revista 2012

qwzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyuiopasdâghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzţcvbnîqşerăyui

PRIKI

GRUPUL COLAR ”PETRE P. CARP”, IBĂNE TIȘ Ț Ș Revista colarilor iste iș ț

Nr. 1, aprilie 2012

Mugurași-Revista de creație a micilor școlari

2

GRUPUL ȘCOLAR ”PETRE P. CARP”, ȚIBĂNEȘTI

PRIKI

REVISTA ȘCOLARILOR ISTEȚINr. 1, aprilie 2012

GRUPUL ȘCOLAR ”PETRE P. CARP”, ȚIBĂNEȘTI


2

MUGURAŞIGrupul Şcolar „P. P.Carp”,Ţibăneşti

Revistă de creaţie a micilor şcolari

Nr. 7, aprilie 2012


Coordonator:înv. COCEA ANGELICA

Colaboratori:

Prof. RACU MARINELA, directorul școlii

Prof. COCEA ELIZA

Înv. CARNARIU GHEORGHE

Înv. VOINESCU MAGDA

Coperta:înv. COCEA ANGELICA

Colectivul de redacție:

Stoica Flavius

Simion Adina

Ungureanu Lavinia

Nastase Adelina

Voinescu Andreea

Sandu Fabiana

2


Petre P. Carp – un suflet, un caracter, o idee

”Mare om acest P.P.Carp! Am o vârstă, dar când eram copil, auzeam povestindu-se cum se devalizase castelul de la Țibănești. N-au avut ce lua țăranii analfabeți, decât cărțile...Le-au luat în saci și le-au dat copiilor să se joace, în loc de jucării…Sau aprindeau focul cu foi din cărți rare...Mai târziu, au venit experții de la muzeele din Iași să recupereze câte ceva...Nu mai era nimic ...”

Așa începea bunicul a depăna povestea despre cel mai important om al tuturor timpurilor din satul nostru, amintindu-și cu amărăciune despre timpuri de mult apuse.

Și pentru că doream să știu mai multe am mers la bibliotecă, am căutat pe internet și iată ce am aflat:

”Vlăstarul unei vechi familii boierești din Moldova,Petre P. Carp s-a născut la 28 iunie 1837 la Iași dintr-o veche familie boierească amintită de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. Înaintașii săi au fost proprietari ai moșiei de la Țibănești. După primele învățături deprinse la școala primară, familia se hotărăște să-l trimită pe preadolescentul Petrache să studieze în Germania, la Berlin, așa după cum și tatăl său și bunicul său primiseră o instrucție și o educație temeinică și aleasă la școli superioare din Viena și Berlin. Împreună cu tatăl său, mult prea tânărul Petrache, străbate un drum lung și obositor purtat de poștalion care era vehiculul de notorietate al vremii. Traseul celor doi călători va fi jalonat de localitățile Țibănești, Iași, Suceava, Cernăuți, Lemberg, Cracovia și în final, Berlinul. Își va începe studiile liceale la una din cele mai prestigioase instituții de profil: Liceul francez – das Französische Gymnasium – unde profesorii predau cunoștințele de specialitate în limbile franceză și germană. În 1858 își susține bacalaureatul clasându-se primul cu o medie generală maximă, întrecându-i prin acest rezultat pe toți ceilalți colegi: Primus omnium.

2

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Petre_P._Carp.jpg


Petre P. Carp a fost unul din întemeietorii societăţii Junimea din Iaşi, în 1863, alături de Titu Maiorescu,Theodor Rosetti, Vasile V. Pogor şi Iacob Negruzzi." Intră cine vrea, rămâne cine poate" era motoul societății. A tradus din Shakespeare piesele „ Macbeth” şi „Othello”.

Petre P. Carp a intrat de tânăr în viaţa politică, ocupând funcţii de răspundere în Aparatul de Stat. A fost Prim Ministru al României, Ministru al Afacerilor Externe, Ministru al Culturii și Instrucțiunii, Ministru al Agriculturii, Ministru al Finanțelor Ministru de Externe. A condus Partidul Conservator timp de 5 ani (1907-1912).

Adesea se refugia la Ţibăneşti, între ţăranii lui, pentru a se reconforta şi a acumula noi rezerve pe care le consuma în lupta sa politică. Era un mare iubitor al naturii şi al pământului.

Petre P. Carp se va retrage la conacul său de la Țibănești cu inima grea și împovărat de anii ce îi marcau o viață și un destin, acum la zenitul lor. Va trăi drama pierderii unui fiu, locotenentul Petre Carp căzut pe frontul din Transilvania în localitatea Magherus la vârsta de 29 de ani. Petre P. Carp a încetat din viață la 19 iunie 1919 la aproape 82 de ani. A fost îngropat în grădină, în marele parc de la Ţibăneşti, în Mausoleul familiei Carp. Pe laturile sarcofagului sunt săpate două maxime din Schopenhauer:

„Când pretutindeni domneşte greşealaadevărul îşi ridică privireacătre zeul său ocrotitor: „Timpul”,care-l îndeamnă spre biruinţă,a cărei bătaie de aripi este numai atâtde largă şi de înceată, încât omul moareînainte de a o vedea împlinită”

Dacă doriți să știți și voi mai multe puteți afla de pe adresa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Petre_P._Carp

Conacul Petre P.Carp-datează din secolul al XIV;-„Mausoleul şi Parcul ”se întind pe o suprafaţă de 7,82 ha; -în vara anului 1905 bunicul lui Petre P Carp, aga Ion Carp, va reclădi conacul, adăugând un etaj peste parterul şi etajul deja existente cu o terasă mare de pe care se întinde o frumoasă vedere asupra parcului şi asupra câmpiilor;

2

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Petre_P._Carp


-conacul este înconjurat de Parcul Dendrologic „ Petre P. Carp”, înfiinţat în secolul XIX, din iniţiativa lui Petre P. Carp, pe proprietatea familiei sale;

-vegetaţia este formată din arbori indigeni şi exotici cu specii lemnoase ornamentale şi forestiere;

-conceput în stil mixt- alei drepte şi curbe pietruite, bazin cu apă centrată

Mausoleul

-proiectat de celebrul arhitect Gustav Eiffel;-construit în anul 1930;-aici sunt înmormântaţi P P. Carp, fiul său Gheorghe, părinţii Petre şi Smaranda, bunicii Ioan şi Safta şi străbunicul Gheorghe Carp.

Citate din Petre P. Carp:

”Idealul, deşi nu-l putem atinge niciodată, totdeauna trebuie să-l urmărim, căci dacă am ajunge măcar la jumătate de cale, am adus şi noi o picatură cât de mică la prosperarea şi mărirea neamului omenesc.”

”Partidele nu sunt o adunătură de oameni; […] ele nu au dreptul la denumirea de partid decât atunci când oamenii se încheagă în jurul unor idei care sunt mai presus de apetituri, mai presus de interesele individuale ale fiecăruia”.

„În lipsa unui program, a unor interese generale, partidul nu reprezintă decât interese personale, deci el serveşte unei clientele”.Platforma politică implica responsabilitate în concepere dar și în aplicare, fiind „o promisiune de om onest”, „cuvântul dat al unui om serios, care va face totul ca să se realizeze iar dacă nu-şi va putea ţine cuvântul făgăduit să se retragă de la guvernare” și nu „o operă literară”, „nu știu ce teorie abstractă” sau „elucubraţiune literară”. Ideile și principiile nu trebuiau folosite ca „armă de luptă”, ca „mijloc de a ajunge la putere” și apoi abandonate „ca nişte arme ce nu servă în arsenal şi nu se mai ştie nimic de ele” deoarece astfel se decredibiliza în ochii electoratului omul politic dar și organizaţia căreia îi aparţinea dovedind astfel că „a promite e una și a realiza e alta”.

„Să ceri de la altul ceea ce ştii bine că nu numai că nu vrea, dar că nu poţi să faci nici tu”.

”Românul se naşte bursier, trăieşte slujbaş şi moare pensioner.”

2


PROF.COCEA ELIZA

INTERVIU CU DIRECTORUL GRUPULUI ŞCOLAR “PETRE P. CARP”, ŢIBĂNEŞTI

-Mă numesc Marinela Racu, m-am născut în anul 1964 la Ţibăneşti, am urmat cursurile Şcolii Generale cu clasele I–VIII Ţibăneşti (azi Grupul Şcolar „Petre P. Carp“) în perioada 1970 – 1978, Liceul Naţional Iaşi (azi Colegiul Naţional) în perioada 1978 – 1982 şi apoi Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi în perioada 1982 – 1986. De atunci predau matematica în învăţământul preuniversitar, deci de aproape 25 de ani .

R: Ce v-a determinat să alegeţi profesia aceasta? De ce tocmai matematica? A fost cineva anume care v-a îndrumat spre această carieră?

-Asta am simţit întotdeauna că îmi place, vreau şi pot să fac! Nu m-a îndrumat nimeni…dimpotrivă!

R: Care sunt, după părerea dumneavoastră părţile frumoase ale profesiei de dascăl?

-Profesia de dascăl nu are decât părţi frumoase! Părţi urâte nu există! Există doar mici dezamăgiri.

R: Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce îi priveşte pe elevi? Ce v-aţi propus să faceţi pentru ei? La ce evenimente şcolare i-aţi invita ?

-În ceea ce priveşte infrastructura îmi doresc o şcoală nouă, modernă, încăpătoare (suficiente săli de clasă, sală de sport, sală de festivităţi, etc.), cu terenuri de sport, cu o curte spaţioasă… În ceea ce priveşte educaţia şi instrucţia îmi doresc activităţi atractive pentru elevi: discipline opţionale interesante şi utile, activităţi extraşcolare la care elevii să participe din plăcere sau pentru că îi interesează şi nu pentru că a spus doamna/domnul profesor X că trebuie, programe şcolare care să permită profesorului desfăşurarea mai multor activităţi practice decât teoretice şi... mai multă implicare din partea colegilor!

2

R: Se obişnuieşte ca atunci când vrei să afli mai multe despre o instituţie să te adresezi conducerii acesteia. Iar noi, mai curioşi din fire, am dorit să aflăm mai multe şi să-l cunoaştem şi altfel pe omul din spatele funcţiei. Aşa că în acest număr al revistei vă propunem un dialog cu Doamna Director, profesor Racu Marinela şi, pentru început, o invităm la o succintă carte de vizită:


R: Sunteţi de acord cu regulamentul şcolii? Cum l-aţi mai îmbunătăţi?-Cred că avem un regulament şcolar bun! Despre îmbunătăţiri întrebaţi printre

colegii voştri şi dacă sunt de adus de ce nu?R: Credeţi că interzicerea telefoanelor mobile în şcoală e o măsură bună?

-Măsura interzicerii telefoanelor mobile în şcoală a fost luată în urma unei hotărâri a Consiliului Profesoral, motivată la acea dată, de unele evenimente. Personal nu sunt deranjată de existenţa telefoanelor mobile asupra elevilor. Dar este cel puţin nepoliticos faţă de colegi şi faţă de profesor să sune telefonul în timpul orei de curs şi este „păgubos“ pentru elev să scrie mesaje sau să folosească telefonul pentru calcule în timpul orei de curs. Mă îngrijorează faptul că telefonul mobil s-a transformat dintr-un mijloc de comunicare la distanţă într-o extensie a mâinii şi a creierului! Adică, mi-ar plăcea mai mult să văd copiii vorbind în pauze despre…orice (învăţând o lecţie împreună, rezolvând o problemă împreună, povestindu-şi ultima carte citită, sau ultimul film văzut…) adică socializând, legând prietenii faţă în faţă.

R: Ce aţi dori să schimbaţi la şcoala noastră? Cum o vedeţi peste 5 ani?-Peste 5 ani îmi văd îndeplinite toate dorinţele exprimate anterior.

R:Ce vă place să faceţi în timpul liber?-Care timp liber?? … citesc, vorbesc cu fetiţa mea …

R: Care este cartea dumneavoastră preferată? -Quo vadis, în latină, („Unde mergi?”). Este titlul unui roman istoric, scris de

Henryk Sienkiewicz, pentru care, în 1905, i s-a decernat Premiul Nobel. Este o poveste cutremurătoare despre puterea care este învinsă de credinţă, despre credinţa care aduce dragostea şi despre dragostea care a schimbat Roma din timpul lui Nero.

R: Povestiţi, vă rugăm pentru cititorii noştri, câteva momente haioase din viaţa dumneavoastră de elev.

-Eram în clasa a IX- a, aveam un profesor de matematică … „haios“ şi un coleg

de clasă care spunea „vine“ ori de câte ori trebuia să spună „este egal“ sau „rezultă“ sau

„este echivalent“. Pentru că observaţiile repetate ale domnului profesor nu au dat roade

şi colegul meu continua să spună „vine“ (de 15 – 20 de ori în rezolvarea unui exerciţiu),

într- o zi domnul profesor a mers la uşă şi … a încuiat-o! Apoi s-a întors către elevul aflat

la tablă şi i-a spus: „Vezi? Nu vine nimeni!“ Dar … nu a terminat bine de spus aceste

cuvinte că … a bătut cineva la uşă!

-Un alt moment a fost acela când, în clasa a XI – a şi aveam, tot la matematică, o

doamnă profesor foarte severă (dar şi foarte bună) şi doi colegi cu nume asemănătoare

Costiniu şi Constantinescu (aveau şi acelaşi prenume). La una din ore doamna profesor

a deschis catalogul şi a chemat la tablă pe…Constantiniu! Cum nimeni din clasă nu a

îndrăznit să spună că nu există Constantiniu, Costiniu, a mers la tablă, nu a ştiut şi a

primit celebra şi temuta replică „La loc, băiete! Nota 2!“, notă care a fost pusă lui…

Constantinescu! La pauză, păgubitul a ieşit după doamna profesor şi i-a explicat situaţia.

2


Doamna a răspuns scurt : „Nu-i nimic, ora viitoare te ascult pe tine şi îi pun lui nota 2!“ –

ceea ce s-a şi întâmplat imediat după acea pauză…

R: Aţi dori ceva mai mult de la elevii dumneavoastră? Ce credeţi că i-ar motiva?-Aş dori să fie puţin mai harnici, puţin mai activi, puţin mai conştiincioşi, puţin mai

… motivaţi! Toate ar deveni reale dacă ar exista … motivaţia. Motivaţia, de care vorbeşte toată lumea, înseamnă, de fapt, convingerea că ceea ce învaţă acum va fi cândva de folos! Motivaţia pentru învăţare trebuie să vină, în primul rând, din partea societăţii (statul sau mediul de afaceri privat) prin oferirea de locuri de muncă sigure şi remunerate decent; apoi din partea familiei care poate fi şi ar trebui să fie primul model al copilului în privinţa respectului pentru muncă şi apoi şcoala, care trebuie să ofere condiţiile necesare dobândirii competenţelor cerute de prestarea unei munci calificate. Şcoala face tot ce poate în această privinţă, în limitele planurilor cadru, ale planurilor de învăţământ şi ale programelor şcolare. Vom avea un cuvânt mai greu de spus în viitor pentru că noua Lege a Educaţiei lasă la decizia şcolii un număr mare de ore şi depinde de noi să le folosim în interesul elevului.

R: Care este după opinia dumneavoastră “ o reţetă de succes”?-Bunele intenţii şi … multă muncă!

Reporteri :Nastase Adelina și Stoica Flavius

2


DIN PROIECTELE NOASTRE

Motto:

” Eu sunt copilul, tu ţii în mâinile tale destinul meu.Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume.”

(Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)

Din nou la meseriile tradiționale: Metaloplastie “La Nuci”

Țibănești este un sat din Moldova. Îl găsiți pe harta între Iași, Vaslui și Roman. Satul este așezat între dealuri domoale, cu nesfârșite păduri de tei, cu câmpuri fosforescente de rapiță înflorită și livezi de meri. Există în acest sat, ca peste tot în România, o moștenire culturală, artistică și meșteșugărească din străbuni, ce trebuie să dăinuie peste ani și nădejdea că așa se va întâmpla stă în copii.

Iată de ce arhitectul Șerban Sturdza, nepotul lui P.P. Carp, el însuși fiu al satului, a hotărât ca printr-o colaborare cu școala, să-i îndrepte pe elevi spre câteva activități prin care ei să-și descopere talentul pentru artele și meseriile tradiționale.

”Deși pe vremea lui P.P.Carp locul “La Nuci” al Casei de pe Deal trepida de loviturile ciocanelor pe nicovală, astăzi aproape nimeni nu mai lucrează fierul înȚibănești. Și este atâta nevoie de unelte și obiecte din fier, mai bune, mai frumoase, mai ieftine decât cele de cumpărat din târg! Copiii vor face să renască și acest meșteșug”,ne spune cu multă convingere domnul arhitect Șerban Sturdza, urmaș al familiei, care a organizat un laborator de metaloplastie. Elevii selecționați au învățat mai întâi ”abecedarul” creerii de imagini pe foi metalice. Apoi, artistul plastic Petre Sberea i-a îndemnat să dea frâu liber imaginației și fiecare a dăltuit, după propria pricepere, tablouri pline de prospețime.

2


Se pot face și laȚibănești obiecte precum cele ce urmează, lucrând în tradiția vestiților iconari ai lui Ștefan cel Mare”.

2


Figură 1-Ferecătură de carte: Inălțarea Domnului Figură 2-Icoana Sfântului Petru

”Metaloplastia va continua pentru că sunt încă multe de învățat” ne-a asigurat domnul architect Șerban Sturdza.

A consemnat Simion Adina, clasa a III-a

”O FLOARE PENTRU SATUL MEU” ACȚIUNE DE PLANTARE DE PANSELUȚE PE ESPLANADA COMUNEI ȚIBĂNEȘTI

„Cunoaște-ți și iubește-ți locul natal, la vremea ta , adaugă-i ceva la înflorire.”

2


Primăvara ne-a oferit și nouă școlarilor de la Grupul Școlar ”Petre P. Carp” , un bun prilej de a participa la înfrumusețarea esplanadei din centrul satului Țibănești sub sloganul ”O floare pentru satul meu”. Astfel, înarmați cu unelte agricole, cu răsaduri de panseluțe, tufănele și petunii, cu o ținută corespunzătoare, am pornit către răzoarele pregătite din timp de părinții noștri. A fost un minunat prilej să ne încercăm puterile în ale grădinăritului cu multă îndemânare și pricepere și mai ales cu răbdare.

La sfârșit, ajutați de pompieri, care ne-au adus o mașină cu apă am udat plăntuțele firave. Am făcut astfel câteva zile și am înțeles că o plantă are nevoie de un pământ bun, de o plantare corectă, de apă, de plivit, de prășit și de multă lumină. Pentru asta l-am rugat pe Măria Sa, Soarele să ne ajute. Și se vede că ne-a ascultat, pentru că dimineața, când ne îndreptăm spre școală, petuniile și panseluțele noastre ne dau binețe, vesele și proaspete,mulțumind parcă prin paleta de culori. A relatat NASTASE ADELINA, clasa a III-a

Din nou pe scena de la Festivalul concurs ”Hai la teatru!”, Iași, 2012

Ziua Internaţională a Teatrului pentru Copii şi Tineret, celebrată în fiecare an pe 20

martie, sub egida UNESCO, precum şi Ziua Internaţională a Marionetei (21 martie) au fost marcate la Iaşi cu o nouă ediţie a Festivalului „Hai laTeatru!”, în perioada 20-22 martie.Timp de trei zile, reflectoarele au fost îndreptate spre 58 de trupe – un număr record de concurenţi şi spectacole.

2


„Desfăşurarea evenimentului în aceste zile constituie o modalitate inedită de sărbătorire a artei spectacolului teatral pentru copii, lăsându-i pe aceştia să se exprime artistic în spaţii profesioniste. Psihologii, cadrele didactice, părinţii şi artiştii ştiu cât de importantă este educaţia artistică în formarea tinerei generaţii. Teatrul şcolar este o modalitate creativă de petrecere a timpului liber, de îmbogăţire a culturii generale, de educare în spiritul responsabilităţii faţă de un grup care depinde de fiecare dintre membrii săi, contribuind la formarea capacităţii de comunicare şi nu numai”, a spus directorul artistic al Teatrului „Luceafărul”, Oltiţa Cîntec.

Ca de fiecare dată, au fost răsplătiți cei mai buni cu premii, mici daruri ,care au însoţit aplauzele şi diplomele.

Juriile Festivalului concurs “Hai la teatru!” al trupelor din şcolile şi liceele judeţului Iaşi, Ediţia a VI-a /2012au fost formate din actorii: Cristina Anca Ciubotaru, Doina Iarcuczewicz, Emanuel Florentin (secţiunea I-IV); Beatrice Engel, Iulia Deloiu Trif, Perju Viorica, (secţiunea V-VIII); Ion Ciubotaru, Toma Hogea, Ionela Arvinte (secţiunea IX-XII) și au hotărît următorul palmares pentru trupele noastre: Premiul special pentru imaginea artistică – formaţia BURATINO de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti pentru spect. „DUMBRAVA MINUNATĂ”, coordonator doamna învățătoare Cocea Angelica;Premiul pentru interpretare –eleva ADINA PAULA SIMION de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti – pentru rolul Doamna Mia Vasilian spect. „DUMBRAVA MINUNATĂ”;Premiul pentru interpretare –eleva ADELINA CRISTIANA NASTASE de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti – pentru rolul Menajera spect. „DUMBRAVA MINUNATĂ”;Premiul special pentru bucuria jocului – formaţia VOINICEII de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti pentru spect. „PINOCCHIO” coordonator doamna învățătoare Delcea Dorela;Premiul pentru interpretare –elevul ALEXANDRU HUCANU de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti – pentru rolul Pinocchio spect. „PINOCCHIO”Premiul pentru interpretare –eleva IULIANA CALIU de la Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti – pentru rolul Zîna spect. „PINOCCHIO”Premiul pentru interpretare –elevul DANUŢ DANINFELD de Grupul Şcolar „Petre P. Carp” Ţibăneşti pentru rolul Nichifor Plăieşu din spectacolul „CINCI PÂINI”, coordonator prof. Brânzei Irina.

Ne face o deosebită bucurie să vă împărtășim bucuriile noastre de mici actori , roade cu care ne mândrim!

2


Iată câteva impresii de la protagoniști:

”Mi-a plăcut sala cu luminile orbitoare, cu camere de filmat, cu spectatori. Chiar dacă am fost doar o sevitoare mi-a plăcut foarte tare să cânt, să mă simt admirată” (Adelina Nastase)

Acolo pe scenă am simțit că mi-e rușine și aveam emoții foarte mari, dar am jucat foarte bine.Și doamna învățătoare a fost foarte emoționată!” (Fandarac Lăcrămioara)

Mi-a plăcut cum am fost îmbrăcată. Am avut un rol de cucoană, soție de avocat. Am avut o mie de emoții. Am muncit mult.” (Andreea Voinescu)

Am avut mult de învățat. A fost un rol greu, am fost Lizuca, dar mi-a plăcut.Am interpretat frumos și am fost răsplătiți cu aplauze și cadouri” (Fabiana Sandu)

Acolo erau lumini de multe culori, era frumos. Eu m-am simțit bine! A fost distractiv să fiu Patrocle!(Sandu Răzvan)

Eu am fost Sora Soarelui. Mi-a plăcut mult rolul meu.(Mantalea Cătălina)

Această zi am așteptat-o cu mari emoții. Teatrul „Luceafărul”! Ce nume frumos! Ca o poezie! Am ajuns în sală , am urcat pe scenă. Am jucat piesa ”Dumbrava minunată”.Când s-au aprins luminile îmi ticăia inima ca un cesuleț. Am fost răsplătiți cu multe aplauze și cadouri. Toată lumea era a noastră. Devenisem mici actori!(Stoian Răzvan)

Invitație la o alt fel de școală Iată cum copiii se pot îndreapta către artele și materialele tradiționale,

dorind să le includă în actualitate. Sculptorul Scripcariu Virgil și elevii din satul Țibănești, au reluat lucrul cu lutul, părăsit aproape complet de părinții lor și au uimit lumea cu felul în care mânuiesc roata olarului și cu jucăriile pe care le modelează. Încântarea a făcut să se lumineze fețele participanților când au văzut că pot să se joace cu lutul moale,să-l frământe

2


mult, mult de tot, să se murdărească fără să fie certați de nimeni, ba chiar lăudați că se joacă cu lutul.

”Sculptorul Virgil Scripcariu și pictorul Gabriel Kelemen din Timișoara sunt invitații noștri la Țibănești la vară. Vom avea o roată a olarului, vom construi un cuptor de ars lut, vom picta pe lut și casele din sat se vor împodobi cu ceramica artistică produsă de copii”, ne-a promis domnul Șerban Sturdza.

Pe acești mici meșteri avem de gând să-i rugăm să ne învețe să lucrăm lutul și pe noi, oamenii mari,care am uitat cum e să stai desculț după o ploaie caldă de vară și să descoperi forme pe care doar mintea ta le plăsmuiește.

DECALOGUL MICULUI ECOLOGIST

Pe 22 aprilie, de Ziua Mondială a Pământului a sosit momentul să punem în practică un lucru foarte simplu dar foarte nerespectat de noi oamenii: colectarea de deșeuri din Parcul dendrologic ”Petre P. Carp”, iar apoi să așezăm pe hârtie, sub forma unor legi, ceea ce am învățat în toți acești ani, pentru a stabili încă o dată care ne sunt obligațiile față de maica natură, față de planeta Terra.

Adunați laolaltă elevi și cadre didactice de la școala noastră și de la Palatul Copiilor Țibănești, Inspectori de la Garda de Mediu Iași, cu hârtie și creioane colorate, ne-am gândit la 10 legi pe care să le propunem și să le votăm, noi școlarii de la clasa a III-a și pe care ne obligăm solemn să le respectăm. Pe cuvânt de ecologist!

2


Le-am numit Decalogul micului ecologist:1. Voi iubi natura și legile ei!2. Nu voi rupe florile!3. Voi păstra apele curate!4. Voi colecta deșeurile reciclabile și voi arunca gunoiul doar la coș!5. Voi face mai multă mișcare!6. Voi economisi resursele planetei!7. Voi sădi un copac și voi planta o floare!8. Voi iubi animalele!9. Voi păstra un stil de viață sănătos!10. Voi contribui la înfrumusețarea satului meu!

Acțiunea s-a încheiat cu o frumoasă și interesantă PARADĂ ECO, prezentată de cei

mai creativi colegi ai noștri, realizată din costume care mai de care mai trăsnite și din materiale care nu erau bune decât de aruncat, dar fiecare a găsit să recicleze și să facă din gunoi... lucruri noi.

Sandu Fabiana-Nicola, clasa a III-a

PE URMELE LUI ION CREANGĂ- AMINTIRI DIN 2


EXCURSIE

Ura! A sosit vacanța !Am așteptat cu înfrigurare excursia organizată de doamna învățătoare. Ne-am făcut planuri de plecare, ne-am uitat pe hartă să vedem traseul, am ales cu ce vom călători, cum ne vom îmbrăca, ce trebuie să avem în rucsac,totul până la detaliul cel mai mic.Noapte nu am avut somn. Dimineața ne urcăm cu toții în autocar cuprinși de aceeași nerăbdare de a porni în mare aventură. În sfârșit plecăm!Imaginile se schimbă mereu: ba un câmp cu oi, ba un câmp cu maci, ba un lac, un sat, o fântână cu cumpănă de pe timpuri, un sat după altul, un oraș după altul. Ajungem în orașul Piatra Neamț unde vizităm Grădina Zoologică cu felurite păsări și animale de la noi din țară dar și din alte părți ale lumii,apoi o pornim ușor către niște cabinuțe mici care mergeu pe sârmă.

Erau telegondole. Ce frică mi-a fost când m-am văzut acolo sus peste tot orașul. Toate erau foarte mici. Îmi era teamă să nu cădem, mai ales când treceam de un stâlp din acela uriaș. Am urcat pe muntele

Pietricica, de unde am privit priveliștea orașului, am făcut un popas de masă și am coborât iar pe acel fir.Doamna ne-a anunțat că vom vizita casa marelui povestitor Ion Creangă, la Humulești. Am trecut peste Ozana cea limpede și frumos curgătoare, apoi curioși am pătruns în curtea și casa

2


scriitorului. Era o casuță tare mică, parcă de turtă dulce.

Glasul ghidului ne ajuta să ne imaginăm și să ne amintim toate peripețiile lui Nică și a fraților lui. Am urcat apoi la Cetatea Neamțului, un loc plin de istorie, cu armuri, cu oștenii lui Ștefan pregătiți cuminți să prindă un sunet de corn sau bucium, cu beciuri reci de ne trec fiorii. De acolo am plecat la Lacul Roșu, la Lacul Bicaz unde ne-am plimbat cu vaporașul. Veselie mare a mai fost!

Și-a amintit Stoian Răzvan Silică, clasa a III-a

Din creațiile noastre - Urme de condeie...

DUMBRAVA FERMECATĂ

A fost odată un împărat care avea un copil. Și acest copil nu știa decât

să scâncească toată ziua așa că i-a pus numele Scâncea Voievod. Timpul

trecea, prințul creștea dar nu vorbea defel.

2


Într-o noapte Scâncea a plecat în căutare buruienii vorbitoare care

creștea în Dumbrava fermecată. Era o noapte de argint în care o mână

visătoare, a-nceput să împresoare crenguțele de liliac în floare. Acolo râdeau

merii înfloriți ca niște copii cu obrajii clăbuciți de săpun.

Scâncea, gângurind florilor, care se uitau mirate la el, le-a întrebat

dacă știu unde e buruiana vorbitoare. Florile, legănându-se ușor au spus că

nu știu și că nu au mai auzit despre așa ceva niciodată. Viteazul Scâncea a

pornit mai departe.

Totul era minunat, totul îți răsfăța ochiul. Sălcii pletoase cu mlădieri

ca de râuri line, gătite-n salturi de verdeață, țârâit de greieri ce îți mângâiau

urechea, ecoul plângător a două privighetori, atât de îndepărtate, scârțâind

două doruri risipite în nemărginirea nopții.

Într-o scorbură zări o grămadă aurie, piuitoare ,de trupușoare pufoase,

care-l priveau cu ochii de mărgele negre. Au amuțit într-o tăcere blajină. Cu

ochii întrebători rugă acele vietăți să-i spună unde se află buruiana

vorbitoare, care dă glas tuturor vietăților. Nu primi nici un răspuns. De

undeva dinspre un lăstăriș zări o plăntuță cu frunzele ca niște săbii, cu tije

lungi ca de oțel, iar în vârf cu niște floricele mici și roșii ca niște gura leului.

Rupse o tulpiniță, o duse la gură și pentru prima dată glasul i se făcu auzit cu

sunete limpezi ca de cristal:

- Floare! Floare! Striga tot mai tare, iar ecouri îndepărtate îi

răspundeau fără greșeală. Tăcerea parcă se zdrobise. Vraja vorbelor

îl cuprinse și începu a repeta de două, de trei ori fiecare cuvânt .

Deodată, un fulger înflori și se scutură în zare. Era semn că aventura

în Dumbrava fermecată se va sfârși în curând. Dintr-o tufă uriașă de lilieci

nervoși o bufniță cu ochi uriași, dădu un țipăt ascuțit și își croi drum spre

2


marginea dumbrăvii, dorind parcă a-i arăta drumul prințului. Prințul fericit

că și-a găsit glasul, începu să fredoneze o dulce melodie, ce i-o cânta mama

când era mic și o porni după cei doi ochi ca două felinare. Un vis frumos se

sfârșea. Începeau să se arate zorii.

Sumandru Horia – Emanuel, clasa a III-a

UN PRIETEN ASCUNS

Era o zi de vară. În grădina lui Andi nu era voioşie. Vântul adia din

când în când de parcă ofta. Toate insectele tăceau de parcă erau adormite de

mireasma iasomiei. Andi, fiind plictisit de jucării, a ieşit în grădină pentru a

prinde fluturaşi, pentru insectarul său, însă totul era lipsit de viață. Încercă să

trezească grădina, dar nu reuşi. Îşi dorea să aibă alt proiect, ceva care să-i

ocupe timpul în acel moment.Privind cu atenţie în jur a zărit soarele. A stat o

clipă şi s-a gândit. Ce poate să facă? Şi-a adus un carneţel şi un creion şi a

început să deseneze un peisaj de vară aşa cum şi-l imagina el.

Deodată soarele a intrat după nori. Nu ştia ce se întâmplă şi a aşteptat

să apară din nou. Când a apărut a început, din nou, să deseneze soarele.

Acesta dispăru iar. Andi s-a gândit că soarele tot vrea să se joace cu el

“Ascunselea”. Aşa că s-a ascuns şi el în casă, neştiind că soarele nu putea

intra până acolo după el.

2


Pe înserate, când a ieşit din ascunzătoare, a văzut că afară era

întuneric. A început să-l strige, dar nici urmă de el.

La cină a găsit în farfurie bezele în formă de soare. A început să

plângă. Oare, unde s-ar fi putut ascunde prietenul lui cel mai secret? Mama

l-a liniştit spunându-i că mâine îl va vedea din nou, şi că ar fi bine să se

gândească la ziua de mâine ca la o nouă provocare. Măria Sa, Soarele va fi

acolo!

Stoian Răzvan, clasa a III-a

E primăvară iar !

A venit primăvara. Soarele stăluceşte pe cerul albastru. Natura îşi îmbracă din nou haina cea verde. Mugurii copacilor au plesnit. Florile îşi desfac bobocii. Copii se joacă şi cântă de bucurie.

Mieluşeii zburdă pe câmpii lângă mamele lor. Toată lumea e veselă.În pădure se aude ciripitul păsărilor iar parfumul florilor ne învăluie

într-o mireasmă plăcută. Pantilimon Sebastian, Clasa a III-a

Curcubeul

E o zi caldă de vară. Stau pe iarba moale şi verde. Privesc gâzele mici cum se joacă. Un fluturaş se aşează pe o floare galbenă. Îi privesc aripile colorate. În jur e linişte. O adiere de vânt mişcă frunzele copacilor. Aud o voce suavă:

- Fetiţă mică, mă ajuţi să găsesc drumul spre casă?Mă uit în jur şi nu văd pe nimeni. Apoi vocea se aude iar:

- Eu sunt, fluturaşul.

2


Mă uit spre el şi îmi face semn scuturându-ţi aripile.- M-am rătăcit de fraţii mei şi nu pot să-i găsesc, mă ajuţi, te rog

frumos?Am stat puţin, nu-mi venea să cred: să-l ajut pe fluturaş să-şi găsească

fraţii!- Pe mine mă cheamă Curcubeu.- Eu sunt Andreea. Ca să te pot ajuta, spune-mi despre tine şi fraţii

tăi. Aşa vom putea găsi drumul spre casa ta. - Când m-am rătăcit, începuse să plouă, m-am ascuns într-un tufiş,

am ieşit de acolo mai târziu, atunci am văzut că sunt singur. Am zburat spre soare, dar la un moment dat în calea mea a apărut o potecă cu mai multe culori, parcă eram într-o grădină în care cineva a sădit flori colorate pe rânduri, am zburat printre rândurile de flori, erau galbene, portocalii, verzi, albastre, lila, roşii, iar picături de culori mi s-au lipit de aripioarele albe. Acum fraţii mei nu mă vor mai cunoaşte.

- Dar eşti foarte frumos colorat, i-am zis eu. Eu zic să zburăm împreună spre locul unde soarele merge la culcare. Poate îi vom găsi acolo pe fraţii tăi.

- Urcă-te în spatele meu, fetiţă mică!Zburând aşa împreună spre apus, am văzut vârfurile copacilor, câmpia

verde. Ne-am oprit pe malul unui râu să bem apă. Fluturaşul s-a stropit pe aripioare. S-a scuturat și când să mă urc pe spatele lui… rămân mirată! Culoarea de pe aripioarele lui s-a spălat, iar aripile erau albe. Când i-am spus că nu mai are aripile colorate, s-a bucurat. Pe lângă noi trecu un grup de fluturi, cineva îl strigă:

- Curcubeu, Curcubeu, te-am găsit! Unde ai fost?Erau fraţii lui.- Andreea! Andreea! mă strigă cineva. Era mama- Trezește-te! Iarăși ai să răcești.Ți-am spus de atâtea ori să nu mai

dormi afară!M-am ridicat alene de pe pătură. Un fluturaş colorat zbura pe lângă mine. Oare a fost Curcubeu?

Voinescu Andreea, clasa a III-a

2


Vestitorii primăverii

Primăvara s-a întors pe meleagurile noastre. Pe câmpie se văd zburdând mieii iar în pădure, copii adunând ghiocei.Totul revine la viaţă. Iarba a prins colţ fraged şi nou. Grădina râde sub soarele prietenos, iar copiii aleargă voioşi pe afară. Păsările călătoare ciripesc fericite că au ajuns cu bine acasă.

- Cu-cu! Cu-cu! - Ce se aude?

- A, este domnul cuc! strigă copiii.Se bucură împreună. Cotan George, clasa a III-a

Povestea unui proverb

Este o dimineaţă frumoasă de primăvară. Pe baltă se joacă o lumină aurie. Două berze calcă uşor spărgând oglinda apei. Amândouă zăresc în acelaşi timp o broscuţă verde,mică şi tare speriată.

- Să nu îndrăzneşti!Broscuţa e a mea!spuse barza mai golaşă.- Asta s-o crezi tu!Broscuţa va fi a mea! Îi zise cealaltă.- Ia mai taci, tu surioară,că dacă te atingi de broască te omor din bătaie!- Ha!Ha!Ha! Mi-e tare frică,uite ce tremur!Amândouă încep să clămpănească din ciocuri, să-şi desfacă aripile uriaşe. -Stai puţin unde-i broasca!?Se uită ele prin jur şi o văd pe sora lor mai mică cu broasca în cioc.După ce o înfulecă în faţa surorilor zise:-Ha!Ha!Ha!V-am făcut-o!Când doi se ceartă al treilea câştigă!

Sumandru Vlad-Gabriel, clasa a III-a

2


Sărbătoare de Paşti În şcoala mea va fi o sărbătoare tare frumoasă. Copiii aduc muguraşi.

Facem pregătiri multe: aranjăm, decorăm clasa. Vrem să fie mai frumoasă ca niciodată. Îl întâmpinăm doar pe Domnul Iisus Hristos.Vom cânta şi vom spune poezii frumoase. Mamele vopsesc ouă roşii şi fac cozonaci. Vom spune cu bucurie: “Hristos a înviat!”.

Sandu Vlad- Dumitru, cl. aIII-a

Un copac bătrân și-o veveriță…

Într-o zi, m-am oprit la mijlocul parcului să admir un copac cu o tulpină foarte groasă, cu o scoarță plină de crăpături ca un om bătrân plin de riduri. Am încercat să-l înconjor cu brațele dar îmi mai trebuiau vreo doi copii. M-am uitat în sus la crengile lui care se înălțau către cerul luminos, dar am rămas tristă deoarece era vestejit.

M-am gândit că poate s-a uscat de atâția ani câți are, nu știu câți, dar mulți la număr.

Vântul adia ușor, iar printre crengile lui uscate,nicio vietate, nici măcar ciorile nu mai croncăneau gălăgioase. Era singur!

Îl priveam şi mă întrebam câte nu a văzut el la viaţa lui şi, privind mai atent , am observat că dintr-o scobitură, cât o gură de cană, a ieșit un ghemotoc de blăniță. Era o veveriță foarte curioasă . M-a privit cu doi ochișori micuți ca două boabe de piper. A stat un pic nemișcată apoi a scos lăbuțele și parcă își freca nasul. Iar m-a privit curioasă. Apoi cu pași iuți a trecut pe o creangă, apoi pe alta, a privit în jur și fuguța s-a întors în scorbură.Cred că a vrut să vadă cum este vremea.Am plecat, gândind că voi reveni o dată cu sosirea primăverii.

2


Fandarac Lăcrămioara, clasa a III-a

Ce aş vrea să fiu?

Îmi este foarte greu să spun ce aş vrea să fiu. Dar dacă mă gândesc mai bine la această dorinţă, cu siguranţă aş fi cel mai frumos soare!

O să strălucesc cu putere, o să privesc arătarea zorilor, o să fie minunat!O să pot spune poveşti line şi zbuciumate animalelor, o să o înving pe

bătrâna iarnă, pe baba Dochia!O să stau în camera mea pe cer, iar mama - soare o să mă scoale dis-de-dimineaţă cu vorbe dulci şi îmbietoare, spunându-mi:

- Trezeşte-te fiule, şi du-te şi fă-ţi datoria!Mă scol, luminez, apoi, seara mă întorc acasă unde iar mama mă

aşteaptă cu supă din stele.O să colind tot globul, sărut pământul, munţii, fac horă cu planetele cele

mai visate de oameni, mă joc cu multe păsări pe cerul ca oglinda. Mă culc şi visez în timp ce izvoarele susură şi şoptesc doine frumoase.

Mă întrec împreună cu luna în razele de foc strălucitoare, port pe “aripile” mele frumuseţi nenumărate.

Ce bine e să fii un soare! Baciu Laurențiu, clasa a III-a

La bunici Astăzi am fost la bunici. Acolo a fost frumos. Bunica mi-a arătat cum să

fac ciorbă, iar bunicul mi-a arătat animalele şi păsările de prin ograda lui. Acolo am stat o săptămână. Am învăţat cum se hrăneşte fiecare şi cum

2


trebuie îngrijit. Cel mai frumos a fost cu calul şi căruţa! Într-o altă zi mama şi cu mine am ajutat-o pe bunica să facă plăcinte, iar tata şi cu fratele meu l-au ajutat pe bunicul să taie lemne pentru foc.

Când să plecăm, cu mare greu ne-am luat la revedere de la bunica şi bunicul. Am mai vorbit la telefon cu bunica. Chiar şi azi îmi amintesc ce bine a fost la bunici. Aştept cu nerăbdare vacanţa de vară !

Am încălecat pe-o şa şi-am scris compunerea mea. Simion Adina-Paula, clasa a III-a

Toamna, anotimpul bogăției

Frunzele copacilor cad una câte una, formând un covor multicolor. Mingea palidă, de foc a soarelui se rostogoleşte printre dealurile bogate în cereale. Crengile copacilor se îndoaie sub greutatea fructelor.

Valurile de brumă argintie împodobesc grădinile şi livezile. Tractoarele ară lasând în urmă brazdele negre uşor şerpuite ale pământului. Păsările călătoare pleacă în ţările calde lasând copacii pustii. Ele îşi părăsesc cuiburile cu speranţa că le vor regăsi la primăvară. Furnicile şi animalele şi-au adunat provizii pentru iarnă. Florile, uşor vestejite, îmbrăţişează pământul. Copiii a început şcoala!

În timpul liber îi ajutăm pe părinţi şi bunici la treburile gospodăreşti. Din vii se aud strigătele lor de bucurie. Cerul este puţin înnorat, iar vântul împrăştie în aer parfumul fructelor şi al cerealelor.Toamna este anotimpul bogăţiei...

Stoica Flavius, clasa a III-a

2


O regină, toamna

Din cer cad picături de ploaie ca nişte mărgăritare străvezii. O frunză galbenă pluteşte în văzduh. A sosit toamna!

Toamna este fermecătoare prin ninsoarea de frunze galbene-ruginii şi roşietice care se aştern pe pământ. Razele soarelui sunt mai palide şi abia se zăresc după umerii copacilor.

Păsările au plecat şi au luat cu ele cântecele lor nemaipomenite. Regina Toamnă este harnică, darnică şi umple hambarele cu toate bunătăţile ei. Toamna este anotimpul meu preferat că este plină de culori. Rămâi la mine, nu pleca!

Ungureanu Lavinia, clasa a III-a

E iarnă…! Îmbrăcată în mantia ei de frunze, ploi şi brumă, toamna întinde o

mâna celei mai mari fiice a anului, Iarna .Din înalturi au început uşor să plutească fulgii mari şi albi de catifea,

ce zboară ca nişte fluturi sclipitori. În câteva minute, iarna şi-a aşternut peste întinderi broderiile mărunte, ţesute cu multă îndemânare. Căsuţele s-au înfăşurat în mantale lucii. Oraşul s-a împodobit cu ţesături de lână albă şi scânteietoare.

Afară, copii fericiţi aleargă şi prind gingaşii fulgi de nea. De atâta joacă nu-şi simt urechile şi năsucul roşu, îngheţat .

Deodată, văd un fulguleţ mai deosebit, care pare timid, mă cheamă la joacă. Am alergat să-l prind, dar, vai! În palma mea n-a rămas decât o picătură de apă. M-am simţit vinovată. Uitându-mă în sus, la cerul cu

2


steluţe albe, căzătoare, am strigat iernii: ,,De ce? “ Mi-a răspuns cu un şuierat rece, de gheaţă : ,,Brrrrrrrrr …! Nastase Adelina, clasa III-a

Iarna, zâna fluturilor albi

Iarna a pus stăpânire peste sat. Fluturi albi zboară prin văzduhul întunecat. Bătrânul an a ajuns pe meleagurile noastre, împreună cu fiica sa.

Totul în jur este acoperit de o mantie albă, strălucitoare. Micile petale de dantelă ţes hainele copacilor cu fire de argint. Soarele palid abia se zăreşte dintre norii cenuşii. Copiii alunecă cu săniile pe coasta dealului. Zăpada pufoasă scârţâie sub picioarele lor.Obrajii lor îmbujoraţi şi ochii jucăuşi mărturisesc cât de mult le place acest anotimp.

Iarna este şi anotimpul meu preferat!

DIN CĂMARA SUFLETULUI

CREIONUL , de Paulo Coelho

Copilul își privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi și-i spuse nepotului:

2


- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viața mea!- Totul depinde de felul cum privești lucrurile. Există cinci calități la creion, pe care dacă reușești să le menții, vei fi totdeauna un om care trăiește în bună pace cu lumea.Prima calitate: poți să faci lucruri mari, dar să nu uiți niciodată

că există o Mână care ne conduce pașii.. Pe această mână o numim Dumnezeu și El ne conduce totdeauna conform dorinței Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris și să folosesc ascuțitoarea. Asta înseamnă un pic de suferință pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuțit. Deci, să știi să suporți unele dureri,pentru că ele te vor face mai bun..

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a șterge ce era greșit. Trebuie să înțelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat e faptul că ne menținem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot așa, îngrijește-te de ce seîntâmplă înlăuntrul tău.

Și, în sfârșit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot așa, să știi că ceea ce faci în viață va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conștient de fiecare faptă a ta.”

Cursuri de radio-amatori

Lecți nr. 1: Alfabetul fonetic recomandat pentru traficul radiotelefonic

Litera

Cuvântul de cod

PronunţiaLiter

aCuvântul

de codPronunţia

A Alfa Al-fa N November No-vem-ber

B Bravo Bra-vo O Oscar Oss-kar

2


C Charlie Ciar-li P Papa Pa-pa

D Delta Del-ta Q Quebec Khe-bec

E Echo E-co R Romeo Ro-mi-o

F Foxtrot Fox-trot S Sierra Si-era

G Golf Golf T Tango Tan-go

H Hotel Ho-tel U Uniform Iu-ni-form

I India In-dia V Victor Vik-tor

J Juliett Giu-li-et W Whiskey Uis-ki

K Kilo Ki-lo X X-ray EX-rei

L Lima Li-ma Y Yankee Yan-ki

M Mike Ma-ik Z Zulu Zu-lu

Notă: Pentru cifre, radioamatorii pot folosi denumirea lor corespunzătoare în limba în care se desfăşoară legătura radio sau, pentru o mai bună înţelegere, în oricare altă limbă.

Gândiţi-vă puţin! - matematică distractivă

CIUPERCILE

2


Mai mulţi copii s-au dus la cules ciuperci în pădure. Mircea şi Ana au cules 30 de

ciuperci. Andrei şi sora lui Maria au cules cu 19 ciuperci mai mult decât Dani. Andrei şi

Dani au cu 7 ciuperci mai mult în coşuleţ, decât Mircea. Ana a cules cu 4 ciuperci mai

puţin decât Maria.

Câte ciuperci a cules fiecare, ştiind că împreună nu au putut culege mai mult decât

45 de ciuperci?

PORTOCALELE

Într-o fructieră sunt 5 portocale. Cum trebuie împărţite aceste portocale la 5 fetiţe, în

aşa fel încât fiecare să primească câte o portocală, iar în fructieră să rămână una?

DULCIURILE5 bomboane şi o ciocolată valorează 8 bomboane. Câte bomboane valorează o

ciocolată?

COȘUL CU MERE

În 3 coşuri sunt 36 de mere. Din primul coş luăm 6 mere, şi le punem în al doilea

coş. Din al doilea coş luăm 4 mere, şi le punem în al treilea coş. Acum, în toate 3

coşurile sunt tot atâtea mere.

Câte mere au fost iniţial în fiecare coş?

PĂSĂRI ȘI CĂPRIOARE

Într-o pădure trăiesc păsări şi căprioare. În total sunt 40 de capete şi 100 de picioare.

Câte păsări trăiesc în pădure? Câte căprioare trăiesc în pădure?

PEȘTI

Doi pescari împart peşti. Unul spune celuilalt: "Dacă îmi dai 2 peşti, o să am atâţia

peşti, câţi ai şi tu. La care celălalt: E, mai bine dă-mi tu 2 peşti, ca să am de 2 ori mai

mulţi decât tine!

Câţi peşti a prins fiecare pescar în parte?

AM AFLAT CĂ…..

Furnicile nu dorm niciodată. Cu toate acestea, in zorii zilei, furnicile se intind asemenea oamenilor pentru a se dezmorti.

2


Cimpanzeii si cotofenele sunt singurele animale care isi pot recunoaste imaginea intr-o oglinda.

Irlanda este singura tara europeana in care nu exista serpi. Ochiul unui strut este mai mare decat creierul acestei pasari. Cei mai tineri parinti din istorie ( doi copii cu varste de 8, respectiv 9 ani) au trait

in China. Copilul lor s-a nascut in anul 1910. Pe suprafata unui corp uman traiesc mai multe vietati decat oameni pe intreaga

planeta. Bufnitele sunt singurele pasari care pot distinge culoarea albastra. Un om uita, in medie, circa 80% din tot ceea ce a invatat intr-o zi. Durata care ii ia unui fulg de zapada ca sa ajunga de la nori pana pe suprafata

pamantului? Cel putin o ora… Girafa este singurul animal care isi poate introduce limba in ureche. Limba unei

girafe adulte masoara peste 50 de centimetri. O singura vaca poate produce intr-un an mai mult lapte decat poate consuma un

singur om… circa 200.000 de pahare pline cu lapte. Rechinii sunt singurele animale despre care se stie ca nu se pot imbolnavi de

cancer. O gaina poate depune, in medie, pana la 19 oua pe an.

Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I, regele

Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.

Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.

- Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie

decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.

- Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va

potrivi pe umerii mei!

Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva: ”E

penultimul dintre oameni!” Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:

- Ca să nu descurajez pe nimeni.

Șahul:piatra de încercare a minții

2


Din paleta largă a disciplinelor opţionale de la clasele I-IV, ne-am oprit cu o nespusă bucurie asupra jocului de şah, joc străvechi (ale cărui rădăcini sunt încă necunoscute) şi în acelaşi timp un sport modern, practicat la toate vârstele. Ştiinţă şi artă deopotrivă, imaginaţie şi gândire creatoare, prevedere şi răbdare, autocontrol şi stăpânire de sine, efort în recreare - acesta este şahul.

Deşi un mare poet al lumii J. W. Goethe spunea că "şahul este piatra de încercare a inteligenţei umane", suntem de părere că acest joc minunat îşi dezvăluie tainele oricui vrea să le dezlege, independent de vârstă sau pregătire, fără să aibă nevoie de calităţi intelectuale deosebite.

Ca dascăli pasionaţi de şah dorim să aducem mai multe argumente colegilor reticenţi sau pesimişti care minimalizează rolul acestui sport al minţii în formarea şi educarea elevului, a omului în general, în ce priveşte imaginaţia, atenţia, inteligenţa, gândirea creatoare, perspicacitatea, răbdarea, precum şi cultivarea atitudinii de respect de sine, de respect pentru adversar şi de acceptare demnă a unei înfrângeri.

O introducere cât mai atractivă în joc şi o învăţare cât mai eficientă ar putea fi parcursă în următoarele două etape:

- familiarizarea elevilor cu piesele de şah (cu ajutorul unor table magnetice sau de sticlă, uşor de confecţionat în orice şcoală, şahul va fi prezentat elevilor ca un teren de sport pe care se confruntă diverse piese. Piesele devin obiect al clasificării după culoare şi formă. Prin exerciţii - joc de tipul "Ridicaţi Turnul!", "Ridicaţi Calul!" sau schimbarea diferitelor piese între colegi, elevii vor învăţa să recunoască piesele - un exerciţiu mai greu fiind recunoaşterea pieselor prin pipăire.

- învăţarea mutării pieselor de şah va începe într-o gradaţie de la simplu la complex, mai întâi cu mutarea Regelui, apoi a Turnului, a Nebunului, a Reginei, lăsându-se la urmă mutările Calului şi Pionului. Gradul de dificultate e sporit atunci, prin exerciţii – joc, elevii au fost solicitaţi să completeze pe o foaie numarul de mutări pe care îl poate face o figura aşezată, rând pe rând, pe toate câmpurile tablei

O altă variantă a învăţării şahului se face prin scurte povestiri (Trăia odată Negru Împărat şi Alb Împărat. Şi Alb Împărat a pornit la război împotriva lui Negru Împărat), cu folosirea pieselor de şah, drept personaje care participă la diferite peripeţii, confruntări şi au un deznodământ. Fiecare piesă are valoarea cuvenită rangului ce-l poartă. Pionul valorează un punct şi în acest fel este valoarea de bază a jocului. Aşadar, la începutul jocului ai 8 puncte numai din Pioni şi nu trebuie să fi prea risipitor cu Pionii tăi. Cu cât ai mai mulţi cu atât ai şansa de a transforma unul dintre ei. Un alt aspect interesant pe care îl descoperă elevii este acela că pionul poate fi transformat în orice piesă în afară de două: pion şi rege.

Elevii au descoperit astfel că, regele (R) este cea mai importantă piesă din joc. Valoarea sa este inestimabilă, deoarece, fără el nu se poate juca şah. El nu poate fi capturat şi rămâne pe tablă până la sfârşitul jocului (chiar şi când se află în "şah mat"); Regina denumită şi Damă (D) este cea mai puternică piesă, deoarece ea poate controla cele mai multe câmpuri şi valorează cât 2 Ture sau 10 Pioni; că Tura este mai puternică decât Nebunul sau decât Calul, dar mai puţin puternică decât regina (D) şi valorează 5 Pioni sau puncte; fiecare Nebun (N) valorează 3 Pioni sau 3 puncte. El este deci mai

2


puţin puternic decât Tura; Calul (C) are aceeaşi valoare ca şi Nebunul: 3 Pioni sau 3 puncte.

Astfel prin exerciţii-joc de învăţare şi activităţi practice de mutare, micii şahişti au învăţat să recunoască piesele şi valoarea lor, să utilizeze limbajul şi notările specifice, să înţeleagă regulile jocului şi mobilitatea pieselor.

Am trecut apoi la exerciţii de explorare sistematică a posibilităţii deschiderii într-un joc de şah sau de obţinere a poziţiei de mat; de comparare a poziţiei de şah cu poziţia de mat, de identificare a momentului potrivit pentru folosirea pieselor puternice, căci un jucător bun trebuie să stăpânească o serie de strategii şi tactici. Strategia se dezvoltă pentru a atinge un anumit ţel şi pentru acest lucru, pe parcursul jocului foloseşti diferite tactici: rocada mare, rocada mică, capcane pentru adversari(matul cu Nebunul şi Calul, matul arab cu Tura şi Calul, matul "înghesuit", etc.).

Astfel, şahul autentic, jocul care ocroteşte şi dezvoltă acte şi mentalităţi ludice, oferă omului şansa de a fi în armonie cu el şi cu lumea, şansa de a rezolva situaţiile colţuroase în mod uman. Lupta în şah nu vizează numai câştigul ci şi o chestiune de onoare.

Şahul rămâne un joc filozofic. Învăţaţi şahul şi vă veţi convinge că răul va pierde teren în faţa moralităţii şi a frumuseţii.

Înv. Carnariu Gheorghe Înv. Coce Angelica

2


DIN SUMAR:

Petre P. Carp – un suflet, un caracter, o idee …………………………………………..1Conacul PetreP.Carp……………………………………………………………………2Mausoleul ………………………………………………………………………………3

Citate din Petre P.Carp …………… …………………………………………. ……….3

Interviu cu Directorul Grupului Şcolar “Petre P. Carp”, Ţibăneşti...................................4

Din nou la meseriile tradiționale: Metaloplastie “La Nuci”…………………………….7O floare pentru satul meu” acțiune de plantare de panseluțe............................................9Din nou pe scena de la Festivalul concurs ”Hai la teatru!”, Iași, 2012 .........................10Invitație la o alt fel de școală…………………………………………………………..12Decalogul micului ecologist............................................................................................13

Pe urmele lui Ion Creangă- excursie...............................................................................14

Din creațiile noastre - Urme de condeie...........................................................................16

Un prieten ascuns…………………………………………………………………….....17

E primăvară iar !..............................................................................................................18

Curcubeul ………………………………………………………………………………19

Vestitorii primăverii..........................................................................................................20

Sărbătoare de Paşti ...........................................................................................................21

Ce aş vrea să fiu? ……………………………………………………………………….22La bunici…………………………………………………………………………………23O regină, toamna………………………………………………………………………...24Iarna, zâna fluturilor albi…………………………………………………………………25Din cămara sufletului…………………………………………………………………….26Cursuri de radio-amatori- Lectia nr.1……………………………………………………27Gândiţi-vă puţin! - matematică distractivă………………………………………………28Am aflat că……………………………………………………………………………… 29Șahul- piatra de încercare a minții……………………………………………………… 30

2


2

revista 2012

Documents