revista icoana credintei an i nr.1 2015

ICOANACREDINTEIAnul I. Nr.1. ianuarie 2015ICON OF FAITHYear I. No.1. January 2015

ICOANA CREDINEIRevist Internationalde CercetaretiinificInterdisciplinar

ICON OF FAITH.International Journalof InterdisciplinaryScientific Research(Online)ISSNL 2393 137X

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

1

Dragi prieteni,

ICOANA CREDINEI, REVIST INTERNAIONAL DE CERCETARETIINIFIC INTERDISCIPLINAR (IFIJISR), permite accesul liber tuturorcititorilor i promoveaz cercetarea tiinific n diverse domenii.

ICOANA CREDINEI, REVIST INTERNAIONAL DE CERCETARETIINIFIC INTERDISCIPLINAR a fost nfiinat pentru a publicarticole originale de mare calitate, cu specific religios, la care potparticipa cercettori, indiferent de domeniul lor de specializare.

ICOANA CREDINEI, REVIST INTERNAIONAL DE CERCETARETIINIFIC INTERDISCIPLINAR, prin nvtura transmis urmrete srestaureze unitatea pierdut de postmodernism, i s afirme n acelaitimp valorile credinei i spiritualitii.

Acest Jurnal cerceteaz interconexiunile vitale dintre etic icredin, privite interdisciplinar.

Temele diverse abordate de IFIJISR privesc : Viitorul CercetriiInterdisciplinare; Economia politic cretin; Unitatea dintre Religie,Arte i tiine; Implicarea religioas n lumea postmodern; Familia;Lumea n secolul XXI; Probleme de Filosofie; Etica i Credin;Societatea civil i religia in Mileniul III; Spre o cultur a vieii; tiin iReligie: Spre o Societate liber; Globalizarea i insuficienele sale;Cretinismul i Democraia; i multe altele.

Revista este deschis gratuit tuturor iar prin rezultatele cercetriitiinifice contribuie la un proces educaional continuu n societateacontemporan.

Orice aport din partea dumneavoastr va avea un impact imediatasupra calitii IFIJISR i va asigura continuitatea revistei noastre!

V mulumim anticipat pentru sprijinul dumneavoastr!

Redactia


2

Dear Friends,

THE ICON OF FAITH International Journal of InterdisciplinaryScientific Research (IFIJISR) allows free access to all readers andpromotes scientific research into various fields.

THE ICON OF FAITH International Journal of InterdisciplinaryScientific Research was founded to publish high quality and originalpapers on religion by scholars, regardless of their field of specialization.

THE ICON OF FAITH International Journal of InterdisciplinaryScientific Research seeks to recover the forgotten unity ofPostmodernisms trends, by affirming the transcendental values of faithand spirituality.

This Journal explores the vital interconnections betweenknowledge, Ethics and faith interdisciplinary evaluated.

IFIJISR includes topics like: The Future of Interdisciplinary Research;Christian Political Economy; Unity of the Arts and Sciences; ReligiousResurgence in the Postmodern World; The Family and the World in the21-th Century; Problems of Philosophy, Ethics and Faith; Civil Societyand Religion in the III-rd Millennium; Re-Inventing Liberal ArtsEducation; The path towards Culture of Life; Science and Religion:Convergence to an Open Society; Globalization & its Shortcomings;Christianity & Democracy et alia.

Our free access Journal, through its accessible results of scientificresearch contributes to an uninterrupted educational process in thecontemporary society.

Whatever contribution from your side will make an immediateimpact on the quality of IFIJISR and will assure the continuity of ourjournal!

We thank you in advance for your kind support!Editor


3

Cuprins

Cuprins..4Dr. Bugiulescu MarinSFNTA TREIME. SINTEZ DE TEOLOGIE DOGMATIC ....5Dr. Stoian Mihai SebastianBAZELE CONTEMPORANE ALE DIALOGULUI DINTRE STIINTASI CREDINTA...15Dr. Bugiulescu MarinCREDINTA ORTODOX I ROMANIA.....................................................28Pr. Rpeanu SorinICONOCLASMUL ..37Verde VictoriaDEZVOLTAREA PSIHICA IN CADRUL RELATIILOR INTRA SIINTER PERSONALE..43Dr. Aionei constantinMISIUNEA I IMPORTANA MONAHISMUL N CONSTITUIAI LUCRAREA BISERICII...49Drd. Bugiulescu Constantin ValentinVIAA BISERICEASC N SCIIA MINOR..62


4

TABLE OF CONTENTS

TABLE OF CONTENTS4Dr. Bugiulescu MarinHOLY TRINITY. SUMMARY OF DOGMATIC THEOLOGY ....6Dr. Stoian Mihai SebastianBASIS OF CONTEMPORARY DIALOGUE BETWEEN SCIENCEAND FAITH...15Dr. Bugiulescu MarinORTHODOX FAITH AND ROMANIA.........................28Pr. Rpeanu SorinTHE ICONOCLASM..37Verde VictoriaMENTAL DEVELOPMENT IN INTRA AND INTERPERSONAL RELATIONS..43Dr. Aionei constantinMONASTICISM IN THE CONSTITUTION AND THE HOLLY WORK OFCHURCH ...49Drd. Bugiulescu Constantin ValentinCHURCH LIFE IN THE PROVINCE OF SCYTHIAMINOR..62


5

HOLY TRINITY. SUMMARY OF DOGMATIC THEOLOGY

SFNTA TREIME. SINTEZ DE TEOLOGIE DOGMATIC

Dr. Bugiulescu Marin

Abstract: Our Lord, Jesus Christ, incarnated in human body, taking on our human nature - and

He made Himself nothing by taking the very nature of a servant, being made in human likeness

(Philippians 2:7), existed in order to raise us from the sin of perdition and to give us again the

possibility to enter His eternal and blissful Kingdom of the holy light and of eternal bliss. Thus,

Gods knowledge is objective and certain because it comes from God; you can achieve it through

faith and by experiencing it through ascesis and love: this is eternal life: that they know You,

the only true God, and Jesus Christ, whom You have sent (John 17:3).

Keywords: God, Jesus Christ, incarnated, experiencing

Autor: Dr. theol. Bugiulescu Marin, Scientific Researcher, Multidisciplinary Science and

Technology Research Institute Dumitru Stniloae Scientific and Interdisciplinary

Research Center Valahia University, Trgovite

INTRODUCERE

Taina aceasta a Sfintei Treimi e cea mai mare din toate tainele acestei lumii, e mai presus

de firea omului. i totui, taina cea din veac ascuns a fost descoperit o dat cu coborrea lui

Hristos i mai ales , cu coborrea , la Cincizecime, a Sfntului Duh.

Dumnezeu fiind iubire ( I Ioan. 4,8) , Cel care numai pentru buntate a adus toat

zidirea cea mai presus de lume i cea din lume din nefiin n fiin, Cel ce pe toate le-a

mpodobit i le-a strlucit cu lumina soarelui i poart grij de ele, Cel ce ne-a zidit pe noi,

oamenii, dup chipul i spre asemnarea Sa, Cel care a izbvit lumea de nelciune cu

bunvoina Tatlui, cu lucrarea Cuvntului i cu venirea Sfntului Duh , precum spun mai vechi

rugciuni ale Sfinilor Prini, acest Adnc de milostivire nemrginit i Noian de iubire

nepovestit, Se descoper n mai multe rnduri i multe chipuri ( Evr. 1,1 ), mrturisindu-se ca

Treime att pe cale natural Facere i Pronie - , ct i pe cale supranatural Istoria mntuirii ,

adresndu-se tuturor deopotriv ca Cel ce vrea ca toi oamenii s se mntuiasc i s vin la

cunotina adevrului ( I Tim. 2,4)


6

1. Definirea dogmei Sfintei Treimi

Din Revelaie, mai ales din cea supranaturala , tim c Dumnezeu nu e o fora

impersonala , potrivit concepiilor din unele religii asiatice , i nici monopersonal, aa cum l

percep musulmanii, ci e o Fiina ntreit personal sau o Fiina n trei Persoane.

2. Descoperirea dogmei Sfintei Treimi n Vechiul Testament

Misterul Sfintei Treimi se afl indicat n linii generale n Vechiul Testament, urmnd ca

Revelaia deplin a ei s se fac n Noul Testament. Sfinii Prini afirm c descoperirea acestei

taine nu s-a fcut clar n Vechiul Testament pentru c evreii, care erau nconjurai de popoare

politeiste, s-ar fi abtut uor de la monoteism la politeism dac li s-ar fi revelat c n Dumnezeu

sunt trei Persoane . Aceasta i-ar fi putut determina s cread c sunt trei Dumnezei.

Totui, chiar dac nu precis, Sfnta Treime se afl prezent i n Vechiul Testament :

1) Facere 1,26: i a zis Dumnezeu : S facem om dup chipul i asemnarea Noastr.

2) Facere 3,22 : i a zis. Domnul Dumnezeu ; Iat Adam s-a fcut ca unul dintre Noi,

cunoscnd binele i rul. Din context rezult c cei ce vorbesc sunt egali dup fiin, c

Dumnezeu vorbete cu cineva cu care mpreun fcea toate i se adresa Persoanelor divine i nu

ngerilor .

3) Isaia 6,3 ; n ntreita repetare de ctre Serafimi a cuvntului Sfnt , Sfinii Prini vd

indicat numrul Persoanelor Treimice , iar n singularul Savaot , unitatea Fiinei divine :

Sfnt, Sfnt, Sfnt, e Domnul Savaot.

4) Facere 18, 1-19: se descrie teofania de la stejarul Mamvri , unde Avraam vede trei

brbai crora li se adreseaz ns, ca i unuia singur, artnd tripersonalitatea lui Dumnezeu i

unitatea Fiinei Lui.

3. Descoperirea dogmei Sfintei Treimi n Noul Testament.

Prefigurat n Vechiul Testament, Sfnta Treime se descoper n toat plintatea ei n

Noul Tesrament :

1)Matei. 28,19: Drept aceea , mergnd, nvai toate neamurile botezndu-le n numele

Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh.. , text care demonstreaz trinitatea Persoanelor i

unitatea fiinial .

2) Luca 1, 35 : Duhul Sfnt se v pogora peste tine i puterea Celui Preanalt te va umbri

; pentru aceea i Sfntul care se va nate din Tine Fiul lui Dumnezeu se va chema , text care


7

arat existena a trei Persoane reale i deosebite : Cel Prenalt , Sfntul , Care e Fiul lui

Dumnezeu , i Duhul Sfnt.

3) Matei 3, 16-17: textul de la botezul Domnului : Fiul se boteaz , Tatl griete din cer,

Duhul Sfnt Se pogoar nn chip de porumbel .

4) Ioan 10 , 30 : Iar Eu i Tatl Una suntem.

5) Ioan 10, 38: Tatl e n Mine i Eu ntru Tatl , texte care arata unitatea de fiina , de

atribute i de activitate .

4. Formularea dogmei Sfintei Treimi

Dumnezeu ,,este cel ce este( ), pentru c este o Persoan, adic pentru c existena

Lui nu depinde de nimic, nici mcar de Fiina sau Natura Sa, cci nu Fiina sau Natura Sa face

obligatorie existena Sa. Voina i libertatea absolut a Lui se realizeaz ca iubire i comuniune

treimic:,,Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,16), astfel sensul dumnezeiesc al Existenei divine

este de ,,A FI IUBIRE: ,,ceea ce se constituie n Existena sa personal , n Treimea

ipostasurilor Personale , care fac ca dumnezeiescul ,,A FI, Natur sau Fiin dumnezeiasc, s

fie via de iubire, adic liber de orice necesitate1

Pentru a nelege corect modul de ,,A FI al lui Dumnezeu, cci Dumnezeu este:

,,Treimea n unime i unimea n Treime2, trebuiau explicate clar noiuni ca :

SUBSTAN, ESEN, NATUR, OUSIA, HYPOSTAS, PROSOPON, PERSOAN, i de

asemenea distincia radical ntre asemnare i consubstanialitate ntre homoousios i

homoiusios, aa filosofia antic.

nvtura despre Sfnta Treime n-a rmas consemnata doar n Sfnta Scriptur, ci ea a

ptruns n contiina bisericii, fiind fixata definitiv la Sinodul I si II ecumenice ( NIceea 325 si

Constantinopol -381); n timpul acestor dou mari sinoade Ecumenice, mari teologi ai acelei

perioade au stabilit terminologia trinitar, spunnd ca Dumnezeu e o Fiina n trei Ipostasuri .

Sensul acestei formule e acela c fiina sau esena divina reprezint fondul comun sau existena

comuna a celor trei Persoane, iar temenul de Persoana sau Ipostas reprezint ceea ce le

difereniaz , ceea ce e propriu fiecrei Persoane si ceea ce e incomunicabil.

Precizarea terminologiei trinitare pune n eviden fundamentul ontologic al persoanei,

astfel termenii : ousia, esen, fiin, indic fondul naturii comune a mai multor indivizi, de

1 Christos Yannaras - Abecedar al credinei, trad, Preot Dr. C-tin Coman, edit. Bizantin, Buc. 1996, pg.78


8

aceeai specie, ceea ce face ca un lucru s fie el i i nu altceva, sau o realitate cu existen n

sine, cci nu exist o esen sau fiin abstract, dect existent n anumii indivizi de aceeai

specie. La Aristotel esena fiind cugetat i abstract. El folosete termenul de ,,fiin ( )

att n sensul de fiin ce subzist ca individ, ct i n sensul de fiin comun ce se observ n

mai muli indivizi;( ) sau fiin concret, pentru primul sens ( fiin pim ), i

termenul de fiin a doua( ), pentru al doilea sens. Ins , aceasta concepie d

posibilitatea de a se confunda fiina cu ipostasul, sau cu subzistenta ei individuala atunci cnd nu

se precizeaz clar care sens se folosete. Daca Sfinii Prini ar fi aplicat la Sfnta Treime

cuvntul ousia , esen, fiin, ca,fiin individuala existnd concret, ar fi ajuns la triteism,

nvnd ca existenta individuala este existenta lui Dumnezeu, atunci exista trei Dumnezei si nu

unul. Daca ar fi luat termenul ousia n neles de esen sau fiin abstract, ar fi trebuit s

accepte c cele trei persoane participa la esena divin sau numai parial, ca indivizii aceleiai

specii si in acest caz esena divin s-ar fi mprit ntre persoane; sau complet, n sensul ca o

persoan ar avea esena divin ntreag, excluznd pe celelalte, si atunci n-ar mai avea toate

persoanele fiina n comun. Sfinii prini, analiznd toate aceste consecine, au respins

triteismul, nvnd c cele trei persoane au aceeai fiin divin ntreag i deodat i de aceea

este un singur Dumnezeu i nu trei.

Sfntul Vasile cel Mare, alturi de Sfntul Grigore de Nazianz i Grigore de Nyssa,

au artat realitatea subzistent i etern a persoanelor, demonstrnd c fiina nu e mai veche

dect persoanele i fr ndoial nici persoanele nu exist mai nainte de fiin, pentru c fiina

nu poate exista dect n persoan, iar persoana este modul de a subzista al fiinei. n Sfnta

Treime fiecare persoan e purttoarea ntregii fiine n comun cu celelalte dou i nu fiecare

purttoare separat a unei pri : ,, cnd spun o singur fiin s nu nelegi dou pri dintr-un

ntreg , ci s nelegi c dintru nceput Fiul exist cu Tatl , i nu c tatl i Fiul i au fiina lor

dintr-o fiin superioar . Nu numim ipostasele Tatlui i Fiului surori , ci mrturisim pe Tatl i

pe Fiul . Este o identitate de fiin, pentru c Fiul este din Tatl ci n timp ce Tatl rmne

desvrit , Fiul strlucete desvrit 3 , prin aceasta teologia trinitar a cptat un caracter

personal . Dumnezeu cel unul i tripersonal fiind astfel principiu i cauza tuturor, naintea

2 Sfntul Ioan Scraru, Scara Raiului , XXV 14, trad. Pr. Prof. D. Staniloae, n Filocalia Rom. Vol. IX, IB.M.,Bucuresti 1980, pg.3023 Sfntul Vasile cel Mare , omi XXXIV, trad. Pr. Prof. D. Feciorul n P.S.B. nr. 17 edit . I.B.M. Bucureti 1986,pg.532 - 593


9

persoanelor Treimice , neexistnd nimic altceva , ele fiind venice , dar ele nu sunt goale de

fiin , ci ele exist etern : una prin printime - Nenscut Dumnezeu Tatal, altul prin fiime

Dumnezeu Fiul nscut mai inainte de veci i altul purces Dumnezeu Duhul Sfant ,, dac

fiina Tatlui este nenaterea, iar fiina Fiului este naterea , nu se introduc dou principii n

Fiina cea una ..., c unde este un singur principiu , este unul cel din care rezult ceva; i unde

este un singur originar este una i imaginea ; astfel principiu unitii nu se vatm deloc . Pentru

c Fiul , existnd prin natere din Tatl i ntiprind n El prin Fire pe Tatl , ca imagine a Lui ,

este ntru totul asemenea cu Tatl . Cel care privete tabloul mpratului n pia spune c cel din

tablou este mpratul dar nu susine c sunt doi mprai 4

n ce privete fiina i deosebirea ei de ipostas, Sfntul Vasile cel Mare zice : ,, Susinem aadar

urmtorul lucru : ceea ce-i specificat ntr-un chip propriu e artat prin cuvntul ipostas . ntr-

adevr , cnd spui Om i intr n ureche prin specificarea nedefinit a acestui cuvnt o idee

cam mprtiat , astfel nct dac natura e indicat cu ajutorul acestei numiri ceea ce se

subnelege i care-i indicat propriu-zis prin numele su nu-i specificat . Dimpotriv, cnd spui

Pavel , atunci ari tocmai fiina indicat prin acest nume .Acesta-i ipostasul : nu noiunea

nedefinit a substanei , care nu gsete nici o stabilitate n urma comunitii lucrului specificat ,

ci acea noiune care delimiteaz i definete ceea ce-i comun i nehotrt ntr-un anume obiect

determinat cu ajutorul nsuirilor sale proprii ... Ousia este fondul naturii comune mai multor

indivizi de aceeai specie de exemplu: omenitate , iar ipostasul este individul subzistent concret ,

Petru , Pavel , Ioan . Cnd aadar , doi oameni , sau mai muli sunt luai mpreun , de pild

Pavel Silvan..., nu vom da o definiie special pentru Pavel , alta pentru Silvan i alta pentru

Timotei , ci termenii care ne vor ajuta s identificm pe Pavel se vor potrivi i pentru ceilali ,

care sunt ntru ei de aceeai fiina ( ) pentru c sunt specificai prin aceeai definiie

a substanei .5

Simbolul Niceo-Cpolitanopolitan sintetizeaz in articolele sale nvtura si credina n

Sfnta Treime. Mrturii despre existena credinei n Sfnta Treime, cretinismul are i nainte de

cele dou Sinoade ecumenice. O gsim prezenta in formula Botezului , in imnurile sau cntrile

bisericeti , cum ar fi Doxologia Mica , Lumina lina etc.

4 Ibidem , omi XXXIV,4 ; pg. 5935 Idem, Coresondene, omi XXXVIII, 2 -3, trad. Pr. Prof. T. Bodogae, n P.S.B. 12, edit., I.B.M., Bucureti 1998,pg. 178


10

De asemenea, mrturiile martirilor sunt dovezi convingtoare din partea celor ce s-au

jertfit, revelnd iubire Sfntei Treime.

Prinii Apostolici, apologeii i Sfinii Prini au expus i nvtura Bisericii cu privire la

dogma Sfintei Treimi mpotriva ereziilor de tot felul.

5. Distincii i antinomii

Persoanele treimice se deosebesc prin ceea ce numim distincii ipostatice :

Tatl-nenscut

Fiul-nscut

Duhul Sfnt-purces.

Deosebirea dintre aceste distincii au atribute ipostatice e greu de fcut, fiind mai presus

de nelegerea umana, deoarece aceste distincii se refera la relaiile interne ale Persoanelor

treimice.

In afara distinciilor, Persoanelor treimice .

Se mai deosebesc i prin manifestrile lor iconomice, n lume, manifestri care se mai

numesc i predicate :

Tatl-creator

Fiul-mntuitor

Duhul Sfnt-sfinitor.

Dogma Sfintei Treimi e un mister pentru mintea uman i de aceea nu pote fi exprimat

dect antinomic sau paradoxal. Iat cteva exemple;

dei fiecare Persoan e o existen real, nici una dintre ele nu are fiina ei proprie, cinumai Fiina comun a Dumnezeirii;

dei toate Persoanele treimice sunt din venicie, deci nu a fost vreo vreme cnd vreunadintre ele, s nu fi existat , se spune totui ca : Fiul e nscut din Tatl; Duhul Sfnt

purcede tot din Tatl, ceea ce ar presupune o anumit anterioritate a Tatlui.;

Dei se spune c Fiul e nscut din veci i Duhul purcede din veci se afirm c:Fiul se nate continuu.

Duhul purcede continuu.

Aceste antinomii dovedesc c dogma Sfintei Treimi nu e o formulare iraional sau

antiraional, ci una supraraional sau supralogic.


11

6. Raporturile dintre Persoanele treimice

Relaiile treimice fundamentale se prezint sub urmtoarea schem:

Tatl l nate pe Fiul Fiul se nate din Tatl i-L trimite pe Duhul Sfnt. Duhul Sfnt purcede din Tatl i odihnete peste Fiul.

7. Perihoreza

Prin faptul c stpnesc n comun Fiina divin, Persoanele treimice se ntreptrund una

pe alta, far s-i piard identitatea proprie.

Astfel perihoreza e un model de existen a persoanelor divine, prin care se exprim att

unitatea, ct i trinitatea Dumnezeirii. Unitatea prin aceea c Tatl , Fiul i Duhul Sfnt au

aceeai fiina divin , ca fiina lor e unic i identic, trinitatea rezultnd din faptul c unica fiina

divin exista n trei Persoane. Aceast unic fiina divin nu e ns nici mprita, nici nu se

repeta , ci e o unitate deplin , de aceea exista un singur Dumnezeu. Dac una din ele ar fi alturi

sau n afara celorlalte dou, ca i oamenii, ar nsemna c exist trei dumnezei.

n Sfnta Scriptur gsim mrturisita ideea de perihoreza:

1) Ioan 14 , 10: Nu crezi tu ca Eu n Tatl sunt i Tatl Meu e ntru Mine ?sau

2) Ioan 10 , 38:Tatl e ntru Mine i Eu ntru El.

8. Apropierea

Apropierea reprezint modul specific n care sunt atribuite Persoanelor treimice lucrrile

lor externe sau iconomice, dei toate lucrrile svrite n planul economic s ad extra sunt

comune celor trei Persoane , fiecreia fiindu-i atribuit , prin apropiere , o anumit lucrare sau

nsuire . Scopul apropierilor e de a caracteriza pentru noi ct mai clar Persoanele treimice, de a

le nelege ct mai bine. Dar ceea ce se atribuie sau se apropiaz cu excluderea celorlalte dou ;

nsuirea ce se apropiaz unei persoane innd de fiina nu nceteaz s aparin i celorlalte

dou.

9. Filioque i combaterea lui

Adaosul filioque a fost proclamat din oportunism la dou consilii din Apus .

I. Mai nti la Consiliul de la Toledo -589 cu intenia de a-i trage pe vizigoi la ortodoxie, cnd

episcopii spanioli, creznd c dac vor hotra ca Duhul Sfnt purcede i de la Fiul i vor ridica

astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoana asemenea lui Dumnezeu- Tatl , vizigoii vor

prsi arianismul .


12

II. A urmat apoi Consiliul de la Achen -809 voind s desprind Imperiul de Apus de cel de

Rsrit, regele Carol cel Mare a obligat consiliul s ratifice adaosul, contrar voinei papei. n

felul acesta, regele a produs o ruptur religioas major intre Apus i Rsrit , cu consecine

politice pe msura . Ratificarea adaosului Filioque a dus n cele din urm la marea ruptura din

1054.

n favoarea acestui adaos, romano-catolicii aduc urmtoarele argumente biblice :

1) Ei combina versetul de la Ioan 10 , 30: Eu i Tu Una suntem cu versetul de la Ioan

15 , 26: Cnd va veni Mngietorul pe care Eu l voi trimite vou de la Tatl , i trag

concluzia c dac Tatl purcede pe Duhul, atunci i Fiul L purcede de asemenea .

2) Ei combina versetul de la Ioan 16 , 15 : Toate cte are Tatl ale Mele sunt ; de aceea

am zis din al Meu ia i v vestete vou cu cel de la Ioan 20 , 22 : Luai Duh Sfnt.

n ambele cazuri, catolicismul confunda atributul impersonal al Tatlui, acela de a fi

purceztor al Duhului cu o nsuire fiinial . A purcede pe Duhul e o nsuire ipostatic a Tatlui

i nu o nsuire fiinial, adic comuna Fiului . dac purcederea ar fi o nsuire fiintiala , atunci ea

ar trebui s aparin nu numai Fiului, ci i Duhului Sfnt care ar purcede i de la Sine. De

asemenea romano-catolicii aduc i urmtoarele argumente patristice :

1) Ei invoc prezenta lui Filioque n Simbolul de credin atanasian, afirmnd c acest

adaos e prezent numai n versiunea latin a Simbolului , nu i n cea greaca , ceea ce nseamn c

e o invenia latin .

2)De asemenea, catolicismul mai invoc drept argument formula patristic: Duhul Sfnt

purcede de la Tatl prin Fiul. Aceast expresie, Prin Fiul, nu e identic ns cu Din Fiul , ci

nseamn trimiterea temporar a Duhului n lume prin mijlocirea Fiului .

CONCLUZII

Mntuirea e extensia temporal a iubirii lui Dumnezeu -Tatal pentru Fiul Sau. Prin jertf

i nvierea Sa, Hristos cuprinde n Sine ntreaga umanitate i i transform pe toi oamenii,

asemenea Siei. Astfel, Fiul accept s se Coboare n trup i s se rstigneasc pentru noi ca Fiu

al Tatlui, adic din iubire nemsurat pentru Tatl. Prin jertfa Sa, Fiul a vrut ca i noi s fim fii

ai Tatlui Su. Procesul de mntuire imlic ns, i pe Duhul Sfnt, cci El e cel care ne da

puterea ca n rugciune s-L numim pe Dumnezeu Tat.; El e Cel care strig din noi Avva,

adic Printe .


13

BIBLIOGRAFIE

1) Biblia sau Sfnta Scriptur,tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist ,Patriarhul Biserici Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, I.B.M, Bucureti 1993

AUTORI PATRISTICI

1) SFNTUL ATANASIE CEL MARE, Scrieri. Partea I. Cuvnt mpotriva elinilor.Cuvnt despre ntruparea Cuvntului. Trei cuvinte mpotriva arienilor., traducere,introducere i note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n col. P.S.B., nr. 15, I.B.M.,Bucureti 1987

2) SFNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI,Scrieri. Patea a III-a.. Despre Sfnta Treime,traducere, de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n col P.S.B., nr. 40, I.B.M., Bucureti 1994

3) SFNTUL IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, traducere, introducere, note i indici dePr. Prof D. Fecioru, I.B.M., Bucureti 2001

4) SFNTUL GRIGORE DE NYSSA Scrieri. Partes aII-a. Despre facerea omului, Cuvntapologetic la Hexaimeron, Tlcuiri la Psalmi, Omili la Eclesiast, Marele Cuvntcatehetic, Dialogul despre suflet i nviere traducere, introducere, note i indici de Pr.Prof. T. Bodogae, n col. P.S.B.nr. 30, I.B.M.,Bucureti 1998

5) SFNTUL MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua traducere, de Pr. Prof. DumitruStniloae,n col. P.S.B.nr. 80, I.B.M, Bucureti 1980,

6) ORIGEN, Scrieri alese. Partea I,Din lucrrile exegetice la Vechiul Testament traducerePr. Prof T. Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lacu, n col. P.S.B., nr. VI, I.B.M.,Bucureti 1981

7) IDEM, Partea aII-a, Exegeze la Noul Testament, Despre rugciune, Filocalia traducerePr. Prof T. Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lacu, n col. P.S.B., nr. VI, I.B.M.,Bucureti 1982

8) SFNTUL VASILE CEL MARE, Scrieri Partea I, Omilii la Hexaimeron, Omilii laPsalmi, Omilii i cuvntri, traducere Pr. Prof. D. Fecioru, n col. P.S.B., nr. 17, I.B.M.,Bucureti 1986

9) IDEM, Scrieri Partea a II-a, Asceticele traducere Pr. Prof. Iorgu D. Ivan, n col. P.S.B.,nr. 18, I.B.M., Bucureti 1989

10) IDEM, Scrieri Partea a III-a, Despre Sfntul Duh, Corespondene, traducere Pr. Prof.Dr. Constantin Corniescu, i Pr. Prof. T. Bodogae, n col. P.S.B., nr.12, I.B.M.,Bucureti 1988

ARTICOLE I LUCRRI

1) BRIA, IOAN PR. PROF.DR.,Dicionar de Teologie Ortodox,Ed. a II-a, E.I.B., Bucureti1994

2) IDEM Ortodoxia n Europa Locul spiritualitii romne, edit. Trinitas Iai 19953) CHIESCU, N., PR. PROF.,Teologie dogmatic i simbolic, E.I.B., Bucureti 19564) LOSSKY, VLADIMIR Teologia mistic a Bisericii de Rsrit traducere Pr. V. Rduc

Editura Anastasia19945) NELLAS, PANAYOTIS, Omul animal ndumnezeit, traducere Pr. Ioan Ic I. jr., Editura

Deisis, Sibiu 1994


14

6) POPESCU Pr. Prof., DUMITRU , Ortodoxie i contmporanietate,Editura Diogen, 1996.7) IDEM, Teologie i cultur, E.I.B., Bucureti 19938) IDEM Iisus Hristos Pantocrator, edit. I.B.M. al BOR., Bucureti 20059) POPOVICI, Arhim. IUSTIN, Omul i Dumnezeu-Om,traducere Pr. Ioan Ic i Diac. Ioan Ic

jr., Editura Deisis, Sibiu 199710) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Teologia dogmatic, vol I, II,III, E.I.B., Bucureti

1996, 199711) IDEM, Ascetica i mistica, .I.B.M., Bucureti 200212) IDEM ,Relaiile treimice i viaa Bisericii, n Ortodoxia", an. XVI, 1964, nr.4, p. 503 - 525;13) IDEM, Sfinta Treime, structura supremei iubiri, n ST, an. XXII, 1970, nr. 5 - 6, p. 333 355;14) IDEM Sfnta Treime - creatoarea, mntuitoarea i inta venic a tuturor credincioilor, n

Ortodoxia", an. XXXVIII, 1986, nr. 2, p. 14-42;15) IDEM Sfnta Treime i creaia lumii din nimic n timp, n MO, an. XXXVIII, 1987, nr. 2, p.

41 -69 i nr. 3, p. 28-47;


15

BASIS OF CONTEMPORARY DIALOGUE

BETWEEN SCIENCE AND FAITH

BAZELE CONTEMPORANE ALE DIALOGULUI

DINTRE STIINTA SI CREDINTA

Dr. Stoian Mihai Sebastian

Abstract: The discussion between science and religious belief has played a crucial role in the

development of both Western science and culture in the approximately 400 years since the birth

of modern science. During the modern period many philosophers have assumed that science is

incompatible with belief in God. This belief became more widespread among philosophers

during the first half of the twentieth century for reasons that included the epistemology of

positivism, the prestige accorded to scientists and their work, and an unfortunate inability to

distinguish between metaphysical and methodological naturalism.

Keywords: science, religious, culture, philosophers, epistemology, between

INTRODUCERE

Trebuie sa precizam de la bun inceput ca intre religie si stiinta nu exista opozitie, ci

distinctie. Stiinta lamureste multe din tainele lumii, dar initiativa ei este limitata pentru ca se

sprijina numai pe ratiune. Or, cunoasterea adevarata inseamna mult mai mult. Daca ratiunea nu

ar fi sprijinita de lucrarea Duhului Sfant, poarta spre Adevar ar ramane inchisa. Stiinta, ca sa

inainteze tot mai mult in eforturile ei, ar trebui sa dea ratunii ceea ce in teologie se numeste

caldura dragostei si lumina credintei. Pe temeiul acesta cladeste Biserica invataturile sale care se

adreseaza omului, dandu-i acestuia incredintarea ca prin iubire si credinta se poate inainta la

infinit in cunoasterea lui Dumnezeu si a creatiei Sale. In lumina acestui adevar, stiinta devine o

treapta importanta a cunoasterii, care il poate aduce pe omul vesnic cautator in apropierea

adevaratelor raspunsuri. Din acest punct, mintea omeneasca trebuie sa-si recunoasca neputinta si

sa se lase calauzita de lucrarea harului. Cercetand amanuntit tainele vietii, omul de stiinta gaseste

acelasi raspuns pe care credinciosul simplu il stie de la bun inceput: exista Dumnezeu!

INTRE RELIGIE SI STIINTA NU EXISTA OPOZITIE

Astazi, cu greu omul contemporan se mai poate smulge din determinismul legilor si

principiilor ce se impun pe masura ce evolueaza cunoasterea.


16

Crestinismul cu adevarat elibereaza omul de sub robia legilor lumii de aici: cu credinta

intr-un Dumnezeu vesnic, transcendent lumii create din nimic, dupa chipul lui Hristos care a

transfigurat in El omul si cosmosul.

In sens teologic, intelegem ca intre stiinta si religie exista un raport cel putin simbolic, care

asaza cercetarea intre elocventa unor legi imanente si inaltimea transcedentala a descoperirii

dumnezeiesti, cuprinsa in Scriptura si Traditia Bisericii.

Daca la temelia stiintei este asezata pornirea umanitatii spre a se desoperi pe sine si

materialitatea in care se manifesta, tainele adevaratei cunoasteri despre lume sunt revelate in

referatul Sfintei Scripturi, care spune: "Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta"

(Ps. 18, 2).

Biserica marturiseste si propovaduieste ca "numai la Dumnezeu sunt ascunse toate

visteriile intelepciunii si ale cunostintei" (Coloseni 2,3), adica nepretuita comoara a cunoasterii,

iar cel ce cerceteaza si pune in valoare comoara aceasta este carturarul intelept: "De aceea orice

carturar cu invatatura despre Imparatia Cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate

din vistieria sa noi si vechi" (Matei 13, 52).

Dupa invatatura Bisericii, toate insusirile spiritului omenesc, ce se pot manifesta in

domeniul stiintific, toate facultatile umane creatoare de cultura sunt inspirate si calauzite de

puterea proniatoare a lui Dumnezeu. De aceea omul trebuie sa fie un nou Adam, dupa chipul

Mantuitorului, avand menirea de a fi colaboratorul si continuatorul creatiei, sublimand natura ce

i-a fost incredintata. Masura in care omul intelege sa colaboreze la creatie da sens si finalitate

operei sale.

Se poate afirma pe buna dreptate ca religiozitatea a constituit prima motivatie a cunoasterii

si primul izvor al culturii umane. Cultura se infatiseaza ca un fenomen unitar si organic in care

stiintele, gandirea, lucrarile se contopesc, fara a sterge trasaturile diferitelor stiluri: "Cultura

bizantina ca fenomen istoric - spunea Nichifor Crainic - infatiseaza unitatea distincta a stilului

ortodox, afirmat in toate ramurile de creatie ale spiritului rasaritean, de la cupola bisericilor

pana la miniaturile manuscriselor si pana la genul istoriografic".

Biserica a cultivat de-a lungul timpului si a dat amploare diferitelor arte, arhitecturii,

muzicii, picturii... Ca nici o alta forma de cultura crestina, pictura bizantina este simbolul plastic,

de proportii al intregii revelatii date lumii prin Isus Hristos. Pictura bizantina zugraveste, mai

presus de documentul istoric, dogma Bisericii Ortodoxe. Se intelege din pictura bizantina ca


17

Biserica noastra este un asezamant cosmic, spiritual, de pietate si cultura. Pe zidurile altarelor

noastre sunt uneori zugraviti Homer, Pitagora, Socrate, Plutarh, Platon, Aristotel, Filon, Sofocle.1

Prezenta acestor intelepti ai lumii vechi in pictura sacra a Bisericii noastre nu este o dovada de

ignoranta, ci arata limpede ca lumea pagana participa la nadejdea in venirea Mantuitorului.

In cultura pagana, indeosebi in literatura si filosofie, gasim multe idei morale care se

aproprie sensibil de invatatura crestina.

Prima incercare savanta de asimilare a culturii pagane in crestinism o face Clement

Alexandrinul care declara ca filosofia greaca joaca pentru antichitate rolul Vechiului Testament,

de "calauza catre Hristos".

Fericitul Augustin a deslusit in filosofia lui Platon ideea de Treime. De asemenea, Eusebiu

de Cezareea descoprea la Platon elemente ale doctrinei crestine. Justin Martirul si Filosoful

considera ca Logosul - Fiul lui Dumnezeu - S-a revelat in mod partial si filosofilor pagani, ca o

lumina asezata in ratiunea filosofica.

Invatatura profana a fost asimilata de toti marii cugetatori crestini ai Rasaritului. Prin

aceasta, se arata atitudinea Ortodoxiei fata de cultura veche. Sfantul Vasile cel Mare, in discursul

despre educatia tinerilor, spune ca orice lumina naturala a spiritului omenesc care confirma

adevarul, binele si frumosul - revelate de Biserica - poate fi socotita ca o lumina daruita de

Dumnezeu spre a lucra aupra fapturii Sale.

Din grija prea mare de a nu pune in pericol puritatea credintei, au aparut in lume unele

curente religioase care negau cultura profana. S-a spus chiar ca "filosofia nu este indispensabila

si ca un crestin, si fara filosofie, stie ca Dumnezeu este Creatorul lumii". Dar Sfintii Parinti

precum Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Grigore Palama, Maxim Marturisitorul si Ioan

Damaschin au pus in valoare atat in latura gandirii mistice, cat si in cea a formularilor dogmatice

- influenta culturii filosofice.2

In Rasarit, ideea ca stiintele profane sunt auxiliarele necesare Teologiei era imbratisata de

scolile catehetice antiohiene si alexandrine. In "Hexaimeron", Sfantul Vasile cel Mare face apel

la stiintele naturale, la cosmologie, la antropologie si la gandirea aristotelica. Sfantul Ioan

Damaschin, in capitolele cosmologice si antropologice din "Dogmatica" sa, utilizeaza toate

datele stiintelor profane ale timpului, de la psihologie si medicina, pana la geografie si

astonomie. Exemplele pot continua.


18

Trebuie precizat ca teoriile stiintelor sunt aplicate in Teologie numai in plan omenesc,

avand un rol schematic si secundar.3

In Rasarit, Ortodoxia s-a dezvoltat intr-o neintrerupta continuitate a cugetarii. Pentru

Ortodoxie - cum spun Sfintii Parinti - "ratiunea omului e tronul lui Dumnezeu in suflet !".

Ortodoxia este suprema intelepciune a vietii de comuniune si nu are nevoie de justificari

rationale, caci se justifica prin singurul Adevar, acela al intruparii jertfei si al rascumpararii

savarsite in Iisus Hristos.

Una din marile invinuiri ce se aduc catolicismului medieval este sangeroasa intoleranta cu

care acesta s-a opus progresului stiintific. Inchizitia a fost indreptata impotriva ereticilor -

hulitori ai dogmelor religioase - dar si impotriva ereticilor fata de o dogma pretins stiintifica.

Aparentul conflict dintre religie si stiinta, ale carui consecinte sunt incalculabile in cultura

moderna, nu erau in realitate decat conflictul dintre o invechita conceptie "stiintifica" despre

lume, din care catolicismul isi facuse dogma naturala, si noua conceptie creationista, intemeiata

pe datele observatiei si ale descoperirilor moderne. Aceste rezultate noi nu atingeau cu nimic

adevarurile de credinta, dar ele stirbeau aristotelismul imbratisat unilateral si exclusiv de Biserica

Catolica. Astazi, insa catolicismul are cu totul alta atitudine fata de progresul stiintei.

In secolul nostru, in ultimii 50 de ani, sub dictatul unei ideologii de clasa, oameni de stiinta

- mai mult sau mai putin competenti - au incercat sa compromita Biserica si adevarurile

Revelatiei dumnezeieisti, propunand diferite teorii potrivnice credintei in Dumnezeu si

formuland critici la adresa unora dintre minunile biblice. 4

Marxismul si materialismul stiintific si istoric au contribuit in cea mai mare masura la

descrestinarea si ateizarea societatii si culturii moderne, atragand adepti din randul scriitorilor si

filosofilor, incitandu-i si incurajandu-i sa creeze falsa dogma a unei stiinte atotputernice, capabile

sa explice totul si sa inlocuiasca religia. Dar incercarea aceasta diabolica a dat gres, imboldul

eliberarii popoarelor de sub tirania comunista fiind tocmai credinta in Dumnezeu.

NUMEROSI SAVANTI OAMENI RELIGIOSI

Ideea ca religia si stiinta se exclud, ca optand pentru una trebuie sa te impotrivesti

celeilalte, este anulata de realitatea care ne arata ca numerosi savanti au fost si sunt profund

religiosi. Cei mai multi dintre adevaratii cercetatori au inteles ca fara credinta in Dumnezeu nu se

poate dobandi adevarata cunoastere.


19

In aceasta privinta, Antonin Emieu a scris o foarte interesanta carte despre "Contributia

credinciosilor la progresele stiintei din veacul XIX". In ea se demonstreaza ca marii initiatori in

matematica, astronomie, fizica, chimie, medicina si altele, adica in aproape toate stiintele exacte,

sunt - dupa propriile lor maturisiri - oameni credinciosi.5

Biserica romaneasca dintotdeauna a aparat limba si cultura nationala, a incurajat mereu

cercetarea si toate demersurile omului spre cunoastere. Cele mai bogate biblioteci s-au pastrat in

manastiri si in biserici, ca marturie a continuitatii neamului nostru in acest spatiu cultural est-

european si a dragostei poporului roman pentru stiinta.6

O importanta contributie la cercetarea stiintifica in domeniul vast si pasionant al Teologiei

au adus-o in vremurile noastre ierarhi si teologi romani de prestigiu precum Mitropolitul Antonie

Plamadeala, Mitropolitul Nestor Vornicescu, Mitropolitul Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul

Bartolomeu Anania, Episcopul Emilian Birdas, Parintele vrednic de pomenire Dumitru Staniloae

si alti renumiti profesori de Teologie ortodoxa. Academia Romana are in sanul ei oameni ai

Bisericii, ierarhi si clerici care sporesc prestigiul culturii nationale. Studenti si doctoranzi din

partea Bisericii sunt trimisi anual in strainatate pentru specializare si pentru studii aprofundate.7

Exista un efort permanent al slujitorilor Bisericii de a adanci tainele cunoasterii si de a

studia necontenit. S-au infiintat de-a lungul vremii in Biserica diferite institutii de cultura care au

dobandit faima incontestabila intre institutiile profane - facultati de teologie, seminarii, scoli

teologice s.a. Iar pentru a putea vindeca ranile trecutului si pentru a revigora spiritul national

crestin ortodox, in scoala romaneasca religia sta la loc de cinste alaturi de toate stiintele exacte.

Exista numeroase reviste teologice, cu studii si articole de specialitate, ce imbogatesc zestrea

culturala a Bisericii, intemeiata pe invataturile Sfintilor Parinti care au facut din Teologie -

adevarata stiinta.

Lumina naturala a ratiunii se pune in slujba Revelatiei supranaturale si asaza din nou in

armonie religia si stiinta, invrajbite pana mai ieri de ignoranta si rea credinta.

Ortodoxia noastra face eforturi pentru a diminua ideea de conflict intre religie si stiinta.

Istoria nu cunoaste prigoana ortodoxa impotriva stiintei. Convinsa ca adevarul revelat ramane

de-a pururi neschimbat, Biserica Ortodoxa stie ca cercetarea stiintifica, in continua

redimensionare, va ajunge la noi si noi descoperiri naturale, ce nu vor fi potrivnice nicicand

Revelatiei supranaturale, de vreme ce acelasi Duh dumnezeiesc lucreaza in lumea toata, duhul

luminarii si al cunostintei.


20

CE LOC OCUPA OMUL IN ISTORIA UNIVERSULUI

Stiinta secolului XX il face pe omul de stiinta sa se intrebe ce loc ocupa omul in istoria

universului . Aceasta intrebare vine dintr-o reflexie asupra fundamentelor marilor teorii si asupra

a ceea ce sustine demersul stiintific.8

Stiinta clasica furnizase scheme de reprezentare a lumii foarte mecaniciste , definind lumea

ca un mare orologiu si omul ca o simpla piesa in acest mare angrenaj . S-a putut masura influenta

viziunii scientiste pentru a intrevede mai bine modul in care schimbarea de perspectiva a stiintei

de astazi poate avea consecinte asupra mentalitatilor asupra eticii sale .

Obiectivitatea stiintifica , erijata in criteriu suprem al adevarului , a avut consecinte mult

mai mari decat isi imagineaza oamenii de stiinta insisi. Subiectul a devenit obiect. Nu e nimic

mai normal ca omul sa fie obiect de cunoastere pentru omul de stiinta . Dar ca , in numele unei

viziuni scientiste , sa devina obiect de exploatare , obiect de experiente ideologice , obiect de

experiente stiintifice , pentru a fi disecat , formalizat , manipulat , asa ceva este inacceptabil .

Evident , nu acesta a fost scopul celor mai multi oameni de stiinta , care au incercat sa fondeze

obiectivitatea stiintei . Dar ceea ce este subliniat aici este influenta morala pe care o pot avea

asupra unei societati ideile si conceptele venite din stiinta .

In stiintele universului , materiei , subiectul este astazi reintegrat partial , prin luarea in

consideratie a ceea ce-l leaga de obiect . Viziunea unei lumi incerte9, pentru a relua expresia

unor oameni de tiina ne cheam sa depim materialismul zis tiinific , chiar daca biologia de

astzi pare a relansa problema .

ndeprtarea asimptomatica a fundamentului , anunata mai nainte , merge in acelai sens .

Pentru a nu depi totui prea repede incertitudinea printr-un retur mai mult sau mai puin

mascat de certitudini . Tentaia de a umple golul de incompletitudine printr-un dumnezeu care

astupa gurile este un astfel de exemplu .Cel mai bine este sa-l lsam pe om sa accepte realul

asa cum este , sa lsam sa lucreze o raiune deschisa , care invata sa uneasc unul cu multiplu , sa

articuleze unicitatea omului cu multiplicitatea realului. Misterul nu face parte din categoria

magiei: el face parte din categoria unei inteligente care progreseaz fara a-si fi siei suficienta .

A aborda o astfel de perspectiva , a cuta sensul acestei alteritati si acestei unitati

fundamentale intre subiect si real este de a alege sa presupui , intr-o lume nesigura , posibilitatea

unei inteligibilitati , existenta unui sens .


21

A accepta alteritatea , a nu cuta sa reducem complexul la simplu , a gndi diferena , la

aceasta este condus omul de tiina : alegere morala , drum de reflexie asupra misterului omului

in natura .

Astfel , atitudini morale fundamentale par a fi chemate prin orice cutare a adevrului , in

special in tiina : cinste in aceasta cutare a adevrului desigur , recunoatere a indepartarii

asimptomatice a fundamentului pentru sens , acolo unde raiunea umana nu se poate nchide in ea

insasi , acceptare activa a incompletitudinii oricrei cunoateri si a unei abordari dialectice in

care exista ntotdeauna ceva care ne scapa , acceptarea unei alteritati fundamentale pentru subiect

( alteritate legata de o tensiune ctre adevr ) acceptare a finitudinii si contingenei subiectului

cunosctor si alegere de a gsi un sens pe fond de nonsens . De aici rezulta o oarecare umilina ,

mrturie a unui progres al cunoaterii care trece prin abandonul certitudinilor definitive pentru o

incompletitudine care nu neaga cutarea adevrului , dar care pune in evidenta propria noastr

incapacitate de a-l atinge pentru noi nine , deschizndu-ne cu totul profunzimii acestui adevr .

Toate acestea intra in cadrul filosofiei morale. Acesta este registrul in care este interesant sa

situam relaiile dintre omul de tiina si credincios in cutare .

In ultima vreme se ncearc unirea , complementaritate dintre tiina si religie . Zeci de

personalitati ( dintre care numerosi premianti Nobel au acceptat sa participe la colocviile

U.I.P.(Universite Interdisciplinaire de Paris) , al cror teme erau : implicaiile filosofice si

metafizice ale Fizicii , Astronomiei , Neurologiei , sau tiina si Religie. Toate acestea nu sunt

dect un nceput. Este in curs de constituire o societate internaionala consacrata cercetrii in

domeniul tiina si Religie , iar numeroase programe sunt in curs de dezvoltare in aceasta

direcie10.

CELE TREI MODURI DE APROPIERE

INTRE STIINTA SI RELIGIE

Acest domeniu: tiina si Religie comporta trei aspecte diferite si complementare.

Primul mod de a uni tiina si Religia este epistemologic . El consta in a afirma ca

apropierea metodologica intre demersurile tiinei si cele ale Religiei este mult mai mare dect

se crede in general . Susintorii acestei apropieri insista pe prezenta unui act de credina , aflat

chiar in centrul demersului tiinific , care consta in a crede , a priori , in inteligibilitatea lumii ,

si pe importanta raiuni in demersul religios .


22

A doua apropiere este echivalentul , in domeniul relaiilor dintre tiina si Religie , a

demersului apofatic din teologie . Se vorbete de incompletitudinea radicala , ontologica a

oricrei descrieri unilateral materialiste a realitatii . Pentru acest demers , ceea ce aduc mai

important tiina si Religia este sensul misterului . Progresul materialismului este atribuit

dezvluirii realului. O lume fara mister in care totul este perfect explicabil , este o lume in care

transcedenta este de neconceput (in sensul strict al cuvntului , acela ca nici nu poate fi gndita ).

Insa iat ca tiina insasi isi dovedete propriile limite .Si asta nu doar pe calea indirecta a

teoremei lui Godel , dar si prin mecanica cuantica cuantica sau neurostiinte .tiina spune ca

exista altceva dect realul in care evaluam , insa nu face o precizare asupra acestui altceva.

Nu-l poate defini ca gol , in maniera in care vorbea teologia negativa despre Dumnezeu: acest

real ndeprtat ori voalat nu este nici in timp , nici in spaiu , nici in energie , nici in

materie

Ultimul mod de aborda domeniul tiina si Religie se bazeaz pe un demers afirmativ ,

si nu negativ. Teologia naturala pe care o credeam nmormntat , pe msura ce cunotinele

noastre au progresat, realizeaz o remarcabila ntoarcere in inima tiinelor exacte . In astro-

fizica , principiul antropic ne conduce spre punerea problemei existentei unui principiu creator.

In biologie , diverse abordri arata toate- existenta determinismelor care ne duc la a gndi ca ,

departe de a fi aprut din ntmplare, Viata si Contiina erau sortite sa apar , intr-un mod sau

altul .

Puterea de a face tiina si de a avea religie este un privilegiu al omului in virtutea cruia

el stapaneste lumea fizica , si isi asigura un loc de frunte in lumea spiritelor , aproape de

Dumnezeu, Atotfacatorul si Atottiitorul. Cci raiunea , pe care se ntemeiaz tiina si credina

care sta la baza religiei , sunt cei doi ochi cu care omul privete vremelnicia si venicia .11

tiina este cercetarea lumii materiale ,a tot ce cade sub simuri ; iar religia este cunosterea

a cea ce sta mai presus de simuri , asupra naturalului.

tiina se ocupa de cele mrginite si trectoare , de ceea ce poate fi msurat si cntrit ,

intr-un cuvnt de lumea sau de realitatea fenomenala sau materiala ; iar religia se ocupa de infinit

si venicie , de realitatea noumenala , transcedentala sau spirituala . Chiar cnd se oprete la cele

materiale si trectoare , cnd face din ele obiectul cercetrilor sale religie le privete sub specie

aeternitatis.12


23

Scopul tiinei este ca , prin cunoaterea materiei si a legilor ei sa ne fac stpni peste

lumea materiala; scopul religiei este sa ne fac fericii in lumea aceasta si in cea venica .

Mijloacele de cercetare ale tiinei sunt observarea , experiena si raiunea . Mijloacele de

cunoatere ale religiei sunt credina si revelaia . Intre mijloacele de cunoatere ale religiei si

tiinei , sau ,ceea ce este tot acelai lucru intre credina si intre raiune , nu poate si nu este

dezacord. Mai intai , pentru ca amandoua sunt date omului de Dumnezeu , si al doilea pentru ca

ele se ajuta reciproc. Raiunea precede credinei si-i pregtete terenul , construind temeliile

intelectuale pe care le ridica credina; iar dup ce credina este in posesia adevrurilor revelate ,

tot ea scruteaz si analizeaz adevrurile de credina , spre a le putea face inteligibile si

accesibile mintii .La rndul sau , credina lumineaz raiunea si o calauzeste prin labirintul

diverselor sisteme si preri , iar revelaia deschide noi orizonturi si adncete privirile att ale

credinei cat si ale raiunii .

Dar este ceva mai mult . Credina , ca admitere de adevrate a celor afirmate de o persoana

demna de ncredere , nu se intalneste numai in religie ci si in tiina . Foarte afirmaii se primesc

aici fara a fi controlate sau experimentate din nou , numai pentru ca au fost fcute de alti

cercetatatori mai nainte .De exemplu cine a vzut atomii sau eterul ? Cati dintre noi au msurat

lungimea meridianului pmntesc , sau a calculat mrimea si deprtarea de pamant a soarelui si a

celorlalte corpuri cereti ? Cati au experimentat efectul cutate sau cutare medicament sau cutare

medicament in vindecarea unei oarecare? Si totui , admitem toate acestea , numai pentru ca

credem ca sunt intr-adevr aa , ca cei care le-au constata , stabilit si experimentat nu ne mint .

Iat deci un mijloc comun de cunoatere si pentru religie sui pentru tiina.

Folosul pe care l trage omul de pe urma tiinei este foarte mare. In deosebi uimitoarele

progrese ale tehnicii moderne in aplicaiile electronicii , in transport , cercetare , medicina ,

terapeutica . Lrgind sfera cunoaterii , tiina a redus , in buna parte , necunoscutul si face pe om

sa simt mai sigur si fara grija in mijlocul naturii .

Insa mulumirea sufleteasca sau fericirea nu o da dect credina in Dumnezeu sau religia .

Ea singura rspunde deplin la cele trei ntrebri care frmnta sufletul omenesc: De unde venim

noi ? Cine suntem ? Unde megem?

Un conflict intre credina si raiune , sau intre religie si tiina nu este cu putina din nici un

punct de vedere deoarece amndou isi au cmpul de activitate , scopul si mijloacele de cercetare


24

diferite , iar daca au si mijloc de cercetare comun credina aceasta contribuie si mai mult la

realizarea armoniei depline dintre ele.

Daca sunt probleme comune , acestea se pot rezolva prin buna nelegere sau pstrndu-si

fiecare punctul sau de vedere , sau , mai bine, admindu-se soluia data de aceea din domeniul

care face parte mai mult problema in litigiu.

Aa de pilda , daca este vorba de Dumnezeu , de suflet , de creaie , de viata viitoare , etc.

raiunea sau tiina trebuie sa se plece in fata religiei , iar daca este vorba de micarea planetara ,

de compoziia chimica a anumitor corpuri , de efectul unui medicament etc. , religia trebuie sa

dea ntietate tiinei .

Acest raport de nelegere si concesie reciproca l exprima naturalistul Dennert prin

cuvintele : tiina este un grad mai mare de sigurana in unele lucruri , in care credina este unul

mai mic . In cele venice , insa , credina este sigurana absoluta . In sfera ei , ea este tiina .

Prezenta Facultatilor de teologie in Universitatile de stat si a Seminariilor teologice in

reteaua de invatamant de Stat din Romania constituie o sansa si o necesitate evidenta pentru

dialogul dintre stiinta si religie in Romania , unde timp de peste 40 de ani , pana in 1990 ,

invatamantul oficial de Stat se baza pe antagonismul dintre stiinta si religie , in timp ce populatia

ramanea , in ciuda ideologiei oficiale ateiste a Statului , o populatie eminamente religioasa .

Pasiunea pentru cercetarea stiintifica , cat si pasiunea pentru aprofundarea vietii spirituale

religioase sunt necesare pentru un dialog fecund si reciproc imbogatitor , din care poate rodi

bucuriacomplementaritatii si simtul coresponsabilitatii13.

Tradita ortodoxa eclesiala , bazata pe sinteza teologica patristica , constituie un sprijin

solid pentru un dialog contemporan dintre stiinta si religie , deoarece Sfintii Parinti ai Bisericii au

folosit, desigur, in mod ecletic , nu sistematic , expresii si cunostinte din stiintele vremii lor ,

pentru a interpreta in folosul vietii si al mantuirii adevarurile revelate , ca adevaruri revelate , ca

adevaruri ale comuniunii de viata si iubire a lui Dumnezeu Creatorul cu creatia sa .

Sfintii Parinti n-au confundat stiinta cu credinta si nici n-au substituit Revelatiei divine

biblice filosofia antica sau stiintele omenesti din timpul lor , invatand ca rationalizarea excesiva a

misterului existentei duce la reductionismul care impiedica adevarata cunoastere. Gandirea lor

logica si sistematica este combinata cu o gandire antinomica si apofataica , deschisa spre mister ,

ca plenitudine inepuizabila de cunoastere .14


25

SENSUL SI SCOPUL ULTIM AL UNIVERSULUI

Mecanica cuantica a non-determinismului si teoria relativitatii spatiului si timpului fac ca

descrierea stiintifica a universului sa fie astazi o descriere probabilista in care este posibila

actiunea lui Dumnezeu fara prejudicii pentru legitatea stiintifica . Necesitatea dialogului dintre

stiinta si religie se poate rezuma astfel : stiinta descopera , pe baza de cercetare si analiza ,

structura universului , in timp ce credinta , pe baza Revelatiei divine , descopera sensul si scopul

ultim al universului . Cand stiinta descopera structura universului , se poate stabili o relatie intre

inteligenta umana si inteligibilitatea structurii universului si legilor ce il guverneaza , ceea ce

poate conduce la intelegerea ca structura universului este rezultatul unei Inteligente care a facut

universul . in timp ce credinta e capacitatea spirituala de a-L vedea pe Cel nevazut ( Evrei 11, 27)

, dincolo de vizibilitatea lumii fizice .

Structura universului pe care o descopera stiinta poate fi interpretata prin modul repetitiei

si combinatiei elementelor de baza ale lui ca limbaj multiplu . Credinta este vederea acestui

limbaj imprimat in univers de catre Creator: Cerurile spun slava lui Dumnezeu iar facerea

mainilor Lui o vesteste taria(Psalmi18, 1). Structura universului ca limbaj non-verbal si

complex informational , pe care o poate observa stiinta , poate intari credinta ca vedere a celor

nevazute si intelegere a existentei Inteligentei creatoare transcendente : cele nevazute ale lui

Dumnezeu se vad de la facerea lumii , intelegandu-se din fapturi ,adica vesnica Lui putere si

dumnezeire(Romani 1, 20).

Ratiunea umana activa in cercetarea stiintifica , care descopera rationalitatea universului in

structura lui si in legile care-l guverneaza , mentinandu-i identitatea dinamica in expansiune ,

poate fi interpretata in dialog cu credinta ca fiind reflex si dar al Ratiuni divine si ca drum spre

Acesta , in vederea unei comuniuni de iubire multipla si inepuizabila in noutatea ei , care nu

desfinteaza ratiunea ci o trans-fiinteaza ca , din forta de cautare si cuprindere exterioara , sa

devina capacitate de impartasire din interioritatea reciproca dintre Creator si creatie .

Stiinta descopera varsta si invechirea universului , dar nu exclude probabilitatea unui nou

viitor al lui , in timp ce credinta anticipeaza darul promis de Creator :Cerul si pamantul

nou(Apocalipsa 21 , 1) , care ar putea confirma ca relativitatea spatiului si timpului este

pregatirea trecerii si transfigurari modului de existenta actual intr-unul nou , in care stiinta

deplina se va identifica cu sfintenia.


26

In acest sens in viitorul apropiat , numai o teologie mistica si sacramentala poate purta un

dialog profund si fecund cu o stiinta care devine din ce in ce mai deschisa spre relatia dintre

probabil si mister.

Astfel, misterul, abordat deodata de catre stiinta si credinta , ar putea fi perceput , in mod

antinomic si fascinant , ca baza inevitabila a cunoasterii adevarate , tocmai pentru ca aceasta

cunoastere nu se confunda cu certitudinea obiectivitatii autosuficiente , deoarece cautatorul sau

cercetatorul insusi face parte din mister , ii este interior , nu exterior .

Daca dialogul va facilita o intelegere mai profunda a lumii ca limbaj cifrat al comuniunii ,

care trebuie descifrat prin stiinta si sfintenie si ca dar-sacrament sau loc de intalnire dintre

Iubirea necreata si fiintele iubitoare create , se va intelege mai bine ce anume desfigureaza natura

inconjuratoare si pe om si ce anume transfigureaza si da viata deplina naturii si omului . Cu alte

cuvinte , dialogul va facilita o intelegere mai profunda a relatiei dintre actuala criza ecologica , a

mediului inconjurator si criza spirituala a interioritatii umane , deoarece interioritatea spirituala a

persoanei inspira comportamentul ei exterior .

In concluzie , un dialog intre stiinta si religie poate fi o sansa de a-L iubi si mai mult pe

Dumnezeu-Creatorul , pe omul creat dupa chipul Creatorului si natura intreaga ca dar multiplu

al Creatorului pentru fiintele inteligente si iubitoare capabile de un Dialog multiplu si mereu nou

cu El.


27

NOTE BIBLIOGRAFICE:

1.Irineu Mihalcescu , Teologia luptatoare , Editura(Ed.) I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti , 1983 , p.27.2.Ibidem , p.28.3.Lars Thunberg , Omul si cosmosul , Ed. I.B.M.al B.O.R., Bucuresti , 1983 , p.122.4.Jean Pierre Lonchamp , Stiinta si Credinta , Ed. Eonul Dogmatic , Bucuresti , 2002 , p.49.5.Basarab Nicolescu , Magda Stavinschi , Stiinta si Religie antagonism sau complementaritate? , Ed. EonulDogmatic , Bucuresti, 2002, p.24.6.Daniil Ciobotea, Mitropolit , Necesitatea dialogului dintre stiinta si credinta astazi , in Stiinta si religieantagonism sau complementaritate , Ed.Eonul Dogmatic , Bucuresti , 2002 , p.24.7.Ibidem.8.John F. Haught , Stiinta si religie, de la conflict la dialog , Ed. Eonul Dogmatic , p.33.9. Ibidem.10.Basarab Nicolescu , Magda Stavinschi , op.cit. , p.118.11.Irineu Mihalcescu , op.cit. , p.22.12.Ibidem , p.23.13.Daniil Ciobotea , Mitropolit , Necesitatea dialogului dintre stiinta si credinta astazi , in op.cit. , p 22.14.Ibidem , p.23.

BIBLIOGRAFIE:

1.Haught , John F. , Stiinta si Religie , de la conflict la dialog , Editura Eonul Dogmatic ,Bucuresti 2002.2.Lonchamp , Jean Pierre , Stiinta si credinta , Editura Eonul Dogmatic , Bucuresti 2002.3. Mihalcescu Irineu , Teologia luptatoare , Editura I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti 1983.4.Nicolescu Basarab , Stavinschi Magda , Stiinta si religie , antagonism sau complementaritate ,Editura Eonul Dogmatic , Bucuresti 2002.5.Thunberg Lars , Omul si Cosmosul , Editura I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti 1983.


28

ORTHODOX FAITH AND ROMANIA

CREDINTA ORTODOX I ROMNIA

Dr. Bugiulescu Marin

Abstract:

Christian mission in the Romania has been continuous, but has adapted to the

realities of everyday life and to historical conditions, both local and national. However, the

clergy and the believers engaged in serving the Church in Romania continued preaching the

Gospel and strengthening the faith and unity of the nation, a necessary component for

effective ministry.

Keywords: Christian, mission, Church, ministry

Autor: Dr. theol. Bugiulescu Marin, Scientific Researcher, Multidisciplinary Science

and Technology Research Institute Dumitru Stniloae Scientific and Interdisciplinary

Research Center Valahia University, Trgovite

Introducere

Mesajul sau coninutul nvturii lui Hristos se adreseaz omenirii ntregi, chiar dac ea

este divizat n naiunii, etnii ce n decursul lor istoric i-au format o cultur indigen.

Esena cretinismului i puterea lui este viaa n Hristos. Cretinismul trebuie s

transforme pe omul cel vechi i lumea cea nvechit de pcat, i prin pcat supus morii, n

fptur nou care fiind n trup material umbl n duh i triete n fiecare zi viaa nnoit dup

Evanghelia Domnului. Pilda vieii lui Hristos cu harul Su druit nou, ne-a pus la ndemn

putina de a ne mprti de aceast nnoire ce curge permanent prin Biseric. Deci misiunea

Bisericii n lume este aceea de a nfptui unitatea sfiat de pcat, mprtind nelepciunea i

credina n Hristos pentru ca astfel omul lui Dumnezeu s fie desvrit i bine pregtit pentru

orice lucru bun ( II Timotei 3, 15,17 ).

1. ETNOGENEZ I ECLESIOLOGIE SAU LUCRAREA DUHULUI

SFNT PE TERITORIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC

Biserica este o societate de persoane i loca n care se afl rdcinile tuturor fpturilor i

n care toate se adun n Hristos pentru c esena ei este n i prin El. Noiunea de Biseric este

legat sui-generis de misiunea ecumenic ce inaugureaz mpria lui Dumnezeu la toat


29

fptura ( Fapte 1,8 ) pentru c Biserica este proiectul sacramental al Evangheliei, manifestat

vizibil prin reconcilierea credinei 6.

Biserica Ortodox Romn este de origine apostolic, fiind nfptuit fie de urmaii

Sfntului Apostol Pavel ce au propovduit Evanghelia n Peninsula Balcanic, petrecnd o iarn

ntreag (65-66) n Nicopolea Epirului ( Romani 15,19, Tit. 3,12 ), sau mai de grab n urma

predicii Sfntului Apostol Andrei n Sciia, n cetile de la marginea Pontului Euxin, aa cum ne

arat Eusebiu de Cezareea n Istoria sa bisericeasc precum i colindele, folclorul i

toponimele ce atest prezena Sfntului Apostol Andrei pe teritoriul rii noastre.

Din punct de vedere istoric, etnogeneza poporului romn este simultan cu ncretinarea

lui, deci noi suntem romni pentru c suntem cretini i suntem cretini pentru c suntem romni.

Credina cretin a acionat ca un factor de coagulare i de perpetuare a neamului. Multe secole

de cultur romneasc s-au format mai nti n Mnstiri sau Biserici.

Parafraznd textul Evangheliei dup Ioan cap. I,1 unde se spune: La nceput era

Cuvntul i cuvntul era de la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvntul, noi romnii putem spune

c la nceput era Biserica i Biserica era coala noastr i coala era n Biserica, unde sub

pedagogia divin se revelau adevrurile existeniale i culturale.

Predica Sfntului Apostol Andrei a fcut prin cuvnt ca urmaii dacilor, nchintorii lui

Zamolxe s devin ucenici ai lui Hristos. Geto-dacii aflau n Evanghelie mntuire i simeau, n

acelai timp mplinirea unor adnci aspiraii7.

Biserica daco-roman nc de la nceputul ei se manifest prin lucrarea lui Hristos ce se

regsete n domeniile vieii sociale. Inculturaia n primele secole pe teritoriul dunrean se

realizeaz cu uurin din urmtoarele motive:

- necesitatea omului de a primii Adevrul revelat, ce sfinete creaia;

- att dacii ct i romanii cunoteau limbile greaca i latina, fapt ce favorizeaz o mai

bun comunicare;

- colonitii i unitile militare aduse n Dacia ce primiser cretinismul. mpreun cu

armatele au fost evacuai funcionarii, aa cum rezult din biografia lui Aurelian, din

6 IP.S. Nifon Mihi, Misiologie cretin, edit. ASA Bucureti 2002, p. 257 Pr. Drd. Gheorghe Neagoe, Aspecte ale continuitii religiei geto-dacilor n Dacia roman, n S. T. Seria II, Anul XXX, Nr. 1-2 (1978), pg. 141


30

Istoria Augusta8 (sublato exercitu et provincialibus), precum i marii proprietari de

pmnt, negustorii i bogtaii, crora Imperiul le putea asigura protecia n noile

provincii create la Dunre.

- libertatea i tolerana religioas specific poporului dac ce manifest tendine

ecumenice incipiente;

Cretinismul romnesc s-a rspndit pe ntreg teritoriul carpato-danubiano-pontic i nu

numai n partea de sud la gurile Dunrii. Astfel rmne valabil mai presus de toate ideea,

susinut cu deosebire de Vasile Prvan, c neamul romnesc nu s-a format numai n Dacia, ci

pe un spaiu mult mai vast, motenind toat acea ampl romanitate oriental care se dezvoltase n

provinciile romane de pe ambele pri ale Dunrii, n prelungirea Iliricului de la rsrit de

Adriatica9. Toate aceste motive au facilitat primirea Evangheliei pe care urmaii dacilor i

romanilor au pstrat-o cu sfinenie jertfindu-i viaa pentru ea.

2. RAPORTUL ISTORIE, TRADIIE, CONTEMPORANITATE

Cultura, tradiia, istoria i religia sunt obiectul unor discuii aprinse, fiind dezbtute de

cele mai multe ori pragmatic n afara influenei Bisericii, fiind considerate drept elemente

principale ce caracterizeaz un popor sau o societate. Omul este socotit drept fiin istoric

generatoare de cultur i valoare. n sens larg cultura este obiectul istoriei, pentru c este

concretizarea evoluiei umane de-a lungul timpului, ns gradul de cultur difer de la o perioad

la alta. Aceste oscilaii culturale mrturisesc faptul c istoria are anumite limite materiale ce nu

pot fi depite, ori ct de sofisticat ar fi doza de cultur. De aceea sunt primejdioase afirmaiile

prin care se contopete legea romneasc strmoeasc cu ortodoxia, credina cu naiunea ,

Evanghelia cu cultura, trecndu-se peste faptul c prin inculturaie Biserica local primete

identitate n diversitate fiind comuniune n comunitatea local n acelai timp.10

Tensiunea dintre Evanghelie i cultur este dat de antagonismul coninutului specific

fiecreia. Cuvntul evanghelic combate cerinele relative culturale manifestate pe o anumit

treapt istoric de ideologii, mentaliti sau civilizaii, punnd n balan caracterul eminamente

8 Mihai Brbulescu, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998, p.1079 A se vedea si Constantin G.Giurescu, Formarea poporului Romn, Bucureti, 1973, p.12610 A se vedea Pr. Ion Mircea, n aprarea dreptei credine i a unitii naionale bisericerti, nVestitorul nr. 13, 14 Bucureti 1990 p. 4


31

umanist al acestora, dovedind c adevrata cultur este legat de Dumnezeu prin Duhul Sfnt,

chiar dac de-a lungul timpului este prigonit de stpnii lumii acesteia.

Istoria poporului romn ne ofer o bogat lecie de inculturaie, ilustrndu-ne exigena i

grija Bisericii ortodoxe fa de naiune. Geniul ortodoxiei const n faptul c ntotdeauna

evideniaz att coninutul ct i forma. Orice religie are influen asupra culturii, deoarece se

dezvolt i se manifest prin credincioii si mijlocind att relaia pe vertical cu Dumnezeu i pe

orizontal cu semenii, de aceea pentru noi cretinii: a cunoate propriile valori religioase

indiferent de extinderea lor n spaiul comunitar, reprezint o modalitate de securizare cultural,

o exigen ce atrage dup sine buna situare n registrul cultural.11

Pentru a nelege corect nuana ortodoxiei romne vom analiza raportul Evanghelie,

tradiie, cultur pe mai multe etape istorice.

1. n epoca veche, pn la Sinodul I Ecumenic (325 ), populaia daco-roman rmas

liber dup retragerea administraiei romane 271, se reorganizeaz pe plan bisericesc aprnd

credina cretin pn la sacrificiu, ct i pe plan lingvistic dnd natere la graiul romnesc ce

primete form cretin.12 Slab organizat administrativ, pe lng nvlirile migratoare ale

goilor, avarilor, hunilor i mai trziu ale slavilor, populaia daco-roman cretin e nevoit acum

s fac fa i persecuiilor ce cuprind ntreaga lume cretin.

Realitatea cuvntului evanghelic ca act de inculturaie este dovedit de: a) administraia

bisericeasc- Episcopia Tomisului, Episcopia Goilor; b) martirii daco-romni de exemplu

preotul Montanus i soia sa Maxima ( + 26 martie 304 ), de cei din Durostoru, Sciia

Minor de la Niculiel sau cei din Dacia. Episcopii dunreni particip activ la Sinoadele

Ecumenice ( Teofil al Goiei la Sinodul I ) Ulfila traduce biblia pentru goi contribuind la

ntrirea credinei n aceste inuturi.

2. Perioada sec. IV IX, este una de rezisten att naional ct i confesional.

Ptrunderea slavilor prima dat n secolul VI a produs mari schimbri n aceast parte a Europei.

Ortodoxia romneasc este nevoit s fac fa religiilor i culturilor popoarelor migratoare dnd

dovad de inspiraie divin, amintim aici pe clugrii scii care au jucat un rol considerabil n

problema theopasist secolul IV-V, Sfntul Ioan Casian sau Dionisie Exigul. n secolul al IX- lea

11 Constantin Cuco, Educaia religioas, Edit. Polirom, Iai 1998, p.59


32

pe cnd slavii bulgari sunt cretinai de Bizan, n Dacia au ptruns maghiarii ce se stabilesc n

Panonia , primind n prim faz cretinismul bizantin i din contactul cu populaia romn, dar

apoi din motive politice se reorienteaz ctre cel Apusean.

3. n perioada secolelor IX XV rile Romne i Biserica primesc autonomie i

confirmare naional i internaional (1359 ntemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, 1401 cea a

Moldovei). Acum apar voievozii i domnitorii romni ce cultiv la curtea domneasc fastul i

ceremonia bizantin. De acum influena bizantin aproape c se confund cu viaa romneasc

iar teritoriul vechii Sciii aparine de iure i de facto rilor Romne.

Arta i cultura se dezvolt puternic primind elemente specific romneti, de asemenea i

ortodoxia romneasc ncepe s-i etaleze identitatea sa integrnd n textul slujbelor bisericeti

cuvinte autohtone cu toat bogia tradiional. Procesul inculturaiei a fost favorizat de faptul c

pe lng preoii ce slujeau n greac i slavon fr s neleag ceea ce spun existau i preoi ce

slujeau n romnete i se foloseau de litere latine i nu slave. Dimitrie Cantemir susine c

scoaterea literelor latine din crile bisericeti a fost impus de ctre Alexandru cel Bun, pentru

a stvilii prozelitismul catolic, deci romnii au scris cu litere latine pn n secolul al XV-lea. P.P

Panaitescu i Emil Vrtosu susin c alfabetul slav a fost introdus n secolul al X-lea. Dar aa

cum atest mrturiile arheologice cretinismul romn folosea n paralel cu slavona i limba

greac i limba latin, n linii mai mici.13

4. Perioada secolelor XV- XVII este cea mai important pentru ortodoxia romneasc,

acum ea se elibereaz de sub tutela culturilor dominante de provenien slav sau greac. n

Biserica Ortodox Romn se ntemeiaz centre monahale ( Vodia, Tismana, Neam ) care

devin cu timpul centre culturale. Apariia tiparului i ntemeierea centrelor

tipografice(Trgovite, Braov, Vlcea ) favorizeaz afirmarea valorilor ortodoxiei romne. Cu

toate influenele slave i bizantine Biserica Ortodox Romn i pstreaz identitatea ei

afirmndu-se din plin n inutul balcanic dup cderea Constantinopolului sub turci n 1453.

Biserica din rile Romne, prin simfonia sa cu statul, reuete s opun rezisten influenei

otomane, devenind un factor de cultur i independen n Peninsula Balcanic. Legturile ntre

12 A se vedea tefan Lupa, Cretinismul romnesc a fost de la nceput ortodox, n S.T. I nr.9,10 ( 1949 ), pp. 814-837 i P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romneti, Bucureti1969, p. 10313 A se vedea Emil Vrtosu, Paleografia romano chirilic, edit. tiinific Bucureti 1968, cap. Ipp. 19 -72


33

Bizan i rile Romne sunt att de puternice nct muli istorici susin migrarea culturii i

ortodoxiei bizantine spre Romnia dup expresia lui N. Iorga , Bizan dup Bizan sau I. Savin

Bizanul a trecut la romni. Chiar dac influena culturii bizantine are un rol pozitiv, nu trebuie

confundat cu ortodoxia i cultura romneasc: cnd Biserica romn a constatat maturizarea

procesului de inculturaie, ea a introdus limba romn n cult, a tradus Biblia, a creat propria ei

iconografie i art cretin, a devenit o instituie canonic i autocefal14. O dat cu

recunoaterea canonic a Bisericii Romne, procesul de inculturaie este amplificat i datorit

reformei din 1517. Reforma lui Huss, Luther i Calvin, -care n lupta lor mpotriva Bisericii

catolice a crei limb de cult era latina, au proclamat dreptul fiecrui popor de a avea cri n

limba lui,- a avut ecou i n rile Romne ce nlocuiesc treptat limba slavon cu limba

poporului, prin apariia crilor romne sau bilingve. Amintim aici activitatea tipografic a lui

Coresi, Varlaam sau Dosoftei.

Epoca lui Matei Basarab i Vasile Lupu d un nou i puternic avnt ortodoxiei romne.

Pe lng crile de legi, Pravila de la Govora (1640 ) sau Pravila aleasa ( 1652 ), se tipresc i

cri destinate ntririi credinei cum ar fi Cartea romneasc de nvtur sau Cazania lui

Varlaam ( 1643 ), Noul Testament de la Blgrad ( 1648 ) al lui Simion tefan culminnd cu

apariia primei ediii romneti integrale a Bibliei n 1688. Biblia de la Bucureti ca act deplin al

inculturaiei este apreciat drept momentul biruinei depline a limbii romne ca limb a cultului

ortodox. De o importan major pentru rile Romne n aceast epoc este Sinodul de la Iai (

1642 ) ce aprob mrturisirea lui Petru Movil, dovedind deplintatea ortodoxiei romne, precum

i Schola greca e latina de la Trgovite nfiinat dup 1646 de ctre Pantelinom Ligaridis i

Ignatie Petridis cu sprijinul lui Matei Basarab, aceasta fiind prima coal de nivel superior din

ara Romneasc.

5. Perioada secolelor XVIII XIX a ntreitei silnicii, scoate n eviden prozenitismul

catolic precum i influena curentului umanist. Uniatismul sau unirea Bisericii ortodoxe din

Transilvania cu Roma n 1701 pe motive politice nu este dect opera prozelitismului catolic ce

nu are nici o legtur cu ideea ecumenic de unitate. Probele istorice atest c aceast unire a fost

opera Vienei i a conducerii ecleziastice din Transilvania i nu un fenomen al poporului romn.15

14 I.P.S. Nifon Mihi, Ortodoxie i ecumenism, edit. Agora, Bucureti 2000, p. 1115 A se vedea D. Stniloae, Uniatismul n Transilvania, n B.O.R. an. LXXXVII, nr. 3-4 ( 1969),pp. 355-390


34

n epoca n care burghezia se dezvolt febril i se organizeaz n naiune ca celul de existen

social , dorina de unitate se exprim pe plan naional puternic influenat de curentul umanist

ce promoveaz egalitatea, libertatea i fraternitatea ca metode de emancipare i tendine de

afirmare a omului nou. n aceast perioad de cutare misiunea Bisericii este canalizat spre

binele poporului romn, reuind obinerea autocefaliei n 1885 evitnd filetismul. Indigenizarea

n aceste secole este afirmat ncepnd cu Predicile sau Didahiile lui Antim Ivireanu i

continund cu nfiinarea colilor teologice ce vor rspndi i afirma ortodoxia romn.

6. Perioada secolului XX , tulburat de cele dou rzboaie mondiale precum i de

comunism evideniaz legtura inseparabil dintre Biseric i naiune. n 1925 Biserica Ortodox

Romn a devenit Patriarhie, fiindu-i recunoscut lucrarea i identitatea sa dea lungul timpului.

n perioada interbelic, ct i dup sub influena iluminismului a existat ideea susinut de

autoritile naionale c singur cultura i nu Biserica a fost cea care a unit poporul n momentele

dificile, confundnd Biserica cu Statul, ortodoxia cu romnismul. Din punctul de vedere al

Bisericii nu cultura sau ideologia a reprezentat un status plenarius un climat prin care un popor

rezist n faa intemperiilor istorice, ci cultura jertfit i sfinit pe altarul Bisericii, adic

dreapta lui credin.

Teologia romneasc la nceput de secol afirm legtura strns dintre ortodoxie i

naiune dar nu confund elementele de credin cu cele ale culturii indigene. Ortodoxia

romneasc nu este un sincretism religios amalgamat de cultur i tradiie n decursul istoriei.

7. Perioada 1948 1989, ocultat de sistemul comunist i de ideologia leninist

marxist, ce considera c o societate raional exclude existena unui Dumnezeu personal ca mod

de via Absolut, face ca atenia Bisericii s se plaseze pe trm social. Aa cum afirm

patriarhul Iustinian cel ce a pus n funciune Apostolatul social al Bisericii : Chemarea noastr,

pentru adncirea laturii sociale a mesajului evanghelic i ntruparea lui n viaa noastr de toate

zilele, trebuie considerat prin urmare nu ca o noutate teologic, ci ca o dezgropare a unor

comori vechi pstrate i uitate n scoarele Sfintei Scripturi i ale Sfintei Tradiii 16.

Apostolatul social este o Biseric vie, social deschis problemelor vieii, este modul de

inculturaie din care lucrarea Duhului Sfnt nate spiritualitatea filocalic, este o actualizare pe

16 Patriarhul Iustinian, Apostolat social, vol. VIII, Bucureti 1966, p. 56 - 57


35

planul pastoraiei i al vieii morale a mesajului evanghelic17, din care teologia romneasc se

afirm cu acrivie, amintim aici marii notri teologi n frunte cu Dumitru Stniloae, Teodor M.

Popescu, I.G. Coman, Liviu Stan, Nicolaie Chiescu e.t.c. .

CONCLUZII

Poporul romn din primul moment al apariiei sale n istorie a invocat ajutorul Duhului

Sfnt ca S le descopere lor Evanghelia dreptii jertfindu-se pentru aprarea credinei, din

aceste realiti lund fiin ortodoxia romneasc.

Ortodoxia romn este procesul de inculturaie a Evangheliei mntuirii trit prin credin

i devenit tradiie. Inculturaia implic o activitate original realizat prin inspiraie divin ce ine

cont de cultura indigen pe care o transcende i sfinete.

Misiunea i inculturaia pe teritoriul rii noastre a generat spiritualitatea i ortodoxia

romneasc legat i amprentat ca Biseric local de spaiul mioritic i romnism. Dar trebuie

afirmat ferm c fa de etnie i cultura indigen Evanghelia i pstreaz integritatea i caracterul

su divin ce devine prin Hristos principiu de via al umanitii.

BIBLIOGRAFIE

16) Biblia sau Sfnta Scriptur, tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist ,

Patriarhul Biserici Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, I.B.M. al BOR.,

Bucureti 1993

17) ANTONIE IPS. PLMDEAL, Biserica slujitoare, edit. IBM.al BOR., Bucureti 1972.

18) BRBULESCU MIHAI, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998

19) BEREA Pr. Prof. Dr. CONSTANTIN, Hristos n centrul misiunii Bisericii, n Dialog Teologic

nr.4, Ed. Presa Bun, Iasi 1999

20) BISOC Pr. Prof. Dr. ALOIS, Introducere n teologia pastorala, Ed. Sapienia, Iasi, 2002

21) BRIA, IOAN PR. PROF.DR., Go forth in Peace: Orthodox Perspective son Mission, in J.A.

Scherer-S.B. Bevans, New Directions in Mission and Evangelization, vol.I Orbis Books,

Maryknoll, New York, 1992

22) IDEM, Ortodoxia n Europa Locul spiritualitii romne, edit. Trinitas Iai 1995

17 A se vedea I.P.S. Antonie Plmdeal, Biserica slujitoare, edit. I.B.M al B.O.R. Bucureti1972, pp. 281-282


36

23) CHIESCU, PROF. NICOLAIE, Teologie dogmatic i simbolic, IBM.al BOR., Bucureti

1956

24) COMAN, PR. PROF. CONSTANTIN Ortodoxia sub presiunea istoriei edit. Bizantin

Bucureti 1995

25) Consiliul Ecumenic Vatican II, Constituii, decrete, declaraii, edit. O.C.I.A. Bucureti 1990

26) GIURESCU G. CONSTANTIN, Formarea poporului Romn, Bucureti, 1973

27) Fontes historiae daco-romaniae pertinentes, I, Bucureti, 1964, i II, Bucureti, 1967

28) IORGA NICOLAE, Istoria Romanilor, vol.I-II, Bucuresti, 1936

29) IUSTINIAN Patriarhul, Apostolat social, vol. VIII, Bucureti 1966

30) LUPA, FROF TEFAN, Cretinismul romnesc a fost de la nceput ortodox, n S.T. I nr.

9,10 ( 1949 ).

31) MIRCEA FROF ION, n aprarea dreptei credine i a unitii naionale bisericerti n

Vestitorul nr. 13, 14 Bucureti 1990

32) NIFON, I.P.S. MIHI, Misiologie i ecumenism, Editura ASA, Bucureti 2002

33) IDEM, Ortodoxie i ecumenism, edit. Agora, Bucureti 2000

34) NEAGOE Pr. Drd. GHEORGHE, Aspecte ale continuitii religiei geto-dacilor n Dacia

roman, n S. T. Seria II, Anul XXX, Nr. 1-2 (1978)

35) PANAITESCU, P.P. Introducere la istoria culturii romneti, Bucureti 1969,

36) PETRARU Pr. Prof. Dr. GHEORGHE, Aspecte misionare n scrierile cretine de nceput, n

Dialog Teologic nr.5 din 1999

37) POESCU TEODOR M., Biserica i cultura, edit. I.B.M. al B.O.R. Bucureti 1996

38) RADU, Pr. Prof. Dr. DUMITRU, Idealul educaiei cretine, n ndrumri metodice i

didactice, edit. I.B.M. al B.O.R. Bucureti 1990,

39) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Reflexii despre spiritualitatea poporului romn,

edit. Scrisul romnesc, Craiova 1992,

40) IDEM, Uniatismul n Transilvania, n B.O.R. an. LXXXVII, nr. 3-4 ( 1969), pp. 355-390.

41) ERBNESCU, Pr. Prof. Dr. NICULAE, 1600 de ani de la prima mrturie documentar

despre existena episcopiei Tomisului, n rev. B. O. R.", (anul LXXXVII), Bucureti, 1969,

nr. 9 - 10

42) VRTOSU, FROF. EMIL Paleografia romano chirilic edit. tiinific Bucureti 1968,


37

The IconoclasmICONOCLASMUL

Pr. Rpeanu Sorin

Abstract:

Iconoclasm literally means icon-breaking, which includes the religious as well as

political destruction of images or monuments, usuallythough not alwaysthose of another

religious group. Iconoclasm is frequently a component of major domestic political or religious

changes. Iconoclasm is the belief that there should not be religious pictures or sacred images or

religious monuments because they are seen as a form of idolatry.Conversely, people who revere

or venerate religious images are called iconolaters. In a Byzantine context they are known as

iconodules or iconophiles.

Keywords: Iconoclasm, religious, changes, idolatry, iconodules, iconophiles

Introducere

De-a lungul primelor apte secole ale vieii sale, Biserica a aparat adevrul esenial, care

sta la temelia mntuirii noastre: adevrul ntruprii divine.

Dup ce Biserica a nvins fiecare erezie n parte, adic toate acele atacuri pariale

mpotriva diferitelor aspecte ale doctrinei histologice, a fost declanata o ofensiva generala

mpotriva ansamblului nvataturii ortodoxe: a nceput lupta mpotriva icoanei.

Astfel si-a fcut apariia una dintre cele mai teribile erezii care a spat fundamentul

nsui al cretinismului: iconoclasmul secolelor VIII si IX.

Prin iconoclasm se nelege acel curent eretic, care i are nceputul mai nainte de

domnia lui Leon al III-lea (717-741), dar care n timpul acestui mprat a luat o dezvoltare foarte

mare, reprezentnd chiar politica sa n problemele religioase.

Etimologic, iconoclasmul nseamn "distrugerea icoanelor" de la cuvintele grecesti eikon

= chip, nfatisare, icoana si klasma = a distruge, a sfrma. Uneori se vorbete de iconomahie

pentru a indica aceeai aciune de distrugere si necinstire a icoanelor, de la eikon si mahe = lupta.

1. Originile iconoclasmului. Cauzele religioase

Originile iconoclasmului se pot gsii n primele secole, n neputina unor teologi de a

nelege sensul simbolic si educativ al icoanei si de a face distincie ntre cinstirea ei si idolatrie.

Ei socoteau ca cinstirea icoanelor vine n contradicie cu unele precepte biblice, ca nclca, de

pilda, porunca Decalogului de a nu-ti face chip cioplit si de a nu i te nchina lui (Exod 20, 4;


38

Deut. 5, 8), apoi ca, potrivit nvataturii Evangheliei, Dumnezeu trebuie cinstit numai n "duh si

adevr" (Ioan 1, 18; 4, 24; 5, 37; 20, 29; Romani 1, 23, 25; 10, 17; II Cor. 5, 7, 16)18.

Odat cu rspndirea cultului sfintelor icoane s-au nmulit si abuzurile, iar credina

populara nu era, desigur, mereu libera de aceste utilizri abuzive ale icoanelor.

La rezerva fata de cultul icoanelor au contribuit si unele secte si erezii de coloratura

dochetista, influenate de nvatatura potrivit creia ntruparea divina ar fi fost iluzorie, ireala19.

Pavlicenii, care nu cinsteau crucea, nu aveau cultul Maicii Domnului si al sfinilor, adic,

dup ei, tot ceea ce nu era cinstit "n duh si adevr", preluaser de la manihei nvatatura dualista

ca materia trebuie dispreuit, ntruct a fost creata de un demiurg inferior si rau20.

La Sinodul VII Ecumenic, Sfntul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, spunea ca

iconoclatii sunt influenai de evrei, de sarazini, de samariteni, de maniheeni si de doua secte

monofizite: fantazistii si teopaschitii. Acestor secte li se adaug iudeii si musulmanii, care

vedeau n icoane renaterea idolatriei si politeismului.

2. Primii mprai iconoclati. Cauzele politice

Primul mprat iconoclast, si totodat primul care a declanat lupta mpotriva icoanelor,

a fost Leon al III-lea Isaurul (714-741).

Mult timp s-a ncercat sa se explice concepia iconoclasta a mpratului prin originea sa

orientala21. Leon III-lea era de origine siriana, venea din orasul Germanicia din nordul Siriei,

care de generaii avea numai episcopii monofizii si care se gsea sub puternica influenta a

islamului ofensiv.

nainte de toate, lupta mpotriva icoanelor este un fenomen religios: un conflict pentru "o

adevrata religie", pentru "purificarea Bisericii", pentru "nchinarea n Duh si Adevr". mpratul

Leon al III-lea s-a simit chemat, socotea el, sa restabileasc adevrata religie n Imperiu care,

prin cultul icoanelor, fusese necinstita si trdata. Odat ajuns la conducerea Imperiului, el se va

considera "mprat si preot", cu drept de control asupra problemelor bisericeti si laice, si va

impune iconoclasmul ca doctrina oficiala a imperiului n probleme religioase22.

18 Pr. Popescu C., Curs de Biyan, p. 12919 Leonid Uspensky Teologia icoanei, - Editura Anastasia, Bucuresti, 1994, p. 6720 Ibidem, p. 7921 Pr. Prof. Dr Ioan Rmureanu Istoria Bisericii Universale, vol I - Editura Institutului Biblic si de Misiune a BOR,Bucuresti, 1993, p. 42422 Ibidem, p.425


39

El socotea ca prin aceasta va

revista icoana credintei an i nr.1 2015

Documents