu numai. Am fost impresionatã, ºisunt sigurã cã nu am fost singurã, atunci când ni s-a mulþumit în mod public de cãtre domnul EricFroment, preºedintele EUA, ºi de cãtre domnulAndrei Marga, pentru activitatea prestatã ºi am fostaplaudaþi de o salã întreagã. Cred cã participanþiiau fost plãcut surprinºi de faptul cã am fost la dis-poziþia lor tot timpul ºi mulþi ne-au felicitat per-sonal pentru seriozitate.

N-aº putea sã nu amintesc despre întâlniriledin sala 008 de la Geologie, unde noi studenþii neluam prânzul împreunã ºi ne împãrtãºeam întâm-plãrile din ziua în curs. În aceeaºi salã, duminicaseara, la finalul Conferinþei ne-am putut admirafigurile schimonosite pe calculator de cãtre niºtecolegi cu mult simþ al umorului. Tot duminicaseara, domnul Marga ne-a fãcut onoarea de a venila petrecerea noastrã, dupã ce am participat la ulti-ma recepþie la Piramida..

Suntem studenþi animaþi de dorinþa de a faceceva, de a arãta cã putem face ceva, cã putem con-strui. A fost plãcut sã ne simþim utili ºi apreciaþi(material, am fost recompensaþi cu o bursã demerit, iar ºepcuþele galbene ºi umbrelele au rãmasla noi). Tot ce s-a întâmplat pe parcursulConferinþei a fost constructiv. Suntem capabili dea înfãptui lucruri frumoase dacã ni se acorda ºansaºi încrederea cuvenitã. Studenþii UBB demon-streazã cã se poate.

n

n Andra Cãtãlina Stoica

ªepcuþã galbenã la a cinceaConferinþã EUA

Studenþii Universitãþii au avut grijã ca ospitalitatea clujeanã sã fie pe deplin confirmatã

Distinºii oaspeþi au fãcut cunoºtinþã cu zestreaetnograficã transilvanã


Imaginaþi-vã cã vã treziþi într-o bunã dimineaþãºi, frecându-vã bine pe sub ochi, vã daþi seamacã trebuie sã mergeþi sã vã faceþi studiile doc-

torale la Paris. Frumos, nu? Ajungeþi acolo ºi, pesub Turnul Eiffel vã vine pofta de a vã consolidacunoºtinþele într-o bibliotecã din Barcelona. Camdespre asta au avut de discutat cei peste patruzecide reprezentanþi ai universitãþilor europene, careau participat la dezbaterea cu tema „Obiectivespecifice în colaborarea la nivel doctoral”, dincadrul celei de a cincea conferinþe a AsociaþieiUniversitãþilor Europene (European UniversityAssociation), Cluj-Napoca, 24-25 octombrie. ªicredeþi-mã, n-au avut o sarcinã prea uºoarã; pen-tru cã doctoratul european în cotutelã presupunemulte bãtãi de cap, ca orice încercare europeanãde a colabora cu ministerele autohtone.

Încã de la prima întâlnire s-a convenit cã pro-gramele pentru studiile doctorale trebuie incluseîntre prioritãþile seriilor de proiecte declanºate deconferinþa de la Bologna. De asemenea s-a cãzutde acord cã, pentru a deveni „doctor-european”,trebuie sã te înscrii într-un program de studii încotutelã (engl. joint degrees) ºi, la finalul acesteiperio ade, sã beneficiezi de o diplomã cu recunoaº-tere continentalã, care sã-þi permitã obþinereaunui loc de muncã oriunde în Europa. Însã dis-cuþia urma sã se animeze odatã cu invocarea ne-cesitãþii unui supliment de diplomã, la nivel doc-toral. Un supliment de diplomã care fusese pro-pus ºi acceptat pentru studiile universitare ºi demaster, din care fiecare universitate europeanãpoate afla informaþii complete despre tipul studii-lor anterioare, subiectele cercetate etc. ale candi-datului. În privinþa acordãrii unei asemenea diplo-me la nivel doctoral, principalul contra-argumenta fost acela cã viitorul doctor nu va mai avea ne-voie de aºa ceva pentru studii ulterioare, întrucâtdoctoratul este oricum ultima treaptã a învãþãmân-tului superior, urmatã de angajare, ºi, pentru vii-torul angajator, diploma obiºnuitã este suficientã.

Din pãcate ne-am luat cu discuþia desprediplome ºi nici mãcar nu ne-am început doctora-tul. Nu? Un doctorat la nivel european, care pre-supune colaborarea perfectã a universitãþilor par-ticipante la programele în cotutelã. Aceastã cola-borare nu poate fi fãcutã decât urmând niºte paºipreciºi în care, ca un copil la primii paºi, trebuiesã te susþinã ceva. ªi acel ceva, aºa cum s-a cãzutde acord, este comunicarea între parteneri.Comunicarea ºi coordonarea la nivel continental.Doar acest lucru ar putea da posibilitatea stu-denþilor sã-ºi perfecþioneze cercetãrile trecând dela o universitate la alta.

În acest proces care pare simplu, intervin omie de lucruri care trebuie rezolvate. Unul ar ficurricula. Temele oferite spre cercetare de fiecareuniversitate trebuie sã fie încadrate în categoriicomune, în aºa fel încât studentul la cursuriledoctorale sã nu aibã surpriza ca la universitatea pecare a ales-o „partenerã de studii” sã i se ofereceva care nu-l intereseazã. De aceea s-a propussprijinirea unei reforme a sistemelor naþionale, lanivelul curriculei. O altã problemã luatã în dis-cuþie a fost evaluarea studenþilor. O evaluare caretrebuie sã fie comunã partenerilor, pentru a daposibilitatea studenþilor sã-ºi echivaleze noteleobþinute ºi care ajutã diversele universitãþi sã îºidea seama de situaþia realã a candidatului pe careîl acceptã la studii.

Laitmotivul discuþiilor despre implicarea înstructuri mai mari ºi mai complexe a fost prezentºi la aceastã dezbatere: pãstrarea specificului. Astapentru cã fiecare universitate are un anumit modde a se raporta la studiile doctorale ºi pentru cãfiecãreia îi este mai comod sã practice metodeletradiþionale decât sã înceapã aplicarea unor noistructuri, experimentate doar de un numãr redusde instituþii de învãþãmânt superior. Concluzia afost una clarã: nici o universitate nu poate fiobligatã sã participe la asemenea programe, pen-tru cã soluþia doctoratelor-europene în cotutelã

nu este singura alternativã. Aºa cã ipoteza orga-nizãrii diversitãþilor pentru a crea o reþea care sãcomunice ºi sã lucreze eficient ºi care sã prezintetotuºi un minimum de coeziune, rãmâne o încer-care doar pentru þãrile care se angajeazã ferm înastfel de programe.

Cârcotaºii pot spune cã, de fapt, nu s-a hotãrâtnimic.Dar nu acesta a fost scopul întregii mani-festãri, ci stabilirea unor coordonate ce trebuieurmate în dezvoltarea viitoare a învãþãmântuluisuperior european. În acest cadru de încercãricomune, pregãtirea unor doctorate în cotutelãdevine o provocare pentru EUA. Toate discuþiileau funcþionat ca niºte puncte de sprijin pentrufiecare dintre universitãþile participante, prinîmpãrtãºirea „descoperirilor” fãcute odatã cutestarea diverselor programe-pilot cu privire lastudiile doctorale. Ca viitor doctorand, am rãmasoptimist în privinþa studiului în cotutelã. Aºa cãabia aºtept sã mã trezesc sub Turnul Eiffel ºi sãºtiu cã urmãtorul semestru îl voi face laBarcelona.

n

n Daniel Iftene

Visul oricãrui student:Euro-Doctor în România...

Început de week-end tomnatic, plouat de frunze.Aer aristocratic izvorând din supleþea arhitectu-ralã clasicã. Clujul se dezvãluie vizitatorului ne-

iniþiat: maiestuos în întâmpinarea dimineþii, sobru,poleit de o vechime nobilã. Aºteptând oaspeþi deseamã, pregãtindu-se de festin academic european.Se invocã multiculturalitatea ºi celebrarea diver-sitãþii, se pregãtesc discursuri ilustre, se iniþiazã unnou sens, european, al învãþãmântului universitar.

Eveniment: a cincea ediþie a ConferinþeiAsociaþiei Universitãþilor Europene, gãzduitã deUniversitatea Babeº-Bolyai. Ceremonia dedeschidere din foaierul clãdirii ColegiumAcademicum promite un dialog rafinat între rec-torii celor mai importante universitãþi europene,dialog menit a deschide drumuri noi ºi sigure decolaborare în sprijinirea studiilor universitare ºipostuniversitare la nivel european.

Invitaþi numeroºi, reprezentând academismuleuropean. Emoþii. Zâmbete timide. Cunoºtinþe

noi. Academicii în salã, presa la balcon. De sus sesurprind mai bine atitudini ºi gesturi - AndreiMarga are emoþii, se agitã, îºi cautã oamenii dinpriviri. În acelaºi timp împarte cu cãldurã zâmbeteºi saluturi, relaxând atmosfera. Se aºazã într-unfinal. Sala zumzãie, aparatele de fotografiat þãcãnesctrimiþând flash-uri de luminã.

„Ladies and gentlemen, welcome!” ªi dintr-odatã liniºte. Dialogul multicultural începe într-omodalitate total originalã, într-un limbaj universal,zburând de pe corzile fermecate ale viorilor cvarte -tului Transilvania. Muzica inundã publicul, mo-dulându-se armonios, creînd un mediu paralel decomunicare, al psihicului. Frunþile se descreþesc. Pefrontispiciul sãlii se dezvãluie adevãratul fond alConferinþei: „Prin culturã la libertate”, idee careconduce ºi cristalizeazã de fapt sensul intelectualis-mului afiºat. Recitalul cautã punctele comune aleculturilor europene, amalgameazã senzaþii ºi leretransmite, toate acestea prin note melodioase.

O datã creatã atmosfera, discursul lui Andrei Margacompleteazã factura complexã a problematiciiînvãþãmântului eminamente european, accentuândimportanþa colaborãrii între centrele universitareale Europei. Se pun la cale condiþiile viitorilor inte -lectuali, a cãror culturã va trebui sã depãºeascãmatca naþionalitãþii ºi sã porneascã în întâmpinareaunui limbaj ºi a unui fond comun, cosmopolit,continental. Se vorbeºte despre idei inovatoare,despre o dimensiune continentalã, alta decât ceageograficã. Despre viitor ºi implicaþiile lui în multpolemizata epocã a globalizãrii. Mai mult din ati-tudinea generalã decât din cuvintele vorbitorilor seghiceºte o tendinþã generoasã de a dezvolta, de afundamenta, de a realiza împreunã.

Coffee break demonstrativ/evaluativ/comunica-tiv. Invitaþii gãsesc cu mai multã uºurinþã cuvintecare sã-i apropie, sã le defineascã personalitãþile. Seformeazã grupuri mari de discuþie, se polemizeazã(deja?!), se râde (academic!). S-a spart gheaþa.Universitãþile clujene, ºi prin ele un întreg segmental intelectualitãþii româneºti, au fãcut cu naturaleþeun pas despre care încã se vorbeºte la nivel naþionalca despre un scop dezirabil - integrarea la niveleuropean.

n

n Codruþa Simina

Despre integrarea europeanã în alte feluri...

Universitari europeni în campusul studenþesc clujean


Lungul drum al învãþãmântuluisuperior european cãtre integrare

Oîntâlnire la vârf a membrilor AsociaþieiEuropene a Universitãþilor a fost ocaziaidealã pentru a reafirma atât forþa ºi cali-

tatea învãþãmântului din România cât ºi dorinþa dea aparþine Europei ºi prin sistemul educaþional.

Pentru a putea înþelege pe deplin importanþaconferinþei “Working Together: Joint Degrees” ºia putea trage concluzii în ceea ce priveºte organi-zarea acesteia de cãtre Universitatea Clujeanã,vom încerca sã ne amintim drumul de pânã acumal integrãrii învãþãmântului superior european,pentru a vedea dacã aceastã întâlnire a reprezentatsau nu un pas înainte pe acest drum.

“Declaraþia de la Bologna”-începuturile unui sistem europeanal învãþãmântului superior

La baza proiectelor de stabilire a unui spaþiueuropean comun în domeniul învãþãmântuluisuperior stã “Magna Charta a UniversitãþilorEuropene”. Aceasta reprezintã concretizareapropunerii adresate de cãtre Universitatea dinBologna, în anul 1986, celor mai vechiUniversitãþi Europene de a stabili o platformãcomunã în care sã îºi gãseascã locul idealurile ºivalorile educaþionale ale unui spaþiu europeanaflat în plin proces de integrare, adaptare ºi, într-un sens foarte larg, maturizare. Ideea “MagneiCharta” a fost nu numai acceptatã de cãtre toateuniversitãþile invitate sã ia parte la crearea acesteiaci ºi cãlduros îmbrãþiºatã.

Pentru prima datã se punea problema unuicadru al învãþãmântului superior european ºi sestabileau puncte de referinþã absolut necesare încontextul tot mai larg al Europei Unite. Odatãînþeleasã ºi acceptatã ideea necesitãþii unei formede integrare a învãþãmântului ºi a cercetãrii uni-versitare în viaþa “europenilor”, trebuiau stabilitedirecþiile în care se va realiza aceastã integrare ºide asemenea, se dovedea imperioasã redactareaunui document care sã reglementezefuncþionarea universitãþilor într-un dublu regim,naþional ºi comunitar european. Rezultatul a fost„Declaraþia de la Bologna”. Þelul acestei plat-forme comune este acela de a celebra cele maiprofunde valori ale tradiþiei universitare ºi de acrea legãturi puternice între UniversitãþileEuropene. Sã nu uitãm, totuºi, cã, datoritã carac-terului sãu puternic îndreptat spre universalitate,orice universitate din lume are posibilitatea de aadera la acest document.

Declaraþia de la Bologna ºi-a atins pe deplinscopurile, fiind primul document oficial adoptatprin consens, care statueazã ºi protejeazã principi-ile unor sisteme educaþionale care tind, toate,spre crearea unui tip de intelectual cu o nouãidentitate: cea de european. Principiile funda-mentale enunþate în Declaraþia de la Bolognapropuneau ca linii generale ºi obligatorii pentrupolitica educaþionalã europeanã stabilirea cen-trelor culturale, ºtiinþifice ºi tehnice în univer-sitãþile cu valabilitate recunoscutã, importanþainvestiþiei în continuitatea învãþãmântului,respectarea vieþii ºi a mediului înconjurãtor,

autonomia universitarã din punct de vederemoral ºi intelectual faþã de aspectele politice ºieconomice, complementaritatea predãrii ºi amuncii de cercetare, respectarea ºi garantarea li-bertãþii depline a procesului de învãþãmânt ºi acercetãrii universitare de cãtre toate guverneleþãrilor semnatare, respingerea intoleranþei ºideschiderea constantã pentru dialog.

Poate cã Declaraþia de la Bologna a surprins,mai bine decât multe documente oficiale ale vremiinoastre, îngrijorãrile,de multe ori legitime, alestatelor membre ale Uniunii Europene ºi a încercatsã facã un pas important în împãcarea caracteruluide universalitate cu cel de creuzet identitar naþion-al, afirmând cã Universitatea este pãstrãtoareatradiþiei umaniste europene: preocuparea sa con-stantã este aceea de a obþine cunoºtinþe universale;pentru a-ºi îndeplini menirea, ea transcede fron-tierele geografice ºi politice ºi afirmã necesitateavitalã a culturilor diferite de a se cunoaºte ºi de a seinfluenþa reciproc.

Eforturile de adaptare ale þãriinoastre la noile direcþii europene îndomeniul învãþãmântului

România face eforturi de implementare aDeclaraþiei de la Bologna în direcþia autonomieiuniversitare, a regrupãrii specializãrilor academicepe trunchiuri largi, a reorganizãrii studiilor post-universitare, a mãririi compatibilitãþii titlurilor aca-demice, a aplicãrii ECTS, a cooperãrii între univer-sitãþi pentru dezvoltarea în comun a curriculum-ului, a unitãþilor de cercetare ºi a programelor deformare profesionalã ºi a ameliorãrii colaborãriidintre Direcþia Generalã a Învãþãmântului Superiordin Ministerul Educaþiei Naþionale ºi aleConsiliului Naþional de Evaluare ºi AcreditareAcademicã, în cooperare cu universitãþile.

Echivalarea diplomelor se face in baza regle-mentãrilor Conferinþei de la Lisabona (1997) prinintermediul Centrului Naþional pentru Recu-noaºterea ºi Echivalarea Diplomelor (1998),organism omolog celor existente in UE. Deasemenea se impune în cel mai scurt timprestructurarea sistemului de învãþãmânt universi-tar dupã formula europeanã undergraduate , graduate(master ºi doctorat).

“Working Together: Joint Degrees”- un pas înainte pe drumul unifi-cãrii cadrelor educaþionale europene

Conferinþa de la Cluj se înscrie în procesul deconsultari periodice în vederea continuãrii proce-sului de înfiinþare a spaþiului european alînvãþãmântului superior.

Este meritul Universitãþii “Babeº-Bolyai”cã areuºit sã organizeze în Cluj un eveniment de oasemenea importanþã în peisajul drumului inte-grãrii învãþãmântului superior european.

Alegerea oraºului nostru ca gazdã a conferinþeieste rezultatul unei competiþii serioase cu alteuniversitãþi din întreaga Europã, în principal cucele din Europa de Est. “Competiþia” a vizatonoarea de a fi prima universitate din Europa

Centralã ºi de Est care organizeazã o întâlnire amembrilor Asociaþiei Universitãþilor Europene lacel mai înalt nivel.

Importanþa evenimentului poate fi remarcatã,în primul rând, prin participarea masivã a dele-gaþiilor europene - prezenþa a 250 de rectori - ºiprin prezenþa delegaþiilor asiatice, care au profitatde acest prilej pentru a-ºi forma o imagine-cadrudespre problema programelor ºi a diplomelor încooperare. Asistând la discuþiile din cadrul con-ferinþei, am înþeles cele douã direcþii spre care seîndreaptã preocuparea membrilor EUA în aceastãperioadã.

Prima este aceea de a demonstra persoanelorcare au putere de decizie în cadrul universitãþiloreuropene cât de necesare sunt aceste programe încontextul integrãrii reale a statelor în EuropaUnitã ºi cât de mult înseamnã baza culturalãdobânditã în cadrul învãþãmântului universitar ºipost-universitar pentru susþinerea acestui noustatus identitar pe care trebuie sã îl înþelegem ºi sãîl integrãm vieþilor noastre cotidiene.

A doua direcþie este aceea de a atrage atenþiaasupra problemelor practice care apar în aceste pro-grame ºi de a încerca sã propunã soluþii. Aceastã adoua fazã este încã la primii sãi paºi ºi nu putempresupune cã aceste programe vor cãpãta o amploa-re cu adevãrat europeanã decât dupã ce problemeserioase cum ar fi finanþarea, sistemul de echivalarea unei diplome în cooperare sau compatibilizareaprogramelor de învãþãmânt europene cu celenaþionale vor fi rezolvate.

Deocamdatã, Conferinþa de la Cluj a reuºit sãpropunã soluþii, în primul rând prin prezentareaunor cazuri concrete de “programe în cooperare”din Marea Britanie, Spania ºi România.

Sunt convinsã cã unul dintre cele mai maricâºtiguri ale universitãþilor participante au fostdiscuþiile purtate de delegaþii acestora în afaraprogramului oficial al Conferinþei, în care au avutposibilitatea de a se cunoaºte mai bine ºi de a-ºiîmpãrtãºi experienþele ºi problemele proprii.

Poate cã aceastã “cunoaºtere” ºi “recunoaºtere”reciprocã a diferitelor cadre educaþionale naþionaleºi încercarea de a forma din ele ºi prin ele un nousistem universitar comunitar în care predarea ºicercetarea sã fie oferite la cote maxime sunt celemai importante avantaje pe care le oferã întâlnirileºi schimburile de experienþã ca cel de la Cluj.

Putem presupune, fãrã sã greºim prea mult,cã, dacã europenii îºi doresc cu adevãrat un drumal integrãrii lipsit de probleme majore ºi de între-ruperi nedorite, primul lucru pe care ar trebui sãîl asigure în cadrul Uniunii ar fi un suport almentalitãþii format din þeluri culturale ºi edu-caþionale îndreptate spre o identitate comunã. Înacest context, o politicã europeanã coerentã înprivinþa învãþãmântului superior devine nunumai un deziderat, dar ºi o necesitate.

n

n Alina-Sandra Cucu

Iniþiativã ºi cooperare universitarã

Un toast pentru succesul Conferinþei

Grupaj coordonat deGEORGE ÞÂRA

Fotografii de IOAN FELECAN


cartea

AUREL SASUCultura românã în Statele Unite ºi Canada, vol. III,

Societãþile culturaleEditura Limes, Cluj-Napoca, 2002, 156 p.

Dupã editarea în 1993 a primelor douã vo-lume, Presa ºi Nostalgia româneascã, apãrutesub genericul Cultura românã în Statele

Unite ºi Canada, dl. prof. univ. Dr. Aurel Sasu, îºifinalizeazã cercetãrile asupra fenomenului cultur-al al emigraþiei româneºti oferindu-ne cel de altreilea volum, Societãþile culturale .

Volumul este o încercare temerarã de a scrie oistorie culturalã a Societãþilor fraternale româneºtidin America.

Numãrul acestor societãþi este foarte mare ºivariazã tot timpul, ceea ce îngreuneazã serioscercetarea.

Tema este examinatã ca formã de asistenþãsocialã ºi ca formã de apartenenþã ºi identitate,ºtiut fiind cã aceste modeste societãþi (aºa cumexplicã dl. Alexandru Nemoianu în Cuvinte despreromânii-americani, 1997) au modelat în timp com-portamentul emigranþilor români, insuflându-lecuraj, sârguinþã ºi cumpãtare, consolidându-leconºtiinþa de grup naþional aparte.

Pentru acest subiect autorul a folosit în specialdouã lucrãri de bazã, Istoria Uniunii ºi LigiiSocietãþilor Româneºti din America (1956) de ªofronS. Fekett ºi Viaþa româneascã din America (1925) deG. Stãnculescu, lucrãri care au înregistrat naºtereaºi parþial evoluþia societãþilor (uneori pe bazamaterialului de arhivã), dar care nu au epuizatnici pe departe problema, nereuºind sã ne trans-mitã un tablou exhaustiv. Aurel Sasu completeazãaceste date cu cercetarea presei românilor ameri-cani, din pãcate extrem de lacunarã.

Informaþia lucrãrii este aºadar fãcutã în principalpe baza consultãrii unor colecþii publice ºi particu-lare de presã aflate în Statele Unite ºi Canada.

Dificultatea cercetãrii ne-o putem reprezentadacã vom ºti cã Library of Congress, cea maimare bibliotecã din lume, nu posedã colecþiicomplete din nici un periodic româno-american.

În adunãrile Societãþilor culturale româneºtise dezbãteau tot soiul de probleme; de la un aju-tor de boalã, de înmormântare, pânã la ridicareaunui lãcaº de cult sau aplanarea unor conflicte, bachiar probleme de simplã administraþie.

De mare ajutor i-au fost autorului ziareleAmerica ºi Românul dar ºi presa de acasã, cum ar fiTribuna , Roumanie, Libertatea, Foaia poporului,Universul , Neamul românesc, Semãnãtorul ºi altele.Ziarele din Sibiu, Braºov ºi Bucureºti reproducºtirile din America ºi Românul iar în acelaºi timppresa românilor americani publicã literatura ºicomenteazã politica presei româneºti. Aurel Sasuinterpreteazã aceastã situaþie ca dovadã a uneiextraordinare voinþe de dialog, de unitate ºicomuniune sufleteascã, de jertfã ºi generozitate,dispãrutã (aºa cum am vãzut cu ochii mei în anii80) în perioada de dupã cel de al doilea rãzboimondial când emigraþia a fost marcatã de urã ºisuspiciune româneascã.

Paginile de ziar ºi revistã rãmân deci princi-pala sursã pentru dezvãluirea dimensiunii spiritualea grupului etnic românesc din America pe care

autorul se strãduieºte cu atâta tenacitate sã o reîn-vie. Dar cum multe din produsele culturale aleemigraþiei româneºti, ca piese de teatru, poezii,conferinþe etc. s-au pierdut, informaþia pãstrân-du-se doar în vagi consemnãri documentare greuconsultabile, Aurel Sasu îºi exprimã temerea cãpânã la urmã vor dispare ºi aceste modeste dovezide identitate naþionalã.

Aceste atestate identitare sunt deosebit deimportante, relevã autorul, pentru cã ele chiar dacãnu puteau împiedica integrarea în societatea ame-ricanã, asigurau mãcar pãstrarea specificului naþio-nal, oferind ceva culoare ºi parfum aparte acesteilumi în continuã globalizare, la capãtul cãreia, cineºtie, vom gãsi aceeaºi limbã, aceleaºi obiceiuri, ace-leaºi pasiuni, aceeaºi lipsã de orizont ºi imaginaþie– o lume ternã, cenuºie, aliniatã ºi înregimentatã,numai bunã ca individul sã devinã un numãr într-o statisticã centralizatã, depersonalizat ºi manipulatcu eficienþã de cele mai sofisticate aparate electro-nice care vor reglementa sever naºterea, consumul,sexul, cantitatea de carburanþi ºi moartea.

Autorul vede în aceste Societãþi elementul vitalal românului emigrat care luptã pentru pãstrarealegãturilor cu Þara, pentru pãstrarea limbii ºi îngeneral a spiritualitãþii româneºti. În aceastã luptã aSocietãþilor fraternale de a þine legãtura cu patriamamã, vede Aurel Sasu enorma lor importanþã.

Membrii celor 190 de societãþi culturale sem-nalate ºi înregistrate de Aurel Sasu, de-a lungulanilor fãceau donaþii pentru instituþiile din þara deorigine, pentru orfelinate, pentru armatã, pentruCrucea Roºie, pentru înãlþarea de biserici, pentrumanifestãri artistice, pentru sprijinirea ºcolilor,pentru organizarea bibliotecilor, pentru editarea decãrþi româneºti, pentru ridicarea de monumente,aceste simboluri naþionale ºi pentru apãrareacauzei românismului atât de urgisit ºi pe atunci.

Pe “scenele” improvizate ale românilor-ameri-cani echipele de amatori recitau cu patos dinEminescu, Goga, Coºbuc ºi Vlahuþã, citeau din I.Creangã ºi I. Agârbiceanu ºi jucau piese din

repertoriul dramatic al lui I.L. Caragiale. Datoritãabonamentelor românii puteau citi în AmericaLupta de la Budapesta, Tribuna de la Arad, GazetaTransilvaniei de la Braºov, Universul ºi Neamulromânesc de la Bucureºti. Legãturile cu Þara sepãstreazã chiar ºi atunci când comunitãþile începsã-ºi aibã “scriitorii” lor: un C.R. Pascu, NicolaeÞânþariu, N.D. Comãnelea, Victor Tinerean,Panait Nicolae, C. Frunzã ºi mulþi alþii. Aºa încât,mai constatã autorul, în activitatea Societãþilorexista o raþiune superioarã gestului filantropic sausimplei petreceri, era convingerea nestrãmutatã cãdoar CULTURA este “cimentul care ne leagã laun loc”. Nu degeaba numea George StoicaSocietãþile drept “temelia vieþii organizate aromânilor”.

Dupã al II-lea Rãzboi Mondial viaþa emi-granþilor români trece într-o altã fazã, se ivescluptele ideologice, viaþa comunitarã se dizolvã,ura ºi suspiciunea triumfã.

Societãþile sunt prezentate alfabetic ceea ceînlesneºte consultarea scurtei lor istorii. Multepoartã nume îndrãgite de cei mai mulþi români,cum ar fi Avram Iancu, Simion Bãrnuþiu, HoreaCloºca ºi Criºan, Mihai Viteazul, AndreiMureºeanu, Carol I ºi altele. Poartã ºi nume caTricolorul ºi Independenþa Românã, Câmpul Libertãþii,Carpatina , România Mare , Unirea Românilor, Dorulºi atâtea altele; titlul trebuie sã ilustreze o idee,gândul la þara lor de origine, o aspiraþie, un erouromân, un sentiment nobil, cum nobile le erausentimentele naþionale.

La cele 190 de “voci” privind Societãþile, seadaugã o consistentã listã de peste 40 de titluri,demonstrând astfel ºi faptul cã tema EMI-GRAÞIEI românilor în Statele Unite ale Americiia devenit o temã majorã care îi preocupã serios peistoricii literari ºi pe istorici în general.

D-l Aurel Sasu, prin cãrþile d-sale dedicateacestei teme, construieºte poduri solide ale pri-eteniei româno-americane, care, spirituale fiind,nu vor putea fi bombardate ºi distruse de nici oaviaþie din lume oricât de puternicã ar fi ea.

Spiritul naþional sãdit de Societãþile culturaleîn sufletele românilor-americani va rãmâne de-apururi triumfãtor. Acesta este nobilul mesaj alcãrþii d-lui Aurel Sasu.

n

Singularizarea creatoaren Gelu Neamþu

Vasile Gorduz Conversand cu iarba


GIANNI VATTIMODincolo de interpretare.

Semnificaþia hermeneuticii pentru filozofieEditura Pontica, Col. Biblioteca italianã

Constanþa, 2003

Dupã Umberto Eco, Gianni Vattimo esteautorul italian contemporan cel mai binereprezentat bibliografic în cultura româ-

nã. Unor titluri ca Sfârºitul modernitãþii , Dincolo desubiect , Aventurile diferenþei, Gândirea slabã, Eticainterpretãrii ºi Subiectul ºi masca anul acesta li s-aadãugat ºi Dincolo de interpretare, apãrutã iniþial laLaterza & Figli în 1994.

Chiar dacã nici în acest volum nu întâlnimmarca spiritului ironic (atât de specific lui Rorty)sau a spiritului ludic (specific lui Derrida), totuºi,atitudinea teoreticã a gânditorului italian nu estemai puþin „scandaloasã” (Vattimo).

Propunând ca strategie de lecturã a textelorfundamentale ale hermeneuticii contemporane,ordinea cronologicã inversã, în Dincolo de interpre-tare filosoful italian asumã la modul explicit sarci-na unei circumscrieri minimale (una detaliatãeste lãsatã pe seama unui volum ulterior anunþatcu titlul de Ontologia actualitãþii) a sensului herme-neuticii pentru istoria fiinþei. E vorba, dupã cumaratã ºi subtitlul volumului, de a aduce la luminãsemnificaþia hermeneuticii pentru „problemele decare a vorbit în chip tradiþional filosofia – pro-bleme ale ºtiinþei, ale eticii, ale religiei, ale artei”.În fapt de aici vine scandalul cãci, prin aducereala luminã a acestei semnificaþii, filosoful italianajunge sã afirme un sens pozitiv al nihilismuluiînþeles ca nouã gândire a fiinþei, ca nouã ontolo-gie capabilã sã se sustragã metafizicii ºi totodatã são depãºeascã.

O datã cu reabilitarea gadamerianã a expe-rienþei estetice ca experienþã a adevãrului adevenit general acceptat faptul cã orice adevãr nuse mai poate da decât ca act interpretativ. Pentrucã pare greu de contestat acest lucru, în mãsura încare nu se extrag toate consecinþele acestei teze,Vattimo aratã cã se ajunge la situaþia de a nu puteaînþelege hermeneutica decât fie ca o simplã filo-zofie a culturii ce pe bunã dreptate poate fi taxatãde relativism, fie ca o nouã gândire metafizicã înmãsura în care pretinde cã ar oferi o descriere însfârºit adecvatã a existenþei umane .

Practic, situaþia poate fi tradusã exact în tezanietzscheanã conform cãreia nu existã fapte cidoar interpretãri. Totuºi, n-ar trebui sã uitãmcontinuarea acestui gând pe care filosoful de laBasel nu întârzie sã o adauge: „însãºi aceastã afir-maþie este interpretare.” Hermeneutica, sublinia -zã Vattimo, nu ar trebui sã scape din vedere nici-odatã faptul cã nu este numai o teorie a istoricitãþiiadevãrului, ci ºi - prin accentul pus de Gadamer pesemnificaþia exemplarã a hermeneuticii juridice ºipe dimensiunea aplicãrii -, un adevãr istoric în chipradical. Doar în mãsura în care acest fapt esteasumat, hermeneutica poate ajunge la o înþelegereautenticã a propriei sale condiþii: cea de filozofie acãrei chemare este interpretarea propriei situaþii, proprieiepoci, propriului moment din istoria fiinþei.

Dar, pe de altã parte, refuzul de a înþelegeadevãrul doar în termenii tradiþionali ai episte-mologiei ca simplã corespondenþã, aduce cu sineºi o modificare a modului de a concepe fiinþa. Deacum încolo, spune Vattimo, despre fiinþã nu semai poate vorbi în termeni de prezenþã plinã ci,N.B., aºa cum apare în unele texte ale lui Hei-

degger, în termeni de întâmplare , de eveniment,ceea ce corespunde cu afirmarea totalã a nihilis-mului. Dupã Vattimo, pe lângã dreapta heideggeria-nã – interpretarea tradiþionalã a gândirii lui Hei-degger care vorbeºte de o depãºire a metafiziciiprin pregãtirea unei reîntoarceri a fiinþei – sepoate vorbi ºi de o interpretare de stânga ce înþele-ge istoria fiinþei ca istorie a unui lung adio , a uneislãbiri interminabile a fiinþei ºi în raport cu caredepãºireametafizicii înseamnã doar reamintireauitãrii fiinþei, nu o readucere a acesteia la prezenþã.Chiar dacã textele heideggeriene nu conduc explicitla o astfel de interpretare, ele nici nu o contestã. Eaeste utilã însã, pe de o parte datoritã faptului cãasigurã inteligibilitatea unor texte ca Timpul imaginiilumii [Die Zeit des Weltbildes] în raport cu restul cor-pusului heideggerian ºi, pe de altã parte, ºi maisemnificativ, datoritã faptului cã oferã baza pentru onouã raportare a hermeneuticii la ºtiinþele cuprinseîn mod tradiþional sub titulatura de Natur-wissenschaften (ºtiinþe ale naturii).

În viziunea lui Vattimo, în mãsura în care her-meneutica se concepe pe sine ca rezultantã logicã adevenirii nihilismului atunci nu mai poate fi vorbade a-ºi asuma ca proiect reducerea cunoºtinþelorspecializate pe care le oferã ºtiinþele la Lebenswelt(lumea vieþii), aºa cum crede Habermas, sau la logoscum crede Gadamer. Mai degrabã, hermeneuticatrebuie sã abandoneze vechea opoziþie tare dintreGeistes ºi Naturwissenschaften (ºtiinþele spirituluiºi ºtiinþele naturii) ºi sã se raporteze la ºtiinþa mo-dernã ca la “agentul principal al unei transformãrinihiliste a sensului fiinþei”, altfel spus ca la acel cevacare a lansat apelul al cãrui rãspuns ea este.

Radicalizarea nihilistã a hermeneuticii pe careo propune Vattimo nu este lipsitã de consecinþenici pe planul filosofiei practice. Aceasta deoare-ce, dacã încetãm sã credem în existenþa unui fun-dament ultim care în plan etic se configureazã caºi imperativ ºi în numele cãruia se traseazã limite-le a ceea ce este moral sau nu, apare cu adevãratposibilitatea unei gândiri nonviolente ºi a uneimai bune articulãri a raportului om-fiinþã. Dintrecele trei proiecte etice semnificative ale timpuluinostru: etica comunicãrii a lui Habermas, eticaredescrierilor a lui Rorty ºi etica continuitãþii alui Gadamer, cea care se poate prezenta ca actua-lizare a acestei potenþe este doar ultima. Dar,numai în mãsura în care, prin asumarea nihilis-mului, înþelege sã atribuie o structurã orizonticãcontinuitãþii existenþei individuale în care suntînscrise experienþele singulare ale fiecãruia. Nihi-lismul este o adevãratã ºansã ºi ar trebui sã nu nemai mire deloc faptul cã din ce în ce mai mulþifilosofi contemporani ajung sã vorbeascã de unprincipiu de caritate .

Reîntâlnirea hermeneuticii contemporane cuidealul creºtin al caritãþii, precum ºi proliferareamitului în timpurile noastre, pare sã fie una para-doxalã, dacã ne aducem aminte cã hermeneuticanu a fost doar o consecinþã a secularizãrii ci ºi unfactor determinant al acesteia. Divizarea catolicis-mului, dupã cum ºtim, este o consecinþã directã aimpunerii principiului hermeneutic sola textus înforma sola Scriptura. Cum se raporteazã, în fapt,hermeneutica faþã de religie, care este poziþia eiavând în vedere situaþia antemenþionatã? În vi-ziunea lui Vattimo rãspunsul la aceastã întrebareeste o chestiune de alternativã între „douã expre-sii arhetipale ale tradiþiei filosofice ºi religioase aOccidentului : «to on leghetai pollachos» [fiinþa sespune în mai multe sensuri – n.n.] a lui Aristotelºi acel «multifariam multisque modis olim loquensDeus patribus in prophetis» [în multe rânduri ºi în

multe moduri a vorbit Dumnezeu Tatãl, profeþilor]a Sfântului Pavel” (p. 68). Însã, aratã filosoful ita-lian, în mãsura în care hermeneutica nu se dezicede propria-i vocaþie nihilistã, a accepta pluralismulreligios este pur ºi simplu imposibil. Tot ceea cepoate face hermeneutica este sã-ºi recunoascã legã-tura substanþialã cu religia creºtinã. Aceasta, nu atâtdatoritã faptului cã creºtinismul aste o religie acãrþii ºi pentru cã fundamentul acestei religii estekenoza, întruparea lui Dumnezeu înþeleasã ca ºicoborâre ºi, dupã Vattimo, totodatã ca “slãbire”.Dacã secularizarea este înscrisã pozitiv în destinulkenozei , atunci recuperarea valorilor religioasecreºtine de cãtre etica hermeneuticã înceteazã sãmai conducã la paradox.

Dupã cum asumarea vocaþiei nihiliste a her-meneuticii nu a întârziat sã-ºi dezvãluie consecin-þele în chestiunea ºtiinþei, a eticii ºi a religiei, totaºa ele nu se lasã aºteptate nici în cazul esteticii.Fãrã a contesta ci, tocmai, accentuând rolul deci-siv pe care l-a avut pentru reflecþia esteticã Adevãrºi metodã a lui Gadamer, prin reabilitarea expe-rienþei estetice ca experienþã a adevãrului, Vattimoaratã cã, din pãcate, consecinþele acestui fapt s-auoprit la un nivel destul de general, prin urmare,vag. Înþelegând hermeneutica drept acea filosofiecare corespunde în chip esenþial nihilismului ºi se-cularizãrii pe de o parte, ºi pe de altã parte înþele-gând valoarea de determinantã pe care a avut-o reli-gia pentru apariþia artei, tot ceea ce trebuie sã facemeste sã interogãm opera de artã din perspectivasemnificaþiei pe care adevãrul ei o are pentru acestmoment din istoria fiinþei pe care îl trãim noi.

Problema adevarului este una fundamentalãpentru proiectul lui Vattimo, pentru proiectulunei ontologii a actualitãþii, dar, cu toate acestea, întext, nu pot fi gãsite decât câteva notiþe disparateasupra chestiunii. Acest neajuns este însã corectatprin introducerea în volum, ca prim apendice, astudiului Adevãrul hermeneuticii, ce ne propunepentru o nouã înþelegere a adevãrului metaforalocuirii într-o bibliotecã. Prin al doilea apendiceal volumului – Reconstruire a raþionalitaþii –, filoso-ful italian încearcã sã arate cã deºi acuza deiraþionalism care i se aduce hermeneuticii nu esteîntru totul nejustificatã, totuºi, ea poate fi depãºitãprintr-o reconstrucþie a raþionalitaþii pornind dela tezele originare ale hermeneuticii ºi reconsi-derarea raportului ei cu modernitatea.

Fãrã a zãbovi prea mult, în încheiere dorim sãadãugãm câteva cuvinte despre traducere. Chiardacã pe alocuri transpunerea în limba româna atextului filosofului italian nu este îndeajuns declarã, acest lucru nu aduce cu sine o scãdere acalitãþii traducerii. Totuºi, un lucru ce poate fi con-siderat un minus este faptul cã în afara unor titlurica Sein und Zeit, Warhait und Methode ºi a încã unuia,maxim douã, nici unul nu respecta uzanþele litera-turii de specialitate în limba românã. De pildã: înloc de Originea operei de artã în text apare Originileoperei de artã, în loc de Geneza hermeneuticii –Originile hermeneuticii , în loc de Timpul imaginii lumii– Epoca imaginii lumii ºi lista poate continua. Înprincipiu, atâta timp cât putem înþelege despre ceoperã este vorba, acest lucru, deºi este supãrãtor, nueste o problemã. Însã, nu putem înþelege întot-deauna. Spre exemplu, în ultimul capitol al lucrãrii,Vattimo trimite la W. Dilthey, Esperienza vissuta epoesia, apãrutã pentru prima datã în germanã în1906. Acest titlu este tradus de ªtefania Mincu prinExperienþã trãitã ºi poezie pe care, dupã aceeaºi logicãa aproximãrii, l-am echivala cu Trãire ºi poezie. Dinpãcate, în acest caz suntem puºi în faþa unei pro-bleme cãci, ediþia originalã a lucrãrii Trãire ºi poezienu dateazã din 1906, ci din 1905. Prin urmare,despre ce lucrare a lui Dilthey este vorba?

n

Hermeneutica ºi evadarea din metafizicãn Adrian Costache


n Pier Paolo Pasolini (1922 – 1975)

P ier Paolo Pasolini s-a nãscut la Bologna, în5 martie 1922, dintr-un tatã de stirpenobilã din Ravenna ºi o mamã friulanã ai

cãrei înaintaºi au ajuns cu timpul la condiþia mic-burghezã. Datoritã peregrinãrilor familiei a fostnevoit sã schimbe mai multe ºcoli pânã la termi-narea ciclului gimnazial; urmeazã liceul la Casar-sa, iar licenþa în litere o dobândeºte la Bologna.Ca militant politic se înscrie în PCI (1945) ºi esteexclus doi ani mai târziu pe motiv de imoralitate.Prin scrierile socio-politice atrage pe tot parcursulvieþii ura comuniºtilor ºi a creºtin-democraþiloritalieni. Refugiat la Roma (1950), trãieºte câþivaani de cruntã mizerie. O datã cu apariþia primelorcãrþi de prozã ºi a primelor filme devine un fel deinamic public nr. 1: i se intenteazã procese pentruscriere morbidã, pentru defãimarea religiei destat, pentru imoralitate ºi ajunge sã fie acuzat nudoar de afilierea-i marxistã ºi de trãdarea obiec-tivelor comuniste, ci ºi de furt sau de atac armat.Înconjurat de duºmani, s-a bucurat de sprijinulunui grup restrâns de prieteni (Moravia, Bassani,Elsa Morante, Carlo Levi, Livio Garzanti, Fellini,Ninetto Davoli etc.). Osanale nu i-au fost adusedecât dupã ce a fost omorât, pe plaja de la Ostia,în noaptea de 2 noiembrie 1975. Din opera luiamintim câteva titluri: poezie – Poezii la Casarsa(1942 – în dialect friulan), Cea mai bunã tinereþe(1954 – în dialect friulan), Cenuºile lui Gramsci(1957), Privighetoarea Bisericii Catolice (1958),Religia timpului meu (1961), Poezie în formã detrandafir (1964), A se spiritualiza ºi a organiza(1971); prozã – Bãieþi de viaþã (1955), O viaþã vio-lentã (1956), Alì cel cu ochi albaºtri (1965), Teorema(1968), Petrol (1992 – neterminat); eseuri –Empirism eretic (1972), Scrieri corsare (1975); film –Mama Roma (1962) , Evanghelia dupã Matei (1964),Oedip rege (1967), Teorema (1968), Porcile (1969),Medeea (1970), Trilogia vieþii (Decameronul,Povestirile din Canterbury, Floarea celor o mie ºi una denopþi) (1970-1974), Salo (1975).

Lucrez toatã ziua Lucrez toatã ziua ca un cãlugãrºi noaptea cutreier, ca un cotoiîn cãutare de dragoste... Voi propunecuriei sã fiu fãcut sfânt.De fapt rãspund mistificãrii cu blândeþe. Privesc cu ochiulunei imagini pe cei destinaþi linºajului.Mã observ pe mine însumi masacrat cu seninulcuraj al unui savant. Îmi parea încerca urã, ºi dimpotrivã scriuversuri pline de dragoste pãtrunzãtoare.Studiez perfidia ca pe un fenomenfatal, de parcã nu i-aº fi fost obiect.Mi-e milã pentru tinerii fasciºti,ºi bãtrânilor, pe care îi consider formeale celui mai oribil rãu, le opundoar violenþa raþiunii.Pasiv precum o pasãre care vedetot, zburând, ºi îºi poartã în inimãîn zborul în cer conºtiinþacare nu iartã.

Bogãþia cunoaºterii Dar în aceastã lume care nu posedãnici mãcar conºtiinþa mizeriei,

vesel, dur, fãrã nici o credinþã,eu eram bogat, posedam!Nu numai pentru cã o demnitate burghezãera în hainele mele ºi în gesturile melede plictisealã vioaie, de pasiune reprimatã:ci pentru cã nu aveam conºtiinþa bogãþiei mele!

A fi sãrac era doar un accident al meu (sau un vis, poate, o inconºtientãrenunþare a celui ce protesteazã în numele luiDumnezeu...)Îmi aparþineau, în schimb, biblioteci,galerii, instrumente pentru fiece studiu: eradeja, înãuntrul sufletului meu nãscut pasiunilor,în întregime San Francesco, în reproduceristrãlucitoare, ºi fresca din San Sepolcro,ºi aceea din Monterchi: tot Piero,aproape simbol al posesiei ideale, dacã obiect al iubirii maeºtrilor,Longhi sau Contini, privilegiual unui discipol inocent, ºi, deci,rafinat... Tot acest capital, este adevãrat, era deja aproape cheltuit,aceastã stare istovitã: dar eu eramca bogatul care, dacã ºi-a pierdut casaori þarinile, este, în adâncul sufletului, deprins: ºi continuã sã fie stãpân...

Autobuzul ajungea la Portonaccio,sub fortificaþia Verano:trebuia sã cobori, sã fugi de-a curmeziºulunei pieþe forfotind de suflete,sã lupþi pentru a prinde tramvaiul,care nu mai venea sau îþi pleca de sub ochi,sã reîncepi sã te gândeºti pe refugiul staþieiplin de femei bãtrâne ºi tineri murdari,sã vezi strãzile cartierelor liniºtite,Via Morgagni, Piazza Bologna, cu arboriigalbeni de luminã fãrã viaþã, bucãþi de zid, vechi viliºoare, bloculeþe noi,haosul oraºului, în albulsoare de dimineaþã, obosit ºi mohorât...

Sex, consolare a mizeriei Sex, consolare a mizeriei!Curva e o reginã, tronul eie o ruinã, pãmântul ei o bucatãde maidan cãcat, sceptrul eio poºetã vopsitã în roºu:

latrã în noapte, murdarã ºi feroceca o mamã bãtrânã: îºi apãrãposesia ºi viaþa. Peºtii, împrejur, în grupuri,umflaþi ºi agitaþi, cu mustãþile lor,brindisine sau slave, suntºefi, guvernatori: aranjeazãîn întuneric, afacerile lor de o sutã de lire,trãgând cu ochiul în tãcere, schimbându-ºivorbe goale: lumea, exclusã, pãstreazã tãcerea în jurul lor, care s-au exclus,tãcute hoituri de hrãpãreþi.

Dar în gunoaiele lumii, se naºteo nouã lume: se nasc legi noiunde nu mai este lege; se naºte o nouã cinste unde cinste e necinstea...Se nasc puteri ºi nobleþuri,feroce, în grãmezile de cocioabe,în locurile nesfârºite unde crezicã oraºul s-ar sfârºi, ºi unde dimpotrivãreîncepe, duºmãnos, reîncepea mia ºi a mia oarã, cu poduriºi labirinturi, ºantiere ºi terasamente,îndãrãtul valurilor de zgârie-nori,care acoperã întregi orizonturi.

În uºurinþa dragosteimizerabilul se simte om:îºi întemeiazã încrederea în viaþã, pânã la a dispreþui pe cei ce au altã viaþã.Fii se aruncã în aventurãsiguri de a fi într-o lumecãreia de ei, de sexul lor, îi este fricã.Mila lor e în a fi nemiloºi,forþa lor în uºurãtate,speranþa lor în a nu avea speranþã.

Cântec civil Obrajii lor erau proaspeþi ºi gingaºiªi poate erau sãrutaþi pentru prima datã.Vãzuþi din spate, când se întorceaupentru a reveni în grupul tânãr, erau mai maturi,cu paltoanele peste pantalonii subþiri. Sãrãcia loruitã cã e iarnã rece. Picioarele puþin arcuiteºi gulerele uzate, precum fraþii mai mari,deja orãºeni discreditaþi. Pentru câþiva ani ei sunt încãfãrã preþ: ºi nu poate fi nimic care sã umileascãîn cel ce nu se poate judeca. Cu toate acestea o faccu multã, incredibilã naturaleþe, ei se oferã vieþii;ºi viaþa la rândul ei îi cere. Sunt atât de pregãtiþi!Înapoiazã sãruturile, savurând noutatea.Apoi pleacã, netulburaþi cum au venit.Dar întrucât sunt încã plini de încredere în acea viaþãcare îiiubeºte,fac promisiuni sincere, plãnuiesc un viitor promiþãtorde îmbrãþiºãri ºi sãrutãri. Cine ar face revoluþia – dacã ar mai trebui fãcutã vreodatã – dacã nu ei?Spuneþi-le-o: suntpregãtiþi,toþi în acelaºi fel, aºa cum îmbrãþiºeazã ºi sãrutãºi cu acelaºi miros în obraji.Dar nu va fi încrederea lor în lume sã triumfe.Ea trebuie sã fie neglijatã de lume.

n

traducere


Fascinaþia cãlãtoriei este explicabilã. Viaþaînsãºi este un voiaj. Cãlãtoria este un exce-lent mijloc de verficare a convingerilor, un

mijloc euristic de a defini sau justifica limitele.Confruntarea cu alteritatea, plasarea cãlãtorului înafara rutinei zilnice stimuleazã observaþia, spiritulcritic. Voiajul, ºi corolarul sãu imaginea desprecelãlalt, sunt azi teme cu atât mai actuale cu cât,în lumea prezentã, deplasarea realã sau virtualãdevine tot mai facilã pentru mase mari deoameni.

Pentru perioadele istorice vechi, impresiile decãlãtorie pot deveni mãrturii istorice, deºi nu cre-dem cã este cazul a exagera cu aceastã valoare aimpresiilor de cãlãtorie. Ea aratã mai degrabã pau-peritatea altor surse de informaþii istorice.Explicaþia stã chiar în specificul „impresiilor“ decãlãtorie. Cuvântul „impresii“ presupune subiec-tivitatea privitorului. Relatarea de cãlãtorierãmâne, indiferent de multiplele ei „între-buinþãri“ ºtiinþifice, o formã a literaturii confesiveîn care ficþionalizarea pretinde a tinde spre gradulzero deoarece valoarea ei supremã ar fi adevãrul.Pe de altã parte, atât experienþa de cãlãtoare, dar ºicea de cititoare1, m-au convins cã orice cãlãtor,chiar cel care îºi clameazã cu putere „obiectivi-tatea“, de fapt nu citeºte atât realitatea vãzutã, câtse citeºte pe sine în realitatea respectivã.

Indiferent de motivaþie, cãlãtorie de afacerisau deplasare impusã de rãzboi, sau deportare,cãlãtoria nu poate fi reconstituitã în text decâtsubiectiv, fie ºi numai prin selecþia episoadelorrelatate, dacã admitem, ipotetic, existenþa unuigrad zero de literaritate. Aceastã grilã subiectivãeste cea prin care vom citi ºi impresiile de cãlãto-

rie, personalitatea Smarandei Gheorghiu, unadintre primele românce care a gustat din plinfarmecul evadãrii, al desprinderii din realitateacotidianã pe care o presupune CÃLÃTORIA.

Pentru femeile românce cãlãtoria, chiar cãlã-toria de plãcere, trebuie sã fi existat mult înaintede secolul al XX-lea. Din pãcate, relatãrile despreaceste experienþe feminine sunt mult mai târziidecât ale bãrbaþilor. Este limpede cã femeile aucãlãtorit mai puþin ºi mai târziu. Condiþia femi-ninã tradiþionalã impune aceastã discrepanþã. Deregulã, mijloacele financiare la dispoziþia femeilorau fost mai reduse, problemele de siguranþã întimpul cãlãtoriei au fost mai grave, iar dispoziþiacãlãtoarelor de a-ºi împãrtãºi impresiile a fost mairedusã. Discreþia cãlãtoarelor românce pare sã fifost determinatã de ezitarea lor în a intra în spa-þiul public ca autoare, de lipsa lor de încredere cãpropriile impresii ar putea fi demne de mai multinteres decât o conversaþie de salon cu prietenele,cu prietenii, cu familia. Cu atât mai mult estesemnificativ faptul cã orizontul public al textuluide cãlãtorie este mai redus dacã autoritatea acestuitext provine de la o femeie. Reeditãrile impresi-ilor de cãlãtorie ale femeilor sunt practic inexis-tente, iar reverberaþiile critice nu foarte nume-roase. Toate acestea sunt atitudini relevante pen-tru „nivelul“ de emancipare a femeii în Româniaºi pentru o culturã de esenþã androcentricã.

Smaranda Andronescu Gheorghiu – pseudo-nimul literar cel mai folosit Smara – a trãit între1857-1944. S-a nãscut la Târgoviºte într-o familieînruditã cu poetul Grigore Alexandrescu ºi cuprozatorul Alexandru Brãtescu-Voineºti. A studiatla Târgoviºte ºi la Bucureºti. A fost profesoarã,

scriitoare, publicistã ºi cãlãtoare pasionatã. Femeieemancipatã, Smara a fost ºi una dintre feministeleactive de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi dinprima jumãtate a secolului al XX-lea în România,pe nedrept omisã din recenta antologie a ªtefanieiMihãilescu Din istoria feminismului românesc.Antologie de texte (1838-1929), apãrutã la EdituraPolirom în 2002. Este de amintit, din acest punctde vedere, conferinþa „Inteligenþa femeii“ þinutãde Smaranda Gheorghiu la Ateneul Român, înseara de 14 aprilie 1896. Se pare cã problema sebucura de o anume vogã în epocã, deoarece maisus menþionata antologie include un text savurosal Sofiei Nãdejde, „Rãspuns domnului Maiorescuîn chestia creierului la femei“, apãrut înContemporanul, nr. 24, anul I, 1881-1882. Este unrãspuns polemic la o conferinþã a lui Maiorescuîn care acesta susþinea diminuarea creierului lafemei pe mãsurã ce populaþia respectivã se … ci-viliza. Doar la sãlbatici, susþinea Maiorescu,creierul ar fi sensibil egal, ca greutate, la femeie ºila bãrbat. Spune… marele critic: „În starea primi-tivã, mai cã nu existã diviziune de travaliu, saudeosebire de ocupaþiuni. Aceleaºi griji ºi aceeaºiordine de idei e la ambele sexuri. Cu cât înaintãmîn civilizaþiune, cu atât rolul bãrbatului devinemai greu, cu atât el trebuie sã-ºi munceascã maimult creierul ca sã poatã cuceri un loc în econo-mia socialã ºi sã fie în stare a-ºi asigura existenþaºi viitorul familiei sale. El trebuie sã miºte cul-tura, el sã conducã sau sã susþinã statul, el sã facãa înflori artele, el trebuie sã lãrgeascã câmpulideilor, sã înlesneascã bunul trai al omenirii prindescoperiri ºi perfecþionãri zilnice aduse în sferapracticã a vieþii, pe când femeia e redusã la un rolcu mult mai mãrginit în miºcarea societãþilorculte“. (apud Mihãilescu, 89-90).

Cu vervã ºi cuceritoare ironie, SmarandaGheorghiu face „aparent“ jocul misoginilor. „Sãconvenim însã cã sunt lucruri, slujbe ºi dregã-torii, în care nu pot fi femeile: Nu pot fi filosofepentru cã n-au judecatã multã ºi nici rãbdare, de-aceea n-au nici barbã“ (1896, 17). „Nu pot fi pre-oþi, Domne! … ªi mi-nchipui cã nimic nu tre-buie sã fie mai uºor decât a ocupa un scaun devlãdicã, pentru cã pe toþi greºiþii i-ar ierta ºi raiuls-ar umple de netrebunici, cu toate cã ºi celpãmântesc tot cam al lor este cãci, unde poti fi eloare dacã nu în coprinsul nerozilor?“ (1896, 18).

Deºi nu o citeazã pe Mary Wollstonecraft, dealtfel, nici nu ºtim dacã Smaranda Gheorghiucunoºtea celebrul text al lui Wollstonecraft,Vindication of the Rights of Woman – deci, nu ºtimdacã e vorba de o coincidenþã sau de cunoaºtere ºistilisticã intenþionatã – Smaranda Gheorghiufoloseºte ºi ea celebra figurã de stil a viþei de viecare reprezintã condiþia femeii educate sã sebazeze pe bãrbat, neajutoratã, deci, prin educaþieºi recompensatã apoi, dacã este ascultãtoare, cuprotecþia masculinã.

În alte conferinþe, Smaranda Gheorghiu ridicãproblema necesitãþii educãrii femeilor pentru a-ºiîndeplini cât mai bine îndatoririle tradiþionale înfamilie, necesitatea acordãrii dreptului la votfemeilor. Se observã, deci, în luãrile ei de poziþieo justificare a necesitãþii educãrii femeii pentruîndeplinirea de cãtre femeie a rolului ei tradiþio -nal, nu pentru emanciparea ei. Votul femeii estevãzut de Smaranda Gheorghiu ca o racordare aRomâniei la modernitate, ea nu insistã asupraimplicaþiilor pe care le-ar avea intrarea femeii înviaþa politicã asupra construcþiei tradiþionale afeminitãþii.

Cãlãtoriile au purtat-o pe SmarandaGheorghiu pe numeroase meridiane europene:

n Mihaela Mudure

Cãlãtoriile Smarandei Gheorghiu

Silvia Radu Faleza (1987)

ãlãtori din spaþiul românesc în Occident (sec. XVII-XX)C


din Italia, Cehoslovacia, pânã în Scandinavia ºi laCapul Nord, Smaranda Gheorghiu fiind primaromâncã/primul român care ajunge pe acestemeleaguri extrem-europene. Cheltuielile drumu-lui i-au fost acoperite fie de anumite organismeinternaþionale, de statul român pe care l-areprezentat la numeroase evenimente inter-naþionale, sau de ea însãºi. În 1893, precum ºi îniarna 1893-1894, Smaranda Gheorghiu este înItalia. În 1899 ea participã la CongresulOrientaliºtilor la Roma. În 1900 participã laCongresul Internaþional „Uniunea femeilor pen-tru pace“ la Paris. În 1902 participã la CongresulLatin ºi viziteazã Danemarca, Suedia ºi Norvegia,ajungând pânã la Capul Nord. În 1904 participã,la Haga, la Congresul pentru abolirea rãzboiului.În 1911 participã la Congresul esperantiºtilor dela Odesa, de unde porneºte într-un voiaj spreGrecia. În 1913 participã la Gand, Belgia, laCongresul Educaþiei în familie. În acelaºi an ºi totîn Belgia, reprezintã România la CongresulInternaþional al ªcolii în Aer Liber. În 1925Smaranda Gheorghiu ajunge în Cehoslovacia.Plãnuia ºi o cãlãtorie în jurul lumii, dar cel de-aldoilea rãzboi mondial a împiedicat-o sã îºi ducã lacapãt proiectul. Spre sfârºitul vieþii se deplaseazãgreu ºi ironia sorþii face ca ea sã refuze pânã ºidouã bilete de odihnã la Vatra Dornei, oferite deGheorghe Marinescu, ministrul de atunci alSãnãtãþii, deoarece nu avea cine sã o însoþeascã,iar singurã nu putea sã se deplaseze nici mãcarpânã în Moldova.

Este interesant cã Smaranda Gheorghiu, cãlã-toarea, nu priveºte lumea cu un ochi … feminist.Peisajele continentului nostru îi inspirã autoareifie pagini de un lirism bine stãpânit, fie conside-raþii naþionaliste în care femeia este subordonatãmarelui ideal al naþiunii, construit ca spaþiu mo-dern, necesar dezvoltãrii României. În ce mãsurãacest ideal asigura ºi idealurile feministeiSmaranda Gheorghiu, este o problemã pe carecãlãtoarea preferã sã nu o discute.

Întocmai ca o altã feministã a epocii,Alexandrina Gr. Cantacuzino, SmarandaGheorghiu acordã, aºadar, prioritate categoricãidealului naþional, sororitatea este subordonatãsolidaritãþii etnice. De remarcat, totuºi, cãAlexandrina Gr. Cantacuzino încearcã sã coo-pereze cu organizaþiile ºi militantele femei aleminoritãþilor etnice din România pentrurealizarea unor obiective comune.

În orice caz, protejarea, dacã e posibil, chiarsporirea prestigiului noii Românii moderne aufost ºi pentru Alexandrina Gr. Cantacuzino ºipentru Smaranda Gheorghiu prioritãþi absolute.Numai în cadrul noii Românii mari, unitare, si-gure pe frontierele sale de atunci se putea rezolvaºi problema femeii. Conform unei liste de priori-tãþi care convine, de fapt, perspectivei patriarhale,femeia este o problemã care apare pe o listã deprobleme, la rubrica altele.

În timpul vizitei în Cehoslovacia, din 1925,Smaranda Gheorghiu se întâlneºte cu personali-tãþi politice de prim rang. Ea observã: „Nici noi,nici ei n-avem mulþi prieteni. Toatã forþa noastrãstã în muncã ºi este nemeritã deviza: Prin noiînºine . Balanþa dreptãþii o þine în mânãDumnezeu. Dupã atâtea veacuri de suferinþenãpustite asupra lor, ca ºi asupra noastrã de la celepatru vânturi, am isbutit în fine sã respirãmnesugrumaþi“ (Smara, 1925, 13). Cele douã naþi-uni sunt unite, în opinia cãlãtoarei românce, deun anume excepþionalism, de înþeles în contextulentuziast al epocii ºi exprimat printr-o suitã dehiperbole ºi crescendouri. Naþiunea, atât cearomânã cât ºi cea cehoslovacã, aºa cum o vedeSmara, nu are probleme de gen. Naþiunea este untot unitar care trebuie sã facã faþã Celuilalt, de

afarã. Totuºi, feminista Smara menþioneazã ochestiune pentru care a luptat ani de zile: votulpentru femei. Femeile cehoslovace îl au ºi acest faptnu a dus la distrugerea edificiului social, vrea Sma-ra sã liniºteascã cititorul, ba chiar dimpotrivã. „Înînvãþãmânt, în opere filantropice, morale, politiceavând acolo toate drepturile, tot sprijinul, toatãîncrederea dobânditã prin munca lor harnicã, cin-stitã, încordatã ºi fãrã preget pentru binele obºtesc,fac minuni femeile cehoslovace“ (1926, 26).

Cu ocazia aceluiaºi voiaj ea îl citeazã peMasaryk: „Amorul însoþit de alcool ºi nãscut dinalcool nu este amor“ (1926, 15). ComentariulSmarei vizeazã, probabil, discret ºi nenumãratelecazuri de abuz pe fondul alcoolismului din fa-miliile româneºti. Soluþia ei este protejarea femeiiprin controlarea strictã a sexualitãþii, sub pretextulprezervãrii puritãþii relaþiei sentimentale. „Fãrãîndoialã cã este scris cã omul ºi femeia va sã fieun singur corp, dar ºi doresc deja sã fie un singursuflet. Cãsãtoria este ºi ea o unire a sufletului,lucru imposibil în alcoolism [sic]. Un adevãratamor este cast ºi pur“ (1925, 15).

Italia îi prilejuieºte Smarei consideraþii desprerelaþia noastrã cu Apusul, relaþie pe care autoareaar dori-o echilibratã ºi nu doar imitaþie din parteanoastrã. „Acum? Alte timpuri, alte obiceiuri,apusul este idealul nostru, de la el copiem totul ºieste aºa de ademenitor… încât din el, rar neîntoarcem cu aripele avântului nostru rãmase totla locul lor ºi cine are acest noroc, apoi este demnde stima noastrã“ (1905, 185).

Cãlãtoarea nu uitã niciodatã ardentele pro-bleme româneºti. În drum spre Italia, unde vadepune o coroanã de bronz la Coloana lui Traianºi va rosti discursul Mama Roma, la 12 octombrie1899, ea este cuprinsã de emoþie la traversareaTransilvaniei, pe atunci în afara fruntariilorromâneºti. Figura lui Mihai Viteazul este con-strucþia liricã în jurul cãrei se constituie discursulvizionar al Smarei. „ªi trecând pe câmpia Turdei,am vãzut plutind în vãzduh sufletul celui maimare erou al românilor ºi el pãrea aprins de dorulrãzbunãrii; iar eu bizuindu-mã pe vitejii feciori aiacestei þãri, bizuindu-mã pe falnicii lãstari aiviitorului, i-am rãspuns:

Scumpã umbrã înþelegem dorul tãu de rãzbunare, Fiii tãi, mult nu te lasã a mai sta în adãstare;

Invârti-vom, scumpã umbrã, hora mândrã deînfrãþire,

Dulce va f i revederea, dupã atâta despãrþire!…“(1905, 188). Perspectiva asupra istoriei este strictlegatã de idealurile naþionale, nu se încearcã nicio plasare a problematicii femeii în acest discurs.

Pe de altã parte, ajunsã la picioarele celebreiColumne, siglã excepþionalã a procesului de va -lorizare a românismului, Smara se bucurã desororitatea oferitã cu generozitate ºi cãldurã deitalience. Dar surorile sunt înainte de orice suroriîntru latinitate ºi exponente de gen feminin alenaþiunilor lor. În ce mãsurã structurile politice alenaþiunilor permit afirmarea femeii? Aceasta este oîntrebare asupra cãreia Smara nu zãboveºte, con-siderând de neevitat un rãspuns pozitiv. „Cãlduracu care am fost îmbrãþiºatã ºi salutatã de femeilescriitoare italiene, într-unele din cele mai marizile din viaþa mea: ziua când am luat cuvântul încongresul Orientaliºtilor ºi în Forul Traian, m-amângâiat mult ºi m-a fãcut sã uit indiferenþa dinþara noastrã“ (1905, 222).

Este interesant cã nici vizita pe meleagurilescandinave, zonã a Europei unde emancipareafemeii atinsese niveluri semnificative, nu îiinspirã feministei Smara decât consideraþii despreimportanþa femeii în conducerea familiei, unexemplu de mãruntã matriarhie la nivel familial,care asigurã sãnãtatea naþiunii. Spaþiul publicnaþional rãmâne rezervat bãrbaþilor, ea nu ospune direct, dar o subînþelege. „Artificialul ºispoiala, izvorul atâtor nenorociri conjugale,lipseºte aici; femeile ºtiu mânui, cu priceperesãnãtoasã, cu blândeþe ºi toleranþã multã, frâul deaur cu care trebuie sã conducã ºi sã guverneze totîn cuprinsul regalitãþei lor. Tocmai de aceea cãs-niciile sunt temeinice ºi aceastã celulã, familiacare formeazã statul, fiind sãnãtoasã, þãrile acesteaprospereazã cu paºi repezi, ºi rãmân la adãpostulºubrezeniei morale ºi naþionale, care se vede înalte pãrþi“ (1905, 339). În Norvegia, SmarandaGheorghiu îl viziteazã ºi pe marele Ibsen, dar nicipãrintele Norei nu îi inspirã româncei comentariifeministe. Discuþia se învârte doar în jurul faimeilui Ibsen ºi a prezenþei sale pe scenele româneºti.

Silvia Radu Faleza (1987)

à


În permanenþã, discursul cãlãtoarei se con-struieºte pe antiteza ei/noi. Admirând la Neapole,de exemplu, gardurile vii, ea deplânge, în acelaºitimp, lipsa de simþ gospodãresc a românilor.„Nici o zãbrea, nici un zãplaz, nici un grilaj nueste gol, ci toate sunt înfãºurate în plante urcã-toare, îmbetite sus pe coperiºurile caselor ºi alvilelor, ceea ce le dã un anume aspect frumos demister ºi poezie. De nenumãrate ori am vãzutgarduri vii de cactuºi, de trandafiri, de bambu, deortensii, de ficuºi ºi de mandarini. La noi sã fieaºa ceva, le-am jumuli pe toate; gardurile vii delemn cânesc ºi tot le smulgem“ (1905, 196). Esteinteresant cã discursul excepþionalismului(românii care au suferit din partea unei ingrateistorii) se împleteºte, la Smaranda Gheorghiu, cuacela al minimalizãrii. Complexul de superioritatese completeazã, paradoxal, cu cel de inferioritate.Smaranda Gheorghiu exprimã în scrierile sale decãlãtorie traumele dar ºi justificãrile naþionalis-mului românesc, cu particularitãþile epocii. Îndiscursul cãlãtoarei problematica feministã estecomplet obliteratã de cea naþionalã, naþiunea estecadrul optim de afirmare a femeii – însã detaliilesau strategiile politice privind problemele de genlipsesc cu desãvârºire. O eventualã colaborarefemininã internaþionalã pentru a corecta exceseleetnicismului nu este, nici mãcar cu ochii minþii,întrevãzutã de Smaranda Gheorghiu.2 Cãlãtoareanoastrã remarcã puþin idealist, avantajele materia-le ale urbanizãrii satelor în Occident ºi deplânge,complet nesãmãnãtorist, înapoierea satului româ-nesc. Pe de altã parte, în timpul acestor cãlãtoriiea îºi construieºte adesea o apariþie bazatã pespecificul naþional, cãlãtorind îmbrãcatã în portulpopular. ªi din acest punct de vedere discursulSmarandei Gheorghiu este puþin contradictoriu,ea neoferind soluþii despre cum pot supravieþuivalorile rurale, pe care le considerã a fi singurelevalori cu adevãrat româneºti, în condiþiile mo-dernizãrii pe care o invocã, de altfel, cu multãardoare ºi puþin umor. „În þãrile culte, unde sãr-manul preþuieºte valoarea banului ºi ºtie omeserie, de îndatã ce îi e cuþitul la os, aleargã înoraºele unde gãsesc de muncã. Un exemplu suntchiar italienii, zidari ºi sculptori, care lucreazã lapiatrã ºi la ciment. Cu o statisticã dreaptã,socotesc cã numãrul lor, azi a întrecut pe alcoloniºtilor din vremea lui Traian.

Ai noºtri? Muncesc din greu, o muncã brutã,iar din vãgãunile lor, cum sã iasã când pentru ei,la streaja satului, la policioara pârleazului, sau lastâna lui, Ghizdei Buzatu, din muchia rariºtei defagi, de dupã care apune soarele ºi luna, estesfârºitul pãmântului?…“ (1905, 214). Este de pre-supus cã alteritatea cu care se confruntã oricecãlãtor, deschiderea pe care o oferã orice cãlãtorie,vor fi influenþat ºi personalitatea SmarandeiGheorghiu, dar personalitatea ei, aºa cum o con-struieºte cãlãtoarea în propriul ei discurs, nu parea-ºi schimba agenda în timpul sau din cauza aces-tor deplasãri. Feminismul rãmâne o chestiunepentru discursul public din România, nu pentrureprezentarea României în afarã. Nici lucrãrileliterare ale Smarandei Gheorghiu nu relevã vreodesprindere de perspectiva tradiþionalã asuprafemeii sau motivelor feminine. Predilecþia pentrualegorie duce la un anume schematism al discur-sului poetic. Þara este reprezentatã feminin,devenind mama, dar ºi glia pe care bãrbatul oapãrã, dar o ºi reprezintã. Relaþia dintre Româniaºi provinciile încã înstrãinate (Transilvania,Basarabia, Bucovina) sunt relaþii de tip mamã-fiicã. Spaþiul public al acþiunii este, însã, dominatde personalitãþi masculine. Mama lui ªtefan celMare sau doamna Despina nu au alt scop decât a

sprijini pe domn; femeia, chiar la acest înalt nivel,nu se reprezintã pe sine, ci luptã sã fie cât maibine reprezentatã de fiu ori soþ (1915, 30-31 sau133-134).

Autoarea de memoriale de cãlãtorie este sal-vatã de pasajele descriptive. Uneori farmeculnaturii îi inspirã cãlãtoarei Smara pagini vibrândde emoþie ºi de realã valoare esteticã, înscrise înconvenþiile unui discurs romantic în care naturaluxuriantã constituie decorul unui castel scosparcã din basme – este vorba de castelulMiramare. „Glicinii ºi cedrii cu mlãdioase ramurisã îmbetesc pânã sus, pe stâlpii cenuºii ai castelu-lui, prin chioºcurile din grãdinã, în care pacea ºiîntristarea domneºte adânc, rãsunând, auzindu-se,numai susurul fântânilor, amestecat cu freamãtulchiparoºilor“ (1905, 190).

Liricã devine Smaranda Gheorghiu ºi cândviziteazã Pompeiul. De altfel, spectacolul vieþiiîntrerupte brusc de izbucnirea vulcanului ºi pãs-tratã ca atare atâtea secole a impresionat multesensibilitãþi româneºti.3 Tonul cãlãtoarei aminteºtede jelania Ecleziastului. Praf ºi pulbere sunt toateambiþiile noastre, zãdãrnicie e orice efort ome-nesc! „Ce derisiune a soartei! Se vede cãînflãcãrata lavã n-a voit sã þinã nici o seamã deacest semn sugestiv al lui ºi, alãturi de numeroºiisãi sclavi, bogatul ºi-a dat obºtescul sfârºit ºi aaflat sub parã de lavã mormântul, chiar ºi acelacare cu aur, pânã în ultimul moment, sperase sãînduplece puterea elementelor ºi coasa morþii“(1905, 204). Poezia aceasta a ruinelor depãºeºte,apoi, anticul Pompei, autoarea gãseºte o tonalitateromanticã care se revarsã într-un Ev Mediu con-venþional. „Numai ea sihastrã poetã a ruinelor ºi acimitirelor, ºtie sã gãseascã justul ton pe care sãcânte «Aleluia» al cetãþilor, care odinioarã falalumei fuseserã. Numai ea cunoaºte bine crenelelecele mai înalte ale citadelelor, turlele fortãreþelorºi ale ascunzãtorilor subterane; locul stindardelorgloriei, locurile trãdãrilor, locurile întâlnirilor,putregãitele ciurciuvele ale ferestrelor de cariodinioarã se agãþaserã scãrile de mãtase“ (1905,208).

Aceeaºi vibraþie liricã exprimatã prin elementepreluate din poetica Vechiul Testament o animãpe cãlãtoare la vizitarea Capului Nord.Sobrietatea peisajului nordic duce la o purificarea sensibilitãþii cãlãtoarei. Impresia ei este

copleºitoare. „Capul Nord seamãnã cu un zid deapãrare, cu o citadelã a pãmântului în potrivaOceanului; cu o redutã stâncoasã ciuruitã deobuze. … La dreapta Nord-kyn, la stânga un ºirde munþi stâncoºi, învãluiþi în vapori de apã, înfaþa noastrã Marea Ingheþatã, marea fãrã þãrmuri,fãrã sfârºit … Nemãrginirea!…

La rãsãrit maestosul rege al globului, soarele,îºi aratã discul sãu de aur, aruncând o brazdãstrãlucitoare pe tot întinsul valurilor; norii,împinºi de adierea dimineþii, se apropiau unul dealtul, se aºterneau ca un pod de plumb pesteapele oceanului … Era noaptea lui Israel cucolumna de fier, haosul cu razele de luminãcereascã“ (1905, 364-365).

În concluzie, subliniem cã memorialele decãlãtorie ale Smarandei Gheorghiu reflectã lumeafiltratã printr-o sensibilitate femininã, dilemelescrisului românesc feminin, poziþia femeii însocietatea româneascã. Remarcând plãcereadescrierii naturii, verbul avântat al patrioatei ºifeministei Smaranda Gheorghiu apreciem cã ten-siunea nerezolvatã dintre feminism ºi naþionalismdin memorialele ei de cãlãtorie este relevantãpentru cultura românã în care, feminismulrãmâne, ºi azi, în postura soþiei lui Barbã Albastrã.Momentele de revoltã sunt puþine ºi incomplete.

n

Note:1. ªi oare nu este ºi lectura o formã de cãlãtorie spiritualã?

Henry Fielding o simþise deja pe la 1700, atunci când com-para, în romanul sãu Tom Jones, cititul romanului cu o cãlã -torie în caleaºcã.

2. Europa a cunoscut astfel de atitudini, de exemplu în timpulrãzboaielor care au dus la sfâºierea Iugoslaviei.

3. Sã ne amintim, de exemplu, doar de Lucian Blaga.

Vasile Gorduz Ion Ladea (cap de copil)

à

– Domnule profesor, ca istoric v-aþi ocupat derenaºterea naþionalã a popoarelor balcanice de la mijloculsecolului al XIX-lea, în mai multe volume ºi înnumeroase articole. Aþi putea trece în revistã pentru citi-torii Tribunei câteva dintre acestea?

– Permiteþi-mi, în primul rând, sã vãmulþumesc ºi sã îi mulþumesc revistei pentru fap-tul cã mi-a oferit posibilitatea sã intru în legãturã,chiar dacã în mod virtual, cu publicul românesc.Desigur, voi evita sã vã furnizez o listã lungã ºiplicticoasã de titluri, ci voi încerca, în schimb, sãvã „povestesc” o parte din biografia mea intelec-tualã sau, dacã vreþi, din activitatea mea de studiuºi cercetare. Am ajuns sã mã ocup de istoriaRomâniei pe douã cãi: frecventarea, în timpulstudenþiei, a cursurilor de limba ºi literaturaromânã þinute de Rosa del Conte (ºi LuisaValmarin) ºi acceptarea, în 1971, a unei teze delicenþã în domeniul istoriei Europei orientale subîndrumarea lui Angelo Tamborra, primul specia-list în Italia al acestei discipline istorice. Ca sãspun adevãrul, aº fi vrut sa mã ocup, la vremearespectivã, de un subiect foarte apropiat în timp ºicare nu avea nimic de a face cu România: revo-luþia maghiarã din 1956. Ajuns în Ungaria, amînþeles cã era cu neputinþã sã continui respectivacercetare (timpul nu era încã matur, nici înUngaria, dar nici în Italia, unde glasul strãzii vor-bea încã despre „evenimentele din Ungaria”). Datfiind cã în acelaºi an am petrecut trei luni laBucureºti, având o bursã interguvernamentalã,m-am gândit sã aleg un alt subiect pentrulucrarea mea. Se aniversau 150 de ani de lamiºcarea condusã de Tudor Vladimirescu(istoricii români, aplicând într-un mod mai multsau mai puþin elastic, canoanele marxiste obliga-torii, discutau dacã sã o numeascã „revoluþie” sau„revoltã”, dacã nu chiar „cruciadã”) si m-am gân-dit sã profit de cãrþile ºi studiile publicate cu aceaocazie. Aºadar, am adunat foarte mult materialpentru lucrare. Întors în Italia, Tamborra a fostfoarte bucuros sã mã ajute în alegerea fãcutã ºimi-am continuat astfel cercetarea; am revenit dinnou pe pãmânt românesc pânã la obþinereadiplomei în iulie 1972. Maestrul meu mi-a su-gerat sã nu abandonez studiile ºi, în felul acesta,mi-am început cariera de profesor universitar.Calea era trasatã: deºi am continuat progresiv ºiîn mod considerabil sã lãrgesc domeniul studiilormele, interesul pentru România ºi pentru sud-estul Europei a rãmas prevalent pânã în ziua deazi. De la acest prim episod al renaºterii naþionaleromâne, am continuat prin a mã ocupa de fazeleulterioare, cum ar fi independenþa din 1877 sauformarea României Mari. Desigur, a fostinevitabil sã dau spaþiu relaþiilor italo-române, înanumite cazuri ºi prin figuri relevante, cum ar fiMarco Antonio Canini, care atrãsese atenþiaistoricilor români, de la Iorga la Berindei, ºicãruia i-am dedicat o lungã biografie politicã. Oanumitã „încorsetare” ideologicã a istoriografiei

române nu m-a fãcut niciodatã sã-mi pierdentuziasmul, ba chiar dimpotrivã, m-am amuzatadesea sã fac distincþia în orice articol sau volumpe care îl citeam între adevãrata cercetare istoricãºi ceea ce þinea de pura obligaþie ideologicã saupoliticã, omagiu obligatoriu adus regimului. Întretimp, graþie obþinerii de noi cunoºtinþe istorice ºia unor noi instrumente lingvistice, arcul crono-logic al intereselor mele a cunoscut o nouã redi-mensionare (opera principalã a lui Enea SilvioPiccolomini despre Europa central-orientalã,Rusia secolului XVI etc.), alte þãri din Balcanidevenind subiecte constante ale cercetãrilor mele:în special Bulgaria ºi Grecia de la sfârºitul secolu-lui XVIII ºi pânã la începuturile secolului XX.Erau subiecte ample de cercetare: de la RigasFereos la filoelenism, de la miºcãrile naþionale alegrecilor din jumãtatea a doua a secolului al XIX-lea la expediþiile conduse de Ricciotti Garibaldi,de la eliberarea Bulgariei la Principatul luiBattenberg, de la rãzboaiele balcanice la regimulagrar al lui Stambolijski. Producþia mea istori-ograficã s-a lãrgit cu o serie de eseuri ºi volumemonografice dar, chiar ºi în opere cu un cadrumai general, cum ar fi istoria regimurilor comu-niste satelite Moscovei (O jumãtate de secol desocialism real), cred cã cititorul ar putea cu uºurinþãsã observe deosebita atenþie manifestatã pentrustatele din sud-estul Europei. Sigur, ceilalþi suntcei care trebuie sã spunã dacã scrierile mele auînsemnãtate ºtiinþificã; eu pot doar sã afirm cãdorinþa mea de cunoaºtere nu s-a diminuat în toþiaceºti ani, în ciuda îndatoririlor tot mai grele pecare le am în lumea universitarã. Pot sã adaug cãmi-a fãcut o foarte mare plãcere, spun asta întot-deauna ºi doar în legãturã cu interesele meleistorice ºi culturale despre care am vorbit maiînainte, sã primesc o recunoaºtere oficialã dinpartea Statului român pentru faptul cã amfavorizat cunoaºterea culturii ºi istoriei României,sã devin de asemenea secretar general alComitetului italian al Asociaþiei Internaþionalepentru Studiul Europei de Sud-Est (AIESEE) ºisã fac parte, atâta timp cât a funcþionat, din poatecea mai amplã reþea internaþionalã care, cu fon-duri ale Comisiei Europene, s-a ocupat deBalcani (Europe&Balkans).

– Interesul pentru spaþiul românesc este o constantãîn cercetãrile pe care le-aþi efectuat ºi se poate afirma,cred, cã personalitãþile române din secolul al XIX-lea auconstituit mereu un punct de atracþie pentru interesele Dvs.Care vi se pare momentul (sau momentele) cele maiimportante din istoria României în secolul al XIX-lea?

– Am spus deja cã am avut posibilitatea sã mãocup de diferite perioade din istoria românilor ºide câþiva din protagoniºtii sãi. Poate doar în cazullui Vladimirescu studiul meu a dobândit câtevanote “personale”. Pentru celelalte au avut priori-tate evenimentele asupra personajelor. De curândam putut sã realizez un volum care cuprinde

fazele esenþiale ale istoriei contemporane române(vreme de circa douã veacuri, de la începutul se-colului al XIX-lea pânã în zilele noastre), însoþitede o serie de analize personale sau aprecieri cri-tice. Este greu de spus care au fost momentelecele mai importante în istoria poporului român.Trebuie sã mãrturisesc cã, dupã pãrerea mea, isto-ria, oricât de fascinantã ar fi, are un status ºtiinþificfoarte ambiguu (în legãturã cu acest aspect foartedezbãtut trimit la consideraþiile lui Carr). Ca oconsecinþã a acestui fapt, este greu sã comparifenomenele istorice între ele ca ºi cum ar fi niºteecuaþii matematice. Mie îmi place de altfel sãvorbesc, tot în legãturã cu istoria, despre opus ora-torium maximum sau, mai bine, despre “plãcereatextului” ºi, se ºtie, în reþeaua narativã orice ele-ment este esenþial. Mai simplu, etapele istoricenu sunt cu siguranþã obligatorii (sunt foartedeparte de o viziune mecanicistã sau deterministãa istoriei), dar sunt puternic legate între ele ºideci este greu sa le ordonezi într-o anumitã ie-rarhie, aºa cum se întâmpla cu organele umane înpovestirea metaforicã a lui Menenio Agrippa.Lãsând la o parte aceastã lungã premisã ºiîndoielile mele în faþa oricãrei catalogãri sau clasi-ficãri, cum poate fi contestatã importanþa creãriiStatului român ºi, de asemenea, a proclamãriiindependenþei? Aceasta merge dincolo de exis-tenþa în precedenþã a unor formaþiuni, statale ºiele, cum au fost Principatele Moldovei ºi Valahiei,dincolo de unirea lor de facto prin Mica Unire saudincolo de manifestãrile unei noi simþiri politiceºi culturale în preajma revoluþiei de la 1848; trecepânã ºi dincolo de enorma expansiune realizatãîn 1918 prin unirea oricãrui petec de pãmânt, sauaproape, în care trãiau români. ªtim cu toþii cãRomânia mare nu a reuºit sã rãmânã întreagã înurma evenimentelor din 1940-1947, dar entitateastatalã a rãmas vie ºi vitalã, pânã la punctul de acondiþiona chiar noul model politic importat înmod forþat din Uniunea Sovieticã. Dacã mai apoirezultatele unei astfel de condiþionãri nu au fosttoate dintre cele mai bune (îmi permit sã fac otrimitere la paginile mele despre ceauºism), aceastanu umbreºte cu nimic vigoarea ºi validitatea per-manenþei Statului fondat sau refondat în noua saformã independentã în 1877. În fond, fãcândabstracþie de întinderea teritorialã este acelaºi Statcare se pregãteºte sã intre în Uniunea Europeanã.Aceastã constatare duce la o altã consideraþie,propune un alt eveniment, sau mai bine, un altfenomen istoric pentru ideala ierarhizare pe caremi-a solicitat-o întrebarea. Deºi întreaga istorie adezvoltãrii economice ºi sociale a României înperioada contemporanã meritã un loc de seamãîntre interesele cercetãtorilor, mã grãbesc sãadaug cã particularitãþile regimului comunist ce adurat mai bine de patru decenii dupã al doilearãzboi mondial se impun în atenþia oricãruicercetãtor sau simplu observator datoritãmoºtenirii (din nefericire!) negative pe care aulãsat-o în urmã. Chiar ºi întârzierea în intrarea înUniunea Europeanã, întârziere în comparaþie cucelelalte foste þãri comuniste, a fost condiþionatãfoarte probabil de acea experienþã istoricã trãitãsau suferitã de poporul român.

– Ce credeþi despre ºcoala de istoriografie românã dinsecolul XX ºi din zilele noastre?


interviu

„Zona Balcanilor ºi-a gãsitun loc al sãu ºi va continuasã aibã unul în mai multestudii pe care le efectuez...“

n Prof. Francesco Guida

à

– Aceasta e o întrebare la care mi-e foarte greusã rãspund. Cine poate stãpâni întreaga arie aamplei producþii istoriografice române din secolulXX pânã în secolul nostru? Poate doar câþiva cer-cetãtori români activi încã. Eu nu mã hazardez são spun pentru mine (de curând am intrat în po-sesia recentei monografii a lui Florin Müller Poli-ticã ºi istoriografie în România 1948-1964 ºi suntconvins cã orizonturile mele se vor lãrgi multdupã ce o voi fi citit); prin urmare am o serie dereþineri în a rãspunde ºi în a mã pronunþa cuprivire la istoriografia românã, cu atât mai mult îna încerca sã-i indic pe cei mai buni exponenþi.Chiar dacã nu e vorba de un fenomen unic în lu-me, într-o þarã care a avut în întreaga epocã con-temporanã problema esenþialã de a depãºi gap-ul ceo separa de þãrile mai evoluate ale continentuluicum ar fi Anglia, Franþa sau Germania, pe planeconomic, social ºi politic, ca ºi pe planul culturiimedii, adicã al culturii rãspândite în rândurilepopulaþiei, uimeºte cum de au putut apãrea figuride talie internaþionalã cum ar fi Iorga, Brãtianu,Giurescu, Georgescu ºi mulþi alþii. Mai mult chiar,fenomenul nu se referã doar la câteva figuri izo-late, ci la o întreagã formulã de scriitori care era pede o parte elita pentru propriul popor, într-o mã-surã mai mare decât erau colegii lor istorici dinOccident în þãrile lor, iar pe de altã parte constitu-iau un fel de “legiune” compactã, o adevãratã“ºcoalã”. Într-un astfel de sistem, dincolo de valo-rile inegale ale fiecãrui individ în parte, nu existaspaþiu pentru o totalã lipsã de pregãtire ºi de inte-res pentru disciplina în care erai implicat, cum sepoate întâmpla – chiar dacã în mod limitat – înlumi academice sau universitare mult mai strãluci-toare ºi avansate la prima vedere. Nimãnui nu-iera permis sã nu cunoascã ABC-ul disciplinei pro-fesionale, sã nu cunoascã “gramatica” istoricului, sãlase cãrþile închise ºi documentele sã se prãfuiascã:în sfârºit, sã se prefacã doar cã este un cercetãtor.Un fenomen cum e cel al consoartei dictatoruluiCeauºescu, Elena Petrescu, nu a fost larg rãspânditºi din fericire nu a privit studiile istorice, ci altemedii ºtiinþifice ºi academice. În alte pãrþi ne e datºi azi sã vedem câte un academician, doctor, ingi-ner Petrescu (de ambele sexe) pentru care nu exis-tã nici un tribunal ºtiinþific care sã-l poatã supuneostracismului. Cred cã ar fi corect sã adaug cã mise pare foarte interesantã reluarea unor filoane decercetare istoricã care în trecut, sub regimul comu-nist, au gãsit puþin spaþiu pentru a se dezvolta saucare au fost chiar interzise. Mã gândesc înainte detoate la studii care privesc istoria politicã a regimu-lui, cu cercetarea adesea a unor documente rezer-vate sau inedite, în ciuda problemelor inevitabilede pãstrare a privacy-ului unora sau a folosirii înscop politic a istoriei (lucru care mi se pare totuºimai puþin rãspândit decât la noi în Italia). De fapt,istoriografia românã a repus în discuþie partea ceamai recentã a istoriei naþionale sau, mai bine, s-aapropiat în sfârºit de aceasta. Mã gândesc mai alesla studiile istorico-religioase, cum ar fi de pildã ce-le care se desfãºoarã la Universitatea “Babeº-Bo-lyai” din Cluj-Napoca, care au o bazã extrem desolidã în materialul documentar conservat în Arhi-vele Secrete ale Vaticanului, þintã a multor tinericercetãtori români din ultimii ani. Permiteþi-mi sãamintesc, în acest sens, cã un interlocutor extremde serios pentru aceºtia este cercetãtorul italianCesare Alzati.

– Aþi putea sã ne prezentaþi planurile dumneavoas-trã de viitor în ceea ce priveºte istoria românã ºi, maigeneral, cea balcanicã?

– În ceea ce priveºte istoria românã proiectulpe care intenþionez sã-l îndeplinesc în cel mai

scurt timp ºi care presupune o implicare mai se-rioasã este sã închei o monografie dedicatã seco-lului XX în România, operã pe care ar fi trebuitsã o predau deja editorului, dat fiind cã urmeazãsã fie inclusã într-o colecþie de istorii naþionale aleþãrilor europene. În activitatea noastrã, însã, ºtimcu certitudine doar când e începutul dar nu ºimomentul încheierii. Într-adevãr, deºi proiectulîn sine precedã angajamentul publicãrii sale, maiam nevoie încã de câtva timp pentru a ajunge laforma sa definitivã. Dupã cum aþi înþeles, proba-bil, este vorba de o istorie generalã, de lungimemedie, legatã de un singur secol. Voi avea posibi-litatea sã mã confrunt cu anumite dificultãþi, pecare le-am tratat în scrieri precedente ºi asupracãrora nu am avut posibilitatea sã exprim pânã înprezent o pãrere criticã. Formula editorialãpretinde ca în aceastã carte sã predomineexpunerea evenimentelor dar, cu toate acestea,vom gãsi modalitatea de a evidenþia anumiteprobleme ºi de a introduce anumite opinii critice.În mod deosebit, aº dori sã gãsesc modalitatea dea dedica un anumit numãr de pagini unorchestiuni ce privesc perioada interbelicã, pe carele-am aprofundat în ultima vreme (ºi care vorînsoþi alte studii ale unor cercetãtori italieni). Ede la sine înþeles cã nu va fi uºor ºi, în acelaºitimp, va fi obligatoriu sã folosim din plin amplaproducþie istoriograficã, pe care, mulþumitãschimbãrilor politice de la sfârºitul secolului,cercetãtorii români au realizat-o – dupã cumspuneam înainte – în legãturã cu o epocã, ceacomunistã, pânã nu demult off limits ºi neexplo-ratã. Este, de asemenea, interesant ºi stimulantpentru mine faptul cã dimensiunea politicã, deºiprevalentã, va fi în mod obligatoriu însoþitã nudoar de cea economicã, dar ºi de cea culturalã,mãcar în anumite pãrþi.

Întorcându-mã la o problemã specificã ºi totaldiferitã, aº dori sã reiau ºi sã completez studiuldedicat lui Stefano I. Raicevich, martor esenþialîn viaþa principatelor Moldovei ºi Þãrii Româ-neºti la sfârºitul secolului al XVIII-lea, pe care amreuºit sã îl prezint pe scurt într-o conferinþã re-centã organizatã de Universitatea „Babeº-Bolyai“.Am putut sã constat, într-adevãr, cã atenþia cole-gilor români pentru acest personaj este mult maimare decât m-au lãsat sã cred publicaþiile pe carele-am consultat.

Lãsând la o parte proiecte de studiu careprivesc spaþii diferite din Europa Centralã ºi de

Est, ºi trecând, în schimb, la alte cercetãri cu uncaracter balcanic mai general, sper sã am încurând timpul sã reiau un studiu asupra Grecieide la începutul secolului XX. În acest sens, amfãcut deja câteva “incursiuni” în trecut, iar aceststudiu s-ar putea corela cu uºurinþã cu altecercetãri ale mele legate de sfârºitul secolului alXIX-lea din spaþiul grecesc. Ideea ºi dorinþa mease îndreaptã spre a uni aceste diferite filoane decercetare într-un singur cadru mai amplu. Nu aºdori sã par prea ambiþios ºi optimist dar, dacã îmieste permis sã fac un salt în trecut, dat fiind cã m-am ocupat de mai multe ori de Rigas, mi-ampropus sã ajung ºi în acest caz la o lucrare deansamblu, legatã de o fazã de istorie neo-greacãcare s-ar putea defini o prerisorgimentalã sau,mai bine, protorisorgimentalã. Zona Balcanilorºi-a gãsit un loc al sãu ºi va continua sã aibã unulîn mai multe studii pe care le efectuez în colabo-rare cu o serie de colegi care studiazã dreptul sauºtiinþele politice: nu uit cã predau în prezent, da,discipline istorice, dar într-o Facultate de ªtiinþePolitice (pe lângã Universitatea Roma Tre, insti-tuþie care constituie o realitate nouã ºi strãluci-toare în panorama universitarã italianã). Trebuiesã adãugãm mai apoi cã oricui studiazã istoria i seîntâmplã sã primeascã solicitãri externe, pentru aaborda un anumit subiect: sã ne gândim, deexemplu, la ceea ce se întâmplã în cazul anumitorconferinþe tematice sau cu publicaþii mixte, carecircumscriu, de asemenea, o temã centralã. Decâtva timp, în Italia, celor care se ocupã de istoriaEuropei centrale ºi de Est li se cere sã se pro-nunþe sau sã facã cercetãri nu atât asupra unorproblematici sau epoci mai mult sau mai puþinîndepãrtate, cât mai ales asupra unor proceseistorice ºi politice încã în desfãºurare. De aicirezultã, aºadar, ºi pentru mine o abordareocazionalã a realitãþilor Sud-est europene ºicolaborarea despre care tocmai am amintit.

Încheind discuþia noastrã, permiteþi-mi sã vãmulþumesc încã o datã pentru posibilitatea pecare mi-aþi oferit-o de a expune anumite punctede vedere cititorilor români, pe care îi salut cãl-duros cu aceastã ocazie.

n


Interviu realizat de IULIAN M. DAMIAN

à

Silvia Radu Serafim (1995)

Silvia Radu Treime 2 (2003)


ªTEFAN OLTEANLumile posibile în structurile limbajului

Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003

Lumile posibile în structurile limbajului este ceamai recentã apariþie editorialã semnatã deªtefan Oltean ºi ultima dintre cãrþile

colecþiei Theoria , remarcabil coordonatã de LianaPop în cadrul Editurii Echinox. Prestigioasã prinrezonanþa numelor ºi prin calitatea volumelor,aceastã colecþie a oferit cititorului, pînã acum, tra-ducerea unor lucrãri exemplare : Roland Barthes,Plãcerea textului, Thomas A. Sebeok, Din nou peurmele lui Sherlock Holmes, Eugenio Coseriu,Introducere în lingvisticã, Anne Reboul, JacquesMoeschler, Pragmatica, azi . Publicarea cãrþii luiªtefan Oltean în colecþia Theoria ar putea avea odublã semnificaþie: pe de-o parte, intenþia edituriide a promova ºi lucrãri teoretice de autoriromâni, pe de altã parte, convingerea cã, prin va-loarea sa, Lumile posibile în structurile limbajuluimeritã sã deschidã seria lucrãrilor autohtone.

Din perspectivã epistemologicã, problemeleabordate în carte o situeazã în sfera studiilor deteorie semanticã formalã a limbilor naturale. Ce rele-vanþã are un asemenea gest situativ în perimetrulmai larg al lingvisticii actuale, dar ºi în contextulimediat, didactico-ºtiinþific, al cercetãrilor univer-sitare ºi academice, sunt întrebãri la care încerc sãrãspund.

Cum bine se ºtie, destinul « întîrziat » ºi sinu-os al semanticii a fost determinat de cel puþin doifactori : mai întîi, de complexitatea ºi amploareafaptelor verbale asumate, de la axarea pe cuvînt capurtãtor de semnificaþii, la examinarea unorstructuri din ce în ce mai dezvoltate, de lapropoziþie la frazã ºi apoi la dimensiunea text-dis-cursului, ca unitate comunicativã, purtãtoare desens. În al doilea rînd, prin heterogenitatea struc-turilor investigate ºi prin funcþionalitatea lor mul-tiplã, semantica implicã o pluralitate de trimiteri ladomenii diverse ºi, consecutiv, la unghiuri deabordare dintre cele mai diferite.

De aceea, situarea deliberatã a cercetãtoruluiîntr-un orizont epistemologic anume, într-o anu-mitã orientare explicit precizatã, presupune alegereaºi utilizarea unor instrumente metodologice înconsonanþã cu baza teoreticã asumatã. Cãci, însemanticã, aºa cum spuneam, atît metodele cît ºidoctrinele sau orientãrile sunt de o diversitate – celpuþin la prima vedere – inhibantã, deconcertantãsau, pentru unii, chiar descurajantã.

ªi totuºi ! Contribuþii noi nu înceteazã sãaparã, aºa cum se poate observa uºor chiar dintr-osumarã ºi incompletã enumerare a unora dintreacelea care, avînd relief teoretic ºi consistenþãmetodologicã, au exercitat o incontestabilã influ-enþã în aria semanticii. Sã ne gîndim la : lexema-tica lui Eugenio Coseriu, la semantica structuralãdetaliatã de A.J. Greimas, la cea generativã,propoziþional-frazalã, propunînd modelul amal-gamãrii mãrcilor semantice ( Katz, Postal, Fodorsau U. Weinrich ), la semantica ilocuþionarã ( maipuþin elaboratã ), la semantica fillmorianã acazurilor pe fundamentele cãreia s-au dezvoltat,

apoi, noþiunile de « script » sau « semanticframes » (Schank ºi Abelson ), la semantica pro-totipurilor, la cea cognitivã etc.

În pofida acestei diversitãþi de soluþii, ideeapotrivit cãreia semantica ar traversa unul dintremomentele sale de crizã nu mi se pare întemeiatã.Dimpotrivã : nãscute din febrilã cãutare derãspunsuri, din dorinþa unei înþelegeri, în acelaºitimp mai profunde ºi mai cuprinzãtoare, afenomenelor legate de conþinutul faptelor verbale,toate aceste rezultate reflectã o nouã etapã înmaturizarea domeniului, caracterizatã de efer-vescenþã conceptualã, generatoare de speranþepentru viitorul apropiat al semanticii ºi, implicit,al teoriei limbajului.

În aceastã conjuncturã complexã ºi dinamicã,tipul de semanticã pe care profesorul ªtefanOltean îl supune unui examen riguros, teorialumilor posibile ( în versiunea numitã semanticamodelelor teoretice ), reprezintã un alt reper, absolutnecesar în efortul de a surprinde cît mai multedintre mecanismele semantice din sfera limbilornaturale.

Lectura atentã a cãrþii permite descifrareacîtorva note definitorii ale acestei noi orientãri.Astfel, se evidenþiazã preponderenþa ei referenþialã,datã de centrarea asupra raportului dintre sim-bolurile lingvistice ºi realitate ( sau lume ), “fie eaºi interioarã”; aflãm, de asemenea, cã semanticalumilor posibile face joncþiunea abordãrii denota-tive (sau referenþiale ) cu cea reprezentaþionalã, con-sacratã structurilor mentale conceptuale, situate labaza limbii, ºi cã aparatul metodologic utilizat estecel logico-formal ( preluat din filosofia analiticã saulogica simbolicã ), destinat, printre altele, sãintroducã în cercetarea limbilor naturale noþiunide bazã din logicã, precum : valoare de adevãr,condiþii de adevãr, extensiune, intensiune, cuan-tificatori ( existenþial ∃x ºi universal ∀x -orice x )etc., din convingerea cã în limbile naturale se potdescoperi mult mai multe aspecte logice decît,eventual, ne-am aºtepta.

O distincþie esenþialã cu care se opereazã însemantica lumilor posibile este cea dintre sens ºireferinþã, distincþie preluatã din semantica logicãîntemeiatã de Gottlob Frege.

La nivelul structurilor verbale subpropoziþionale ( algrupurilor nominale ºi al celor verbale ), sensulcorespunde reprezentãrilor mentale ( situate întreexpresia lingvisticã ºi lume ), fiind cel care pre-cedã ºi permite referinþa. Numit ulterior inten-siune, sensul grupului nominal este considerat a fiechivalentul conceptului individual din logicã, întimp ce referinþa grupului nominal ( numitã ulte-rior extensiune ) priveºte relaþia dintre expresiaverbalã ºi denotat , fiind coincidentã cu obiectul indi-vidual din limbajul logicii simbolice ( în liniaimpusã de R. Carnap ºi B. Russel ).

La nivelul structurilor propoziþionale, sensul sausemnificaþia unei propoziþii este considerat gîndul( « stãri de lucruri » sau « fapte » la Frege), iarreferinþa unei propoziþii ( sau extensiunea ei ) seidentificã cu valoarea ei de adevãr ( adevãrat saufals ).

Conceptul de bazã al teoriei examinate încartea lui ªtefan Oltean este cel de lumi posibile,

concept leibnitzian devenit celebru ºi definit,într-una dintre variantele sale actuale, caexprimînd « stãri ale universului de discurs înraport cu diverse puncte de referinþã de naturãspaþialã, temporalã sau de altã naturã » ( EmanuelVasiliu ). Pentru oricine doreºte sã se familiari-zeze cu noþiunea de lume posibilã , cel de-alpatrulea capitol al cãrþii devine esenþial; aici,prezentarea conceptului de bazã – într-o succintãºi extrem de clarã incursiune istoricã – esteînsoþitã ºi de semnalarea unora dintre problemelepe care le întîmpinã teoria, precum: problemaidentitãþii în lumile posibile, a descripþiilor defi-nite ºi a numelor ficþionale sau chiar cea a statu-tului ontologic al lumilor posibile. Acest capitol alcãrþii, ca toate celelalte, se remarcã prin perfor-manþa de a realiza o autenticã sintezã, cãciprezentarea celor mai relevante ºi actuale con-tribuþii se face cu discernãmînt, apelînd la un fil-tru personal foarte bine articulat. Principalelelucrãri din domeniu – cu preponderenþã cele dinspaþiul anglo-saxon – sunt pe rînd menþionate,comentate ºi interpretate, punctele de vedere pro-prii fiind introduse cu discreþie , dar suficient deferm pentru a convinge. Chestiuni vulnerabile,cum ar fi caracterul fie prea rigid, fie prea restric-tiv, al uneia sau al alteia dintre soluþiile examinatesau inaproprierea la un anumit aspect al cîmpuluiinvestigat, nu sunt eludate ; tocmai acestea provoa-cã noi interogaþii, constituindu-se în germeni aiunor noi cãutãri ºi rafinãri. ªtefan Oltean reuºeºtesã sesizeze ºi sã reþinã în cartea sa contribuþiile celemai concludente pentru acest parcurs dialectic înabordarea aspectelor referenþiale ale semanticii. Mãgîndesc mai ales la capitolul consacrat indexicalitã-þii, unde se vede foarte bine cum încercarea de acapta aspecte de aceastã naturã, indicialã, au con-dus, în timp, la nuanþãri necesare, la «deschiderea»modelului teoretic, cu consecinþe favorabile înrelativizarea interpretãrii semantice prin introdu-cerea parametrilor contextuali ( cf. p. 132 – 133 ),însemnînd : funcþia locutor, funcþia destinatar, funcþiade localizare etc. În felul acesta, interpretareasemanticã este obligatã sã atribuie valorile de ade-vãr în relaþie cu : un model M ( în înþelesul speci-fic dat termenului în teoria respectivã ), o funcþiedesignatoare g ( pentru variabile ), o pereche lume –timp ( w, t ) ºi un context c.

Aceste ultime menþiuni fac evident faptul cã,ºi în absenþa explicitã a termenului, pragmatica apãtruns, prin anumite elemente, chiar în inter-pretarea semanticã de tipul lumilor posibile , tot aºacum aceasta din urmã a gãsit un teren de aplicarefertil în sfera mai extinsã a unor fenomene textual– discursive precum ficþionalitatea ºi discursul indirectliber. Capitolele consacrate în carte acestor feno-mene sunt remarcabile prin soluþiile proprii, ori-ginale, date de profesorul ªtefan Oltean. Pentrucei care i-au urmãrit ºi îi cunosc cercetãrile ante-rior publicate (multe dintre ele apãrute în presti-gioase reviste de specialitate din strãinãtate ) niciideile, nici rigoarea ºi sobrietatea discursului aces-tui recent volum nu constituie o surprizã.

Socotesc, de aceea, cã Lumile posibile în struc-turile limbajului se rînduieºte într-o galerie - im-punãtoare prin calitatea ideilor ºi probitate ºtiinþi-ficã – de lucrãri aparþinînd unei tradiþii inaugu-rate la noi de regretatul lingvist Emanuel Vasiliuºi ilustratã azi, cu devoþiune ºi inteligenþã, de pro-fesorul ªtefan Oltean.

n

comentariu

n Carmen Vlad

Lumile posibile ºi problemele semnificaþiei


portret de poetn Mircea Petean

***

cântã zeiþã încãlþãrile soldatului romanfugit din legiune în þinutul dacilor liberiaceleaºi cu sandalele-ncãlþate de-aedul cãlãtorde profesie autoexilat în hiperboreicul þinut al bradului ºimoliduluial fagului ºi stejarului ca ºi al prunilor merilor si scoruºilorcare exasperant de târziu învrednicitu-s-au sã lege rodiar atunci vãditu-s-a cã roadele lor nu trebuiesc nimãnui

cãci neîndoios poeþii sunt talpa umanitãþii

viscolul destupã sticlã dupã sticlãcu greu – prieteni – vã zãresc prin pâclãs-a dus toamna cu colacii – e iarnã iarºi ninge cu fulgi trãzniþi într-un pahar

te uitã cum tunã ºi fulgerã decembreascultã acum comanda la mine – bredin clipa asta-mpãrãteascã fi-vei vistavoipeste-un neam de filosofi ºi teologoi

cãci negreºit poeþii sunt creierul umanitãþii

negru pe moºia nobilului strãinapoi nobil desculþ pe propria moºieºi în fine baron în Cetatea literelor ajuns-asoldatul roman care-ºi pusese suliþa-n cui

se spune cã dezertorul de odinioarã ºi baronul de aziretraºi în verdeaþa ºi rãcoarea Vãii Unghiuluiau decis sã-ºi dedice bunã parte din timpul liber cercetãriimotivelor retragerii aureliene

cu atât mai mult cu cât pe seama acesteiablestemul singurãtãþii ºirul umilinþelorveninul frustrãrii ºi abisul cãderilor lorºi ale naþiei ei pun

cãci – zice-se – poeþii sunt inima umanitãþii

refugiat în palatul sãu ivernalel n-a uitat sã tragã barca de la malpriviþi-l cum trece-n revistã dumnealuipersonnae ca scoase din capul zeului

legiunea trece-n sunet de fanfarãiar el se uitã pe fereastrã-afarãcum ninge cu fulgi trãzniþi într-un pahareminamente gol

cãci – pare-se – poeþii sunt sarea din lacrima umanitãþii

***

“mã Petene” – aud ºi-mi vine sã râdcãci numele acesta îmi e teribil de strãino biatã convenþieo armurã goalã a cãrei tãblãrie rãsunã sinistru în bãtaiacurentuluicare trage sã-þi turteascã urechile în sãlile muzeului deistorie naturalã

eu fac totuleu sunt totuleu ºi iarãºi eudar cine este “eu”cine eºti tu eu al meudimineaþa când mã scol eu sunt tu“bã obscurule” – zic

ºi acela se retrage cu destulã dificultate– mai mai cã e în stare sã te punã sã faci te miri ceinfamie –în cotloanele ºi ungherele lui pline de mucilagiise retrage la timp cãci altfel cinicul Bazil l-ar fi pus latreabã

mult mai simpatic e Nicanor –anonimul Ulisele transilvan pribeagul rãtãcitor printimp ºi spaþiibravul hidalgo înzestrat cu inteligenþa ºi curajul de aproba multitudinea de euriîntinse la uscat pe sfoara dintre Nimeni ºi Careva

“mã Petene – tu eºti Cineva!” – aud ºi atunci o boabã de sânge se iveºte te miri unde pesuprafaþa corpuluidevenit dintr-o datã mai elocvent decât orice discursoricât de bine cusut dichisit ºi condimentat

***

corpul pe care-l porþicorpul care te poartäcorpul care poartã însemnele trecerii ºi petrecerii –negi aluniþe pete rãni gãuri bubeca sã le enumerãm doar pe cele la vedere

corpul este atelaj antic lujer primãvãratic hoit nenorocitlumânareornic solar care vã mãsoarã destrãmareacãci distrugerea voastrã este doar o chestiune de timpiar timpul pânã la declanºarea acestei distrugerieste timpul dezagregãrii voastre –zice Neocinicul

Maestrului îi cad pleoapelecare nu mai au de ce sã se þinäîi curge saliva pe care o tamponeazã cu o batistã strânsãcu disperareîn pumnul fãrã pic de vlagãtremurã din tot corpul vorbind cu obidã despre cruzimeazeuluicare poate pune în scenã un asemenea spectacol

Neocinicul numai ºade ºi se uitãgreu stãpânindu-ºi râsul sardonic

***

“Eu” nu existã

ceea despre ce se poate spune cã existã este o multitudinede euriºi în ultimã instanþã existã neantulcare se insinueazä deja între imaginiletransportate dinafara înlãuntrul corpului senzitivmulþimea de feþe roase de palavremulþimea de feþe rãvãºite de foame ºi de setemulþimea de feþe tatuate cu însemnele importanþei imbe-cilemulþimea de feþe mâncate de pojarul smereniei ipocriteºi mai ales dosul calului ascuns în livada de mericare dã din coadã în toate direcþiilea cãrui coadã n-are pic de odihnã

ce se va alege Doamne de aproapele meuce se va alege Doamne de semenii mei dragii de ei înParadisacolo unde se zvoneºte cã vor fi eliberaþi de orice urmãde senzaþie gând emoþie vis ori preocupareeliberaþi în sfârºitadicã definitiv ºi iremediabil închiºi în hexagoanele care fac mãreþia Marelui Fagure

***

în locul unei feþe de omîn oglindã s-a ivit un vârtej

cobora pânã în vidul luminos al tãceriiºi urca lãrgindu-ºi înspãimântãtor marginile pâlnieiîn care cãdeau de-a valma aºtri vii ºi morþi cu tot ceea ce se aflã într-înºii

atingea cu marginilede care atârnau nesfârºite colonii de muºchi ºi licheni miezul întunecos al liniºtii

plinã de vuietul lumii

apoioglinda s-a umplut de feþe ca o arenã de circ

***

dacã paradisul este o bibliotecãatunci infernul este o bibliotecã în neorânduialã iar Nicanor un osândit în slujba lui Bazilex-înger în Împarãþia lui Dumnezeu

***

o piramidã cu vârful în susînafarão piramidã cu vârful în josînlãuntru

ei vin înarmaþi cu ocheane pioleþi mistrii lopeþele ºi altelela faþa locului

e un depozit de întâlniri sedimentate în straturi succesivecel mai vechi pãstreazã urma în piatrã a copitei asinuluicãlãrit de reprezentantul bunului Dumnezeu pepãmântul oamenilorlângã urme de troscoþel în grãunþi de chihlimbariar cel mai nou e format din urme de paºi amprente dig-itale ºi cuvintesub apã

(Din volumul Cartea de la Jucu Nobil, I-III, în curs deapariþie la Editura Limes)

n


n Sorin T. ªtefan"Premiul Nobel pentru pace vine întotdeauna

cu un mesaj. Dar este auzit?", titreazã un editorialdin The New York Times, comentând acordareapremiului cãtre avocata iranianã Shirin Ebadi.

Primitã de mii de suporteri pe aeroport larevenirea în þarã, comentatã însã de chiarpreºedintele reformist al Iranului ca o laureatãpoliticã, Shirin Ebadi se aflã prinsã într-un câmpde forþe ce caracterizeazã starea lumii islamice.Neîncrederea faþã de gesturile strãinilor ("Þelulpremiului este de a-i deranja pe musulmani ºi înspecial poporul iranian", se afirmã în Kayan,ziarul conservator iranian) ºi refuzul de a aduceîn discuþie publicã aspecte legate de drepturileomului, precum oprimarea femeilor, încarcerareamilitanþilor pentru drepturile omului ºi amuþireaziariºtilor. Dar aici avem de fapt o confruntare aunor coduri de comportament - ºi mentalitãþi -atât de diferite ce domnesc în Vest ºi în lumeamusulmanã. Politicul joacã însã ºi el un mare rolîn aceastã privinþã, cãci premiul Nobel pentrupace de acum poate fi înþeles ºi ca o acuzare adusãpoliticii preºedintelui Bush, mãsurii de a atacaIrakul, faþã în faþã cu posibilitãþile deschise deîncurajarea prin premiere a miºcãrii drepturiloromului, într-o þarã aflatã pe "axa rãului".

Editorialul din ziarul american aminteºtenume sonore de laureaþi, punând, de fapt, între-barea: ce a schimbat acordarea premiilor Nobelpentru pace unor dizidenþi ai regimurilor total-itare. Se aminteºte de Andrei Zaharov, de AungSan Suu Kyi (Myanmar - fostã Birmania) oamenicare au rãmas multã vreme închiºi sau izolaþi ºidupã acordarea premiului.

Dar tema schimbãrilor din lumea arabã con-stituie o preocupare din ce în ce mai intensã înVest. Un alt editorial din New York Timesne pre-zintã curajul unei anumite pãrþi a intelectualilorarabi care lucreazã în alte domenii ale vieþii.Chiar ºi cu o emigrare de circa 25% din absol-venþii arabi de universitãþi, cu plecarea a circa 15000 de medici din þãrile arabe cãtre Vest, existã o

strãdanie de a renaºte legãturile cu lumea dinafarã, cu celelalte culturi. În þãrile arabe, "dotate"abia cu 18 calculatoare la 1 000 de oameni (încomparaþie cu o medie globalã de 78,3%), a faceinovaþii la tehnologia modernã importatã cutonele, a produce cãrþi care sã nu fie doar reli-gioase, a tânji dupã investiþii masive ºi vitale îneducaþie înseamnã eroism. Poate pânã acum doarîn Arabia Sauditã s-au aºezat o parte din bazeleunei noi lumi. ªi poate aici se potriveºteamintirea discursului de Laudatio creat de SusanSonntag pentru laureata Premiului Nobel pentruPace de anul acesta. "Nu dintr-o rapidã judecare afaptelor sau activitãþilor sale constã modelul oferitde ea astãzi, ci din mereu noile abordãri alevoinþei de a vedea ºi înþelege; aproape fãrã voie,ea este un model actual de gânditor".

De altfel, pe alte meridiane, simpla prezenþãîn mijlocul oamenilor, în pieþe, a lui Aung SanSuu Kyi era pentru autoritãþile militare bir-maniene coºmarul politic cel mai întunecat. Unom obiºnuit interesându-se de problemele oame-nilor obiºnuiþi: asta reprezintã cea mai mare forþãpoliticã posibilã.

O altã abordare a relaþiilor cu civilizaþiaOrientului ne-a lãsat puþin cunoscutul EdwardSaid, decedat în luna septembrie. Studiul sãu"Orientalism", apãrut în 1978, a fost ºi este con-siderat o piatrã de temelie a dezbaterilor referi-toare la rolul diferitelor culturi în perioada post-colonialistã.

Indiferent de domeniul scrierilor ºi polemi-cilor sale, Edward Said a rãmas în memoria celor-lalþi ca un gentleman al dezbaterilor, tratate cuºarm ºi eleganþã. Considerat un critic al litera-turii, al culturii sau chiar al societãþii, el s-a impusprin studiul sus amintit, ca unul din cei maiinfluenþi cercetãtori, autor a 17 lucrãrii ºi a mul-tor eseuri, scrise ºi publicate în limbile englezã ºiarabã.

Lucrarea sa despre Orient care a declanºat dis-pute aprige se sprijinã pe paradigma "celuilalt",vãzut ca o formã de autodefinire a Vestului, prinintermediul alteritãþii orientale. Istoric privindlucrurile, secolul al XIX-lea impune tot mai multdiscursul intereselor colonialiste ºi consfinþeºteputerea exercitatã de Apus asupra Rãsãritului.Tema este arzãtoare din nou, mai ales în dez-baterea asupra esenþei europenismului.

Ca cetãþean american de origine palestinianã,nãscut la Ierusalim, activitatea politicã a luiEdward Said s-a manifestat o vreme prin anga-jarea sa de partea strãdaniilor lui Yaser Arafat pen-tru crearea statului palestinian. A fost ºi un spe-cialist în Shakespeare ºi s-a preocupat de opera luiJoseph Conrad, un alt trãitor între douã lumi.

n

flash-meridian

Vasile Gorduz Ion Ladea (cap de copil)

În 1986, smuls din þara sa, Tarkovski realizeazãfilmul-testament Sacrificiul, producþie Suedia-Franþa, cu Erland Josephson, Susan Fleetwood,

Allan Edwal. Alexandr s-a retras într-o insulã cufamilia ºi se pregãteºte sã-ºi primeascã prieteniipentru aniversarea zilei de naºtere. Când totul pã-rea clasat în fluxuri cehoviene ºi în spaþii edenice,iatã cã se naºte o situaþie-limitã, care creeazã o sciz-iune neaºteptatã. Angoasa iminentei apocalipsenucleare antreneazã spiritele într-un carusel erup-tiv, proliferant. Soþia face o crizã paradoxalã, întimp ce perdelele premonitorii ale camerelor semiºcã în oglinzile necruþãtoare. Deplasarea aparat-ului de filmat este inconfundabilã, de la scrutareainsistentã a feþelor, pânnecarea în magia obiectelor.Ca în „Cãlãuza”, vedem obiecte îngropate,împrãºtiate, (la fel monedele) ºi auzim picuratulapei, plus sunetele stranii, zãngãnitul acela inefabil,aparþinând unor tenebre recurente.

Alexandr e gata sã sacrifice casa, sã jertfeascãceva personal pe altarul înþelegerii lui Dumnezeu.

Imaginea lui se reflectã mereu într-o icoanãneliniºtitã, miºcãtoare. Se roagã cu patos luiDumnezeu: „Tatãl nostru, carele eºti în ceruri,scapã-ne de clipa cumplitã. Nu-mi lãsa copiii sãmoarã, apãrã-i pe cei ce cred în tine, dar ºi pe ceicare nu cred, fiindcã sunt orbi. Apãrã-i pe toþi ceice ºi-au pierdut speranþa ºi care acum au ocazia sãse supunã voinþei tale. Acest rãzboi este cel dinurmã; dupã el nu vor mai fi învingãtori sauînvinºi, nici pãsãri, ape ori oraºe. Þie îþi voi da totce am. Îmi voi distruge casa, voi renunþa la tot ceþine de viaþã, doar sã fie totul ca înainte. Apoi voirãmâne mut (Rubliov!). Scapã-mã de frica demoarte, de frica animalicã...”.

În final, casa arde, nebunia lui Alexandr e laapogeu, iar ceilalþi, derutaþi, rostesc în spiritcehovian: „Nu plecãm nicãieri!”. Micuþul, carenu vorbeºte (vezi fetiþa din Cãlãuza) continuã sãude copacul uscat plantat de bunicul. Conteazãcantitatea de credinþã, speranþã, perseverenþã. Aºaîncepe filmul, cu parabola celui ce uda copacul

uscat de pe vârful muntelui. În final, se mai puneo întrebare: „La început a fost cuvântul. De ce?”E nevoie de cuvinte sau de fapte?

Filmele lui Tarkovski conþin elementerecurente, mãrci definitorii, dar ºi o densitate ametaforelor (decelabile, totuºi). Ca la Cehov, per-sonajele au rãbdare, se miºcã în voie, respirã.Materialul ideatic e bine stivuit, chibzuit. Oricesecvenþã denotã pluridimensionalitate. Chiar dacãexorcizarea coºmarului pare improbabilã,Alexandr încearcã, dincolo de cuvinte, conotaþiaontologicã a FAPTEI. ªi n-a fost la începutCUVÂNTUL, rugãciunea lui, raportarea spredivin? Sinuozitãþile credinþei ar trebui sã disparã.Imaginea unui nou holocaust se contureazã într-oimagine cutremurãtoare. Cine uitã trecutul, riscãsã-l retrãiascã - aserþiunea e mereu valabilã.

Ca în Cãlãuza, obiectele respir odihnesc dupãvreo avalanºã aluvionarã. Rezistenþa pietrei, rezis-tenþa copacului, opunându-se mereu sinuoz-itãþilor umane. Focul din final poate avea ºivalenþe ale purificãrii spre o nouã cale iniþiaticã.

n

n Alexandru Jurcan

„Sacrificiul“ între Cehov ºi „Cãlãuza“accente


7Borca, 14 martie 1987

- e ziua Martei (Petreu) -

Dragul meu,

Îþi scriu dupã mult timp. Am tot crezut cã iesecartea ºi cã þi-o trimit. Din pãcate, iatã, nu a maiieºit, deºi e de douã luni în tipografie. Pe 22 mar-tie voi merge la Bucureºti. Mi s-a comunicat cãatunci voi avea “semnalul”. Dupã Anul nou nuam mai fost la Bucureºti, cum obiºnuiam. O sãp-tãmînã de Iaºi, doar. Cu Liviu Antonesei ºi LucaPiþu.

Frigurile ultime m-au þinut acasã. Doar scurteieºiri la P. Neamþ, din motive puºtaniene. Un sin-gur lucru m-a marcat cu consecvenþã: lectura.Am citit mult ºi amestecat. Inclusiv foarte multelecturi pentru examenele din aprilie. Pentru cãvreau sã le dau pe toate opt. Lucrarea de stat îi va“prinde” ºi pe Vasile Vlad ºi Turcea. Un deºteptcare e ºef de catedrã la Iaºi nu a acceptat numaiMazilescu, spunînd cã e “prea puþin”! Deh, de-ale universitarilor.

Mi-e dor de zile în care sã-mi permit sã fiuleneº, de zile în care sã mã plictisesc în companiaunei femei frumoase. Mîine va veni Maria. Maispre searã va veni ºi Paia, o adolescentã paralizan-tã. “Rãul” stã în faptul cã ele ºi altele mã iubesc caniºte zãpãcite ºi eu nu mai fac faþã acestoravalanºe, pe fondul orelor de lecturã obligatorie.Sînt mulþumit, totuºi, cã le aºtept, cã nu vin zil-nic, cã singurãtatea mea îºi pãstreazã franjurii.Ascult muzicã la toate posturile, la noul meupick-up. În ultima vreme nu s-a stins luminadecît mai rar ºi, astfel, am revenit la sentimentemai bune ºi înjurãturi mai puþine. Nu ºtiu cît vaþine, desigur. La noi, ploile ies din horn!

De s-ar încãlzi. Cînd e cald, eu trãiesc altfel.ªi pot ºi hoinãri. Acum, pe frigurile acestea

demente, mã duc doar la fotbal. În rest, stau încasã.

Vezi bine, e destul de anostã în veºti epistolamea. Dar voiam sã-þi scriu cîteva rînduri, ca sãºtii cã n-am murit. Mi-a scris ºi Dãnilul. Cuopiniile pe dungã, m-a fãcut sã-i rãspund totincomod. Nu pot altfel. Între altele, spunea ºiexclusivisme gen “marele Azap” ºi “n-ai dreptulsã-l contrazici”. Zicea cã i-aº fi considerat drept“catastrofã” un poem pe care tu l-ai fi notat cu“nota zece”. I-am spus cã, în acest caz, tu ai fostdrãguþ, iar eu numai un cititor cinstit. În fond,dacã face alergie la opiniile mai puþin prozaice, dece-mi cere pãrerea?! Cînd e vorba de literaturã,eu nu pot fi foarte amabil. Eu rãmîn la ideea cã,în literaturã, ca om al scrisului, o femeie este oriscriitoare ori nu este nimic. Logica mea rãmîneprovocatoare, dar nu din vreo ranchiunã, ci pen-tru cã nu vreau sã fiu diplomat. N-am nimic decîºtigat ºi nu am nimic de pierdut. Aºtept sã-þitrimit cartea. Sper sã nu mai întîrzie mult, sã fieaºa cum mi-a spus d-na Vulcãnescu ºi Iaru maizilele din urmã.

Poate cã va fi ºi mai cald pe cînd ajung eu înBucureºti. Voi merge ºi prin aprilie.

Citesc, dragule! Asta-i!A! Pe la sfîrºitul lui ianuarie, m-am trezit cu

Dan David aici! Venise sã-mi aducã poze de lacolocvii ºi sã vadã unde stau. La mine era ca deo-bicei. L-a mirat depãrtarea la care stau, izolarea.Apoi a plecat spre Suceava. Mai era cu un amic.Te-am invocat cu dragoste. Eu am în Moldova-Veche un prieten bun, sîrb, care tot vrea sã mergpe la el. Dacã voi ajunge pe acolo, am sã vin sã tevãd ºi pe tine. Dar asta nu se poate întîmpla decîtvara. ªi doar en passant!

Altceva?! O paginã în CRONICA 20 februa-rie, cu poeþii nemþeni. O masã rotundã, înATENEU – 2, stupidã, prost fãcutã. Am ºi unpoem pe acolo.

Cui sã-i trimit cartea la ORIZONT?! Ai vreoidee?!

Cam atît, acum! Nu mã prea ajutã gîndul!Îþi doresc sã scapi de iarna asta nesuferitã!Toate cele bune!

Cu dragoste,Aurel Dumitraºcu

814 iunie 1987

Iubite ºi dragule de Azap,

Îþi scriu, în sfîrºit! Deci e prima duminicã dinultimele sãptãmîni în care sînt mai liber. Dupã ceîn aprilie am dat toate cele opt examene din anulV (ºi le-am luat toate cu 8, 9 ºi 10), am continuatsã-mi redactez lucrarea de licenþã: “Imagine ºidiscurs poetic la poeþi din deceniul 7: VirgilMazilescu, Daniel Turcea, Vasile Vlad”. M-amocupat în 56 de pagini de Mazilescu, iar în cele-lalte pînã la 82 de ceilalþi doi. Sãptãmîna trecutã i-am dus-o profesorului, gata legatã. Lunea viitoarear trebui sã susþin examenul. Deci vineri voi plecadin nou la Iaºi. ªi sper sã fie totul în ordine.

Dar, iatã îþi pot trimite Biblioteca! Sper sã-þiplacã. Modificãrile care se vãd þin de abuzurileConsiliului Deºtepþilor Culturii. Sã nu mai vor-bim! Sã-mi confirmi primirea. Sper cã între timpa ieºit ºi cartea ta.

Voi încerca sã ajung ºi pe la tine în vara aceas-ta, fiindcã mai mult mã trage gîndul spre Ardealdecît spre mare. La începutul lunii mai am fost laTg. Mureº, invitat de cei de la VATRA. Minunatoraº! ªi nu ºtiam cã am atîþia prieteni acolo. Oveste rea: a murit pe neaºteptate o fatã de 18 anipe care o iubeam foarte mult. În prima carte, pro-fet imbecil, anticipam aceastã tragedie în “Colbrãu în casã de oameni”: “pentru cã eu ºi lili amiubit fantasmagoriile despre iad ºi pãdurile demesteceni”. Ce mare amãrãciune!

Mi s-a spus cã Radu Sãplãcan ºi-ar fi dat foc,disperat de rahatul de la noi. Dacã e adevãrat, emai mult decît dureros. E semn cã ne vom da cutoþii foc.

Despre Biblotecã a scris deja Al. Cãlinescu în“Cronica”. În Ateneu nr. 5 rãspund amplu la oanchetã a Caietelor botoºãnene. În Transilvania-5,mi-a scris Ion Mircea, aº avea poeme. N-amvãzut revista. În “Convorbiri literare” a apãrut uneseu simpatic ºi aiuristic despre “Furtunile me-moriei” semnat de Nichita Danilov. Cu el ºi cuEmil Brumaru am bãut cafele acum patru zile peterasa unui hotel-restaurant din Iaºi.

N-am prea trimis cãrþi. De acum. S-a difuzatºi cam greu. Cam atît, acum!

Bucurie ºi sãnãtate!Te îmbrãþiºez cu dragoste, mereu,

Aurel Dumitraºcu

9Borca, 15 septembrie 1987

Dragul meu,

Te îmbrãþiºez pentru carte! Am citit-o asearã,imediat ce am primit-o, ºi mi-a plãcut tare mult.

Epistolar inedit Aurel Dumitraºcu - Gheorghe Azap (III)

arhiva


corespondenþã din SUA

Î n engleza-americanã existã expresia „If PushComes to Shove“. Literal aceasta se traduceca „dacã împinsul ajunge la îmbrâncealã“,

„dacã hârjoana“ ajunge la „trântealã“: În fond esteo expresie care înseamnã, „dacã lucrurile devinserioase, grave, periculoase“. Este important dereþinut cã, în înþelegerea colectivã americanã, ceacare a adus în existenþã expresia despre carepomeneam, lucrurile „devin serioase“ drept con-secinþã a unor acþiuni „fizice“, a unor brutalitãþi.Nu încape îndoialã cã exprimarea reflectã modulîn care consensul naþional înþelege ºi noþiunea deconfruntare ºi pe cea de escaladare a unei con-fruntãri ºi pe cea privind modalitatea de rezolvarea situaþiilor ori stãrilor confruntaþionale.

Situaþiile sunt aduse în existenþã prin brutali-tate ºi trebuiesc rezolvate tot prin brutalitate. Fiecã ne place asta sau nu un lucru este limpede;

acþiunea fizicã este consideratã, în cadrul modelu-lui existenþial american, calea cea mai nimeritã,mai sigurã, mai eficace, de a rezolva conflictele.În sine aceastã constatare este îngrijorãtoare ºipericuloasã (mai ales în împrejurarea cã, în urmaunor nefericite circumstanþe istorice ºi probabilpentru scurtã vreme, sistemul american a ajuns înfruntea bucatelor în lume). În acelaºi timp nutrebuie însã uitat cã stãrile de confruntare suntcomune tuturor sistemelor omeneºti dar calea derezolvare este de multe ori alta. Nu numai formaacestei cãi de rezolvare este alta dar ºi spiritul ei,în alte modele existenþiale, este altul. Acest spiriteste paºnic, raþional ºi asta dovedeºte cã violenþaamericanã nu este ºi nu trebuie acceptatã ca„inevitabilã“, ca rãu necesar. Aceastã violenþã esteo aberaþie care a fost comunã doar imperiilor prã-dalnice ºi cu, Slavã Domnului, foarte scurtã exis-

tenþã (asirian, mongol, britanic, nazist, sovietic).Cã existã cãi creºtineºti, raþionale, omeneºti, derezolvare ne-o dovedeºte, cu exemplarã modestie,ºi modelul existenþial românesc.

Expresia româneascã pentru agravarea unorsituaþii (deci echivalentul trogloditului american,„If Push Comes to Shove“) este „dacã se îngroaºãgluma“. Este limpede cã pentru români situaþiileneplãcute apar ca urmare a unor neînþelegeri „învorbe“, în cuvinte, poate, a unor glume rãu înþe-lese ori rãu folosite. Limpede mai este cã acestgen de tensiuni ar trebui difuzate, rezolvate totprin vorbe, prin explicaþii verbale. Esteînþelegerea unui popor vechi ºi înþelept, curespect pentru viaþã ºi ordine, un popor care amoºtenit duhul justiþiei romane ºi înþelepciuneabizantinã.

Acest mod de exprimare, atâta de diferit, aunei situaþii identice scoate în evidenþã esenþa adouã modele existenþiale. Alegerea unuia dintreele se aflã însã la voia fiecãruia dintre noi ºi pen-tru aceastã alegere, sã nu ne amãgim, vom dasama, mai devreme ori mai târziu.

n

O expresie ºi douã modeleexistenþialen Alexandru Nemoianu

Toatã drãcia ta nostalgicã bîntuie ºi aceastã carte.Mi-a plãcut întotdeauna poezia ta ºi cartea aceastaconfirmã o evidenþã: cã este firesc sã-mi placã.Un sictir neîncrîncenat, o bonomie în rãspãr,sufletul unui om aparte, evident tînãr ºi seducã-tor. Douã fete care-mi þineau companie te-au cititcu o aceeaºi bucurie. Aº vrea sã-þi spun cã nu amvãzut cartea ta pe nicãieri. Nici la Iaºi n-am întîl-nit-o. Tocmai m-am întors de acolo, cu noi cãrþirare de la Luca Piþu.

Îþi doresc succes ºi cu noua carte, succes pecare, nu mã-ndoiesc nici o clipã, îl meriþi dinplin! Sigur, eu nu aº putea scrie niciodatã în tonultãu, fiecare gîndeºte altfel poemul, dar sînt sincersedus de textele tale, pur ºi simplu ele-s obucurie. Mi se-ntîmplã sã rîd în hohote chiar.Eºti cu totul grozav deseori. ªi cred cã-mi placeceea ce scrii ºi fiindcã þi-e dor mereu de ceva,poate de alte vremuri, ºi aceasta mi se-ntîmplã ºimie. Mã adun în poemele tale ºi întotdeuna mãscoþi din amãrãciune. Eu nu aº putea fi niciodatãplin de haz în ceea ce scriu. Se pare cã m-am nãs-cut prea trist ca sã mai pot face ceva. Dar e bine ºiaºa, zic eu.

Telegrafic, viaþa mea din urmã e plinã de sin-cope. Dupã examenul de licenþã (nota 10, desi-gur!), am plecat la Bucureºti o vreme, sã mã odihnesc. M-am odihnit. Cînd s-a fãcut preacald, am revenit în munþi. O vreme m-am tãvãlitde dureri. Medicii. Examene radiologice.Ameninþarea unei operaþii de pilor. De la 1august, nesiguranþa “zilei de mîine”. De la 1 sep-tembrie nu semnez în nici o condicã. Poate cã dela 1 octombrie, prin concurs, voi fi la P. Neamþpe un post de bibliotecar. Voi ºti atunci. Am cititmult. Am tradus mult pentru un almanahAteneu. Pe neaºteptate, fata coordonatoruluiºtiinþific al lucrãrii mele de licenþã a fugit la mineîn munþi. Studentã la englezã-francezã, cu doi anipetrecuþi în Franþa, de o frumuseþe aparte. Nu sepoate povesti. Ne-am reîntîlnit în Iaºi, blegi unulde altul. Cît o sã þinã.

Am primit o scrisoare inexplicabil de idioatãde la Dan David. “Superioritatea” sa este deran-jantã. Mai ales cã nu era cazul sã mi-o scrie toc-mai mie. Bunei-credinþe nu i se rãspunde cu sic-tir þigãnesc. La alþii, poate, þine, la mine nu. Cuatît mai mult cu cît “cultura” lui este mai multzgomot decît realitate. Aº fi preferat sã aibã “cap

teoretic” ºi sã-mi scrie sictirit, nu iritat de buna-credinþã cu care i-am rãspuns vis-a-vis de unpoem (pe care mi-l trimisese pentru a-mi cerepãrerea) în care lipsa oricãrei rigori ºi infantilis-mele lexicale sãreau în faþã. Nici nu ºtiu de ce-þiscriu aceasta! Sã mã ierþi! Dar am primit atîteaepistole pline de nobleþe ºi seriozitate în varaaceasta (Marino, Blandiana, Ciocârlie etc.), încît alui este de-a dreptul penibilã. Nu-i voi rãspundealtfel decît penibil.

N-am mai venit în Banat etc. pentru cã m-amsimþit foarte rãu multe zile. Unii dintre noi chiarsîntem amãrîþi. Alþii mimeazã doar. De aceea unpotlogar ca Dan David nu va pricepe nimic înmod real din amãrãciunea unora.

Îmi pare rãu de tot ceea ce e amar ºi în casa ta!Neobiºnuiþi a fi compãtimiþi, se pare cã nu ºtimsã compãtimim la rîndu-ne. Dar, îþi închipui, m-aº bucura mult sã-mi scrii cã e mai bine, cã tatãltãu ºi-a mai revenit. ªi mama e mai mult pemoarte decît vie, de ani de zile ºi ºtiu cît e de rãu.

Nu mai ºtiu nimic de Sãplãcan, dar sper cã afost mai mult zvon.

ªi ce mai face Dãnilã Silvãºan? A mai datexamene? E vie?

Raicu e-n Israel (se spunea la Bucureºti).Totuºi l-am vãzut citat în presã.

Au mai scris despre “Bibliotecã”, înafarã deAl. Cãlinescu (în “Cronica”, în iunie), GelluDorian (“Caiete botoºãnene”, 7), ConstanþaBuzea (“Amfiteatru” - 8), Val Condurache(“Convorbiri literare” - 9) ºi Adrian Marino(“Tribuna” - 37/10 sept.). ªi-n “Ateneu” - 9 mi s-a spus cã am o cronicã semnatã de CristianLivescu ºi-n “Viaþa Româneascã” (10) deAlexandru Suter (!?). În “Vatra” ºi “Transilvania”ºtiu de asemenea cã se va scrie. Poveºti. MirceaMartin, la Bucureºti, m-a sfãtuit sã nu mai fiu aºaindiferent cu “se scrie / nu se scrie”. Probabil cãdomnia sa are dreptate, dar de aici din munþi îmipot permite sã nu vãd / sã nu ºtiu totul.

Te îmbrãþiºez pentru carte, încã o datã, ºi-þimulþumesc pentru bucuria pe care mi-a provo-cat-o lecturarea ei!

Îþi doresc numai bine, dragule! Sãnãtate,tatãlui tãu!

Al tãu, cu toatã dragostea,Aurel Dumitraºcu

8Borca, 1 februarie 1988

Dragul meu,

Am fost incapabil sã-þi scriu! Vestea pe caremi-ai adus-o la sfîrºitul anului, m-a amãrît sincerºi m-a întors pe dos! Eu eram un puºti cînd amtrecut printr-o asemenea inadecvare. Sînt incapa-bil sã consolez un om într-o astfel de situaþie. Cesã spun?! De aceea n-am putut sã-þi scriu. Mi s-apãrut mai cuviincios sã tac, respectîndu-þi tãcereaamarã. Îþi scriu acum pentru cã, totuºi, trebuie sã-þi scriu. Mi te închipui acolo, la Ticvaniul Mic,încurcat de plecarea tatãlui, încercînd sã puiordine în ceva ce nu poate fi orînduit, plin degînduri ºi uneori de lacrimi. Probabil cã nimic nue mai greu de dus pe lume decît morþii dragi. ªifiecare îi duce singur.

Nu-þi pot vorbi de mine, acum, mãcar înaceastã primã scrisoare ce urmeazã veºtii tale. Sîntbine, în general, atît cît mai poate fi bine într-oþarã în care degradarea moralã a atins culmiextreme. Citesc, scriu, aºtept o Prinþesã, traduc,învãþ engleza. Omãtul, înalt ºi zaharos, a umplutmunþii pînã la streºini. Bine c-a trecut ianuarie!Poate cã ºi presa se va mai putea citi de acum...

Abia mai dãm de noi înºine, dragul meu!Înþeleg amãrãciunea ta ºi nu vreau sã te sîcîi. O sãmai tacem, probabil! Dar voiam sã ºtii cã sînt departea ta, ca întotdeana, cu dragoste ºi frãþie! Îþidoresc liniºte, multã liniºte! ªi sãnãtate! ªi sã aiun an mai bun, dragul meu! ªi LA MULÞI ANI!

Te îmbrãþiºez cu dragoste!

Aurel Dumitraºcu

P.S. - N-am primit nici un ORIZONT.- Dãnilã!? Ce-o mai fi cu Dãnilã?!

A.D.


Am grupat laolaltã cele cinci spectacole pecare le voi analiza mai jos pentru cã toatesînt construite pe canavaua unor texte dra -

matice de extremã acuitate. Ele aparþin unui soide concepþie underground asupra teatrului, pentrucã se adreseazã unui public mai puþin rigid, maidispus sã accepe în reprezentaþia dramaticãaccente fruste, frînturi din realitatea în generalocultatã a vremurilor noastre. Aceste texte aducîn prim-plan fie o ontologie a liminaritãþii – oricît deacademic ar suna sintagma –, fie un orizont persi-flant, crepuscular, încãrcat subliminal de cãutare .

Un spectacol de mare savoare comicã, cuinflexiuni absurde, realizat în cheia “temei cuvariaþiuni” a fost Exerciþii de stil, dupã RaymondQuéneau, în regia lui Daniel Vulcu (Teatrul deStat Oradea, Trupa “Iosif Vulcan”). Un spectacolbazat pe performanþãactoriceascã – în toate sensu-rile cuvîntului – în care cei trei protagoniºti, PaulaChirilã, ªerban Borda ºi Daniel Vulcu, ºi-au probat capacitatea de a susþine o reprezentaþie curitm foarte dinamic. Pretextul dramatic este de-adreptul banal – lipsa unui nasture la pardesiulunuia din personaje, în urma unei altercaþii înautobuz –, însã evoluþia sa respectã principiulbulgãrelui de zãpadã, ori pe cel al raportuluizvoner/rãspîndac. Astfel, neînsemnatul conflictcapãtã, narat de tot felul de personaje, în diversepostúri, contururi din cele mai nebãnuite. Totulcu o nãucitoare alerteþe ºi cu un umor funam-bulesc, de cea mai bunã calitate. Fermecãtori toþicei trei actori, în ciuda unor vagi stridenþe (de alt-fel fãrã mare importanþã în economia spectacolu-lui). Cu Exerciþii de stil, Daniel Vulcu ºi trupaorãdeanã îºi dovedesc apetenþa ºi disponibilitateapentru un tip de reprezentaþie care era, pînã decurînd, specific teatrelor bucureºtene. Aferim!

O altã comedie excelentã – marcatã însã de oanume problematicã subtextualã – a fost prezen-tatã de Teatrul Ariel din Tg. Mureº, în regia luiHoraþiu Mihaiu: Despre Kolka ºi cum a zburat el înBrazilia, iar Petka n-a crezut o iotã, dupã DaniilHarms, autor extraordinar, din pãcate prea puþincunoscut în România.

Harms aparþine curentului post-absurd, darfaptul cã e rus dã o culoare specialã textelor sale;se regãseºte în ele un uºor aer cehovian, o impli-care auctorialã nu prea întîlnitã în literatura euro-peanã de gen. Kolka… este, cred, un spectacolreprezentativ pentru acea ontologie a liminaritãþiidespre care vorbeam. Kolka ºi Petka sînt doinavetiºti alcoolici, care aºteaptã, în cîrciuma uneigãri oarecare din stepa ruseascã, sã le vinã trenul.Pe mãsurã ce paharele se golesc – ºi se golesc dince în ce mai des, cãci trenul are mare-mareîntîrziere – visele lor prind contur. ªi ce vis maifrumos decît sã zbori pînã în Brazilia (“LaMoscova, la Moscova!”, nu?), sã stai la soare ºi sãmãnînci fructe tropicale. Sã fii boier, adicã.Kolka… este o comedie amãruie, în care tensi-unea dramaticã, miza nu se construieºte dintr-unconflict, ci din contrapunerea a douã planuri. Cuatît mai fin ºi mai tãios mesajul sãu.

Minunat, cu alternanþe nuanþate ale tonuluidramatic, susþinîndu-ºi impecabil discursul “tur-mentat”, au jucat Georgeta Potcoavã (Kolka) ºiValentin Lozincã-Mandric (Petka). Nu mai puþincei doi actori în roluri secundare (Cornel Iordache

ºi Mariana Iordache), care ºi-au depãºit adesea con-diþia de simpli secondanþi. Ingenioasã scenografialui Horaþiu Mihaiu, exact în spiritul textului harm-sian. Un spectacol de artã pentru marele public.

Sex, drugs, rock and roll (dupã Eric Bogossian)este one man show-ul pe care Florin Piersic jr. îlsusþine de o bunã bucatã de vreme la TeatrulLuni de la Green Hours. Un spectacol din multepuncte de vedere incomod, cãci exhibã “virtuþinegative”: dezabuzare, lehamite (aº folosi uncuvînt mai dur ºi mai potrivit, dar…), refuzulunui sistem de valori rigid ºi ipocrit, totul într-unlimbaj extrem de frust, în care argoul primeazã.Textul lui Bogossian – tipic teatrului de azi – esteun contrapunct la lînceda corectitudine politicã,manierã burghezã de ocultare a tensiunilorsociale contemporane. Este un text militant, aºspune. Construit secvenþial, el îi permite actoru-lui un impresionant tur de forþã – douã ore demaximã tensiune scenicã – în care publicul esteatras chiar fãrã voie. E un spectacol la care nu sepoate sã nu rezonezi, fie pro, fie contra. FlorinPiersic jr. a demonstrat – excelent – cã one manshow-ul, chiar într-atît de problematizant,scrîºnit, care te obligã sã reflectezi, poate fi omanierã dramaticã de succes. (Involuntar, amfãcut comparaþia între acest spectacol ºi eºeculteribil al lui Mihai Baranga, la Festivalul de la Sf.Gheorghe, tot cu un one man show, pe texte dinShakespeare. ªi nu a fost vina lui Shakespeare…)

Tot o demonstraþie în sprijinul aserþiunii demai sus – nu a celei din parantezã, evident… – afost one woman show-ul Eu sînt Ofelia de GertrudFussenneger (Clubul Prometheus, regia SorinMilitaru), pe un text de altã facturã, scris în inspi-ratã cheie postmodernã, cu ironie/autoironieludicã. Protagonista a fost Coca Bloos, actriþã cuuluitoare prezenþã scenicã. Piesa recreeazã, de fapt,destinul Ofeliei shakespeariene, într-un monologce combinã tonuri inocente – accente ale uneipoveºti de dragoste – cu tonuri mai dure, recon-struind, astfel, întreaga intrigã din Hamlet .Demersul autoarei germane se înscrie, de altfel,

într-o adevãratã manierã literarã, comunã literaturiivest-europene, de prelungire a destinului cîteunui personaj ori a deznodãmîntului unor opereclasice. Tendinþã ce ar merita discutatã într-un altcontext, întrucît caracterizeazã o încercare de re-asumare , de reînsuºire a moºtenirii noastre litera -re. Oricum, aceastã partiturã dramaticã i-a prile-juit Cocãi Bloos un regal teatral. Ea a fost fieOfelia copilã, visãtoare, vrãjitã de farmeculprinþului nordic, fie o Ofelia maturã, blazat-înþe-leaptã, deznodînd toate încurcatele iþe ale uneiintrigi misterioase. Totul cu o cuceritoare natu-raleþe ºi ºtiinþã a nuanþei, cu replici cristalin-nevi-novate ºi cu altele atotºtiutor-baritonale. Cred cãEu sînt Ofelia putea fi cu greu jucat de altcineva.

Am lãsat la urmã spectacolul cu cel mai neobiº-nuit text din cele prezentate la festivalul orãdean:ªefele de Werner Schwab, în regia lui SorinMilitaru (Teatrul Act), avîndu-le în distribuþie peDorina Lazãr, Emilia Dobrin ºi Coca Bloos. Untext neobiºnuit, spun, pentru cã are o neverosimilãduritate interioarã, în ciuda unui limbaj nu ne-apãrat ºocant. E un text de duritatea diamantului,care nu se lasã spart, dezagregat: cel mult ºlefuit.Un text tulburãtor, cãci apeleazã la toate acele pul-siuni intime pe care cel mai adesea ni le înfrînãmobstinat. ªi totul narat cu o dezarmantã simplitate,cu un firesc aproape inacceptabil în logica de zi cuzi a lucrurilor. E povestea a trei femei simple, uºordereglate psihic de singurãtate, de vieþuirea într-unorizont cu margini fixe, în care imprevizibilul nuare ce cãuta. Trei femei care se hrãnesc din visuri,din amãgiri, din speranþe într-o strãlucire ce va sãvinã. Monoloage paralele, jocuri de putere, cedãriºi resemnãri ºi din nou vise. Vise derizorii, în celedin urmã.

În-singurarea este cuvîntul-pivot al acestuispectacol. Grete (Dorina Lazãr) a fost pãrãsitãdemult de fiica ei; Ema (Emilia Dobrin) are unfiu alcoolic, cãruia nu-i pasã de ea; cea mai ferici-tã pare, în cele din urmã, Mariedl (Coca Bloos),cea-cu-minte-de-copil, care-ºi gãseºte utilitateasocialã în… desfundat closete. Mariedl devine,astfel, printr-o cumplitã ironie, superioarã celor-lalte douã femei, întrucât integratã social.Tensiunea dramaticã se construieºte din detalii,din înlãnþuiri de fraze care ascund mai mult decîtspun. Ontologia liminaritãþii îºi gãseºte apogeulîn aceastã dramã cu nebãnuitã adîncime seman-ticã, asupra cãreia voi reveni, cu siguranþã.

Sorin Militaru a mizat pe trei actriþecopleºitoare ºi pe un text extraordinar. Iar specta-colul sãu este unul care ar trebui, cred, dezbãtut pelarg. ªi nu doar hermeneutic. Un spectacol total.

Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea a dat,consider, mãsura actualã a teatrului românesc.Concluzia mea ar fi cã, în sfîrºit, teatrul autohtonºi-a depãºit orice fel de crizã. Iar faptul cã Oradease alãturã (cel puþin) Bucureºtiului, Clujului ºiTg. Mureºului în promovarea unor maniere alter-native de a face spectacol mi se pare cel mai bunsemn cã o nouã crizã este aproape imposibilã.

P.S. Festivalul de la Oradea nu ar fi existat fãrãmunca urmãtorilor oameni: selecþionerul ºidirectorul artistic al Festivalului, Marian Popescu;directorul general al Teatrului de Stat, LucianSilaghi; directorii celor douã trupe – românã ºimaghiarã – Mariana Presecan ºi Meleg Vilmos;secretara literarã Victoria Balint; ºi toþi ceilalþi.

n

teatru

n Claudiu Groza

Despre Iov, Ofelia, Vanea ºi alþii… (II)Festivalul de Teatru Scurt, Oradea, 27 sept.-5 oct. 2003

Silvia Radu Mai bine îngeri decat trandafiri (1995)


teledependenþa

Nici nu ne-am revenit încã de pe urma“pojarului” cotropirilor asiatice ºi nebulucim spre budoarul Europei. Da’ de

cedeazã seducþiilor noastre parpanghelo-voiniceºti de Prepeleac nimerit la nunta Zamfirei.Dacã e sã pui la socotealã tradiþia maieutic-negus-toreascã de cugetare a Vechii Elade ce-a colonizatîndeosebi cu paloºul minþii þãrmuri de ape pînãîn inima deal-vãilor de codru des ale Balcanilor, îlîngîni pe Conu Alecu în þîfna-i montatã împotri-va aristocratismului verticalitãþii gotice de inspi-raþie silvicã (tot “codru des”) al catedralelor EvuluiMediu pe timpul maximei tranziþii a bãtrînuluiContinent. Historico-geografic, seniorul îndatorateducaþiei Iluminist-fanare are dreptate: colþurilelumii balcanice au zãmislit Europa, tot ce ºtim dela Platon, Aristotel & co., de la care, ºi de unde s-au rãspîndit printr-o spiþã semitã – azi, nominaodiosa – de-a lungul ºi latul unor vaste teritorii,împãdurite cîndva, ºi locuite de indigeni virginiîntru revelaþii.

Numai cã, în programul/nisipul clepsidrei s-astrecurat o eroare: igienic-solara Antichitatemediteraneanã a ignorat – din necunoaºtere ºidispreþ – forþa de acþiune a morfologiei limbilor“barbar”-germanice, unde verbul e suveran, iar

nu substantivul nominativ atribuit “chipului ºiasemãnãrii” zeitãþilor. În consecinþã, verb cu verbau procreat acþiunea prin îndrãzneala Fiului înlã -turînd Tatãl acaparator ºi atotputernic. ªi astfel,fãrã pãs de viitor, sãmînþa Zeului-Taur dinEuropa, devenitã stilisticã euro-civilizatorie s-aîmprãºtiat în Vest cãtre Americi iar dinspre Sud-Sud Est, din Africa de Sud, spre Australia pînã înNoua Zeelandã!

Drept urmare, definiþia clasicã a Europei, unteritoriu geografic situat între Atlantic ºi Urali,nu-ºi mai justificã imaginarul habitudinilor azimondializate.

Azvîrlindu-ne privirea globularã pe cerulînstelat, se cutremurã legea moral-kantianã dinnoi (vorba vine! – n-am avut niciodatã profundaproprietate a acestor termeni!) la confuzia dintesateliþi ºi stele. Rezultatul este o bîlbîialã lanumãratul steluþelor de pe drapelul UniuniiEuropene, filmatã pe culoarele Parlamentului dereporterii TV. În preajma votãrii noii Constituþii,ce nu mai impresioneazã pe nimeni, decît înmãsura aplicãrii ei, aleºii norodului au exclamatcu fruntea boþitã, nãduºind în gulere: “Aããã, pãiii,deci…, deci… vreo 14 ?!” Rãspunsurile au co-respuns simetric celor la mai strãvechea anchetã a

revistei Caþavencu privind exprimarea fizicã a for-mulei H2O – doar cã acolo bîjbîiala prin tainelesubstanþelor era purtãtoarea unei inocenþe ble-goase, neinstruite, fãrã a gesta bomba sãlbãticiriiperpetue. De acu’ însã, altfel se joacã hora…

Cicã s-ar fi prelucrat noua reþetã defuncþionare a þãrii la posturi TV. Într-adevãr, însãnumai parþial. ªi a înþeles “drac ceea ce n-a spusnaiba”. La fel s-au publicat paragrafe prin presã.Dar n-am auzit sã se fi difuzat textul integral, orica cineva sã emitã nãstruºnica pretenþie publicãde a-l solicita spre comparaþie. În acelaºi timp, s-adat de ºtire cã cei douãzeci de ani de condamnareai asasinilor lui Gheorghe Ursu s-au redus printrucuri legislative la doar zece, inculpaþii fiind încontinuare topiþi din vizor. Cînd vor fi gãsiþi prinbunãvoinþa separaþiei puterilor în stat, cînd vomasista la procesul lor public, mai stãm de vorbã.Pînã atunci, sã avem pardon, monºer! Pentru uniidintre noi, nu mulþi, dar avînd aceleaºi drepturica mulþimea, nãscuþi pluriculturali, poligloþi etc.,nu cu fiþuici/certificate parafate se intrã înEuropa. Iar moftul acesta preocupã ºi Europa, carenu mai e de mult ce-a fost.

n

D’ale Europein Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Î ntr-o zi oarecare, cu amiazã încã plãcut caldã,am vãzut un spectacol gratuit, deosebit deinteresant: gunoaiele de la câteva blocuri se

strâng într-un fel de þarc de beton, plin detomberoane; atunci, la acea orã blândã, în þarculnu mai înalt de un metru ºi-au fãcut apariþia otânãrã þigancã, însoþitã de o alta, un copil de vreocinci ani; cea mare a depus pe marginea de betono boccea ºi a pornit sã vadã ce gãseºte valabil printomberoane, micuþa (fiica, probabil) s-a apucat sãse joace; la un moment dat, þiganca s-a oprit cevamai mult la unul din tomberoane, scotocea în elcu un aer expert, se vedea de la o poºtã înaltã cali-ficarea în domeniu; ºi a început sã scoatã omulþime de haine de damã, de toate felurile, pen-tru toate anotimpurile, se aºezau în jurul ei scurtede primãvarã, lodene, chiar un cojocel, rochii întoate culorile, pantaloni ºi veste, lenjerie intimã,pantofi, ghetuþe, cizme, chiar niºte poºete goale,degeaba a scotocit în fiecare; pânã ºi fetiþa a aban-donat jocul, se uita la ceea ce scotea mama ei dintomberon, pipãia lucrurile rãspândite pe jos. Avenit, însã, ºi momentul culminant, când femeiaa scos din imundul recipient o rochie de mireasã;aici totul s-a schimbat: juna þigancã a întins-o pejos, a pipãit-o împreunã cu fiica o vreme, apoi, învreme ce râdeau cu poftã amândouã, s-a îmbrãcatcu gingaºa rochie, s-a suit pe marginea destul delatã a locuinþei tomberoanelor ºi a început sãdãnþuiascã, fetiþa rãmasã la sol ºi cu gura cãscatã

râdea cu o poftã ºi energie pe care n-o au com-binele muzicale instalate în diverse autoturisme,dansa ºi ea, cât o duceau priceperea ºi puterile.Dupã acest inedit spectacol ºi dupã un tur deonoare al casei tomberoanelor, þiganca a dezbrãcatrochia cea albã ºi frumoasã, a aruncat-o lângãcelelalte haine; s-au mai uitat ceva vreme la recol-ta din tomberoane, nimic nu-i convenea, le arun-ca din nou în pubele; dar a pãstrat, culmea, ceva:rochia de mireasã! N-a mai îmbrãcat-o, a împa-chetat-o cu grijã ºi a pus-o într-o sacoºã. ªi duseau fost amândouã, mamã ºi fiicã.

ªi n-a trecut multã vreme de la spectacolulpovestit ºi am urmãrit altul, tot aparþinând ginteicu pricina: s-a descoperit cã fiul imperial (deci numai avem de-a face cu un biet rege!) pe numeSorin fura de se rupea petrol, o conductã cupreþiosul lichid trecând prin curtea lui. Sorin n-amai fost de gãsit de cãtre autoritãþi, a dispãrut purºi simplu; ºi atunci a fost interogat tatãl imperial:distinsul a apreciat cã fiul intruvabil este chiarintruvabil, probabil cãlãtoreºte prin USA; câtpriveºte suptul din conductã, tatãl împãrãtesc aspus-o rãspicat: dacã trece prin curtea lui, fiul arã,dã de ea, cum s-o lase neexploatatã?! Simplu ºilimpede, pe înþelesul tuturor!

Cum nu erau de ajuns aceste evenimente, s-amai ivit unul: a fost detectat un locuitor aljudeþului Arad care viola o curcã; dupãdescoperirea flagrantului, s-au exprimat opinii

cum cã respectivul solicita erotic ºi alte animaledomestice; nu s-a explicat din ce cauzã a ajunsindividul în asemenea hal; pe vremea când sepublica formidabila ºtire cu omul din Arad ºicurca apãrea informaþia cã suntem (n-am mai fi!)campioni la nefericire. Dacã stãm bine ºi cugetãmchiar parþial, aºa rezultat e de-a binelea normal;cum sã fii fericit cu o rochie de mireasã extrasãdin tomberon, cu o conductã de þiþei nimeritã înpropria ogradã ºi un violator de curci?!

n

Garderoba din tomberoane, dreptul la conductã, nefericirea ºi curcan Mihai Dragolea

Vasile Gorduz O pasãre oarecare


actualitateOana Cristea Grigorescu: Venetia via Viena • 2

A 5 - A C O N F E R I N Þ ÃA A S O C I A Þ I E I

U N I V E R S I T Ã Þ I L O RE U R O P E N E L A C L U J

editorialAndrei Marga: Nevoia de schimbãri efective în uni-versitãþile din România • 3Andrei Marga: Momentum • 4Rezultatele Conferinþei a 5-a a European UniversityAssociation • 5Andra Cãtãlina Stoica:ªepcuþã galbenã la a cinceaConferinþã EUA • 6Daniel Iftene: Visul oricãrui student: Euro-Doctor înRomânia... • 7Codruþa Simina: Despre integrarea europeanã în altefeluri... • 7Alina-Sandra Cucu: Iniþiativã ºi cooperare universitarã • 8carteaGelu Neamþu: Singularizarea creatoare • 9Adrian Costache: Hermeneutica ºi evadarea dinmetafizicã • 10traducerePier Paolo Pasolini • 11eseuMihaela Mudure: Cãlãtoriile Smarandei Gheorghiu • 12interviuProf. Francesco Guida • 15comentariuCarmen Vlad: Lumile posibile ºi problemele semnificaþiei • 17portret de poetMircea Petean • 18accenteAlexandru Jurcan: „Sacrificiul“ între Cehov ºi„Cãlãuza“ • 19flash-meridianSorin T. ªtefan • 19arhivaEpistolar inedit: Aurel Dumitraºcu – GheorgheAzap (III) • 20corespondenþã din SUAAlexandru Nemoianu: O expresie ºi douã modeleexistenþiale • 21teatruClaudiu Groza: Despre Iov… (II) • 22salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Garderoba din tomberoane, dreptulla conductã, nefericirea ºi curca • 23teledependenþaMonica Gheþ: D'ale Europei • 23arteLivius George Ilea: Resacralizarea lumii profane • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

E xpoziþia soþilor Silvia Radu ºi VasileGorduz, gãzduitã la Muzeul de Artã Cluj,octombrie – noiembrie 2003, propune

publicului clujean cu o admirabilã promptitu-dine, o incursiune în universul operei acestorcarismatice personalitãþi ale sculpturii româneºticontemporane. Laureaþi în acest an al PremiuluiPrometheus acordat de Fundaþia Anonimul pen-tru Opera Omnia, cei doi artiºti ne evocã, în afaraunui destin împãrtãºit, un pilduitor refuz alabdicãrii. Reticenþa moralã în faþa opresiuniiexercitate de un regim totalitar, refuzul de a sesupune tendinþei de instrumentalizare a artei,aservirii ei ideologice au menþinut în jurul aces-tor douã distincte (personalitãþi) artistice o aurãde legendarã comuniune directã cu arta adevãratã.

Disponibilitatea faþã de “jocurile” artei,asumatã existenþial, cu discretã gravitate, nuexclude(a) din profilul spiritual al artistului con-temporan permanenþele raportãrii la momenteleprivilegiate ale istoriei noastre culturale.Uºurinþa dezarmantã de care dau seama cei doiartiºti în recuperarea în regim modernist a vari-ilor repere stilistice istorice, persistenþa în reve-larea nucleelor active ale acestor modele exem-plare reprezintã o altã limitã a refuzului de a lescoate din uz, al abdicãrii în faþa uitãrii, a bar-bariei, a vidului spiritual.

Silvia Radu s-a nãscut la Pãtroaia, Dâmboviþa,în anul 1935. Dupã absolvirea Institutului de ArtePlastice “N. Grigorescu” (1960 ) participã cu reg-ularitate la expoziþiile oficiale organizate în þarã ºistrãinãtate. I se decerneazã premiul U.A.P. pentrusculpturã (1966 ºi 1974) ªi premiul U.A. P. pen-tru artã monumentalã (1964). A executat lucrãri

de for public în Bucureºti, Costineºti ºi Neptun.Ansamblurile realizate pe malul Mãrii Negredeschid un dialog fertil cu sculptura arhaicã aGreciei antice. Volumele masive, severgeometrizate, cu o fericitã inserþie în spaþiu sesubordoneazã arhitectonicii ansamblului, dinam-ice, spaþiale reconfigurând în spiritul vechii Eladesimboluri ale perenitãþii culturale ale modelelororiginare în tipare stilistice neocubiste, mimândpseudo-constructivismul epocii.

Un suflu neo-baroc animã “Victoriile” sale,ordonând formele, temperând ºi organizând forþaenergiei interioare intempestive, reconstruind cugravitate arhetipul consacrat al simbolului valoriiartistice transtemporale. Un “Sfântul Gheorghe”,ansamblu monumental de o remarcabilã, apolin-icã limpezime evocatoare, se oferã ca o veritabilã“ars poetica”, o rafinatã ºi originalã sintezã aevoluþiei durabile a artei statuarului în perimetrulzonelor de interferenþã a marilor civilizaþii ºi cul-turi antice. Nuanþa de parodic sau eclectic este

anulatã subit de solemnitatea tainicã, tãcutã atrãirii revelaþiei creºtine, a reiterãrii lupteitranºante cu rãul, figura impersonalã a SfântuluiGheorghe, imobilismul paradoxal al acestei struc-turi dinamice disimulând în discursul cripticemoþia violentã ºi intransigenþa devoþiunii.

Refãcând trasee notorii ale memoriei noastreculturale, citând cu ingenuitate universul morfo-logic al figurinelor ceramice ale antichitãþiimediteraneene, “Cristina: Portret la portret” sau“Omul cu mânzul” redau în cheia sensibilitãþiimoderniste ecouri ale copilãriei.

Silvia Radu figureazã în ghipsuri colorate cudelicate nuanþe de albastru, roºu sau negru, cetelebenefice ale îngerilor vestitori ai izbãvirii.Stranietatea acestor apariþii scãldate în anonimatullumii celeste, purtând lipsa de caracterizare indi-vidualã topitã în categoriile ontologice, aparenþaunor umile mulaje închide în transcendent cerculpãtimirii artistului.

Vasile Gorduz s-a nãscut la Trifeºti Orhei, înanul 1931. Dupã absolvirea Institutului de ArtePlastice “Nicolae Grigorescu”(1961), alãturi denumeroase participãri la expoziþii româneºti ºiinternaþionale, realizeazã o serie de lucrãri de artãmonumentalã, printre care “Împãratul Traian”,instalat la Sevilla ºi Roma. În curs de instalare esteºi statuia lui “Eminescu” pentru oraºul Montreal,Canada. Activitatea sa a fost rãsplãtitã de-a lungultimpului cu mai multe premii, printre care MarelePremiu al U.A.P. (1989) ºi “Premiul Naþional”acordat de Ministerul Culturii (1992), an în care aavut loc ºi prima sa expoziþie personalã la “GaleriileCatacomba”. Din 1990 este profesor laUniversitatea Naþionalã de Artã.

Tendinþa de eliberare, de raportare fãrã pic decrispare la presiunea inhibitorie a modelelorstilistice consacrate – “de la antici la moderni” -,de revitalizare poeticã a acestora în contextulmodernitãþii face din Vasile Gorduz un artistemblematic pentru condiþia artelor contempo-rane. Sculptorul este în plin proces de unificare alimbajului plastic, în cãutarea unei “Rostiri” plas-tice. Uºurinþa cu care manipuleazã diverse repereformale, stilistice, în beneficiul expresivitãþii, alpropriei opere îi faciliteazã accesul la sursele pri-mare generatoare de culturã, întinse pe o axãnelimitativã temporal – spaþialã. Modelator sensi-bil, fin analist al nuanþelor realizeazã portretememorabile ca cel al lui “Ion Gheorghiu” sau“Masca lui Eminescu”, dar ºi compoziþii cu oputernicã încãrcãturã simbolicã ºi poeticã precum“Conversând cu o pasãre” sau “Conversând cuiarba”. Fiecare dintre aceste lucrãri ridicã o prob-lemã specificã, necesitând o reevaluare a istorieisculpturii în ansamblul ei.

n

n Livius George Ilea

Resacralizarea lumii profane

Silvia Radu

Vasile Gorduz

revistã de culturã apare sub egida consiliului judeÞean...

Documents