revista ecologica 2015 draft - fsnitti.ro · revista ecologica nr. 7‐8 septembrie 2014 –...
TRANSCRIPT
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ECOlogica
Revistă de ecologie – geografie Revistă bianuală
Revistă școlară editată de colectivele de elevi și de profesori de la Colegiul Național Bănățean Timișoara și de la Colegiul Economic F.S. Nitti Timișoara
Numărul 7 - 8 septembrie 2014 – aprilie 2015
ISSN 2247 – 1154 ISSN-L = 2247 – 1154
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ECOlogica
Revistă de ecologie – geografie Revistă bianuală
Revistă școlară editată de colectivele de elevi și de profesori de la Colegiul Național Bănățean Timișoara și de la Colegiul Economic F.S. Nitti Timișoara
Numărul 7 - 8 septembrie 2014 – aprilie 2015
ISSN 2247 – 1154 ISSN-L = 2247 – 1154
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Coordonatorul revistei: profesor Dana Felicia Ghelbere
COLECTIVUL DE REDACȚIE
Redactor șef: Barbu Andrada, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean
Redactor șef adjunct: Iulia Preda, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean
Secretar de redacție: Ioana Valea, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean
Adelina Fometescu, clasa a XIa B, Colegiul Economic F.S. Nitti
Redactori: Sanella Scholl, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean
Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean
Larisa Gavra, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean
Cristina Lele, clasa a Xa SN1, Colegiul Național Bănățean
Raul Moroșanu, clasa a XIa B, Colegiul Economic F.S. Nitti
Bianca Ghelbere, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean
Au colaborat:
Prof. Carmen Jurcău, Colegiul Național Bănățean
Prof. dr. Aura Dudaș, Colegiul Economic F.S. Nitti
Prof. Desanca Bugarschi, Colegiul Economic F.S. Nitti
Prof. Milivoi Bugarschi, Colegiul Economic F.S. Nitti
Prof. Răzvan Ciprian Popovici, Colegiul Național Bănățean
Prof. Ramona Stoichescu, Colegiul Național Bănățean
Prof. Codruța Călin, Colegiul Național Bănățean
Ec. Maria Vasiloni, Colegiul Național Bănățean
Tehnoredactare computerizată și design: Bianca Maria Ghelbere, clasa a Xa SSG
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CUPRINS
Capitolul I 1. Cuvânt introductiv pagina 5 2. Interviu cu vicepreședintele C.J. Timiș pagina 6 3. Interviu cu subprefectul Zoltan Marossy pagina 9 4. Interviu cu directorul Colegiului Economic F.S.Nitti pagina 11 5. Interviu cu domnul Marin Popescu, UVT pagina 15
Capitolul II. Prietenii revistei. 1. Combaterea focului cu mijloace ecologice pagina 21 2. Cunoașterea și respectarea normelor de protecție a mediului
înconjurător pagina 23 3. Grija Bisericii față de natura înconjurătoare pagina 25 4. The Wish pagina 33
Capitolul III. Excursii. Călătoriile noastre. 1. Tainele Munților Banatului - Cheile Nerei pagina 34 2. Munții Apuseni pagina 35 3. Ungaria și comorile sale pagina 37 4. Delta Dunării pagina 41 5. Marea Neagră pagina 42 6. Insula Thassos – Un vis împlinit pagina 45 7. Giola – Piscina sirenelor pagina 46
Capitolul IV. Undeva în lume. 1. Monte Grappa pagina 47 2. Paradisul trandafirilor de la Mândruloc pagina 49 3. Pico de Teide pagina 53
Capitolul V. Curiozități. Știați că? Poezie. Rebus 1. Ecologia. Știați că? pagina 55 2. Poezii pagina 62 3. Rebus pagina 66
Capitolul VI – Mediul înconjurător 1. Geografia – ramură a științei pagina 67 2. Cum ar arăta lumea fără România pagina 69 3. Planșele copiilor de la Mincu pagina 72
Capitolul VII – Concursuri și activități 2014-2015 1. O experiență deosebită pagina 73 2. Diplome pagina 74 3. Activități 2014-2015 pagina 76
pagina 5
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CUPRINS CD REVISTĂ
1. Revista Ecologica pdf 2. Insula Thassos pptx
3. Comună sau oraș – Lucrare premiată la Sesiunea Națională de Comunicări Științifice pentru elevi 2014 Cristina Lele
4. Poze concurs Ecologica 2014 jpg
pagina 6
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL I. PRIETENII REVISTEI I.1. CUVÂNT INTRODUCTIV
A mai trecut un an, iar colectivul de profesori şi elevi ai Colegiului Naţional Bănăţean şi ai
Colegiului Economic F.S. Nitti şi-a propus să împărtăsească cu Dvs., stimaţi cititori, activităţi, excursii,
proiecte ce s-au desfăşurat în unităţile noastre de învăţământ.
Pe această cale, mulţumim tuturor colaboratorilor pentru sprijinul acordat, autorităţilor locale şi nu
în ultimul rând, directorilor unităţilor respective, dl. director prof. dr. Sorin Ionescu şi dnei. director prof.
ec. ing. Spălăţelu Florina fără de care această revistă nu ar fi văzut lumina tiparului.
Vă mulţumim şi vă dorim lectură plăcută!
Profesor coordonator,
Dana Felicia Ghelbere
pagina 7
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.2. INTERVIU CU VICEPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN TIMIȘ
Vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, domnul Călin Dobra ne răspunde:
Bună ziua,
Întrebare: Vă revedeți cu echipa de la Revista Ecologica după un an. Ce a făcut Consiliul Judetean Timiș
în anul scurs de la interviul anterior?
Răspuns: În primul rând mă bucur de revederea cu Revista Ecologica. Dacă e să vorbim ce a făcut
Consiliul Județean de la ultima întâlnire, fiind aproximativ un an de zile, cred că am avea câteva ore bune
de vorbit, sunt foarte multe pentru că activitatea Consiliului Județean este pe mai multe domenii de
activitate, iar una dintre cele mai importante cred că e ceea ce numim noi infrastructura rutieră,
dezvoltarea infrastructurii rutiere, care cred eu că la nivelul județului Timiș, stăm foarte bine, chiar ne-am
asumat responsabilitatea de a prelua un număr de 17 drumuri județene, drumuri comunale de la nivelul
comunelor să le transformăm în drumuri județene, pentru a investi în ele și pentru a veni în sprijinul
infrastructurii rutiere.
Dar cel mai important, cred că ați văzut că se pune întotdeauna cel mai mult accent și cel mai mai
mare proiect este Sistemul Integral de Management al Deșeurilor, proiect care este gestionat de Consiliul
Județean împreună cu cele 99 de primării din județul Timiș, proiect care se apropie de sfârșit, 31
Decembrie 2015 este termenul de închidere a acestui proiect, urmând încă 5 ani de monitorizare a
pagina 8
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
proiectului, fiind vorba de fonduri europene, un proiect în care suntem în ultima fază a lui, în ultima etapă
și anume obținerea de operatori, demararea procedurii de licitație pentru a încheia contractul cu
operatorii pentru cele 5 zone în care este împărțit județul Timiș. La ora aceasta chiar suntem în perioada
în care preluăm containere, compostoare, clopote speciale pentru colectarea de deșeuri, pentru că s-a
încheiat acest contract și a fost câstigatoare o asociere de firme și au deja termenul să le livreze. Au
început deja să livreze la nivelul județului Timiș aproximativ 40 000 de pubele, 40 000 de compostoare
individuale care vor merge spre mediul rural pentru deșeurile verzi și clopote speciale pentru sticlă și alte
deșeuri care se regăsesc la nivelul județului.
Întrebare: Anul acesta sunt anunțate proiecte noi pe tema turismului?
Răspuns: Pe tema turismului, categoric, pentru că anul trecut am reușit să înființăm la nivelul județului
Timiș împreună cu 33 de primării Asociația de Promovare și Dezvoltare Turistică a județului Timiș,
asociație care chiar săptămâna trecută a avut o primă conferință pe tema turismului, conferință cu
tematica așteptărilor și provocărilor din turismul din județul Timiș, o conferință unde spre surprinderea
mea plăcută au fost participanți aproximativ 70 de oameni reprezentanți ai instituțiilor publice, a
primăriilor, reprezentanți ai agențiilor de turism, adică mediul privat și mediul public. Cred eu că la
nivelul turismului, un prim proiect pe care îl vom lansa undeva într-o lună și jumătate, este participarea la
Bruxelles, la Primăvara Românească la Bruxelles, este vorba de 5 zile în care județul Timiș prin Asociația
de turism, va merge să promoveze obiectivele turistice și ceea ce poate arăta județul Timiș în Europa,
pentru a putea atrage turiști europeni în județul nostru. Ne-am propus să mergem împreună cu maestrul
Ștefan Popa-Popas, care cât de curând va primi și titlul de cetățean de onoare al județului Timiș, vom lua
cu noi un olar din Țara Făgetului, pentru a prezenta meșteșugurile din zona Țării Făgetului, olaritul în
mod special, vom promova concertul din Peștera de la Românești, unde avem un film foarte frumos de
prezentare, cu sprijinul Filarmonicii și al domnului director Gârboni și cred că acest eveniment deosebit și
unicat în zona de Est a Europei merită să fie promovat. Vom mai promova regiunea DCMT (Dunăre-
Criș-Mureș-Tisa), regiunea de cooperare transfrontalieră din care județul Timiș face parte.
Întrebare: Știm că se construiește o pistă de-a lungul canalului Bega spre Serbia. Când se va termina
acest proiect?
Răspuns: Da, pista este construită, acest proiect a fost realizat de către Direcția Apelor Române Banat,
Consiliul Județean este partener în cadrul proiectului; din păcate s-a facut o recepție să zicem cu mai
multe amendamente în cadrul acestei recepții, pentru că nu s-a realizat lucrarea în totalitate, așa cum ar
trebui să admită probema, dar din păcate cea mai mare și cea mai mare problemă, este, să o spun pe cea
dreaptă “idioțenia” unora, pentru că nu conștientizează că nu au voie să circule cu mașina pe pista de
biciclete. Bineînțeles, tipic românului de a face lucruri ce nu au voie să le pună în practică, întrând de mai
pagina 9
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
multe ori cu mașina pe pista de biciclete au stricat mai multe trasee, ținând cont de greutatea mașinii,
acele diguri care susțin pista vor trebui remediate.
Întrebare: Știm că se vorbește despre realizarea transportului cu vaporașe pe Bega. Ce se va întâmpla cu
canotajul?
Răspuns: Cu canotajul, ce se poate întâmpla decât de-a fi susținut în continuare, nu va fi afectat de nimic,
din contră să știți că la nivelul județului Timiș am facut o asociere cu Asociația Județeană de Canotaj
Timiș unde președinte este domnul Titi Stancu, consilier județean, tocmai pentru a susține activitatea
sportivilor la canotaj și am avut și vizita doamnei Lipa, președinta Federației Române de Canotaj în
judetul Timiș. În urma discuțiilor avute cu dânsa, a lansat ideea pe care noi o susținem cu tărie și sperăm
să o și realizăm, la lacul Surduc, construirea unui centru
preolimpic de canotaj, pentru că lacul Surduc are toate
componentele sprijinirii sportului de performanță pe acest
domeniu de activitate și credem noi că ar putea sprijini
pentru dezvoltarea acestei zone construirea acestui centru,
împreună cu Federația Română de specialitate.
Întrebare: Credeți că această realizare a transporturilor pe
Bega va ajuta la dezvoltarea turismului?
Răspuns: Da, acesta este un proiect al Primăriei
Timișoara, cred că va fi un aspect pozitiv în ceea ce
privește canalul Bega. Noi am preluat acum, la nivelul
Asociației de turism strategia de dezvoltare turistică și
valorificare turistică a potențialului canalului Bega.
Canalul Bega are mai multe linii directoare de dezvoltare
din punct de vedere turistic, nu este ușor de realizat pentru
că sunt investiții foarte mari, dar treptat fiecare pas care se
poate realiza pe canalul Bega va duce la îmbunătățirea
turismului în județul Timiș.
Întrebare: Vă mulțumim!
Răspuns: Vă mulțumesc și eu!
Interviu realizat de Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1
și Ioana Valea, clasa aXa SN1, Colegiul Național Bănățean
pagina 10
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.3 INTERVIU CU DOMNUL SUBPREFECT ZOLTAN MAROSSY
Întrebare: Care este rolul Instituției Prefectului?
Răspuns: Din punct de vedere legislativ, rolul prefecturii este de a reprezenta guvernul în teritoriu;
practic tot ceea ce prevede guvernul a realiza în programul de guvernare este transmis prin ministere la
așa numitele “unități deconcentrate”, care pe plan local trebuie conduse de cineva ori aceasta este
prefectura. O altă sarcină este de a veghea ca legislația României să se aplice uniform în toată țara. Ca
atare, ea aparține Ministerului de Interne, iar fiecare prefectură face un control normativ, adică verifică
dacă autoritățile alese - locale și județene aplică în mod consecvent legislația țării. Din punct de vedere
istoric, aceasta este inspirată/creată după/de modelul francez, însă diferența este ca în Franța Instituția
Prefectului este a țării iar în România a guvernului. Astfel, în Franța prefectul este numit de președintele
republicii și nu este dependent de guvern în timp ce la noi este numit de primul-ministru, depinzând de
acesta.
Întrebare: Care este rolul subprefectului?
Răspuns: Subprefectul este cel care înlocuiește prefectul când cel din urmă nu poate îndeplini una dintre
sarcini. De asemenea, există anumite acte normative care prevăd sarcini specifice subprefectului. Făcând
o altă paralelă cu francezii, putem remarca faptul că la ei în țară subprefectul are atribuții separate
legislative, pe când la noi cei 2 se află într-o relativă dependență.
pagina 11
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Întrebare: Care sunt conexiunile dintre prefectură și învățământ?
Răspuns: Ministerul Educației are în teritoriu Inspectoratul Școlar Județean, care este un deconcentrat,
fiind astfel coordonat de către prefect. În ceea ce privește universitățiile, acestea beneficiază de o anumită
independență, numită “autonomie universitară”, însă între prefectură și universități există colaborare,
deoarece sunt programe județene în care este nevoie de expertiza profesorilor universitari.
Interviu realizat de Andrada Barbu, clasa aXa SSG,
Iulia Preda, clasa aXa SSG și
Bianca Ghelbere, clasa aXa SSG Colegiul Național Bănățean
pagina 12
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.4 INTERVIU CU DIRECTORUL COLEGIULUI ECONOMIC F.S. NITTI PROF. ING. FLORINA SPĂLĂȚELU
Întrebare: Doamna director, din ce an ocupați această
funcție în cadrul Colegiului Economic „Francesco
Saverio Nitti” din Timișoara?
Răspuns: Funcția de director în cadrul uneia dintre
cele mai prestigioase colegii din Timișoara, Colegiul
Economic „Francesco Saverio Nitti”, o exercit
începând cu luna decembrie a anului 2012, însă sunt
dascăl în această instituție de învățământ din anul
1997, legătura de suflet fiind astfel una trainică,
puternică. Din 1997 până astăzi am participat la tot ce
înseamnă viața școlii, considerând că aici este o a
doua mea casă și familie.
Întrebare: Ce îmbunătățiri ați adus în cadrul școlii pe
care o conduceți?
Răspuns: Bineînțeles că încă de la început am avut
obiective bine stabilite, scopul acestora fiind creșterea
calității actului educațional în cadrul școlii și asigurarea unor condiții optime de predare-învățare pentru
cei aproape 1000 elevi și cadre didactice. Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” este o școală
mare, cu tradiție în zona de vest, un liceu tehnologic cu o ofertă educațională solicitată pe piața muncii și
cu legături și colaborări cu agenții economici locali. Este un colegiu în care părinții și elevii, beneficiari ai
serviciilor de educație oferite de această școală, au încredere și se bucură de o pregătire temeinică și de
siguranță nu numai în cadrul școlii, dar și în cadrul internatului și a cantinei. Obiectivele pe care mi le-am
stabilit și pe ce m-am străduit să le aduc la îndeplinre au avut toate aceste aspecte în vedere. Am
continuat activitățile, parteneriate și proiectele aflate în derulare, dar am inițiat o multitudine de alte
proiecte și noi colaborări. Pentru că majoritatea dintre acestea se desfășoară în cadrul școlii, îmbunătățirea
bazei materiale a școlii s-a aflat și este în continuare una dintre priorități. Astfel , am reușit cu forțele
proprii ale școlii și cu sprijinul Primăriei să oferim elevilor si cadrelor didactice un confort necesar aici în
școală : s-au amenajat noi cabinete și săli de clasă în vederea derulării cursurilor doar într-un singur
schimb, de la ora 8 la 15, s-au igienizat treptat spațiile din toate corpurile de clădire, s-a realizat
pagina 13
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
reabilitarea termică și a instalatiiilor sanitare, s-au echipat toate sălile de curs cu video-proiectoare, s-a
instalat un sistem de supraveghere video în cadrul școlii pentru a spori siguranța și securitatea elevilor și
cadrelor didactice, s-au montat încă două table SMART și aparate de aer condițonat în sala profesorală și
internat, s-au achiziționat 25 de calculatoare noi pentru a se reînoi echipamentul informatic din cadrul
laboratorului TIC, s-a refăcut site-ul școlii, s-au achiziționat pentru camerele din internat lenjerii de pat
noi și mobilier nou, ce urmează a fi montat în camerele elevelor. Pentru că elevii școlii noastre au dorit ca
pe perioada pauzelor dintre orele de curs pe coridorul școlii să răsune muzica, printr-un proiect derulat in
colaborare cu Consiliul Județean Timiș am achiziționat și pus în funcțiune o stație radio, o stație care
transmite în corpurile de clădire A și B și de care se ocupă elevii. S-a editat în continuare revista școlii,
„Interferențe”, care a și fost premiată în anul acesta la nivel județean, iar de doi ani, în luna aprilie, elevi,
absolvenți, profesori și foști profesori sărbătoresc Ziua Școlii. Un alt eveniment al școlii, care se bucură
de succes și care are participanți din țară și străinătate este Târgul de Primăvară al Firmelor de Exercițiu.
Și oferta educațională a școlii s-a îmbogățit cu un nou nivel de învățământ, postliceal, cu două specializări
noi, Asistent de gestiune și Tehnician în activități comerciale, dar și cu Centrul ECDL acreditat din cadrul
școlii. Tot ca și realizări consider cele peste o sută de parteneriate și colaborări încheiate cu instituții de
învățământ, agenți economici și alte organisme locale, activitățile extracurriculare deosebit de numeroase
și diverse derulate anual, proiectele europene în care școala este partener și ale căror beneficiari sunt
elevii, în primul rând. Sunt realizări frumoase, în spatele cărora stă multă muncă și perseverență, atât din
partea noastră, a dascălilor, cât și din partea elevilor. O recunoaștere a lucrurilor deosebite petrecute aici,
la Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti”, o constituie acordarea în doi ani, consecutiv, a Titlului
de Excelență CRIOVEST, precum și regăsirea școlii noastre în topul opțiunilor elevilor de clasa a VIII-a.
Întrebare: Ce vă propuneți pentru acest an școlar?
Răspuns: Când lucrezi cu oameni pe care îi simți aproape, când ești înconjurat de entuziasm și dăruire,
când realizezi ceea ce ți-ai propus, binențeles că te gândești cu încredere la viitor și îți faci alte planuri, îți
stabilești alte obiective, poate chiar mai îndrăznețe. În acest an școlar doresc să continui munca de
schimbare și modernizare a aspectului școlii, să ofer colegilor mei oportunitatea implicării în proiecte care
să conducă la dezvoltarea lor profesională, la formarea și perfecționarea lor, să asigur accesul elevilor la
informații noi, la consiliere și orientare profesională, precum și formarea, pregătirea lor pentru piața
muncii. Proiectul la care mă gîndesc și pe care doresc să îl pun în practică, inspirată fiind din numeroasele
schimburi de experiență cu școli de profil din Europa, este Hotelul-școală, o oportunitate pentru
pregătirea temeinică a elevilor de la specializarea turism și alimentație publică. În acest sens ne gândim
chiar la acreditarea unei noi specializări în cadrul școlii. Pentru că din anul 2012 școala a fost recunoscută
ca Școală Europeană, îmi doresc să reînoiesc această recunoaștere și pentru perioada următoare,2015-
2018, mai ales că se poate observa, din cele prezentate, că suntem o școală cu deschidere către nou,
pagina 14
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
modern,interdisciplinaritate, centrată pe nevoile și interesele elevilor, pe pregătirea temeinică pentru viață
și pentru piața muncii a acestora, o școală implicată în viața comunității, apreciată și recunoscută la nivel
local, național și internațional.
Întrebare: Care sunt prioritățile dumneavoastră privind pregătirea elevilor?
Răspuns: Toate activitățile școlare și extrașcolare derulate în cadrul Colegiului Economic „Francesco
Saverio Nitti” au în centru elevii școlii, pregătirea lor temeinică pentru viață, pentru piața muncii și pentru
a putea studia în continuare, în învățământul universitar. Colegii mei asigură la clasă o pregătire
permanentă a acestora și chiar și în afara orelor de curs, potrivit graficelor de pregătire, la disciplinele
Limba și literatura română, Matematică, Geografie, Economie. Deasemenea, pentru elevii selectați pentru
concursurile și olimpiadele școlare se asigură pregătire diferențiată, în afara orelor de curs, de către
profesorii școlii. Venim astfel în sprijinul elevilor și părinților, iar în acest an școlar, în calitate de
parteneri în proiectul inițat de Inspectoratul Școlar Județean Timiș, COMPERFORM, oferim gratuit la
școală, în mod regulat, pentru elevii de clasa a XII-a, meditații la disciplinele de bacalaureat. Ne dorim
astfel să culegem în scurt timp roadele eforului depus prin obținerea de rezultate foarte bune la examenul
de bacalaureat. Nu vom neglija nici participările la competițiile școlare. În anul școlar precedent am avut
8 participări la fazele naționale și peste 30 de premii la fazele județene. Elevii noștri s-au remarcat prin
buna pregătire, cunoștințe solide și prin seriozitate.
Întrebare: Considerați Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” din Timișoara o opțiune pentru
realizarea profesională a elevilor, viitori adulți?
Răspuns: Noi, dascălii, suntem conștienți că pregătim viitorul. Acești tineri minunați de azi, cu care
lucrăm la clasă și cărora le împărtășim experiența noastră și cunoștințe noi, ne vor confirma cu siguranță
că munca, răbdarea și dedicarea unui dascăl nu a fost în zadar. Colegiul Economic „Francesco Saverio
Nitti” este liceul unde au finalizat studiile de nivel liceeal oameni cu care astăzi de mândrim: profesori ,
oameni de afaceri, specialiști în domenii precum marketing, contabilitate, management. De aceea, da,
Colegiul Economic „Francesco Saverio Nitti” reprezintă o alegere foarte bună pentru acei elevi care
ulterior doresc să activeze în aceste domenii, să descopere tainele antreprenoriatului de succes, să aibă un
contact cu viața economică încă de pe băncile școlii. Școala noastră își propune să faciliteze tranziția
elevilor de la școală la viața activă, iar prin buna pregătire de specialitate a elevilor să se realizeze o mai
ușoară inserție a absolvenților pe piața muncii.
Întrebare: Un cuvânt de încheiere...
Răspuns: Cuvintele de încheiere nu pot să fie decât mulțumirile și felicitările pe care le aduc colegilor
mei, dascăli adevărați, de la toate instituțiile de învățământ, care reușesc, prin munca depusă, să
construiască viitorul. Inițiative de acest fel, precum scrierea unei reviste, sunt din nou dovezi că elevii
sunt pregătiți pentru viață, că sunt încurajați să fie creativi, originali, să lucreze în echipă, să folosească
pagina 15
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
cunoștințele dobândite pe băncile școlii, să se raporteze la realitățile înconjurătoare și să dea dovadă de
responsabilitate și respect pentru semeni.
Interviu realizat de Adela Fometescu, clasa a XIa B
și Raul Moroșanu, clasa a XIaB,
Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 16
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.5. INTERVIU CU DIRECTORUL DEPARTAMENTULUI PENTRU RELAȚIA CU MEDIUL PREUNIVERSITAR AL UNIVERSITĂȚII DE VEST TIMIȘOARA,
PROF. MARIN POPESCU
Întrebare: UVT dorește ca absolvenții de liceu din Timișoara să devină studenți ai facultăților din cadrul
Universității. Ce face UVT pentru promovare, la concurență cu Universitățile din străinătate? De ce
student la UVT și nu în altă parte?
Răspuns: Bună întrebarea și e una pertinentă într-un context în care numărul de elevi este același. Același
să zicem an de an, în sensul că, pentru toată lumea, pentru că dacă este să discutăm pentru o perioadă mai
lungă de timp, în ultimii 10 ani sau în ultimii 7 ani avem o scădere demografică extraordinar de mare,
adică din ce în ce mai puțini elevi și Universitățile au rămas aceleași, adică nu s-au desființat. Da, de ce
student la UVT? Pentru că, nu vreau să mă joc cu cuvintele, dar le oferim o educație de calitate. Sigur,
vorbesc de un context intern sau regional. Vorbind de educație de calitate, asta înseamnă mai multe
lucruri, înseamnă un proces didactic de calitate, cu dascăli deosebiți, dascăli care au ajuns la titluri
stiințifice și academice
deosebite, obținute în afara
țării și s-au întors în
România. Ne putem lăuda cu
astfel de dascăli care s-au
întors în România și au
studiat în afara țării. Asta
înseamnă un proces didactic
de calitate. Ne putem mândri
sau lăuda și cu siguranță
putem spune că studenții vin
la UVT și datorită performanțelor obținute în timp. Ne dorim cu toții să ajungem în topul internațional.
UVT este una dintre ele, cel puțin în zona de vest este singura și cred că unica la nivel național în acest
context. Anul trecut Facultatea de Litere, Istorie și Teologie s-a aflat în top 200 mondial. Nicio altă
facultate din România de la o altă Universitate nu s-a aflat în astfel de top. Ne găsim în majoritatea
topurilor mondiale. Sigur, ne gîsim în top 800 la nivel mondial, dar noi dorim să urcăm, să mergem spre
top 500, top 100, dar este greu. Adevărul este că încercăm să creem o concurență pentru, nu neaparat
internă, ci pentru studenții care vor să studieze din afară la UVT sau cei care vor sa plece afară, sa aleagă
UVT. De fapt, strategia UVT-ului este aceea de a ne externaliza și în perspectiva aceasta a
internaționalizării, adică să ne regăsim foarte mult în afara granițelor țării. Proiectele în care suntem
pagina 17
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
implicați, mobilitățile studenților, foarte mulți studenți de la UVT studiază prin ERASMUS PLUS în
Universități similiare din Europa sau din America pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, dupa
care, sigur, se întorc la UVT, fiind studenții noștri.
Vorbeam de alegerea UVT. Sigur, am putea spune ca beneficiem și de un punct și acela că suntem plasați
foarte bine. Suntem undeva în centrul Timișoarei. Mai avem și câteva chestiuni, care, sigur, ne
dezavantajează și aici este vorba de infrastuctură. Ne-am dori cămine mai multe, spații în căminele
studențești, însă din pacate acest lucru pentru noi este un deziderat. Am debutat cu refacerea și inovarea
infrastructurii, dar nu suntem la parametrii la care ne dorim. Din acest punct de vedere, sigur că nu ne
putem lăuda foarte mult. Sunt alte Universități care au suficiente locuri pentru studenții lor, dar nu e un
impediment pentru noi. De ce la UVT? Pentru că avem foarte mare grijă de excelența în educație și mă
refer aici la elevii olimpici. Suntem singura Universitate din România care am ofertat elevi olimpici
internaționali și naționali. Asta înseamnă că le-am trimis acasă la fiecare o ofertă din partea UVT-ului, iar
această ofertă vizează dezvoltarea personală, cât și facilitățile pentru a se simți bine în mediul universitar.
Dacă aleg UVT-ul sunt preocupați de colectivul de cercetare. Asta înseamnă că o să câstige bani foarte
repede. Mai departe îi ajutăm și îi sprijinim în a obține burse internaționale, în afară de bursele pe care le
oferă UVT. De asemenea facilități pentru studiu, facilități pentru participarea la conferințe internaționale,
plătite de către UVT. În baza contractelor pe care le avem cu alte instituții, le oferim gratuitate la
Filarmonică, la Operă, la Teatru, abonamente gratuite la Bibloteca Centrală Universitară, abonamente
gratuite la bazinele de înot cu care noi avem parteneriat, la terenurile de sport. Deci, suntem focusați pe
excelența în educație și ne dorim ca cei care pleaca afară să aleagă UVT. Suntem singura Universitate din
Romania care a ofertat olimpici naționali. Anul trecut am avut cel mai mare numar de olimpici naționali
și internaționali din Timișoara, 50 aproape. Anul acesta o să îmbunătațim oferta, pentru că este un demers
pozitiv pentru noi.
Întrebare: Legat de
promovabilitatea la
bacalaureat, întreprinde
UVT ceva pentru
creșterea
promovabilității sau se
preocupă doar de
atragerea elevilor ce
promovează
bacalaureatul?
pagina 18
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Răspuns: Nu. Elevi de calitate în preuniversitar înseamnă studenți de calitate pentru Universitate. Ne
dorim foarte mult să avem un rezultat bun la examenul de bacalaureat, pentru că asta înseamnă și elevi de
calitate, care au învățat și cu siguranță îi regăsim în mediul universitar ca și studenți. Elevii care depun o
anumită muncă sunt importanți și pentru noi. Sigur că Universitatea nu se ocupă numai de promovarea
ofertei, ci încearcă să sprijine eforturile făcute de către părinți, de către școală, chiar și de către elevi
pentru aceste examene naționale. În acest context Universitatea organizează anumite stagii de pregătire.
Anul acesta vom debuta și cu un stagiu de pregatire la BAC, mai exact vom debuta în luna martie cu
această pregătire. Anul trecut am debutat undeva prin luna aprilie, dupa Școala Altfel. Ne dorim să mărim
această perioadă de pregătire, în contextul în care am avut solicitări din partea elevilor pentru a începe
mai devreme pregătirea. Deci îi sprijinim în acest context, prin abordările de la examene, abordări care se
fac împreună cu profesorii de la UVT, pe specializarile de care sunt interesați elevii. Evident corelat cu
examenele naționale și cu disciplina la care ei susțin aceste probe. Ce este important este că avem o
disponibilitate foarte mare de a-i sprijini. Indiferent de disciplină, mai mult decât atat cred că UVT vine și
către școli, în sensul în care își dorește să intre în unitațile de învățământ pentru a sprijini elevi care susțin
probe de BAC. Deci, prin programe focusate și specializate, dar evident care vin in sprijinul elevilor, în
sensul în care dacă nu doresc să vină la UVT, Universitatea vine la ei “acasă”, adică vine la școala lor sau
la liceul lor pentru a discuta un program individualizat pentru fiecare elev care dorește acest lucru,
individualizat de acumulare de cunostinte. Individualizat inseamna o discuție cu profesorul de la catedră,
pentru că și colegii noștrii din preuniversitar au un volum foarte mare de lucru, sunt preocupați de
dezvoltarea propriei discipline și dezvoltarea personală și numai dacă facem o echipă putem să îl
sprijinim pe elev pentru un examen de calitate, pe viitorul nostru student.
Întrebare: Credeți că privatizarea învățământului superior va îmbunătăți calitatea educației? Cum se
compară Universitățile publice cu cele private astăzi?
Răspuns: Destul de delicată situația într-un context în care se vorbește foarte mult la nivel european de o
liberarizare sau privatizarea universităților, ca urmare a negocierilor Tratatului de Liber-schimb între
Europa și America. Eu cred că pentru România anului 2015 nu ar fi benefică o astfel de privatizare. Nu că
aș fi împotriva unei zone private sau de business, vorbim de zona privată, zona de business. Școliile
private din afara României, undeva în țările dezvoltate, în Occident sau în civilizațiile unde au trecut sute
de ani de educație, sigur că acolo s-au arătat efecte. Nu suntem încă în acel stadiu. Învățământul privat sau
particular din România în zona universitară și-a arătat efectele. Sunt ceea ce noi numim fabrici de
diplome. Sigur, sunt câteva Universități care au rezistat pe piață, dar au facut eforturi extraordinare din
perspectiva bugetară pentru a rezista. Sunt altele, sau majoritatea, care și-au arătat efectele și voi știți sau
ați auzit de diverse Universități care fie au fost călcate de structuri ale statului ca urmare a ceea ce s-a
întâmplat acolo, din perspectiva procesului de învățământ și din perspectiva eliberării de diplome și cred
pagina 19
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
că în acest moment, această perspectivă ar coborî și ștacheta și cu siguranță nu suntem pregătiți ca și
cultură a nației să avem un astfel de învățământ, pentru că repet, un astfel de învățământ înseamnă o
cultură a calităților oamenilor deosebită, corelată cu o finanțare de calitate. Asta nu înseamnă ca noi nu ne
dorim Universități particulare de calitate, cumva o concurență la zona aceasta, dar după anii 1990, în
ultimii 20 de ani, s-au înființat foarte multe centre universitare cu bani publici. Nu există reședințe de
județ din România care să nu aibă o Universitate, în contextul în care, înainte de 1990 existau 5,6,7 centre
universitare în România. Acest lucru ne-a dus deja la o inflație, foarte multe Universități și oamenii au
avut de unde alege elevi, numai calitatea procesului a lăsat de dorit, calitate care s-a răsfrânt mai târziu
asupra procesului de producție, în contextul în care vorbim de economie. O pregătire de calitate
înseamnă, evident, și un proces economic de calitate. Aș putea spune că o soluție la ce se întâmplă aici ar
fi o investiție masivă în zona preuniversitară. Când vorbesc de o investiție masivă, vorbesc de motivarea
cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, asta înseamnă salarii mai bune în zona preuniversitară,
pentru ca în zona universitară acestea au fost cumva corelate cu cele de la nivel internațional, în mare la
nivelul anilor 2000-2002, au fost corelate la nivelul de învățămant superior, pe când la nivel de
învățământ preuniversitar nu. O investiție masivă în zona de învățământ preșcolar (creșe, grădinițe),
creșterea ponderei acestei zone, de învățământ preșcolar, pentru că achizițiile de bază aici se dezvoltă.
Investiții în zona construirii carierei, care este foarte importantă, pregătirea cadrelor didactice care se face
și acum prin proiecte, dar nu există o strategie națională, există frânturi la nivel de regiuni în care se
organizează cursuri de formare. Nimeni nu urmărește ce se întâmplă în timp cu efectele acestor formări.
De fapt, această privatizare se dorește pentru că statul în general nu e un administrator extraordinar și
atunci se aduce management privat din zona business-ului, în zona publică. Așa este “prevazută”
privatizarea, deci un manager de calitate. Asta înseamnă că avem o problemă în zona învățământului
preuniversitar, în perspectiva managementului, deci iar o investiție în zona managementului este
importantă pentru că dacă avem manager de calitate, cu siguranță avem și resurse de calitate, adică
inovative. Concluzionând, la această oră nu este benefic pentru România o astfel de privatizare în acest
context, foarte multe Universități din România vor dispărea.
Întrebare: Ca fost inspector general școlar și părinte de copii care încă sunt în învățământul
preuniversitar, credeți că elevii și părinții sunt reprezentați corespunzător în procesul de decizie în
educație?
Răspuns: Nu. Nu, dar se fac multe eforturi din partea unităților de învățământ, din păcate există nu
neapărat un recurs, un dezinteres din partea părinților vizavi de acest proces. Ar fi interesant ca în
procesul deciziei să fie implicați părinți și nu mă uit acum neaparat la școlile bune sau la liceele teoretice
în care exista un interes din partea părinților pentru că au o cultură și au o educație de calitate și cu
siguranță își doresc ca și copii lor să aibă acest lucru și sunt preocupați de educație ci vorbesc la modul
pagina 20
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
general, pentru că dacă privim în zona rurală sau în zona periferica urbană, unde avem unități de
învățământ nu tocmai așa cum ar trebui sau învățământul tehologic, acolo sunt probleme mari. S-a
demonstrat că există un interes al părinților față de proprii lor copii la vârste fragede, asta înseamnă
grădinița, învățământul primar, după care dezinteresul crește sau scade interesul părinților față de educația
propiilor copii spre final de ciclu gimnazial sau de liceal nu mai vorbim. Eforturile sunt, legea prevede o
prezență mult mai activă a părinților în zona educației. E clar că nu poți să faci nimic fără parteneriatul cu
familia, adică școală-elev-familie; este foarte importantă această troică (este un termen care vine din zona
finanțelor), dar cred că nici nu poți să impui acest lucru părinților, adică să îi constrângi să vină la școală,
nu neaparat de frică, ci că mă împinge cineva sau legea. Legea a creat un cadru pentru a participa la
procesul de decizie. Sunt reprezentați de către părinții participanți în Consiliul de Administrație. Am
putea cumva să ne rupem puțin de zona legislativă și să vedem cum am putea să îmbunătățim procesul de
intervenție a părinților în decizia școlii. Numai în momentul în care s-ar da la nivelul unității de
învățământ, fără intervenția autorităților, gen inspectorat sau minister, adică părinții și profesorii să își
decidă managementul, cumva mai responsabil. Este adevărat că resursei necesare, timpul, nu îi mai dăm
importanța cuvenită, ci dăm vina pe timp, dar de fapt nu avem o prioritizare a tuturor sarcinilor noastre
zilnice, părinții dau vina pe timp, că trebuie să meargă la serviciu sau așa mai departe, dar nu realizăm că
educația copilului este decisivă, este ceea ce rămâne în viața asta, după ce părinții nu vor mai fi. Ei nu vor
rămâne cu un bagaj de haine, ci vor rămâne cu un bagaj de cunoștințe ce îi va face să se adapteze oricând
la provocările vieții. În contextul globarizării, educația îți dă soluție la orice problemă. Un om educat
găsește soluții mai repede decât un om needucat, dar din păcate lucrurile acestea nu vin decât în contextul
în care vorbim de părinți educați și iarăși ajungem în cascadă; înainte de anii 1990, zona de educație era
singura țintă a familiilor, pentru că era o vorbă “Dacă nu înveți, ajungi la strung sau ajungi la sapă”.
Atunci, cei care spuneau acest lucru, erau și ei educați la rândul lor, dar marea masă, înainte de 1990 nu
existau repetenți, pentru a demonstra cât este de performant sistemul comunist. Nu lăsau repetenți, dar îi
făceau meseriași. După 1990
s-a rupt acest sistem, părinții
au fost preocupați să obtină
finanțe și finanțare pentru
propria familie sau pentru ei.
Soluții nu știu dacă se vor
găsi, decizia aparține
autorităților de a-i implica
mai mult sau de a
responsabiliza.
pagina 21
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Întrebare: Ca membru în comisia de cultură a CJT, cum ajutați proiectele depuse de școli și elevi pentru
finanțare?
Răspuns: Mă bat cu cei din Comisia Județeană să dea cât mai mulți bani în zona de educație. Sigur că
sunt întrebat despre ce este vorba în acest proiect sau ce se discută aici, pentru că am fost inspector
general și am lucrat 10 ani în inspectorat la nivel județean și știu cam fiecare școala cam ce are, ce calitate
are, cât de implicate sunt în zona asta, dar sunt unități de învățământ care ar trebui să primeasca bani mai
mulți pentru că au activități și proiecte de calitate și nu se întâmplă acest lucru și sunt școli care nu au o
calitate în proiecte și primesc bani suficienți. E o chestiune care ține de politică aș putea spune. E o
meteahnă a României în ultimii 20 de ani și din păcate nici acum nu ne rupem de ea. Cu siguranță susțin
foarte mult proiectele pentru că fac parte din comisie. Sigur, poate background-ul meu ca și profesor, ca
inspector sau ca director mă aduce în această comisie, altfel poate nu aș fi ajuns aici în această comisie,
dar este foarte păcat că nu suntem atenți sau mult mai atenți la ce înseamnă proiecte din zona educației.
Ar trebui să fim preocupați mai mult de această zonă. Da, se poate spune că este și vina mea, dar este o
voce împotriva mai multor voci. Repet, banul public trebuie să fie responsabilizat, să se ducă acolo unde
este nevoie și nu să fie discreționar împărțit. Este un lucru bun că se depun proiecte, poate agenda
culturală ar trebui riguros aplicată, pentru că asta ne lipsește nouă: proceduri foarte bune, criterii foarte
clare și cu siguranță dacă sunt criterii foarte clare și procedurate, cu un proces foarte elaborat de selecție,
cu siguranță și cei care ar depune nu ar fi așa de relaxați, adică depun un proiect pe agenda culturală și ar
fi chiar preocupați să facă lucruri de calitate. La această ora, încă suntem în acest proiect de elaborare a
unei selecții riguroase, dar este o îmbunatățire a selecției de la an la an.
Interviu realizat de Larisa Gavra, clasa aXa SN1,
și Sanella Scholl, clasa aXa SN1
Colegiul Național Bănățean
pagina 22
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.6. COMBATEREA FOCULUI CU MATERIALE ECOLOGICE
Prof. Carmen Jurcău, Colegiul Naţional Bănăţean
Cercetătorii ce studiază știința materialelor din Texas au dezvoltat acoperiri flexibile cu grosimi de
miliardimi de metru grosime, care inhibă aprinderea unei îmbrăcăminți din bumbac și topirea unei spume
din material plastic. Spre deosebire de substanțele ignifuge utilizate pe scară largă, dar cu potențial toxic,
aceste nano-acoperiri au fost concepute pentru a fi relativ sigure. O imagine obținută la microscopul
electronic ne
arată o țesătură
de bumbac,
acoperită cu 20
de straturi de
produse
chimice, înainte
(coloana din
stânga) și după
(coloana din
dreapta) ardere.
Bulele din poza
din dreapta jos
arată spumarea
declanșată de
căldură.
Deoarece fibrele
textile sunt atât
de subțiri, "a fi capabili să le facem rezistente la foc este o afacere mare", observă chimistul Charles
Wilkie de la Universitatea Marquette din Milwaukee, un specialist în ignifugări care nu este implicat cu
noua cercetare. Echipa Grunlan a căutat alternative mai sigure, la ignifugii pe bază de brom, dintre care
unii au fost interziși datorită efectelor lor potențial toxice. Prototipurile de ignifugi considerate inițial de
cercetători au constat din straturi alternative de un anumit lut de grădină și un polimer comercial. Dar
polimerul, o substanță chimică de sinteză, nu se bazează pe elementele constitutive regenerabile, verzi.
Deci, cercetătorii l-au schimbat cu un material ieftin deșeu: chitosan, un compus natural extras din creveți
și scoici.
pagina 23
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Noua formulă de ignifug s-a dovedit dezamăgitoare pe țesătura de bumbac, dar a fost bună pentru
spuma de material plastic, cum ar fi cea de tipul celor utilizate la mobilier. Spuma netratată ținută pe o
flacără de propan timp de 10 secunde s-a aprins, topit și ars. Dar, după aplicarea de 10 straturi duble de lut
și de chitosan pe o bucată de spumă identică, o flacără de 10 secunde a creat o peliculă subțire de cărbune,
dar a păstrat interiorul neatins. Păstrând intenția de a găsi substanțe protectoare pentru un material textil,
echipa a apelat la materiale care produc intumescență, se produce o reacție chimică de spumare, la
temperaturi ridicate. În construcții, vopsele intumescente groase de un milimetru aplicate pe grinzi de
oțel, protejează scheletul unui zgârie-nori.
Grupul Grunlan a încercat să ducă tehnologia la straturi alternative cu grosimi de nanometri de
fosfat de polisodiu și poli alilamină.
Când țesătura de bumbac tratată cu 10 straturi alternative din fiecare produs chimic a fost expusă la
o flacără de 10 secunde, țesătura s-a carbonizat, dar nu a ars, a spus Grunlan. Singurul semn de
deteriorare a fost o carbonizare minoră, localizată acolo unde flacăra a atins țesătura.
Aceste date "sună foarte bine", spune Wilkie, în cazul în care există preocupări pentru prevenirea
aprinderii materialelor inflamabile. Dar în lumea reală, flacăra arde considerabil mai mult de 10 secunde,
subliniază el, astfel încât aceste materiale ar putea intarzia arderea sau vor limita răspândirea ei, dar nu
vor rezista unui infern.
Vince Baranauskas de la NanoSonic Inc în Pembroke, Virginia, o firma care produce materiale
diverse, inclusiv materiale ignifuge, avertizează că nano-straturi ignifuge nu pot fi fezabile pe o scară
comercială. Aplicarea acestor straturi alternative ar costa mult mai mult decât materialul în sine, spune el.
Dar Serge Bourbigot de la Universitatea din Lille, în Villeneuve d'Ascq, Franța, rămâne optimist.
Noile nanostraturi de ignifuganți, cu sau fără intumescență, sunt noi și au un potentialul mare, spune el,
chiar dacă s-ar putea să fie nevoie de îmbunătățiri înainte de a fi comercializate.
pagina 24
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
I.7. CUNOAȘTEREA ȘI RESPECTAREA NORMELOR DE PROTECȚIE A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR –
OBLIGAȚIE A BENEFICIARILOR PRIMARI AI EDUCAȚIEI
prof.dr.Dudaș Aura, responsabil C.E.A.C. Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara prof. Bugarschi Desanca, Consilier educativ Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara
prof.dr.Bugarschi Milivoi, responsabil Comisia diriginților Colegiul Economic “F.S.Nitti” Timișoara
Anul 2015 aduce în sistemul de învățământ preuniversitar, prin Ordinul ministrului educației
naționale nr.5 115/2014 din 15.12.2014 (intrat în vigoare la 13.02.2015) un nou Regulament de
organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar. Actul normativ prezintă o deosebită
importanță pentru unitățile școlare, prevăzând o serie întreagă de reguli aplicabile atât directorilor de
unități, cadrelor didactice, personalului didactic auxiliar și nedidactic, cât și beneficiarilor primari ai
învățământului preuniversitar și partenerilor educaționali.
Foarte importante pentru elevi, ca beneficiari primari ai educației, sunt îndatoririle ce le revin.
Acestea se regăsesc în Titlul VII, capitolul II, secțiunea 2, articolele 137-149 din Reulament, una dintre
obligațiile importante fiind aceea referitoare la protejarea mediului înconjurător. Astfel, elevii , în funcție
de nivelul de înțelegere și de particularitățile de vârstă și individuale ale acestora vor fi stimulați și
încurajați să cunoască și să respecte normele de protecție a mediului. Aceste norme se regăsesc într-o
serie de acte de normative armonizate cu legislația europeană în domeniu, iar cadrele didactice, profesorii
diriginți și profesorii de specialitate pot derula fie în cadrul școlii, fie prin activități extrașcolare, în
parteneriat cu organisme locale sau agenți economici, activități prin care elevii să poată cunoaște aceste
norme legale, să poată conștientiza nevoia unor astfel de reglementări în societate, să cunoască
consecințele nerespectării normelor de protejarea mediului înconjurător și să identifice modalități prin
care să își poată aduce contribuția la protejarea mediului. Se poate începe o astfel de educație încă din
grădiniță, pentru ca treptat, în invățământul primar și gimnazial cunoștințele și informațiile furnizate
despre mediul înconjurător și modalitățile de protejare a acestuia să fie mult mai bogate, mai ample, iar în
învățământul liceal să ne așteptăm chiar la identificarea de către liceeni a unor soluții concrete, viabile de
protejare a mediului înconjurător. La liceele tehnologice, profil Servicii, elevii claselor a X-a abordează la
clasă, pe parcursul studierii unui modul, teme precum: Protejarea mediului, Sortarea ambalajelor,
Deșeuri reciclabile, Agenții economici și mediul înconjurător sau Gestionarea deșeurilor. Temele acestea
se bucură de atenția lor pentru că sunt utile, se referă la o probleme de actualitate, iar viața într-un mediu
sigur, sănătos trebuie să fie o preocupare pentru fiecare cetățean responsabil. Elevii vin cu idei, propuneri,
foarte mulți solicitând ca la nivel de școală, și nu numai, să se organizeze competiții pe teme ecologice.
Sunt dispuși să facă voluntariat, să stea peste orele de curs și chiar să organizeze evenimente, campanii.
pagina 25
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Precuparea lor pentru un mediu sigur, sănătos, grija pentru natură și frumusețile ei, dorința de implicare și
de a fi utili, impresionează. Și aici intervine satisfacția noastă, a dascălilor, care am reușit să îi facem să
conștientizeze că de depinde de noi să avem un mediu curat, sănătos, sigur, că am reușit să le transmitem
informațiile necesare cunoașterii normelor de protecție a mediului, că am contribuit la formarea lor ca
cetățeni responsabili. În cadrul temelor de consiliere pe care profesorul diriginte le abordează planificat la
clasă, este necesar ca, în vederea atingerii obiectivului de a respecta prevederile Regulamentului de
organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar , a obligațiilor elevilor, să fie abordate
teme precum poluarea, gestionarea deseurilor, selectare ambalajelor sau amenjarea spatiilor verzi. Foarte
utile pentru elevi, dar si pentru cadrele didactice sunt informațiile prezentate pe situ-rile oficiale ale
Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor http://www.mmediu.ro/ și Agenției Naționale pentru Protecția
Mediului http://www.anpm.ro/. Aici pot fi găsite, pe lângă legislația actuală, o serie de anunțuri
referitoare la campanii derulate atât în țară (spre exemplu, "Patrula de reciclare"), cât și în lume
(campanii precum "Let's Clean Up Europe" sau "No more plastic bags polluting our
environment",campanii derulate de Comisia Europeană și Parlamentul European).
Și pentru că elevilor le plac competițiile, binevenite ar fi campaniile de colectare a hârtiei
sau a PET-urilor la nivel de clasă, concursuri-expoziție cu obiecte din materiale reciclabile sau
cu fotografii/desene pe tema protejării mediului, concurs de cunoștințe cu ocazia Zilei
Pământului – 22 aprilie. Lecțiile-vizită sunt deosebit de educative, pe marginea lor putându-se
organiza ulterior dezbateri la nivel de clasă sau școală și chiar redacta eseuri tematice.
Deasemenea, amenajarea și păstrarea spațiilor verzi din incinta școlilor și cu ajutorul
elevilor sau amenajarea în clasă a unui colț verde , ar fi doar alte câteva modalități de a implica
elevii în activitatea de protejare a mediului, de a-i face conștienți de efectele dunătoare pe care
acțiunile lor uneori le produc asupra mediului, de a-i determina să ia măsuri urgente de reducere
a poluării și a efectelor negative a acțiunilor lor sau a colegilor lor.
Elevii trebuie să-și cunoască obligațiile ce le revin, să cunoască și să respecte normele de
protecție a mediului, iar Regulamentele de organizare și funcționare ale unităților de învățământ ce
urmează a fi elaborate pot să cuprindă obligații specifice referitoare și la acest aspect și, binențeles,
sancțiuni pentru nerespectarea lor.
pagina 26
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
II.3. GRIJA BISERICII FAȚĂ DE NATURA ÎNCONJURĂTOARE
Prof. Răzvan Ciprian Popovici, Colegiul Naţional Bănăţean
Nevoia dezbaterilor pe seama unui astfel de subiect, ca ecologia, sau protecția mediului reprezintă
o datorie de conştiinţă a fiecărui indivivid, indiferent de apartenenţa religioasă. Aceasta pentru că, mai
mult ca niciodată, poluăm totul în jur într-un ritm care nu va mai permite vreodată revenirea la starea de
la care am plecat. Într-un studiu recent, se estimează că dacă ritmul accelerat de poluare şi de alterare a
mediului înconjurător se va menţine la nivelul actual, în mai puţin de un secol, peste 40% din speciile de
vieţuitoare de pe Pământ vor dispărea.
Termenul de ecologie s-a impus în atenţia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, fiind
generat de o serie de evenimente cu un puternic impact social, precum celebrele maree negre ori
accidentele nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (Aprilie 1986). A fost construit pe baza a două
cuvinte greceşti: oikos şi logos (cuvânt, discurs, rațiune). Deci etimologic, ecologia reprezintă ştiinţa
habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre fiinţele vii şi mediul lor.
Studiind echilibrele naturale, ecologiştii au prevăzut degradarea lor treptată; după câteva decenii de
modernitate, dezvoltarea societăţilor industriale a modificat, de multe ori grav, mediul planetar. Apariţia
şi amplificarea poluărilor, dispariţia unor specii de animale sau plante și chiar a unor triburi umane, ş.a.,
au fost deja semnele unei crize ecologice. Concluzia dată de ecologie este importantă: omul nu poate să
acţioneze la nesfârşit asupra mediului său fãră a pune în discuţie ruperea absolută a echilibrelor ecologice
esenţiale.
De fapt, problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut odată cu cele
dintâi colectivităţi omeneşti, deoarece omul cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a
mulţumit cu natura din starea sa incipientă ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei
potrivit nevoilor sale. Oamenii au adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini şi ţinuturi
aride, au creat noi soiuri de plante de cultură şi au domesticit animale sălbatice. Pana aici, echilibrul
natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.
Cotitura a intervenit odată cu revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu noua revoluţie tehnico-
ştiinţifică. Ştiinţa şi tehnica modernă sporind nemăsurat puterea omului, au ridicat nivelul de viaţă în
zonele lor de manifestare continuă. Dar reversul civilizatiei industriale a fost şi este înrăutăţirea mediului
natural. Sub impactul dezvoltarii economice au fost poluate, mai mult sau mai putin grav, solul, apa şi
aerul, au disparut sau sunt pe cale de dispariţie multe specii de plante şi animale, iar omul este confruntat
la randul lui cu diverse maladii cauzate de poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările şi continentele.
Cum bine au observat biologii, omul este singura fiinţă care îşi distruge mediul în care trăieşte. De ce?
pagina 27
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Răspunsuri ar fi multe: nepăsarea, lipsa educaţiei, incultura, inconştienţa, necredinţa, fac din om cel mai
mare inamic natural al planetei. Omul încă nu a învăţat, sau mai bine spus a uitat cum să trăiască în
armonie cu natura.
Poluarea ca problema globală este apanajul secolului nostru, mai precis al ultimelor patru decenii,
timp în care populaţia lumii a crescut de la 5 la aproape 7 miliarde de locuitori. Omul modern trăieşte rupt
de natură şi de fenomenele fireşti care altădată îi ordonau viaţa şi ofereau sens muncii sale. Pentru omul
de odinioară natura era încărcată de semnificaţie şi el întotdeauna ştia, citind semnele şi manifestările ei,
când să cultive pământul pentru a avea recoltă bună, cât şi cum să ia de la ce-i oferea natura, astfel încât
aceasta să nu fie secătuită. Noaptea avea semnificaţia odihnei şi a repaosului nu numai pentru om, dar şi
pentru natură.
Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai prețios de care omul dispune pentru satisfacerea
nevoilor şi ambiţiilor sale. Or, unul din marile paradoxuri este acela că omul tinde să-şi pericliteze izvorul
vieţii şi al forţei din neştiinţă, lăcomie, neglijenţă sau din alte cauze.
De când s-a început “prelucrarea naturii”, suprafaţa deşerturilor a crescut şi procesul avansează
într-un ritm accelerat. Se cuvine să adaugăm că, în fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri
productive sunt “devorate” de drumuri, de uzine şi de oraşe. Pădurile au pierdut jumătate din întinderea
lor, fapt ce a produs dereglări majore privind stabilitatea şi calitatea a trei elemente fundamentale: solul,
aerul şi apa.
Dacă aerul mai poate fi încă respirat pe gratis, nu acelaşi lucru se întâmplă cu apa potabilă, care
are de mai multă vreme un anume preţ. Fără îndoială că exemplele pot continua neîncetat însă, ceea ce ne
interesează este atitudinea creştină faţă de asemenea manifestări degradante, învăţătura care, alături de
demersurile autorităților laice, le poate stopa.
Problemele ecologice și creștinismul
La început de nou mileniu, asistăm la o confruntare între două concepţii despre lume, cu influenţe
mari pentru viitorul omului contemporan. Pe de o parte, este vorba de o concepţie autonomă a lumii, care
s-a afirmat începând din veacul al XVIII-lea şi care elimină pe Dumnezeu din lumea văzută, pentru a-L
izola într-o transcendenţă inaccesibilă. Dumnezeu a fost necesar doar ca să creeze şi apoi s-a retras,
creaţia funcţionând independent de Cel care i-a dat viaţă. Lumea actuală, în marea ei majoritate, trăieşte
astăzi cu sentimentul că universul nostru este lipsit de prezenţa lui Dumnezeu. Dintr-o astfel de
convingere a izvorât şi procesul de secularizare a lumii, care tinde să transforme omul în prizonierul
realităţilor pamânteşti, pierzând relaţia cu Dumnezeu. Se produce o răsturnare de valori, omul e interesat
de grija celor trecătoare însă mai mult în sens distructiv decât constructiv. Pe de altă parte teologia
pagina 28
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ortodoxă afirmă transcendenţa şi imanenţa Creatorului în lume ceea ce readuce în discuţie problema
ecologică. Dumnezeu rămâne transcendent după fiinţa Sa, dar totuși prezent între noi prin energiile Sale
divine [1]. Pentru a vedea mai bine concepția Bisericii să amintim câteva aspecte din referatul biblic cu
privire la creaţie:
"Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să
stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate
târâtoarele care se mişcă pe pământ" (Geneza 1:26-28). Aceste cuvinte nu înseamnă, în nici un caz, - aşa
cum a fost transpus în practică - că omul îşi poate permite să trateze mediul înconjurător cu lipsă de
responsabilitate. Era vorba de autoritatea naturală a omului care putea "denumi" celelalte fiinţe şi le putea
trata foarte bine. Mai departe ni sw arată și această responsabilitate: "Domnul Dumnezeu a luat pe om şi
l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească/păstreze" (Geneza 2:15). Această "păstrare"
se referă la o creaţie vie care se dezvoltă continuu. Mai târziu, prin căderea în păcat, s-a deteriorat această
unitate cu Dumnezeu şi cu creaţia.
Dar și în această stare căzută în care ne aflăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, suntem chemați şi acum să
readucem creaţia la valoarea de dar nepreţuit, oferit nouă de Creator. Cine nu-şi însuşeşte această realitate
este greu să aibă vreun interes sincer, pentru îngrijirea naturii sau pentru succesul ecologiei. Respectul
faţă de lume trebuie să se nască din respectul şi dragostea faţă de Cel care a dăruit-o necondiţionat. Toate
aceste idei sunt legate însă și de o teologie a persoanei, o înțelegere a rostului omului pe lume, o teologie
a armoniei şi a echilibrului.
Lumea ca dar
Așadar, Dumnezeu este un dar făcut omului. Persoana umană este un dar divin, fiind făcută după
”chipul și asemănarea” lui Dumnezeu. Lumea este dar dumnezeiesc. Omul trebuie să perceapă relaţia sa
cu cei din jur tot ca un dar. Darul conţine în natura sa, un scop şi o destinatie precisă. De aceea, cel care
primeşte darul trebuie ca, dincolo de bucuria imediată a primirii lui, să-şi îndrepte mintea şi inima spre
dăruitor. Numai atunci darul îşi îndeplinește cu adevărat menirea. Referindu-se la lume, Părintele
Stăniloae explică astfel ideea de dar: "În esenţă, prin darul lumii, Dumnezeu vrea să se facă cunoscut
omului în iubirea Sa. De aceea şi omul trebuie să se ridice peste darurile primite, la Dumnezeu însuşi care
le-a dat. Într-un fel, darul e lucrul la care renunţă persoana care l-a dăruit de dragul persoanei căreia i-l
dăruieşte".[2]
Scopul darului deci este legat în mod strict de relaţia iubitoare intre două persoane. Ceea ce
primim de la El este semnul iubirii Lui pentru a provoca iubirea noastra, pentru ca prin dar, să se
instaureze între noi şi Dumnezeu un dialog al dăruirii reciproce din iubire.[3] Înţelegând aceste aspecte şi
pagina 29
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
trăindu-le în deplinătatea lor, omul nu ar trebui să-şi mai pună problema îngrijirii naturii pentru că aceasta
s-ar rezolva de la sine. El ar conştientiza mai uşor că toate lucrurile pe care le cuprinde lumea sunt oferite
de Dumnezeu pentru a fi folosite ca daruri în relaţiile interumane, daruri ce poartă marca iubirii lui
Dumnezeu pentru om.[4]
În acest sens, exemplul de dăruire reciprocă, de comunicare activă îl reprezintă, Sfânta Treime ca
sursă primară a persoanei. Hristos s-a dăruit total lui Dumnezeu dar şi nouă, şi noi trebuie să ne dăm, să
ne predăm total lui Dumnezeu în Hristos, precum şi unii altora. Acestea nu se pot face ignorând creaţia şi
mersul ei, deoarece totul a fost oferit în deplină comunicabilitate şi nu în izolare.
Apoi, Sfânta Euharistie (Împărtășanie) se dovedește a fi modul culminant în care se actualizează
circuitul darului. De la Dumnezeu spre om, de la om prin oameni şi în Hristos înapoi la Dumnezeu. În
felul acesta circulația darului nu se încheie niciodată, deoarece el merge înapoi la Dumnezeu, dar numai
pentru a pleca iar, mai bogat. Toate Sfintele Taine (Apa Botezului, uleiul la Sf. Mir, pâinea și vinul la
Împărtășanie) nu fac decât să actualizeze continuu importanţa creaţiei, a ceea ce ne înconjoară. Ele sunt
mijloace alese din creaţie de Domnul Hristos prin care ni se transmite energia Sa, harul Său, necesare
înaintării spre mântuire. Astfel că ignorând natura, ne îndepărtăm de comuniunea cu Dumnezeu.
Nimic nu se săvârşeşte în Biserica lui Hristos fără implicarea relaţiei material – spiritual.
Amândouă contribuie la conducerea lumii spre mântuire. Mai precis, omul nu poate întoarce lui
Dumnezeu un dar neprelucrat, neîmbogățit, nefructificat, neinmulţit, într-un fel sau altul. Acest lucru se
desprinde din Pilda Talanţilor. Şi acesta, pentru că darul este expresia nemijlocită a iubirii, şi cand iubeşti
cu adevarat nu dai doar ce ai primit, ci vrei să dai ceva şi de la tine. De aceea, munca jertfelnică din iubire
a omului trebuie să se răsfrângă şi asupra naturii, de la care ne provin aceste daruri.
Apoi lumea ne mijloceşte cunoaşterea lui Dumnezeu, este calea noastra spre Dumnezeu, în
consecinţă, grija iubitoare a omului trebuie să se îndrepte în mod egal asupra ei.[5] Acest lucru devine
posibil prin energiile divine sau energiile necreate. Prin cuvintele "energii necreate ale lui Dumnezeu" se
înţeleg lucrările felurite prin care El lucrează şi a lucrat din veac la facerea şi conducerea lumii văzute şi a
celei nevăzute. Prin aceste energii sau lucrări necreate, Dumnezeu mişcă creaţia Sa şi Se mişca El însuşi,
rămânând totuşi nemişcat şi neschimbat. Prin ele se împărtăşeşte omul de harul, de puterea lui Dumnezeu.
În teologia ortodoxă întâlnim un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el, îl umple de
energiile Sale, rămânând totuși incomunicabil în fiinţa Sa, de necuprins. Teologia occidental, dimpotrivă
a lăsat impresia predicării unei divinităţi care se izolează şi care nu mai dă curs comunicării începută prin
creaţie.
Diferenţa fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, unul care Îl vede pe
Dumnezeu coborând spre om și altul care închide pe Dumnezeu, constă în prezența unui fundament
spiritual la primul mod şi absența lui în cel de-al doilea. Paradoxal, însă este faptul că mediul înconjurător
pagina 30
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
se bucură de mai multă atenţie în Occident decât în Orientul orthodox, care ar avea o concepție mai
integratoare, iar aceasta se întâmplă, din păcate, pentru că mai este mult de luptat ca preceptele ortodoxe
să devină faptă, iar nu doar teorie.
Totuși unii telologi occidentali protestanţi şi catolilici - Pannenberg, Moltmann, Rahner - au
început să perceapă şi o relaţie între divin şi uman care ar putea să explice interesul pentru ceea ce ne
înconjoară. Trebuie să conştientizăm că Dumnezeu a creat lumea cu ţesătura ei raţională în vederea
omului, pentru ca acesta să lucreze împreună cu Dumnezeu la desăvârşirea ei. "Raţionalitatea lumii îşi
descoperă un sens prin faptul că se completează cu raţionalitatea omului, care e conştient şi de o bogăţie
inepuizabilă."[6]
Podoaba lumii este ordinea ei, de unde provine și cuvântul cosmos, din limba greacă, care
înseamnă – ordine, fiind opusul lui haos. Și pentru că a întipărit în ea orânduiala, spunem că Dumnezeu a
împodobit lumea, sau că i-a făcut o podoabă, o frumuseţe.
Efortul nostru pentru comuniunea cu Dumnezeu în Sfintele Taine nu poate ignora lumea cu tot ce
este în ea. În acest sens, Părintele Stăniloae afirma: "Omul nu se poate concepe în afara naturii cosmice.
Prin coruperea, sterilizarea şi otrăvirea naturii, omul face imposibilă existenţa sa şi a semenilor săi. Astfel
natura nu este numai condiţia existenţei omului singular, ci a solidarităţii umane. Natura apare într-un
mod clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se
el însuşi din punct de vedere etic şi spiritual. Imposibilitatea separării persoanei umane de natura cosmică,
face ca mântuirea şi desăvârşirea persoanei să se proiecteze asupra întregii naturi. Natura întreagă este
destinată slavei de care se vor împărtăşi oamenii în Împărăţia cerurilor şi încă de pe acum ea se resimte de
liniştea şi de lumina ce iradiază din omul (care a ajuns) sfânt."[7]
Aceasta legătură dintre Biserică şi cosmos în Hristos, prin Duhul cel Sfânt, se descoperă, în mod
plastic, și în pictura interioară sau exterioară a bisericilor din Nordul Moldovei, care vrea să arate că nu
numai omul dar şi cosmosul sunt chemate să facă parte din Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Natura nu
este menită să fie pângărită, ci purificată şi sfinţită pentru că tot ce există reprezintă daruri ale lui
Dumnezeu către noi şi întreaga creaţie este o sfântă taină în sensmai larg, adică un vehicul al iubirii şi
puterii lui Dumnezeu.[8]
Înrăutăţirea legăturilor omului cu mediul înconjurător ia de acum dimensiuni de coşmar. Toți
aceia care încredințează această chestiune doar intervenției lui Dumnezeu, subestimează şi trec cu vederea
însemnătatea libertăţii şi a răspunderii umane. Dumnezeu va cere de la oameni socoteală pentru soarta
lumii materiale, pe care le-a predat-o ,,ca să o lucreze şi să o păzească" (Fac. 2, 15). Când noi, oamenii,
fie din neştiinţă, fie din indiferenţă şi ,,sfântă nepăsare", distrugem sau îngăduim să fie distrusă creaţia lui
Dumnezeu ÎI ofensăm pe Creatorul ei, Care nu numai că a plăsmuit-o ,,bună foarte", dar a şi hărăzit-o să
devină, prin om în Hristos, participantă la viaţa şi slava Lui.[9]
pagina 31
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Biserica Ortodoxa a suținut mentalitatea unui profund respect pentru materia zidită şi tocmai acest
lucru ne obligă măcar pe toți câți aparţinem acestei Biserici să ne aplecăm asupra tradiţiei noastre şi să
învăţăm din ea atitudinea corectă faţă de creatia materială, pe care ne-o impun vremurile dificile de astăzi.
Respectul faţă de ceea ce ne înconjoară este arătat de credincioşi inclusive prin aducerea de jertfe, daruri
în sfânta biserică. Nimic nu se face fără darurile creaţiei: vin, pâine, untdelemn.
Societatea apuseană, în căutarea soluţiilor posibile la problema ecologică, au imaginat o întoarcere
la morală, care, să fie impusă de legislaţia statală, sau predată de Biserică sau de instituții de învățământ.
Dacă ne-am putea comporta mai bine! Daca am putea folosi mai puțină energie coborând puţin nivelul de
trai! Dacă... Daca...! Însă, oamenii nu renunţă uşor la nivelul lor de viaţă doar pentru că acest lucru este
,,raţional" şi ,,moral". De aceea părintele grec Ionnis Zizioulas, propunea altceva: “Dacă încercăm să
soluţionăm problema ecologică propunând noi valori morale sau angajându-le din nou pe cele
tradiţionale, mă tem că nu vom face nici un pas substanţial înspre soluţia pe care o căutam. Avem nevoie
de o civilizaţie nouă, în care dimensiunea liturgică să deţină un loc central şi să determine, probabil,
principiile morale. Dacă ar fi să dăm un titlu general acestui efort, titlul acesta ar fi: Omul ca preot al
creaţiei.”[11]
Astfel, Omul si Natura nu se află în antiteză ci în relație concretă. Acest lucru nu poate reuşi altfel,
decât numai înăuntrul actului liturgic, pentru că numai în acest act natura însăşi ia parte la evenimentul
acestei legături concrete. În această relație concretă, omul, dacă vrea să depășească criza ecologica,
trebuie să devină o ființă liturgică.[12] Liturghiile, îndeosebi în Răsărit, includ sfinţirea materiei şi a
spaţiului. Mai mult, rugăciunile ,,pentru buna întocmire a văzduhului, pentru bunăstarea "roadelor
pământului... etc." aşează Liturghia în inima creaţiei.
Se pare ca criza ecologica este o criza a civilizaţiei. Este o criza care are de-a face cu pierderea
sacralităţii naturii în civilizaţia noastră. Pentru a depaşi aceasta criză Ioannis Zizioulas, vede două
posibilităţi: una este calea idolatriei; idolatrul consideră lumea sacră pentru că o vede îmbibată de
prezenţa divină. Ca urmare, o respectă şi nu o distruge dar nu vede necesitatea transformării naturii sau a
depăşirii limitelor ei. Cealaltă e cea creştină prin care se respectă lumea nu pentru că are în natura ei
prezenţa lui Dumnezeu, ci pentru că aceasta se află în relaţie cu Dumnezeu.[13]
Din păcate, omul modern nu se mai intereseaza de valorile spirituale ale împărăţiei lui Dumnezeu,
ci caută să se ataşeze de valorile materiale şi trecătoare ale acestei lumi. Lucrul cel mai important pentru o
cultură secularizata este edificarea unui paradis pământesc, prin ştiinta şi tehnologie, fără Dumnezeu.
Trebuie să știm că lumea nu este autonomă, ci teonomă, fiindcă vine de la Dumnezeu şi se întoarce la
Dumnezeu, care păstrează o legatura internă cu creaţia, prin energiile necreate, fiindca altfel lumea s-ar
întoarce în neantul din care a fost scoasă la lumina de către Creator.[14]
pagina 32
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Natura poate fi o bază a solidarităţii umane
Astăzi se poate vedea că pe măsură ce oamenii se adună în mari concentrări urbane, în
megalopolisuri de milioane de locuitori, zonele pustii şi deşertul arid se extind până lângă casele noastre,
semn că dezvoltarea noastră înseamnă secătuirea mediului înconjurător. Omul s-a rupt de natură şi nu o
mai poate înţelege. Petrecem ore întregi în faţa televizorului sau a calculatorului fără să mai luăm aminte
la spectacolul naturii care încă se mai petrece. Într-un experiment recent, unor elevi de 16-17 ani din
America li s-a arătat în primă fază imagini cu logourile unor firme şi produse. În proporţie de peste 90%,
copiii au recunoscut 2.000 de logouri, toate obiectul publicităţii televizate. În a doua parte a
experimentului, tinerilor le-au fost arătate imagini cu animale, legume şi fructe, specifice spaţiului sau
habitatului natural din vecinătatea caselor lor. Foarte puţini dintre ei au recunoscut şi au numit corect
elementele din poze. Ceea ce odinioară era cunoscut firesc şi natural de toţi, astăzi nu mai face parte din
viaţa noastră. Ignoranţa şi neştiinţa ne-au făcut să nu mai fim conştienţi de extraordinarele legături de
viaţă care există între fenomenele naturii şi noi înşine. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că solidaritatea
umană se manifestă prin faptul că toţi oamenii întrupează în ei natura, nu separat, ci fiecare în totalitate, şi
de aceea ea primeşte manifestările şi intenţiile fiecăruia. Dacă cineva o alterează şi o poluează, lucrarea
lui rea şi intenţia negativă se răsfrâng asupra tuturor, de aceea omul trebuie să se raporteze cu
responsabilitate şi grijă la natură.[15]
Teologul Georgios Mantzaridis spunea că ştiinţele nu pot rezolva această criză deoarece ele
consideră că ea ţine numai de planul fenomenelor naturale sau istorice, iar combaterea ei se încearcă
numai prin mijloacele ştiinţei şi tehnologiei. Această abordare nu permite nici descoperirea cauzei crizei
ecologice şi nici combaterea ei, deoarece se folosesc aceleaşi principii care au dus la criză. În acest fel
este firesc nu numai să nu se rezolve nimic, dar să se întâmple şi reproducerea ei la o scară şi mai mare.
"Criza ecologică este legată de întregul vieţii personale şi sociale a omului. Cultul comodităţii, lipsa de
respect faţă de lucruri, risipa iraţională, lipsa măsurii, iresponsabilitatea, nedreptatea, exploatarea, câştigul
murdar, eudemonismul, care se manifestă pe toate planurile vieţii şi activităţii umane, sunt factori care o
provoacă. Criza ecologică dă la iveală criza ştiinţei, a tehnologiei, a economiei, a politicii, a justiţiei, a
moralei, a religiei. Este expresia cea mai de pe urmă a crizei interioare a omului, precum şi a tuturor
formelor de activitate şi manifestare a lui. Ea poate fi caracterizată drept metastază în creaţie a crizei
spirituale şi morale a omului", explica teologul grec[16].
În acest context, Biserica este chemată să facă mărturia "creaţiei celei noi", a lumii restabilite de
Mântuitorul Iisus Hristos, a lumii înviate, care deşi este aşteptată, este în acelaşi timp prezentă prin
lucrarea Bisericii în viaţa cotidiană. Prin credinţa în Dumnezeu şi păstrarea poruncilor, omul îşi află
adevărul şi raporturile corecte cu aproapele şi lumea materială. Avva Dorotei, vorbind despre poziţia
pagina 33
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
credinciosului faţă de lucruri, spunea: "Păzirea conştiinţei faţă de lucruri stă în a nu se folosi cineva rău de
un lucru, în a nu strica vreun lucru sau a-l arunca, ci chiar de vede vreunul aruncat, să nu-l treacă cu
vederea, fie el cât de neînsemnat, ci să-l adune şi să-l pună la locul lui". Cuviosul Isaac Sirul definea
astfel "inima milostivă": "Arderea inimii pentru toată zidirea, pentru oameni, pentru păsări, pentru
dobitoace, pentru toată făptura"17. Rezolvarea problemei se face deci, la nivel mai mult personal și nu
atât instituţional.
Note Bibliografice
1 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996, pp. 169-170.
2 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, Ed. I. B. M. B. O. R., Bucuresti, 1996, p.
236.
3 Idem, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. II, p. 31
4 Idem, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, p. 237
5 Idem, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. I, p. 32, şi vol. II, pp. 16-20
6 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Bucuresti, vol. I, p. 241.
7 Ibidem, p. 223.
8 Pr Prof Dr D. Stăniloae, Creaţia ca dar şi tainele Bisericii, Ortodoxia, nr. 1, an 1976, p. 10.
9 Ioannis Zizioulas, Creaţia ca Euharistie, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1999, p. 6.
10 Ibidem, p. 30.
11 Ibidem, p. 32.
12 Ibidem, p. 33.
13 Ibidem, p. 91.
14 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996, p. 202
15 Marius Nedelcu, Societatea în perspectivă creştină, Articol din Ziarul Lumina Joi, 6 octombrie 2011
16 Ibidem.
17 Ibidem.
Bibliografie
Popescu, Dumitru, Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996
Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996.
Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Ascetica si mistica ortodoxa, vol. I, II, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti.
Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Creaţia ca dar şi tainele Bisericii, Ortodoxia, nr. 1, an 1976
Zizioulas, Ioannis Creaţia ca Euharistie, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1999
Info
Pr. Nădejde George-Daniel, din Episcopia Romanului, Protopopiat Bacău Sud în www.parohiaorbeni.ro –Articol din
Septembrie 2004
Marius Nedelcu, Societatea în perspectivă creştină, Articol Lupta omului cu natura. Criza ecologică. din Ziarul
Lumina, Joi, 6 octombrie 2011
pagina 34
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
II.4. THE WISH
Prof. Ramona Stoicănescu, Colegiul Naţional Bănăţean
Elephants, giraffes and tigers,
Chimps and lions live in danger.
One more day in dust and rubbish,
Lots of animals will wish,
Out of the world creation
“Great”, full of confusion and illusion
Yet to stay alive with no… intrusion.
pagina 35
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL III. EXCURSII. CĂLĂTORIILE NOASTRE III.1. Tainele Munților Banatului – Cheile Nerei
Una dintre comorile de la noi din țară se află în tainele Munților Banatului.
Colțul de paradis românesc pe care doresc să îl scot în evidență poartă denumirea de Chei ale
Nerei din județul Caraș-Severin.
De-a lungul râului Nera între
Sasca Montana și Șopotu Nou, apa
Nerei și a afluenților săi a săpat și a
format în roca calcaroasă lacuri,
canioane, peșteri și cascade
impresionante precum Lacul Ochiul
Beiului, Lacul Dracului și Cascada
Beiușița.
Nera străbate un defileu cu
aspect de chei îngust, spectaculos și
absolut sălbatic care se pierde apoi în
albastrul cerului, făcându-te să te
întrebi unde e granița dintre real și ireal; toate acestea fac ca expediția în această zonă să lase urme
adânci în cutia cu amintiri.
Eu v-aș recomanda cu cea mai mare plăcere acest loc
mirific și ar fi păcat să ratați frumusețea naturii care acum în zilele
noastre devine din ce în ce mai rară mai ales la noi în țară.
Ramona Pop, clasa a XIa D, Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 36
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.2. MUNȚII APUSENI
Caracterizat prin peisajul carstic remarcabil şi moştenirea naturală, lanţul muntos Apuseni este
una din cele mai frumoase regiuni din România.
Diversitatea geologică a Munţilor Apuseni
Localizate în centru, cele mai înalte masive din Apuseni,
Vlădeasa, Gilău şi Bihor sunt formate din roci dure
cristaline. Zonele mai joase sunt formate din roci
sedimentare şi vulcanice. Zona Padiş face parte din
masivul Bihor şi este faimoasă pentru formaţiunile ei
carstice şi peisaje. Aici găsiţi văi oarbe( unde apa se
infiltrează în rocile de calcar prin canale sau
doline),platouri carstice, văi seci, lapiezuri, polii
(depresiuni hidrografice închise şi plate, cu scurgere
subterană) şi cheiuri.
Munţii Vlădeasa şi Platoul carstic Padiş sunt cele mai pitoreşti porţiuni ale Munţilor Apuseni, fiind foarte căutate şi apreciate de excursionişti.
5 lucruri fascinante
1. Îngheţata favorită în România şi-a luat numele de la peştera cu gheaţă Scărişoara.2. Peştera cu gheaţă Scărişoara găzduieşte un gheţar subteran cu un volum de 75.000 m³, fiind al doileagheţar de acest tip din Europa ca mărime. 3. În cadrul Parcului Naţional trăiesc 20 de urşi si 4 haite de lupi.4. Datorită locaţiei, la poalele muntelui Piatra Secuiului, satul tradiţional Rimetea este cunoscut ca
pagina 37
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
locul unde soarele răsare de două ori. Privind dintr-un anumit unghi şi doar cateva săptămâni pe an,soarele răsare iniţial din stânga muntelui iar apoi mai apare încă o dată în golul montan. 5. Până acum, cea mai adâncă peşteră din România a fost explorată până la o adâncime de 653 m. Nuse cunoaşte adâncimea totală a acesteia.
Peștera Scărișoara
Ştiaţi că ?
Cea mai lungă peşteră din Apuseni, Peştera Vântului, se întinde pe 50 de km. Este comparabilă cu distanţa dintre Cluj-Napoca şi satul Rimetea aflat la poalele muntelui Piatra Secuiului.
Flavia Jecan, clasa a XIIa SN1, Colegiul Național Bănățean
pagina 38
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.3. UNGARIA ȘI COMORILE SALE
Ungaria este un stat situat în Centrul Europei și se învecinează cu Serbia la sud, Croația
și Slovenia la sud-vest, Austria la vest, Slovacia la nord, România la est și cu Ucraina la nord-est.
Date generale:
Suprafața: 93.030 km²
Pozitie geografică: latitudine
nordică 45°48"-48°35" și
longitudine estică 16°7" - 22°58"
Populația: 10.174.000 locuitori
Densitatea populației: 109
locuitori/ km²
Capitala și orasul cel mai mare: Budapesta (1.886.000 locuitori)
Limba oficială: maghiara
Produse importante: mașini, vehicule, fier și oțel, țiței, produse din prelucrarea țițeiului, alte produse
chimice.
Produse exportate: mațini, vehicule, legume și fructe, alte produse agricole, fier și oțel, medicamente.
Moneda națională: forint (1 forint = 100 filler)
Produs intern brut (PIB): 44.600 milioane USD
Forma de stat: republică.
pagina 39
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Budapesta s-a nființat în 1873 prin unirea a trei orașe aflate pe cele două maluri ale Dunării:
Buda, Pesta și Obuda. Astăzi este un centru economic și cultural, fiind vizitat de numeroși turiști.
Lungimea totală a rețelei feroviare a Ungariei este de 7715 km, din care 2353 km sunt linii
electrificate. Transportul de marfă se efectuează și astăzi pe cale feroviară, dar reteaua de drumuri
publice de 30.123 km are un rol din ce în ce mai important în transportul de persoane și produse, mai
ales dupa formarea unei relații stranse între Ungaria și Uniunea Europeana. Cel mai mare port fluvial
este în Csepel. Aeroportul național este Ferihegy, lângă Budapesta.
pagina 40
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Clima Ungariei este continentală, cu veri călduroase. Aversele sunt frecvente vara, dar în a
doua jumătate a anotimpului adesea pământurile sunt afectate de secetă. La Budapesta temperatura
medie a lunii iulie este de 22°C , cea a lunii ianuarie este de -1°C, cantitatea de precipitații anuale este
de cca. 600 mm. Frigul iernii este rareori întrerupt de mase de aer mai calde, șsi se întamplă ca zăpada
căzută să se mențină fără să se topească 30-40 zile.
A fost o excursie superbă ! Totul este curat, frumos, oameni sunt primitori, au o cultură bogată
în tradiții și obiceiuri și o bogată tradiție culinară ! Aș mai repeta excursia pentru că mi-a plăcut foarte
mult!
pagina 41
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Sper că v-a plăcut !
Bibliografie :
http://www.tourismguide.ro/x/ungaria/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ungaria
pozele sunt din arhiva personala + internet.
Anca Sabadîș, clasa a Xa SN1,
Colegiul Național Bănățean
pagina 42
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.4. DELTA DUNĂRII
Dunărea izvorăște din Munții Poiana Neagră,
din Germania, și traversează zece țări și patru
capital, traseul având peste 2000 km și vărsându-se
în Marea Neagră.
Delta Dunării s-a format în urma a doua faze
distincte. Prima fază a fost regresiunea marină când
țărmul a fost mult retras iar brațele Dunării au lăsat
canioane vizibile în actuala platformă continentală.
Cea de a doua este numită faza de golf, care a urmat
unei transgresiuni. Grigore Antipa si V.P. Zencovici admit prezența unui golf, barată de curenți
maritimi prin grinduri tranversale și transformat în
liman. În cazul în care privim Dunărea de pe Dealurile
Tulcei, aceasta pare o întindere de verdeață străbatută
de suvițe aurii. În prezent Delta Dunării este vazută ca
o campie în formare cu o altitudine medie de 50 cm;
aceasta este alcatuită atât din relief pozitiv (grinduri și
ostroave) cât și din relief negativ (Brațele Dunării,
canalele, mlaștinile, etc.).
În Deltă se regăsește o faună și floră bogată - 5137 de specii cum ar fi: specii de floră, specii
de faună, moluște, insecte, pești, amfibieni, reptile, păsări sălbatice, mamifere. Aici se regăsesc și
specii protejate de păsări : Stârc de noapte, Țigănuș, dar și de plante: Centaurea pontica, Aldrovanda
vesiculosa, Trapa natans.
Aldrovanda vesiculosa Țigănuș
Costolaș Mariana Loredana, Clasa a XIIa D,
Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 43
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.5. MAREA NEAGRĂ – LITORALUL ROMÂNESC
Litoralul Marii Negre este
cea mai importantă zonă turistică,
având în vedere numărul de turiști
care își petrec vacanțele de vară aici,
turiști atât români, cât și străini.
Dupa părerea mea, iesirea la
Marea Neagră a României aduce un
beneficiu țării noastre pe plan
economic.
Marea Neagra este cunoscută
în lume ca fiind a 3a mare europeană ca întindere și a 2a ca adâncime.
Eu îmi petrec de 6 ani fiecare vacanță de vară la noi la mare, bineînțeles cu familia mea și
prietenii de familie. Niciodată nu am fost cu mașina, pentru a evita cozile de mașini de pe autostrăzi și
alte întâmplări, mereu mergem cu trenul, având bilete la cușetă și sincer acesta e cel mai bun mod de
transport până la mare. În primul rând, seara pleci din oraș (Timișoara la mine ca și exemplu) și
dimineața când te trezești ești direct la Constanța, nu mai esti stresat cu mașina ca nu găsești loc de
parcare sau îți strici roțile cu drumurile noastre “minunate” și așa mai departe. În fiecare vară mergem
în altă stațiune, pentru că vrem să vedem totul, dar niciodată nu ne-am întors nemultumiți și
posomorâți, din contră plini de energie și cu spor ne întorceam mereu.
Clima litoralului este blânda și uscată, cu veri lungi și călduroase.
pagina 44
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10-12 ore pe zi. Temperatura medie a aceleași luni
fiind de 24 grade C. În sezonul cald, temperatura la
suprafața plajei urcă pana la 45 grade C, însă brizele
marine, bogate în aerosoli, atenuează arșița zilelor
toride.
De-alungul verilor am vizitat următoarele stațiuni:
Eforie Nord, Eforie Sud, Saturn, Jupiter, Neptun,
Costinești, Mangalia.
Toate mi-au facut o impresie foarte bună, condițiile
de cazare au fost bune, nu am avut probleme cu
plajele, magazinele de pe plajă aveau tot ce îți
puteai dori iar comercianți erau foarte primitori.
Vara care tocmai a trecut am petrecut-o
în Jupiter, o mică stațiune din sudul
Litoralului. Când am ajuns și am văzut
cât de mică e stațiunea, sincer, nu am
crezut că mă voi distra, dar ceea ce a
urmat a fost exact invers. Hotelul la care
am fost cazată a fost foarte curat, bine
dotat, cu o poziție central în stațiune și ieșire direct pe plajă. Plaja era extrem de curată dimineața,
chiar puteai să vezi nisipul de pe fund, dar după ora 1, începeau să apara și algele, pentru care nu s-a
luat nici o masură de stopare, asta a fost singura problemă pe care am întâmpinat-o. Salvamarii își
fșceau foarte bine treaba, chiar în timp ce eram acolo, din cauza valurilor mari și a curenților, 4
persoane erau să-și piardă viața, dar au fost salvați la timp. Magazinele erau în număr mic, dar găseai
orice. Restaurantele ofereau un meniu variat de mâncaruri alese. Totul a fost perfect, exact ca în fiecare
an!
pagina 45
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Pentru mine Marea Neagră înseamnă a doua casă, aici e locul unde mă regasesc și unde mă
simt cel mai bine.
Unii români nu apreciază deloc faptul că țara lor natală are ieșire la mare și își petrec vacanțele
la străini, nerealizând că de fapt și la noi e frumos.
Avem locuri frumoase, iar acesta este unul dintre ele,
dar păcat că unii nu știu să aprecize asta!
Pentru fiecare turist, fie el dornic de odihnă și
relaxare, fie dornic de aventură, distracție, viață activă
și sport, litoralul Mării Negre îl intâmpină, de fiecare
dată, cu acel ceva, pe gustul sufletului lui.
Bibliografie:
http://www.mareea.ro/mareea-index-cPath-41_1-n-
Litoral_Romania_2015.html
pozele din arhiva personala.
Pentru a urmari proiectul si mai bine, ascultati asta : http://www.youtube.com/watch?v=r7jIGg1EAXo
Ioana Alexandra Valea, Clasa a Xa SN1,
Colegiul Național Bănățean
pagina 46
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.6. INSULA THASSOS – UN VIS ÎMPLINIT
Numele meu este Fometescu Adelina, am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a B în cadrul
Colegiului Economic Francesco Saverio Nitti din orașul Timișoara. În acest articol am să vă relatez
puțin despre minunata excursie în insula Thassos din Grecia, pe care am primit-o ca și premiu din
partea conducerii Colegiului în colaborare cu Primăria Municipiului Timișoara și cu Agenția de
Turism AS TOUR, datorită rezultatelor bune pe care le-am obținut în cadrul unor concursuri la care
am participat.
Am fost foarte fericită și entuziasmată încă din prima clipă în care am aflat că o să am șansa de
a petrece două săptămâni în afara granițelor României. În bagajul care îmi părea tot mai neîncăpător,
am păstrat un loc special fericirii și spiritului de cunoaștere.
Pentru a putea ajunge pe insulă am mers cu autocarul, după care am luat ferry-boat-ul.
Priveliștea de pe acesta a fost de-a dreptul încântătoare; pescărușii veneau să mănânce firimiturile de
pâine pe care le întindeam , apa mării strălucea încet sub privirile noastre formând mii de cristale, cerul
era de un albastru intens iar muzica grecească de pe fundal a completat realizarea unui peisaj cu
adevărat mirific…eram într-un vis din care nu îmi mai
doream să mă trezesc!
Au urmat mai apoi cele mai frumoase două săptămâni din
viața mea! Am făcut turul insulei cu autocarul, am vizitat
minunatele golfuri cu vaporul, am luat câteva lecții de
navigație, am degustat o sumedenie de specialități culinare
specifice locului, am văzut peisaje cu adevărat superbe, dar
cel mai important am cunoscut oameni noi, persoane cu
adevărat speciale care m-au primit într-un mod călduros și m-au făcut să mă simt ca într-o familie în
care aveam un loc important.
A fost o experiență unică care cu siguranță va rămâne întipărită undeva în sufletul meu pentru
totdeauna! O experiență în care am avut ocazia să vizitez locuri extraordinar de frumoase, să cunosc
oameni sensibili și deosebiți care m-au făcut să realizez încă o dată că bunătatea nu ține de
naționalitatea din care faci parte, de culoarea pe care o ai sau de felul în care arăți, ci constă în esența și
adevăratele valori pe care le ai la baza sufletului tău.
Adelina Fometescu, Clasa a XIa B,
Colegiul Economic F.S.Nitti
Pe CD-ul revistei se găsește o prezentare în PowerPoint a experienței trăite.
pagina 47
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
III.7. GIOLA – PISCINA SIRENELOR
În vara anului 2014 am avut deosebita plăcere de a vizita Giola,
cunoscută și sub numele de “Groapa Sirenelor” de pe insula
Thassos, Grecia.
Giola este o piscină naturală de mici dimensiuni săpată în stâncă
de valurile mării. Forma piscinei este ovaloidă și diametrul nu
are mai mult de 10 metri. Adâncimea apei este cuprinsă între 4-
8 metri. Fenomenul e ciudat, apa din piscină fiind
reaprovizionată la fiecare val mai puternic. Apa din piscină e foarte caldă pentru că stă toata ziua la
soare și nu comunică cu apa din mare, doar valurile mai aduc un strop de apă rece. Pe fundul piscinei
se văd mulți bolovani și stânci însă e greu de ajuns la ei apa fiind adâncă. Apa e de culoare verzuie din
cauza algelor monocelulare formate în timp aici. Piscina e plină de
arici de mare lipiți de orice zonă acoperită de apă. Deși poate pare
surprinzător, apa din piscină comunicând cu apa din mare doar în
anumite momente, în această piscină se găsesc și câțiva pești de mici
dimensiuni care stau la o adâncime destul de mare dar pot fi observați
prin folosirea ochelarilor pentru scufundări.
Locul acesta este foarte frumos și pașnic, însă e destul de greu de
ajuns acolo, fiind și o
distanță destul de mare de
parcurs pe jos. Cu toate
acestea sunt mândră ca am reușit să vizitez această minune
a naturii. Mediul din jurul piscinei este unul stâncos. Dacă
ne îndepărtăm puțin de Giola putem vedea stânci imense și
abrupte care se contopesc cu apa mării.
A fost o experiență deosebită și recomand oricui are
ocazia să viziteze acest loc nu doar pentru peisajul excepțional dar și pentru sentimentele pe care le ai
atunci când privești marea de pe acele stânci sau atunci când faci sărituri în “Piscina sirenelor”.
Silvia Kluch, Clasa a XIa C,
Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 48
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL IV. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
IV.1. MONTE GRAPPA
Italia, oficial Republica Italiană este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte pe
Peninsula Italică și cuprinzând și câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia
și Sardinia. Se învecinează cu Franța la nord-vest, Elveția și Austria la nord și Slovenia la nord-est. De
asemenea înconjoară două enclave independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă înconjurată
de Elveția numită Campione d'Italia, capitala Italiei este Roma.
Este divizată în 20 de regiuni, dintre care cinci se bucură de o stare autonomă specială.
Alpii sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-estul
Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Alpii formează un
arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de cca
200.000 km.
Monte Grappa este un munte cu o
altitudine de 1775m, unul dintre cei mai
înalți munți din Alpii vicențini. Monte
Grappa este situat în apropiere de Câmpia
Venețiană. Versantul sudic al Monte Grappa
se extinde de la râul Brenta la vest de râul
Piave la est, cu mici centre și o regiune care
coboară, înăbușit de dealuri, la Câmpia
Venețiană.
Aici găsim Municipiile: Pederobba, Crespano del Grappa, Borso del Grappa Paderno del Grappa,
Tomb Possagno Cavasolui, Roman Ezzelino și
Bassano Del Grappa. Orașele învecinate
importante, în special în obiectivele turistice, sunt
Bassano, Castelfranco Veneto, Valdobbiadene,
Marostica.
Originea de circa zece milioane de ani în urmă,
este atribuită ciocnirii încă în curs de desfășurare
între placa continentului african și cel european.
Rocile care alcătuiesc masivului sunt, de fapt, de
origine marină. Aceste sedimente au fost supuse în timp geologic, prin intermediul erogenezei, o
pagina 49
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
explozie semnificativă și mai târziu ele au fost ridicate, ca urmare a acestor forțe care au dus la
creșterea Alpilor.
Principalele tipuri de roci pe care le găsim
astăzi în del Grappa sunt: amonitul roșu,
calcarul gri, calcar, lut. Formarea de calcar a
creat un fenomen carstic, fiind atât de larg
răspândit, astfel încât să conducă la
descoperirea unei serii de peșteri pline de
stalactite, puțuri adânci și galerii de mare.
Din punct de vedere al faunei sălbatice,
există o anumită bogăție. Speciile prezente sunt:
cerbi, capre negre, mufloni; puteți vedea păsări
de pradă, cum ar fi șorecarul, șoimul călător,
acvila de munte și bufnița, dar si veverita,
vulpea, bursucul, șopârlă și libelule.
Clima sa este adesea influențată de
condițiile meteorologice, acestea fiind extrem de
variabile. Precipitațiile sunt abundente pe tot
parcursul anului, în special în timpul toamnei, iarna și primăvara.
Monte Grappa este un loc minunat, liniștit, cu o faună bogată, dar totodată liniștit !
Bibliografie:
http://ro.wikipedia.org
Denisa – Larisa Mangel, clasa a XIa C,
Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 50
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
IV.2. PARADISUL TRANDAFIRILOR DE LA MÂNDRULOC
Mândruloc este o localitate în județul Arad, situatǎ la 13km de județ, pe drumul naṭional DN7,
în spre Deva. Locuitorii acestuia se ocupă cu agricultura, floricultura, legumicultura și creșterea
animalelor, iar o importantă parte din aceștia lucrează în cadrul intreprinderilor industriale din
municipiul Arad.
Trandafirii sunt cele mai iubite flori, însă puţini sunt specialişti în acest domeniu. Rozariul de
la Mândruloc găzduieşte aproape 3.000 de soiuri de trandafiri, aduse din toate colţurile lumii. De la
trandafirii parfumaţi, până la cei mai puţini mirositori, dar care au un aspect deosebit, culori vii sau
pale, toţi pot fi admiraţi în acest rozariu, care este cel mai mare din România. Porţile parcului sunt
deschise vizitatorilor, care vin şi admiră soiuri rare de flori, despre care au citit doar în revistele de
specialitate.
pagina 51
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ZEIȚA CHLORIS Și astfel,Dionis i-a
dăruit parfumul
amețitor, cele trei
Grații i-au dat
strălucirea, veselia și
farmecul, Ares, zeul
războiului, i-a dăruit
drept arme, spinii,
pentru a-și putea apăra
frumusețea, iar vântul
de primăvară, Zephyr
a dat la o parte norii
pentru ca Apollo să-l
lumineze și să-l
înflorească.
Despre trandafir și
apariția lui pe pământ
ca fiind cea mai
frumoasă floare,
circulă multe
legende.Una dintre
ele povestește că
trandafirul ar fi fost
creat de Chloris, zeița
florilor,din trupul unei
nimfe pe care o răpise
moartea.Pentru ca
această floare să nu
aibă pereche pe
lume,Chloris a apelat
și la ceilali zei să-i
dăruiască fiecare câte
ceva din harul lui.
Fir de trandafir
Trandafir, frumoasã floare
Când apari tu parcã-i sãrbãtoare!
Sufletul a mii de tineri înflorești,
Iar în inedite buchete nu eziți sã te daruiești.
Inimilor nostalgice bucurii redându-le,
Pustiilor câmpuri mireasma aducându-le
Spinii tãi durere ațintesc,
Dar fãrã pãsare continui îndelung sã te privesc!
Eleganța ta ne-mbracã-n fiori
Și zilele amare se transformã-n comori.
pagina 52
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
SĂRBĂTOAREA TRANDAFIRUULUI
Mai exact la cea de-a 7-a ediţie, participanţii au avut parte de o surpriză, pentru că un grup de
studente de la Cluj au fost invitate să defileze în rochii din trandafiri, printre trandafiri. Rochiile
îmbogăţite cu trandafiri, au fost create special pentru acest eveniment. Durata lor de viaţă este, însă,
scurtă. Fetele au purtat o ţinută tip balerină, care avea la mijloc aplicaţii de trandafiri. Această rochie a
fost creată special pentru eveniment. Trandafirii sunt proveniţi din grădină. Rochițele se pot folosi şi în
viaţa de zi cu zi. O floare vie aduce o personalitate şi o viaţă interioara celei care o poartă.
De asemenea participanții au avut ocazia de a vedea si fotografia o expoziție de artă
impresionanta în care trandafirii au fost in centrul atenției.Toate aceste surprize au fost dedicate
sărbatorii trandafirului inaugurate cu un program artistic format din poezie și cântec. La acest
eveniment au participat și elevii de clasa a X-a a Colegiului Economic “F.S. Nitti” coordonati de
doamna Toma Eugenia prin intermediul caruia ținem să îi mulțumim că ne-a dat ocazia să intram în
“paradisul trandafirilor” și abia așteptăm ediția a VIII-a.
pagina 53
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
„Trandafirul Shakespeare", trandafir romantic
În parc, florile de toate culorile încântă privirea. Alei cu bolţi de trandafiri, trandafiri agăţători,
tufe. Vizitatorul nu poate să treacă fără să viziteze aleile cu trandafiri englezeşti, trandafiri romantici
care au un aspect deosebit, iar mirosul lor aminteşte de trandafirul clasic. „Trandafirul Shakespeare",
cu flori roşii, este foarte căutat. Este un soi ferit de boli. O altă specie deosebită este trandafirul tip
tufă. Nu trebuie stropiţi, iar dacă sunt tunşi, se dezvoltă şi devin o tufă masivă, care poate ajunge la o
lungime de cinci metri şi o lăţime de doi-trei metri.
ȘTIATI CA?
În rozariul de la Mândruloc pot fi admirate şi soiurile create de specialiştii români? Pe actualul
teritoriu al României, primul soi de trandafir a fost creat în anul 1888, la Timişoara de către Wilhelm
Muhle. Era un trandafir cu petale arămii, cu pete albe şi a primit numele soţiei domnului Muhle. Unii
specialişti spun că strămoşul trandafirului este măcieşul.
Delia Pânzaru, clasa a XIa C, Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 54
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
IV.3. PICO DE TEIDE
Văzut dinspre mare, Pico de Teide este învăluit în culori izbitoare. Albul vârfului său acoperit
de zăpadă lasă loc treptat purpuriului - închis al versanţilor vulcanici, sub care se întinde verdele
intens al vegetaţiei, mărginit de albastrul - ultramarin al oceanului.
În ghidurile de călătorie, Insula Tenerife – cea mai mare dintre Insulele Canare, aproape cât
jumătate din Olanda – este descrisă că o insulă muntoasă, de formă triunghiulară, dominată de piscul
Teide. În realitate însă, insula nu este altceva decât o prelungire a acestui munte impunător. Sub
vârful său de 3718 m, cel mai înalt din Spania, pantele împădurite coboară spre văile din nord şi
plajele din sud.
Pico de Teide nu este doar un fundal pitoresc pentru staţiunile maritimie din Tenerife, ci
şi principala atracţie a unui peisaj extraordinar, creat de o serie de violente explozii vulcanice.
Vârful sau conic se înalță în craterul unui
vulcan mai vechi, aflat la 2000 m deasupra
nivelului mării – un amfiteatru natural de
nisip şi piatră ponce. Vechiul crater, mărginit de un
perete de rocă lung de 74 km, este înţesat cu stranii
fragmente de stâncă. Canale şiravene (cañadas)
sufocate de lavă topită îl străbat. Regiunea
este inclusă astăzi în Parcul Naţional Las Cañadas
del Teide.
Piscul este şi el la fel de frământat. În versanţii săi abrupţi se cască guri adânci, întunecate,
în care lava s-a scurs dintr-un mic crater aflat în vârf. Gaze sufloroase încă mai emană din acest
crater adânc de 30 m, vulcanul fiind activ de sute de ani.
pagina 55
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Ştiaţi că…
Dominând Insula Tenerife, vulcanul Pico de
Teide aruncă cea mai lungă umbră de pe pământ?
În 1705, lava a acoperit cea mai mare
parte a oraşului - port Garachico?
În 1909, cea mai recentă erupţie, un râu de lavă,
lung de 5 km, s-a scurs pe versantul nord-vestic?
Vechii locuitori ai insulei, o populaţie numită
guanche, cu părul deschis la culoare, au botezat
vulcanul Piscul Iadului, deoarece credeau că pe această culme sălăşluieşte zeul Iadului, numit
Guayota?
Umbra vulcanului – o uriaşă piramidă neagră, se întinde pe 200 km în apele
mării, fiind cea mai lungă umbră din lume?
Denisa Cătălina Ciurel, clasa a XIIa SN1, Colegiul Național Bănățean
pagina 56
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL V. CURIOZITĂȚI.ȘTIAȚI CĂ? POEZIE. REBUS
V.1. ECOLOGIA. ȘTIAȚI CĂ?
Secolul XX a trecut sub lozinca: "Noi nu putem aştepta
favoruri de la natură. Scopul nostru este de a le lua de la
ea". Oamenii au folosit cunoaşterea legilor naturii
pentru exploatarea ei barbară, care le-a asigurat un
confort material fără precedent. Dar toate în viaţă
trebuie să fie plătite şi umanitatea plăteşte un preţ mare
pentru uciderea naturii. Situaţia ecologică din lume se
înrăutăţeşte în fiecare zi şi fiecare dintre noi este implicat
în aceasta.
Poluarea aerului
Un autoturism mediu emite pe an în atmosferă atîta dioxid de carbon, cât cântăreşte el însuşi.
280 de denumiri de substanţe nocive sunt conţinute în emisii provenite de la autovehicule. 225 de mii
de oameni în Europa anual mor din cauza maladiilor asociate cu gazele de evacuare. Ecologiştii şi
medicii sunt de aceeaşi părere: la noi victimele sunt cel puţin de 2 ori mai multe.
Păduri
Anual de pe Pământ dispar 11 milioane de hectare de păduri tropicale - este cu 10 ori mai mult
decît rata de reîmpădurire. Aproape jumătate din toate pădurile din Marea Britanie au dispărut în
ultimii 80 de ani. Jumătate din pădurea amazoniană va dispărea în 2030.
Metropole
Numărul de oraşe care au depăşit indicatorii admisibili de poluare, stabiliţi de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, este mai mult de 50%. 36 milioane de ruşi locuiesc în oraşe în care poluarea
aerului este de 10 ori mai mare decît standardele sanitare. Un locuitor de metropolă pe an inhalează
48 kg de diverse substanţe cancerigene. Un rezident al metropolei în medie trăieşte cu 4 ani mai
puţin, comparativ cu cei care locuiesc în zonele rurale. Numărul de "oraşe-milionare": la mijlocul
secolului al 19-lea – 4, în 1920 - 25, în 1960 - 140, în prezent - circa 300. Zona de asfalt şi de
acoperişuri ocupă 1% din suprafaţa Pământului.
pagina 57
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Oceane
Începând cu anul 2000, aciditatea apelor în oceanele lumii a crescut cu 10 ori. 19% din recifele
de corali ale Pămîntului au dispărut în ultimii 20 de ani. În fiecare an, în Oceanul Pacific se devarsă 9
milioane de tone de deşeuri, în Oceanul Atlantic - mai mult de 30 de milioane de tone. Poluatorul
principal al oceanelor lumii este petrolul. Numai din rezultatul transportului maritim şi curăţării
vaselor petroliere în oceane nimereşte pe an de la 5 pînă la 10 milioane de tone de petrol. Marea
Caspică este acoperită cu o peliculă de petrol.
Apa dulce
În ultimii 40 de ani, cantitatea apelor dulci pentru fiecare persoană din lume, a scăzut cu 60%.
În următorii 25 de ani se aşteaptă o scădere ulterioară cu 2 ori. 70-80% din consumul uman total de
apă dulce se utilizează în agricultură. 884 milioane de oameni, adică fiecare al optulea om nu are
acces la apa potabilă sigură. Omul poate utiliza mai puţin de 1% din apa dulce (sau aproximativ
0.007% din toată apa de pe Pământ), fără o purificare suplimentară. Maladiile transmise prin apă ucid
3 milioane de persoane pe an. Pe 60% din cele mai mari râuri din lume au fost construite baraje sau
modificate artificial albiile. În Ucraina, apa potabilă este examinată după 28 de parametri, în timp ce
în Suedia după de cel puţin 40 (acolo durata vieţii este 82 de ani) şi în Statele Unite ale Americii –
după 300 de parametri! Din anii 80 populaţia peştilor care vieţuiesc în apa dulce a fost redusă la o
jumătate.
Creşterea populaţiei mondiale
În secolul al 19-lea a fost marcat un miliard de oameni, la sfârşitul anilor 20 din sec.20 – 2
miliarde (aproximativ cu 110 de ani mai tîrziu), 3 2 miliarde - la sfârşitul anilor 50 (peste 32 de ani),
4 miliarde - în 1974 (peste 14 ani) 5 miliarde - în 1987 (peste 19 ani), în 1992 populaţia a fost de
peste 5.4 miliarde de oameni. Până la începutul sec. 21 populaţia a ajuns la 6 miliarde de oameni,
până în 2020 populaţia lumii va creşte la 7,8 miliarde, pînă în 2030 ea va creşte la 8,5 miliarde de
oameni. În lume în fiecare secundă se nasc 21 şi mor 18 persoane, populaţia lumii zilnic creşte cu
250. 000 de persoane sau 90 de milioane pe an.
Agricultura
Suprafaţa terenurilor noi cu destinaţie agricolă creşte anual cu 3,9 milioane ha, dar în acelaşi
timp, din cauza eroziunii se pierd 6 milioane de hectare. Rezerva terenurilor adecvate pentru utilizare
agricolă care constituie 2,5 miliarde de hectare, se reduce anual cu 6 - 7 milioane ha. Terenurile
rămase în rezervă sunt caracterizate de o fertilitate joasă şi necesită o investiţie semnificativă în
vederea îmbunătăţirii acesteia. 1000 de litri de apă sunt necesare pentru a creşte un kilogram de grâu.
15 000 de litri de apă sunt necesare pentru a obţine un kilogram de carne de vită. 70-80% din
pagina 58
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
consumul uman total de apă dulce sunt utilizate în agricultură. În ultimii 100 de ani conţinutul de
vitamine şi minerale în fructe şi legume s-a redus cu 70%. Cauza: epuizarea solului, poluarea şi
OMG-uri.
Gunoi
Potrivit ecologiştilor, un rezident al Ucrainei lasă în medie 0,5 kg de gunoi pe zi, 182.5 kg pe an.
46 milioane de ucraineni lasă anual 8 milioane de tone de gunoaie! Avem 11 milioane de depozite de
deşeuri, care ocupă 260 000 de hectare - mai mult decât Luxemburg! Ca trei capitale ale Ucrainei.
Pentru descompunerea în mediul natural hârtia necesită pînă la 10 ani, cutia de conserve - până la 90
de ani, filtru de la ţigară - până la 100 de ani, punga de plastic - până la 200 de ani, plasticul - până la
500 de ani, sticla - pâna la 1000 de ani. Pentru descompunerea unui filtru de ţigaretă sunt necesari de la
cinci pînă la 15 ani. În acest răstimp, acestea pot nimeri în stomacuri de peşti, păsări şi mamifere
marine.
Încălzirea globală
Pe parcursul întregului secol al XIX-lea creşterea temperaturii a constituit aproximativ 0,1º. În
ultimul deceniu al secolului XX, creşterea a atins în medie 0.3 de grade pe an. La începutul secolului
XXI, creşterea s-a accelerat. În 2004, temperatura medie a crescut cu 0,5º, pe continentul european - cu
0,73º. În ultimii 15 ani, temperatura medie anuală a crescut cu 0,8º. În toamna anului 2008 în Europa
de Est temperatura din octombrie a depăşit norma cu 10-12 grade. În Europa de Vest, situată într-o
zonă mai caldă, dimpotrivă, temperatura a scăzut la zero, s-au observat zăpezile. Temperatura în
creştere a planetei nu numai că topeşte gheţarii imenşi, dar se pare că decongelează tot mai mult stratul
de sol. Aceasta conduce la faptul că solul devine mai moale şi poate fi periculos pentru clădirile şi
infrastructura existentă. Topirea îngheţurilor veşnice ar putea duce la alunecări de teren şi aluviuni.
Unii cercetători susţin că există o posibilitate de revenire la maladiile uitate, în cazul de contact al
oamenilor moderni cu morminte din trecut topite. În vara anului 2003 în Franţa căldura anormală, mai
sus de 40 de grade C, a cauzat moartea a 12 000 de vieţi.
Topirea gheţarilor
La Tien Shan numărul gheţarilor în 1955 - 1999 a scăzut cu 33%. Gheţarii din Alpi s-au topit la
o treime, provocînd în vara anului 2005 inundaţii neobişnuit de severe în regiunea muntoasă din
Austria, Carinthia. În Africa, pentru prima dată s-au topit complet zăpezile de pe muntele Kilimanjaro.
Animale şi plante
În 50 de ani, s-a redus cu o treime lista speciilor de plante şi de animale de pe planetă. În
Europa, în ultimii 20 de ani au dispărut aproximativ 17 000 de specii. Pămîntul pierde 30 000 de specii
de organisme vii anual. Marea Mediterană a pierdut aproape o treime din floră şi faună.
pagina 59
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Din 1970, numărul animalelor şi păsărilor sălbatice de pe planetă s-a redus cu 25-30%. În fiecare an,
omul ucide aproximativ 1% din toate animalele. Ecologiştii nu ne sfătuiesc să mîncăm peşte, deoarece
din cauza poluării oceanelor organismele marine sunt saturate cu multe substanţe toxice, în special,
metale grele şi mercur. În lume peste tot mor insectele: ţînţarii, albinele.
În concluzie:
Spre deosebire de animale, omul este capabil să ucidă semenii săi cu o cruzime incredibilă.
Oamenii de ştiinţă estimează că în ultimii şase mii de ani, oamenii au retrăit 14 513 de războaie, în
care au fost ucise 3.64 miliarde de oameni. Costul războiul este în creştere constantă. Dacă costul
Primul Război Mondial a constituit 50 de miliarde de ruble, al Doilea a costat cu zece ori mai scump.
La sfîrşitul anilor 80 costul armamentelor în lume a constituit deja un trilion de dolari! Această sumă
depăşeşte investiţiile tuturor ţărilor din lume în sănătate, educaţie şi construcţie rezidenţială, să nu mai
vorbim de mediul înconjurător. Se pare că se adevereşte sumbra profeţie lui Niels Bohr: "Omenirea nu
va pieri într-un coşmar nuclear, ci se va sufoca în propriile deşeuri".
Zece curiozităţi despre mediu şi ecologie
1. Statisticile spun ca 84% din deșeurile din casă pot fi reciclate;
2. Sticla realizată din sticlă reciclată produce cu 20% mai puțină poluare în aer și cu 50% mai
puțină poluare în apă, decat cea facută de la zero;
3. În urmă cu 20 de ani s-a inventat trenul magnetic, care nu are un motor propriu zis.
Vagoanele levitează cu ajutorul unor magneți permanenți care interacționează cu câmpul
electromagnetic generat de calea ferată. De aceea, poluarea pe care o produce este minimă. Din
păcate, un astfel de tren circula momentan doar in… China;
4. Un laptop este mai eco friendly decât un calculator clasic. Consumă de 5 ori mai puțină
energie;
5. Reciclarea unei tone de hârtie salveaza 17 copaci și 4.100 KW de energie;
6. Doar 1% din energia geotermală a Australiei ar fi de ajuns pentru a alimenta țara pentru
următorii 26.000 de ani. Însă momentan nu există tehnologii pentru a folosi aceasta energie;
7. În România există peste 250.000 de hectare de păduri virgine. Acestea reprezintă 65% din
pădurile virgine ramase în Europa;
8. Reciclarea unei doze de aluminiu salvează energia necesară pentru ca un televizor să
mearga 3 ore;
9. La Muzeul Antipa se află singurul schelet întreg din lume al speciei de dinozaur
Deinotherium (animal îngrozitor). Acesta este înalt de 4,5 metri și a fost descoperit în 1894 , în
pagina 60
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
apropiere de Vaslui;
10. În țara noastră se află cea mai mare concentrație de carnivore de talie mare din Europa:
urși, lupi și râși. Alături de Bulgaria, adăpostim aproape jumătate din populația totală din UE a
acestor trei specii;
11. Aproximativ 19% din populația din mediul urban românesc susține că obișnuiește să
cumpere alimente ecologice din comerț cel puțin o dată pe lună. Nu este rău să ştim aceste
curiozităţi. Dacă mai şi ţinem seama de ele e şi mai bine!
Știați că… ?
Pentru fabricarea unei tone de hârtie, se folosesc între 2 şi 3,5 tone de copaci, adică sunt tăiaţi
aproximativ 20 de copaci?
Prin reciclarea unei tone de hârtie, sunt salvaţi 17 copaci?
Prin reciclarea unei tone de hârtie se economisesc 30.000 l apă, se foloseşte între 28 şi 80 %
mai puţină energie electrică faţă de fabricarea hârtiei obişnuite şi se reduce poluarea aerului cu
95%?
40% din deşeurile aruncate de oameni anual sunt reprezentate numai de hârtie?
În Statele Unite ale Americii, hârtia aruncată anual ar putea asigura căldură pentru 5 milioane
de locuinţe timp de 200 de ani?
Fiecare tonă de hârtie recuperată eliberează aproximativ 2,5 m3 din spaţiul destinat depozitarii
deşeurilor?
Din 100 t hârtie colectată se pot replanta 30 ha de pădure?
Considerăm utilizarea hârtiei un lucru atât de normal, încât uităm ce presupune aceasta: tăierea
unui copac, extragerea celulozei, producerea hârtiei, folosirea şi aruncarea acesteia, tăierea unui alt
copac pentru producerea unei alte cantităţi de hârtie după ce o aruncăm pe cea dinainte. Însă ignorăm
o etapă esenţială: reciclarea hârtiei şi salvarea copacilor.
Din punct de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este
mai avantajoasă decât hârtia obişnuită. Prin reciclarea unei tone de deşeuri de hârtie se economisesc
30.000 l apă, se foloseşte între 28% şi 80% mai puţină energie electrică şi se reduce poluarea aerului
cu 95%.
pagina 61
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CELE MAI GRAVE DEZASTRE ECOLOGICE
pagina 62
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Ecologică
Se sting copacii din picioare Şi zarzavatul pe răzoare,
Ozonul piere-n stratosferă E aer greu în atmosferă;
Mâncăm şi respirăm chimie Am şi uitat de veselie;
Cugetu-i gol de meditaţii, Ne frigem toţi la radiaţii.
Plouă tehnicolor, acid, Ne sinucidem? Ce stupid!
Apelul bătrânului naturalist
Oameni buni, Să facem ceva pentru ocrotirea poeţilor!...
Dacă dispar, Echilibrul ecologic se surpă –
Ei sunt Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.
Ecologia în suferinţă
E codrul cu românul frate, De când se ştie, cu mult dor,
Dar de o vreme, sfidător, Frăţia nu vrea s-o arate
Fidel chemărilor ingrate, El defrişează cu mult spor
Căci lăcomiei i-e dator Şi îl ucide-ncet, în rate
Pădurea pleacă a ei frunte, De-aşa un frate-nfricoşată...
Cristiana Indrea, clasa a XII D Colegiul Economic F.S.Nitti
pagina 63
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
V.2. POEZII
CUVÂNTUL...
Ca un Luceafăr el strălucește,
Pe bolta cereasca el grăiește.
Cu un singur cuvânt
Poți aduce pacea pe pământ,
Poți recupera o iubire,
Să fi aproape de orice trăire.
Să spui ,,te iubesc" oricui,
Cum nu ai mai spus nimănui,
Cuvântul vorbește pentru tine,
Și totul vine de la sine.
O magie ce nu va fi explicată
Și crezută vreodată.
Noi vom înainta,
Doar dacă el va exista.
Cuvântul te face să iubești,
Te învață să trăiești...
DOUĂ REGULI ARE VIAȚA ...
Viața este oare vreo întrebare...
Fără nici o urmă de răspuns?
Fără nici un loc unde ai putea să găsești liniștea.
Sau o fi un răspuns, fără de întrebare?
Fără acea culoare, cu care ai picta pânza ,
Ce aseamănă o viață și pe paleta ta
O mie de culori cu care poți picta!
Ți-o poți modela după bunul plac!
Ți-o poți cânta, cu nota ta.
O poți dansa pe ritmul tău.
O poți schimba oricât dorești.
pagina 64
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Dar două reguli trebuie să respecți
Odată ce ai scris în carte vieții tale
Stiloul se va usca și nu vei mai putea derula!
Și a doua ta regulă e fără intebări,
Căci le vei afla pe toate când le vine rândul în carte.
VREI SA TE SIMȚI PUTERNIC, SCRIE!
Simțul cuvintelor, puterea lor când ști că în viața umană dacă vei scăpa pixul pe jos lumea
continuă, dar lumea ta, cea scrisă, în care dacă pixul pică ea se oprește...Când ști că cu un singur
cuvânt poți distruge orice , să te simți liber și puternic , să te simiți important.
E o lume în care dacă nu ști să o înțelegi și dacă nu-i cunoști limitele te poți pierde în propriile
gânduri, să nu mai poți ieși la suprafață .
Dacă tu vrei poți crea, poți privi totul diferit, dacă viața te doboară eu te sfătuiesc să te apuci de
scris, să te ridici singur din cenușă și să renaști cu un cuvânt pe hârtie, poate voi credeți că exagerez,
dar pentru mine scrisul este cel mai bun medicament, care plângând mă face să râd, care din nimic
creează totul. Căci e prea simplu de complicat să creezi o lume căruia să-i aparții, căruia să-i fii
creator!
POEZIE
Flori de patimi curgătoare,
mii de ani fără suflare,
dorul dulce al vieții
și ploaia dimineții.
Trece-o zi cu sânge rece,
mii de ani ce înc-or trece...
Cu nepăsare toate
trec ca adierile prin noapte.
Când luna răsare
și soarele apune,
atunci el se-nalță
peste o alta lume.
pagina 65
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Luceafărul fermecător cu raza ce-i scânteie
și peste a lumii nemurire
norocul și-l împrăștie.
Știai de aceea poveste fără de destin
în care Cătălina si cu Cătălin
se îndrăgostesc, fără ca noi să știm?
Și de acea uimire din ochii lui
ce încă răsare din necunoscut
și de multe pasiuni de mult uitate
ca acea iubire ce răsare-n noapte?
Și de acea sfântă dragoste
cu care el s-a dus
să ceară viață cu moarte
Domnului de sus?
Iar când se întoarse...
cred că v-am mai spus
atunci Ei de Luceafăr iubirea a apus.
Vroiau iubire , dar n-aveau de unde
și vroiau înțelegere ca să-i asculte
și vroiau iubire cu care să se îmbete.
și atunci... viața pentru ei a apus,
căci doar focul nemuririi nu era deajuns.
Și de mii de ani încoace tot nu am lamurit...
de ce Hyperion a renunțat
și fără luptă a plecat?
A lăsat iubirea să își urmeze destinul
chiar dacă cu o vrajă putea să-i schimbe cursul,
iar el a suferit de dor o vesnicie
căci ea a murit ,iar el a mai trăit încă înzecit.
Și acum privesc spre cer
și-l văd suparat,
caci marea iubire l-a abandonat
si a fost o problemă fără rezolvare
pagina 66
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
în care tot ce puteai face e ...
să treci cu nepăsare!
Andrada Sferle, clasa a VIIa D,
Colegiul Național Bănățean
WORDS
As the years go by
My body grows old,
My mind gets weak
But my soul stays bold.
The nature left it s mark,
Deep down inside me,
Sometimes, I may found myself in the dark,
But I will always think of a tree,
That keeps on living, no matter what weather it will be,
Cause that s the nature,
Our special, priceless nature.
Bianca Maria Ghelbere, clasa a Xa SSG, Colegiul Național Bănățean
BEEDUD
There once was a man from Beedud
Who liked rain and the storms and the flood
And so he cut down the trees
With such calmness and ease,
Just to play like a pig in the mud.
Feline Filip, clasa a XIIa SS1, Colegiul Național Bănățean
pagina 67
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
V.3. REBUS
1. Împreună cu curgerile de noroi, se produc în urma îmbibării cu apă a depozitelor de alterare de pe versanţii despăduriţi din regiunile montane afectate de precipitaţii abundente
2. Deplasarea rapidă a zăpezii pe versanţii abrupţi acoperiţi cu zapadă, favorizată de ninsorile abundente şi schimbările rapide de temperatură care favorizează topirea bruscă a stratului de zapadă şi perturbarea echilibrului zăpezii prin trepidaţii.
3. ... de gheaţă a cărei grosime poate să ajungă la 3-4 m devine un hazard pentru navigaţie atunci când se extinde rapid şi pune în dificultate, datorită pericolului de blocare, navele de cercetări sau de pescuit oceanic.
4. Procese de mişcare ale unor mase de pământ sub acţiunea gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separa de partea stabilă a versantului.
5. Mişcări bruşte ale scoaţei tereste, care produc unde elastice reflectate în trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezarilor umane
6. Hazarde climatice foarte periculoase datorită forţei deosebite a vânturilor care au un caracter turbionar (sub formă de vârtej)
7. Sunt datorate energiilor acumulate în rezervorul subteran care conţine lave şi presiunilor exercitate de forţele tectonice, care determină ascensiunea materiilor incandescente spre suprafaţă
8. ... extratropicale sunt caracteristice regiunilor din zona temperată şi se formează la contactul dintre masele de aer polar şi cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafeţe uriaşe.
9. Hazarde hidrografice cu o largă răspândire pe Terra care produc mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, acoperirea temporară cu apă a unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă
10. Hazard climatic cu perioadă lungă de instalare, este caracterizată prin scăderea precipitaţiilor sub nivelul mediu, prin micşorarea debitului râurilor şi a rezervelor subterane de apă care determină un deficit mare de umezeală în aer şi sol, cu efecte directe asupra mediului şi mai ales asupra culturilor agricole.
11. Undă energetică de tip mecanic ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupții subacvatice, sau și a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice
12. Numite şi cicolane tropicale, sunt furtuni foarte puternice, în spirală, în care vântul, cu caracter turbionar, poate atinge o viteză de până la 300 km/h. E o combinaţie de vânt foarte puternic şi ploaie torenţială care poate produce inundaţii pe suprafeţe întinse şi avarierea clădirilor
13. Fragmente uriaşe de gheaţă, desprinse din calotele glaciare sau din gheţarii polari, care plutesc împinse de vânturi ori de curenţii oceanici.
14. Vânt foarte puternic, cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale, din bazinul Oceanului Indian
15. Hazarde periculoase pentru mediu şi pentru activităţile umane şi determină distrugeri ale recoltelor. Pot fi declanşate de cauze naturale cum sunt fulgerele, erupţiile vulcanice, fenomene de autoaprindere a vegetaţiei şi de activitîţile omului
A-B. Manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, tornate, erupţii, cicloni, avalanşe, care au o influenta directa asupra vieţii oamenilor, asupra societatii şi a mediului inconjurator, în ansamblu
Denisa Larisa Mangel, clasa a XIa C, Colegiul Economic F.S.Nitti
A 1 2 3 4 5 6 7
8 9
10 11 12 13 14 15
B
pagina 68
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL VI. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
VI.1. GEOGRAFIA - RAMURĂ A ȘTIINȚEI
Geografia este știința care studiază învelișurile Pământului
și relațiile care se stabilesc între acestea.
Termenul de geografie provine din limba greacă: geea
=pământ și graphein = a descrie.
Așadar, geografia este știinta care descrie Pământul. Primul
învățat care a dat o definiție a geografiei a fost filosoful grec
Eratostene (240 î.Hr.). În antichitate, cea mai completă lucrare de
geografie a fost scrisă de Strabon (18 î.Hr.-25 d.Hr.) și poartă titlul
de 'Geographya'.
În Evul Mediu au fost acumulate tot mai multe cunoștințe în acest domeniu. Cei mai mari
geografi ai perioadei medievale au fost arabii, care au descris regiuni întinse din Asia, Africa și
Europa.
Întemeitorul geografiei moderne este omul de știință și exploratorul german Alexander von
Homboldt (1769-1859). Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în lucrarea 'Kosmos'.
În România, începuturile geografiei moderne sunt legate de cărturarul Dimitrie Cantemir și de
opera sa 'Descrierea Moldovei'. Întemeietorul școlii românești de geografie este însă Simion Mehedinți
(1868-1962). În lucrarea sa 'Terra. Introducere în geografie ca știință', Simion Mehedinti definește
geografia și delimitează obiectul său de studiu.
Obiectul de studiu al geografiei este Pământul.
Geografia este știința care studiază Pământul ca
planetă, dar și învelișurile Pământului, legăturile care se
stabilesc între ele și procesele și fenomenele produse în
zona de contact a învelișurilor.
Ramurile geografiei. Deoarece geografia studiază atât mediul natural, cât și efectele activității
omului asupra naturii, această știință are două mari ramuri: geografia fizică și geografia umană.
pagina 69
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
Geografia fizică studiază mediul natural. Fiecare dintre învelișurile Pământului constituie
obiect de studiu pentru ramurile geografiei fizice. Astfel:
geomorfologia studiază formele de relief, adică înfățișarea scoarței terestre;
hidrologia studiază apele continentale;
oceanografia studiază mările și oceanele;
meteorologia și climatologia studiază atmosfera și
fenomenele care se produc în atmosferă;
biogeografia se ocupă cu studiul răspândirii
viețuitoarelor pe Pământ;
pedologia studiază formarea și răspândirea solurilor.
Geografia umană are în vedere răspândirea omului pe Terra, principalele lui activități
(agricultura, industria, transporturile, turismul etc.), precum și efectele acestor activități asupra naturii.
Prin faptul ca studiază natura, geografia este înrudită cu biologia și geologia.
Paul Manole, clasa aVa A,
pagina 70
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
VI.2. CUM AR ARĂTA LUMEA FĂRĂ ROMÂNIA?
Oare am mai fi avut ore de caligrafie la şcoală dacă stiloul nu ar fi fost niciodată inventat? Am
mai fi putut opri îmbătrânirea tenului sau am fi reuşit să călătorim într-un timp relativ scurt către alte
ţări şi continente? Acestea sunt câteva întrebări la care nimeni nu trebuie să găsească un răspuns,
pentru că noi, românii, am dat lumii invenţii fără de care nu ne-am mai putea imagina prezentul. Dar,
totuşi, dacă ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie, cam aşa ar fi fost lumea dacă ţara noastră nu ar fi
existat.
Zborul cu avionul, aşa cum îl ştim azi, ar fi rămas un
vis frumos fără Henri Coandă, născut pe 7 iunie 1886, nici
Boeing sau Airbus n-ar mai fi avut profituri uriaşe, iar
zborurile dintre ţările lumii nu ar mai fi durat cât drumul cu
maşina, la o oră de vârf, de la intrarea până în centrul unei
metropole. În 1910, după ce a absolvit ca şef de promoţie
Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii de la Paris, romanul a construit primul avion cu
reacţie, pe care l-a numit Coandă-1910. La invenţia geniului român a contribuit şi la fel de celebrul
Gustave Eiffel, care l-a ajutat pe Henri Coandă să obţină aprobările necesare construirii avionului cu
propulsie reactivă.
Tinereţea n-ar mai fi fost fără bătrâneţe vedete şi oameni politici din toată lumea au obţinut o
imagine care i-a transformat în idoli şi au sfidat bătrâneţea datorită Anei Aslan. Brăileanca s-a născut
pe 1 ianuarie 1897 şi a fost o luptătoare şi o deschizătoare de drumuri încă de mică. La 16 ani, îşi dorea
să devină pilot şi a reuşit să zboare cu un avion Bristol-Coanda, proiectat de inginerul roman la uzinele
din Marea Britanie. În cele din urmă, pasiunea pentru medicină şi-a spus cuvântul şi a intrat în greva
foamei pentru ca mama ei să o lase să urmeze o facultate de profil. A devenit specialistă în
gerontologie şi a inventat produsul-minune Aslavital, folosit de personalităţi precum Charles de
Gaulle, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charlie
Chaplin sau Salvador Dali.
Americanii nu s-ar mai fi bucurat de home run-uri şi nu ar
mai fi făcut milioane de dolari din baseball sportul tradiţional al
americanilor a fost, de fapt, inventat tot de romani. Oina, sportul
predecesor baseball-ului, a fost atestată documentar, pentru prima
dată, în 1596, în lucrarea Sistemul Universal al Lumii. Prin acest volum, cosmograful italian Gian
Lorenzo de Anania descria Valahia superioară. În timp ce americanii obişnuiesc să invite vedete să
pagina 71
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
deschidă meciurile de baseball, pe plaiurile mioritice, personalităţi precum Nicolae Iorga, I.L.
Caragiale, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu sau Marin Preda au jucat bătrânul sport românesc.
Am fi scris în continuare cu peniţă şi creion. Petrache Poenaru a dat lumii o invenţie
istorică încă din studenţie. Romanul a realizat primul stilou cu pompiţă, invenţie pe care a denumit-o
„Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Guvernul francez, însă, i-a luat-o
înainte şi a patentat invenţia în 1827. Poenaru a mai înregistrat o premieră şi a fost primul roman care a
mers cu trenul. În 1831, romanul a mers pe prima rută de cale ferată din lume, care făcea legătura între
Liverpool şi Manchester. Inventatorul spunea, la acea vreme: „Am făcut această călătorie cu un nou
mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului... douăzeci de trăsuri legate
unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi”.
Suferinţa diabeticilor s-ar fi prelungit Nicolae Constantin Paulescu s-a născut pe 6
noiembrie 1869, la Bucureşti. A studiat la Paris şi a devenit părintele unei descoperiri care a schimbat
viaţa a milioane de bolnavi. Romanul s-a concentrat pe studiul pancreasului şi aşa a descoperit
hormonul antidiabetic eliberat de acest organ. Numit mai târziu insulina, hormonul le-a adus premiul
Nobel canadienilor Grant Banting şi Herbert Best. La aproximativ 10 luni după descoperirea lui
Paulescu, cei doi cercetători au anunţat că au identificat insulina şi ar fi negat rezultatele romanului din
cauza unei traduceri incorecte a rezultatelor studiului sau.
Cibernetica ar fi rămas un mister. Ştefan Odobleja a fost filozof, medic militar, scriitor şi, mai
presus de toate, precursorul mondial al ciberneticii generalizate. Aceasta se ocupa de modul în care un
sistem, fie el digital, mecanic său biologic, prelucrează informaţiile şi reacţionează la acestea.
Odobleja a numit-o psihologie consonantista. Realizările romanului nu au fost remarcate în timpul
vieţii şi a fost ales post-mortem membru al Academiei Romane. Ca o recunoaştere a meritelor sale în
domeniul ciberneticii, în Elveţia a fost înfiinţată Academia de
Cibernetică.
Un tânăr pasionat de aviaţie, Anastase Dragomir, s-a axat
pe siguranța aeronavelor. A studiat în Franța și-a perfecționat
propriul său sistem pentru salvarea piloților și a pasagerilor în caz
de accidente. În 1930 a obținut un brevet pentru “cabină de
ejecţie.”
Nadia Comăneci, o gimnastă română, a primit medalia de aur la
Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, după ce a obținut
primul 10 perfect din istoria gimnasticii. Afișajele de la Jocurile
Olimpice au fost doar în măsură să prezinte un grad de până la
pagina 72
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
9,99, deci, după câteva minute de dezbatere în rândul judecătorilor, pe ecran scria “1,00”.
Prima lucrare completă despre istoria religiilor a fost
scrisă de scriitorul şi filozoful Mircea Eliade. Eliade este
recunoscut a fi unul dintre fondatorii “Școlii de la Chicago”,
care de fapt defineşte studiul religiilor pentru a doua jumătate a
secolului 20.
Săpânța, un sat în județul Maramureș, este
binecunoscut pentru “Cimitirul Vesel”. Românii sunt prima națiune
care au văzut moartea ca un moment
plin de bucurie și fericire.
Sculpturile lui Constantin
Brâncuși sunt considerate adevărate
opere de artă, datorită stilului său
abstract, care lasă o impresie elegantă. El a fost un sculptor român cu
contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în
sculptură contemporană.
Splendidul “albastru de Voroneț”,
este considerat a fi cea mai
frumoasă nuanţă de albastru din
lume şi continuă să rămână o
enigmă. Chiar dacă este de renume
mondial, compoziția exactă a
culorii, care îi conferă o strălucire
proaspătă a fost pierdută o dată cu moartea autorului ei.
Porțile din Maramureș au câștigat o binemeritată reputaţie datorită arhitecturii lor, adevărate opere
de artă create de țărani simpli, cu un mare simţ al esteticii.
Bibliografie:
http://sharethis.ro/2014/09/11/lumea-fara-romania-nu-ar-mai-fi-fost-la-fel-cum-influentat-tara-noastra-istoria
http://a1.ro/news/inedit/cum-ar-fi-aratat-lumea-fara-romania-id240695.html
http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-lumea-romanian-8_529b0c45c7b855ff565d902f/index.html
http://euforia.tv/lifestyle/video-cum-ar-arata-lumea-fara-romania-id28073.html
Adriana Șimon, clasa aXIIa SN1, Colegiul Național Bănățean
pagina 73
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
VI.3. PĂMÂNTUL – PLANETA NOASTRĂ. PLANȘE
Anca Hegheș, Clasa a Va A
Neve Magnanni, Clasa a Va A
Karina Grigore, Clasa a Va A
pagina 74
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CAPITOLUL VII. CONCURSURI ȘI ACTIVITĂȚI 2014-2015 VII.1. O EXPERIENȚĂ INEDITĂ
În luna iulie, am participat la etapa naţională a Sesiunii de Comunicări, disciplina geografie –
desfăşurată la Sinaia. Pot să spun ca a fost o experienţă deosebită, la acest concurs au participat elevi
din toate judeȚele ţării, lucrarea mea „ Comună sau oraș – Premisele dezvoltării unor așezări din judetul
Timiș „ – a fost apreciată de întreg juriul.
Am obţinut un onorant premiu special
pentru judeţul Timiş, dar şi pentru şcoala pe care o
reprezint, Colegiul Naţional Bănăţean.
Pregătirea a fost una intensă, alături de
doamna profesoară Ghelbere Dana și de domnul
inspector Kiss Francisc, care m-au susţinut și
îndrumat, am mers pe teren, am făcut analize și
am purtat discuții cu locuitorii din așezările
studiate în lucrarea mea.
La Sinaia, emoţiile au fost mari, dar
stimulante, m-au ambitionat şi, deşi eram printre
cei mai tineri dintre elevii participanți, am reusit
să mă calific pe locurile fruntaşe.
Excursia în oraşul Sinaia mi s-a părut
deosebită, condițiile desfăşurării concursului au
fost bune, iar anul viitor sper să mă calific din nou
la faza națională și de ce nu, să aduc un premiu onorant Colegiului Naţional Bănăţean, pe care îl
reprezint.
Cristina Lele, clasa a Xa SN1 Colegiul Național Bănățean
pagina 75
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
VII.2. DIPLOME
pagina 76
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015pagina 77
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
VII.3. ACTIVITĂȚI 2014-2015
GALA COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN : PREMIERE ŞI MESAJ
“Invităm toţi absolvenţii Colegiului Naţional Bănăţean să participle la decernarea premiilor
pentru elevii cu rezultate deosebite la concursurile şcolare, în cadrul Galei de excelenţă – ediţia a II-a,
care va avea loc în data de 28 ianuarie 2015 începând cu ora 11:30 în sala Teatrului Naţional.”
Aşa suna invitaţia adresată tuturor absolvenţilor liceului. M-a cuprins un sentiment unic atunci
când am văzut că nu am fost uitaţi. Amintirile anilor de liceu au început să revină, m-a cuprins un dor
pentru profesori, colegi, prieteni, oameni
fără de care eu nu aş fi fost ce sunt acum.
Evident, am pus mâna pe telefon şi
am început să îmi sun colegii şi să îi îndemn
să vină la gală. Eram foarte entuziasmat şi
nu ştiam de ce. Am fost la prima ediţie, iar
atunci nu am avut sentimente la fel de
puternice ca acum. În fine m-am pus în pat
şi am adormit cu gândul la reîntâlnirea care
avea să fie.
În dimineaţa zilei de 28 ianuarie, am fost trezit de o scumpă colegă, care voia să ne vedem la o
ciocolată caldă şi la o “bârfă” înainte de marele eveniment. Am acceptat invitaţia. În timp ce mâncam,
mă gândeam cum să mă îmbrac. Era o gală,
un eveniment la care nu poţi merge îmbrăcat
aşa cum te îmbraci zilnic. Am hotărât deci,
că e nevoie de o îmbrăcăminte mai formală.
După ce m-am îmbrăcat, am plecat,
nerăbdător fiind să-mi revăd familia. După
întâlnirea cu draga mea colegă, am ieşit din
cafenea, iar în faţa Teatrului Naţional erau
numai „CNB-iști”. Am conversat puţin cu
fostul meu profesor de matematică, după
care am intrat în sală. Ca de obicei, fosta mea dirigintă m-a surprins, păstrând câteva locuri pentru
pagina 78
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
foştii ei copii.
Gala a început! Domnul director a ţinut un mic discurs. La fiecare final de propoziţie mă
treceau fiorii, iar inima îmi sărea din piept. Festivitatea de premiere a debutat cu înmânarea de către
domnul director, a distincţiei “Mihai Gafencu” unei persone excepţionale, o mamă a tuturor elevilor
care au păşit în acest liceu, o persoană căreia este necesar să-i spun numele, căreia îi mulţumesc din
nou pentru tot sprijinul şi ajutorul pe care mi l-a acordat şi căreia îi dedic în totalitate acest articol:
Florica-Maria Puşcaş. După ce a primit distincţia, a spus câteva cuvinte, care nu au încetat în a-mi
provoca fiori.
În continuare, a fost o combinaţie plăcută de momente artistice şi premieri.Din nou mi s-a
confirmat faptul că noi, generaţia tânără, beneficiem de un intelect puternic dezvoltat.Totul ţine de
pregătirea noastră şi de cât efort suntem dispuşi să depunem pentru propria evoluţie.Succesul este
direct proporţional cu efortul depus.
Stăteam pe scaun şi mă gândeam la toate astea. Pot spune că visam cu ochii deschişi, până
când diriginta mi-a dat un cot ca să-mi
spună ceva şi m-a readus cu picioarele
pe pământ.Înainte de a-mi da seama,
gala a luat sfârşit.Toţi elevii liceului se
agitau şi se înghesuiau spre ieşire.Am
aşteptat să se elibereze puţin sala, după
care am mers la unii din foştii mei
profesori ca să vorbim...Ciudat era că
nu prea conta ce vorbeam. Ce conta cu
adevărat era să mai stau câteva minute
cu fiecare.I-am îmbrăţişat, le-am urat un
an cât mai bun şi am plecat.
În ziua aceea s-a declanşat în mine dorinţa şi ambiţia de a atinge excelenţa, de a performa în
domeniul meu de activitate, de a fi cel mai bun.Vă încurajez şi în acelaşi timp vă provoc dragi cititori
să vă demonstraţi vouă înşivă că sunteţi cei mai buni.Începeţi din şcoală să faceţi asta. Eu am ales
echerul şi compasul, am ales arhitectura şi sincer am rămas şocat de faptul că pentru a proiecta clădiri,
trebuie să cunoşti muzică, filosofie, economie, istorie, politică, mai pe scurt, trebuie să ai cunoştiinţe în
orice domeniu. Liceul este o perioadă în care dacă ştii să combini utilul cu plăcutul, poţi progresa mai
rapid in domeniul pe care ţi-l alegi.
Închei prin a-i felicita pe cei premiaţi la Gala de Excelenţă a Colegiului Naţional Bănăţean şi
pagina 79
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
pe cei care au întreţinut atmosfera: cele două perechi de dans, trupa de muzică, trupa de teatru şi
doamna Alina Medelean. Iar pentru tine cititorule, am o întrebare la care aş vrea să te gândeşti bine şi
care sper să declanşeze în tine acel “ceva”: Ce anume preferi? Să fii oaia din turmă sau ciobanul care
arată turmei unde să pască?
Răzvan Popescu,
Absolvent 2014 Colegiul Național Bănățean
pagina 80
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ȘCOALA ALTFEL
pagina 81
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
CONCURSUL ECOLOGICA 2014
pagina 82
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015pagina 83
RevistaEcologicanr.7‐8septembrie2014–aprilie2015
ECOlogica
Concurs şcolar judeţean pe teme ecologice
Ediţia a VIII-a – 13 iunie 2015
Colegiul Economic F.S.Nitti - Colegiul Naţional Bănăţean
Vă aşteptăm cu drag!