Revista școlară FIRUL ARIADNEI

Nr.9

Școala Odată cu sosirea ei, toamna aduce, alături de bucate, fructe şi legume rumene, dulci, gustoase şi apetisante, începutul şcolii. Atunci copilaşii mici de trei anişori păşesc pentru prima oară în imperiul educaţiei, începând grădiniţa. Alţi copii trec în clasa întâi, deseori cu regret, plânsete şi supărare, părăsindu-şi copilăria fără griji, intrând cu sfială într-o nouă lume, şcoala. Adolescenţii în devenire îşi lasă în urmă iubita învăţătoare, care a fost pentru ei ca o a doua mamă, drăgăstoasă şi bună, intrând în ciclul gimnazial, un nou început mult mai strict. Elevii care trec la liceu îşi părăsesc cu greu colegii, diriginţii şi inteligenţii profesori care i-au călăuzit pe drumul vieţii până aici, iar acum începe perioada mai importantă şi interesanta din viaţa lor, unde trebuie să muncească mai mult, dar în acelaşi timp să se şi distreze, precum zice proverbul : „ Să trăim cât suntem tineri ”. Şcoala, care începe din frageda pruncie şi ne încântă până când devenim adulţi, ne va ajuta cu lucrurile importante şi interesante pe care le-am învăţat în ea în fiecare zi, până ce porţile aurite ale raiului ni se vor deschide. Noi datoram învăţăturile educatoarelor şi învăţătoarelor care ne-au iubit mult şi ne-au pus bazele educaţiei, profesorilor deştepţi şi dornici de a ne învăţa multe lucruri şi diriginţilor care rezolvă orice problemă şi doresc mereu să ne ajute să fim mai buni. Şcoala şi copilăria sunt cele mai importante perioade ale vieţii. Alexia NETCU – Clasa a VI-a A

2

Absolvenți 2012 - Felicitări!

3

Festivitatea de premiere an școlar 2011 - 2012 4

Lucrarea elevului Matei Popescu s-a calificat printre cele mai apreciate 15 desene, ale grupei - copii cu vârsta între 11 şi 14 ani, desemnate finaliste ale concursului, de către echipa Google România.

Felicitari Matei !

Concurs GOOGLE – ROMÂNIA PRIN OCHII MEI

5

Ochii tăi O! Ochii tăi! Negri ca şi noaptea, Prin munţi şi prin văi Eu pot să le-aud şoapta, Murmurul izvoarelor reuşesc a-l auzi, Stând rezemat de-o piatră rece Aşteptându-te să vii.. O! Acea piatră rece, Rece ca inima ta! Lăsându-mă aici, Aşteptând pe degeaba. Dar eu stau şi te aştept, Vântul lovindu-mă în piept, Dar nici un semn de la tine! Încep să suspin încet… O! Suspinele triste, Suspine disperate, Suspine pe care încerc să le înăbuș Și care nu pot fi uitate. Suspine în agonie, Suspine fără sens, Un suspin care nu poate fi mai intens… O! Ochii tăi! Acum nu-mi aduc decât tristeţe, Ştiind că ai găsit pe altul, Unul cu mai multe feţe… Nu te mai pot vedea în viitorul meu, Decât poate-n trecut, Nu mai vreau ca dragoste să-mi dai, Şi nici un ultim sarut. O! Ochii tăi, o să păstrez lumina din ei! Alexandru GHIULEA Clasa a VIII-a

6

Pornind de la zicala "Chimia e viaţă.", în cadrul Zilei Ştiinţei desfăşurate vineri, 16 noiembrie 2012, elevii claselor a VII-a şi a VIII-a au descoperit tainele procesului de fotosinteză.

Astfel, cu ajutorul tehnicilor de separare fizico-chimică, au extras din frunze aşa numita clorofilă, pe care, la rândul ei, au separat-o în patru dintre componentele acesteia. Pe cât pare de complicat, pe atât a fost de interesant pentru micii chimişti ai celor două clase. Ziua a continuat cu descoperirea unora dintre cele mai importante detalii din viaţă a doi mari inventatori, Alfred Nobel şi George Constantinescu. Activităţile s-au incheiat într-un mod de-a dreptul "exploziv", prin demonstrarea capacităţii de explozie a nitro-celulozei şi a prafului de puşcă (pulbere neagră), evidenţiind astfel importanţa lui chiar şi astăzi în scopuri capabile să ne creeze bucurii, cum ar fi focurile de artificii. La final toţi au exclamat: « De ce ? Cum ? Extraordinar ! Vreau să ştiu ! Vreau să descopăr mai mult! ».

Zilele științei

7

Zilele științei

8

Ziua științei s-a desfășurat sub semnul „Mai mult decât limonadă - cu puțină imaginație, poți transforma o lămâie!”

Deoarece am studiat la cunoașterea mediului livada și grădina cu legume, ieri am încercat să descoperim aspecte mai puțin cunoscute ale fructelor. În acest sens, am realizat trei experimente: „Lămâia - salvatoarea mărului”,

„Cerneala invizibilă - scrierea unui mesaj secret”, „Cum se umflă un balon?”. Fiecare copil a lucrat individual, cu propriile materiale de lucru, după ce acestea le-au fost prezentate, iar etapele de lucru au fost discutate. Atracția cea mai mare a fost umflarea balonului, care a însemnat atât distracția fixării unui balon pe o sticlă „efervescentă”, cât și acțiunea în sine, mai ales compararea mărimii baloanelor, la finalul

experimentului. La finalul zilei, toți părinții prezenți au fost „instruiți” pentru a realiza din nou experimentul și acasă.

Zilele științei clasa a II-a

9

10

Zilele științei – Clasa PREGĂTITOARE

11

Cu ocazia Zilei Ştiintei, elevii clasei pregătitoare au realizat un experiment distractiv. Cum lor le place foarte mult să se joace, să danseze, s -au gândit să facă şi culorile să danseze. Da! Aţi auzit bine, să danseze! Cel puţin lor aşa li s -a părut. Au turnat într-o farfurie puţin lapte şi câteva picături de colorant alimentar de diferite culori.... Până acum...nimic spectaculos...Dar, cu ajutorul unui banal beţişor de urechi, înmuiat în detergent de vase, au putut face minuni: îndată ce l-au introdus în farfurie, culorile au început să se joace şi să danseze. Dacă nu îi credeţi, puteţi încerca acasă!

12

Zilele științei – Clasele IA – IB Erupția vulcanilor

13

Elevii claselor I A şi I B au fost impresionaţi de experimentul prin care se simula erupţia unui vulcan.

Cu puţin bicarbonat, colorant roşu, oţet şi voie bună, erupţia vulcanului s-a produs sub privirile curioase ale elevilor. Experimentul a fost urmat de vizionarea unui film despre vulcan şi realizarea unor proiecte despre erupţia vulcanilor.

Clasele IA – IB – Erupția vulcanilor

14

Clasa IC– Experimente

De ziua ştiinţei, am ales un om de ştiinţă care s-a remarcat prin numărul mare de invenţii şi prin impor- tanţa acestora pentru dezvoltarea umanităţii - Thomas Alva Edison. Prezentarea power point le-a trezit copiilor interesul faţă de invenţiile lui Edison. În acest fel au descoperit fonograful – aparatul de redare a muzicii, care le-a permis oamenilor să asculte muzica, becul electric şi kinetoscopul - primul aparat care reda imaginile în mişcare. Filmul despre cum a ajuns Edison să inventeze becul i-a captivat pur şi simplu. După prezentarea materialelor respective, am realizat două experimente pentru a evidenţia importanţa descoperirilor lui Edison.

15

Primul experiment a fost realizat cu ajutorul unor materiale la îndemâna oricui: 2 cartofi, 2 monede de cupru, 3 cabluri izolate şi un aparat cu 2 leduri. În urma contactului, cu firele prinse de cartofi, cele două leduri s-au aprins. Pentru al doilea experiment am folosit un led prins de un motoraş. Prin Învârtirea unei rotiţe de care era legat motoraşul, ledul s-a aprins. La cererea copiilor, experimentele au fost repetate, fiind foarte interesaţi şi impresionaţi de ceea ce au văzut.

16

V-aţi intrebat vreodată ce se întâmplă cu un amestec de apă şi piper în care se introduce o picătură de detergent? Sau aţi încercat experimentul cu oul fiert ce reuşeşte să intre într-o sticlă? Sau aţi observat cum se remarcă creşterea vitezei de difuzie în lichidul cu temperatura mai ridicată, comparând introducerea unei simple picături de cerneală într-un pahar cu apă caldă şi unul cu apă rece?

La toate cele 3 întrebări, elevii clasei a VI-a A şi a VI- B au aflat răspunsul în cadrul activităţilor organizate cu ocazia Zilei Ştiinţei.

Experimentele efectuate au reuşit să demonstreze cât este de mică graniţa dintre realitate şi ficţiune, odată ce ai pătruns în tainele fizicii.

Zilele științei – Clasele VIA – VIB Experimente de fizică

17

Cu ocazia Zilei Ştiinţei, în cadrul orei de biologie , elevii clase lor a V-a A şi a V-a B au discutat despre ,,Cercetatori români care au influenţat lumea ştiinţei universale”. Activitatea i-a ajutat pe elevi să cunoască şi să înţeleagă contribuţiile pe care le-au avut savanţii români în

dezvoltarea ştiinţei universale. Emil Racoviţă, fondatorul biospeologiei, Nicolae Paulescu, cunoscut pentru descoperirea insulinei, George Emil Palade, cercetător în biologia celulară, Ana Aslan, creatoarea unor produse geriatrice brevetate în peste 30 de ţări, sunt doar câţiva dintre cercetătorii amintiţi în cadrul acestei lecţii. La finalul activităţii elevii au realizat pliante şi afişe cu informatiile dobândite pe care le-au răspândit ulterior colegilor de şcoală.

Zile

le ș

tiin

ței –

Cla

sele

VA

– V

B

18

19

ALEX VELEA concert la Școala MEA

20

“ART & TRUST” CONCURS DE PICTURĂ

21

Vineri, 28 septemebrie 2012, s-a desfăşurat concursul de pictură “Art & Trust TEMA : “Pictaţi cosmosul “ MODALITATEA DE DESFĂŞURARE : Echipele concurente au fost formate din câte doi copii, fiecare având câte o sarcină dificilă de realizat. Astfel, unul dintre cei doi coechipieri trebuia să – şi îndrume partenerul pentru realizarea picturii, acesta din urmă fiind nevoit să picteze legat la ochi .

SCOP: Concursul a avut un scop multiplu, şi anume stimularea creativităţii , încurajarea unei exprimări emoţionale deschise şi spontane precum şi modelarea comportamentului empatic între copii.

APLAUZE PENTRU FERICIŢII CÂŞTIGĂTORI !!!!!!!!!!!!!! ECHIPELE PREMIATE Clasa Pregătitoare :

Gheorghiu –Milicin Alexa şi Adlah Sarah Amira Beloiu Astrid şi Stingaciu Alexia Clasa I A : Georgescu Dara şi Stanciu Ema Clasa I B : Costache Vlad şi Melinte Mario Clasa I C :

Gabura Ilinca şi Tiganila Catrina Clasa a II a : Matei Karina şi Voicu Antonia

Clasa a IV a : Florea Clara şi Stanese Alexia

22

Cu ocazia săptămânii culturale, miercuri, 7.11.2012, elevii claselor V-VIII au petrecut o seară de teatru cu piesa ,,Scandal la Operă”, jucată la Teatrul Nottara. Comedia a fost primită cu succes de către copii, aceştia savurând din plin umorul replicilor şi firul comic al acţiunii. Mulţi dintre copii s-au întalnit prima data cu : Mircea Diaconu, Victoria Cocias, Alexandru Jitea . Echipa Şcoala MEA recomandă cu căldură “ Scandal la Operă “ !

23

Maria BELCEA - Clasa a V-a A

Valeria BOIAN- Clasa a V-a B

24

Bianca BOROȘ Clasa a V-a B

Georgia CANURĂ Clasa a V-a A

Alexia NETCU Clasa a VI-a A

25

Andreea CONSTANTIN Clasa a V-a B

Maria Alexandra DICA Clasa a V-a B 26

Stefania ISAR Clasa a V-a A

Robert IANCU Clasa a V-a A 27

Mihnea MANEA Clasa a V-a A

Sofia SCARLAT Clasa a V-a A

Mara TĂNASE Clasa a V-a B

28

O furnică

Măi furnico, eşti așa mică, Nu ai pic de frică, Eu vreau să te ajut, Şi cred că asta ai vrut. De vrei să mă ajuți, ajută-mă! C-am şi eu o mică mamă, Du-mă înapoi în furnicar, Până nu mă calcă un car. Că eu sunt așa mică, Tu zici că-s înfiptă, va să zică, Şi râde orice pițigoi Că suntem mici şi noi. Şi noi grâna strângem, Şi nu trebuie să plângem, Că noi avem o întreagă magazie Cu făină, mălai și bucurie. Şi eu trebuie să ajung acasă Să mănânc la mine la masă, Că mi-e foame şi sete așa tare, C-aș bea o întreagă mare! Am şi de cules semințe şi boabe, Și apoi să le pun în roabe, Să le car în mușuroi, Că nu-s leneșă ca niște oi. Ema PERIANU – Clasa a V-a B

Carina VASILE - Clasa a V-a B

Mii de flori, Mii de culori. Galbene,mov şi roşii Aleargă parcă ar fi copii, Se leagănă-n bătaia vântului, În bătaia curentului. Când noptea vine, Aşa cum se cuvine, Îşi închid petalele, Se culcă cu spatele La soarele , cel care… Mâine o să apară. Maria BELCEA Clasa a V-a A

29

Concursul de măşti ,,Maskkam” Tema : Realizarea unor măşti conform secţiunilor : Măşti inspirate din vise Măşti inspirate din basme Măşti inventate Scopul : Concursul a avut ca scop stimularea imaginaţiei concurenţilor şi a inspiraţiei acestora, precum şi încurajarea unei exprimări libere. Fiecare participant a trebuit să-şi justifice titlul ales pentru creaţia sa, sursele de inspiraţie folosite şi descrierea măştii sale. Modalitatea de desfăşurare : Fiecare elev din clasă a avut sarcina de a realiza singur o mască. Învăţătorul şi profesorul de educaţie tehnologică au selectat câte trei măşti din fiecare clasă, câte una pentru fiecare secţiune. Elevii desemnaţi au prezentat în faţa juriului lucrarea realizată. Criterii de jurizare : Originalitatea măştii Încadrarea în categoria indicată de elevul autor Numele măştii Elevii căştigători sunt : Premiul I : Gabura Ilinca, clasa I C, secţiunea Basme, titlul : ,,Surâsul prinţesei” Grecu Alessia, clasa a III-a, secţiunea Vise, titlul : ,,Packman Supererou” Premiul al II-lea : Alexandru Luca, clasa I B, secţiunea Măşti inventate, titlul: ,,Pişcoţel” Dumitriu Alexandru, clasa a IV-a, secţiunea Vise, titlul : ,,Black-Dexter” Premiul al III-lea : Crişan Matei, clasa I A, secţiunea Măşti inventate, titlul : ,,Ochiul atributului” Voicu Antonia, clasa a II-a, secţiunea Basme, titlul : ,,Vrăjitoarea monstru”

30

Concursul de măşti ,,Maskkam”

31

Vineri, 19 octombrie 2012, elevii claselor pregătitoare – IV au mers în

excursie la Casa Vrăjitoarei. Prin puterile ei, vrăjitoarea i-a transformat cu ajutorul baghetei magice în dovlecei. Dovleceii au fost plimbaţi cu Trăsura lui Jack şi rostogoliţi pe ameţitoarea tiroliană din Grădina Vrăjitoarei . A urmat ospăţul cu : supa ,,însângerată”, carne ,,trasă în ţeapă” şi desert vrăjitoresc”. La întoarcere, seara , ca prin minune , dovleceii au redevenit copii , obosiţi şi fericiţi !

32

Excursie la Casa Vrăjitoarei.

33

Alexa ( clasa pregătitoare ), Augusta, Alexia, Ana , Cristian , Martina ( clasa a IV- a ) s-au întâlnit sâmbătă , 27 octombrie , cu câţiva copii internaţi în Secţia de oncologie a spitalului Fundeni. Pentru 2 ore Inocenţa copilăriei a învins Boala . De-ar fi atât de simplu .....

Solidaritatea copiilor din clasa a IV-a cu copiii internati la Spitalul Fundeni

34

Un pedagog de școală nouă de Ion Luca Caragiale

Protagoniștii- elevii clasei a V-a A

35

Un pedagog de școală nouă de Ion Luca Caragiale

36

Vineri, 26 octombrie 2012, elevii claselor pregătitoare şi a II -a, au participat în cadrul a două ateliere de lucru cu tema “ Toamna din jurul nostru “. Atelierul unu al clasei pregătitoare a studiat crizantema : observaţie - elemente componente, condiţii de creştere, culoare şi miros. Atelierul doi al clasei a II- a a prezentat etapele fenomenului de creştere a plantelor.

Vizita la Grădina Botanică

37

38

Vizita la Grădina Botanică

Grădina copilăriei mele În grădina copilăriei trăiesc, Cu razele speranței mă încălzesc, Greșelile vieții le faci vrei, nu vrei, Din lecțiile vieții ce-i bine să iei. Copilăria mea nu-i o mogâldeață, Zi de zi primesc o lecţie despre viață. Mama, zâna mea dulce mă veghează, Copilăria mi-o protejează. Copilăria mea e un tărâm împărătesc Și zi de zi un basm născocesc, Părinții mei fac parte din acest univers Și ca niște lei mă ocrotesc. Copilăria e o carte de basme, Filele ei sunt ca niște fantasme, Pe indicatorul din poveste e drumul drept, Tuturor zmeilor să le ții piept. Alexandra NAE CLASA a VI-a A

39

Toamna a pătruns și în sufletul copacului… Plouă ! “ Ploaie măruntă de toamnă și bate un vânt iute şi rece care aduce câteodată nouri albi “>( Mihail Sadoveanu). Copacul oftează singuratic, lacrimi de promoroacă picură pe frunzele gândului său… Coroana dezgolită a copacului, ce odată era îmbrăcată în straie verzi, ca de smarald, acum se leagănă în bătaia vântului aspru de toamnă, se simte trist, părăsit… Frunzele îi cad cu mișcări de aripi moi, în care mi se afundă pașii și gândurile… Nu mai sunt precum primăvara, de aceea nu mai au culoarea verde –crud, ci sunt de un roșu aprins. Căzând pe pământul umed de la ploaie, frunzele formează un covor multicolor, care apoi este răspândit peste tot de către vântul hoinar… Parcă văd cum pomul a și început să tremure, având coroana dezgolită. Mai are puțin și Amorțește. Nu mult ! Foarte puțin ! Toată natura este lipsită de viață… E trist ! Toamna a pătruns şi în sufletul său … Roxana CÎȘLEANU – Clasa a VI-a

Toamna aurie A venit toamna. Copacii şi-au preschimbat coroana verde într-una aurie. Vântul a început să alerge printe crengile bătrâne ale pădurilor nefericite. Copiii nu mai zburdă pe câmpurile înflorite, acum stau în casă și admiră cum se formează un covor al culorilor pe pământul amorițit și rece. Vara, potecile calcinate erau foarte fericite, deoarece razele soarelui se jucau printre pietrele lor, dar acum, doar vântul aspru le mai vizitează. Din căminurile încălzite iese fum plumburiu, care apoi dispare în văzduhul mohorât. Nici norii nu mai sunt așa fericiți. Au început să plângă. Pic, pic se aude peste tot. Păsările care cântau și zburau peste tot, nu mai sunt, au plecat. Toamna a pus stăpânire peste tot. Dominic BELCEA – Clasa a VII-a 40

Toamna... Toamna este un anotimp fermecător. Este acel moment al anului în care zânițele acesteia pleacă din locurile lor ascunse şi bine păzite pentru a ne aduce nouă fericirea. Toamna păsările călătoare pleacă în unele ţări mai calde, frunzele se transformă într-o paletă de culori, iar apoi cad. Copacii se dezvelesc de pătura lor de frunze. Toamna începe şcoala, iar elevii abia aşteaptă să se întâlnească cu prietenii şi să le povestească ce au facut peste vară. Copiii aleargă prin frunze împrăştiindu-le peste tot. Toată lumea este fericită. Iar toţi aşteaptă ca toate aceste lucruri să se întoarcă primăvara. Toamna este o regina a culorilor calde care te îmbrăţişează, pregătindu-te de regina reginelor care vine furioasă, iar apoi se linişteşte. O lasă pe toamnă să plece liniştită, ştiind că şi-a terminat treaba şi că ne va vedea anul viitor. Abia aştept să alerg prin frunze! TĂBĂCARU MARIA Clasa a VII-a

Imagine de noiembrie Bolta se deschide cu o cheie aurie , lăsând razele soarelui aurii să cadă ca săgeţile

peste gazonul arămiu , înfofolindu-l parcă precum o plapumă călduroasă . Încă nu ninge , dar copacii desfrunziţi şi subţirei se leagănă la bătaia vântului creând o liniştită atmosferă . Frunzele arămii , căzute cu un fel de grabă la mijloc de noiembrie sunt încălzite de către gazon, ridicându-se aburi . Eu, cocoţată în salcâmul înalt şi îmbătrânit, mă cutremur în bătaia vântului de sfârşit de toamnă . Scotocind prin scorburile copaciilor, veveriţele îşi aduna hrană , pregătindu-se pentru o iarnă lungă şi geroasă. Păsările, zguduindu-şi aripile, produc un zgomot care mă induce într-o stare de nostalgie faţă de vremurile călduroase ce tocmai trecuseră . Înaripatele zboară precum săgeţile pe timp de război, rupând cerul în două şi aprinzându-se precum o făclie noaptea, tranformându-se în stele pe cerul înseninat. Mă dau jos din copac alergând în camera mea . Deschid caietul de literatură şi încep a-mi înşirui ideile şi sentimentele, precum un scriitor. Alexandra BARDAC Clasa a VIII-a

41

A sosit toamna... Anotimpul toamna a sosit şi s-a aşezat ca o năframă galbenă peste păduri și oraşe. Cea de- a treia fiică a anului vine, ca întotdeauna , cu frunze aurii şi roşcate , cu un soare blând şi cu dimineţi şi seri răcoroase. Păsările călătoare se pregătesc de lunga lor călătorie către ţările calde. Le aşteptăm din nou la primăvara. Livada geme de fructe , iar copacii, susţin cu greu bogăţia de mere aurii şi pere zemoase. Strugurii albi şi negri dulci ca mierea aşteaptă culegătorii cei harnici. Grădina de legume este îmbelşugată: roşii, varză, vinete,ardei,ceapă,usturoi. Nu degeaba se numeşte toamna anotimpul recoltei... Odată cu venirea toamnei , se aude sunetul clopoţelului ce cheamă în clase elevii dornici de învăţătură. Părinţii şi bunicii sunt emoţionaţi alături de şcolari. Profesorii îşi aşteaptă nerăbdători elevii. Îmi place mult acest anotimp al bogaţiei, al soarelui blând şi al începutului de an şcolar. Mă bucură fiecare mireasmă şi bogaţia de culori a recoltei. Alexandra NAE Clasa a VI-a A Toamna

Într-o diminetă, m-am trezit, am privit spre fereastră şi am văzut cum frunzele peste noapte s-au transformat în diferite culori, iar acum cad pe pământ. Am văzut cum păsările plecau de la noi din sat , lăsând cuiburi goale în urmă. Norii erau gri, iar vântul bătea cu putere. Am ieşit din casă şi cu lacrimi în ochi mi-am dat seama că a venit toamna cea rece şi pustie. Eram tristă. Dar mi-am dat seama că o dată cu ea vom avea parte de gutui dulci precum mierea, prunele coapte şi numai bune de mâncat, merele delicioase şi mai ales nucile. Mi-am adus aminte că va începe şcoala şi-mi voi revedea colegii, doamna dirigintă şi dragii mei profesori. Îmi trecuse oarecum sentimentul de tristeţe. Chiar dacă toamna este pustie şi vremea se răcoreşte, are şi latura ei bună. Ana-Maria ONORIU Clasa a VI-a A

42

Tablou de toamnă Natura e pictată-n toamnă. S-a îmbrăcat în veşminte de aur. Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns. Frunzele cad , strecurându-se ca o şoaptă, iar sub ele se ascund insectele micuţe, adăpostite de aerul rece autumnal. Peste creştet de dumbravă, norii suri îşi poartă plumbul. Iar razele palide ale soarelui mângâie cu blândeţe pământul pustiu. Doar vântul îi stă în cale. Iar un nor cu muntele vecin se pierdea în acel imens senin. Şi nu avea aripi să mai zboare. Şi tot văzduhul era plin de păsări călătoare.

De ce cad frunzele? Când a trecut întaia boare pe deasupra viilor, a furat de prin ponoare, puful păpădiilor. Ploaia rece şi subţire mângâie pământul, pregătindu-l pentru somnul rece din timpul iernii. Porumbul tremură pe câmp. Bruma argintie se lipeşte de frunzişul pustiu. Covorul ruginiu se aşterne uşor cu voia vântului. A venit toamna care împrăştie arome dulci în urma ei. Frunzele aurii cad încet purtate de adiere. Dar oare de ce? Se spune ca frunzele sunt casele unor mici vieţuitoare numite ''Pitiflay". Aceştia, la sfârşitul toamnei se agaţă de o frunzuliţă şi coboară încet ca să se pregătească de somnul pe care îl vor purta iarna. Ei coboară, fiindcă sub covorul multicolor este linişte, mai cald şi mai luminos. De aceea spunem că frunzele cad. Iar primavara, Pitiflaii lasa frunzele bătrâne să îşi continue somnul veşnic şi se urcă în copaci, aşteptând să crească noi frunzuliţe. Andra STERPU – Clasa a V-a A

43

O zi de toamnă Era un început de toamnă frumos. Frunzele verzi ale verii deveniseră un roşu săltăreţ şi jucăuş. Iarba era plină de picuri de rouă. Animăluţele îşi schimbau blăniţa cea catifelată în una maro ca scoarţa copacului. Blăniţa de acum este mai groasă. Se aude tunetul care vine ca o vijelie şi e gata să trăzneasca vreun copac. Păsările vesele îşi iau la revedere de la cuiburile lor frumoase. Nori pufoşi gri roşcat pun stăpânire pe ţinut. Toamna este un anotimp trist. Theodor BĂRĂIAN Clasa a VII-a

Un peisaj de iarnă

M-am trezit într-o dimineaţă de decembrie şi am privit pe geam. Ce credeti că am văzut? Un peisaj nemaipomenit de iarnă. Zăpada era peste tot, formând o plapumă albă şi pufoasă , precum rufele la spălat, iar în depărtare sclipeau precum cristalul. În aer era un vânt de iarnă ce aducea de peste hotare un miros îmbietor de frig şi de fum. Săniile copiilor erau gata pregătite pentru a aluneca pe derdeluşul de la marginea satului. Copacii erau acoperiţi de nea, precum o vată de zahăr dulce.. .Totul era un peisaj de poveste. Fulgii de zăpada trimişi de Crăiasa Zăpezilor se aşterneau la fereastră , realizând un dans melodios. Eram în basme. Era cu totul şi cu totul o altă lume. Cerul era acoperit de nori plini de zăpadă ce aşteptau să cadă pe pământul îngheţat. Florile erau aşternute sub pătura rece şi stăteau liniştite acolo. Nu mai văzusem asemenea tablou până acum. Eram foarte încântată că iarna sosise cu adevărat şi că voi aluneca pe gheaţă precum pe patinuar, că ma voi da cu sania şi că va sosi Crăciunul plin de cadouri şi de bunătaţi pregătite de părinţi şi de bunici. Iarna este un anotimp minunat! Ana-Maria ONORIU Clasa a VI-a A

44

Toamna Anotimpul ruginiu, plin de culoare și farmec a sosit. În drumul său peste pământul încărcat de verdeață, toamna, precum un pictor priceput, preschimbă culoarea peisajului în tonuri calde de galben-maroniu. Atingerea toamnei a preschimbat peste noapte și frumosul parc din apropierea casei mele. Rânduiți în linie dreaptă, de-a lungul și de-a latul aleilor din parc, stau de veghe zeci de trunchiuri de copaci, care de care mai bătrâni și mai semeți. Frunzișul des al acestora, colorat în auriu, reflectă o culoare gălbuie asemănătoare unor flăcări, astfel încât copacii par niște lumânări aprinse, care luminează aleile pustii ale parcului. Din trunchiurile puternice ale copacilor, cu scoarță verzuie, se ridică zeci de crengi groase, ca niște brațe de uriaș. Pe acestea se odihnesc pentru o scurtă perioadă de timp frunzele uscate și îngălbenite de vremea rece a toamnei. Coronamentul ruginiu este atât de des, încât razele soarelui, și așa timide, abia răzbesc prin el. La fiecare adiere de vânt, brațele copacilor se mișcă și odată cu ele frunzele încep să cadă într-o ploaie multicoloră. Spre deosebire de o ploaie normală, în care stropii de ploaie se îndreaptă direct spre pământ, ploaia de frunze ruginii este haotică, iar fiecare frunză pare a avea drumul său. Un drum sinuos, precum un dans armonios, care pare fără sfârșit. Frunzele veștede urcă și coboară neîncetat, de parcă ar fi nehotărâte în care parte să o apuce. Într-un final , se așază pe solul zvântat și pe aleile deja îngălbenite ale parcului și încep să formeze covorul ofilit de toamnă. Aleea asfaltată, tristă până mai ieri, acum este veselă și se mândrește cu straiele ruginii cu care este îmbrăcată. Atunci când vântul suflă cu putere, covorul de frunze se unduiește precum un covor magic; se ridică de la sol, se mișcă asemenea unei iluzii, iar apoi revine tăcut pe aleea adormită. Nici țipenie de om nu se avântă prin aleile pustii ale parcului. Încremenirea este totală, semn că atmosfera de aici nu este prielnică pentru o plimbare. Singurul mușteriu, care cutreieră nestingherit parcul amorțit, este vântul rece de toamnă. Acesta își plimbă răsuflarea rece printre trunchiurile copacilor și împrăștie frunzele care cad fără oprire. Atunci când vântul se oprește, natura împietrește, iar peisajul pare un tablou reușit de toamnă, surprins excelent de pensula unui pictor îndrăgostit de anotimpul jocului de culoare, al luminilor și umbrelor, toamna. Alexandra NAE Clasa a VI-a A

45

Frumusețea toamnei Pe bolta aurie a cerului puful alb brodat din mătase strălucea mai tare ca niciodată. Deschid ușa și privesc cum arțarul bătrân își înlănțuie crengile ,parcă întemniţând bolta cerului. O mantie aurie parcă învăluie atmosfera somptuasă cu fel de fel de arome îmbietoare, creând o senzație de armonie. Deodată se ridică din gazonul înverzit un tron de marmură. Pe el stătea impozant regina toamnei împreună cu roba ei de argint brodată cu frune roșii , dar și verzi. Roua sclipește în lumina răsăritului , iar firele verzui de iarbă se clatină la adierea vântului. Toamna decorează peisajul cu fel de fel de fructe printre care și preferatele mele, gutuile gălbui. Mă trece un fior îndelungat, ca şi cum vântul se pregătește de o vizită către alte meleaguri, părăsindu-ne în abisul înfrigurat al iernii. În privința mea, eu eram pierdută în peisajul fascinant de toamnă. Clătinându-mă pe balansoarul din lemn de fag îmi reaminteam momente din viață. Alexandra BARDAC Clasa a VIII-a

Toamna În răcoarea dimineții, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung în coșurile de pe mesele frumos aranjate. Copacii goi dansează în bătaia vântului un vals scos din basme. Norii pufoși precum vata pe băț, dar fumurii precum carbunele , poartă o luptă crâncenă cu soarele. Păsările călătoare trec nevăzute și ne lasă singuri în tăcerea aerului care bate neîncetat. Codrul este singur. În zare se vede o veveriță care își căra cu greu ghindele maro precum umbra arsă. Vântul bate cu putere peste tot ce a mai rămas, ridică frunzele frumos colorate si creează o ploaie magică și plină de dragoste nesfârșită. În adierea vântului o frumoasă fată dansează și se bucură de venirea toamnei. Rochia pătată în culori de toamnă se învârte în timp ce părul castaniu plutește pe valul de aer rece şi proaspăt. Pe cer norii se pierd și lasă melancolicul vânt de toamnă să intre în sufletele oamenilor. Soarele iese la suprafață și strălucește precum o stea în lumina reflectoarelor. Pe cer apare luna, este înconjurată de stele mari şi strălucitoare. Andreea Maria IVAN Clasa aVI-a A

46

Toamna a sosit cu vântul răcoritor şi pământul moale. Razele soarelui pătrund în case şi în pădurea de catifea. Râurile măiastre curg frumos, dar sunt tulbure și speriate de frig. Cerul parcă e pictat de un artist şi un copac ce geme de dorul cânteculului și al păsărilor. Un copil plăpând ieși afară. Frumosul de el avea fața palidă, părul negru, iar când respira, parcă se învăluia în fum și dispărea. El se plimba, când deodată a văzut un spirit ce a ieșit dintr-un copac. El s-a dus lângă acel copac minunat, dar atunci când a ajuns acolo, un fulger galben îl lovi, dar natura îl mângâie blând și-și reveni. Parcă acum copacii cei minunați erau răi și diabolici. Deodată natura este măturată de la câmpie până la poalele munților. Pământul și-a primit de la MAMA NATURĂ cea magică straie de aur, argint şi bronz. Natura se răscula, se auzeau răgete de fiare, statuile prinseseră viață. Era un carnaval al venirii toamnei. Soarele mai poposește încă pe cer, dând o lumină jilavă, apoi cade într-un somn etern. Ștefan LUCA Clasa a VI-a A

Toamna aurie Este toamnă. Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns. Picuri mari cad pe pământul amorțit și rece. Din depărtare se văd dealurile zgribulite, lipsite de covorul cu flori şi glasul copiilor. Pomii sunt îmbrăcați în culori multicolore. Frunzele cad, strecurându-se printre crengile golașe ale copacilor bătrâni. Din căminurile călduroase iese fum plumburiu, apoi dispare în văzduhul supărat. În aer se simte mirosul familiar al pâinii calde şi al cozonacului rumenit. Atmosfera toamnei este minunată. Maria BELCEA Clasa a V-a A

47

Toamna Era o după - amiază frumoasă, cu vânt plăpând de toamnă. M-am plimbat încet pe Străduța împodobită de frunze şi nuci îmbrăcate în cămăși verzi-maronii. Pe marginea străzii frunzele galbene, maronii, roşii, portocalii s-au așternut formând un covor multicolor. Farmecul toamnei a schimbat parcă ceva în natură. Copacii au devenit triști , fiindcă și-au pierdut „copiii” frunza. Soarele palid apare printre ramurile nemișcate și încearcă să ne încălzească sufletele. Un greier mic pe aripi pudrat de brumă este trist, pentru că știe că se apropie timpul friguros, când va răbda de foame. Păsările călătoare au plecat în lunga lor călătorie. Parcă un pictor a pictat cu roșu aprins, cu galben ruginiu frunzele nucilor. Frunzele cad cu mișcări de aripi ca ale unei păsări obosite. Vântul își începuse simfonia printre crengile copacilor. Deodată s-a auzit un cirip, cirip…Era o ciocănitoare, care își căuta hrana sub scoarța unui copac.

Maria ȚIGĂNILĂ Clasa a VIII-A

La baltă Soarele frumos apare, Ca o stea mândră răsare. Broscuțe și păsărele, Toate se trezesc la ele In cuibul ce e moale, Fiecare doarme. Apa rece din băltoacă Se pregătește pentru joacă, Fiindcă puii mici se bălăcesc, E normal și firesc. Georgia CANURĂ Clasa aV-a A

Sclipirea toamnei Toamna a sosit la noi. A început să schimbe ușor

totul cu o baghetă magică. Toamna a împrumutat sclipici auriu de la zâne și a început să presare peste tot tărâmul românesc. Uneori i-a scăpat prea mult, alteori de-abia a scapat puțin. Până și toamna greșește. De când a venit toamna, cerul parcă s-a pornit pe plâns. Cred că s-a cam supărat! Norii suri își poartă plumbul ca pe o povară grea și urâtă. Dealurile zgribulite nu mai sunt pline de pomi încărcați cu roade. Razele palide ale soarelui mângâiau cu blândețe pământul umed! Prin orașul aglomerat, frunzele cad strecurându-se ca o șoaptă, printre trecători. Prin grădinile oamenilor se văd legume gustoase si multicolore. De-abia aștept să mănânc din ele! Toamna a venit în sufletele noastre şi am primit-o cu bucurie! Ștefania ISAR Clasa a V-a A 48

O noapte exuberantă Bolta înstelată și-a închis draperiile pe ziua de azi , extenuată după ziua călduroasă pe care ne-o dăruise. Deodată apare măreața lună rece. Mă uit la rubiniul nopții și luna lumina orașul cufundat în tăcere. Eu, care mă scufundasem în lectură în camera mea, nici nu observasem cum începuse cerul să plângă, orașul devenise foarte agitat. Agitația oamenilor care își purtau siluetele grăbite pe stradă, dorind să scape cât mai repede de picăturile de ploaie, îmi tulbura lectura. Ieşind din casă am avut un setiment de tristeţe, privind cum cerul plângea ca o mireasă tristă. La colțurile caselor câini înfometați beau din bălțile murdare. La marginea străzii stătea o doamnă cu un fular roșu de cașmir şi un palton lung nevy precum cerul. Ea se apleacă și duse la piept un biet cățel , mângâindu-l . După aceea se uită misterioasă spre cer şi plecă grăbită. După scurt timp, ploaia se opri ,lăsând o mireasmă umedă ,dar îmbietoare în aer, iar eu, întorcându-mă la jurnalul meu, am început să-i destăinui secretele mele. Alexandra BARDAC – Clasa a VIII-a

49

O lume a gândurilor Gândurile, sau să le numim altfel, sunt versurile minții noastre. Noi le concepem, iar ele, în schimb , ne fac un tur prin grădina vastă a amintirilor noastre. Noi trăim practic într-o singură lume, cea reală, dar s-ar putea de fapt să existe și o a doua: Lume a gândurilor. În ea ne putem închipui tot felul de lucruri - de la povești cu prințese și balauri, la prieteni imaginari. Lumea gândurilor ne permite să ne destindem, să ne izolăm, să evadăm din lumea reală, să avem propria lume a gândurilor. Gândurile joacă un rol important în viața noastră, fără ele am fi ca un joc cu pioni lipsă. Noaptea, gândurile noastre se adună, se amestecă și formează visele. Visele înlocuiesc "pionii" pentru o continuitate a gândurilor. Lumea gândurilor este vastă, instinctul și sentimentele fiind cetățeni de onoare. Când semnalul de alarmă este tras, instinctele și sentimentele vin în ajutor. Gândurile sunt ca literele puse pe o hârtie, ne reprezintă. Ana PETRESCU Clasa a VIII-a

Zilele Au fost odată șapte zile. Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă si Duminică.

Toate învățau la aceeași școală. În fiecare zi veneau împreună și mergeau la aceleași ore. Vineri era cea mai populară din școală și cea mai iubită, odată cu Sâmbătă și Duminică, aliatele ei. Marți, Miercuri si Joi erau cele mai respectate dintre zile, pentru că învățau bine și mergeau la multe olimpiade , calificându-se. Luni era de obicei cea mai cuminte. Într-o dimineță, Luni a venit la școală cu prietenii ei. A avut ore foarte frumoase și interesante , cum ar fi Româna si Matematica, pentru că se jucaseră. Spre după-amiază, Luni a primit o minge în cap și s-a dus la directoare. Aceasta auzind ce s-a intâmplat, le-a suspendat mingea tot anul. Și de atunci toată lumea urăște Lunea și unii nu vor să audă de ea! Andreea STĂNESCU clasa VI-a A

50

Supraviețuirea Discreția și prudența îi dictau să se retragă și necunoscutul ocoli trunchiul copacului, ca să plece fără să fie văzut, când un zgomot îi atrase atenţia. Necunoscutul făcu un pas și dispăru în ceața deasă care se așternu deasupra străzii. O privire către vidul în care necunoscutul, acea siluetă misterioasă dispăruse, dar în zadar. A început să fugă, șchiopătând în direcția în care silueta s-a evaporat, strigând după ajutor. Rana provocată de impactul avionului cu solul era deschisă și se putea infecta oricând. Durerea era de nesuportat. Nu mai erau supraviețuitori. Explozia provocată de ciocnire , probabil că ucise tot ce ar mai fi putut fi viu. În calitate de căpitan, el nu se putea simți mai mizerabil, știind că și-a lăsat echipajul și pasagerii pradă morții. Dar, până la urmă, era inevitabil. Din momentul în care avionul a rămas fără combustibil, deasupra Canalului Mânecii ca o prăbușire ar fi avut loc imediat ce aeronava se afla peste pământul solid. Abia de a reușit el însuși să se salveze, trăgându-și piciorul fracturat afară și reușind să se ascundă după copac, înainte să fie suflat de imensa explozie. Necunoscutul dispăruse. Strada, fiind abandonată, nu prea avea “vizitatori”, așa că el, căpitanul, a trebuit să își ia inima în dinți și să se supună ultimului test- supraviețuirea. Alexandru GHIULEA Clasa a VIII-a

Grădina copilăriei Copilăria este cea mai frumoasă etapă din viața unui om. Ea este ca o plantă care răsare dintr-o sămânță plantată. Aceasta crește și se dezvoltă devenind o plantă matură și frumoasă. Când ești copil poți să trăiești într-o lume imaginară pe care numai copiii o pot înțelege. În această lume de poveste copiii se întâlnesc cu personaje fantastice. Este minunat că în copilărie te poți intâlni cu Moș Crăciun, Moș Nicolae, cu Tom si Jerry, etc., iar partenerii de joacă pot fi roboții,balaurii, monștri și alte personaje minunate. Copilăria este protejată de un „gardian”, numit mama. Acest gardian știe să iubească, să protejeze și să îndrume copilul pentru a crește frumos. Cele mai grozave lucruri pe care un copil le poate avea sunt jucăriile. Aceste obiecte ne fac viața mult mai interesantă si mai frumoasă. Din păcate, copilăria nu durează la nesfârșit, de aceea ne-o imaginăm ca pe un vis lung, care la un moment dat se termină. Răzvan MUTU CLASA A VII-A 51

O zi din viaţa unui scaun 1 DECEMBRIE Dragă jurnalule, De cinci ani, de când am fost scos din fabrică tot sunt folosit zilnic. Oamenii nu mă respectă, lăsându-mă singur în fiecare zi. Nici biata masă nu se simte mai bine. Este singura mea prietenă… De cinci ani sufăr acelaşi tratament, fiind călcat, murdărit, dărâmat de nenumărate ori! Nu se mai poate aşa ceva! Aceasta este ziua triumfului! Ziua libertatii! Planul nu a fost aşa de complicat. Folosindu-mi cele patru picioare agile, rulmente, am reuşit să străbat sala fără a fi văzut. Fiind un scaun cu scaun la cap, am reuşit să sar pe geamul întredeschis , neprovocând niciun zgomot Dar răul urma să vină. Aterizarea a fost brutală, având punctul de impact pe parbrizul noului Audi al utilizatorului meu, care s-a făcut bucăţi la contactul cu spătarul meu de plastic, declanşând alarma. Nu aveam timp de pierdut. Era singura mea şansă. Aveam tapiţeria sfâşiată ,iar un picior mi s-a rupt, sărindu-mi o rotiţă. Libertatea era tot mai aproape! O simţeam. Şchiopătând, am reuşit să ajung în drumul principal, târându-mi piciorul rupt. Apoi am relizat…eram doar un scaun… Alexandru GHIULEA CLASA A VIII-A O poezie… Gânduri, lacrimi şi durere, Oare cum să scap de ele? La lumina lumânării Încerc să le dau uitării. Însă într-o bună zi Soarele va răsări Dintre norii fumurii. Se lăsa cu tăcere, Iar gândurile mele Se duc,se duc, Nu vreau să le mai apuc.

Stiloul îmi cade pe jos, Nu mai are niciun folos. Gânduri întunecate, Duceţi-vă toate, Pe apa uitării Şi pe valurile line ale mării. Poezia scrisă, Doresc să fie transmisă Către toţi prietenii mei, Dar şi tu poţi s-o citeşti Dacă vrei! Ruxandra GHICA CLASA A VIII-A 52

Cărțile-Creierul vieții Cărţile ne ajută să devenim oameni culţi şi intelectuali. Cărţile sunt ca nişte lumi de cuvinte dedicate culturii şi învăţământului. Magia cititului mă ajută să devin mai inteligent şi mai deschis. Mă ajută să-mi introduc în căpşor cuvinte mai frumoase. Atunci când citesc, parcă intru într-o lume nouă, fascinantă, incredibilă, unde mă destind printre cuvinte şi litere şi numere de pagini. Sar dintr-o filă în alta, învăţând lucruri noi. De fiecare dată când termin o carte, parcă soarele a apus pe strada mea, însă totul revine la normal atunci când mă apuc de o nouă cărticică. Întotdeauna când citesc mă simt într-o lume numai a mea, mai destins, mai deştept. Lumea cititului este o lume în care nu oricare poate intra. Trebuie să ai o minte limpede. Cărţile ar trebui să fie cel mai de preţ lucru pentru un student, respectiv un şcolar. Ele trebuie iubite ca pe ochii din cap pentru a te lăsa să intri în lumea lor. Ele ne ajută sa devenim niste adulţi cu scaun la cap. Fără cărţi citite, împlinirea viselor este tot mai grea. Cititul este lumina vieţii, iar cărţile, creierul vieţii. Paul THEODOSIE Clasa a VIII - a

Camera magică A fost odată ca niciodată un împărat foarte puternic. Împăratul acesta avea ceva ce toata lumea îşi dorea. Avea o camera magică. Dacă intrai în ea şi spuneai un nume de basm, camera te trimitea în acel basm. Împăratul a invitat câţiva oameni în cameră ca să vadă dacă este adevărat. Au intrat pe rând, au spus câte un basm şi au fost trimişi. Când au ieşit, erau toţi foarte entuziazmaţi. A doua zi, când împăratul a intrat în camera magică a vrut să se ducă în basmul “Harap- Alb”. A ajuns, a vizitat tărâmul, iar când a vrut să vină înapoi, nu s-a mai putut. Portalul se blocase. Împăratul se speriase puţin, dar a crezut că sigur îi va veni cineva în ajutor. A stat o oră, două, trei dar nimeni nu venea. Stătea pe un buştean gros într-o câmpie înflorită. Tocmai când voia să plece l-a vazut pe Ochilă, pe Flămânzilă şi pe Harap -Alb. Se apropie de ei şi i-a întrebat cum poate ajunge înapoi. Flămânzilă i-a spus împăratului că trebuia să găsească ceva magic pe acel tărâm. Împăratul a cules o floare, dar aceasta s-a ofilit imediat ce a fost ruptă, a luat o frunză, s-a veştejit, a prins un fluture, care nu a mai putut zbura, dar când a luat puţină apă în pumn… nu s-a evaporat, nu a dispărut, dar ceva s-a întâmplat. Ceva parcă îl lovise în cap, dar când a deschis ochii era în camera lui. A fost o aventură magică pentru împărat. Maria BELCEA CLASA a V-a A

53

În pădure, noaptea… Este o noapte caldă şi liniştită… Pădurea este pustie. Toate animalele dorm. Se aude doar harnicul greier care cântă fără a se opri. Adierea vântului este placută. Frunzele dansează pe crengile copacilor drepti şi mândri. Foşnetul frunzelor şopteşte povestea pădurii. Fiecare frunză spune câte o propoziţie. Stelele şi Luna sunt pe cerul de un albastru extraordinar de închis. Luna este regina stelelor. Toate fiinţele cu blana sau cu aripile frumos colorate, visează. Iarba, care este de un splendid verde închis, este umedă din cauza unei uşoare ploi de vară, acum fiind uşor neagră din cauza slabei lumini. Lacul albastru, uimitor de limpede, străluceşte sub stele. Undele de apă se vad trei lebede foarte albe şi curate. Lebedele sunt foarte graţioase. Au nişte ochi frumoşi şi blânzi. Lacul este înconjurat de nişte pietre gri, acelea din cele mai îndrăgite basme, şi de numeroase flori albe sau de nuanţe deschise. Pomul care este cel mai aproape de lac are mere roşii ca focul, iar printre ele sunt strecurate şi câteva flori de culoare roz pal. Pe lângă lac mai sunt şi tufe de trandafiri albi, roz deschis, roz închis sau aurii. Raluca BARA Clasa a VI-a B

Grădina copilăriei mele În grădina copilăriei trăiesc, Cu razele speranței mă încălzesc, Greșelile vieții le faci vrei, nu vrei, Din lecțiile vieții ce-i bine să iei. Copilăria mea nu-i o mogâldeață, Zi de zi primesc o lecție despre viață. Mama, zâna mea dulce mă veghează, Copilăria mi-o protejează. Copilăria mea e un tărâm împărătesc Și zi de zi un basm născocesc, Părinții mei fac parte din acest univers Și ca niște lei mă ocrotesc. Copilăria e o carte de basme, Filele ei sunt ca niște fantasme, Pe indicatorul din poveste e drumul drept, Tuturor zmeilor să le ții piept. Alexandra NAE Clasa a VI-a A

54

Universul copilăriei mele Câţi n-aţi dori să redeveniţi o clipă copii, să mai gustaţi o clipă din bucuria paradisului pierdut? Cine sunt eu ? Nimeni nu mi-a răspuns vreodată la aceasta întrebare... Eu, copil sau adolescent ? Mă aflu la graniţa dintre două lumi : copilăria, având ca simbol puritatea şi gingăşia sufletului, şi adolescenţa, înflăcărată de iubire, simbol al tinereţii... Când un copil plânge, plâng stelele, sorii, şi fluturii plâng peste flori. Copii-flori ...flori-copii ... minuni din “ corola de minuni a lumii “ , după cum spune Blaga. Copilăria e singurul bine, izvor pentru toate , prin toate anotimpurile, prin toţi anii, sub toate punctele cardinale. Nimic nu e mai tandru şi mai pur decât copilăria...Mama este stejarul ce ne veghează şi ne călăuzeşte paşii în această perioadă a vieţii de copil, pentru a nu face greşeli pe care să le regretăm în viitor... Copilăria reprezintă o perioada feerică în viaţa omului, o perioadă lipsită de griji, în care ruptura dintre om şi univers nu s-a produs încă, aşa după cum sugera şi “luceafărul poeziei româneşti “: “ Astăzi chiar de m-aş întoarce, A –nţelege nu mai pot. Unde eşti copilărie , Cu pădurea ta cu tot ?” Copilăria nu moare nicicând... o purtăm în suflet toată viaţa...e oaza de fericire pe care nu vrei să o pierzi niciodată , cu inocenţa ei, cu visele sale măreţe ! Roxana CÎȘLEANU Clasa a VI-a A

55

Liniștea nopții O frunză singuratică purtată de vântul tăios pătrunse în liniştea adâncă a nopţii. Prin cerul negru infinit treceau ca nişte săgeţi razele argintii ale lunii, care luminau covoarele arămii de pe îndepărtatul pământ. Albul pur al lunii impresiona bătrânul strajer, bradul, acesta lăsându-se purtat de jocul vântului. O vrăbiuţă uitată de lumina soarelui a fost ademenită de jocul razelor lunii, aceasta dispărând încet în misterioasa noapte. Stelele jucause străluceau mai intens, acestea observănd totul. Frunza singuratică îşi continua nestingherită dansul prin liniştea nesfârşită a unei nopţi misterioase. Holly DOLINSKI Clasa a VIII-a

O întâmplare neobișnuită Era o zi frumoasă de vară. Era ora noua şi zece minute. Eu mă plimbam alaturi de prietenul meu cel mai bun prin parc. Deodată am văzut o veveriţă care se urca într-un copac . Mi-am luat avânt, dar am ajuns într-o lume foarte ciudată. Acolo erau toţi bunicii ,străbunicii , alături de mulţi alţi poeţi. M-am plimbat pe acolo, pâna am ajuns la o casă pe care scria:”Fam.Bărăin”. Acolo am cunoscut o groază de persoane care păreau să mă cunoască , dar eu cu gândul altundeva tot mă întrebam -“unde am ajuns?” şi “cum am ajuns?” Ei, locuitorii, cu un glas vesel spuneau că am ajuns în RAI. Mie mi se părea ceva uimitor. Am avut şansa să cunosc toate persoanele care muriseră chiar şi cu o sută de ani în urmă. Mergând pe strada înceţoşată , am văzut un teleportator. Atunci m-am gândit că aşa ajung oamenii apropiaţi nouă şi unii dintre ei decedaţi în visele noastre. -Dar dacă oamenii intră şi iau o viaţa nouă de la început, pierzând toate amintirile? Aşa că m-am gândit că ar fi cazul să rămân alături de cei dragi şi să trăim clipe minunate Împreună şi să îmi păstrez toate amintirile. Theodor BĂRĂIAN Clasa a VII-a

56

Seara Pe vârfuri vântul viu vuia. Ascultam fascinată, când deodată privirea mi-a fost captivată de un stol de cocori precum un şir de mărgele ce pluteau alături de nori pufoşi şi albi ca zăpada pe bolta infinită a cerului. Le priveam zborul, până când dispăreau puncte negre pe cerul sângeriu al asfinţitului. Mingea roşie ca de foc este înghiţită de orizont. Încetul cu încetul luna maiastră care stătea ascunsă în spatele munţilor îşi face apariţia. Seara coboară liniştită şi cuprinde întreaga natură. Deodată liniştea este sfâşiată de un ţipăt ascuţit, apoi din nou linişte. Din copacul cel mai înalt o frunză arămie cade, zbătându-se într-o legănare uşoară până la pământ. Îmi ţin respiraţia şi privesc în sus, zărind doi ochişori mari şi galbeni fosforescenţi ca aurul care mă privesc sfios, ţintă. Treptat silueta corpului se iveşte. Ce este? O pisică. O coadă stufoasă şi roşie ca sângele şi o pată neagră pe ochiul stâng. Micuţa, înclină capul spre stânga , confuză şi în acelaşi timp speriată de prezenţa mea îşi arată colţii ascuţiţi ca acul şi ţipă. Cu paşi infimi şi nesiguri merge pe creanga cea mai de sus din copac. Are nişte mustăţi arcuite ca un arc de cerc. Sare din creangă în creangă şi în urma ei lasă o dâră de pulbere albă ca laptele. Mă priveşte câteva minute, apoi curioasă coboară din copac, se aşază în covorul neted de frunze arămii şi aurii şi se răsuceşte. Vine din ce în ce mai aproape de mâna mea. Cu limba ei aspră ca acele ea mă primeşte călduros. Se aşază lângă mine şi toarce…sfrr sfrr… Ioana CÎNDEA clasa a VI-a A

57

De vorbă cu o pasăre călătoare Întâmplările copilăriei sunt asemenea unei flori de primăvară. În amintirea noastră, parfumul întâmplărilor sufletului de copil , este la fel de suav ca al unei flori abia răsărite, care îşi împrăştie mireasma dulce mirositoare , pentru a-i bucura pe cei din jur. Am să vă dezvălui o întâmplare neobişnuită din copilăria mea, o întâmplare ce a rămas ascunsă într-un sertar al sufletului meu şi pe care nu o voi uita niciodată .... Cum aş putea uita ? Sosise toamna şi odata cu ea , şiruri de păsări călătoare plecau grăbite catre ţările calde, în Africa, pe malurile Nilului. Cutreierând cărările pădurii, eram fascinată de peisajele mirifice de toamnă...Deodată, o pasare zbrrrr ! pe creanga unui copac în apropierea mea...Mă apropii cu grijă, de teamă să nu sperii mica vietate şi pe neaşteptate, mă trezesc vorbind cu ea : - Dragă pasăre călătoare, povesteşte-mi ceva frumos din călătoriile tale ! - Scumpa mea copilă, am să-ţi istoricesc peripeţiile mele din toamna trecută , din drumul spre ţările calde...E o întâmplare neobişnuită ! - Dar de ce trebuie să pleci an de an când vine toamna ? întreb eu nedumerită. - Pentru că, dacă eu şi suratele mele am rămâne aici peste iarnă, gerul cumplit ne poate omorî. Cum începusem să-ţi povestesc, am zburat drum lung şi istovitor şi am ajuns la ocean...Acolo ne-am odihnit, după care a început partea cea mai grea : trebuia să zburăm fără oprire două zile. Una din surioarele mele s-a îmbolnavit şi zbura din ce în ce mai incet. Eu am rămas în urmă cu ea, iar când am ajuns pe o insulă, am îngrijit-o cum am ştiut eu mai bine. Deşi am ajuns cu o întârziere de o săptămână, am câştigat o prietenă pe viaţă ! Prietenia e nepreţuită! - Ce fericită trebuie să fii pentru fapta ta buna, dragă pasăre ! Am să iţi urmez exemplul în relaţiile cu prietenii mei !

Aceasta a fost o întâmplare neobişnuită a copilăriei mele.... Acum înţelegeţi că n-aş putea să o uit ? Roxana CÎȘLEANU Clasa a VI-a A

58

Prietenul meu necuvântător Era o zi însorită de vară. Mândrul soare se arată printre norii de vată. Oglinzile curgătoare curg mai repede decât vântul. Natura e vie. Mă sculasem şi eu în sfârşit. M-am pregătit să plec într-o expediţie în pădure. Dar mai întâi mâncasem un măr dulce ca visul de dimineaţă şi am tulit-o spre uşa. Dar când am deschis-o, mi-a apărut în faţă cea mai frumoasă pasare pe care o văzusem vreodată. Era un papagal. Acesta avea aripi multicolore, ochi mici ce luceau la lumina zilei, iar pe fața lui mică avea obrăjori parcă pictaţi cu oranj. L-am primit în casă, doar că el era prea speriat şi a început să se zbată în toate părţile. Când a observat că nu vreau să-i fac nimic, a încercat să-mi spună ceva: - Prinde-te de picioarele mele! Te voi duce undeva, într-un loc unde picior de om nu a mai călcat. Va fi secretul nostru! zise serios papagalul. - Nu ştiam că poţi vorbi! Şi nu te va durea dacă mă ţin de tine? - Nu! Ascultă-mă! Papagalul a început să se ridice tot mai sus. Am ramas uimită. - Iţi mulţumesc! Ai un dar de a face oamenii să trăiască! - Cu placere! Îmi place să-mi împart bucuriile cu alţii. Am început să simt o atracţie faţă de pasăre. Vrei să locuieşti cu mine? l-am intrebat pe papagal. - Mi-ar plăcea! Am nevoie de un stăpân, de un prieten! Iar noi am devenit cei mai buni prieteni. Andra STERPU Clasa a V-a A

Câinele meu Într-o zi bunicul meu a mers cu câinii pe câmp. Era foarte cald afară. Erau cam treizeci şi cinci de grade. Când s-a întors acasă, bunicul a venit doar cu Thor. Spic dispăruse . Am aşteptat o jumătate de oră să se întoarcă singur, cum făcea de obicei. Apoi eu am luat bicicleta şi am plecat după el. L- am căutat prin toate locurile posibile, doar că nu l-am găsit. M-am întors acasă şi am pornit în căutarea lui împreună cu tatăl meu şi cu fratele meu. Am strigat de câteva ori şi la un moment dat am auzit un lătrat. M-am apropiat de locul respectiv şi l-am găsit într-un canal. Când m-a vazut, era foarte bucuros. Ne-am întors acasă să luăm o scară şi lesa lui ca să îl scoatem de acolo. Am ajuns din nou la canal, tata a coborât cu scara şi i-a pus lesa. Eu împreună cu fratele meu l-am tras afară. Spic s-a bagat în maşină la răcoare. Când am ajuns acasă, a băut un litru de apă şi m-a lins toată ziua în semn de recunoştinţă. Nu o să uit aventura aceasta şi nici Spic nu o să o uite, întâmplarea aceasta ne-a unit mai mult. Matei BĂRĂIAN Clasa a V-a A

59

Oare cum mă vede Hachi? Hachiko este câinele nostru bej cu ochi triunghiulari, coada răsucită, urechile ploştite şi o faţă care mereu pare tristă. El este foarte activ şi jucăuş, şi de fiecare dată când intru într-o cameră în care el nu are voie, mă aşteptă cuminte. Stau seara şi mă gândesc: „ Oare îi este dor de mama şi de tatăl lui?”, „Ce crede despre familia mea? ”, „Cum se simte în fiecare zi când eu plec la şcoală şi el rămâne cu bunica mea?” Eu chiar cred că el este un câine foarte deştept şi înţelege aproape tot ce se întâmplă cu el. Dar într-o seară, după ce l-am văzut la Arad, în acea seară de sâmbătă, mama m-a întrebat fără să se aştepte la un răspuns de la mine: „Oare cum se simte el sau o să se simtă fără părinţii lui?” Atunci am început să-mi pun aceste întrebări şi mă gândeam : ”Oare cum m-aş simţi eu dacă cineva m-ar lua de lângă părinţii mei? Ce aş simţi faţă de omul acela care m-ar ţine lângă el şi mi-ar oferi dragoste şi hrană?” Cred că dacă ar fi cineva căruia aş vrea să-i dezvălui gândurile mele, Hachi- câinele meu ar fi acela. Alexandra BARDAC Clasa a VIII -a

O zi din viața unei albine Albina Hărnicuţă îşi începe ziua în stup, alături de familia ei şi Regina B. După un mic dejun copios, Hărnicuţa pleacă într-o aventură. Ea decolează din Pădurea Ierbii alături de celelalte albinuţe şi sare din floare în floare, dând tot ce are ea mai bun pentru a strânge cel mai delicios nectar din regatul Reginei B. Desigur, pauza de prânz bine meritată şi-o petrece în Ţinutul Nuferilor alături de prietena ei dragă, Margareta. Ajunsă înapoi în Luminişul Florilor, aceasta pleacă spre Râul de Smarald pentru a îi lua pe bebeluşii ei de la creşă. Seara, Hărnicuţa ia cina alături de familia sa - sora şi soţul ei, pentru ca apoi să-i facă o vizită Reginei B pentru a-i comunica ce cantitate de nectar a strâns în ziua aceea şi pentru a se odihni liniştită până a doua zi. Ana PETRESCU Clasa a VIII-a

60

Ursuleții jucăuși A fost odată o ursoaică singură şi tristă pe nume Mary. Singurul prieten al său era

o veveriţă pe nume Toby. Ea tot timpul stătea şi vorbea cu veveriţa. Nu prea era genul care să meargă să se plimbe sau să meargă să pescuiască ceva. Doar vecinul său îi mai aducea nişte peşte proaspăt de la lac, ea se ducea rar la prins peşte. Venise între timp toamna, preferatul anotimp al ei, deoarece ea nu era genul care să hiberneze ca toate animalele. Îşi strângea mâncare, dar nu dormea toată iarna. Frunzele cădeau din ce în ce mai repede, iar iarna se apropia. Vântul batea foarte tare, iar lacul deja îngheţase. Copacii erau goi şi tremurau de frig. Venise IARNA! Într-o dimineaţă răcoroasă, ursoaica se trezi şi zări printre troiene un urs ca ea. Se duse la el şi îl întrebă cum îl cheamă şi ce făcea în zapadă, iar acesta îi răspunse că îl chemă Michael şi că ieşise să se plimbe, că el nu era un urs care să hiberneze. Ursoaica a zâmbit şi a ridicat capul din pământ. Ursul , văzându-i ochii verzi şi strălucitori, se îndrăgosti de ea şi o întrebă dacă poate să stea la ea. Aceasta răspunse că poate, dacă nu o să-i ducă nimeni lipsa. La începutul Primăverii, ursoaica născu şapte pui frumoşi. Aceştia se numeau Musculiţă, Fulg De Nea, Pufulet, Spiriduş, Safira, Dansatoarea şi Ciocolatiul, şapte pui drăgalaşi şi scumpi. Într-o zi, puii ieşiră la joacă pe lângă lac. În timp ce se jucau, tatăl urs stătea la doi metri şi îi veghea, în timp ce mama urs pregătea cina. Pe când ursuleţii se jucau pe lânga lac, Spiriduş PLEOSC! în apă. Ursul panicat a sarit, a apucat pe pui de gât şi l-a scos la suprafaţă. Din fericire, ursul nu s-a înecat, ci a rămas în viaţă. Ursul le-a spus puilor să aibă grijă de acum înainte să nu mai cadă în apă sau să facă năzdrăvănii când tatal lor nu este prin preajma. Ursuleţii îi promiseră să aibă grijă. Şi aşa ursuleţii au avut grijă de ei şi au ascultat sfaturile părinţilor, bucurându-se de clipele petrecute împreună. Andreea STĂNESCU Clasa a VI-a A

Lila Lila-i un căţel frumos, Câteodată-i şi bălos, Cu urechi mici şi scurte, Care sar la joacă-n curte. Lila este un căţel deştept Şi niciodată nu regret Că pe ea am ales-o, Din magazin am cules-o.

E micuţă şi zglobie Ca un pui de ciocârlie, Care face hărmălaie Când zăreşte câteo oaie Ei mai ales în parc îi place să se joace la lac, Să se bălăcească în apă Şi la peşti ea latră.

61

MARLEY, un pui de lup cu labele prea groase

Într-o zi de primăvară tata s-a întors acasă ţinând în braţe un căţel. Nu ştiu nici acum de unde îl luase. Mare bucurie ne-a produs nouă, copiilor. L-am trecut de la unul la altul. Tata ne-a spus că-l şi botezase. Il chema Marley. Mic, prietenos şi cu aspect de pui de lup. Numai că vârfurile urechilor nu erau drepte,ci erau mai rotunjite. Era tare amuzant. Poate pentru că era caraghios. Avea labele total diferite de restul corpului. Iţi venea să râzi când îl vedeai. După două zile de răsfăţ, una dintre urechi şi-a îndreptat vârful. După alte trei zile, cealaltă ureche a urmat-o pe prima. Acum începea să se apropie şi mai mult de un lup. Era castaniu cu o nuanţă care se închidea pe spinare. Ne jucam cu el toţi odată. A învăţat repede să fie iute pentru că ne jucam prinselea cu el. După joacă, se aşeză pe podeaua bucătăriei frânt de atâta jughineala, cu capul între labe şi se uita la noi cum ne jucam, iar el adormea înaintea tuturor. Cu mare atenţie am inceput să-l studiez. Îşi plimba ochii când după unul, când după altul. Dar cel mai tare era jocul urechilor: ba amândouă îndreptate în faţă, ba una pe spate şi una lăsată, cum voia el. Am tras concluzia că exista ceva folositor în mişcarea urechilor lui Marley, "ceva" ce eu una nu înţelegeam. Dar ce facea el când urmarea cu privirea tot ce se mişca în jur şi când se ajuta şi cu urechile? Se punea o singură concluzie: OBSERVĂ şi ÎNVAŢĂ. Am primit într-o zi vizita lui Florescu, mecanicul. Avea ceva important de dicutat cu mama mea. A vazut căţelul şi l-a luat în braţe. Văzându-i labele groase, acesta a şi declarat că labele acelea diferite anunţau că drăgălaşul de el va deveni un dulău pe cinste, unul foarte mare, care ne va sluji cu sfinţenie . După trei săptămâni s-a văzut că domnul Florescu nu se pricepea doar la mecanică. MARLEY a devenit distracţia tuturor şi un prieten care nu te lasa la greu, te apără cu dinţii! Andreea STĂNESCU Clasa a VI-a A

62

O ZI DIN VIAȚA UNEI RÂNDUNICI Mă îndreptam spre cerul infinit. Aripile mele puternice împingeau aerul, lăsând în urmă vechiul meu cuib. Fiind o rândunică, sunt o pasăre migratoare, iar astăzi trebuia să-mi părăsesc casa. Mă uit o dată la locul unde am trăit până acum. Frunzele arămii acopereau cuibul împletit din crengi rupte. Ramura groasă pe care se afla acestă obişnuia să mă ferească de întâlnirea vântului necruţător. Însă toate acestea fac parte din trecut. Prezentul şi viitorul meu este cerul nemărginit. Continuam să bat din aripi, când am văzut soarele orbitor. Trebuia să mă obişnuiesc cu lumina intensă, căci soarele va fi de acum ghidul meu către ţările necunoscute. Uitându-mă pentru ultima dată la casa mea, dispar în lumina infinitului cer albastru.

Holly DOLINSKI Clasa a VIII-a PISICUȚA

O pisică cam uitucă Zace leneşă,pe burtică Şi priveşte lung,cu poftă, O păsărica abandonată. Cu ochii strălucitori... Deja o trec fiori! Dar nu se lasă, Azi ar vrea o masă gustoasă. Cu chiu cu vai, A trecut de cai. Dar fiind blegoasă, A speriat pasarea frumoasă! Ce dezamăgire trăia, "Of", se gândea ea, "Va trebui să mănânc bobiţe, Dacă nu ştiu să prind vrăbiuţe!“ Dominic BELCEA Clasa a VII-a

63

CONCURSUL “POETICON” Concurs de creație literară CLASELE Pregatitoare-IV ARGUMENT Concursul „Poeticon” a fost propus din dorinţa de a implica elevii în activități prin care să își exerseze simultan imaginația, creativitatea,ca o formă de evaluare şi valorificare a talentului şi capacităţii creatoare a acestora în domeniul literar şi plastic. GRUP ȚINTĂ: Elevi din clasele pregătitoare-IV OBIECTIVE/Competențe specifice: - Descoperirea , cultivarea şi stimularea talentului literar și artistic al elevilor; - Exersarea imaginației, creativității ; - Încurajarea unui comportament proactiv și prosocial. ORGANIZATORI: Școala Mea (București), învățători clasele preg.-IV TEMA : TOAMNA SCOPUL concursului este realizarea unor poezii despre toamnă de catre elevii claselor II-IV si a unor desene, care să ilustreze conținutul poeziilor, de către elevii clasei pregătitoare și a claselor I. MOD DE ORGANIZARE Elevii concurenți se pot înscrie la următoarele secțiuni: - Desene – clasa pregătitoare și clasa I - Creație de poezie – clasele II-IV. - Fiecare clasă va avea un responsabil de proiect (învățătorul eventual în colaborare cu profesorul de educație plastica) care va coordona realizarea lucrărilor. - Tematica acestui concurs va fi anunțată elevilor pe data de 13.11.2012. Fiecare elev se va înscrie la învățător, care va transmite organizatorului lista cu participanți până pe data de 16 .11.2012 - Elevii vor lucra individual, acasă sau la școală , fiecare câte o singură poezie sau câte un singur desen.Creațiile elevilor vor fi predate organizatorului de către învățătorul clasei pe data de 23 .11.2012. - Selectarea lucrarilor caștigătoare se va realiza pe data de 26.11.2012. - Juriul va selecta prin vot secret un număr total de trei poezii și trei desene pentru fiecare clasa , care vor fi publicate in revista scolii. CRITERII DE JURIZARE: originalitatea creatiei; respectarea temei; 64

RESURSE: - Umane: echipa de proiect , clasele de elevi, juriul alcătuit din: un director, profesorul de limba română /profesorul de educaţie plastică; PERIOADA, DURATA PROIECTULUI ȘI A EVALUĂRII ACESTUIA: luna noiembrie 2012. Lista câştigătorilor POETICON clasele II-IV: clasa a II-a locul I - Cimpoeşu Amelia locul II - Balint Ştefan clasa a III-a locul I - Boacă Andrei locul III - Alexandru Dumitru clasa a IV-a locul I - Alexandru Bucurescu locul II - Clara Florea, Sonia Savescu locul III - Mocanu Ana

Locul I „Toamna” de Alexandru Bucurescu, clasa a IV-a Înv. Tudor Ştefania Toamna e o fantezie Asta toată lumea ştie. Mii de frunze colorate În copaci stau atârnate. Toată ţara-i colorată De copaci înconjurată. Multe fructe sunt culese, Şi-ajung gem la noi pe mese. Asta-i toamna cea frumoasă, Când vine la noi acasă, Să ne facă bucuroşi Cu-ale ei podoabe-n coş.

Locul II „Toamna” de Clara Florea, clasa a IV-a Înv. Tudor Ştefania Mândra toamnă a venit Pe noi ne-a înveselit, Frig şi ceaţă a adus, Recoltă bună a produs.

65

Covor de frunze-a aşternut, Stropi de ploaie a cernut. Vacanţa de vară a gonit, Copiii la şcoală au revenit.

Locul II „Toamna” de Sonia Săvescu, clasa a IV-a Înv. Tudor Ştefania Păsările-n zbor, Ne-anunţă printr-un cor, Că toamna grea s-a apropiat Şi animalele le-a alungat. Livezile le-a colorat, Cu frunze roşii a îmbrăcat, Copacul rece şi uscat. Pe cer şi-n aer zboară uşor, Un nor negru plutitor Şi se zbate cât mai poate Cu raza de soare ce se stinge-n noapte.

Locul III „Toamna” de Ana Mocanu, clasa a IV-a Înv. Tudor Ştefania Toamna a sosit, Plouă liniştit! Şcoala a început Şi bruma s-a aşternut. Un nor cenuşiu plânge... Peste nucul amorţit, Iar frunzişul din livadă, Se împrăştie grăbit.

Locul I „Te rog, toamnă, nu pleca”

de Andrei Boaca, clasa a III-a Înv. Balotescu Irina Te rog, toamnă nu pleca, Căci tu eşti viaţa mea, Fără tine n-aş putea trăi, Căci tu îmi aduci bucurii. Tot timpul frunzele îţi cad, O, cât eşti de minunată, Tot timpul cred că pleci supărată! Dar eu te voi ajuta, Şi fericită vei pleca, Pentru că asta e viaţa ta. Eu pe tine te iubesc Foarte mult te îndrăgesc, Tu frumoasă eşti mereu, Când învii şi când păşeşti. Ce n-aş da sş fii doar tu Eu te vreau numai pe tine Căci tu eşti sufletul din mine! Mulţumesc şi te iubesc!

Locul III „Toamna” de Alexandru Dumitru, clasa a III-a Înv. Balotescu Irina Toamna vine, Vine acum, Cocorii plecă din ţară acum, Frunzele se-ngălbenesc, Frunzele se înroşesc acum. Toamna plouă, Toamna e rouă, Toamna-i frig sau foarte frig, Mai plouă un pic. Toamna e frumoasă şi bogată, Toamna e foarte frumoasă. 66

Locul I „Toamna” de Amelia Cimpoeşu, clasa a II-a Înv. Preda Mădălina Toamna cu alaiul ei de legume şi de flori, Ne-a bătut la poartă în zori. Ne dă daruri, jucării Şi multe bogăţii. Astăzi, toamna ne-a vestit Că şcoala a venit. Clopoţelul auriu Sună întruna zglobiu Şi ne cheamă azi la şcoală Să primim orar pe coală. Ea este vestită-n lume Că face o minune E gălbuie şi roşcată, E ca o frumoasă fată.

Locul II „Toamna” de Ştefan Balint, clasa a II-a Înv. Preda Mădălina Toamna iute a venit, Nici măcar nu am simţit. Unde-s rândunelele? Unde sunt frunzele? Păsările au plecat, Frunzele s-au scuturat. Soarele timid zâmbeşte, Când dintre nori se iveşte.

67

68

Clasa pregătitoare: - Luca Belcea - David Rolea - Alexandru Filip

Clasa I A - Ema Stanciu - Maria Rolea - Filip Tudose

Clasa I B - Vlad Costache - Iulia Băcanu - Emilia Ariciu

Clasa I C - Teodora Vlad - Catrina Țigănilă - Ilinca Gabura

Lista câştigătorilor POETICON

concurs de desen – clasa pregătitoare și clasele I

Alexia DRĂGAN – Clasa I-a A

69

Alexandru FILIP – Clasa 0

David ROLEA – Clasa 0

Luca BELCEA – Clasa 0

70

Maria ROLEA – Clasa I-a A

Filip TUDOSE – Clasa I-a A

Ema STANCIU – Clasa I-a A

71

Emilia ARICIU – Clasa I-a B

Iulia BĂCANU – Clasa I-a B

Vlad COSTACHE – Clasa I-a B

72

Teodora VLAD – Clasa I-a C

Ilinca GABURA– Clasa I-a C

Catrina ȚIGĂNILĂ – Clasa I-a C

IARNA Iarna cu gerurile a venit, Toamna cu copacii ne-au părăsit. Din norii cei grei zăpadă a căzut, Soarele este de domeniul trecut. Copilaşii prind fulgii de nea, Dar iarna tot rămâne rea. Au venit şi sărbătorile, Dar au dispărut culorile. Doar culori închise sunt pe ceruri, Iarna este atacată de geruri. Copiii se adună la un loc, Toată lumea se-apropie de foc. Ioana CÎNDEA clasa a VI-a A

Alb Peste munţii înalţi A căzut zăpada azi. Se mai vad brazi, dar rari, Pe culmea munţilor cei mari. Fulgi cad ca fantasme În marea de albă mătase. Casele oamenilor cufundate în zăpada Sunt doar acoperişuri puse laolaltă. David CODRIN Clasa a VI-a B

73

Iarna Iarna cristalină ca diamantul Se plimbă înconjurându-l Pe omul obosit de muncă, Ce venea speriat de la îngheţata luncă. Gerul înconjoara sufletul, Obosit de vuietul nesăbuit Al vântului neliniştit, Stingherindu-l şi golindu-l. Iarna îngheaţă-n geruri Păsările din ceruri, Amorţind natura vie, De mi-e frica şi mie.

Matei POPESCU Clasa a VI-a B

ZÂNA DIN LUNĂ Frigul cel nărăvaş a sosit iar prin oraş. Păsările au fost alungate de micuţele zâne de gheaţă dansatoare. Cu nasurile cârne, lipite de geamuri de cristal, copiii privesc micuţele dansatoare ale iernii, în timp ce se tăvălesc pe pătura albă a zăpezii. Copacii au fost nevoiti să se îmbrăţişeze ca să nu îngheţe. Soarele a început să tremure, iar razele lui aurii şi calde s-au transformat în raze plăpânde şi neputincioase. Raze de aur soarele aruncă spre pământ, zborul păsărilor este frânt. Lumina stelelor îşi face apariţia glorioasă, luminează în noapte cu o rază. Noaptea se întinde ca o vrajă, luna pe cer sta de strajă. Se spune că din lună, pe o rază argintie, în fiecare noapte, zeiţa lunii coboară pe pământ, iar de fiecare dată când pleacă lasă în urmă numai argint. Într-o noapte când zeiţa lunii a vrut să coboare, a văzut o stea căzătoare, şi-a dorit să rămână pe pământ, să-i fluture pletele în vânt.

Atunci zeiţa i-a spus: -Steluţă micuţă, te rog nu mai plânge, te voi ajuta să ajungi la familia ta, tu îndeplineşte-mi dorinţa mea! Atunci steluţa a zâmbit. După multă vreme steluţa familia şi-a regăsit. Era aproape zi. Zâna lunii trebuia să plece. Atunci, drept răsplată, stelele au transformat raza argintie într-un palat si in dar zanei i l-au dat. De atunci, noaptea, târziu, pe cerul înstelat se vede mereu o rază de aur cere duce spre palat, stelele mereu îl veghează, iar zâna e bucuroasă.

Diana MARINCA – Clasa a VII-a 74

Iarna a venit în cale Cu caii pe cărare. A venit acum devreme Cu multă putere. Copiii se joacă cu zăpadă Făcând bulgări grămadă. Vacanţa au luat Chiar de-ndat. Alaiul de iarnă a venit, Fulgii de nea au sosit, Iar bradul este împodobit. Prin fereastra casei doi reni au apărut, Dar Moş Crăciun a dispărut. Hannah ADLAH - Clasa a VI-a B

Iarna e ca un monstru, Omul de zăpadă, Iarna e ca un vis. De un alb strălucitor, Este sezonul nostru, Stă lângă mica stradă Atunci când totul e nins. În frigul năucitor. Iarna facem bulgări Cristian GHEȚĂU Şi ne batem cu ei. Clasa a VI- a B Apoi cântăm urări, La vecinii mei.

Iarna Iarna a venit, Cu drag a sosit, Fulgii cǎzând Şi lumea încântând. Afară e multă zăpadă, Chiar o grămadă! Mai strălucitoare şi minunată Ca niciodată! Îngeri de zăpadă, Copiii fac deodată! Chiar dacă temele nu şi le-au făcut, Nu le pasă! Stau acolo tremurând… Diana POPESCU Clasa aVI-a B

75

Iarna Părea o zi ca oricare alta, cu un cer plumburiu si rotocoale de fum alb. Odată cu răsăritul soarelui, peisajul s-a schimbat deodată! Totul era îmbrăcat în haine de catifea albă. Iarna, regina cea albă, venise însoţită de tot alaiul ei de prinţi şi prinţese de gheaţă. Prinţii purtau epoleti din flugi de cristal, iar prinţesele erau îmbrăcate în rochii lungi din blană albă... Copacii cei suri şi posomorâţi s-au transformat în nişte soldaţi maiestuoşi, în uniforme albe şi strălucitoare. Braţele lor de cristal se îmbrăţişau unele pe altele, formând un pod de gheaţă. Zăpada ce acoperea străzile era ireala, părea că norii căzuseră de pe cer, acoperind străzile ce până mai ieri erau pline de noroi şi posomorâte. Din cer, fulgii de nea, sărutau fetele oamenilor de pe stradă, binecuvatandu-i. Iarna, anotimpul preferat al lui Moş Crăciun, cel ce a ales sa trăiască la Polul Nord, acolo unde zăpada nu pleacă niciodată, iar din cer ninge cu diamante, a pus stăpânire peste toată suflarea. Cum ar putea cineva să nu-şi dorească să trăiască într-un loc unde strălucirea se află la tot pasul, iar florile de gheaţă împodobesc geamurile caselor, precum împodobeşte voalul de mireasă chipul fetei la nuntă... Luca OPRESCU Clasa a VI-a A

Valuri de zăpadă Cerul albastru precum apele mărilor adânci este acoperit de norii albi și pufoși ca vata de zahăr. Deodată, îngerii fac cărare Domnului aruncând petale albe, moi, dar reci, de trandafir, pe pământul înghețat. Încet, încet, zânele albe care aduc iarna îmbrățișează delicat copacii. Marile păsări venite din regatul cerului dau din aripi, creionând o dungă pe cer. Lacrimile înghețate ale norilor se preschimbă în fulgi gingași de nea. De acolo- colo se plimbă pe pervazul geamului micuții spiriduși care pictează, cu foarte mare atenție, flori de gheață la ferestre. Raze de lumină se chinuie să pătrundă prin adunătura de nori. Odată ajunse pe pământ, ele încep să alerge, dezvăluind plapuma moale și confortabilă, făcută din spuma valurilor de zăpadă. Diana MARINCA Clasa a VII-a

76

Prin geamul îngheţat ,fulgii de nea au început să cearnă în steluţe argintii. Zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare care forma covorul iernii friguroase. Steluţele argintii cad în grămezi de zahăr îngheţat ca lacrimile Crăiesei Zăpezii. Flori sclipitoare de argint se ţes pe geamuri, munţii ca nişte uriaşi adormiţi sub omat sunt îngheţaţi de zâna iernii înveşmăntată în paltonul alb care sufla vântul rece. Casele şi-au pus căciuli de blană, crengile copacilor şi-au pus mănuşi de puf. Dealurile sunt îmbrăcate în cojoace grele de omăt, fluturaşii de argint zboară pe aripile nevăzute ale gerului, jucând prinselea prin aer. Iarna cea geroasă se luptă cu soarele inocent al căldurii. Iarna a venit, va mai pleca? Teodora STANCU Clasa aVI-a B

Iarna Iarna cea geroasă Se împleteşte somnoroasă, Printre crengile uscate, Ale pomilor, mişcate De vântul cel aprig, Care sulfa frig. MARIA BELCEA Clasa a V-a A ÎN POIANA În poiana aurie Se joacă cu bucurie Crizanteme şi lalele, Toporaşi şi viorele. Pârâiaşul străveziu Curge lin, se face târziu. Printre miile de pietre, Se aud glasuri de feţe. Ce frumos este în pădure Când mergem la cules de mure! MARIA BELCEA Clasa a V-a A

77

Într-o lume depărtată de a noastră locuiau doar flori. Era o lume foarte frumoasă şi parfumată, în care toate florile trăiau fericite alături de regina lor, Floarea-Soarelui, ce purta o coroana aurie şi era mai înaltă ca toate celelalte flori. Într-o zi minunată cu cer albastru cristalin, regina, Floarea-Soarelui, hotărî să organizeze un bal pentru toate florile. În ziua balului toata lumea era fericită. Peste tot atârnau ghirlande aurii şi roşii împodobite cu floricele albe, parfumate de cireş. În sala de bal erau adunate toate florile. Floarea-Soarelui stătea aşezată pe un tron de aur strălucitor care avea pe el sculpturi aurite ale multor flori. Alături de Floarea-Soarelui cele mai importante flori din regat aşteptau începerea balului: un trandafir roşu ca şi căpşunile şi cu petalele catifelate şi fine şi cu frunzele verzi, o zambilă cu o nuanţă atât de frumoasă de mov, încât atrăgea atenţia tuturor şi un crin roz, înflorit şi cu cel mai tare parfum din toată sala. Deodată, aparură trei flori minunate, ajutoarele regale ale Florii-Soarelui: floarea de nu-mă-uita, cu petalele azurii precum culoarea cerului, o lalea albă precum neaua pură şi o narcisa galbena de culoarea soarelui. Ele au spus tuturor ca balul poate începe. Toate florile începură să danseze pe muzica clasică. Ajutoarele reginei au adus pe tăvi plăcinte şi prăjituri proaspăt făcute. Peste câteva minute apăru o floare foarte importantă care întârziase. Aceasta era o orhidee mov precum un diamant violet. Toate se opriră din dansat. Regina se ridică în picioare şi îi ură bun venit orhideei. Aceasta îşi ceru scuze de întârziere şi merse alături de Floarea-Soarelui. Balul continua zgomotos. Când se termină, toate florile s-au întors ostenite acasă. Toată noaptea a fost liniştită, deoarece toată lumea dormea neîntoarsă. A fost de neuitat acel bal! Ema PERIANU

clasa a V-a B 78

UN BAL DE NEUITAT Era o frumoasă zi de vară. Florile se agitau să ajungă la croitor să le facă rochiţe pentru marele Bal al Florilor. Nimeni nu putea să stea nici măcar o clipă liniştit. La bal, Margareta purta o rochiţp albă cu buline galbene. Mânecile rochiei erau lungi, iar în păr purta o margareta micuţă. Bujorel purta un costum roşu dichisit, o cravată din petale şi o cămaşă vopsită cu ceva din spinii trandafirului. Balul începuse, dar Laleaua nu apăruse. Toţi se distrau: dansau, râdeau, ascultau muzică şi jucau darts. La un moment dat, Violeta , gazda balului, spuse: - Acum va veni DJ! După ce DJ îsi încheie spectacolul, florile începură să se bată cu frişcă. Când rochia Margaretei a fost murdarită, ea a început să ţipe, iar toată atmosfera s-a stins. În acel moment, şi-a făcut apariţia chiar Laleaua îmbracată într-o rochie albastră fără bretele. Strălucea ca soarele. Imediat, Margareta iar a început să ţipe. Laleaua o putu linişti, dar nu pentru mult timp. Când “Regina Florilor “ era nominalizată, Laleaua şi Margareta erau la egalitate. Ultimul vot era al Petalei de gălbenea, care o votase pe Lalea. Cred că ştiţi deja cine a câştigat. Toţi începură să aplaude, iar Margareta începu să ţipe şi să urle din nou. Focul de artificii începuse, iar toata lumea plecase spre el. Nimeni nu era deprimat, în afară de Margareta. Balul se sfârşise, iar lucrurile se liniştiră şi ele. Păcat că Magareta rămase suparată pentru mult timp. Mara TĂNASE clasa a V-a B

79

.

ELEVII SI DIRIGINTA CLASEI a V-a A NOI, CLASA a V-a A, ne-am gândit să vă spunem câte ceva, in versuri să ne prezentăm, să ne-ascultați vă invităm. STERPU ANDRA Noi nu suntem cei mai cuminți din școală, Suntem o clasă normală, Diriga mereu ne spune: -Voi sunteți cei mai buni din lume! Nu vrem să vă plictisim, vrem un pic să vă înveselim. Eu mereu zâmbesc Si alături de colegii mei o să vă distrez, Căci asta fac ce fac demult, Prea agitată eu sunt, Dar de diriga ascult. Eu compuneri frumoase alcătuiesc, Poate și vouă o să vi le citesc…

IORDĂCHESCU MATEI Eu acasă și la școală Cânt cu poftă la chitară, Prin parc mă plimb pe alee Și cu BMX-UL fac scheme. Profesorii vor să mă îndrume, Dar eu mă țin de glume. Nu fac asta, nu îmi pasă, Dați-mi proiectul acasă! Eu la școală nu-s un as, In ore mă uit la ceas, Și când văd că-i fără 10, În pauză pot petrece.

STERPU ANDRA Școala e ca o scenă deschisă, În fiecare zi îți face o surpriză, Însă eu sunt o bună interpretă, Sunt discretă și cochetă. Zilnic vă pregătesc câteun rol Și intru în pielea personajelor ușor.

MANEA MIHNEA Sunt concret, La mate sunt deștept, Și nu este o șaradă, Sunt în grupul pentru olimpiadă. Fotbalul îmi place tare, Când dau gol, țip în gura mare, Mă pregătesc zi de zi Si mama-mi zice-Totul să știi! Însă nu sunt ipocrit, La biologie nu prea mă simt pregătit.

80

BĂRĂIAN MATEI Matei, nu fugi prin clasă, Fă-ți tema de după-amiază! Dar eu sunt foarte isteț, În toate descurcăreț. Uneori nu am răbdare, Mai fac în oră și-o cântare. Diriga se mai supără pe mine Dacă nu fac totul bine.

ȚIC COSMIN La literaturaă nu prea mă descurc, La mate mă mai încurc, Dar am ajuns la o concluzie, Că totul e o iluzie, Dacă mă mai antrenez, În toate o să excelez. Trebuie să ai inspirație, Când faci o demonstrație, Tot timpul trebuie să mă gândesc, Soluția unei probleme s-o găsesc.

ONORIU REBECCA Eu Rebi mă numesc Și pe toți îi dăscălesc, Dacă diriga are o zi întunecoasă, Râsul meu o luminează. Sunt bună, prietenoasă, Clasa noastră e frumoasă.

DANGUBIC ANA Eu țin să vă precizez Că-mi place să mă distrez, La mate mă pregătesc, La română eu citesc, Zilnic imi fac temele, Dar încurc caietele. Doamna-mi zice că n-am tema, Însă alta e problema… Caietul de teme nu-i, Și nu-i vina nimănui.

IANCU ROBERT Toată lumea vrea ceva, Mama zice -Să-ți faci tema! Ai lecții de pregătit, Apucă-te de citit! Totul merge ca pe roate Când afară este noapte, Ai mei merg în dormitor, Eu stau pe calculator. La școală sunt perseverent, Vreau s-ajung elev eminent.

81

BINIG ALEXANDRU Eu iubesc istoria, Că-mi antrezez memoria, Dar câteodată cartea n-o găsesc Și mă cam descurajez. De pe jos îmi adun întotdeauna hârtiile, Și la coș le pun cu miile. Pot să spun acum cu fală Că mie-mi place la școală.

SCARLAT SOFIA Uitați-vă că sunt mică Și sunt tare frumușică, Eu deloc nu ma încurc Și la toate mă descurc. Dragă mamă, dragă tată, Nu mai sunt ca altădată, La gimnaziu am intrat Și peste diriga am dat.

BOȚOAGĂ DAVID Azi diriga m-a mustrat, David, iar n-ai ascultat! Fii bun si atent in clasă, Astfel vei servi la masă, Și-o să te duc la directoare Să-ți dea o nouă mustrare! Dar eu sunt băiat cuminte, Promit, de azi înainte!

SOARE DENNIS Eu sunt un băiat modest, Zi de zi mă pregătesc, La română și la mate, Și vreau să le știu pe toate. Nu-mi trebuie nicio prezentare, Mă știți cu toții, sunt Dennis Soare!

ISAR ȘTEFANIA Știu că sunt perseverentă, La lecții eu sunt atentă, Când harta geoagrafiei pentru unii e o nebuloasă, Eu călătoresc prin ea bucuroasă. Îmi place zi de zi să mă pregătesc Și efortul mamei să-l răsplătesc.

CANURĂ GEORGIA Împreună am lucrat, Ca o echipă ne-am comportat, La nevoie ne-ajutăm, Pe diriga nu vrem s-o supărăm Noi ne purtăm exemplar, V-am strâns aici să vă spunem iar, Vă rog să nu ne certați, Vrem să ne încurajați, Noi pe toți vă iubim Și LA MULŢI ANI vă dorim!

BELCEA MARIA Multe vrem să vă urăm, Dar e timpul să plecăm, S-aveți gânduri luminoase Pentru sărbători frumoase, Profesorii sunt prezenți acum Să le transmitem un gând bun, Părinții și ei au venit, S-aveți un an nou fericit!

82

Nunta buclucașă - Astăzi e ziua cea mare ! Cum vă simţiţi, doamnă ? - Minunat ! Doamna Mara şi bogătaşul Petre fac nunta azi la grădina ,, Beau Jardin ‘’. - Unde e rochia ?! ţipa Mara. - Aici, poftiţi ! - Doamne, dumnezeule ! E pătată ! Tu eşti de vină ! - Curăţă pata imediat, altfel, afară !! Menajera a curăţat rochia . Era ca nouă ! - Mult mai bine ! spuse calmă doamna Mara. Dupa ce se îmbrăcă, trabuia să se şi fardeze . Tocmai când se dădea cu ruj , s-a întâmplat ceva… - Nesuferito! M-ai călcat pe pantofi ! Uite ce-ai făcut ! Doamne, dumnezeule, cred că o să leşin ! Menajera îi făcu vânt cu evantaiul , iar Mara se simţea mai bine. La nuntă, Petre era la altar, iar Mara se ducea spre el, atentă ca nu cumva să se împiedice. Deodată, un căţel îi prinse trena rochiei şi trase. Bine că doamna Mara s-a întors şi a tras şi ea de ea, salvând tot . În sfârşit, ajunse. După un discurs lung,Petre adormi, iar ea îi dădu un cot în umăr, trezindu-l. Momentul verighetelor sosi. Mara se uită atent la ele şi observă că sunt din plastic. - Doamne, dumnezeule ! Tu ai luat verighetele ? şopti doamna. - Nu şi nu mai vorbi ! După ce şi le-au pus, preotul a venit cu pâine şi cu vin. Când doamna Mara luă pâinea în gură şi vinul, spuse : - Doamne, dumnezeule ! Ce vechitură de pâine ! Şi ce mai vin ! Tu îţi baţi joc de mine? Din asta bea Maria de la colţ ! Toti invitaţii se holbau şi apoi s-a lăsat o linişte de mormânt. - Vine tortul ! strigă un ospătar. - Ce bine ! spuse Mara . Când trebuiau să taie tortul , căţelul îi apucă din nou trena rochiei şi a tras cu aşa de multă putere, încât doamna Mara căzu cu faţa în tort. - Până aici ! ţipă ea furioasa şi plecă de la nuntă. Se pare că mirele a rămas singur…sau nu…câinele îi făcea cu ochiul ! Diana POPESCU Clasa a VI-a B

83

Miercuri, 14 noiembrie 2012, elevii clasei a IV-a au celebrat Ziua Ştiintei. Aceştia au participat la o misiune spaţială organizată în cadrul Proiectului Green Bee. Micii exploratori, în calitate de cadeţi ai programului spaţial, au pornit într-o călătorie imaginară prin Calea Lactee, împreună cu membrii echipajului, căpitanul Raxo Williams şi secundul Noni One. Misiunea a fost finalizată cu succes, scopul ei fiind de a-i învăţa pe copii lucruri noi despre funcţiile unei navete spaţiale, despre călătoria în timp, Univers, Sistemul Solar şi protejarea mediului înconjurător.

Călătoria clasei a IV-a cu nava spațială Green Bee

84

85

Petrecere,,monstruoasă” cu vârcolaci, fantome , şi vrăjitoare . Invitaţi speciali : Vampirul Magician Dodo , Coraline, Nicolas Cage şi Black Plague.

Cu toţii au savurat gândăcei şi viermişori delicioşi, torturi dovlecei şi poţiuni răcoritoare. Happy Halloween!!!

86

Happy Halloween!!!

87

Happy Halloween!!!

88

Happy Halloween!!!

89

90

Revista școlară FIRUL ARIADNEI Nr. 9 Redactor: Prof. Limba Română ANDREEA ȘANDOR și elevii ȘCOLII PRIMARE ȘI GIMNAZIALE ȘCOALA MEA