revista olimpiada baia mare

8/17/2019 Revista Olimpiada Baia Mare

1/48

1

1


2/48

2

2

Revista Olimpiadei interna ţ ionale de limbă , literatură şi spiritualitate românească Edi ţ ia 2012, Baia Mare, jude ţ ul Maramureş


3/48

3

3

Revista Olimpiadei interna ţ ionale de limbă , literatură şi spiritualitate românească

Încep această adresare cu “dragi

elevi”, deoarece consider că ei sunt actanţiiprincipali ai acestei competiţii, pe care avem

deosebita onoare să o găzduim şi care prilejuieşte

un moment de bucurie iubitorilor de cultură şi

literatură. Olimpiada Internaţională de limbă,

literatură şi spiritualitate românească este mai

mult decât o competiţie între cei mai performeri

elevi, este un veritabil turnir cultural al celor care se erijează în exponenţii cuvântului

creator şi al spiritului liber.

Aş vrea să salut prezenţa numeroasă a dascălilor care, aşa cum ritualul pascal

dezlănţuie lumina şi îi asigură constanţa, calitatea şi puritatea transmisiei, permit

propagarea cunoaşterii, modelează conştiinţe, însufleţesc iubirea pentru frumos. Astfel în

binomul dascăl-elev “un diamant se şlefuieşte la lumina altui diamant”, după cum spunea

Heinrich Heine.

Doresc participanţilor mult succes, amintindu-le că acum este momentul în

care î şi pot legitima valoarea câştigată prin multă muncă, că ei sunt cei care vor construi

acte de cultură şi vor găsi modalitatea ca valorile spiritului românesc să supravieţuiască

dincolo de contextul globalizării. „Finis coronat opus” („Sfârşitul încoronează opera”),

căci nu e o bucurie mai mare decât momentele în care atingerea nivelului performanţei de

elită î ţi este confirmată.

prof. Pop Mariana

Inspector şcolar general

Dragi elevi, onoraţi colegi, distinşi profesori ai comisiei,


4/48

4

4

Revista Olimpiadei Interna ţ ionale de limbă , cultură şi spiritualitate românească

Un popor poate deveni vizibil în lume şi sepoate detaşa doar prin învăţământ, cultură şi ştiinţă.

Iar un popor neinstruit, este un popor uşor de

manipulat, este la discreţia altora.

Mihail Kogălniceanu spunea: „Dacă ţ ara

trebuie să aibă un loc în centrul Europei, apoi nu se

va putea ajunge prin industrie sau comer ţ , ci numai prin învăţământ.”

Demersul dumneavoastră, al celor care – cu sufletul şi cu fapta – vă implicaţi

în organizarea Olimpiadei Internaţionale de limbă, literatură şi spiritualitate

românească, este unul întregitor şi patriotic, pentru că reuşiţi să reuniţi aici românii

din toate colţurile Europei.

Competiţia din acest an aduce în Baia Mare, reunind elevi din statele în care

limba română este materie de studiu: Republica Moldova, Ucraina, Ungaria,

Bulgaria, Serbia, Macedonia, Albania, Italia, Spania şi Belgia.

Într-o perioadă în care se vorbeşte tot mai mult despre globalizare, într-o lume

în care apare riscul unificării culturilor, un demers de coagulare a esenţei culturale şi

spirituale româneşti este necesar şi bine-venit.

Îi felicit pe participanţi şi le urez o şedere plăcută în oraşul lui lui Hollosy

Simon, Pintea Viteazul şi Vida Geza.

Cătălin Cherecheş

Primar al Municipiului Baia Mare

Un demers de întregire a esenţei de românism


5/48

5

5


Sunt onorat că Maramureşul a fost şi este gazda a

numeroase olimpiade naţionale şi internaţionale, semn că

judeţul nostru este promotor al performanţei. Performanţa în

sine reprezintă realizările spre care fiecare dintre noi tindem,

indiferent de domeniul de activitate, iar pentru elevi şi tineri

este cu atât mai important.

Îmi face o deosebită plăcere să urez bun venit în ţinutul

nostru voivodal, tuturor profesorilor şi elevilor participanţi la

Olimpiada internaţională de limbă, literatură şi

spiritualitate românească, prin care se urmăreşte

consolidarea limbii române ca limbă oficială europeană şi punerea în evidenţă a

performanţelor elevilor şi ale profesorilor deopotrivă.

Maramureşul este şi de această dată gazda unei competiţii atât de importante, cu

participanţi din ţările în care se studiază limba şi literatura română, respectiv din Republica

Moldova, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Albania, Italia, Spania şi Belgia.

După susţinerea probelor de concurs, vă invit cu drag să vizitaţi cele mai

reprezentative obiective turistice şi culturale din judeţul nostru, să descoperiţi aceste locuri

binecuvântate de Dumnezeu şi, mai ales, oamenii de aici. Sunt convins că Maramureşul vă

va marca într-un mod pozitiv, astfel încât să vă facă să reveniţi ori de câte ori veţi avea

prilejul.Mult succes tuturor!

Mircea Man,

Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş

Maramureşul, promotor al performanţei


6/48

6

6


Stimaţi profesori, dragi elevi,

Resimţind emoţia unei întâlniri sub semnul artei şi al culturii, vă urez bun venit

în Maramureş, unde tradiţia, cultura şi literatura trăiesc regimul veritabil al

spiritualităţii, acea încordare senină a sufletului, în care viaţa, cu contrarietăţile ei,

capătă un sens mitic, durerea şi bucuria devin cântec, iar educaţia se străduieşte să

sublinieze valori.

Olimpiada interna ţ ională de limbă , liteartur ă şi spiritualitate românească va fi

nu numai o competiţie a elitei autentice a tinerei generaţii, ci şi o regăsire de sine,

într-un spaţiu al idealităţii, deoarece, citându-l pe Paulo Coelho, aş evidenţia că

“Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire”.

În aceste zile de reală competiţie veţi experimenta o alternativă paideică adescoperirii culturii şi literaturii române, care depăşeşte spaţiul curriculei obligatorii,

veţi proiecta noi sensuri culturii şi, poate, veţi avea revelaţia bogăţiei interiorităţii

umane.

Vă doresc să găsiţi formula succesului şi cuvântul învăluitor în care să vă

îmbrăcaţi gândurile, fantezia, revelaţiile şi sentimentul viu al vieţii.

Cu aleasă consideraţie,

Prof. Valentina Todoran,Inspector şcolar de specialitate


7/48

7

7


Cultură şi spiritualitate prin comuniune

Tot ceea ce cade sub incidenţa simţurilor, tot ceea ce se poate cunoaşte la unmoment dat, tot ceea ce se descoperă într-un anumit loc sau timp, are un caractermărginit, limitat, toate se reduc la noţiuni, definiţii, formule, grafice sau teorii.

Această limită poate să fie depăşită atunci când noţiunile, definiţiile, formulelesunt îmbrăcate în veşmântul spiritualităţii răsăritene, moment în care toate acestea seacoperă de lumină, primesc nuanţă şi sens, primesc viaţă. Cunoaşterea din acestpunct de vedere nu poate să fie solitară, ea presupune împărtăşire, comunicare şicomuniune.

După concepţia regelui-psalmist, nu există un alt aspect al vieţii care să rivalizeze cu bucuria comuniunii, frumuseţea existenţei este dată de prezenţaceluilalt. Împrăştiaţi în toate colţurile continentului şi a lumii, dar nu despărţiţi, ne întâlnim într-o ţară puţin vizitată, dar despre care toţi ştiu câte ceva: ŢaraMaramureşului.

Oferă mult acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu, cu simpla condiţie să existedisponibilitatea de-a primi: cred că pot să învăţ din înălţimea smerită a bisericilor delemn, pot să învăţ din graiul domol şi blând al înţelepţilor urmaşi ai dacilor liberi, potsă mă cuminec din potirul credinţei celei adevărate.

Doresc tuturor oaspeţilor nostri bun venit şi o cât mai rodnică şi binecuvântată lucrare!

pr. prof. Hoban Florin

Inspector şcolar pentru Religie


8/48

8

8


Prof. Corina Dunca, prof. Aurelia-Gabriela Vanca: Având în vedere pasiunea

dumneavoastră pentru scris, cultură, artă, frumos şi, implicit, pentru formarea caracterelor, cepărere aveţi de Olimpiada interna ţ ională de limbă , cultur ă şi spiritualitate românească încontextul actual?

Prof.univ.dr. George Achim: Consider că epitetul „interna ţ ional” acordat este prea mult. Acesta ţ ine de o anumită fatalitate istorică: românii risipi ţ i dincolo de grani ţ ele ţă rii se adună uni ţ i de un „act na ţ ional”, paneuropean. Este binevenită această olimpiad ă , pentru că ea reuneş te atât vorbitori de limbă română , cât şi elevi ce o studiază , din mai multe regiuni

geografice ale Europei, în şi din afara statului român. Evenimentul este foarte important şi foarte european, o dovad ă de permeabilitate; este

şi foarte benefic din punctul de vedere al omogenităţ ii spirituale şi culturale româneş ti, pentru că elevi de diferite culturi, niveluri şi abord ă ri se confruntă , fac schimb de idei, iau contact cu realităţ i culturale locale necunoscute de ei până acum. Este, de asemenea, o provocare, unimbold. Concuren ţ ii s-au ară tat foarte interesa ţ i, aten ţ i la tot ce a însemnat informa ţ ie

cultural ă şi spiritual ă , ca volum şi cunoaş tere.

C.D., A.-G.V.: Cum vedeţi dumneavoastră legătura dintre limbă, cultură şi spiritualitate?G. A. : Am spus trei sinonime pentru acelaşi lucru. Este, de fapt, o triad ă , ca Sfânta

Treime a unui popor: limba, cultura şi spiritualitatea ţ in de geniul creator şi de dimensiunea cosmică a acestuia. Sunt mijloace, vehicule, realiză ri ale aceluiaşi mare proiect, definind conş tiin ţ a lui identitară .

C.D., A.-G.V.: Ţinând cont de faptul că obiectivul olimpiadei e consolidarea limbiiromâne ca limbă oficială europeană, care sunt acele elemente ce merită a fi promovate îndemersul nostru de a ne integra, astfel încât să nu ne pierdem, totuşi, identitatea?

G. A. : Limba română ca limbă europeană e prea mult spus. Este bine că ea se afl ă în

conceptul limbilor Uniunii Europene, dar for ţ aunei limbi, puterea ei de penetra ţ ie, este sus ţ inută

de mai mul ţ i factori: prestigiul cultural, dar şi de ordin economic, politic, administrativ.

Nu cred că trebuie să ne iluzionă m în aimpune limba română ca limbă europeană , din

pă cate; to ţ i am dori să se vorbească româneş te, pentru că e o limbă minunată , spectaculoasă .

Interviuri incomode…cu domnul prof. univ. dr. George Achim


9/48

9

9


Ar trebui, în primul rând, ca limba română să fie vorbită , şi nu abandonată de vorbitoriiei nativi, de cei care vie ţ uiesc în alte pă r ţ i decât spa ţ iul nostru na ţ ional.

În al doilea rând, să fie vorbită frumos şi expresiv. Ea este ameninț țț ț ată de clişee, deş abloane, „repezită de invazia unor barbarisme, nici mă car neologisme”. Este pestri ţă şi lipsită

de sugestivitate. A reveni la o limbă curată , natural ă , mi se pare un obiectiv, mai degrabă , decât altele

ambi ţ ios declarate. Să facem lucruri mici, dar în puterea noastră de a le realiza.

C.D., A.-G.V.: Ce pârghii ar putea folosi un profesor de limba şi literatura română (dinmediul preuniversitar) pentru a-şi atrage elevii înspre limba, cultura şi spiritualitatea românească?

G. A. : Bie ţ ii profesori…Cred că trebuie schimbată o întreagă concep ţ ie, dinspre Minister asupra că r ţ ii, asupra

lecturii.Cartea şi lectura nu ar trebui să fie obiectul unei întreprinderi pedagogice formalizate,

rigide, structuraliste. Ar trebui regă sită pl ă cerea lecturii, a textului. În cuvântul meu de deschidere, am precizat că suntem în situa ţ ia în care, în loc de a

descrie penajul unei pă să ri, culoarea dintr-o coad ă de păun sau pieptul umflat al unui cocoş , ce reprezintă în sine un spectacol de culoare şi armonii, am lua această pasă re şi am face o disec ţ ie, pentru a-i vedea viscerele: cunosc traiectele biologice, dar farmecul artistic piere. La

fel şi cu literatura: dacă o supunem unui proces de disecare formal ă , plin de cerin ţ e no ţ ionale, atunci am ucis farmecul literar. În al doilea rând, nu trebuie să renun ţă m la valorile consacrate ale literaturii române, în

temeiul unui europenism prost în ţ eles; ar fi o crimă cultural ă . Nu putem să nu studiem un I. B. Deleanu şi „Ţ iganiada” – monument de frumuse ţ e cultural ă – sau un Neculce, valabil şi azi, după trei sute de ani, pentru a privilegia texte care, sub un limbaj cotidian, promovează trivialitatea şi lipsa de substan ţă . Sunt piloni fundamentali, ce nu trebuie clinti ţ i sub niciun pretext din locul lor statornicit într-o cultură .

C.D., A.-G.V.: Ce recomandaţi ca lectură pentru cunoaşterea, recunoaşterea şi înţelegereavalorilor etice şi estetice indispensabile deschiderii orizontului cultural şi stimulării educaţieipermanente?

G. A. : E un ră spuns greu: literatura, pentru noi to ţ i, este, mai întâi, citire şi apoi, o permanentă recitire. Le-aş recomanda tuturor elevilor să parcurgă , să frecventeze adevă ratelevalori ale literaturii, pe cele consacrate – clasicii, marii scriitori interbelici.

Odată gustul format, criteriile de valoare stabilite, ei vor gă si grila necesară pentru a încorpora şi alte experien ţ e de lectură , î şi vor face propria scară de valori.

Până atunci, înapoi la clasici, la valori perene, fie că sunt mai noi, de secol XX, fie de secol XIX sau mai devreme!

Interviuri incomode...


10/48

10

10


C.D., A.-G.V.: De ce credeţi că a fost ales tocmai oraşul Baia Mare ca locaţie?

G. A. : Din ra ţ iuni pur administrative. Poten ţ ialul de atrac ţ ie al Maramureşului este, din pă cate, pe jumă tate legend ă şi numai pe jumă tate adevă r.

Vedem sub ochii noş tri cum patrimoniul spiritual al culturii arhaice maramureşene se degradează şi se împu ţ inează . E ademenitor să invi ţ i pe cineva în Maramureş ca în leagă nul culturii tradi ţ ionale a lemnului, dar, în curând, din pă cate – şi adresez un S.O.S. conducă torilor acestui jude ţ – invita ţ ia se va reduce la o simpl ă vizită în muzeu, pentru că tiparele tradi ţ ionale ale spiritualităţ ii au fost adânc pervertite şi sunt, în fiecare zi, sub ochii noş tri.

Dacă satele maramureşene, care altă dată ne încântau cu por ţ i de lemn perfect integrate în peisaj şi cosmos, sunt dezmembrate şi puse pe foc, duse în alte pă r ţ i, ajungem să invită m oaspetele în adevă rate cazemate de beton şi de aluminiu, atunci nu mai are nicio relevan ţă că ne afl ă m la Sighet, la Babadag sau aiurea.

Dacă aş zice că Baia Mare a fost aleasă tocmai pentru a se atrage aten ţ ia autorităţ ilor că nu trebuie să continue bă taia de joc la adresa spiritualităţ ii româneş ti, consider că nu m-ar crede nimeni.

C.D., A.-G.V.: Ce locuri/locaţii aţi recomanda unui necunoscător dornic de a intra în

contact cu specificul zonei noastre?G. A. : Dacă cineva mi-ar spune că ar vrea să vină în România, i-aş recomanda să meargă la muzee: al Satului, al Rezisten ţ ei Comuniste de la Sighet; să vad ă două-trei mă nă stiri – în prima zi.

În a doua zi, i-aş spune să meargă prin câteva sate, să vad ă bisericu ţ e de lemn, câtevaşuri şi ş oproane tradi ţ ionale ce, din fericire, au scă pat de demolare, să vad ă un cuptor de vară

în Ţ ara Lă puşului, o fântână f ă cută de un meş ter f ăurar, o piuă . În a treia zi, l-aş pune să-l viziteze în Lă puşul Românesc pe – fabulosul ţă ran, la modul

absolut, Nicolae Pi ţ iş ; să asculte cântecul din fluier al M ă ricu ţ ei la Suciu de Sus ori pe

horitorii cu noduri din Ungureni.Spre final, în seara celei de a treia zile, în drum spre gară , vizitatorul necunoscut va

trece, desigur, pe lângă sediul autorităţ ilor jude ţ ene şi va gândi o clipă că Maramureşul profund, arhaic şi arhetipal merită mai multă iubire, implicit mai multă grijă şi ocrotire.

Interviu luat de către:Prof. Corina Dunca

Prof. Aurelia-Gabriela Vanca

Interviuri incomode...


11/48

11

11


Orice popor se defineşte prin cultură, mentalitate şi

prin felul în care reuşeşte să relaţioneze cu „ceilalţi” delângă el. În actualul context al globalizării, se pune îndiscuţie necesitatea prezervării culturii tradiţionalespecifice unui anumit areal. În această mare a uniformizăriişi a supunerii unor forme nivelatoare ale modernismului, serecomandă promovarea acelor proiecte culturale care să valorifice particularităţile locale ce transced identitatealocului, înscriindu-se printre marile spirite aleuniversalităţii.

Maramureşul istoric este extrem de generos întradiţii, în obiceiuri, în biserici şi în porţi maramureşene, ce

scot în evidenţă complexitatea fiinţei ancestrale. Paradisul tradiţiilor parcă este protejat de somptuoaseleporţi maramureşene care, într-o formă metaforică, apără valorile ancestrale de pericolul pierderii identităţiidin cauza mondializării alerte. În acest context, la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din SighetuMarmaţiei, sub directa coordonare a prof. dr. Flaviu Vida (istorie), a prof. Daniela Maria Andraşciuc(limbă şi literatură română) şi a prof. dr. Gheorghe Andraşciuc (limbă şi literatură română) de câţiva ani,elevii revalorifică tradiţiile şi obiceiurilor în acele forme pure originare, nealterate de intervenţiiletimpului, fiind răsplătiţi de fiecare dată cu un loc pe podium la etapa naţională a „Concursului de Cultură şi Civilizaţie în România”: în 2009 locul II, în 2010, locul I, în 2011 locul II, iar în 2012 calificare lanaţională (concurs în derulare). Echipa contribuie la tezaurizarea tradiţiilor sedimentate de-a lungulvremii, f ăcându-le cunoscute contemporaneităţii. „Voci” incontestabile ale geniului popular manifestatprintr-un sincretism covârşitor sunt aduse în prezent, de undeva dintr-un timp ancestral. În acest fel, prin

complexitatea şi prin frumuseţea artei populare, suntem introduşi în profunzimile subconştientului nostru,revigorând modelele spirituale cristalizate de strămoşii noştri. Parafrazându-l pe marele filozof rus, N.A.Berdriaev, care susţinea că „tradiţia este o comuniune cu misterul istoriei”, am putea spune că avemprivilegiul de a adăuga o cărămidă la edificiul permanenţei.

Interculturalitatea şi multiculturalitatea încurajate de instituţiile statului nostru contribuie la creareacontextului propice dezvoltării valorilor culturale identitare. Aceste nestemate ale spiritualităţii noastrereprezintă consecinţe ale atmosferei în care ne naştem sau ale interacţionării cu membrii unei colectivităţicu care intrăm în contact la un moment dat.

Aparţinem unei naţiuni prin bagajul spiritual pe care îl deţinem, şi nu prin anumite determinărigeografice abstracte. Produsele culturale acumulate de-a lungul timpului sunt triate, fiind promovate doaracele producţii culturale capabile să „învingă timpul”.Tradiţia nu oferă doar o identificare cu trecutul, ci oreprezentare axiologică a sufletului purificat. Tradiţiareprezintă partea activă a moştenirii culturale, a ceea cerămâne viu din trecut, elementele care acţionează modelatorasupra prezentului.

Prof.Daniela Maria Andraşciuc,Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, Sighetu Marmaţiei

Spaţiul maramureşean – referinţă a culturii tradiţionale


12/48

12

12


România este o ţară frumoasă, unică în lume pentru ţinuturiledeosebite, pentru oraşele ce păstrează neobosite urme ale trecerii timpului,notate în multe pagini de istorie.

Printre acestea se numără şi zona de nord a ţă rii – regiunea Maramureşului, un spaţiu unic, renumit şi peste hotare pentru peisajeledeosebite, oamenii şi locurile încărcate de urme ale vremurilor de demult, ce atrage numeroşi vizitatoriprin obiectivele sale turistice, printre care se numără Mun ţ ii Gutâi – Creasta Coco şului, M ănăstirea

Bârsana, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezisten ţ ei de la Sighetu Marma ţ iei, Cimitirul Veselde la S ă pân ţ a, Casa Elie Wiesel etc.

Regiunea asigură totul: de la excursii pe munte, sporturi extreme, turism cultural şi religios.Există aici zone naturale protejate, munţi acoperiţi de păduri, ape limpezi, peisaje care î ţi taie

respiraţia şi te fac să revii mereu şi, de fiecare dată, să rămâi la fel de impresionat ca prima dată.Este un loc ce oferă posibilităţi nenumărate de recreere, de la excursii pe văile apelor, pe crestele

munţilor (de reţinut că Maramureşul are o bogată reţea de marcaje forestiere,cărări marcate, ce asigură îndrumare şi siguranţă celor care se încumetă să letraverseze), până la momentele de reculegere din lăcaşurile de cult.Vei vedea sate minunate, peisaje incredibile, lacuri, mici cascade, peşteri,rezervaţii naturale ce adăpostesc o faună rară.

În nord-vestul Carpaţilor Orientali se întind Mun ţ ii Gutâi, care –alături de Bârgău, Igniş, Lăpuş, Maramureş, Oaş, Rodnei, Suhard şi Ţibleş,alcătuiesc Carpa ţ ii Maramure şului şi Bucovinei.

Mun ţ ii Gutâi (cunoscuţi şi sub denumirea de Gutin) sunt localizaţi

între Depresiunea Maramureş la Nord, Munţii Ţibleş şi Depresiunea Lăpuş la Est, Depresiunea Copalnicla Sud şi Depresiunea Baia Mare la Vest-Nord-Vest.

La poalele lor se odihneşte liniştit Baia Mare, un oraş micuţ, dar extrem de elegant, ce te cucereştede la prima vedere.

Pasul Gutâi străbate aceşti munţii, alături de Pasul Strâmbului, oferind un peisaj demn de admiratşi de vizitat, mai ales de iubitorii muntelui, care nu obosesc a-l include în programul lor de activit ăţi, atât

în timpul verii, cât şi în sezonul de iarnă.Zona a devenit extrem de renumită mai ales în sezonul de iarnă, datorită pârtiilor de schi de la

Mogoşa, Cavnic sau Şuior.Un alt punct de atracţie ce atrage numeroşi turişti este Creasta Coco şului, un bloc de andezit, de

mari dimensiuni, situată la 12 km de oraşul Baia Sprie, ce domină întreg teritoriul, părând a oferi protecţieacestei zone unice în ţară.

Este un teritoriu sălbatic, ce seamănă cu creasta unui cocoş – motiv pentru care localnicii l-audenumit astfel. Mai este cunoscut şi sub denumirea de Tif ăria Gutâiului sau Pana Coco şului.

Aici se află şi o rezervaţie naturală declarată, ce adăposteşte specii de păsări, precum acvila destâncă (Aquila chrysaetos), acvila ţipătoare (Aquila pomarina) sau codobatura vânătă (Motacilla cinerea).

Şoseaua care traversează Munţii Gutâi spre oraşul Sighetu Marmaţiei, te conduce către ozonă în care parcă timpul s-a oprit: Maramureşul istoric. Este o zonă cu oameni simpli, pentru care timpulparcă a stat pe loc, neatinşi de tentaculele modernităţii, un spaţiu în care se păstrează nealterate tradiţiile şiobiceiurile, cu adevărat autentic.

Maramureş, popas de istorie naţională...


13/48

13

13


Viaţa oamenilor se desf ăşoară între activităţile specifice vieţii la ţară, însă f ără instrumente

moderne, ci multe lucrate manual (ingrijitul animalelor, cultivarea diverselor legume sau fructe etc.) şiobiceiuri păstrate din moşi strămoşi: festivaluri folclorice, cu muzică tradiţională, cu veşminte tradiţionale(cosume populare), lucrate manual, cu bucate specifice zonei.

Un loc unic, ce atrage prin simplitate şi măreţie, situat pe şoseaua ce leagă oraşul Baia Mare de

Sighetu Marmaţiei, este M ă nă stirea Bârsana , situată pe Valea Izei, în comuna Bârsana, la 22 km deSighet.

Construită la mij locul secolului XIV, de domnii Drăgoşeşti, ceau mai ctitorit şi M ănăstirea de la Peri (Săpânţa de azi), mănăstirea este unadintre cele mai importante şi căutate lăcaşe de cult ale ţinutului. A fostreşedinţa episcopului Gavriil Ştefanca (Gavriil Bârsana).

Istoria locului spune că aici au fost şcoliţi preoţii din satele învecinate,

î şi procurau cărţile preoţii din zonele mai indepărtate, fiind aduse şi dinMoldova sau Ţara Românească.

Locul are o istorie destul de încărcată şi zbuciumată, ca de altfel întreg ţinutul.Imperiul Austriac a confiscat averea mănăstirii, pe care a şi desfiinţat-o. Bunurile au fost

transferate Mănăstirii de la Cerna, călugării fiind nevoiţi să se mute la Mănăstirea Neamţ. S-a păstrattotuşi un mic schit, ce a funcţionat sub tutela Mănăstirii de la Peri.

Î n

1993, cu binecuvântarea PS Justinian Chira, episcop al Maramureşului şi Sătmarului, mănăstirea revine laviaţă, fiind reînfiinţată. Se reîncepe construcţia bisericii noi, altarul de vară, chiliile.

În ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a prăznuit pentru prima dată hramul noii mănăstiri. În aceeaşizi, Prea Sfinţitul Justinian a f ăcut cunoscut că Bârsana va fi o mănăstire de maici.

Astăzi, mănăstirea cuprinde Biserica din lemn, construită în stil maramureşean, Aghiasmatarul,Stăreţia, Altarul de vară, Casa Duhovnicului, Casa Artistului, Casa Meşterilor, Praznicarul, Trapeza,

Muzeul Mănăstirea Bârsana, Turnul - Clopotniţa, Monumentul funerar, Poarta de la intrare, ce te conducespre un spaţiu desprins parcă din rai, cu alei mărginite de aranjamente florale, în mijlocul cărorasălăsluieşte un mic lac, traversat de un pod, ce conduce spre Altarul de vară, situat în centru, ce domină

întregul peisaj. Astăzi, mănăstirea aparţine de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, având

hramul ”Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” (30 iunie).Continuând periplul prin munţii Maramureşului, se ajunge într-un alt loc, unic în lume, cunoscut

pentru maniera neobişnuită de ilustrare a legăturii dintre viaţă şi moarte: Cimitirul Vesel de laSă pân ţ a.



14/48

14

14


Chiar numele acestei locaţii contrastează prin simbolistica sa: este vorba despre un cimitir, faimos pentru maniera neobişnuită a locuitorilor de a păstra vie amintirea celor dragi, prin crucile viu

colorate, în culori aprinse – roşu, verde, galben, negru, pe un fond albastru, devenit cunoscut chiar subdenumirea de albastru de S ă pân ţ a.

P e crucisunt reprezentate scene din viaţa şi ocupaţia răposatului, înmişcare, lucrând pe câmp, mergând la şcoală, la război, însoţite sau nu de versuri, ce ilustrează atitudineasolemnă a oamenilor în faţa morţii.

Cimitirul a fost construit la sugestia preotului greco-catolic Grigore Riţu în 1935, de altfel şiprofesor de română şi latină. Cel care a pus în practică ideea preotului a fost Stan Ioan Patra ş, pictor,sculptor şi poet, al cărui mormânt se află la loc de cinste în cimitir. El a fost cel care a realizat parteaverticală mai lată, lăsând astfel loc pentru epitaf.

Din 1935 datează de altfel şi primul epitaf. În partea de sus a fiecărei cruci există un basorelief cecuprinde scene din viaţa celui decedat. Sunt scene simple, ce readuc în prezent viaţa sătenilor, ilustrând un

aspect semnificativ. Pe fiecare cruce este menţionat numele celui decedat şi, într-un limbaj satiric, motivulmorţii. Din 1960, cimitirul a fost populat cu circa 800 cruci, sculptate din lemn de stejar, recreând un

întreg sat, unind astfel printr-o legătură invizibilă lumea celor vii de lumea celor dispăruţi.

Ajunşi în Sighet, privirile vor fi atrase de ceea ce reprezintă Memorialul VictimelorComunismului şi Rezisten ţ ei , închisoarea care ”a ucis”şi ”a mutilat” numeroşi deţinuţi, închişi mulţi pe nedrept, înperioada Comunismului, perioadă în care ţelul suprem eradistrugerea memoriei, anularea ei prin toate mijloacele şi creareaa ceea ce s-a numit ”omul nou”, omul f ără memorie.

Conceput pentru exterminarea elitelor culturale,

naţionale sau religioase, în prezent, Memorialul de la Sighet areca scop tocmai reconstituirea şi păstrarea memoriei poporuluiromân.

Închisoarea a fost construită în 1897 de autorităţileaustro-ungare, ca închisoare de drept comun, funcţionând astfel

între anii 1918-1945. Ulterior, a devenit ”lagăr de exterminare”, loc de detenţie pentru studenţi, elevi,ţărani, foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni, oameni ai bisericii –episcopi greco şi romano-catolici.

Din 1955 redevine închisoare de drept comun (ca urmare a Convenţiei de la Geneva).După 1977, clădirea a fost dezafectată, folosită ulterior ca fabrică de mături şi depozit de sare.



15/48

15

15


Din 1944, clădirea a devenit muzeu, cunoscută ca ” Memorialul Durerii din Sighet”. A luat fiinţă la iniţiativa ”Fundaţiei Academia

Civilă”, având ca preşedinte fondator pe Ana Blandiana.Deşi a fost înfiinţat în 1993, primele săli ale muzeului au fostinaugurate abia în 1997. A fost recunoscut drept cel mai important proiectdedicat reconstituirii şi analizei trecutului comunist, alături de Memorialuldin Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia.

Memorialul cuprinde: Muzeul Memorial – ce funcţiona înfosta închisoarea stalinistă, Centrul

Interna ţ ional de Studii asupra Comunismului, fondat de AnaBlandiana şi Romulus Rusan, cu funcţionează la Bucureşti, fiindlaboratorul de crea ţ ie al Memorialului şi Cimitirul Să racilor, ce seaflă la 2,5 km de oraş, înspre Satu Mare, unde erau îngropaţi cei care

mureau în închisoare noaptea.

Astăzi, Muzeul se întinde pe două etaje şi cuprinde sălitematice, fiecare ilustrând diverse aspecte: fie modul în care erauschingiuiţi deţinuţii, fie metode de tortură, fie aspecte ale vremii,

precum represiuni etnice şi religioase, comunizarea învăţământului, represiunea împotriva culturii,deport ări, rezisten ţ a anticomunist ă în mun ţ i, poezia în închisoare, femei în închisoare, via ţ a în închisoare etc.

Memorialul aminteşte permanent ororile unui sistem care, deşi a dorit naşterea omului perfect, areuşit să distrugă vieţile multor oameni a căror singură vină a fost dorinţa de libertate în toate domeniile.

Planul Muzeului Memorial (parter, etajul I şi etajul II)

Tot în Sighet se află şi Casa Muzeu Elie Wiesel, scriitor, ziarist, eseist, filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, supravieţuitor al Holocaustului.

Elie Wiesel s-a născut într-o familie de evrei, care aveau o băcănie înSighetu Marmaţiei. A urmat studii religioase, de cultură generală, a studiat laOradea şi la Debrecen.

Deportat cu familia în Lagărul de exterminare de la Auschwitz şi supus lamuncă silnică (în 1944), a fost singurul supravieţuitor al familiei sale (mama,sora mai mică şi tatăl au murit în lagăr).

A fost profesor la Universitatea Municipală New York, în prezent - deşiajuns la 80 ani, se află la conducerea Universităţii din Boston.

A activat pentru conducerea în Washington a Muzeului American alHolocaustului. A devenit de-a lungul timpului un orator apreciat în problemele Holocaustului şi

drepturilor omului.



16/48

16

16


Presedintele Iliescu a numit o Comisie Interna ţ ională de Studiere a Holocaustului din România,condusă de Elie Wieser, numită ulterior ”Comisia Wieser”, înfiinţată în 2005.

În 1986, a primit Premiul Nobel pentru pace. Din 2001, a devenit membru de onoare al AcademieiRomâne. A scris peste 50 cărţi, dintre care cea mai cunoscută Noaptea – o descriere autobiografică desprelagărele de exterminare naziste.

Comitetul Norvegian pentru Premiul Nobel pentru pace l-a numit ”un mesager al omeniei”.Casa în care s-a născut Elie Wiesel, proclamată Casa memorial ă Elie Wiesel Sighetu Marmaţiei.

Prof. Corina Dunca

Bibliografie:http://www.ropedia.ro/ghid/maramures/

http://www.memorialsighet.ro/http://ro.wikipedia.org/http://www.ropedia.ro/

http://www.romania-natura.ro/node/122http://www.manastireabarsana.ro/

http://www.crestinortodox.ro/

http://www.maramures.djc.ro/

Maramureşul – străveche vatră de cultură şi spiritualitate românească

Legenda spune că Rozalia, fata unui uriaş bătrân, a întâlnit lângă apa Izei nişte oameni mici, carenu s-au speriat când ea i-a ridicat în poală. Atunci, Rozalia l-a rugat pe stăpânul munţilor şi apelor să ofacă pe ea ceva mai mică şi să îl mărească pe unul dintre oamenii mici, pe care l-a îndrăgit.

Nunta lor a durat şapte zile, iar perechea a avut şapte feciori, ai căror urmaşi au populat văile Izei,Marei, Cosăului, Tisei, Vişeului, Săpânţei şi Ronişoarei.

În amintirea Rozaliei, prima aşezare de pe Iza a primit denumirea Rozavlea, iar oamenii s-au numitmaramureşeni, după numele râului Mara, care avea cea mai limpede apă.

Maramureşul este un tărâm aparte, cu oameni şi locuri desprinse din poveste, cu o istorie frumoasă şi cu multe tradiţii. De aici a pornit Dragoş Vodă când a întemeiat Moldova. Aici a luptat pentru dreptatehaiducul Pintea. În Maramureş se pot admira celebrele biserici din lemn (dintre care cinci sunt incluse înpatrimoniul UNESCO), precum şi porţile care, dincolo de rolul de a permite accesul în curtea gospodăriei,aveau menirea de a opri răul. Motivele decorative de pe porţi („funia”, „soarele”, „crucea înscrisă în cerc”)conturează semnificaţiile acestor construcţii ridicate aproape ritualic din lemn de stejar tăiat într-operioadă cu lună plină, pentru a se îndepărta din jurul gospodăriei toate nenorocirile.

Maramureşul este, totodată, ţinutul rezervaţiei naturale „Pietrosul Rodnei”, al mocăniţei, alCimitirului vesel de la Săpânţa, care aminteşte de obiceiul dacilor de a se bucura la moartea cuiva,considerând că persoana respectivă s-a eliberat de toate grijile lumeşti.



17/48

17

17


Într-un asemenea spaţiu s-au f ăcut, după părerea lui Nicolae Cartojan, „primele încercări detraducere a cărţilor sfinte în limba română” ( Istoria literaturii române vechi, Editura Fundaţiei

Culturale Române, Bucureşti, 1996, pag. 89). Chiar dacă originalele acestor traduceri nu s-au păstrat,se cunosc copiile f ăcute pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Denumite „texte rotacizante” (dinpricina rotacismului, particularitate fonetică ce presupune trecerea lui n intervocalic, în cuvintele deorigine latină, la r, ca de exemplu în cuvântul lumir ă), ele constituie un punct de plecare al limbiiliterare. Păstrând în nume rezonanţe ale locurilor unde au fost descoperite sau ale proprietarilor,Codicele Vorone ţ ean, Psaltirea Scheiană , Psaltirea Vorone ţ eană sau Psaltirea Hurmuzachi sunt înoptica specialistului amintit mai sus „comori de preţ, căci ele dezvăluie pe de o parte forme de limbă

în care se poate surpinde tranziţia de la latina vulgară la limba de azi, iar pe de altă parte o sumedeniede cuvinte din vechea zestre latină, dintrecare unele au dispărut cu timpul din circulaţia limbii, iaraltele se zbat azi în agonie într-un colţ restrâns de pământ românesc.” (pag. 94.)

De-a lungul timpului, alţii slujitori ai limbii române şi-au legat numele de aceste locuri:Augustin Buzura (1938) Romanul Absen ţ ii - premiul USR (1970); Fe ţ ele tă cerii - premiul USR(1974); Orgolii - premiul „Ion Creangă” al Academiei, Vocile nop ţ ii - premiul USR (1980), Refugii -premiul USR (1984).Nicolae Breban – (1934) Roman de debut Francisca (1965) - Premiul „Ion Creangă” al AcademieiRomâne, Animale bolnave - premiul pentru proză al USR (1968); Buna-vestire - premiul USR(1977), Amfitrion - premiul USR (1994), premiul Omnia pentru întreaga operă literară - Salonul decarte de la Oradea (1995), premiul Naţional de Literatură acordat de Uniunea Scriitorilor pe anulliterar 1999.Petre Dulfu (1856-1953) - Foloasele învăţă turii - promovată de Academia Română. Autorul cărţii

Isprăvile lui Pă cal ă (1894).

Alexandru Ivasiuc (1933-1977) Vestibul - premiul pentru proză al USR (1967). Ion Pop – (1941)Premiul USR și Premiul „B.P. Haşdeu” al Academiei Române pentru volumul Jocul poeziei (1985.Nicolae Steinhardt (1912-1989) – Venit în 1973 la Mănăstirea Rohia îmbrăcat rasa monahală în 1980.Premiu pentru critică al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1980).Ion Şiugariu (1914-1945) –Tiberiu Utan (1930-1994) - Premiul „George Coşbuc” al Academiei Române pentru volumul Versuri (1961.Elie Wiesel – (1928) Laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986).

Prof. Gabriela Medan

Bibliografie:Cartojan, Nicolae - Istoria literaturii române vechi, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,1996.Chiş Şter, Ioan – Elemente de unitate şi continuitate în cultura populară spiritual ă din zonaChioar”, în revista Marmaţia, Nr. 5-6, Baia Mare, 1979-1981.Ivanciuc, Teofil – Ghidul turistic al Ţă rii Maramureşului, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006.

Maramureşul – străveche vatră de cultură şispiritualitate românească


18/48

18

18


Ulmeni, locul copilăriei mele, reprezintă lumea în care convieţuiesc, împletindu-mi raţiunea cuelementele autentice ale culturii si civilizaț iei românești, ale portului popular din Zona Codrului, dar şi cu liniilemelodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă si istorie,am ales să-mi petrec, și anii adolescenț ei, în calitate de elevă de liceu, mândrindu-mă cu valorile, principiile şinoile identităţi descoperite.

Ţara Codrului, cunoscută sub această denumire, se află la interferenţa judeţelor Maramureș, Satu Mare,Salaj, este un ț inut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codrii seculari; ce se îngemânează cucâmpii mănoase, străbătute de râul Someș, ce formează defileul cunoscut sub denumirea ,,Strâmtorile Țicăului”,tocmai la intrarea dinspre satul Țicău spre capitala administrativă a zonei - orașul Ulmeni, dar acesta zonă poartă cusemeț ie și urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarț a de Jos, care are comori istorice de ovaloare inestimabilă.

Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătatespirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti:

Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii greco-catolici. Deacolo a fost adusă aici, la începutul secolului al-XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar peiconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.

Biserica de piatr ă ș i lemn Ulmeni, ,, Sfinț ii Arhangheli Mihail ș i Gavril” provine din Ș omcuta Mare șia fost reclădită în 1895, are un Chivot aurit cu proeminenț e și reliefuri florale crucifiere excepț ional lucrate dinsecolul al XVIII-lea.

Biserica de lemn Buze şti, datată în 1799 prin inscripț ie, este una aparte, deoarece construcț ia ei a fostputernic influenț ată de stilul baroc, fiind pictată în secolul al-XIX-lea.

Casa memorială ,,George Pop de Băse şti” situată în localitatea maramureșeană Băseşti,funcț ionează camuzeu de la 1 februarie 1976, conacul ce a aparţinut Tribunului Marii Uniri, a fost construită în anii 1885 - 1890,constituind timp de trei decenii un punct de referintă şi de întâlnire a multor personalităţi transilvănene: dr. VasileLucaciu, Vasile Goldiş, Ion Raţiu, Teodor Mihali, năzuinț ele neamului românesc aducându-l, și pe marele istoric

Nicolae Iorga în casa lui badea George din Băsești. Documente de familie, fotografii, obiecte personale recompunviaţa şi activitatea marelui patriot, George Pop de Băseşti.

Desigur, toate aceste frumuseț i sunt puse în valoare de harnicii și ospitalierii codreni, oameni, care prinsufletul lor cald și prin portul popular: cămeșă și spăcel cu ciur, lucrat manual, gaci și zadii, se remarcă oriunde,prin prezenț a lor.

Țara Codrului se mândrește cu ,,oameni de seamă “originari ai acestor tinuturi: scriitori, critici literari,dascăli, medici, jurişti şi interpreţi de muzică populară. Amintim pe poetul, prozatorul, autorul de snoave şipovestiri Petre Dulfu, născut în localitatea Tohat ,,un Ion Creangă al Ardealului” Dr. docent Florian C. Ulmeanu,

întemeietorul medicinii sportive, îngrăgitul interpret de muzică populară Emil Gavriş, juristul Vasile Grădişteanu,iar dintre cei contemporani nouă îi amintim pe membrii Uniunii Scriitorilor din România, toț i născuț i în Ulmeni:Radu Ulmeanu, Florica Bud, Vasile Morar și Milian Oros, profesor Aurora Puşcaş, fondatorul învăţământuluiparticular liceal maramureșean.

Consider că, Ţara Codrului a fost dintotdeauna un ț inut unic, binecuvântat de Dumnezeu, cu valori șioameni fară pereche, iar noi generaţia tânără, vrem să aducem un omagiuoamenilor trecuţi în lumea celor f ără de dor și să-i preţuim pe cei care ne suntcontemporani, având datoria sacră, de a duce mai departe tradiț iile șiobiceiurile strămoșești.

Botiş Andreia-Roxana, clasa a XI-a,Liceul ,,George Pop de Băseșșșști” Ulmeni

Plaiuri Codreneşti


19/48

19

19


În acest secol, unde trecerea frenetică a

timpului se resimte tot mai des, un spaţiu spiritual,

al liniştii interioare, este precum o oază în deşert.

Oraşul Baia Mare, situat în NV-ul României,

se poate mândri cu prezenţa unui astfel de dar, prin

însăşi existenţa Mănăstirii Sfânta Ana de la Rohia.

Ea este situată în „Ţara Lăpuşului” la cca. 50 km de

oraşul Baia Mare, în hotarul satului Rohia ceaparţine oraşului Târgu Lăpuș, în mijlocul unui codru de fag şi stejar, pe coama unei coline ce poartă

numele „Dealul Viei”, la o altitudine de aproximativ 500 m. Locul surprinde nu doar prin frumuseţea

exterioară; prea frumos, pitoresc şi binecuvântat colţ de tară românească, ci şi prin cea interioară, care

stă la baza construcţiei sale.

Începuturile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox român Nicolae Gherman

(1877-1959), paroh în satul Rohia. Construcţia ei debutează sub pecetea unei legende, care afirmă, în

mod incontestabil, existenţa divină.Oricine trece pragul acestui lăcaş este conştient de faptul că, vizitând acest loc, se va îmbogăţi

sufleteşte. În prezent, însă, influenţa-i s-a extins şi în spaţiul cultural, fiind un veritabil labirint al

obiectivelor religioase, respectiv culturale prin: BISERICA mare cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului”; BISERICA –CATACOMBĂ, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, care se află la

demisolul noii bisericii şi adăposteşte Icoana Maicii Domnului, f ăcătoare de minuni; PARACLISUL,

cu hramul „Izvorul T ămăduirii”, unde se găseşte un iconostas unic la noi în ţară; BIBLIOTECA,

care numără aproximativ 40.000 volume de cărţi; CHILIA N. STEINHARDT (MONAHULNICOLAE DE LA ROHIA), care se găseşte la parterul Casei Poetului; MUZEUL mănăstirii care se

găseşte în biserica de lemn cu hramul „Sfânta Ana”, biserică ce face parte din Colţul maramureşean.

Mânăstirea Sfânta Ana de la Rohia este atât o punte de legătură între om şi Divinitate, o punte

la care mulţi râvnesc, dar puț ini o dobândesc, cât şi o exprimare a tradiţiilor culturale româneşti.

Ţ îrlea Olivia Carmen, clasa a X-a E, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Baia Mare

Coord. Prof. Aurelia-Gabriela Vanca

MÂNĂSTIREA SFÂNTA ANA DE LA ROHIA – O oază de linişte


20/48

20

20


La Sighetu Marmaţiei limba şi literatura română are partea ei de viaţă în viaţa lumii şi a învăţământului românesc. Locul acesta are ceva sacru în el, ceva întrerupt din seva bogată a spiri-tualităţii străbune, voievodale. Dascăli de excepţie luminează minţile elevilor, recuperând astfelmarile simboluri şi motive ale vieţii. Există, aici, o emulaţie, o zestre culturală într-atât de mare,

încât realmente se poate vorbi de o încărcătură spirituală, de un element care să genereze adevăra-te energii creatoare. Elevii sunt privilegiaţi având asemenea dascăli şi se confruntă în numeroasecompetiţii din care se întorc, de cele mai multe ori, învingători. Sunt în aşa fel instruiţi, încât,indiferent de rezultat, indiferent de soluţia încleştării esenţiale, să rămână încordarea de a fi parti-cipat la ea. Şi acesta este cel mai mare câştig.

Şi … mai există şi misterul în stare să pâlpâie în minţile lor.Învăţământul filologic din Sighetu Marmaţiei trăieşte aşadar prin dascălii şi elevii săi, ani-

maţi de valori spirituale înalte, iar acţiunile lor se vor răsfrânge asupra tuturor semenilor.Nouă ne revine obligaţia, devenită onoare, să-i preţuim.

Prof. Valentina TodoranEste al treilea an şcolar de când elevii sigheteni, buni şi foarte buni au oportunitatea de

performare a competenţele specifice limbii şi literaturii române, sub îndrumarea celor mai valoroşidascăli de la şcolile şi liceele sighetene: prof.drd. Andrasciuc Gheorghe, prof. gr. I Andrasciuc

Dana, prof. gr. I Cristea Adriana, prof. drd. Lozbã Raluca de la C. N. Dragoş Vodă, prof. gr. IIArdelean Anuţa, prof. dr. Bout Odarca, prof. gr. I Lengyel Angela, prof. gr. II Sautriot Mihaela dela Liceul Regele Ferdinand, prof. gr. I Crăciun Otilia de la Şc. cu cls. I –VIII, Nr. 2, prof. gr. IIChindriş Otilia de la Şc. George Coşbuc, prof. gr. II, Rednic Georgiana de la Grupul Şcolar pentruIndustrie mică şi servicii. Anul acesta şcolar d-na prof. Virginia Malearciuc a ieşit la pensie.Acumdoi ani a ieşit d-na prof. Adela Mãrculescu Mulţumirile noastre pentru munca depusă, întrucât auf ăcut parte din aceeaşi echipă de profesori valoroşi, devotaţi şi cu vocaţie.

Cursurile se adresează tinerilor capabili de performanţă, nu neapărat celor supradotaţi, ci şicelor foarte serioşi şi muncitori, care acceptă să facă sacrificii venind în week-end la ore

suplimentare, unde au şi teme suplimentare.Orele se desf ăşoară în fiecare sâmbătă de la 11 – 13 după o planificare şi programă riguros

întocmite, utilizându-se cele mai eficiente şi moderne strategii didactice. La orele şi activităţiledesf ăşurate în acest Centru participă aproximativ 80 de elevi din clase VII – X. Dintre aceştia auparticipat la Olimpiade şcolare, concursuri regionale şi naţionale aproximativ 70: la Olimpiada pe

judeţ – 15 premii, 10 menţiuni, pe ţară 4 participanţi; la Concursuri regionale – 61 de premii, 21de menţiuni; la Concursuri naţionale (inclusiv Evaluarea în educaţie – Năstăsescu) 14 premii si 6menţiuni.

Centrul de Excelenţă de la Liceul Regele Ferdinand, Sighetu - Marmaţiei saudespre elevii capabili de performanţe


21/48

21

21


Dintre activităţile desf ăşurate, eficiente şi îndrăgite de elevi au fost: Concursul de creaţieliterară „Scriitor pentru o zi”, iniţiat de şcoala gazdă anul trecut, devenit naţional; „Vreau să devin

jurnalist” – activitate desf ăşurată în colaborare cu Radio Sighet; „Cărţi citite / recitite /recomandate / cumpărate” în parteneriat cu Biblioteca municipalã Laurenţiu Ulici şi Lecturiada –cercul de lectura al liceenilor sigheteni; în cadrul Festivalului internaţional „Primăvara Poeţilor” :Cafeneaua literară, Concursul „Ce vedem într-o poezie?”, Poematon, Poeme pe apă, întâlniri cupoeţi şi scriitori ş.a.

Drept confirmare că în acest Centru elevii capabili de performanţe vin cu interes şi plăcere,publicăm câteva gânduri din paginile lor de Jurnal:

Jurnal de excelenţă „…am învăţat lucruri interesante despre poezie…am f ăcut şi activităţi distractive”.„Mi-a plăcut în special atelierul despre dadaism. Doamna profesoară vorbeşte frumos despre poezie. ”„…m-a f ăcut să înţeleg unele lucruri pe care nu le înţelegeam înainte. ”„…captivant şi interesant! ”„Aceste cursuri îmi deschid uşi necunoscute pentru a descoperi literatura în adevăratul sens al cuvântului. ”„Am învăţat multe lucruri despre artă, literatură, poezie. Simt că mi-am îmbogăţit sufletul.”„Există zile când suntem programaţi să privim cu simpatie. Mereu am admirat persoanele a căror privire

sugerează căldură. Mi-a plăcut foarte mult abordarea doamnei profesoare, nu am putut percepe acest curs altfeldecât o discuţie cu o persoană care a reuşit să mă captiveze. Poate că aş putea scrie un roman despre acest curs, dar

nu îmi permite timpul. Am să scriu ... ”„Orele de excelenţă mi-au fost foarte utile. În plus, m-au f ăcut să-mi placă şi mai mult literatura. Faptul că

facem de fiecare dată altceva, mă face curios. În orice caz e altceva decât la şcoală. ”„...mi-am dezvoltat imaginaţia şi exprimarea. Îmi place în mod special atitudinea profesorilor. Consider că e

un lucru bun schimbarea profesorilor după o perioadă, deoarece aşa putem întâlni oameni diferiţi, metode de lucrunoi... mi se pare ideal... ”

„...în plus, faţă de ceea ce ni se predă la clasă, e foarte multă comunicare. Avem ocazia să ne exprimămideile. Interesant, cel puţin pentru mine, a fost când am f ăcut lecţiile cu video-proiectorul şi am învăţat mai multedespre literatură, literatura universală şi despre istoria literaturii naţionale. ”

„...am obţinut rezultate mult mai bune la teze şi la olimpiadă... ”

„Mi-au plăcut fiecare dintre profesoarele pe care le-am întâlnit. Fiecare are ceva special... ”„Anul trecut, în clasa a VII-a, când am început să particip la orele de excelenţă nu mă aşteptam să fie aşa de

interesant. Mă aşteptam la nişte ore plictisitoare la care să venim din obligaţie, dar n-a fost aşa. Răbdarea şi gingăşiaprofesoarelor m-au f ăcut să îndrăgesc şi mai mult limba română. Dacă aş putea să schimb ceva la aceste ore, cred că mi-aş dori să dureze mai mult. ”

„Cel mai interesant mi s-a părut încercarea de a intra în pielea unui reporter. Am ieşit în oraş, am trecut pela librărie, iar apoi ne-am oprit la Radio, unde am scris reportajul şi ne-am distrat de minune. ”

„Simt că fac un prim pas pentru împlinirea visului meu: să excelez la limba română. ”

Responsabil Centru de Excelenţă Sighet,Prof. dr. Odarca Bout

Centrul de Excelenţă de la Liceul Regele Ferdinand, Sighetu - Marmaţieisau despre elevii capabili de performanţe


22/48

22

22


Kovacs Anita : V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor?

Ioan Grosan : Cred că da. Adică am vrut să fiu scriitor din momentulcând am descoperit universul cărţilor. Mama mea a fost o vreme bibliotecară în comuna Satulung. Din sufrageria noastră, aflată în incinta Sfatului Populardin comună, o uşă se deschidea direct în bibliotecă. Copil fiind, nu cutreierampăduri, precum marele, inegalabilul nostru Eminescu, ci acea încăpere ticsită de volume. Am descoperit acolo o altă lume, mult mai fascinantă decât ceareală. Şi ţin minte că, după ce-am citit „Toate pânzele sus!”, romanul lui RaduTudoran, am vrut să scriu şi eu un „roman”, imitindu-l binenţeles peexcelentul prozator. Era în clasa a II-a sau a III-a. Aceea a fost prima mea

încercare „literară”. Eşuată cu brio, desigur.Nu ştiu ce-aş face dacă n-aş fiscriitor, fiindcă nu mă pricep la nimic altceva.

Kovacs Anita : Ce rol a jucat literatura studiată în liceu în viata dumneavoastră?Ioan Grosan : Un rol enorm. Neavând nici o înzestrare pentru materiile de reală (matematică,

fizică, chimie), am f ăcut secţia umană, unde la mare preţ era literatura. M-a descoperit în clasa a IX-a dl.profesor Doniga, la o compunere despre „Iliada” lui Homer. Eu citisem „Iliada” la Satulung, de undef ăceam zilnic naveta la liceu, la „Gheorghe Şincai”, şi-am f ăcut o compunere „trăznet”. Dl. profesor arămas uimit: cum putea un băieţaş venit de la ţară să ştie aşa bine „Iliada”?! Nu m-a crezut c-am f ăcutsingur compunerea şi, prudent, nu mi-a dat zece, ci opt. M-am simţit profund jignit, dar mai apoi şi-a datseama şi dl. Doniga că-mi fac singur compunerile... Şi dacă e să pomenesc de alt mare profesor de la liceul„Şincai”,îl amintesc aici pe dl Hossu, care m-a însoţit în înţelegerea mea asupra rosturilor literaturii până ce-am plecat la facultate.

Kovacs Anita : Ce gen literar preferaţi şi ce autor în mod special?Ioan Grosan : N-am un gen preferat: iubesc în egală măsură şi proza şi poezia şi teatrul. Mă simt

mai apropiat, totuşi, de proză, fiindcă pentru mine poezia, ca şi muzica bună, e un mister. Nu ştiu cum sefac nici una, nici alta. De aceea îi admir atâta pe poeţi şi pe marii compozitori. Şi e firesc să am autori decare să mă simt mai apropiat, mai ales din proză: William Faulkner, Mihail Bulgakov, Vladimir Nabokov.

Kovacs Anita : Mai aveţi în plan şi alte lucrări în engleză sau maghiară?Ioan Grosan : Pentru un scriitor nu contează ce are el în plan ca să fie tradus în alte limbi.

Contează ca o editură străină, impulsionată de un traducător bun în limba editurii respective şi de un

impresar, de un agent literar, să te aibă în plan şi – foarte important! – să te promoveze în ţara respectivă.Din păcate, noi nu avem în România această meserie, de agent literar, aşa că ne descurcăm fiecare cumputem. Eu am avut noroc, am fost tradus în engleză, franceză, germană, maghiară, rusă, poloneză (bachiar şi-n Vietnam!), dar asta e o şansă individuală. Or, eu cred că literatura română trebuie să pătrundă înstrăinătate nu individual, ci, dacă pot să mă exprim astfel, „în haită”, fiindcă sunt mulţi scriitori foartebuni, care merită să fie traduşi şi promovaţi în lume.

Kovacs Anita : Cum aţi descrie în câteva fraze mesajul ultimei cărţi publicate anul trecut ,"Un om din est"?

Ioan Grosan : Mesajul cărţii mele „Un om din Est” (volumul I) ar putea fi, foarte pe scurt spus,următorul: că într-o epocă de dictatură, aşa cum au trăit-o generaţia mea şi generaţia părinţilor noştri,

salvarea fiinţei umane poate veni, între altele, din două lucruri: din iubire şi din creaţie. În fond, şi iubireae tot un fel de creaţie (îl creezi pe celălalt în mintea ta, nu?), iar la fel şi creaţia e un tot un fel de iubire.oara

Interviu cu prozatorul Ioan Groşan


23/48

23

23


Fiecare din cele două lucruri sunt personificate prin cele două personaje principale din cartea mea: Iuliu Borna şi Nelu Sanepidu.

Kovacs Anita : Dintre căţile dumneavoastră care estepreferata şi de ce?Ioan Grosan : N-am o carte favorită, pentru ca la toate am

lucrat cu acelaşi chin sau, daca vreţi, cu acelaşi drag. Dar ar fi totuşisă aleg ceva, ar fi povestirea „Adolescent”, din volumul „Trenul denoapte”, în care există pasaje care mă emoţionează şi astăzi.

Kovacs Anita : La ce carte lucraţi în prezent şi când va fiea lansată?

Ioan Grosan : Lucrez la „Un om din Est”, volumul al II-lea,care se petrece după 1989, în ţară şi în străinătate. Prin verbul „alucra” nu înţeleg neapărat actul scrierii propriu-zise, ci şi pregătirea

pentru el, care constă în lecturi (neapărat, dar neapărat din mariautori!), prin întocmirea fişelor de lectură (nu de pe Internet, de peGoogle, ci cu cartea respectivă în mână), prin ciorne de idei etc. E caun fel de cantonament cum fac sportivii înaintea întrecerii directe. Iarcând va fi publicată, numai bunul Dumnezeu ştie. In general, după ce-o termin...

Kovacs Anita : Care este mesajul dumneavoastră către cititorii cărţilor al căror autorsunteţi?

Ioan Grosan : M-aş bucura să ştiu că le aduc celor care deschid cărţile mele o bucurie, o emoţiesau – ceea ce nu-i puţin în vremurile în care trăim – un zâmbet.

Kovacs Anita : Descrieţi câteva amintiri din copilaria dumneavoastră , satul natal , casaparintească de la Satulung .

Ioan Grosan : Mi-ar trebui întreg spaţiul revistei voastre (căreia îi urez viaţă lungă!) şi încă pe-atâta ca să povestesc doar câteva din amintirile care mă leagă de satul natal, de casa părintească, deMaramureş. Lăsaţi-mi şi mie amintirile astea pentru „Memorii”...

Kovacs Anita : Ce mesaj a-ţi transmite elevilor Colegiului Naţional"Mihai Eminescu"?

Ioan Grosan : Urez elevilor liceului „Mihai Eminescu” din Baia-Mare să-şi găsească şi să-ţi urmeze cât mai iute vocaţia pe care o are fiecare în fiinţa lui,indiferent din ce domeniu. Şi nu pot decât să mă bucur că la poarta liceului vostruaveţi o placă pe care sunt înscrise tulburătoarele versuri ale lui Eminescu (se pare

că ultimele pe care le-a scris), versuri care, nu întâmplător, constituie şi motto-ulromanului meu „Un om din Est”: „EL N-A FOST CÂND ERA, EL E CÂNDNU E”.

Kovacs Anita Hilda, Clasa a XI-a FProf.coord.:Donca Mărioara

Interviu cu prozatorul Ioan Groşan


24/48

24

24


Interviu cu Ioan Moldovan

Înainte cu câteva ore de a avea loc lansarea de carte “Mainimicul” , a lui IoanMoldovan , am fost anunţată de acest eveniment de doamna mea dirigintă Donca Mărioara .După aflarea acestei veşti , am aprofundat studiul despre poetul si redactorul-şef al “Familiei”pentru ca în urma lansării de carte să am prilejul de a lua legătura cu el, propunându-i uninterviu . Iată-l !

Kovacs Anita : V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor?Ioan Moldovan : Cred că da ... adică de când îmi amintesc eu , din primii ani ai

copilăriei , de când înva ţ asem să citesc . Îmi plăceau lecturile acelei vârste , visam să devin şi eu după un timp un autor de astfel de compuneri . Deci cred că mereu am visat să ajung scriitor .

Kovacs Anita : Ce rol a jucat literatura studiată în liceu în viaţa dumneavoastră?Ioan Moldovan : Până a ajunge la liceu , contactul cu literatura se produsese în anii de

mai-nainte în vremea şcolii generale . Prin vremea aceea bibliotecile de cartier , de unde împrumutamcăr ţ i cu bra ţ ul , citeam f ăr ă nici o selec ţ ie , dar printre cele mai multe căr ţ i citite erau şi căr ţ i de marevaloare şi atunci cred că s-a produs primul impact important cu literatura autentică .

Kovacs Anita : Cum v-aţi simţit când aţifost ales redactor şef al revistei “Familia”?

Ioan Moldovan : Am avut o mare emo ţ ie , încare se amesteca şi bucuria dar şi îngrijorarea pentrucă e un lucru de mare r ăspundere să conduci o revist ă

precum “Familia” , cu tradi ţ ia ei în care straluce ştedebutul lui Mihai Eminescu .

Kovacs Anita : Dintre cărţiledumneavoastră care este preferata şi de ce?

Ioan Moldovan : Întotdeauna cea mainouă ! Acum cea mai nouă este “Mainimicul” , pe care

tocmai l-am lansat .


25/48

25

25


Interviu cu Ioan Moldovan

Kovacs Anita : Care este mesajul dumneavoastră către cititorii cărţilor al căror autor sunteţi?Ioan Moldovan : În primul rând , vreau să le comunic bucuria de a fi cititori ai car ţ ilor mele , darasta este mai pu ţ in important decât faptul că încă mai sunt cititori de carte .

Kovacs Anita : De ce aţi preferat poeziile , în loc de fotbal , având în vedere că aţi jucat în echipaliceului , iar pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj ?Ioan Moldovan : V ăd că de ţ ine ţ i informa ţ ii mai detaliate de bibliografie ! Ş i ast ă zi iubesc deopotrivă

fotbalul , dar ob ţ iunea a fost atunci ... în adolescen ţă. Cred că a cânt ărit mai mult lumina poezieidecât lumina stadionului .

Kovacs Anita : De ce aţi abandonat visul adolescentin de a da admitere la regie film ?

Ioan Moldovan : A fost un vis pe care n-am avut curajul să-l pun la încercare . Am abandonat înaintede a încerca , dar şi acum sunt un mare iubitor de filme şi în sinea mea şi acum regizez filme .

Kovacs Anita : Descrieţi-ne experienţa de muncitor necalificat la Fabrica de bomboane„Vitadulci” .

Ioan Moldovan : A fost una dintre cele mai dulcimomente ale tinere ţ ii mele . Împingeam căruciorul

plin cu cutii de bomboane .

Kovacs Anita : Cum vi s-a părut experienţa dedascăl în cadrul Colegiului Naţional “MihaiEminescu“ ?Ioan Moldovan : Este o perioada fast ă a biblio-grafiei mele , dar sper că elevii mei au aceea şi bu-curie pe care o am eu cand mă gândesc la aceea

perioad ă . A fi dascăl este , desigur , şi foartegreu , dar şi o mare bucurie .

Kovacs Anita : Ce mesaj aţi transmite elevilor

acestui colegiu ?Ioan Moldovan : S ă fie sănăto şi , să fie veseli şibucuro şi şi să citească dacă le mai d ă inima ghes .

Kovacs Anita Hilda, Clasa A XI-a FProf.coord.:Donca Mărioara


26/48

26

26


Parfumul copilăriei

Larisa MiskoltziUn parfum nedefinit … acesta este parfumul copilăriei. Parfum pe care îl porţi cu tine

pretutindeni. Acolo unde mergi tu, este şi el. Este umbra ta. Este vocea ta, dusă-n abis. Estechiar propria ta persoană. Eşti chiar tu. De fapt, este ce a mai rămas din copilăria ta. Esenţarămasă în aromele acestui parfum fad. Parfumul pe care nu-l mai simţi, se uită. Aromele dejaslăbite, se pierd, iar esenţa se şterge treptat. Şi iată cum nu mai rămâne nimic care să-ţiamintească de vârsta inocenţei.

A mai rămas ceva din parfum. Iluzia lui… Iluzie ce ne izbeşte capul cu amintiri.Amintiri prinse în timp, aparente pe lista trecutului, ţinute în mrejele prezentului şi deşirate în

viitor. Timpul le lasă în urmă. Întâi le trăieşti, le savurezi cu haz, ţi le aminteşti cu greu, lepierzi într-un colţ al sufletului, iar apoi le omori cu viaţa cotidiană, cu prezentul.

Acestea sunt repercusiunile ireversibile ale timpului. Nu ai putea nici măcar să te gândeştisă le opreşti. Dar ai puterea care-ţi stă la picioare, aşteptându-ţi comanda. Puterea de a-ţi aduceaminte că în urmă purtai clipele trecutului. Clipe ce te ajutau să te regăseşti la greu. Clipe care-ţiaduceau aminte cine eşti. Amintirile vechi, sunt asemenea cărţilor vechi, sunt cele mai bune.Retrăieşte-le! Zâmbeşte f ără motiv, râzi în hohote când ţi le readuci în minte. În acele momente nuai restricţii. Atunci deţii parfumul copilăriei în propriile mâini. Îl simţi cum se scurge, umedprintre degete. Stai neputincios şi-l priveşti. Nu mai rezişti. Te sufocă. Simţi prea adânc nevoia dea fi copil. Te opui. Sentimentul e prea mare. Nu-i poţi ţine piept. Te îngenunchează. Îţi pleci capulcu regret. Ştii că ai pierdut. Îţi auzi vocea de copilspunând ironic - ai deţinut întru totul reţeta parfumului,care acum s-a scurs picur cu picur, doar când erai copil.Vocea ta te doboară. Ştii că nu rezişti. Situaţia te-adepăşit. Ai vrut aripi ca să zbori, înainte să ştii ce ezborul. Te-ai prăbuşit în regrete şi ai pierdut ultimapărticică a copilăriei. Clipeşti des. Încep să-ţi şiroiască lacrimi. Nu le opreşti. Le laşi să-ţi umezească faţa. Nuai ce altceva să faci. Ai pierdut şansa. Ai rămas doar cu

prezentul. Ţi-ai pierdut dreptul la amintiri. Eşti doaromul ce s-a uitat pe sine. Îţi recapeţi puţin din putere.Te plimbi stingher într-un loc f ără contur, culoare:copilăria ta. Toate culorile, formele, conturul se pierd învan. Te trezeşti în realitate. Eşti omul matur, cu un ţel înviaţă, cu un loc de muncă bine plătit, care a uitat să maifie copil.


27/48

27

27


Primăvara sufletelorPatricia Belcin

Primăvara sufletului meuse repet ă mereu. Mereu.

Înlocuiesc draperia de toleran ţă ,cu perdeaua de speran ţă.

Pregătesc atela care mă va sus ţ inede cei care vor să mă d ărâme.

După opt minute lumina îmi va acoperi chipul şi probabil mi se va remarca zâmbetul

care apare, când remarc în zareo floare.

Tr ăiesc pentru a vedea al doilea tranzit al lui Venussau pentru a primi un r ăspuns?

Pentru a mă întinde pe iarba crud ă şi a a ştepta t ăcut ă

încă opt minute până când se vor abate asupra mea razele?

C ăci primăvara sufletului meu este vara...

Copilăria Denisa Medan

Copilăria… A fost, este şi va fi mereu cea mai bună perioadă din viaţa cuiva. E ca unvis, ba nu, un zbor, când urci şi cobori, dar nu cazi niciodată. Sau… aproape niciodată. Dar nucontează, eşti prea preocupat trăind clipa.

Prietenii vin, pleacă, se întorc… Iar tu eşti aşa fericit! Şi, când eşti fericit, visezi…Totul primeşte un sens nou… Totul e frumos şi dulce ca bomboanele de ciocolată… Sau ca tortulde ciocolată… Tortul de la ziua de naştere, când, înconjurat de rude şi prieteni, ţi se zice: „Uite câtai crescut! Nu mai eşti un copil. Eşti mare, mare!”

Mare… Cum de n-ai observat? Da, tu chiar ai crescut… Scrisul ţi s-a schimbat, şcoala s

-a schimbat… Tu eşti cel mare, mare… Poţi şi singur să găseşti o soluţie. Ai crescut aşa de mult, încât nu î ţi vine să crezi că tu ai spus cândva că vrei să devii zână, sau astronaut, sau Moş Crăciun… Moş Crăciun! Ha! Acum ştii că nu există. Dar există teze, examene… Hm! Oare nu-ţiera mai bine copil?!

Serios! Fiecare vârstă are farmecul ei. Doar nu te-ai schimbat aşa de mult! Cumpără ciocolata ce-ţi plăcea când erai mic, vorbeşte cu foştii colegi de clasă… Eşti tot tu, cel de maidemult, în adâncul sufletului.

Uneori e mai important ce vezi decât la ce te ui ţi. Chiar eu am zis asta acum câţiva anişi încă mai cred că avem dreptate!

ANOTIMPURI L Ǎ UNTRICE


28/48

28

28


Decalogul învăţăcelului

1.Ia o carte şi începe să citeşti.2.Lasă lucrurile care te distrag.3.Apropie-te de lucrurile cu adevărat importante.4.Încearcă să te cunoşti.5.Dezvoltă-ţi aptitudinile.6.Stabileşte-ţi o ţintă accesibilă, dar onorantă.7.Atinge ţinta, apoi îndreaptă-te spre o alta.

8.Întoarce-te la lectură.9.Redescoperă lumea.10.Realizează ceva în viaţă, ca lumea să te ţină minte.

Radu Ungureanu

Lectura – oportunitatea de a te descoperi şi de a-ţi descoperi lumea dintr-o multitudine deperspective; îndeletnicirea scriitoricească – curajul de a te lăsa descoperit…

Adolescenţii devin conştienţi de propriile valori prin îmbrăţişarea provocărilor, î şi perfecţionează abilităţile şi deprinderile cu fiecare observaţie pertinentă venită din partea celor din jur şi îndrăznesc a

prinde aripi ori de câte ori suntem alături de ei, consolidându-le încrederea în sine.Menirea noastră, a dascălilor, este de a ghida suflete şi unde altundeva decât pe tărâmul literaturii se

învaţă mai facil că, pentru a-ţi recunoaşte nemărginirea, este îndeajuns să dai frâu liber gândurilor?Prof. Aurelia-Gabriela Vanca


29/48

29

29


Sunt doar eu…

O stare de tristeţe mă cuprinde,Puternice emoţii de melancolie

Pun stăpânire pe mine.Dar oare de ce?Doar e iarnă…

Fulgii moi cad din cerAsemenea fluturilor ameţiţi,

Ameţiţi de drumul pe care îl parcurg,Ameţiţi de peisajul mirific –

Peisajul din care vor face parte…

Jos – o pătură albă,Albă, mai albă ca laptele

Şi pură,Mai pură ca însăşi iarna…

E iarnă…Şi sub tabloul îngheţat

Mă ascund eu…Eu şi tristeţea din sufletul meu.

Tristeţea…Tristeţe căci soarele a plecat;

Tristeţe căci am rămas doar eu.

Deşi afară e plin,Plin de copii veseli,

Fermecaţi…fermecaţi de tot…De tot ce e în jurul lor,

Eu sunt singură. Înlăuntrul meu…

Sunt doar eu.

Horgoş Bianca, Clasa a VIII-a A Şcoala cu clasele I-VIII „George Coşbuc”, Baia MareProf. coordonator: Aurelia-Gabriela Vanca


30/48

30

30


Totul are un început. Fiecare început implică un sfârşit. Dar în rotunjimea delimitată

de aceste două puncte, ce se iscă? „Veşnicia s-a născut la sat”. Românul s-a născut poet. Dar... ovaloare cum se naşte? În conturarea acestui proces are vreo importanţă aparte locul, modul orimotivul? Valoarea trece printr-o prefacere adâncă, o ebuliţie a văpăilor obscure ce se întretaie înlaboratoarele fiinţiale. În carapacea lumii, în asurzitoarea linişte a tăcerii, îi sunt pulverizatevisele, ideile, ţelurile, dorinţele, gândurile. Între palpabil şi impalpabil, între posibil şi imposibil,pentru Valoare, nu e decât o diferenţă semantică.

Suntem victime ale propriilor ambiţii, prevăzuţi să urcăm pe un eşafod alsacrificiului de sine, aproape forţaţi de mintea căreia ne supunem. Suferim un clivaj al sufletului,ne dedublăm, ne distilăm reflecţiile, izbucnim într-o combustie originară şi strigăm mai tare decât

înainte: „Se poate!”. Sf ărmăm toate lanţurile ce ne încătuşează şi ne des-fiinţează pentru a reuşisă ne regăsim pe noi înşine. Chiar şi atunci când în f ăptura noastră, simţim prezenţa unui duhinanalizabil care ne umileşte, ne înspăimântă ori ne îngrozeşte , nu ced ăm. Continuăm. Nu neoprim. Vrem. Nu rat ăm. Dăm totul. Câştigăm. Nu ne oprim. Continuăm... Suntem fiinţe a cărorambiţie creşte asemeni copacului din pieptul sultanului. În sfericitatea existenţei, parcă dominată de cercuri concentrice ce se suprapun enigmatic, luptăm indubitabil sub magia verbului primordial„a cunoaşte”. V ă recunoaş te ţ i, olimpici? Simţiţi şi voi cum întreagă existenţă atârnă de o bucată de lemn topită în neantul unei mări de încercări, dezamăgiri, probleme, iar pe scândurică e scrijelit„succes”? Ne agaţăm de „succes” şi doar o strângere de pleoape să-i simţim consistenţa în palmă,ne e de ajuns pentru întreaga viaţă. Fluidul cvasiorganic al cuvintelor ne alimentează circulaţia, ce

nu mai cere sânge, ci un motor de Idei. Torturaţi de mii de gânduri ce trebuie azvârlite pe hârtie,ne frământăm sub impulsul unei tensiuni genetice ce î şi cere drepturile asemeni unui călău.Ţâşnirile de creaţie aproape metafizice ce răsar de niciunde trebuie stăvilite într-un fel, iar asta eposibil, doar scriind .

Vă scrie o colegă „de breaslă”, care şi-a anihilat sinele pentru a putea fi mai aproapede spaţiul originar al cuvintelor. Nu mă folosesc de ele, ci lupt împotriva lor. Nu le drămuiesc, cile ţin piept atunci când vor să mă învingă, iar în momente de suprasaturaţie le provoc la dialog.Deşi refuză să verbalizeze, le asimilez, iar apoi le ţintuiesc pe foaie şi le sucesc, le pipăi, le gâdil,până storc toată seva ermetizată în neclintita lor identitate. În clasa a IX-a, mă tratau cu

indiferenţă. Poate de aceea am obţinut locul I doar cu echipa, la faza naţională a Olimpiadei deLimbă Română. Satisfacţia venea de data aceasta din sânul Maramureşului meu drag.Participasem la Concursul Naţional de Cultur ă şi Civiliza ţ ie în România, cu aceeaşi doamnă profesoară care mă pregătea şi la română şi căreia ţin să-i mulţumesc din suflet pentru toţi aceştiani în care mi-a fost aproape– prof. Daniela Andraşciuc, cu prof.dr. Gheorghe Andraşciuc şi prof.dr. Flaviu Vida, şi obţineam locul II împreună cu două colege, alături de care formam echipajulMaramureşului. Dominată de „întrebătoare tristeţi”, până în clasa a X-a, am măgulit frazele şiastfel, mi-au devenit apropiate – obţineam două premii speciale la aceeaşi olimpiadă, în timp ce,la cea de a doua competiţie naţională, reuşeam să atingem locul I, cu obiceiul „Nunta de pe Iza”.Clasa a XI-a a însemnat încă două participări la aceleaşi competiţii, soldate cu o menţiune şi două

Gânduri către olimpici


31/48

31

31


premii speciale la Limbă, Comunicare şi Literatură Română şi cu premiul al II-lea la Cultur ă şiCiviliza ţ ie în România. În ciuda rezultatelor, literatura rămânea domeniul adânc înrădăcinat în

ţărâna sufletului meu. Poate de aceea am renunţat să mai particip la cel de-al doilea concurs şi amales să-mi focalizez toate gândurile asupra limbii române. Cred că există în fiecare din noi o forţă latentă ce î şi aşteaptă clipa de izbucnire, atunci când se atinge un cumul maxim de ambi ţie,credinţă şi bineînţeles, ştiinţă. Dumnezeu î şi revarsă asupra noastră cu dărnicie harul, pentru cadevenirea să fie desăvârşită. Apoteoza am atins-o chiar în acest an, obţinând locul I cu punctajmaxim la ambele probe, la faza naţională a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură Română. Eram, după opt ani de muncă, apreciată la cel mai înalt nivel posibil . Nu cred să existebucurie mai mare. Nu am renunţat niciodată, cum, de altfel, nu o veţi face şi voi. Am continuat să mă scindez pentru a alimenta purgatoriul vizionar, ce se hrănea cu teme, motive, critică literară şifiguri de stil. Am învăţat că neavând nimic pot să am totul şi având totul, pot la fel de uşor, să nu

am nimic.

Am luat dalta şi ciocanul, iar cu puţină îndemânare am cioplit o fârămâ de suflet,pentru a vă spune să nu vă opriţi aici. Nu acum. Nu încă. Rămâneţi flămânzi. Rămâneţi ambiţioşi.Continuaţi să credeţi. Vărsaţi fiorul creativităţii în tot ceea ce faceţi. Distilaţi lacrimi, idei, surâsurişi nu vă opriţi la fiecare câine care latră. Altfel, nu vă veţi atinge niciodată scopul. Eu cred în voi.Cred în ziua de mâine pe care o veţi construi. Uitaţi dezamăgirile, pentru că doar astfel puteţiconsolida viitorul. Viitorul e Valoare, iar Valoarea sunteţi voi!

Moldovan Laura Mădălina, Clasa a XII-a „B”,Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, Sighetu Marmaţiei, Maramureş

Gânduri către olimpici


32/48

32

32


Dragă adolescentule,

Toată lumea devine mai agitată pe zi ce trece, ţine cont doar de bunurile materiale,viaţa trăită în lux şi uită de lucrurile care contează cu adevărat.

Nu e drept că timpul le rezolvă pe toate. Timpul trece prea repede şi, când te vezibătrân şi neputincios, simţi că ai trăit degeaba. Poţi încerca să schimbi această situaţie!

Nu te lăsa condus de nimeni, pentru că în ziua de azi nu mai poţi conta pe nimeni,toţi vor să pară ceea ce nu sunt, toţi se inspiră după cele mai neindicate modele, crezând că arputea ajunge sus , dar tu, dragule, să nu faci la fel!

Fă ce-ţi spune sufletul, iar mai târziu poate ai să-mi mulţumeşti!Patricia Buia

Dragă tinere adolescent,

Mi se pare adesea că a trecut atât de puţin timp de când aveam şi eu vârsta ta. Dar,brusc, mă trezesc la realitate şi mă văd... îmi pare atât de rău că nu mai sunt ca mine... doar acum

ajung să regret că nu m-am bucurat atunci când trebuia, şi că acum e mult prea târziu ca să copilăresc sau ca măcar să fiu adolescentul care trece prin viaţă f ără ca măcar să simtă, asemeniţie. Îmi amintesc cu plăcere, chiar cu o mare plăcere de adolescenţa mea, dar acest lucru nu mă

opreşte din a mă gândi cu melancolie că am vrut să cresc şi să fiu ceea ce sunt. Uneori, chiar mă întreb de ce am vrut să cresc... sau de ce toţi adolescenţii uită prezentul şi tânjesc după viitor?

Scrisori că tre adolescen ţ i


33/48

33

33


Orice întrebare vine şi cu un răspuns sau, mai rău, cu mai multe răspunsuri mai multsau mai puţin relative. Ei bine... acum cred că a fost de vină mentalitatea mea, a ta şi a tuturor ce-

lor care nu au trăit în prezent. Ştiu că vrei să ajungi ca mine, să nu te mai simţi constrâns de şcoa-la, îngrădit de părinţi, stingher pe drumul tău, să simţi că poţi face ce vrei, atunci când vrei, să be-neficiezi de toată libertatea din lume, dar cândva va trebui să deschizi şi ochii şi sper să nu fie preatârziu când o vei face, şi, de aceea eu, o femeie plicticoasă, care nu a fost vreodată copil şi adoles-cent, î ţi scriu această scrisoare. Îmi dau seama că nu prezinţi nici un interes pentru a citi o astfel descrisoare, dar sper să iei ceva, măcar puţin din ce am să-ţi scriu.

Îţi înţeleg neliniştea, zbuciumul, trăirile, datorită faptului că şi atunci, pe vremeamea, ca şi acum, tinerii nu au nici un exemplu care să le îndrume paşii spre adevărata cale. Socie-tatea le oferă tot mai multe modele superficiale şi contrastante care nici măcar drumul lor nu aureuşit să-l găsească, şi mă întreb ... oare ar putea să îi ajute pe alţii? Eu una, nu vreau să judec, nu

sunt în postura în care să am posibilitatea să judec, aşa că nu voi zice nimic... Să ştii, că orice ar fi,părinţii tăi te iubesc! Poate azi nu te lasă afară sau ieri nu te-au lăsat să intri pe calculator, ori nuvor să î ţi cumpere telefonul pe care îl vrei, dar totuşi ar trebui să vezi dincolo de priveliştea care ţi-o oferă ochii şi să te canalizezi spre ceea ce-ţi arată inima, aceea privelişte e cea care te poate aju-ta să răzbeşti şi să treci peste toate obstacolele care î ţi sunt puse în cale. Părinţii î ţi vor binele şi deaceea fac anumite lucruri, pe care tu, acum, nu le consideri necesare, sau o pedeapsă, şi tot ce eifac, fac în speranţa că peste câţiva ani să realizezi că, de fapt, ei î ţi vor binele şi nu că ei sunt ceimai răi părinţi de pe planetă.

Ştiu că acum eşti la vârsta la care ai un singur motto „Trăieşte clipa!”. Să nu crezi că eu î ţi voi zice exact opusul, ba chiar, din contră, aprob. Trăieşte clipa, dar învaţă ceva din ea.

Trăieşte clipa, dar gândeşte-te că există şi termenul de mâine. Ieri, ai fost prea copil, azi eşti ado-lescent, mâine eşti foarte ocupat, iar peste o săptămână eşti prea bătrân...

Acum eşti la vârsta în care puţine din multele prietenii se leagă cu adevărat. Prieteniiadevăraţi îi găseşti tot mai rar, iar de prieteni falşi dai la tot pasul. Eşti nervos când părinţii nu telasă cu un anumit „ prieten” afară, pentru că, spun ei, nu e de tine, dar odată cu trecerea timpului

î ţi dai seama că acea persoană chiar nu era de tine.Uite o lege nescrisă a vieţii ! Învaţă de la tot ce vezi. Învaţă din greşeli, să nu le mai

repeţi, învaţă de la soare să străluceşti chiar şi atunci când eşti acoperit, învaţă că, adolescent fiind,mai mult trebuie să taci şi să asculţi decât să vorbeşti, învaţă de la mamă că dragostea trebuie ofe-rită necondiţionat, învaţă să-ţi măsori cuvintele, învaţă să simţi totul, chiar dacă nu tu ai trăit sau

chiar dacă, simţind totul, î ţi îngreunezi viaţa, suferind mai mult, învaţă să mergi în alte lumi f ără ca măcar să faci vreun pas, învaţă că trebuie să laşi ceva bun celor care vor fi peste câţiva ani, zecisau sute de ani ca tine, învaţă că nu toată lumea este împotriva ta şi că nu toţi î ţi sar în cap dinplăcere, învaţă că toţi am fost ca tine, dar mai ales învaţă tot restul pe care nu-l cunoşti, din cărţi.

Sper că nu te-am plictisit şi sper că o să-ţi trăieşti viaţa într-un alt mod de acum încolo. Îţi do-resc să ai parte numai de bine în viaţă şi să poţi să treci peste toate ţinând capul sus.

Cu prietenie, Larisa Miskolczi

Scrisori că tre adolescen ţ i


34/48

34

34


Totuşi...Tăcere...Patricia Belcin

Mă înec într-o mare de

revista olimpiada baia mare

Documents