În data de 23 iunie 1990 deputaţii Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti au adoptat Declaraţia de Suveranitate a Republicii Moldova. Declarația a fost adoptată într-un context istoric complex, marcat de o paradă a suveranităţilor, proces care a cuprins întreg spațiul sovietic. Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti fusese precedată de asemenea de cea a Georgiei din 26 mai 1990 şi a Rusiei din 12 iunie 1990. Adoptarea Declaraţiei de Suveranitate a fost prima victorie importantă a forţelor democratice în lupta de renaştere şi eliberare naţională. Astfel, Declaraţia de Suveranitate stipulează în mod clar, că suveranitatea R.S.S. Moldova este unica şi necesara condiţie a existenţei statalităţii Moldovei. Se afirmă supremaţia legilor R.S.S. Moldova asupra celor unionale, se instituie cetăţenia republicii şi se prevede dreptul suveran de a menţine relaţii diplomatice cu toate ţările lumii. De asemenea, documentul stipulează caracterul unitar şi indivizibil al statului. Se stabilește că R.S.S. Moldova respectă statutul ONU şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile acestei organizaţii, se declară o zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii şi securităţii, este implicată direct în procesul de cooperare şi securitate precum şi în structurile europene. De remarcat de asemenea că „pământul, subsolul, apele, pădurile şi alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întregul potenţial economic, financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional”, sînt declarate „proprietatea exclusivă necondiţionată a R.S.S. Moldova”. În sfârşit se stipula că „prezenta Declaraţie serveşte drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R.S.S. Moldova, perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a RSS Moldova pentru pregătirea şi încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane”. La 23 iunie 1991, în ziua primei aniversări de la proclamarea suveranităţii Republicii Moldova, la Chişinău a fost pusă în circulaţie prima serie de mărci poştale, ce poartă atributele statalităţii – Stema şi Drapelul.

• Această revistă bibliografică este o încercare de a vă cunoaşte şi familiariza cu cărțile pe care le are Biblioteca „Transilvania” la acest subiect. Lectură plăcută! Vă propunem doar câteva din ele, pentru a vă lărgi spectrul Dvs. de cunoaştere, dragi utilizatori.

• Rae, Heather. Identitatea Statelor și Omogenizarea Popoarelor / Heather Rae. – Ch.: Epigraf S.R.L., 2005. – 205 p.

• De ce oare migrarea forţată, epurarea etnică şi genocidul sînt practici constante ale sistemului statal modern? în această carte, Heather Rae poziţionează aceste practici de „omogenizare patologică” în procesul creării statului. Elitele politice au utilizat în repetate rânduri resursele culturale disponibile pentru a redefini comunităţile politice limitate în calitate de comunităţi exclusiv morale din care trebuie excluşi toţi străinii.

• Demonstrând că aceste practici preced epoca naţionalismului, autoarea examinează cazuri atât din perioada prenaţionalistă, cât şi din perioada naţionalistă: expulzarea evreilor din Spania secolului al XV-lea, persecutarea hughenoţilor în timpul domniei lui Ludovic al XlV-lea şi, în secolul al XX-lea, genocidul armenilor şi epurarea etnică în fosta Iugoslavie. Autoarea susţine că acele atrocităţi au servit drept imbold pentru elaborarea normelor internaţionale de comportament legitim al unui stat, norme care tot mai des definesc suveranitatea ca fiind condiţionată.

• Heather Rae îşi finalizează studiul prin examinarea a doua cazuri elocvente - Republica Cehia şi Macedonia - pentru a identifica factorii care pot opri omogenizarea patologică drept metodă de constituire a statului.... Găsiți această interesantă carte la Biblioteca „Transilvania”.

• Hinsley H.F. Suveranitate / F.H. Hinsley. – Ch.: Stiința, 1998 – 200 p.

Această carte, publicată pentru prima oară în 1966, ne oferă o expunere generală a istoriei suveranității, căutând să lumineze caracterul și funcția acesteia, accentuând cadrele sociale, politice și economice schimbătoare din și dintre societățile politice în care s-a dezvoltat. Ea acoperă, de asemenea, și conectează diferite aspecte intelectuale ale conceptului de suveranitate: filozofic, legal istoric și politic.

• Suveranitate națională și integrare europeană. – Iași: Polirom, 2002. – 464 p.

Ce este suveranitatea naționala – mit sau sursa de legitimitate? Care va fi viitorul integrării regionale, al Europei unite? A sosit oare momentul ca identitatea naționala să fie chemată pentru a contrabalansa efectele mondializării? Iată doar câteva dintre problemele abordate de autorii studiilor reunite în acest volum consacrat temelor sensibile, privind procesul de integrare europeană. Iar concluzia de ansamblu este că, în contextul fenomenului globalizării, trebuie avut în vedere o reconsiderare a rolului statului, în sensul transferului unor prerogative către Uniunea Europeană și către regiuni/subregiuni, fapt ce nu știrbește totuși suveranitatea acestuia – căci astfel, așa cum spunea analista Barbara Spinelli, „statul clasic nu cedează suveranitate, ci ia act ca în realitate a pierdut-o deja iremediabil. Numai prin intermediul Europei poate spera, eventual, s-o recupereze si s-o reconstituie”.

Neamțu, Mihail. Povara libertatii: Antiteze, paradigme si biografii moderne / Mihail Neamțu. – Iași: Polirom, 2009. – 329 p.Îmbinând istoria ideilor cu filosofia politică, Povara libertații prezintă câteva dintre tensiunile modernității euroatlantice. Sânt citite în oglindă optimismul protoliberalismului democratic și pesimismul reacționarismului autoritar, reductivismul ideologic al marxismului și replica istoriei religiilor, precum și diferite ipostaze ale utopiei occidentale. Autorul reliefează importanța dezbaterilor teologice pentru cultura noastră civică, profunzimea gândirii conservatoare nord-americane, dar și necesitatea unei etici a intervalului în spațiul est-european. Pendulând între prudența erudită și angajamentul personal, Povara libertații prilejuiește câteva reflecții decisive pe marginea condiției omului recent și a lumii contemporane.

• Batalle, Georges. Suveranitatea / Georges Bataille. – Pitești: Paralela 45, 2004. – 298 p.

• In 1953, Bataille încheia manuscrisul unei cărți pe care va renunța însă ulterior s-o publice într-o formă autonomă. In cei opt ani pe care-i mai are de trăit de la acea dată, Bataille va publica doar capitole ale carții sub forma de studii și eseuri in diverse publicații. Gândită ca ultim volum al trilogiei Partea blestemată (alături de Consumarea și de Erotismul), Suveranitatea va rămâne un text puțin cunoscut, dar decisiv pentru înțelegerea gândirii celui la care n-au încetat, decenii în șir, să se raporteze generații de filosofi și scriitori francezi. Este o carte în același timp lucidă și pasională, analitică și poetică, strângând în jurul conceptului de suveranitate marile teme bataillene: moștenirea lui Nietzsche, non-cunoașterea, miracolul, cheltuirea, transgresiunea, excesul, erotismul. Volumul oferă în același timp o interpretare originală a istoriei politice moderne (a comunismului, cu deosebire) din aceeași perspectivă a suveranității.