revista transilvania nr_5 si 6_2012

1 >>>

Prezentul număr al Revistei Transilvania cuprindelucrările Conferinţei naţionale Bibliologie şi PatrimoniuCultural Naţional: strategii culturale şi editoriale în spaţiulromânesc: de la manuscris la e-book, ediţia a V-a, 20-21octombrie 20111, Alba Iulia. Conferinţa a fostorganizată de Universitatea „1 Decembrie 1918” AlbaIulia, Facultatea de Istorie şi Filologie - Departamentulde Istorie, Arheologie şi Muzeologie în colaborare cuUniversitatea „Lucian Blaga” din Sibiu – Facultatea deLitere şi Arte, Biblioteca Judeţeană „Astra” – Sibiu,Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi PatrimoniuNaţional Alba Iulia şi cu sprijinul Companiei RoşiaMontană Gold Corporation şi al Centrului CulturalInteretnic Transilvania Sibiu.

Publicarea lucrărilor s-a realizat cu sprijinulCompaniei Roşia Montană Gold Corporation,Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi PatrimoniuNaţional Alba. Parţial, finanţarea publicării lucrărilor afost asigurată prin proiectul „Cartea românească veche înImperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identităţiculturale”, 2011-2014, contract de finanţare nr.84/05.10.2011.1

Conferinţa a reunit la Alba Iulia specialişti ai unorinstituţii reprezentative din ţară, foşti doctoranzi aiuniversităţii albaiuliene, masteranzi. Intenţia noastră afost şi va fi ca în această parte a Transilvaniei să

aducem la un loc cercetătorii formaţi ai domeniuluibibliofiliei pe lângă cei care au îmbrăţişat nu de multdomeniul care încă mai poate oferi surprize şisatisfacţii. Au participat la conferinţă colegii de la:Biblioteca Naţională a României – Filiala BatthyaneumAlba Iulia, Biblioteca Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”Bucureşti, Biblioteca „ASTRA” Sibiu, BibliotecaJudeţeană “Gheorghe Şincai” din Oradea, MuzeulNaţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul EtnograficReghin, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău,Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu,Biblioteca Universităţii Transilvania din Braşov,Biblioteca Universităţii din Piteşti, BibliotecaUniversităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia,Universitatea Bucureşti, Universitatea „Ştefan celMare” Suceava, Universitatea „1 Decembrie 1918”Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice„Iuliu Maniu” Alba Iulia – şi din străinătate: Academiade Ştiinţe din Chişinău (Republica Moldova),Universitatea Pannonia din Veszprém (Ungaria).

Organizatorii doresc să mulţumească tuturorcolaboratorilor, susţinătorilor şi finanţatorilor pentruimplicarea în organizarea Conferinţei şi publicareaacestui număr al Revistei Transilvania.

Cuvânt înainte

Colectivul de organizare al Conferinţei

Prof. univ. dr. Eva MârzaLect. univ. dr. Silviu Borş

Asist. cercet. dr. Ana Maria Roman Negoi

1. „This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS – UEFISCDI, projectnumber PN-II-ID-PCE-2011-3-0314”. Această lucrare este finanţată printr-un grant CNCS-UEFISCDI, cod proiect PN-II-ID-PCE-2011-3-0314.

nr 5_6_2012_transilvania:transilvania 6/7/2012 8:57 PM

TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 2

E m i l i a n C O R N E A N UUniversitatea Bucureşti, Facultatea de LitereUniversity of Bucharest, Faculty of Letters

Str. Edgar Quinet, nr. 5–7, sector 1, Bucureşti, Româniatel. : +40 21 313 88 75, e-mail: [email protected], web: www.unibuc.ro

Personal e-mail: [email protected]

Engravings in Coresi`s printed books

As printing became widely popular, wood engraving turned into a major graphic art, the most expressive mean ofdecorating books in the 16th century. The paper “Engravings in Coresi`s printed books” evidentiates the innovations broughtin this domain in Coresi`s typography from Brasov. The first books printed by Romanians display engravings sporadically,but Coresi imposes the full-page engraving through a set of 12 illustrations of Christ`s life and passions in the “PentecostarTriodion” (1558). Two decades later wood engravings are used again in the “Sbornik” from Sas-Sebes, their art benefiting ofa new Renaissance trend. Another coresian gain is to use in “Homily II” (1580-1581), first time in Romanian printing, thetitle page of the type “book`s gate”, a purely western motif. Coresi masterly uses illustration to enhance the written message,on one hand, and to support the commercial success of the book, on the other hand, the ways opened by him in this field,too, being followed by the Romanian typographers of 17th and 18th centuries.

Keywords: 16th century Braşov, old printed books, Coresi, wood engraving, book illustration.

Gravuri în cărţilediaconului Coresi

ÎÎn trecerea de la cartea manuscrisăiluminată la cea imprimată, tipografii s-aupreocupat îndeaproape de aspectul cărţii în

dorinţa de a-l face cât mai elegant, plăcut, atractiv. Deaceea multe incunabule chiar păstrează ilustraţiipolicrome executate manual ca în cartea miniată.Ulterior, tirajele crescute i-au determinat pe tipografi săcaute mijloace de ilustrare a cărţii productive, eficiente,care să poată fi imprimate la teasc odată cu textul.Soluţia a fost oferită de xilogravură1 care devine, astfel,în secolul al XVI-lea o artă grafică majoră reprezentatăde artişti renumiţi ca Albrecht Dürer, Lucas Cranach,Hans Holbein.

Macarie, deschizător de drumuri într-ale tiparului laromâni, introduce şi xilografia la noi prin „Liturghierul”din 1508, ce conţine fruntare şi iniţiale după clişee dinlemn. În 1510, pentru „Octoih”, el realizează primaxilogravură pe pagină întreagă. Primul gravor care îşisemnează opera este tipograful Filip Moldoveanul,atunci când execută o gravură reprezentându-l pe Iisuspentru „Evangheliarul” din 1546. Coresi impunedefinitiv gravura pe pagină întreagă prin „Triodul

Penticostar” (1558), cu 12 astfel de ilustraţii ce reprezintămomente din viaţa şi patimile lui Iisus. Prin aceasta elcompune prima suită unitară tematic din istoriagravurii româneşti. Doar alte două cărţi coresiene semai bucură de aportul ilustraţiei gravate: „Sbornicul” dela Sas-Sebeş (1580) şi „Cazania a II-a” (1580-1581).

Cele 12 gravuri din „Triodul Penticostar”, în ordineaîn care apar în carte sunt: Aducerea florilor (201 x 125mm), Patima Mântuitorului (200 x 125 mm),Înmormântarea lui Hristos (203 x 130 mm), Învierea (200 x125 mm), Pipăirea lui Toma (197 x 125 mm), Arătarea luiHristos înaintea Mariei (201 x 126 mm), Vindecareaparaliticului (200 x 126 mm), Hristos în templu întreînvăţătorii legii (198 x 125 mm), Hristos cu samarineanca lapuţ (200 x 125 mm), Hristos l-a vindecat pe orbul din naştere(200 x 128 mm), Înălţarea Domnului (202 x 129 mm),Coborârea Sfântului Duh (198 x 128 mm). Observăm căele nu urmează decât parţial (primele şase) succesiuneabiblică a evenimentelor, prezentând scene diferite alelucrării lui Iisus: învăţături, minuni, desăvârşirealucrului său pământesc. Toate imaginile poartăinscripţia subiectului şi sunt însoţite de iniţiale slavonetipice icoanelor.


3 >>>

Opiniile nu sunt unanime până în prezent înprivinţa posibilului model şi nici relativ la numelegravorului. Unii autori (1, p.38) îl creditează pe Coresiînsuşi ca fiind artistul gravor. N. Iorga consideragravurile produsul unei tipografii străine, iar V. Olteanindică drept model „Triodul” lui Schweipolt Fiol(Cracovia, 1491), găsit în Şcheii Braşovului (4, p.41).Comparând gravurile din cele două tipărituri,constatăm destule diferenţe de manieră, stil şi acurateţea execuţiei, care, însă, nu fac decât să confirmestrădania coresiană de a se apropia cât mai mult decalitatea modelului, dar cu mijloace de exprimareartistică autohtone. Cert este că tipăritura cracoviană,aflată de la 1541 în Şchei, a fost imbold pentru Coresisă trudească la a-şi ilustra propriul Triod.

În privinţa tratării artistice a temelor execuţiile suntcomparabile cu cele occidentale ale vremii. Desigur,stilul este unul de influenţă bizantină, iar realizarea areun caracter pitoresc, naiv şi popular (1, p.38). Se potidentifica motive apocrife şi/sau împrumutate dinfolclor, cum ar fi capul lui Adam plasat sub crucearăstignirii şi compoziţii ce amintesc scene din viaţaţăranului (gardul împletit din nuiele). Aşadar, peisajuleste autohtonizat, pe când în reprezentareaconstrucţiilor apare o combinaţie interesantă deelemente arhitectonice locale (acoperişul în ape cuşindrilă şi coşuri) şi altele de inspiraţie orientală (bolţi,

paravane, acoperişuri plane), cum întâlnim, deexemplu, în Vindecarea paraliticului. Recurent aparemotivul munţilor abrupţi, colţuroşi şi golaşi, o sugestiemai degrabă a Athosului Greciei, decât a geografieilocurilor sfinte.

Personajele sunt ilustrate conform iconografieibizantine (tipul schivnicului), Iisus, femeile mironosiţe,Iosif, îngerii având capul înconjurat de aură.Veşmintele cunosc mereu aceeaşi execuţie: pânze largiprinse în copci cad în falduri mari şi acoperă complettrupurile. Iisus apare de obicei în tunică şi mantie, iarfemeile mironosiţe în maforionul tipic artei bizantine.

Execuţia apelează la linii simple, haşuri, umbrepentru a sugera spaţialitatea. Tehnica perspectivei nueste desăvârşită, dar mereu se poate identifica un primplan (scena biblică) şi un gros plan (peisaje stâncoasesau sugestii arhitectonice).

O atenţie aparte se acordă feţelor personajelor,care, fără a fi net diferenţiate în detaliu, reuşesc săexprime sentimentele adecvate momentului: durere,uimire şi frică, dezaprobare, consternare; gesturilecompletează şi ele expresivitatea mimicii. De la ogravură la alta, portretele lui Iisus şi ale Mariei sestrăduiesc să respecte aceleaşi trăsături, nu, însă, şiportretele altor personaje, care sunt mai puţinindividualizate.

Arătarea lui Hristos înaintea Mariei

Patima Mântuitorului


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 4

Chenarele sunt realizate din linii drepte duble, iartrăsăturile arhitectonice urmează această tendinţă averticalităţii fruste. Liniile frânte şi unghiurile dreptesunt cele care fixează maniera generală a ansamblului,lucru uşor de explicat, ele fiind mai uşor de trasat înfibra lemnului clişeului. Formatul mare (in folio) alcărţii permite şi el o execuţie cu aspect monumental.

La mare distanţă în timp, a doua coresianăpurtătoare de gravuri, „Sbornicul” de la Sas-Sebeş, esteo carte bogat decorată din toate punctele de vedere.Iniţialele simple şi ornate, frontispiciile mari, vinietelecu motive florale sunt completate de 7 gravuri cuscene ce ţin tot de Noul Testament: Sf. Simion Stâlpnicul(70 x 50 mm), Naşterea Născătoarei de Dumnezeu (68 x 50mm), Simbolul Crucii încadrat de iniţiale, suliţa şi trestiacu buretele (68 x 52 mm), Sf. Ioan Teologul (63 x 62mm), Toma necredinciosul (72 x 60 mm), Sf. Vineri (59 x50 mm) şi Sf. Nicolae (94 x 66 mm). Observăm că, dedata aceasta, gravurile sunt de dimensiuni mult maimici, ele fiind încadrate textului.

Izvorul acceptat al ilustraţiilor este „Mineiul depraznice”, tipărit de Bojidar Vukovici la Veneţia în 1538,după care se inspiră şi textul şi epilogul cărţii luiCoresi. S-a constatat prin comparaţie că ediţiaveneţiană cuprinde mai multe gravuri. Coresiintenţionase realizarea tuturor clişeelor după cartea luiVukovici pentru care a lăsat spaţii albe începând cucaietul 8, dar, din motive încă necunoscute nouă, n-areuşit a le mai completa.

Şase dintre gravuri cunosc schema compoziţionalăa cartuşului încadrat de fleuroane (ramuri cu frunze şimuguri, ramuri de viţă, flori de acant), pe cândimaginea care-l reprezintă pe Sf. Nicolae (patronulBisericii din Şchei) cunoaşte o realizare deosebită.Motive florale şi animaliere de inspiraţie renascentistăalcătuiesc ancadramentul gravurii. Colţurile suntocupate de flori în patru petale din care pornesc, înplan orizontal, lujeri înfrunziţi simetrici, care seîntâlnesc după o linie mediană ce poartă o stilizareentomologică cu îngroşări punctiforme. În planvertical, din colţurile inferioare, se înalţă lujeri înfloraţiîn execuţie repetitivă. Aceştia nu sunt identici peambele laturi, cel din stânga prezentând stilizări ale

motivului păunului. Alte douăornamente tipografice împletiteşi punctate dublează laturileilustraţiei.

La colţurile de jos acestea sesprijină pe două semipalmetegeneroase. Lateral, gravura esteîncadrată de viniete avimorfedispuse vertical. Şi dimensionalaceastă ilustraţie se deosebeştede celelalte, având o mai mareamplitudine verticală. Probabilşi acest motiv a determinatîncadrarea ei multiplă pentru ase ocupa mai elegant spaţiul foii.

Reprezentarea sfântului urmează iconografiabizantină. Figura prelungă şi osoasă este încadrată debarbă, iar aura este decorată în ton cu ornamentelelaterale. Din veştmântul în falduri iese mâna dreaptăridicată într-un gest ce cheamă atenţia, în timp cestânga susţine cartea, simbolul învăţăturii creştine. Deo parte şi de alta a capului este dispusă prescurtareainscripţiei „Sfântul Nicolae”.

Odată cu „Cazania a II-a” Coresi introduce în cartearomânească foaia de titlu sub forma de poartă a cărţii,motiv de inspiraţie occidentală care va face carieră încartea românească odată cu „Cazania” lui Varlaam(1643).

Compoziţie ornamentală cu gravură în cartuş,încadrată „Sbornic”(1580)

Gravura Sf. Nicolae în exemplarul„Sbornicului” din Şcheii Braşovului


5 >>>

Gravura de mari dimensiuni (258 x 140 mm)ilustrează stema lui Lucas Hirscher judele Braşovului.Modelul, atât al cărţii, cât şi al gravurii este „Cazania”tipărită la Zabludov, în 1569 de primul tipograf rus,Ivan Feodorov. Chenarul acesteia adăposteşte stema luiGrigore Alexandrovici Chodkevici, conducătoruloraşului rus. Coresi preia întocmai chenarul înlocuindstema cu aceea a lui Hirscher, la care adaugă şi iniţialeleL şi H în partea superioară câmpului. Deasemeneaînlocuieşte din cadrul boltit de sus ornamentul floraloriginal printr-un cap de înger renascentist înaripat.

Cadrul arhitectonic este format de două coloane cusocluri mici şi terminate în capiteluri ornate. Coloanelepoartă chenare duble liniare şi semipalmete. Liniiîngroşate, haşuri şi umbre creează efectele deperspectivă. Scutul stemei este înconjurat de palmeteample dispuse în volute. Câmpul acestuia este ocupatde un cerb cabrat cu gâtul săgetat. (germ. Hirscher =cerb). O reprezentare similară, încadrată de aripi,surmontează scutul. Acest debut maiestuos al cărţiieste în armonie cu ornamentaţia bogată a întreguluiconţinut.

Gravurile coresiene sunt relativ puţine la număr,dar diversificate în tematică, realizare şi surse şi cuapariţie sporadică în ordinea cronologică a tipăriturilordiaconului Coresi. Aceste elemente indică tatonărilespecifice abordării unor mijloace ilustrative noi şi nutocmai la îndemână pentru tipografii români. Cu toateacestea, Coresi îndrăzneşte să se inspire din modeleoccidentale, să reproducă motive decorativerenascentiste, rezolvând, totuşi, ansamblul în manierălocală sau bizantină (cum observăm în „Triod” şi în„Sbornic”). Poate e mult să spunem că gravura de cartecoresiană defineşte o manieră pentru mai târziu, dar esigur că ornamentica întâi întrebuinţată în aceste cărţipunctează mesaje şi linii directoare pentru ilustraţia decarte românească a secolelor următoare („poartacărţii” devine foarte populară începând cu secolul alXVII-lea, Penticostarele de secol XVIII de la Buzău,Bucureşti, Râmnic, Blaj, dar şi cel de la Sibiu din 1805,sunt tributare modelului coresian sub aspectcompoziţional şi stilistic).

Notă:

1. Gravura pe metal, în adâncime, cerea o imprimareseparată de text, la o altă presă; la noi, prima gravură înmetal executată, se pare, de Antim Ivireanul apare într-o carte din 1701.

Bibliography:

Buluţă, Gheorghe; Simonescu, Dan, Pagini din istoriacărţii româneşti / Pages from the history of Romanianbooks. Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981.

Demeny Lajos; Demeny, Lidia A, Carte, tipar şi societatela români în secolul al XVI-lea / Book, print, and societyat the Romanians in the 17th century. Bucureşti,Kriterion, 1986.

Gheţie, Ion; Mareş, Al., Diaconul Coresi şi izbândascrisului în limba română / Deacon Coresi and theemergence of writing in Romanian language. Bucureşti,Editura Minerva, 1994.

Oltean, Vasile, Istoria tiparului braşovean. Vol.II / Thehistory of printing in Braşov. Vol. 2. Iaşi, Tipo Moldova,2005.

Poarta cărţii – „Evanghelia cu învăţătură” (1580-1581)


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 6

A d r i a n a Z A H A R I AColegiul Naţional „Inochentie Micu Clain” din Blaj“Inochentie Micu Clain” National College of Blaj

str. S. Bărnuţiu, nr. 2, Blaj (AB), România, tel. +40.258-710 661Personal e-mail: [email protected]

Transylvanian printing in Latin alphabet, 1525-1655

In the XVIth and XVIIth centuries, Transylvania was a true binder in history, economics and Romanian culture, linkingthe ideas of the Humanism, the Reformation and the Enlightenment and all intra- and extra Carpathian area by manyTransylvanian young people who studied in the most famous cultural centers of the Western Europe. Certainly, the book wasthe most powerful link of cultural exchanges between these geographical areas, the late Middle Ages and Early Modern era,thanks to the pioneering editorial work of printing centers such as Sibiu, Brasov, Cluj, Oradea, Alba Iulia. Transylvaniantypographies, between 1525 1655, had an intense activity. The 783 books printed in Transylvania, in Latin, Hungarian,German, Greek and even Hebrew, are the evidence of a cultural and spiritual life deep under a continuous development,gradually comprising all the social categories, eager for knowledge and progress.

Keywords: printing, Transylvania, retrospective bibliography, panoramic presentation, heritage

Tiparul transilvănean cu litere latine,1525-1655

CCartea Transylvanică pare să-şi fi câştigat înultimul timp o recunoaştere binemeritatăîn activitatea cercetătorilor români.

Locul şi rolul ei în şi pentru cultura românească aconstituit una dintre temele centrale ale celei de-a IV-aediţii a Conferinţei Bibliologie şi patrimoniu culturalnaţional, care dorea să aducă în discuţie, pe lângă mai rarabordata temă a prezenţei cărţilor europene înbibliotecile româneşti, „în primul rând Transylvanica”i.

Intenţia acestei lucrări este de a prezenta succint,într-o viziune panoramică, date din istoria Tiparuluitransilvănean cu litere latine, pornind, în principal, de labibliografiile maghiare vechi care s-au dovedit nu doaro sursă bibliografică indispensabilă, fiind de departe celmai complet instrument de lucru într-un asemeneademers, ci şi un model la nivel structural. De aceea, ne-am propus, datorită volumul mare de informaţie, săreconstituim istoria tiparului transilvănean în douăetape, delimitarea temporală între etape fiind ceatrasată de eRMK – varianta electronică a Bibliografieimaghiare vechi –, anul 1655.

Istoria tiparului transilvănean cu litere latine începela Sibiu, ca „o consecinţă firească a rolului culturalîndeplinit de acest oraş în evul mediu”2, tiparul găsindaici un teren bine pregătit „de efervescenţa spiritualăprovocată de reformă”3.

Circumspecţia cu care membrii sfatului sibianpriveau acest demers novator, sacrificiile şi riscurile pe

care le implica, au făcut ca prima tiparniţă să fie oîntreprindere particulară, dar se pare că, din 1530,oficina trece în proprietatea statului4, continuând apoisă aibă o istorie sinuoasă, în care au alternat perioadede activitate şi inactivitate5, vânzarea în repetaterânduri6, unificarea materialului tipografic cu celclujean7, schimbarea frecventă a tipografilor, aspectcare ne permite să conchidem că oficina se confruntăcu mari greutăţi.

Cercetătorii, printre care şi Z. Jakó, menţionează1529 ca anul primei ediţii tipografice sibiene. Decurând însă, Zsolt Simon, într-un studiu din 2007,prezintă fragmente dintr-un calendar8, avândmenţionat anul 1525 şi semnătura tipografilor MagisterLucas Trapoldianus ac Ualentinus Coruinus presbiter :Calcographi Cibinienses, descoperire care ar plasa maidevreme deschiderea tipografiei sibiene şi ar infirmaipoteza conform căreia primul tipograf sibian ar fi fostTheobaldus Gryphius9.

La Sibiu, în perioada 1525-1655, au fost identificate98 de tipărituri. Având în vedere că numai 54 din cei126 de ani au fost de activitate propriu-zisă, în medie s-au tipărit câte 1,79 titluri anual. Se poate constata opauză de 45 de ani (1530 şi 1575), în care se tipăreştecarte religioasă cu alfabet chirilic de către PhilipMoldoveanu. Perioadele de inactivitate, de regulă de 2,3 dar şi 5, 7 ani (între 1632-1637, respectiv 1622-1629)alternează cu perioade de activitate neîntreruptă, deşi


7 >>>

fără un număr mare de apariţii. Cele mai multe titluriapar în anii 1594, 1598, 1616, 1650, când se publicăcâte patru cărţi/an.

Făcând strict o prezentare statistică, fără a intra învreun tip de analiză, tipăriturile sibiene se prezintăastfel: din cele 98, 20 sunt în maghiară, 29 în latină, 44în limba germană, 1 în greacă, câteva ediţii bilingve: 1în germană şi latină, 1 germană şi greacă şi 2 poligloteîn latină, germană şi maghiară. Publicaţiile reprezintăcalendare (46), carte cu subiect din sfera ecleziastică şireligioasă (19), carte cu subiect laic (33), aici intrând ogamă foarte variată ce merge de la gramatici şi manualeşcolare până la poeme istorice.

Tipografii sibieni menţionaţi pe tipăriturile sunt:Lucas/Lukas Trapoldner, 1529-1530 (2 tipărituri); MartinHeusler, 1575 (2 tipărituri); Martin Heusler şi MartinWintzler, 1575-1576 (1 tipăritură); Martin Heusler şi GregorFrautliger, 1576 (2 tipărituri); Martin Heusler (?), MartinWintzler (?), Gregor Frautliger (?), 1576 (1 tipăritură);Gregor Frautliger, 1578 (1 tipăritură); Georg Greuss, 1581-1584 (3 tipărituri); Johann Heinrich Crato, 1590-1594 (12tipărituri:); Johann Heinrich Crato, Johann Fabricius, 1594(1 tipăritură); Johann Fabricius, 1588-1598 (7 tipărituri);Simon Grüngras, 1601-1608 (9 tipărituri); Simon Grüngras(?), Paul Seel (?), Paul Wolff (?), 1608 (1 tipăritură); Paul Seel,1610 (1 tipăritură); Paul Wolff, 1611-1612 (3 tipărituri);Jakob Thilo, 1616-1622 (12 tipărituri10); Marcus Pistorius,1629-1632 şi 1637-1653 (39 tipărituri). Se poate observa dindatele prezentate că cel mai prolific dintre tipografii sibienipare să fi fost J.H. Crato care, în doar patru ani, între 1590şi 1594, tipăreşte 13 titluri, urmat de Jakob Thilo cu 12 titluri(1616-1622) şi Marcus Pistorius cu 39 titluri (1629-1655).

În cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea,Braşovul devine cel mai important centru culturalromânesc, aici concentrându-se un număr mare deinstituţii şi de creaţii culturale destinate românilor dintoate provinciile. Braşovul11 se înscrie în direcţiadeschisă de tiparul sibian, prin Ioan Honterus/Johannes Honter, care pune aici bazele unei tipografiiîn anul 1539, la puţin peste un deceniu după începereaactivităţii editoriale la Sibiu.

Între 1539 şi 1655, se cunosc 114 titluri ieşite desub tiparul braşovean. Din această perioadă, 49 suntani de activitate efectivă, ceea ce înseamnă, în medie,2,32 de apariţii anual. Începutul foarte prolific, cu 11apariţii în anul deschiderii, nu se va menţine, doar anul1555 va înregistra un număr de 15 cărţi tipărite, înrestul anilor publicaţiile variind între unu şi şase titluri.Activitatea editorială este relativ constantă, nefiindîntreruptă decât de două ori timp mai îndelungat, între1569-1577 şi 1594-1624.

Limbile în care s-a publicat la Braşov, cu excepţiatipăriturilor chirilice, au fost limba greacă, un număr de15 titluri, latină 69, germană 21, maghiară 1 titlu şicâteva ediţii bilingve: greacă şi latină 4, germană şilatină 4. Prezentând situaţia publicaţiilor braşovene dinpunct de vedere tematic, se observă că tipăriturile care

se înscriu în sfera religioasă reprezintă mai puţin dejumătate din cărţile tipărite în această oficină.

Cronologic, tipografii care s-au perindat la cârmaatelierului braşovean în acest răstimp sunt: JohannesHonter, 1539-1548 (35 tipărituri); Valentin Wagner,1549-1557 (34 tipărituri). Între 1558-1594, pe 18tipărituri apare menţionată doar tipografia Honter, fărăa se specifica numele tipografului, cu excepţia lui JánosNyirő (3 titluri în 1580 şi 2 în 1581); Georg Greuss,1583 (2 tipărituri); Martin Wolfgang12, 1625-1635 (6tipărituri); Michael Herrmann, 1637-1655 (19tipărituri). Este evident că activitatea cea mai intensă s-a desfăşurat în timpul lui Honter şi Wagner, când apar,în medie, 3,88 cărţi/an, respectiv 4 tipărituri/an.

Pentru cultura braşoveană, şi cea transilvăneană îngeneral, momentul Honter are o importanţăcovârşitoare, care i-a asigurat acestui umanist şireformator religios al saşilor din Transilvanianotorietatea încă din timpul vieţii13. După moartea sa, întipografia honteriană, activitatea a fost continuată deValentin Wagner, profesor sas şi colaborator al luiHonter, care se ocupă în mod special de tipărirea cărţilorşcolare, şi apoi de către fiii lui Honter, însă activitatea lornu va fi atât de semnificativă, cel puţin cantitativvorbind, în comparaţie cu cea a marelui umanist care i-aprecedat14. Mai târziu, la fel ca în cazul celei sibiene,tipografia trece în proprietatea statului şi va servi timpîndelungat propagandei luterane. Din statisticileprezentate, se poate vedea clar cum tiparniţa, până în1557 – anul morţii lui Wagner –, întrece în productivitatecelelalte tipografii transilvane. În ciuda acestei situaţii,comunitatea braşoveană, în ultimii cincisprezeci ani aisecolului al XVI-lea, cedează Sibiului întâietatea tiparuluiprin transferarea utilajului de aici, sacrificiu care, dinpăcate, va cauza decăderea presei braşovene şi nu vareuşi nici să ducă la relansarea tiparului sibian.

Din 1578 până în 1594, publicaţiile apărute întipografia braşoveană nu menţionează alţi tipografi, cuexcepţia lui János Nyirő, a cărui semnătură apare pepatru cărţi, în 1580 şi 1581, şi despre care Z. Jakósusţine că venise la Braşov după ce fusese chemat dinSibiu15. Vechimea teascului nu permite însă o activitatesusţinută şi de calitate în fosta tipografie a lui Honter,iar intenţia de modernizare a oficinelor din Sibiu şiBraşov, în vederea susţinerii intereselor politice alesaşilor, va duce la unificarea acestora16. Joncţiunea celordouă tiparniţe pare să explice şi trecerea lui Greuss printipografia braşoveană, în 1583, unde apare meţionat pedouă cărţi. După această scurtă şedere la Corona,tipograful revine la Sibiu, anul 1584 aducându-i dinnou numele pe o tipăritură sibiană.

După anul 1583, tipărirea la Braşov pare să încetezepână în 1625 când, odată cu Martin Wolfgang17, revinela viaţă, deşi timid, pentru că, în cei zece ani câtactivează aici, acestuia îi sunt cunoscute doar şasetitluri. După alţi doi ani de inactivitate, oficinabraşoveană va tipări din nou sub semnătura lui Michael


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 8

Herrmann (Hermann), care editează 19 cărţi în cei 18ani de activitate desfăşurată la Braşov. Se poate observacă tipăriturile sunt distribuite aproape anual cu excepţiaunor scurte perioade (anii 1639, 1645, 1651, 1653),când fie nu a tipărit, fie nu sunt cunoscute titlurilepublicaţiilor sale. Anul 1655, anul când se şi încheieincursiunea noastră prin tipografiile transilvănene, paresă fie unul prolific, de sub tiparul lui Herrmann ieşindacum nu mai puţin de cinci publicaţii.

Anul 1550 marchează începutul activităţiitipografice la Cluj, oraş care a jucat un rol de mareimportanţă pe scena culturală tranilvăneană, inclusiv înceea ce priveşte „imprimarea cărţilor latineşti şimaghiare şi, prin mijlocirea lor, susţinerea Reformeiprotestante, mai puţin calvine”18.

Începuturile oficinei tipografice clujene sunt legatede numele lui Gheorghe/Georg Hoffgreff, care afuncţionat între 1550-1559 şi în calitate de comisionarpentru Transilvania al editurii wittenberghezeSchram19, fapt care facilita pătrunderea spre cititoriitransilvăneni a noutăţilor înregistrate în domeniulştiinţelor în Europa reformei şi a umanismului târziu.

Clujul20 va edita, între 1550-1655, un număr de 297de publicaţii, sub conducerea tipografilor: GeorgHoffgreff, 1550-1558, (28 tipărituri, dintre care pe 13apare menţionat alături de Heltai Gáspár); TipografiaHeltai, 1550-1654 (282 tipărituri).

Cronologic, apar menţionate următoarele nume:Gáspár Heltai (Helth, Helthus, Heltus), 1550-1574 (80tipărituri, dintre care, aşa cum deja am menţionat, pe13 apare alături de Hoffgreff. La acestea se mai adaugă46 tipărituri – relicta, între 1574-1582, aparţinând,conform RMNy21, tiparniţei aceluiaşi Gáspár Heltai).Tipografiei înfiinţate de Heltai îi sunt atribuite şi o seriede alte 66 de tipărituri, apărute între 1583 şi 1600.Casparus Schespurgensis apare menţionat în 1583 pe 1tipăritură, iar o alta, cu menţiunea a discipulo CaspareHelt, îi este atribuită lui Heltai Gáspár jun22.

După anul 1600, tipografia îşi continuă activitatea,scoţând alte 122 de publicaţii. În această perioadă aparconsemnate numele unor tipografi ca: Makai Nyírõ,1616-1621 (este menţionat numele său pe 8 dintrecărţile tipografiei); Válaszúti, 1623 (o singurătipăritură); Szilvási, 1624 (2 tipărituri); György/Georgius Abrugi, 1630-1651 (23 tipărituri).

Spre deosebire de alte centre tipografice ale vremii,oficina clujeană nu a înregistrat perioade semnificativede inactivitate, singurii ani în care nu apare vreo cartefiind între 1605-1609, 1610-1613, 1627-1630, 1651-1654, fapt datorat poate, ne-am hazarda să opinăm,dispariţiei sau neidentificării exemplarelor tipărite, nuneapărat inexistenţei acestora. Activitatea tiparniţei luiHeltai pare să se fi menţinut relativ constantă de-alungul anilor luaţi în discuţie, şi în privinţa număruluide apariţii anuale, cel puţin până la 1600. În medie, auapărut aici 2,85 de cărţi pe an, dar au fost şi ani cuactivitate foarte intensă: 1558 (8 titluri), 1570 (11

titluri), 1577 (10 titluri), 1580 (13 titluri), 1581 (7titluri), 1592 (10 titluri), toţi aceşti ani, după cum sepoate observa, fiind anteriori lui 1600. După 1600 nuam reuşit să identificăm, din bibliografia consultată, aniîn care să apară mai mult de 5 titluri (1621, 1622, 1632).

Dintre cele 297 de apariţii tipografice, 195 sunt înlimba maghiară, 93 în limba latină, 5 în limba germanăşi 2 în limba greacă. Alături de acestea mai apar şi douăculegeri de proverbe în germană, latină şi maghiară.Tematic, balanţa înclină spre tipăriturile care nu ţinneapărat de sfera realigioasă, deşi multe dintre ele aparla iniţiativa, sub patronajul sau cu aportul unorpersonalităţi din mediul ecleziastic.

Deşi nu s-a înscris drept unul dintre cele maiînsemnate centre ale secolelor XVI-XVII, Oradea estetotuşi un oraş important, în care s-a desfăşurat oemulaţie spirituală ce nu poate fi neglijată, emulaţiecare a fost reflectată şi de activitatea tipografică.

Înfiinţată, asemenea celei clujene, urmând politicaeditorială a deservirii publicului cititor maghiar,tipografia de la Oradea23 îşi începe activitatea în 1565,sub conducerea lui Raphael Hoffhalter, membru alfamiliei Hoffhalter, izgonită din Viena din cauzacredinţei protestante24.

Numele tipografilor sub semnătura cărora apartipăriturile orădene sunt, cronologic: RaphaelHoffhalter25 (1565-1567, 4 titluri); Tipografia Török(1567-1568, 3 tipărituri, dintre care pe două apare catipograf Raphael Hoffhalter); Rudolf Hoffhalter26 (1568,1670, 1584, 1585, 4 tipărituri), al cărui nume îl întâlnim şiîn istoria tiparului sibian şi a celui albaiulian; KertészÁbrahám Szenci (Szemptzi, Szenci, Szenci K.,Szencinsis, Szenczi, Szentzi) (1639-1655, 101 tipărituri).

Din momentul primei apariţii editoriale şi până înanul 1655, adică timp de 90 de ani, la Oradea setipăresc 110 titluri, în medie 1,22 cărţi anual. Din cei 90de ani, însă, numai 24 au fost activi, deoarece, dupăperioada Hoffhalter/Török, apariţia tipăriturilorîncetează până în 1639, când tipografia prinde din nouviaţă şi va avea o activitate susţinută, cu o medie de5,88 apariţii/an.

La o analiză din punct de vedere al limbii în care setipăreşte, se constată că 74 dintre cărţi sunt în limbamaghiară, 26 sunt în latină, 9 bilingve în latină-maghiară, 1 maghiară şi germană, 1 tipăritură în limbaromână cu fonetică maghiară. Tematic, cartea defactură religioasă surclasează numeric cartea laică, fiindîn proporţie de peste 65%.

Contextul politic al secolului al XVII-lea duce latransformarea fostelor întreprinderi tipograficeburgheze în instituţii patronate şi întreţinute de principe.Din acest motiv, principalele centre tipografice vordeveni în această perioadă Alba Iulia, reşedinţa princiară,şi Oradea, ajunsă al doilea centru ca importanţă.Perioada de apogeu editorial din capitala Partiumului seva înregistra după anul 1639, când principele ŞtefanBethlen va dota biserica şi şcoala reformată de aici cu


9 >>>

material tipografic de calitate. Atelierul condus de SzenciKertész Ábrahám va fi considerat cea mai bunătipografie a principatului până când, oraşul fiind ocupatde către turci, în 1660, trebuie să părăsească Oradea şi săfie translocat, succesiv, în alte oraşe27.

După Sibiu, Braşov, Cluj şi Oradea, Alba Iulia devine,în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, unul dintrecentrele transilvănene de răspândire a cărţii tipărite.

Debutul tiparniţei albaiuliene pare să fie anul 1564,deşi unii cercetători îl plasează abia în 156728. Opiniilecoincid în privinţa primului tipograf, polonezulRaphael Skrzetuski, cunoscut ca Raphael Hoffhalter,cu notorietate în mediul tipografic european29.Activitatea lui Raphael Hoffhalter la Alba Iulia poate fiurmărită până în anul 1568, când survine moartea sa.Oficina continuă să tipărească, pe o carte din 1568apărând numele soţiei lui Hoffhalter30, iar apoi, în anul1569, numele unui tipograf necunoscut, GregoriusWagner. Ulterior, tipografia albaiuliană încetează săediteze, aşa cum, de altfel, în întreaga Transilvanie seconstată, la finele secolului al XVI-lea şi începutul celuide-al XVII-lea, o diminuare a activităţii tipografice.Reînnodarea tradiţiei survine în 1623, când principeleGabriel Bethlen (1613-1629), preocupat în moddeosebit de organizarea învăţământului transilvănean,înfiinţează Collegium Academicum şi îi pune la dispoziţie,pentru editarea manualelor şcolare şi a lucrărilorştiinţifice ale profesorilor, tipografia princiară. Se parecă materialul provenea din tipografia arhiepiscopuluicatolic din Bratislava, intenţia vădită a principelul fiindde a-l aduce la Alba Iulia, dorinţa materializată la 22noiembrie 162231. Pe primele două documentelegislative tiparite în această oficină nu este menţionatvreun tipograf, dar, începând cu 1624, întâlnim numecunoscute deja din mediul tipografic clujean.

Un moment important este anul 1628, când esteadus la conducerea tipografiei un meşter şi legătorsilezian, Jacob Effmurdt Lignicensis, care activează laAlba Iulia până în 1634. Timp de 10 ani, cărţile voravea impressum-ul „typ. principis”.

După 35 de ani de funcţionare, tipografiaprincipară cade pradă unui atac turco-tătar, survenit înanul 1658, şi este mutată la Sibiu ca, mai târziu, să fietrasferată la Cluj (1667) unde îşi va relua activitateadupă unirea cu tipografia orădeană, în urma ordinuluidat în 1672-1673 de către principele Mihai Apafi32.

Aşa cum reiese din lista tipăriturilor, în cei 37 de ani(1566-1655), la Alba Iulia au apărut 165 de publicaţii,însemnând 4,45/an. Având în vedere perioada inactivădintre 1569 şi 1623, putem împărţi istoria tiparuluialbaiulian cu litere latine în două etape: etapaHoffhalter, cu 25 publicaţii în 4 ani, anul 1568consemnând nu mai puţin de 14 titluri, şi etapatipografiei princiare când, într-un interval de 33 de ani,neîntrerupt, apar 140 de titluri, 4,24/an, cele mai multetipărituri datând din anul 1630 (11 titluri), cu Effmurdtla conducerea tipografiei.

Din punct de vedere al limbii în care s-a tipărit laAlba Iulia, au fost identificate 67 de lucrări în latină, 84în limba maghiară, 1 în germană, 1 în română, 1 înlatină şi ebraică33 şi 11 bilingve latină-maghiară.Tematic, cu excepţia articolelor de lege, care apar celpuţin unu pe an, celelalte lucrări tipărite se înscriu însfera religioasă sau sunt destinate uzului şcolar.

Pe 9 dintre tipărituri tipografiei hoffhalteriene estemenţionat numele lui Raphael Hoffhalter (1566-1568,8 tipărituri şi 1 vidua) şi pe una singură numele luiGregorius Wagner (1569).

Tipografia princiară, între 1623-1655, editează 140tipărituri. Unele dintre acestea poartă numeletipografilor: Márton Meszlényi (Meszleni, Meszlenius,Mezleni) (1624-1627, 9 tipărituri); Válaszuti (1624, 2tipărituri); Jakob Effmurdt (E., Effmurt, Efmurd,Lignicei, Lignicensis) (1628-1634, 20 tipărituri);Andreas Gregorius Schemnicensis (1644-1646, 2tipărituri); Márton Major Brassai (Coronensis,Martinus, Maior) (1647-1655, 11 tipărituri).

Totalizând, putem conchide că tiparul transilvăneana avut o activitate intensă, cele 783 de publicaţii –Transylvanica a căror existenţă este atestată până înprezent – tipărite în limbile latină, maghiară, germană,greacă şi chiar ebraică, fiind dovada unei vieţi culturaleşi spirituale profunde, aflate într-o continuă dezvoltareşi cuprinzând, treptat, toate categoriile sociale, avide decunoaştere şi progres.

Note:

1. Eva Mârza, Transylvanica: un obiect de studiu neglijat, înTransilvania, nr. 11-12, (2010), Sibiu, p. 1.2. Zsigmond Jakó, Philobiblion transilvan, Bucureşti, EdituraKriterion, 1977, p. 93.3. Ibidem, p. 97.4. Ibidem.5. Timp de 45 de ani tiparul cu litere latine nu maifuncţionează (1530 şi 1575), apoi activitatea sa redevinenecesară atât pentru că oficinele din Braşov şi Cluj nu maitipăresc, cât şi datorită deschiderii, în 1573-1574, a unei moride hârtie pe apa Sadului.6. Din documentele vremii şi din cercetările lui Z. Jakó, aflăm că,după moartea lui Crato, oficina a fost cumpărată, în 20 martie1595, cu 300 de forinţi plătibili în şase ani, de către un tipografvenit din Cluj, Johann Fabricius, care, însă, întâmpină greutăţi înachitarea sumei, atelierul rămânând în continuare în posesiastatului. Se pare totuşi că, şi sub patronajul statului, tipografia seconfruntă cu mari greutăţi financiare, amplificate şi dedistrugerea morii de hârtie în 1599, realitate care sileşte, la 23 iulie1601, la vânzarea ei către un colaborator al lui Fabricius, SimonGrüngrass, cu suma de 250 de forinţi plătibili în şase ani. VeziJakó, Philobiblon, p. 102-103 şi „Joannes Defuncto Henricepistolas Cratone, quae Joannes Fabricius addidit desiderabantur,succesor eius”, la Gedeon Borşa, Könyvtörténeti írások I, A hazainyomdászat 15–17. Század, http://mek.niif.hu/03300/03301/html/bgki01_hun_cimlap.htm (consultat 17 aprilie 2011).7. Necesitatea publicării dreptului cutumiar săsesc, demers imposibilde realizat separat de către oficinele din Sibiu şi Braşov, va determinaunificarea materialului tipografic în timpul domniei lui Ştefan Báthory,


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 10

1582 sau 1583, când tipografia se afla sub conducerea lui Greuss. 8. Zsolt Simon, Primele tipărituri din Transilvania, în AnuarulInstitutului de Istorie „G. Bariţiu”, XLVI, Cluj-Napoca, 2007, p.91-92. Calendarul prezintă sărbătorile anilor 1525-1575 şi estedatat: Cibinÿ Noua Jannuarÿ: Anno Restitute Salutis. 1525.9. Jakó, Philobiblon, p. 97.10. Pe cinci dintre aceste tipărituri (3 din 1616 şi câte una din1617 şi 1622) este adaugat numele lui Benjamin Fiebick –editor, poet şi bibliofil maghiar -, impensis B. Fiebik, mitVerlegung (Benj.) Fiebick, in Verlegung Benjamin Fiebick’s, apudFiebick, două dintre aceste tipărituri prezentându-l ca autor peacelaşi Benjamin Fiebick. 11. Menţionat pe cărţile tipărite ca: Brassó Corona, Kron,Kronstad, Korone (gr.), Kron. Kronstadt, Cronstadt.12. Conform eRMK, îşi începe activitatea la Bártfa (Bardejou)1620, în tipografia lui Klöss (1 tipăritură).13. Dan Simonescu, Gheorghe Buluţă, Pagini din istoria cărţiiromâneşti, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981, p. 40:„Gryphius a fost prieten cu Ioan Honterus (1498-1549),umanistul cel mai activ ca tipograf, editor, profesor, dar maiales ca autor al unor cărţi de mare valoare care au susţinutideologia Reformei protestante, adăpate nemijlocit dinizvoarele creatorului ei, Martin Luther.” Vezi şi GernotNussbächer, Johannes Honterus: viaţa şi opera în imagini, traducerede Mircea Cornescu, Bucureşti, Editura Kriterion, 1977.14. Ibidem, p. 42.15. Jakó, Philobiblon, p. 104.16. Ibidem.17. Consultând RMNY II, putem reface periplul său printipografiile europene, începând cu Bardejou (Slovacia), unde,în 1620, apare menţionat în tipografia lui Klöss, şi apoi laBraşov semnând şase apariţii tipografice. 18. Simonescu, Buluţă, Pagini, p. 43.19. Jakó, Philobiblon, p. 372-373.20. Kolozsvár, Claudiopolis, Klausenburg, Kolosvar,Clausenburg, Colosvar.21. RMNy, I, 1473-1600, Kolozsvár.22. Ibidem.23. Magnum Varadinum, Nagyvárad, Varadinum până la 1600şi Magnovardia, Nagy Várad, Varad după 1636.24. Jakó, Philobiblon, p. 374-375.25. eRMK îl menţionează mai întâi la Bécs (1557-1562, 6tipărituri), apoi la Debrecen (1565, 3 tipărituri), apoi laOradea/Varad (1567-1567, 3 tipărituri), în final la Alba Iulia(1567-1568, 7 tipărituri şi 1568 o tipăritură vidua).26. Conform eRMK, Oradea (1570, 1 tipăritură), Nedelic (1573,3 tipărituri), Alsólindva (1573-1574, 4 tipărituri), Nedelic (1574,1 tipăritură), Debrecen (1576-1584, 24 tipărituri), Oradea(1584-1585, 3 tipărituri), Debrecen (1586, 2 tipărituri).27. Jakó, Philobiblon, p. 376-377; Mihaela Grancea, Silviu Borş,Din civilizaţia cărţii, Sibiu, Editura „Alma Mater”, 2002, p. 162;Rita Csalla, Cărţile vechi maghiare din secolul al XVI-lea în colecţiilebibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, în BCŞS, nr. 4, 1998, p. 161. 28. Jakó, Philobiblon, p. 374. Iacob Mârza, Transylvanica la BibliothecaBatthyaneum (I): cărţi de la Alba Iulia, în Transilvania, nr. 11-12/2010,Sibiu, p. 10, 11, identifică un catechism tipărit în 1566. Cf. EugenPavel, Meşteri tipografi bălgrădeni între 1567-1702, în Apulum, XVII,1979, p. 299, care preia informaţia din RMK şi RMNy. 29. Vezi nota 25.30. Rita Csalla, Tipăriturile albaiuliene din secolele XVI-XVII, în colecţiaBibliotecii Batthyaneum, în BCŞS, Alba Iulia, 2000, 6, p. 108.31. Jakó, Philobiblon, p. 377; Cornelia Papacostea-Danielopolu,Lidia Demeny, Carte şi tipar în societatea românească şi sud-esteuropeană (secolele XVII-XIX), Editura Eminescu, Bucureşti,1985, p. 65-66; Csalla, Tipăriturile, p. 109.

32. Ibidem.33. Ibidem. Menţionează actul diplomatic din 10 februarie 1630în care se consemnează procurarea de litere ebraice şi greceştipentru atelierul tipografic.

Bibliography:

Edite studies:Nägler, Doina, Catalogul Transilvanicelor [The Catalog of

Transilvanica Books], vol. I (sec. XVI-XVII), Sibiu,1974.

Petrik, Géza, Magyar Könyvészet 1712-1920, I-VII,Budapest, Arcanum Adatabázis Kft. CD-ROM(www.arcanum.hu);

Régi Magyarországi Nyomtatványok , vol. I, 1473–1600,Budapest, 1971; vol II, 1601–1635, Budapest, 1983;vol. III, 1636–1655, Budapest, 2000.

Szabó, Károly, Régi Magyar Könyvtár. Az 1531–1711,Budapest, Kiadja a M. Tud. Akadémia, 1879-1885.

Veress, Andrei, Bibliografia română-ungară [Romanian-Hungarian Bibliography], vol. I, Bucureşti, EdituraCartea Românească, 1931.

Secondary literature:Csalla, Rita, Cărţile vechi maghiare din secolul al XVI-lea în

colecţiile bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia [OldHungarian Books from the 16th Century in Collections of theBatthyaneum Library from Alba Iulia], în BuletinulCercurilor Ştiinţifice Studenţeşti Arheologie-Istorie-Muzeologie, 1998, nr. 4, p. 161-169.

Eadem, Tipăriturile albaiuliene din secolele XVI-XVII, încolecţia Bibliotecii Batthyaneum [Sixteenth and seventeenthprinted books from Alba Iulia in the collections ofBatthyaneum Library], în Buletinul Cercurilor ŞtiinţificeStudenţeşti Arheologie-Istorie-Muzeologie, Alba Iulia, 2000,nr.6, p. 107-112.

Jakó, Zsigmond, Philobiblon transilvan, Bucureşti, EdituraKriterion, 1977.

Mârza, Iacob, Transylvanica la Bibliotheca Batthyaneum(I): cărţi de la Alba Iulia [“Transylvanica” at theBatthyaneum Library: (I): Books from Alba Iulia], înTransilvania, Sibiu, 2010, nr. 11-12, p. 10-13.

Papacostea-Danielopolu, Cornelia, Demeny, Lidia, Carteşi tipar în societatea românească şi sud-est europeană (secoleleXVII-XIX) [Book and printing in the Romaniansociety and South-Eastern Europe (XVII-XIX)],Editura Eminescu, Bucureşti, 1985.

Simon, Zsolt, Primele tipărituri din Transilvania [The FirstPrinted Works in Transylvania (Sibiu, 1525)], în AnuarulInstitutului de Istorie „G. Bariţiu”, XLVI, Cluj-Napoca,2007, p. 89-106.

Szegedi, Edit, Cultura maghiară şi săsească în secolul al XVI-lea [Hungarian and Saxon Culture in the Sixteenth Century],în Pop, Ioan-Aurel, Nägler, Thomas; Magyari,Andras, (coord.), Istoria Transilvaniei, Vol. II (de la 1541până la 1711), Cluj-Napoca, Institutul CulturalRomân. Centrul de Studii Transilvane, 2005.


11 >>>

A g n e s E R I C HC r i s t i n a P O P E S C U

Universitatea Valahia din Târgovişte, Facultatea de Litere“Wallachia” University of Targoviste, Faculty of Letters

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe UmanisteUniversity of Bucharest, Faculty of Humanistic Sciences

B-dul Carol I, nr. 2, Târgovişte, tel.: +40-0245-206101Edgar Quinet, nr. 5-7, Sector 1, Bucureşti, tel.: +40-021-314.35.08,

Personal e-mails: [email protected], [email protected] of the printed book in the sixteenth century in Wallachia:

Radu the Great, Vlad the Younger, Neagoe Basarab

In the context of the European Cyrillic print, the printing activity in Wallachia occupies an important place, reflecting thedegree of cultural development reached by Romanian principalities and, at the same time, constituting itself as an integralpart of a European phenomenon. It is known that between the Romanian culture and the culture of the South-Slavic peoplesthere was a strong connection. The first printed books from Târgovişte (1508-1512), executed by the monk Macarie, spreadin the Slavic world, being used as a model for the books printed in this space. All three books printed by Macarie at Târgoviştewere made at the church and voivode command and with their support, in a moment when it was necessary to uphold theSouth Slavic peoples of Eastern Europe with liturgical books.

Keywords: Radu the Great, Vlad the Younger, Neagoe Basarab, Liturgy Book, Oktoih, Four Gospels, Târgovişte, Macarie.

Promotori ai cărţii tipărite în secolul alXVI-lea în Ţara Românească:

Radu cel Mare, Vlad cel Tânăr,Neagoe Basarab

AActul de naştere al oficinei tipografice înŢara Românească trebuie încadrat înistoria socială şi culturală a ţării, nefiind un

fenomen izolat ci unul care a marcat profund afirmareaulterioară a acesteia pe plan universal. Cetatea de scaunvalahă, Târgovişte, a fost la începutul secolului al XVI-lea un centru cultural de vază, iar aducerea tiparului aicis-a făcut într-un moment în care nevoia de carte de cultera imperioasă, rolul ei fiind acela de a întări noulinstrument al cârmuirii centralizate.

Cultura românească s-a întrepătruns de-a lungultimpului cu cultura popoarelor sud-slave, existând oputernică legătură între acestea, primele tipăriturimacariene de la Târgovişte (1508-1512) răspândindu-se în lumea slavă şi fiind folosite drept model pentrucărţile tipărite aici. Articolul de faţă îşi propune să punăîn lumină acţiunile privind sprijinirea activităţiitipografice în Ţara Românească în timpul domniilor luiRadu cel Mare, Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab. Esteperioada în care apare tripticul macarian constituit dinLiturghier (1508), Octoih (1510) şi Tetraevanghel

(1512), toate trei având ca loc de realizare şi tipărire vecheacetate de scaun valahă, Târgovişte. N. Iorga spunea că:„Tipărirea cărţilor slavone nu-şi putea găsi un adăpost în Balcani, înacel sfârşit al veacului al XV-lea, când ultimele rămăşiţe de stăpânirecreştină se înecau în noianul turcesc. Meşterii trebuiau să-şi caute unsprijin, un ocrotitor, dincoace de Dunăre, unde se păstrau vechileforme de stat. Această îndreptare spre noi era cu atât mai impusă,cu cât Veneţia nu mai voi să se ocupe cu lucrul tipografic pentruslavi...”1.

Înfiinţarea tipografiei a fost făcută la iniţiativabisericii şi a oficialităţilor locale pentru folosul culturalpropriu, dar şi pentru ţările vecine care utilizau limbaslavă în biserică. În momentul când Radu cel Mare adecis să pună bazele unei tipografii în ŢaraRomânească, arta tipografică exista de peste o jumătatede veac în Europa apuseană. Pentru acest lucru aveanevoie de un meşter tipograf, care s-a dovedit a ficălugărul Macarie, menţionat la 1483 la Veneţia undesupraveghea tipărirea unui liturghier slav,2 pentru ca laCetinje să tipărească un Molitvenic (1496), un Octoih(1493-1494), iar în 1495 o Psaltire. Din cauzapătrunderii otomanilor pe teritoriul Muntenegrului,


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 12

tipografia îşi va înceta activitatea, moment în carecălugărul Macarie se va refugia la Veneţia, iar după untimp va ajunge în Ţara Românească.

În ceea ce-l priveşte pe Radu cel Mare se spune căera un „domn înţelept, paşnic şi drept” care „n-a purtatrăzboaie, a dorit pacea, şi s-a ocupat îndeosebi de treburilebisericeşti şi culturale”,3 înfiinţarea tipografiei de laTârgovişte fiind strâns legată de numele lui.

Acesta s-a preocupat în mod deosebit de întărireaprestigiului Bisericii şi de înzestrarea ei cu carte deslujbă bisericească tipărită, deziderat pentru realizareacăruia îl va aduce în ţară şi pe fostul patriarh alConstantinopolului, Nifon, căruia domnitorul i-a zis:„Părinte, de astăzi te avem povăţuitorul şi pastorul nostru, ca săne înveţi pe noi calea mântuirii şi să ai stăpânire asupralucrurilor bisericeşti şi orice vei porunci, să se facă”. Şi sfântula poruncit a se „slobozi izvoare de învăţătură limpede şinecurmat”. Putem afirma astfel cu tărie, fără teama de agreşi, că cele trei cărţi tipărite de către Macarie laTârgovişte sunt consecinţa firească a reformelorinstituite de către Sfântul ierarh Nifon, care nu a făcutaltceva decât să pună în practică, sub formă tipărită,dorinţa clasei conducătoare şi bisericeşti, de a se realizasub formă unitară cea mai mare şi mai esenţială partedin slujbele bisericeşti.

Deci, înfiinţarea tipografiei corespundea unornecesităţi ale ţării şi a fost făcută la iniţiativa bisericii şi aoficialităţilor locale pentru a rezolva lipsa cărţilor de cult,atât în spaţiul românesc, dar şi pentru ţările care foloseaulimba slavă în biserică, dovadă fiind circulaţia intensă pecare au avut-o aceste lucrări în spaţiul sud-est european.

În legătură cu tiparniţa macariană au existatcontroverse legate de originea acesteia şi de locul detipărire. În lucrarea de faţă, care nu are ca scopabordarea acestor probleme, vom sublinia doar câtevaaspecte legate de centrele tipografice de pe teritoriulţării noastre unde diverşi cercetători ai cărţii vechisusţin că ar fi locul de tipărire a celor trei tipărituri.Dintre acestea au fost vehiculate: Bistriţa olteană,Snagov, Govora, Târgovişte. În ceea ce priveşteBistriţa olteană, primul care abordează acest aspect afost N. Iorga: „La Dealul, sau, mai curând, pentru că aicilucrul de împodobire a urmat până pe vremea lui Neagoe, laBistriţa Craioveştilor, unde se zice că şi Maximiam ar fi serbatnunta Miliţei s-a făcut această nobilă lucrare de artă”.4 Printrecei care au mai susţinut teoria amintită au fost P. P.Panaitescu, Barbu Theodorescu5, Ştefan Ştefănescu,Virgil Cândea, Sextil Puşcariu6 ş.a. Alte argumentele aufost7: aici s-au găsit – de către Alexandru Odobescu –şapte exemplare din Liturghier; între cărturariiBistriţei şi cei din sudul Dunării au existat puternicelegături de rudenie; în timpul editării Liturghierului,Târgoviştea nu mai exista ca unic centru administrativşi cultural al ţării: „scaunul ţării era deopotrivă atât înBucureşti, cât şi la Târgovişte.”8

Este cunoscut, însă, faptul că mănăstirea a fostdistrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509, într-

un document al vremii specificându-se „şi mănăstirea lor(Craioveştilor), carea o făcuse ei pre râul Bistriţii din temelie oau risipit”. Ea va fi refăcută în timpul lui NeagoeBasarab, între 1515- 1519, tot de Craioveşti. Dacăpresupunem că Macarie ar fi tipărit Liturghierul laBistriţa se pune întrebarea unde s-au tipăriturmătoarele două cărţi, având în vedere că la Bistriţanu mai era posibil, aceasta fiind distrusă la 1509. Deasemenea, D. Liubavici (care specifică clar locul detipărire Târgovişte) a ales să tipărească la Târgoviştecărţile şi nu la Bistriţa, dovadă că exista o tradiţie înacest sens. În ceea ce priveşte numărul mare deexemplare din Liturghier care au fost găsite la Bistriţa,este cunoscut faptul că în acele vremuri cărţile eraulegate în cadrul mănăstirilor, Bistriţa având o tradiţie înacest sens, lucru ce poate explica oarecum faptulenunţat mai sus.

Snagovul este un alt centru tipografic unde sepresupune că s-ar fi tipărit primele cărţi de pe teritoriulromânesc, în acest sens pronunţându-se AlexandruGrecu care afirmă „că mănăstirea Snagov ar putea fi locul detipărire a primelor trei cărţi macariene”,9 susţinând căNeagoe Basarab ar fi avut o grijă deosebită de aceastămănăstire. Prima atestare documentară sub numele deSnagov apare în anul 1408, într-un hrisov al lui Mirceacel Bătrân, dar sunt păreri că aici exista un lăcaş de cultîncă din vremea lui Vladislav I (1364-1379). Dar abiadin 1517 începe refacerea acesteia de către NeagoeBasarab, şi este greu de crezut că s-ar fi instalat otipografie într-un loc improvizat. De asemenea, estecunoscut faptul că doar în cursul anului 1694, printransferarea de la tipografia domnească din Bucureşti aunei părţi a utilajului tipografic la Snagov, AntimIvireanul va pune bazele unei mari tipografii cuposibilităţi de imprimare în mai multe limbi, tipografieindependentă de cea bucureşteană.

Govora este şi ea inclusă în rândul ipotezelorprivind locul de tipărire al celor trei cărţi, Al. Odobescufiind cel care înaintează această supoziţie, argumentândcă Matei Basarab instalează la Govora o tipografie,începând activitatea în 1637, cu o Psaltire, dar din carenu s-a păstrat nici un exemplar complet. Menţiunea arduce la concluzia că exista deja o tradiţie în acest sens,la Govora funcţionând anterior o tipografie deoareces-au găsit: „poate chiar ceva rămăşiţe de vechi uneltetipografice”10. Mergând pe aceeaşi idee, A. Sacerdoţeanuspune: „Între vechile centre tipografice din ţară, Vâlcea ocupăun loc însemnat chiar dacă lăsăm la o parte discuţia cu privirela locul unde a tipărit Macarie celebrul său Liturghier din1508, propus de unii a fi la Bistriţa sau Govora. Cert este căla Govora a fost tipografie pe vremea lui Matei Basarab”11 şi cănu avem nici o dovadă că ar fi existat activitatetipografică la Govora la 1507 când s-a început tipărireaLiturghierului.

Personal, considerăm că Liturghierul nu s-a tipăritîn nici unul din centrele enumerate mai sus, ci la


13 >>>

Târgovişte, loc de unde au pornit şi directivelereformelor feudale politice, culturale şi bisericeşti, faptmenţionat anterior prin încercarea domnului Radu celMare de a centraliza puterile statului. Aşadar,întemeierea oficinei tipografice în Ţara Româneascătrebuie pusă în strânsă legătură cu trecerea bisericiifeudale sub autoritatea centralizată a domniei. Aceastăcentralizare a puterii politice în mâna domnului esteînsoţită de o creştere a venitului domnesc, careîngăduia să se pună bazele unor aşezăminte culturaleprecum Mănăstirea Dealul. Este mult mai probabilăinstalarea tipografiei în incinta unei mănăstiri deoareceaici existau ateliere pentru meşteşuguri fine şi călugăriştiutori de carte care ar fi putut ajuta la corecturatextului, precum şi a textului religios. De asemenea,ornamentele frontispiciilor tipăriturilor lui Macariesunt apropiate ca stil de ornamentele în stil „armenesc”de la Mănăstirea Dealul (ornamente formând cercuri şipătrate împletite din vrejuri de plante stilizate), stildescris pe larg de către N. Ghica Budeşti în studiulEvoluţia arhitecturii în Muntenia. Considerăm căanumite ornamente au rămas de la Macarie şi au fostfolosite în tipăriturile ulterioare, posibil fiind ca uneledin acestea să fi fost găsite la Târgovişte, de vreme ceLiubavici tipăreşte aici,12 şi există unele asemănări întretipăriturile celor doi meşteri tipografi, mai ales înprivinţa frontispiciilor.

Tipărirea Liturghierului a început încă din anul1507 „din porunca domnului Io Radu Voievod căruia să-i fiepomenirea vecinică”13. Imprimarea şi finisarea tiparului s-au executat cu sprijinul financiar şi moral al nouluidomn, „Io Mihnea mare voievod a toată ţara Ungrovlahiei şia Podunaviei, fiul marelui Io Vlad voievod, în primul an aldomniei lui, trudindu-se pentru aceasta smeritul ieromonahMacarie. În anul 7016, crugul soarelui14 16, al lunei 5,indictionul15 11, luna noiembrie 10 zile“, fapt ce reiese dinepilogul cărţii.16

Aceste indicaţii din titlu arată tutela domniei şi abisericii asupra tiparului. P.P. Panaitescu observa că înnici un act emis de cancelaria domnilor români Raducel Mare (1495-1508), Mihnea (1508-1510), NeagoeBasarab (1512-1521) nu apare această specificare aPodunaviei, care este repetată în toate cele trei cărţitipărite de Macarie şi care este un titlu datând din primajumătate a secolului al XV-lea, în legătură cu stăpânirealui Mircea cel Bătrân în Dobrogea şi la Chilia. Motivulpentru care Macarie a tipărit acest titlu în cartea sapoate fi acela că lucrând într-o mănăstire, probabil l-adescoperit într-un hrisov vechi care-l menţiona. AcelaşiP.P. Panaitescu observă că lipseşte apelul făcut către ceice vor citi, vor copia (scrie) şi vor cânta după aceastăcarte, să îndrepte greşelile, apel care se regăseşte atât înOctoih, cât şi în Tetraevangheliar. Se presupune cădupă editarea Liturghierului s-au semnalat greşeli şiomisiuni, care au condus la prezenţa respectivului apel.

În ceea ce priveşte datarea Liturghierului, şi aiciau apărut probleme, fiind ciudat că în epilog sefoloseşte stilul de la 1 ianuarie, când în toate acteledomneşti şi particulare ale Ţării Româneşti din aceaepocă se folosea stilul bizantin, cu începerea anului la 1septembrie. Epilogul apare astfel ca o contribuţiepersonală a tipografului care nu ţine seamă de regulileşi obiceiul ţării. Anul de la 1 ianuarie se folosea înMoldova, dar se pare că Macarie nu a fost influenţat deacolo, ci din Occident, de la Veneţia, căci în cărţiletipărite de el la Cetinje, în epiloguri apare data anuluicalculată după stilul de la 1 ianuarie, precum şi folosireaelementelor rare de cronologie: crugul soarelui şi allunii.

Elementele rare de cronologie - crugul soarelui,indictionul - se regăsesc, de altfel, şi în pisania de laMănăstirea Dealul.17 Este chiar posibil ca însuşiMacarie să fi iniţiat săparea acesteia, obişnuit fiind cufolosirea ciclurilor solare şi lunare, ştiut fiind că nu eraobligatoriu ca pisania să fie săpată în anul terminăriimănăstirii (1502).

În timpul lui Vlăduţ cel Tânăr (1510 -1512),Macarie tipăreşte cea de-a doua carte a sa, şi anumeOctoihul (1510). Acest fapt reiese şi din epilog: „… IoVlad mare voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei şi aPodunaviei,…am râvnit cu îndemnul Sfântului Duh şi dindragoste pentru dumnezeeştile sfintele biserici şi am scris aceastăcarte mântuitoare de suflet, Osmoglasnic, pentru desăvârşirea

Liturghier, ediţie jubiliară, la împlinirea a 500 de anide la apariţia Liturghierului lui Macarie,

prima carte tipărită pe teritoriul românesc (1508)


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 14

glorificării dumnezeirei de trei ori strălucitoare, venerată într-una singură”.

Octoihul macarian din 1510 reprezintă un tip rar alacestei cărţi,18 nefiind nici un Octoih mare (cu cântărileutreniei şi vecerniei, pentru toate zilele săptămânii, pecele opt glasuri), nici un Octoih mic (care cuprindeaceleaşi slujbe, tot pe opt glasuri, dar pentru sâmbăta şiduminica), ci unul tip mixt care cuprinde slujbele dintoate zilele săptămânii, pe glasul 1, iar cele de pe glasul2-8 doar pentru zilele de sâmbătă şi duminică. Se poatepresupune că din lipsa fondurilor s-a agreat aceastăvariantă astfel încât să se tipărească un singur volum şinu două ca în cazul Octoihului de la Cetinje. Deja amspecificat că Ieromonahul Macarie este şi tipografulOctoihului din 1494, realizat la Cetinje, dar între celedouă tipărituri nu există prea multe asemănări (nici dinpunct de vedere ornamental, dar nici în ceea ce priveşteconţinutul), fapt ce a condus la concluzia că tipografuls-a inspirat după un manuscris autohton pentrutipărirea celui târgoviştean.

De asemenea, nici epilogurile nu sunt identicepentru cele două Octoihuri, diferenţele observându-se înmodul în care este reflectată atitudinea faţă de turci,atitudine determinată şi de condiţiile social politicediferite din cele două ţări. Astfel, principele Ţernoieviciafirmă în Octoihul de la Cetinje că: „bisericile sunt lipsite desfintele cărţi, pentru păcatele noastre, prin prădăciunile şipustiirile fiilor lui Agar“, iar Vlăduţ cel Tânăr, care venisela tron cu consimţământul turcilor, în Octoihul de laTârgovişte motivează tipărirea cărţii, nu ca urmare anăvălirii turcilor, ci prin faptul că: „Dumnezeu cel într-oTreime venerat a binevoit să umple biserica sa cu deosebite cărţi,pentru glorificarea şi folosul cititorilor”. Putem trageconcluzia că se simţea nevoia unui adaos privind

justificarea tipăririi cărţilor, şianume necesitatea de ordinreligios a acestei opere decultură, care era în interesulcelor care o vor citi. P.P.Panaitescu consideră că acestlucru era necesar pentru apreîntâmpina criticile careerau adesea făcute faţă de oinovaţie.19

Tetraevanghelul încheieciclul tipăriturilor executatede către călugărul Macarie laTârgovişte şi cuprinde celepatru Evanghelii aşezate înordinea canonică răsăriteanăveche (Matei, Marcu, Luca şiIoan), dar cu indicarea pemargine a pericopelor, astfelîncât preoţii să ştie duminica,sărbătoarea sau ziuasăptămânii în care trebuie săcitească pericopa respectivă.20

Este cel mai vechi model care s-a transmis prin tradiţietuturor vechilor manuscrise şi tipărituri detetraevanghele şi s-a practicat până în 1682, cândEvangheliarul a luat locul tipului învechit altetraevanghelelor.

Domnitorul Neagoe Basarab este cel care va preluaplanurile de hegemonie culturală ale lui Radu cel Mare,în timpul domniei sale Ţara Românească devenind„centrul luminii ortodoxe şi adăpostul civilizaţiei bizantine”.Însemnătatea Tetraevanghelului constă în faptul căeste „primul tipărit pentru toţi ortodocşii care foloseau limbaslavă ca limbă oficială a cultului religios.”21 După cum reiesedin epilogul cărţii, domnitorul a ţinut să arate rolul săuîn acest demers: „Pentru că Dumnezeu cel într-o Treimevenerat a binevoit a umple biserica Sa cu sfinte cărţi pentruglorificare şi pentru folosul cititorilor, de aceea şi eu, întruHristos Dumnezeu binecredincios şi de Dumnezeu păzit şiautocrat domn, Io Basarab mare voievod şi domn a toată ţaraUngrovlahiei şi a Podunaviei, fiul preabunului şi marelui domnIo Basarab Voievod, am râvnit cu îndemnul Sfântului Duh şidin dragoste pentru dumnezeieştile sfintele biserici şi am scrisaceastă de suflet mântuitoare carte, Tetraevanghelul, pecare Sântul Duh prin gura apostolilor l-a descoperit sprecunoştinţă, pentru desăvârşirea glorificării dumnezeirii de trei oristrălucitoare, venerată într-una singură.”22

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că, probabil dinporunca domnitorului, au fost imprimate exemplare şipe pergament, astfel explicându-se existenţa a douăediţii de acest fel aparţinând tipăriturii. Deoarece nu s-a păstrat decât un singur exemplar din această ediţie,exemplar care se află în prezent la Muzeul Naţional deArtă al României, nu se poate preciza dacă avem de-aface cu un tiraj de lux sau a fost realizat doar unulsingur care a fost destinat domnitorului însuşi.23

Octoih, ediţie jubiliară, la împlinirea a 500 de anide la tipărirea Octoihului lui Macarie (1510)


15 >>>

Macarie a definit specificul tiparului chirilic laromâni în contextul întregului tipar chirilic din Europasecolului al XVI-lea, care se caracterizează prin aspectepreluate din cartea manuscrisă autohtonă. Preluareaelementelor de ornare ale cărţii manuscrise locale şitranspunerea lor în cartea tipărită apare fireascădeoarece Liturghierul şi Tetraevanghelul suntcărţile de cult bisericesc care au fost tipărite pentruprima dată în întreg tiparul chirilic european de cătreMacarie în Ţara Românească.24 Din acest motiv,tipograful, neavând o sursă de inspiraţie deja tipărită, atrebuit să creeze un tip de ornamentare original,provenit din cartea manuscrisă, care să se potriveascătextului.

În ceea ce priveşte limba în care a fost alcătuittextul, aceasta este slava bisericească de redacţie medio-bulgară, întocmai ca şi în cazul primelor două tipăriturimacariene. Această limbă era cea în care erau redactatemanuscrisele bisericeşti, hrisoavele sau actele oficialedin Ţara Românească, fapt care demonstrează că, cutoate că Macarie venise dintr-un mediu de limbă sârbă,acest lucru nu este observabil în tipăriturile sale.

Tetraevanghelul lui Macarie s-a constituit în sursăde inspiraţie pentru aproape toate tetraevangheleleslavone apărute în cursul secolului al XVI-lea, înspaţiul sud-est european: Tetraevanghelul din 1537de la Rujan, Tetraevanghelul de la Belgrad (1552),Tetraevanghelul din 1562, realizat la mănăstireaMrksina.

După tipărirea acestei cărţi, activitatea tipografică aîncetat în Ţara Românească pentru aproximativ 33 deani, dar se pare că domnul Neagoe Basarab a fost încontinuare preocupat de tipărirea unor lucrări noi,deoarece, într-o scrisoare adresată judelui şi celordoisprezece pârgari din Braşov, cerea să-i trimită „niştetipare ce ne sunt de trebuinţă.”25 Însă nu se cunosc motivelepentru care activitatea tipografică a încetat atât debrusc, aceasta fiind reluată de către Dimitrie Liubavici,tot la Târgovişte, abia în 1545 când se va tipări unMolitvenic.

Dacă la începuturile veacului al XVI-lea a fostposibilă tipărirea în cetatea de scaun a Ţării Româneşti,Târgovişte, a primului „incunabul” românesc, dupăcum îl numea Alexandru Odobescu, la numai 53 de anide la prima carte tipărită la Mainz, la 25 de ani de latipărirea primei cărţi slavoneşti la Veneţia şi la 17 ani dela imprimarea primelor cărţi cu alfabet chirilic laCracovia, acest fapt nu este deloc întâmplător. Cărţiletipărite de Macarie la Târgovişte, în perioada 1508 -1512, sunt cărţi religioase, care au situat culturaromânească în fruntea celor din răsăritul Europei, fiindindisolubil legate de Biserică şi de istoria acesteia.

Cu atât mai mult este de lăudat iniţiativa ÎnaltPreasfinţitului Arhiepiscop al Târgoviştei, NifonMihăiţă – de a reda publicului interesat aceste treimonumente de cultură tipografică şi bisericească – care

are rolul de a întregi tabloul spiritual şi social alsocietăţii româneşti din perioada în care aceste cărţi auvăzut lumina tiparului, au fost citite şi au circulat peîntreg teritoriul românesc şi nu numai, demonstrândpreocuparea iniţiatorilor privind cunoaşterea şiocrotirea acestor valori spirituale.

Note:

1. N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Ed. a 2-a, Bucureşti,Editura Pavel Suru, 1925, p. 138.2. N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Vol I, Bucureşti,Editura Minerva, 1980, p. 96.3. C.C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor,Bucureşti, Editura Albatros, 1975, p. 317.4. N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti, Vol. I, Bucureşti,Editura Gramar, 1995, p.129.5. „Prin aşezarea sa geografică, pe drumul Sibiului, bogăţiaşi tăria politică a Craioveştilor, prin faptul că acoloOdobescu a găsit un adevărat depozit macarian, înclinăm acrede că locul primei tipografii a Ţării Româneşti ar fi pututfi Bistriţa”6. Sextil Puşcariu, Istoria literaturii române, Bucureşti, EdituraEminescu, 1987, p. 41.7. Costea Marinoiu, Liturghierul: prima carte tipărită în spaţiulromânesc, Râmnicu Vâlcea, Almarom, p. 7.8. P.P.Panaitescu, Contribuţii la istoria culturii româneşti,

Tetraevanghel, ediţie jubiliară, la împlinirea a 500 de ani de la tipărireaTetraevanghelului lui Macarie (1512)


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 16

Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 326.9. Alexandru Grecu, Contribuţii la începuturile tipografiei slave înŢara Românească, în Studii şi cercetări de bibliologie, anul I, 1995,p. 235.10. Al Odobescu, Opere, Vol II., Bucureşti, EdituraAcademiei, 1967, p.160.11. A. Sacerdoţeanu, Originea şi condiţiile social economice aledezvoltării vechiului oraş Râmnicu Vâlcea, în Buridava, 1972, p.51. 12. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia româneascăveche,Tom. I: 1508-1716, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 1903, p. 23-24.13. Ibidem.14. Crugul soarelui - este o perioadă cronologică de 28 ani,după a cărei împlinire zilele săptămânii cad pe aceleaşi datăde lună.15. Biserica prăznuieşte Indictul (“Indiction” la româniînsemnă poruncă şi arătare) la 1 septembrie şi pentru că înaceastă zi a intrat Iisus Hristos în Sinagoga iudeilor. Deasemenea, tradiţia spune că şi poporul evreu a intrat in ŢaraFăgăduinţei în această lună de Septembrie.16. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Op. cit., p. 6 - 7.17. N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. I, Bucureşti,Socec, 1905, p. 97- 98.18. D. Simonescu, V. Petrescu, Târgoviştea vechi centru tipograficromânesc, Târgovişte, Muzeul judeţean Dâmboviţa, 1972,p.12.19. P.P. Panaitescu, Liturghierul lui Macarie, şi începuturiletipografiei în Ţările Române, în Biserica Ortodoxă Română, anulLVII, nr.9-10/1939, p. 282.20. Tit Simedrea, Tetraevanghelul vistiernicului Matiaş,manuscript din anul 1535, Bucureşti, 1934, p. 3-13.21. Virgil Molin, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru ŢaraRomânească, în Biserica Ortodoxă Română, anul LXXVI, nr.10-11/1958, p. 1011.22. Redat după P.P. Panaitescu, Op. cit., p.317-31823. N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Vol. I, Bucureşti,Editura Minerva, 1985, p.139.24. Sweipolt Fiol a tipărit la Cracovia în 1491 următoarelecărţi de cult bisericesc: Octoih, Ceaslov, Troid de post, TroidPenticostar şi Plastirea. Ieromonahul Macarie a tipărit laCetinje între 1493 şi 1496 următoarele cărţi: Octoih, Psaltireşi Molitvenic.25. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,Editura Institutului Biblic, 1994, p. 470.

Bibliography:

Bianu, Ioan; Hodoş, Nerva. Bibliografia românească veche(Old Romanian Bibliography). Tom. I: 1508-1716.Bucureşti, Editura Academiei Române, 1903, IX,572 p.

Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi.(History ofold Romanian literature). Vol I. Bucureşti, EdituraMinerva, 1980, 590 p.

Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu C, Istoriaromânilor.(Romanian History). Bucureşti, EdituraAlbatros, 1975, 1040 p.

Grecu, Alexandru, Contribuţii la începuturile tipografieislave în Ţara Românească.(Contributions to the beginningsof Wallachiaţ slave printing house). În: Studii şi cercetări debibliologie, anul I, 1995, p. 235.

Iorga, Nicolae, Inscripţii din bisericile României. (Inscriptionsfrom Romanian Churces). Vol. I. Bucureşti, Socec,1905, 312 p.; Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţiireligioase a românilor (Romanian church history andreligious life of Romanians.). Vol. I. Bucureşti, EdituraGramar, 1995, 433 p.; Istoria literaturiiromâneşti.(History of Romanian literature). Ed. a 2-a.Bucureşti, Editura Pavel Suru, 1925, 3 vol.

Marinoiu, Costea, Liturghierul: prima carte tipărită înspaţiul românesc. (Liturgy Book–the first printed book inRomanin space). Râmnicu Vâlcea, Almarom, 72 p.

Molin, Virgil, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentruŢara Românească.(Macarie hieromonk’printings forWallachia) În: Biserica Ortodoxă Română, anul LXXVI,nr.10-11/1958, p. 1011.

Odobescu, Alexandru, Opere.(Works) Bucureşti,Editura Academiei, 1967, 3 vol.

Panaitescu, P.P, Contribuţii la istoria culturiiromâneşti.(Contributions to the history of Romanianculture). Bucureşti, Editura Minerva, 1971, 639 p.;Liturghierul lui Macarie şi începutul tipografiei în ŢărileRomâne.(Macarie’ Liturgy Book and the beginning of theprinting activity in Wallachia). În: Biserica OrtodoxăRomână, anul LVII, nr.9-10/1939, p. 282-318.

Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne.(History of the Romanian Orthodox Church).Bucureşti, Editura Institutului Biblic, 1994, 2 vol.

Puşcariu, Sextil, Istoria literaturii române.(History ofRomanian literature). Bucureşti, Editura Eminescu,1987, 269 p.

Sacerdoţeanu, Aurelian, Originea şi condiţiile socialeconomice ale dezvoltării vechiului oraş Râmnicu Vâlcea.(The origin and social-economic conditions development of theold town Ramnicu Valcea.) În: Buridava, 1972, p. 51.

Simedrea, Tit, Tetraevanghelul vistiernicului Matiaş,manuscript din anul 1535. (Treasurer Matias’ Four Gospels,manuscript from 1535). Bucureşti, Tipografia cărţilorbisericeşti, 1934, 28 p. Simonescu, Dan; Petrescu,Victor, Târgoviştea – vechi centru tipografic românesc.(Targoviste–old Romanian Printing Center). Târgovişte,Muzeul judeţean Dâmboviţa, 1972, 136 p.


17 >>>

DD in galeria personalităţilor marcante aleRenaşterii franceze, l-am ales, de aceastădată, pe François Hotman, care, prin

operele sale, este prezent la loc de cinste şi în marilebiblioteci transilvănene.

François Hotman (Hotomanus Franciscus, 1524-1590), jurist, scriitor şi istoric, s-a născut la Paris, în anul1524. Familia sa era originară din Breslau; tatăl lui, Pierre,a fost consilier la Parlamentul din Paris, iar fratele săumai mic, Antoine, a studiat şi el dreptul şi a fost avocatîn baroul Parlamentului din Paris. François Hotman aurmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii dinOrléans (înfiinţată în 1309), iar după ce şi-a luatdoctoratul, a fost admis în baroul de la Paris. În 1546, aţinut un curs liber de drept roman, la Universitatea dinParis. În anul următor, a trecut la calvinism şi s-aîmprietenit cu Jean Calvin care i-a înlesnit acordareacatedrei de literatură şi cea de istorie de la Universitateadin Lausanne. În 1555, i s-a oferit catedra de drept civilde la Universitatea din Strasbourg. Reputaţia de care sebucura era atât de mare, încât regina Elisabeta a Anglieii-a propus o catedră la Oxford. El a refuzat oferta,preferând să-şi continue munca de propagandă pentruReformă prin ţările europene. A predat dreptul la

Valencia (în 1563), la Bourges (în 1567) şi la Geneva (în1573). Regele Henric al IV-lea l-a numit consilier de stat.Fiind un spirit combativ, a luat parte cu înflăcărare laluptele religioase, iar în Noaptea Sfântului Bartolomeu, ascăpat teafăr doar datorită studenţilor săi. Ultima etapă avieţii şi-a petrecut-o în sărăcie, la Basel, unde a şi murit,în anul 1590. A fost considerat unul dintre cei mairemarcabili prozatori din secolul al XVI-lea.

François Hotman a contribuit la îmbunătăţireametodelor de studiere şi de predare a dreptului şi s-a arătatplin de îndrăzneală în propunerile sale de reformă. El arecomandat studierea istoriei şi a Antichităţii, pentru a aducelămuriri în drept, a cerut uniformitate în legislaţie şi a criticatmodul de predare a dreptului roman, cât şi aplicarea acestuiaîn Franţa, având convingerea că regulile dreptului romanerau învechite. Ideile de reformare a dreptului roman şi le-aexpus în lucrarea L’anti-Tribonian, ou Discours sur l’estude des lois(Paris, 1567, in-8°; reeditări în 1603 şi 1609; tradusă în limbalatină: Hamburg, 1646, in-8°; Leipzig, 1704, in-8°; 1718, in-4°). Opera sa capitală rămâne, însă, tratatul istoric Franco-Gallia, seu Tractatus isagogicus de regimine regum Galliae et de juresuccessionis (Geneva, 1573, in-8° şi in-12°), care s-a bucurat deun mare succes în acea vreme. Ediţia a doua are titlul LibellusStatum veteris Rei publicae Gallicae deinde a Francis occupatae,describens şi a fost retipărită de mai multe ori şi tradusă în

E l e n a D A M I A NUniversitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Facultatea de Drept

”Babeş-Bolyai” University of Cluj-Napoca, Faculty of Law Str. Avram Iancu, nr. 11, Cluj-Napoca, România,

tel.: +40-264-405338, fax: +40-264-595504, e-mail: [email protected] e-mail: [email protected]

François Hotman’s works in Transylvanian libraries

François Hotman (1524-1590), a distinguished personality of the French Renaissance, has had multiple interests in thefields of law, history, literature or religious propaganda for the Reform. He wrote in the field of law and he contributed tothe development of the study and teaching methods of Roman law. His preoccupations in this domain have proven to befull of daring. His master work will always be the history tractate Franco-Gallia, which has been a huge success at that time.He was also considered to be one of the most important renascentist political writers. He was appreciated and studied forhis measureless erudition and his commentaries regarding the operas of the antiquity have been considered to be remarkablyvaluable (especially the ones about Cicero’s discourses). The presence of the 15 exemplaries of his papers in the mostimportant Transylvanian libraries proves the fact that Hotman’s writings have been read, quoted, and collected by ourintellectuals. Bringing them forward has been an honor for us.

Keywords: François Hotman, Renaissance, law, Reform, Transylvania, library.

Operele lui François Hotman înbibliotecile din Transilvania


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 18

limba franceză de Simon Goulart, cu titlul de Gaule franque(Köln, 1574).

În lumina exegezei istorice şi filologice, François Hotmancritică ”pretinsa tradiţie a monarhului absolut ca fiind fondatăpe texte falsificate sau greşit înţelese”.1 El se revoltă împotrivatiranilor şi propune o alianţă a nobilimii şi a poporului. Aproclamat dreptul poporului la libertate şi la suveranitate,dreptul unui consiliu naţional de a alege şi a abroga monarhia.Lucrarea Gaule franque a fost numită „Contractul social” alsecolului al XVI-lea»2, înscriindu-se în eforturile de a definivectorii societăţii europene moderne şi s-a bucurat de un maresucces în epoca Renaşterii. Cu această operă, autorul îşigăseşte locul în rândul scriitorilor politici renascentişti.3 Noulgen literar, cel politic, va atinge o înflorire bine cunoscută înSecolul Luminilor.

Menţionăm, de asemenea, virulentul pamflet împotrivapapei, intitulat Burtum Fulmen papae Sixti V adversus Henricumregem Navarrae (Paris, 1585). Merită amintite şi lucrările Defuroribus Gallicis (Basel, 1573), De jure successionis regiae (Basel,1588) şi Observationes de jure connubiorum: hoc est, de sponsabilibuset matrimoniis rite contrahendis ac dissolvendis, seu Repudijs etDivortijs tam veterum Romanorum quam hominum nostri saeculi.4

Interesul său pentru cultura Antichităţii este dovedit şide erudita sa lucrare Commentarii in XXV Ciceronis Orationes(1554 şi 1594, in-folio), care a făcut epocă în exegezaciceroniană.

François Hotman a fost apreciat atât pentru vasta luierudiţie, cât şi pentru îndrăzneala proiectelor sale de reformădin domeniul dreptului, dar şi pentru activitatea sa depropagandă în favoarea Reformei religioase. Dintre operelesale extrem de numeroase, mai putem cita: De Actionibus(Lyon, 1548); De Statu primitivae Ecclesiae (Geneva, 1553, in-8°), Commentarius de verbis juris (Basel, 1558; Lyon, 1569, in-folio); Jurisconsultus (Basel, 1559, in-8°); Questionum illustriumliber (Lyon, 1573 şi 1585, in-8°); Antiquitatum romanarum libriV (Basel, 1584; Paris, 1585, in-8°) şi altele.5

În anturajul lui François Hotman s-au aflat şi tipografisau editori renumiţi, ei înşişi erudiţi, precum SebastianGryphe, „prinţul librarilor lyonezi”,6 care i-a editatcomentariile juridice.7

Operele lui François Hotman au fost răspândite nu numaiîn Franţa, ci au ajuns şi pe teritoriul Transilvaniei. Câtevaexemplare de o deosebită valoare8 s-au păstrat până astăzi înfondurile unor prestigioase biblioteci precum: BibliotecaAcademiei Române. Filiala Cluj-Napoca (BACJN); BibliotecaJudeşeană Mureş. Biblioteca Teleki-Bolyai, Târgu Mureş(BTBTGM); Biblioteca Muzeului Naţional Brukenthal dinSibiu (BBSB) şi Biblioteca naţională a României. FilialaBatthyaneum Alba Iulia (BBAI).9

Vom menţiona ediţiile păstrate în bibliotecile cercetate:- Commentariorum in orationes M.T. Ciceronis volumen primum,

[Genevae], oliva Roberti Stephani (excudebat RobertusStephanus in sua officina, Id. Aug.), 1554, [8], 422, [6] p., in-folio; legată în piele alb gălbuie, cu ornamente florale, cublazoane şi inscripţii în limba latină, cu super ex libris: A.K.1561, cu însemnări manuscrise şi sublinieri în carte şi peultima filă albă. ”Este ediţia întâi a comentariilor sale asupradiscursurilor lui Cicero. Lucrarea a fost scrisă în perioada încare Hotman era profesor de latină la Lausanne. După

publicarea acestui prim volum, el nu a mai publicat un aldoilea. Este o scriere deosebit de valoroasă, din care nu segăsesc prea multe exemplare”.10 Collig. (BACJN).

- Novus commentarius. De verbis juris, Basileae, per NicolaumEpiscopium, 1563, 519 p., in-folio (BBSB).

- Commentarius in quatuor libros Institutionum Iuris Civilis,Basileae, ex officina Hervagiana, per Eusebium Episcopium,1569 (BBSB).

- De feudis commentatio tripartita. Hoc est Disputatio De jurefeudali, Coloniae, J.Gymnicus, 1573, in-8° (BBSB).

- Dialectica Institutionis libri IIII, [Genevae], ex officinaJacobi Steorii, 1573, [16], 363 p., in-8°. Posesori: StephanusGeleji Katona; Samuel Teleki, 1777. Collig. (BTBTGM).

Primul posesor, Geleji Katona István (1589-1664),scriitor şi episcop reformat din Transilvania, a fostaprovizionat cu cărţi din Ţările de Jos sau din Anglia de cătretinerii calvini transilvăneni care studiau în universităţile dinaceste ţări; astfel, cărţile ajungeau în biblioteca sa, la doarcâteva luni de la apariţia lor.11 Despre al doilea posesor,Teleki Sámuel (1739-1822), om de o aleasă şi vastă cultură, unbibliofil pasionat, competent şi rafinat, se ştie că şi-a conceputbiblioteca enciclopedică în spiritul bibliofiliei iluministe. El şi-aachiziţionat cărţile din întreaga Europă, după un plan bineconturat. A corespondat cu foştii săi profesori din universităţileeuropene, dar şi cu editorii şi librarii vestiţi ai vremii. Şi-acatalogat singur cărţile şi, deşi îşi considera biblioteca „ocomoară”, el şi-a deschis-o pentru publicul transilvănean „caresuferă de lipsa cărţilor”12, în anul 1802.

- Questionum illustrium liber..., H. Stephanus, 1573, [14],331, [15] p., in-8°, legată în pergament (BBAI).

- Brutum fulmen Papae Sixti V. Adversus Henricum..., regemNavarrae et... Henricum Borbonium, principem Condaeum (cumaliis aliorum opusculis, (Romae, apud haeredes AntoniiBladii, 1585?, 234, [21] p., 1 fig. xilogr., in-8°, cu ex libris:Teleki (BTBTGM).

- Idem (BBSB).- P. Sixti V Fulmen brutum in Henricum... regem Navarrae et...

Henricum Borbonium principem... Condaeum evibratum (cum aliisaliorum opusculis), Romae, apud haeredes Antonii Vladii,1585, [14], 185, [3], 189-231, [8] p., 1 fig. xilogr., 1 tab., in-8°,cu ex libris: Teleki. Collig. (BTBTGM).

P. Sixti V Fulmen brutum in Henricum... regem Navarrae et...Henricum Borbonium principem Condaeum evibratum, [Romae,apud haeredes Antonij Bladij Impressores Camerales, 1585],[12], 184, [12] p., 1 tab., in-8°; legată în pergament; pecoperte, chenare simple, ornamente florale în colţuri şi unornament în formă de romb, în mijloc; cu anul legăturii1588, pe copertă; cu însemnări manuscrise pe coperte, îninterior, pe pagina de titlu şi în carte (BACJN).

- P. Sixti V Fulmen brutum, regem Navarrae et... HenricumBorbonium principem ... Condaeum evibratum..., F. l., 1603, [14],334, [10], [2] p., 1 tab.; legată în pergament alb; pe copertă,posesorul LAS şi anaul legăturii 1613. Collig. (BACJN).

- Caesar, Caius Julius, De bello Gallico Commentarii VII...,cum scholiis Franc. Hotomani, Ful. Ursini, Ald. Manutii,Lugduni, apud Bartholomaeum Vincentium, 1574, [20],213, [3]; 173, [1], [20], [2] p., in-folio; cu ex libris: StephaniEnyedi, 1714 (BACJN).

- Idem, Editio secunda, Lugduni, apud Bartholomaeum


19 >>>

Vincentium, 1581, [15], 516; 384 p.; in-8°; legată înpergament, cu manuscris pe piele, în cotor (caractere goticenegre şi roşii), cu desene în carte, cu multe însemnărimanuscrise cu cerneală neagră, în carte şi la sfârşit (BACJN).

- Caesar, Caius Julius, De bello Gallico Commentarii. De bellocivili (comment. François Hotman, Fulvius Ursinus, AldusManutius), Lugduni, apud Bartholomaeum Vincentium,1574, [20], 173, [21] p., fig. xilogr., in-folio; cu ex libris:Biblioteca Al. Roseti-Bălăneşti; posesor: Gaspar Laurentius(sec. XVI) (BTBTGM).

- Caesar, Caius Julius, [Commentarii de bello gallico et civili...,cum Francisci Hotomani notae...], Basileae, Ex OfficinaLeonhardi Ostenij, 1591, [52], 872 p.+ index [85 p.]; legatăîn piele albă, cu ornamente deosebite, cu foarte multesublinieri şi însemnări manuscrise, cu cerneală roşie şineagră, în carte (BACJN).

Aşadar, François Hotman a fost una din acelepersonalităţi ale Renaşterii franceze care a avut preocupărimultiple şi rezultate remarcabile, în toate domeniile pe carele-a abordat. Numeroasele sale opere, foarte răspândite înFranţa, au circulat şi pe teritoriul Transilvaniei. Prezenţacelor 15 exemplare (cele mai multe sunt bine păstrate, aulegături artistice în piele sau pergament, ex librisuri şinumeroase însemnări manuscrise ale posesorilor sau alecititorilor) găsite până în această etapă a cercetării noastredovedeşte faptul că scrierile lui François Hotman au fostcolecţionate, citite şi apreciate de intelectualii noştri. Ele auintrat în colecţiile transilvănene încă de la sfârşitul secoluluial XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea. Aceste opereocupă un loc de onoare în cele mai importante bibliotecitransilvănene, precum BACJN (6 ex.), BTBTGM (4 ex.),BBSB (4 ex.) şi BBAI (1 ex.), iar punerea lor în valoare ni s-a părut necesară.

Note:

1. V.-L. Saulnier, Literatura franceză, vol. I, traducere de SorinMărculescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1973, p. 265.2. Ibidem. Lucrarea Gaule franque a fost împreună cu Gargantua alui François Rabelais cel mai mare succes european al secolului alXVI-lea.3. Cei mai cunoscuţi scriitori politici renascentişti francezi au fostJean Bodin (1530-1596), Hubert Languet (1518-1581) şi Etiennede La Boétie (1530-1563). Cf. Sorina Bercescu, Istoria literaturiifranceze de la începuturi şi până în zilele noastre, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1970, p. 122.4. Dictionnaire des Lettres Françaises. Le XVI-e siècle, publiée sous ladirection de Monseigneur Georges Grente. Auteurs: AlbertPauphilet, Louis Pichard, Robert Barroux, Paris, ArthèmeFazard, Editeur, 1951, p. 380; Coord. Angela Ion, Histoire de lalittérature française, vol. I, , Bucureşti, Editura Didactică şiPedagogică, 1982, p. 146; Sorina Bercescu, op. cit., p. 123; Coord.Angela Ion, Dicţionar istoric critic. Literatura franceză, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p. 46; La GrandeEncyclopédie. Inventaire raisonné des sciences, des lettres et des arts, par unesocieté de savants et de gens de lettres. Sous la direction de M.Berthelot, vol. I-XXXI, Paris, H. Lamirault et C-ie, éditeurs,1885-1902, vol. XX, p. 300-301; Grand Larousse encyclopédique endix volumes, Paris, Librairie Larousse, 1962, vol. V, p. 968.5. La Grande Encyclopédie..., vol. XX, op. cit., p. 301.6. Lucien Febvre, Henri-Jean Martin, L’apparition du livre, Paris,Editions Albin Michel, 1971, p. 219.7. Natalie Zemon Davis, Le monde de l’imprimerie humaniste: Lyon,

în: Histoire de l’édition française. I. Le livre conquérant. Du Moyen Ageau milieu du XVII-e siècle, sous la direction de Roger Chartier etHenri-Jean Martin, Paris, Fayard/Promodis, 1989, p. 314.8. Ne vom referi cu precădere la ediţiile din epoca Renaşterii.Pentru Renaşterea franceză, unii cercetători propun perioada1480-1624. vezi: Littérature française. La Renaissance, vol. I, 1480-1548, Yves Giraud, Marc René Jung, Paris, B. Arthaud, 1972; vol.II, 1548-1570, Enea Balmas, Paris, B. Arthaud, 1974; vol. III,1570-1624, Jacques Morel, Paris, B. Arthaud, 1973. Aceastăperioadă o vom lua şi noi în considerare.9. Până în această etapă a cercetării noastre nu am găsitexemplare ale operelor lui François Hotman în alte maribiblioteci transilvănene.10. Fred Schreiber, The Estiennes. Catalogue , New York, E.K.Schreiber, 1982, p. 100.11. Jako Zsigmond, Philobiblon transilvan. Studii, cu o introducerede Virgil Cândea, Bucureşti, Editura Kriterion, 1977, p. 373.12. Ibidem, p. 386.

Bibliography:

Catalogus Librorum Sedecimo Saeculo Impressorum BibliothecaeTeleki-Bolyai Nvum Forum Siculorum, Catalog/ Catalogulcărţilor tipărite în secolul al 16-lea din Biblioteca Teleki-Bolyai,Tg.Mureş/ Catalogue of printed books in the XVIth centuryexisting in the Teleki-Bolyai Library, Tg.Mureş, red.: SebestyénSpielmann, Mihály, Ambrus Hedrig, Balász Lajas, OvidiaMesaros (Tom I: A-M; Tom II: N-Z), Târgu Mureş,Biblioteca Judeţeană Mureş, Editura Lyra, 2001.

Catalogus librorum saeculo impressorum, qui in Bibliotheca NationaliHungariae Széchényiana asservantur. Editiones non Hungarice etextra Hungariam impressae/ Az Országos Széchényi Könyvtár16. századi nyomtatványainek Katalógusa. Nem magyar nyelvükülföldi kyadványok/ Catalogue of printed books in the XVIth

century existing in the Széchényi National Library, I-III.Întocmit de Soltész Erzsébet, Valenczei Katalin, W.Salgó Agnes, Budapest, 1990.

Davis, Natalie Zemon, Le monde de l’imprimerie humaniste: Lyon,în: Histoire de l’édition française. I. Le livre conquérant. Du MoyenAge au milieu du XVII-e siècle/ The world of the humanistprintery: Lyon, in: History of the French edition. I. The conquerorbook. From the Middle Age to the middle of the XVIIth century,sous la direction de Roger Chartier et Henri-Jean Martin,Paris, Fayard/ Promodis, 1989.

Febvre, Lucien, Martin, Henri-Jean, L’apparition du livre/ Theappearance of books, Paris, Editions Albin Michel, 1971.

Grand Larousse encyclopédique en dix volumes/ Greatencyclopaedical Larousse in ten volumes, Paris, LibrairieLarousse, 1962, vol. V.

Neumann, Victor, Tentaţia lui homo europaeus. Genezaspiritului modern în Europa Centrală şi de Sud-Est/ Thetemptation of homo europaeus. The genesis of the modern spiritin the Central and South-Eastern Europe, Bucureşti, 1991.

Saulnier, V.-L., Literatura franceză/ French litterature, vol. I,traducere de Sorin Mărculescu, Bucureşti, EdituraAlbatros, 1973.

Schreiber, Fred, The Estiennes. Catalogue, New York, E.K.Schreiber, 1982.

Zsigmond, Jako, Philobiblon transilvan. Studii/ TransylvanianPhilobiblon. Studies, cu o introducere de Virgil Cândea,Bucureşti, Editura Kriterion, 1977.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 20

I a c o b M Â R Z AUniversitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie“1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Str. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, 510009, Româniatel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected]

„Transylvanica” at the Batthyaneum Library (II): books from Braşov

The research of the „Transylvanica” printings from the Batthyaneum Library in Alba Iulia, started „olim tempore” in theninth decade of the last century, has been resumed from an updated methodological perspective. In the beginning one hasinvestigated the set of „libri alba-carolinensis” (Cf. Transilvania, XXXIX, 11-12, 2010, p. 10-13), while now one hascontinued with the presentation of 12 old printings from Braşov, out of which 5 have been printed prior to 1711. Thechronological limits of the old printings from Braşov have as landmarks the colligates Augustinus Aurelius, Opera andCatalogus, with the specification „Impressum in Inclyta Transylvaniae Corona”, in 1539 (XII-148, coll, 1-2), and respectivelyC. Dietericus, Epitome catechetica, Corona, Typis Michaelis Hermanii, Anno 1674 (XII-153). The same documentary fundstill preserves another 7 books from Braşov, printed between 1725-1825.

Keywords: Transylvania, humanism, Augustinus, Honterus, Saxons, Reform, Wagner, Hermann

„Transylvanica” la BibliotecaBatthyaneum (II): cărţi de la Braşov

„„LLibri transylvanici” de la BibliotecaBatthyaneum include, pe lângă cărţilevechi de la Alba Iulia, investigate nu

demult1, şi câteva tipărituri vechi de la Braşov2, dintrecare doar 5 titluri se încadrează în această categorie,restul de 7 exemplare fiind tipărite după anul 1711,între 1725-1825. Stimulaţi de interesul actual faţă de„transylvanica”3, abordarea cărţilor de la Braşov are învedere şi mesajul, pe care l-au propus cititorilor deodinioară, ele reflectând anumite realităţi politice,sociale, economice, culturale şi religioase din epocaVoievodatului şi Principatul Transilvaniei secolelorXVI-XVIII. Totodată, avem în vedere şi cordialapledoarie, care se face la ora actuală, la scarăeuropeană, pentru cartea bibliofilă4, categorie din carefac parte şi „transylvanica”.

În urma cercetărilor desfăşurate la BibliotecaBatthyaneum au fost identificate următoarele cărţi,imprimate în Braşov, care întra în categoria de

„transylvanica”: Aurelius Augustinus, Sententiae exomnibus operibus [...] decerptae. Anno M. D. XXXIX[1539]. Impressvm in Inclyta Transylvaniae Corona(XII-148, coll. 1)5; Aurelius Augustinus, Catalogus,Impressum in Inclyta Transylvaniae Corona. Anno M.D. XXXIX [1539] (XII-148, coll. 2)6; [JohannHonterus], Kirchenordnung aller Deutschen in Sybembürgen.Gedruckt zu Cron in Sybembürgen. M. D. XLVII[1547] (XII-139)7; Novvm Testamentum graece, ac latineiuxta postrema[m] D[omini] Erasmi Rot[erdami]translationem. Industria ac impensis M[agistri]Valent[ini] Vvagneri Coronen[sis], Coronae, Anno M.D. LVII [1557](XIII-55)8; Carolus Dietericus, Epitomecatechetica. Editio nova renovatae, Impressum in InclytaTransylv[aniae] Corona, Typis Michaelis Hermanni,Sumptibus vere Stephani Jüngling, Typog[raphi]Cibin[iensis], Anno 1674 (XII-153)9.

Cu ocazia aceleiaşi cercetări, au mai fost identificateîncă 7 tipărituri braşovene vechi, dar care au fostimprimate după anul 1711, între anii 1725-1825.


21 >>>

Amintim, în această ordine de idei: Modus S[anctis]simaeMissae Sacrificium, Excusum Coronae, Anno M. DCC.XXV [1725] (V 3 VII 37); Franciscus Csapai, Opusculumcuriosum, Coronae, Typis Seulerianis, excudit MichaelHeltzdörffer, Anno 1726 (XIV-92)10; Sprüche woraus dieGlaubens-Artickel. Zum fünften mal nachgedruckt,Cronstadt, In der Seulerischen Buchdruckerey, drucktsMartin Brenndörffer, 1765 (E 2 IX 18, coll. 2)11; MartinLuther, Der kleine Catechismus, Cronstadt, In derSeulerischen Buchdruckerey gedruckt von MartinBrenndörffer, 1772 (E 2 IX 18, coll. 1)12; AndreasClemens, Walachische Sprachlehre fur Deutsche [...],Hermannstadt u. Kronsadt, 1823, bey W. H. Thierry,Buch - und Kunsthändler - Ofen, gedruckt mit königl.Ung. Universitäts-Schriften (O 5 VI 20)13; AndreasClemens, Kleines Walachisch-Deutsch und Deutsch-Walachisches Wörterbuch, Hermannstadt u. Kronsadt,1823, bey W. H. Thierry, Buch – und Kunsthändler –Ofen, gedruckt mit königl. Ung. Universitäts-Schriften(O 5 VI 21)14; [Joseph Bedeus von Scharberg],Abbildung von zwei alten Mosaiken, Hermannstadt undKronstadt, in Commission bei W. H. Thierry, Buch –und Kusthändler, 1825 (D 5 VII 8, coll. 25)15.

O altă problemă, pe care o ridică „libri coronensis”de la Biblioteca Batthyaneum – ne referim la cele caresunt incluse în categoria de transylvanica! – este aceea aconţinutului volumelor, care prezintă o semnificaţieculturală particulară. Atrag atenţia, în această ordine deidei, cele două ediţii, respectiv Sententiae şi Catalogus, dinopera Sf. Augustin (354-430)16, Episcop de Hippona,Doctor şi Părinte al Bisericii, principalul reprezentantsal istoriografiei ecleziastice, autor al cunoscutei lucrăriDe civitate Dei, opera sa pledând pentru conciliereacreştinismului cu neoplatonismul. În acelaşi timp, negândim la Johannes Honterus (1498-1549), adept alluteranismului, reformator al bisericii săseşti dinBraşov, reprezentant al Umanismului european,fondator al unei tipografii (1535) şi-a unui gimnaziu înBraşov, una din personalităţile marcante ale saşilor dinTransilvania17, autor de numeroase lucrări cu caracterenciclopedic (gramatică, cosmografie, filosofie, drept,literatură didactică şi sapienţială, teologie, medicină,muzică etc.). Lui Johannes Honterus i se datorează, încazul de faţă, nu numai ediţiile din opera Sf. Augustin,ci şi un exemplar din cunoscutul Regulament bisericesc altuturor germanilor din Transilvania (1547). Nu putem, săocolim ediţia în greceşte şi latineşte din NovvmTestamentum, imprimată în anul 1557, prin osârdiatipografului umanist Valentin Wagner (1510-1557),colaborator şi continuator al lui Honterus. La aceastăcarte adăugăm o nouă ediţie, îmbunătăţită a lui CarolusDietericus, din anul 1674, cu extrase catehetice.

O interesantă şi utilă abordare ne permit tipăriturilebraşovene vechi, pe lângă schiţarea conţinutului lor,pornind de la unele însemnări olografice, notiţe deproprietate, ex-libris-uri, chiar unele însemnăriistorice, pe care le păstrează, chiar dacă numeric situaţia

este modestă. Notiţele de pe tipăriturile vechi dinBraşov (inclusiv cele imprimate după anul 1711, între1725-1825), diverse ca provenienţă, grafie dar şi îndirecţia problematicii, demonstrează, fiecare în parte şitoate la un loc, itinerariul parcurs de carte, după ce aieşit de sub teascurile tiparniţei, mediile culturale şisociale prin care a circulat, unde a poposit, până nu auintrat în colecţia de cărţi a vreunui intelectual sauînainte de a-şi găsi lo cul într-o bibliotecă de instituţie,cum este cazul Bibliotecii Batthyaneum. Aceasta cu atîtmai mult cu cît tipă riturile braşovene nu trebuie privitedoar simple „vechituri”, ci purtătoarele unor idei,specifice momentelor şi etapelor culturale din perioadaVoievodatului şi Principatului Transilvaniei, când auapărut18. Prin cercetarea notiţelor de proprietate, pecare le poartă, intrăm în posesia unor crîmpeie deistorie locală sau regională. Ne găsim, de altfel, în faţaunor fragmente de istorie scrise „de cei mici”19, ca săpreluăm o sintagmă din vocabularul istoric al luiNicolae Iorga.

Volumul colligat din Augustinus, Sententiae şiCatalogus (XII-148, coll. 1-2), editat de JohannesHonterus în anul 1539, se găsea, la 13 noiembrie 1768,în apropierea lui Andreas de Adlerfhaupt din Orăştie,pentru ca, în final, să intre în posesia bibliotecii luiIgnatius Batthyani. De fapt, în prima jumătate asecolului al XIX-lea, a atras atenţia custodelui diecezanAndreas Cseresnyes (1768-1834) de la bibliotecă şicanonic magistru al Episcopiei Catolice, care a aşternutmai multe „glossae bibliologicae” pe paginilecolligatului, mărturisind un interes aparte pentru astfelde cărţi braşovene. Totodată, versiunea grecească şilatinească din Novvm Testamentum, din anul 1557 (XIII-55), datorată colaboratorului lui Honterus, ValentinusWagner, a fost, la un moment dat, în posesia luiMatthias Bulk şi Thomas Scharfassi, pentru ca îndeceniul 2 al secolului al XVIII-lea, să se găseascăprintre cărţile lui Johannes Freytag, după cum ne indicăînsemnările: „ Johan[n]es Freytag est possessor hujuslibri”; „Sum ex Libris Johan[n]is Freytag. A[nn]o1712”. Acelaşi volum conţine, ici, colo, mai multe„annotationes” cu referire la conţinutul ediţiei. Insfârşit, excerptele catehetice ale lui Carolus Dietericus,tipărite de Michael Hermann în Braşov, la 1674 (XII-153), beneficiază de o preţioasă informaţie relativa lapreţul de achiziţie: „Georgius Volf Kissencis An[n]o1701 emputs denar[ii] 60 [...]”.

Restul tipăriturilor braşovene vechi, în număr de 7,tipărite între 1725-1825, pe care le-am aminti deja, eleneintrând în categoria de „trasylvanica”, nu prezintăvreo însemnătate aparte, vis-à-vis de prezenţa unorînsemnări ori ex-librisuri. O excepţie este, totuşi,Opusculum curiosum al lui Franciscus Csapai, „Coronae,Typis Seulerianis, excudit Michael Heltzdorffer, Anno1726” (XIV-92). Coperta exemplarului a fostrestaurată, în prima jumătate a secolului al XX-lea,după cum reiese din ştampila aplicată: „Solomon


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 22

Szabin könyvkötöGyulafehérvár”. Din aceeaşicategorie de tipărituribraşovene vechi se impuneatenţiei cercetătorilor istorieiculturii românilor ardelenicele două lucrări alepedagogului şi filologuluiAndreas Clemens (1742-1815), care şi-a adus ocontribuţie aparte ladezvoltarea lexicografieiromâneşti20, prin lucrările din1823 Walachische Sprachlehrefur Deutsche, (O 5 VI 20) şiKleines Walachisch-Deutsch undD e u t s c h - W a l a c h i s c h e sWörterbuch (O 5 VI 21). Înacelaşi timp, colligatul[Joseph Bedeus vonScharberg], Abbildung von zweialten Mosaiken, 1825 (D 5 VII8, coll. 25), care prezintă osemnificaţie ştiinţifică apartepentru arta din Daciaromană21, mărturisindinteresul unor intelectualiromâni din deceniul 3 al secolului al XIX-lea faţă demozaicurile Sarmisegetusei, ca o dovadă a conştiinţeiapartenenţei lor civilizaţia Romei, a romanităţiipoporului român, a latinităţii limbii şi a continuităţiiromânilor pe teritoriul fostei Dacii. Aceasta situaţiereiese şi din Verzeichniss der resp. Subscribenten [...],existentă la sfârşitul lucrării, în care sunt enumeraţi maimulţi reprezentanţi ai intelighenţei româneşti, intra şiextracarpatice, cu aproape două decenii înainte deRevoluţia de la 1848-1849. În fond, lucrarea lui JosephBedeus von Scharberg indică „[...] interesulspiritualităţii româneşti la începutul veacului trecutpentru vestigiile istoriei noastre vechi (sensibilitategeneral-romantică din care s-a născut arheologiaştiinţifică) şi unitatea culturală românească – prezentatăşi la acest nivel de manifestare”22.

Timpul acordat acestei comunicări nu ne permite,să abordăm şi alte aspecte, pe care le-ar impunetipăriturile vechi de la Braşov23, care exprimă fiecare înparte şi toate la un loc anumite realităţi istoricetransilvănene din secolele XVI-XVIII, conservate laBiblioteca Batthyaneum, alături de alte„transylvanicae”, căci ele reprezentând nu numaifragmente interesante şi totodată semnificative dincultura transilvăneană în epoca Voievodatului şiPrincipatului, dacă ţinem seama de însemnătatea lorbibliologică (vechime, raritate etc.)24. Astfel de cărţivechi trebuie restituite circuitului ştiinţific alistoriografiei române actuale, căci nici în epocadigitizării şi a E-book-ului nu vom scăpa de cărţi25.

Note:

1. Iacob Mârza, Transylvanica la Biblioteca Batthynaeum (I):cărţi de la Alba Iulia, în Transilvania, XXXIX (CXV), 11-12,2010, pp. 10-13.2. Instrumente de identificare utilizate: Szabó Károly, Régimagyar könytár, I-II, Budapest, A mag. tud. akad.könyvkiadó, 1879-1885 (abreviat RMK) ; Ion Bianu,Nerva Hodoş, Dan Simionescu, Bibliografia RomaneascăVeche (1508-1830), I-IV, Bucureşti, Edit. Acad., 1903-1944(abreviat BRV); Régi magyarországi nyomtatványok 1473-1600, I-II, Budapest, Akad. Kiadó, 1971, 1983 (abreviatRMN); G. Petrik, Bibliographia Hungariae 1712-1860, I-III,Budapestini, Augustini Dobrowsky, 1888-1891 (abreviatP); Cărturari braşoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic,Braşov, Biblioteca Municipală, 1972; Biblioteca JudeţeanăBraşov, Tipărituri româneşti (1539-1750) existente la Braşov.Catalog, Braşov, 1980 (Abreviat: Catalog, 1980).3. Cf. Eva Mârza, „Transylvanica”. Un obiect de studiu neglijat,în Transilvania, XXXIX (CXV), 11-12, 2010, pp. 1-4;Doina Nägler, Catalogul „transilvanicelor”, I (sec. XVI-XVII), II (sec. XVIII), Sibiu, 1974-1982. Vezi şicomentariul nostru în Revista de istorie, 29, 6, 1976, p. 968-969.4. Vezi, spre exemplu: Umberto Eco, Memoria vegetală şi altescrieri de bibliofilie. Traducere din limba italiană AnamariaGebăilă, Bucureşti, „RAO”, 2008.5. RMK, II, p. 4-5, nr. 21; RMN, I, p. 96, nr. 30; Catalog,

Ex Libris Johanes Honterushttp://u1.ipernity.com/14/54/85/7525485.479291d0.560.jpg


23 >>>

1980, p. 4, nr. 6.6. RMK, II, p. 3, nr. 16; RMN, I, p. 95-96, nr. 29; Catalog,1980, p. 1-2, nr. 2.6. RMK, I, p. 8-9, nr. 99; RMN, I, p. 125, nr. 68; Catalog,1980, p. 11, nr. 18.7. RMK, I, p. 16, nr. 74; RMN, I, p. 181-182, nr. 138;Catalog, 1980, p. 18-19, nr. 31.8. RMK, II, p. 366, nr. 1331; Catalog, 1980, p. 71, nr. 104.9. P, I, p. 452.10. P, II, p. 624.11. P, II, p. 624.12. BRV, III, p. 410, nr. 1178.13. BRV, III, p. 412, nr. 1179.14. P, I, p. 2. 15. Se pot consulta, cu folos: P. Bernard Ştef, SfîntulAugustin. Omul. Opera. Doctrina, Cluj-Napoca, „Gloria”,1994; Henry Chadwick, Augustin. Traducere din englezăde Ioan-Lucian Muntean, Bucureşti, „Humanitas”, 1998.16. Cf. Gernot Nussbächer, Johannes Honterus. Viaţa şiopera sa în imagini - Ediţie îmbunătăţită şi adăugită -.Traducere de Mircea Cornescu. Prefaţă de MihaiIsbăşescu, Bucureşti, „Kriterion”, 1977. 17. Cf. François Furet, Histoire du livre dans la société mo derne:recherches, méthodes, problématique, în Revue roumaine d’histoire,IX, 3, 1970, p. 507. Vezi şi Iacob Mârza, Cărţile – „vehiculeprivilegiate ale circulaţiei ideilor”, în Tribuna, XXX, 5 (1519),1986, p. 2 („Privire în actualitate”).18. Ilie Corfus, Însemnări de demult, Iaşi, „Junimea”, 1975,p. VII.19. Vezi Mircea Seche, Schiţă de istorie a lexicografiei române,I, Bucureşti, 1966, p. 27-28, 35.20. Cf. Radu Ardevan, Mozaicurile Sarmisegetusei şi cărturariiromâni la 1825, în Marisia, XI-XII, 1981-1982, p. 99-104.21. Ibidem, p. 103-104.22. Punct de vedere exprimat şi în lucrarea MinisterulCulturii, Direcţia Muzeelor şi Colecţiilor, Muzeul deIstorie Braşov, Inspectoratul pentru Cultură al JudeţuluiBraşov, Vechi tipărituri şi manuscrise. Bibliofilia azi - Culegerede rezumate -, Braşov, 2-4 octombrie 1992, p. 4-5.23. Pledoarie justificată şi de noile direcţii de cercetare,expuse în volumul: Fejezetek 17. századi nyomdászatunkbolAz Országos Széchényi Könyvtár tudomáyos üléssaka éskiállítása 2000. október 12. Studien über die ungarländischeTypographie des 17. Jahrhunderts SzéchényiNationalbibliotken Wissenschaftliche Tagung undAusstellung 12. Oktober 2000, Budapest, OrszágosSzéchényi Könyvtár - Osiris Kiadó, 2001.24. Vezi încântătoarea pledoarie a lui Jean-ClaudeCarrière, Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi.Convorbiri moderate de Jean-Philippe de Tonnac.Traducere din franceză de Emanoil Marcu, Bucureşti,„Humaniats”, 2010.

Bibliography:

Ardevan, Radu, Mozaicurile Sarmisegetusei şi cărturariiromâni la 1825 / Sarmizegetusa’s tesserae and Romanianscholars at 1825, in Marisia, XI-XII, 1981-1982, p. 99-104.

Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Simionescu, Dan,Bibliografia Romanească Veche (1508-1830) ) OldRomanian Bibliography, I-IV, Bucureşti, Edit. Acad.,1903-1944.

Carrière, Jean-Claude, Eco, Umberto, Nu speraţi că veţiscăpa de cărţi / Do not hope that you’ll get rid of books.Bucureşti, „Humaniats”, 2010.

Corfus, Ilie, Însemnări de demult / Old records, Iaşi,„Junimea”, 1975.

Chadwick, Henry, Augustin. Bucureşti, „Humanitas”,1998.

Eco, Umberto, Memoria vegetală şi alte scrieri de bibliofilie/ Vegetal memory and other writings of bibliophily.Bucureşti, „RAO”, 2008.

Furet, François, Histoire du livre dans la société mo derne:recherches, méthodes, problématique / History of the bookin modern society : researches, methods, problematics, inRevue roumaine d’histoire, IX, 3, 1970.

Mârza, Iacob, „Transylvanica” la Biblioteca Batthynaeum (I):cărţi de la Alba Iulia / „Transylvanica” at theBatthyaneum Library (I): books from Alba Iulia, inTransilvania, XXXIX (CXV), 11-12, 2010.

Nägler, Doina, Catalogul „transilvanicelor” / The catalogueof the „Transsilvanicae”,, I (16th-17th centuries), II(18th century), Sibiu, 1974-1982.

Nussbächer, Gernot, Johannes Honterus. Viaţa şi opera saîn imagini / Johannes Honterus. His life and work inimages, revised and expanded edition, foreword byMihai Isbăşescu, Bucureşti, „Kriterion”, 1977.

Petrik, Geza, Bibliographia Hungariae 1712-1860, I-III,Budapestini, Augustini Dobrowsky, 1888-1891.

Seche, Mircea, Schiţă de istorie a lexicografiei române / Anoutline for the history of Romanian lexicography, I,Bucureşti, 1966.

Szabó, Károly, Régi magyar könytár, I-II, Budapest, Amag. tud. akad. könyvkiadó, 1879-1885.

Ştef, Bernard, Sfîntul Augustin. Omul. Opera. Doctrina /Saint Augustine. The man. The work. The doctrine, Cluj-Napoca, „Gloria”, 1994.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 24

EEste cunoscut faptul că literatura românăveche este, în prima ei etapă, înexclusivitate, o literatură religioasă de

expresie slavonă. Acest fapt se datorează condiţiilorpolitice şi religioase, în care se găsea spaţiul românescîn acea vreme. Prin urmare, literatura acelei perioade şi,în consecinţă, cultura acelei perioade, prin naturaîntrebuinţării, ei rămânea circumscrisă anumitorcategorii sociale. În aceste condiţii, marea masă apopulaţiei avea un acces mediat la cunoaşterea textelorreligioase şi întro limbă pe care nu o înţelegea.

Propagarea noilor curente cultural-religioasepromovate de Reforma lui Luther în spaţiul europeanîn sec. al XVI-lea va determina schimbări majore înpeisajul cultural românesc, care vor avea consecinţe petermen lung, întrucât vor iniţia procesul de lungădurată al înlocuirii limbii slavone cu limba română încărţile de cult, dând o nouă înfăţişare culturiiromâneşti.

Complexul de factori politici, religioşi, culturali şieconomici din Transilvania secolului al XVI-lea a creat

aici un mediu propice, care a favorizat apariţiatipăriturilor religioase, traduse în limba română subinfluenţa principiilor reformatoare. Activităţiletipografice desfăşurate de Filip Moldoveanul la Sibiu şide Coresi la Braşov se costituie în manifestări culturaledestinate românilor cu scopul de a cunoaşte sfintelescripturi prin intermediul propriei lor limbi.

Tipărirea în limba română în sec. al XVI-lea acărţilor de cult cu conţinut reformator urmărea,incontestabil, atragerea la Reformă a românilor. Dar,detaşându-ne de conţinutul religios al acestor tipărituri,prefeţele şi epilogurile cărţilor tipărite în limba românăîn Transilvania în sec. al XVI-lea prezintă în modobiectiv realităţile culturii româneşti reclamândnecesitatea imperativă a cunoaşterii textelor sfinte înlimba proprie ceea ce însemna traducerea şi tipărireaacestora în limba română. Tipăriturile româneştirealizate de diaconul Coresi1 conţin justificarea acestuiact cultural prin argumente de origine divină preluatedin Evanghelia lui Matei, zaceala 55: „înţeles-aţiaceastea toate”, din zaceala 60: „auziţi şi înţelegeţi”, dinzaceala 109, unde Hristos zice „cine citeşte să

O t i l i a U R SBiblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca

Romanian Academy Library, Cluj-NapocaStr. M. Kogălniceanu 12-14, 400084, Cluj-Napoca, România, tel./fax: +40-0264-595027, web:www.biblacadcj.ro


Romanian Printed Works within the Sixteenth and the Seventeenth Centuries.A Cultural and an Educational Nationalization in Romanian

This study aims at apprizing the public of the cultural actions within the three Romanian provinces during the sixteenthand the seventeenth centuries, mostly of those concerning the translation and the printing of religious books in Romanian.The present research discloses that in the sixteenth century translating and printing religious texts in Romanian were due tothe Transylvanian reformist environments. Their initiatives were emphasized by the lack of Romanian religious texts and bythe imperious need of a cultural and educational work in a native language. Consequently, in the seventeenth century theecclesiastical hierarchs from the three Romanian counties would alienate from the reformist fund of introducing the nationallanguages among religious books. Then, they would begin cultural activities concerning the translation and the printing ofholy texts in Romanian.

Keywords: Tipography, Reform, Cultural and educational nationalization, Religious texts, Old Romanian Book.

Tipăriturile româneştidin sec. XVI -XVII

şi culturalizarea în limba română


25 >>>

înţeleagă”2 şi din Epistola I către corinteni a apostoluluiPavel, zaceala 155, unde se spune: „în sfănta bisearicâmai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles decât 10 miede cuvinte neînţelease în limbâ striinâ”3. Prin acestea,Coresi doreşte să spună că îndemnul de a traducecărţile sfinte în limbile naţionale vine de la Iisus Hristosfără a putea fi atribuit unei confesiuni. Pe de altă parte,în prefaţa Moitvenicului din 1567-1568 se arată căneînţelegerea de către preoţii şi credincioşii români alimbii slavone în care se slujea, zădărnicea actul slujirii,fapt care atrăgea după sine justiţia divină4. Prin urmare,numai cunoaşterea în limba proprie a textelorreligioase poate asigura înţelegerea învăţăturilor divineşi sensurile profunde ale acesteia, garantând asumarealor.

Argumentele prezentate mai sus sunt însoţiteîntotdeauna de constatarea lui Coresi „daca văzuiu cămai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limbalor numai noi românii n-avem”5, situaţie percepută dediaconul tipograf ca o îndreptăţire a angajării sale, darşi a celorlalţi cărturari ai vremii, în acţiuni culturale detraducere şi tipărire a cărţilor religioase în limbaromână, texte care urmau să aibă un rol cultural şieducativ. Coresi se angajează, astfel, ca promotor alunei „revoluţii cuturale” menite se recuperezedeficienţa cuturală a românilor faţă de acţiunile detraducere şi tipărire a textelor religioase din perimetruleuropean, acţiune care în secolul al XVII-lea vacuprinde întreg spaţiul românesc.

Activitatea diaconului Coresi este continuată deŞerban Coresi care, prin colaborarea cu oficialităţile dinArdeal, se implică întrun proiect cultural vast, careprevedea traducerea şi tipărirea în limba română aprimelor cinci cărţi ale Vechiului Testament, a CărţiiRegilor şi a altor cărţi ale prorocilor veterotestamentaridintre care se realizează numai primele două cărţi:Geneza şi Exodul. Iniţierea şi susţinerea acestei acţiuniculturale era animată de aceleaşi resorturi, ca şi în cazultipăriturilor braşovene6.

În faţa acestor acţiuni culturale, desfăşurate înTrasilvania, se pune problema receptării de cătreierarhii şi credincioşii ortodocşi români faţă deîntrebuinţarea limbii române în cult, întrucâttraducerea textelor religioase în limba română, încentrele tipografice din Ardeal, în sec. al XVI-lea, eraasociată cu propaganda reformistă. Receptarea acestortexte este diferită în Transilvania faţă de ŢaraRomânească şi Moldova deoarece situaţia politică dinTransilvania a determinat acceptarea întro oarecaremăsură a întrebuinţării limbii române în cărţile de cult,în timp ce în Ţara Românească şi Moldova nu se poatevorbi de acest lucru.

Din punctul de vedere al conţinutului religios, deşinu este cunoscută existenţa unor documentecontemporane, care să consemneze reacţia ierarhieibisericeşti din Ţara Românească şi Moldova faţă deacţiunile culturale desfăşurate la Sibiu şi Braşov în sec.

al XVI-lea, este de presupus că reacţiile adverse aleacestora nu au întârziat sa apară, aceasta cu atât maimult cu cât este cunoscut faptul că la un secol dupăapariţia Reformei lui Luther şi a textelor religioasetraduse în româneşte în Transilvania, mitropolitulVarlaam al Moldovei convocând un sinod ia atitudineîn Răspunsul la Catehismul calvinesc apărut la Iaşi în 1645faţă de Catehismul calvinesc tipărit la Bălgrad în 1642. Dealtfel, înşişi susţinătorii acţiunilor culturale româneştide la Braşov se aşteptau la reacţii ostile, motiv pentrucare îndeamnă pe cititori ca mai întâi să citească si apoisa judece7.

Dacă în secolul al XVI-lea acţiunile de tipărire acărţilor religioase în limba română veneau din iniţiativamediilor reformate din Transilvania ca o consecinţă apoliticii lor cutural-religioase fiind susţinute deprincipii transilvăneni, ierarhii din Tara Românească şiMoldova se văd puşi în faţa unui fapt cultural-religiosfaţă de care trebuiau sa ia atitudine. Provocărilecultural-religioase din secolul al XVI-lea îi determinăpe ierarhii ortodocşi să mediteze asupra întrebuinţăriilimbii române în cult. Aceştia înţeleg că întrebuinţarealimbii române în textele religioase nu este o erezieîntrucât acest fapt nu afecta autenticitatea canonică atextelor. Ca atare, ei îşi însuşesc pricipiul Reformei, cafiecare neam să cunoască textele sacre în limba sa,recunoscându-i acestuia originea divină, întrucât erapropovăduit de Hristos Însuşi, precum şi de apostoliiSăi, iar la justificările invocate în sec. al XVI-lea suntadăugate, în sec. al XVII-lea, de ierarhii cărturari şi alteargumente de origine divină, toate fiind întrebuinţatecu scopul de a consolida acţiunile de naţionalizare acultului.

Călăuziţi de aceste argumente, ierarhii ortodocşi,prin autoritatea funcţiilor pe care le deţineau, aduc îndiscuţie canonicitatea întrebuinţării limbilor naţionaleîn Biserica Răsăriteană. Atitudinea mitropolituluiDosoftei al Moldovei din prefaţa la DumnezeiascaLiturghie, Iaşi, 16798 şi a arhiepiscopului Theodosie alUngrovlahiei din Liturghia tipărită la Bucureşti în 16809

confirmă acest lucru.În privinţa conţinutului reformator al textelor

religioase, acesta este repudiat de aceiaşi ierarhi careconştientizează necesitatea întrebuinţării limbii româneîn textele religioase ca mijloc de apărare faţă de ereziiledoctrinare. Întrebuinţarea limbii române în cultdevenea, astfel, o modalitate de cunoaşterea aînvăţăturilor creştine ortodoxe în forma lor autentică.Ca urmare a acestui fapt, în perioada postcoresiană atiparului românesc, ideea unei culturi religioase înlimba naţională se va amplifica, iar de această dată ceicare vor contribui intens la consolidarea limbii româneca limbă de cult, dar şi de cultură, vor fi chiar ierarhiiBisericii din Transilvania, Ţara Românească şiMoldova.

Politica culturală din Transilvania din sec. al XVII-lea va susţine continuarea acţiunilor de traducere şi


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 26

tipărire a cărţilor religioase în limba română iniţiate însec. al XVI-lea. În activitatea cultural-tipografică de laAlba Iulia, principii, ierarhii bisericii şi cărturariiardeleni se vor implica în traducerea şi tipărirea textelorreligioase pentru români, acţiuni concretizate înapariţia mai multor cărţi care vor contribui laculturalizarea maselor în limba română10. Tipărituritransilvănene ca Evanghelia cu învăţătură din 1641, NoulTestament din 1648, Psaltirea din 1651, Sicriul de aur din1683, Cărare pre scurt din 1685, Ceasloveţul din 1685,Rânduiala diaconstvelor din 1687, Moitvenicul din 1689,Poveste la 40 de mucenici din 1689, Ceasloveţ, Sibiu, 1696,Bucoavna din 1699 şi Chiriacodromion din 1699 vor reiteranuanţat şi pe larg necesitatea stringentă a cunoaşteriiSfintei Scripturi de către români în limba română.Această idee va domina literatura religioasă a sec. alXVII-lea din cele trei ţări româneşti, putându-se afirmacă rolul cultural al Reformei a fost îndeplinit, în timp ceaspectul religios al acesteia şi-a pierdut treptatinfluenţa.

Dacă în secolul al XVI-lea culturalizarea vizaîntrebuinţarea limbii române în cărţile de cult în locullimbii slavone, în sec. al XVII-lea se aduc în discuţieaspecte referitoare la uniformizarea limbii române.Nevoia de literatură scrisă întro limbă română unică pecare să o înţeleagă toţi românii o va exprima întrunmod original, anticipând perfect evoluţia societăţiiromâneşti, atât din punct de vedere lingvistic, cât şipolitico-ecomomic, mitropolitul Simion Ştefan printroafirmaţie care rămîne permanent actuală în predosloviacătre cititori din Noul Testament tipărit la Bălgrad în1648 unde spune „Aceasta încă vă rugămŭ să luaţiaminte că rumănii nu grăescu în toate ţărăle întrunchip, încâ neci întro ţarâ toţi întrun chipŭ; pentruaceaia cu nevoe poate să scrie cineva să înţeleagâ toţi,grăindŭ unŭ lucru unii întrunŭ chip, alţii într-altŭ chip:au veşminte, au vase, au altele multe nu le numescuîntrun chipŭ. Bine ştimŭ că cuvintele trebue să fie cabanii, că banii aceia sănt buni carii îmblâ în toate ţărăle,aşia şi cuvintele acealea săntŭ bune carele le înţelegŭtoţi. Noi dereptŭ aceaia ne-amŭ silit, de încât am putut,să izvodim aşia cum să înţeleagâ toţi, iarâ să nu vorŭînţeleage toţi, nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuiace-au răsfirat rumănii priîntr-alte ţări, de ş-au mestecatcuvintele cu alte limbi de nu grăescu toţi întrunŭchipŭ”11.

Cu alte cuvinte, mitropolitul ardelean considera căunitatea culturală a românilor se poate realiza numaiprin întrebuinţarea unor norme lingvisticesupradialectale cu ajutorul cărora limba română sădevină o limbă literară unitară. Conţinutul cultural alafirmaţiilor lui Simion Ştefan implică şi conotaţiipolitice. Unificarea lingvistică însemna, în concepţiaacestuia, şi o unitate politică. Aceste idei vor orientaacţiunile culturalizatoare din sec. al XVII-lea din celetrei ţări româneşti, astfel încât unitatea culturală aprecedat, dar a şi pregătit, unitatea politică.

Ideile lui Simion Ştefan vor fi receptate de cărturariidin Moldova şi Ţara Românească, care vor acţiona înîntreprinderile lor culturale, plecând de la conceptul deculturalizare întro limbă română unică.

În secolul al XVII-lea cărturarii români dinMoldova, care vor promova prin activitatea lorintroducerea limbii române în cărţile de cult, vor reluajustificarea acestei acţiuni prin aceeaşi necesitate a uneiculturi în limba proprie pe care să o înţeleagă toţiromânii. Domnii Moldovei, începând cu Vasile Lupu,şi mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei vor iniţia acţiunimultiple de traducere şi tipărire a cărţilor religioase înlimba română. În conţinutul acestora ei promoveazăautenticitatea ortodoxă a textelor religioase,uniformizarea limbii române şi culturalizarea tuturorcategoriilor sociale.

În „Cuvântul înainte către toată seminţiaromânească” din Cartea romînească de învăţăturăimprimată la Iaşi în 1643 Vasile Lupu afirmă cătipărirea acestei cărţi este un „dar limbii române”destinat întregii seminţii româneşti. MitropolitulVarlaam în „Cuvântul către cititor” din aceeaşi carteidentifică cauzele situaţiei culturale în care se aflăromânii în lipsa cărţilor în limba română, în lipsadascălilor şi a educaţiei, iar împuţinarea înţelegeriisfintelor scripturi se datora necunoaşterii limbilorsacre, fapt care a impus traducerea textelor religioase înlimbile naţionale. Aceste situaţii îl determină pemitropolitul moldovean să întreprindă acţiuni denaţionalizare a serviciului divin, prin intermediul căruiasă se realizeze catehizarea românilor în limba lor. Înacest sens se vor tipări Cartea românească de învăţătură,Iaşi, 1643, Şapte taine, Iaşi, 1645 şi Răspunsul laCatehismul calvinesc, Iaşi, 1645.

După mitropolitul Varlaam, intensa activitateculturală a mitropolitului Dosoftei consolidează şideschide noi orizonturi în dezvolatrea culturală aromânilor. Psaltirea în versuri tipărită la Iaşi în 1673 esteo lucrare originală care demonstrează că limba românădeţine resursele necesare pentru a fi o limbă de cultură.La acestea Dosoftei adaugă Acatistul Născătoarei deDumnezeu, Uniev, 1673, Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi,1679, Psaltirea slavo română, Iaşi, 1680, Molitvenic de-nţeles,Iaşi, 1681, Liturghie şi rugăciuni, Iaşi, 1683, Paremii, Iaşi,1683 şi Viaţa sfinţilor, Iaşi, 1682-1686. Tot în acest secolapar la Iaşi şi Pravilele împărăteşti, Iaşi, 1646, TâlcuireaLiturghiei în 1697 şi Divanul lui Dimitrie Cantemir în1698.

Introducerea limbii române în serviciul bisericesc adeterminat apariţia unor discuţii contradictorii, astfelcă în Dumnezeiasca Liturghie tipărită în 1679 Dosofteipolemizează pe această temă întrebând împreună cuapostolul Pave în Epistola către romani, cap. 3, vers. 29,„Darâ numai jodovilorŭ li-i Dumnedzău? Au nu şilimbilor? Adevărat şi limbilor”. Mitropolitul Dosoftei,ca şi prefaţa către Gheorghe Racoţi, craiul Ardealului,din Psatirea tipărită la Bălgrad în 1651, condamnă pe cei


27 >>>

care susţin întrebuinţarea limbilor sacre în serviciuldivin că opresc înţelesul sfintelor taine ale luiDumnezeu şi le recomandă să citească capitolul 14 dinEpistola I a apostului Pavel către Corinteni, unde sevorbeşte despre rolul şi importanţa propovăduiriiSfintei Scripturi în limbile popoarelor. Prin activitatea şipoziţia exprimată de mitropolitul Dosoftei se înţelegecă acţiunile de naţionalizare a cultului divin intraseră,încă din sec. al XVI-lea, într-un proces ireversibil îndesăvârşirea căruia vor fi antrenaţi toţi intelectuaiivremii susţinuţi de autorităţile politice

Dacă în Transilvania şi Moldova rolul de iniţiatori şisusţinători ai culturii româneşti în sec. al XVII-lea arevenit principilor, domnilor şi ierarhilor cărturari, înŢara Românească aceste atribuţii vor reveni domnilorşi ierarhilor ortodocşi care s-au succedat în acest secol,precum şi intelectualităţii de aici. Prin urmare,activităţile culturale se concentrau în jurul domnilor casusţinători financiari şi în jurul ierarhilor, care antrenaupe cărturarii vremii în realizarea proiectelor culturale.Tipărirea textelor în limba naţională debutează în ŢaraRomânească cu Pravila tipărită la Govora în 1640 şi secontinuă cu Evanghelia învăţătoare tipărită la Govora în1642, cu Învăţături preste toate zilele, Câmpulung, 1642,cu Evanghelia învăţătoare, Mănăstirea Deal, 1644, cuPogrebania preoţilor, Târgovişte, 1650, cu Mystirio,Târgovişte 1651, cu Îndreptarea legii, Târgovişte, 1652,cu Târnosanie, Târgovişte, 1652, cu Cheia înţelesului,Bucureşti, 1678, cu Liturghie, Bucureşti, 1680, cuEvanghelie, Bucureşti, 1682, cu Apostol, Bucureşti, 1683,cu Biblia, Bucureşti 1688, cu Mărgăritarele lui Ioan Gurăde Aur, Bucureşti, 1691, traduse de Şerban şi RaduGreceanu, cu Pravoslavnica mărturisire, Buzău, 1691, cuEvanghelia greco-română, Bucureşti, 1693, cu Psaltire,Bucureşti, 1694, cu Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şiElena, Snagov, 1696, cu Evanghelie, Snagov, 1697, cuMineiul, Buzău, 1698, cu Carte sau lumină, Snagov, 1699,cu Molitvenic, Buzău, 1699, cu Învăţături creştineşti,Snagov, 1700, cu Florarea darurilor, Snagov, 1700, cuOctoih, Buzău, 1700 şi cu Triod, Buzău, 1700.

Dintre acestea, tipărirea Bibliei marchează unmoment deosebit de important în istoria literaturii şi aculturii române, întrucât finalizează eforturilecărturarilor români din sec. al XVI-lea şi al XVII-leapentru elaborarea acestui monument de limbă şiliteratură.

În conţinutul prefeţei Liturghierului tipărit în 1680 laBucureşti, arhiepiscopului Theodosie al Ungrovlahieideplânge starea culturală a poporului românconstatând că „jalnic şi plănguros lucru iaste într-atătamicşorare şi călcare rodului nostru cestuĭ rumănesc,carele odată, şi elŭ numărat între putearnicele neamuri,şi între tariĭ oameni să număra, ĭarâ acumŭ atăta desupusŭ, şi de ocărătŭ ĭaste, căt nice învăţătură, niceştiinţă, nice armă, nice legi, nicĭ nice un obicĭaĭu întrutotŭ rodulŭ, ca să pomeneaşte astăzi rumăn12 nu ĭaste,ce [ca] neşte nemearnici şi orbi întrun obor învărtindu-

se şi înfăşurăndu-se, de la streini şi de la varvari, doarăşi de la vrăjmaşiĭ rodului nostru, cer şi săîmprumuteazâ, şi de carte şi de limbâ, şi de învăţăturâ.O, grea şi dureroasă întămplare!”13. Cu toate acestea, elrespectă tradiţia Bisericii Răsăritului în ceea ce priveştelimba de slujire afirmând că „Lyturghiĭa toatâ a oprepune pre limba noastrâ şi a o muta, nice am vrutŭ,nice am cutezat; dreptŭ mărturisescŭ pentru multe altepricini ce m-au împinsŭ, săvaĭ că şi pentru scurtâ limbanoastrâ ce ĭaste; o amŭ făcut şi pentru lipsa dăscăliĭlorŭ(cumŭ amŭ zisŭ) ce nu săntŭ întru ticălos rodulŭnostru, şi pentru neînţeleagerea năroadelor, taĭnile cesăntŭ, şi ce însemnează, şi şi pentru neobicĭaĭulbeseareciĭ noastrece pănă astăzi n-au ţinut”14.

Din aceste considerente se deduce faptul că ierarhiiromâni nu aveau acceptul oficial al superiorilor lor de aîntrebuinţa limba română în slujbele Bisericii, eiacţionând în sensul naţionalizării serviciului divindeterminaţi de situaţiile cutural-religioase din spaţiulromânesc, dar şi din cel european. Astfel, ierarhuluiTheodosie manifestată fidelitatea faţă de canoaneleBisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte limba de slujire,precum şi prudenţă faţă de intenţiile cu care seîntrebuinţa limba română în textele religioase de cătremediile politico-religioase din Transilvania.

O privire atentă asupra conţinutului tipăriturilorrealizate în secolul al XVII-lea conduce spre concluziacă la sfârşitul acestui secol literatura religioasă, atât ceanecesară serviciului divin, cât şi cea destinată laicilor, afost tradusă în limba română, astfel încât se poatespune că preocupările de culturalizare în formareligioasă şi-au atins obiectivele.

Principiul de a traduce textele sacre în limba fiecăreinaţiuni pentru ca toţi creştinii să înţeleagă cuvântul luiDumnezeu în limba proprie este perceput în secolul alXVII-lea de către ierarhii cărturari ai Bisercii Ortodoxedin Transilvania, Ţara Românească şi Moldova ca unimperativ absolut necesar în cunoaşterea învăţăturiicreştine, astfel că tipărirea cărţilor în limba română dinaceastă perioadă îşi asumă aceeaşi justificare ca şi însec. al XVI-lea. Preocupările de culturalizare în limbaromână devin, astfel, în secolul al XVII-lea o acţiuneconcertată în care sunt antrenaţi toţi oamenii de culturăai vremii susţinuţi de domni sau principi. În felul acestase poate spune că Reforma lui Luther s-a manifestat înspaţiul românesc ca o reformă culturală şi mai puţin cao reformă religioasă.

Se poate afirma, aşadar, că răspândirea principiuluiReformei lui Luther de a traduce textele religioase înlimbile naţionale asociată cu răspândirea tiparului,precum şi implicarea activă în sec. al XVII-lea aierarhilor Bisericii în traducerea textelor religioase înlimba română a făcut ca aceasta să devină o limbă decultură.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 28

Note:

1. Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu în limba română douăcărţi: Catehismul din 1544 şi Evangheliarul slavo-român din1551-1553. Din Catehism nu se cunoaşte niciun exemplar,iar Evangheliarul slavo-român se păstrează întrun singurexemplar incomplet la Biblioteca Publică M. E. Saltîkov-Şcedrin din Petrsburg. Vezi pentru acesta din urmă Al.Mareş, Observaţii cu privire la Evangheliarul din Petersburg, înLimba română, XVI, 1967, nr. 1, p. 65-75 şi Demény Lojos,Lidia A. Demény, Carte, tipar şi societate la români în secolul alXVI-lea, Bucureşti, 1986, p. 294-303. Considerăm cătipărirea în limba română a acestor două cărţi a fostjustificată prin aceleaşi argumente, pe care le întâlnim şi înprefeţele cărţilor coresiene.2. Pentru tipăriturile coresiene, în care se regăsesc acestejustificări, precum şi cea preluată de la apostolul Pavel, a sevedea Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia RomâneascăVeche, vol. I, Bucureşti, 1903, p. 45, 51-52, 56, 63-64, 87-93şi 516-525 şi Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche,vol. IV, Bucureşti, 1944, p. 6-7 şi 12. Coresi citează dinTetraevanghelul din 1561 tipărit la Braşov. În numerotareazacealelor Evangheliei lui Mathei din acest Tetraevanghel auintervenit mai multe greşeli, astfel că zaceala 109 citată deCoresi corespunde în realitate zacealei 100. Vezi pentruaceasta facsimilele acestei Evanghelii în lucrareaTetraevanghelul tipărit de Coresi, Braşov 1560-1561, comparatcu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, 1574. Ediţiealcătuită de Florica Dimitrescu, Bucureşti, 1963, p. 171-203. 3. Coresi face trimitere la versiunea românească dinApostolul tipărit la Braşov în 1566. Vezi pentru aceasta IonBianu, în Texte de limbă din sec. XVI. IV. Lucrul apostolesc –Apostolul – tipărit de diaconul Coresi la Braşov la anul 1563,Bucureşti, 1930.4. Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul. Ediţie critică deVladimir Drâmba. Cu un studiu introductiv de Ion Gheţie,Bucureşti, 1998, p. 189-190.5. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit., p. 45, 51-52, 56, 63-64,87-93 şi 516-525 şi Dan Simonescu, op. cit., p. 6-7 şi 12.6. Palia de la Orăştie 1581-1582. Text-Facsimile-Indice.Ediţie îngrijită de Viorica Pamfil, Bucureşti, 1968, p. V-IX. 7. Vezi în acest sens: Coordonator Ion Gheţie, Texteromâneşti din secolul al XVI-lea. I. Catehismul lui Coresi. II.Pravila lui Coresi. III. Fragmentul Todorescu. IV. GloseleBogdan, V. Prefeţe şi epiloguri. Ediţii critice de EmanuelaBuză, Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie,Alexandra Roman Moraru, Florentina Zgraon., Bucureşti,1982, p. 101; Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Braşov 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti,1574, ed. cit., p. 167; Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul,ed. cit, p. 179-180 şi Palia de la Orăştie, ed. cit., p. 10. 8. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit. p. 224-225.9. Ibidem, p. 234.10. Eugen Pavel, Carte şi tipar la Bălgrad (1567-1702), Cluj-Napoca, 2001, p. 14-93.11. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit., p. 170.12. Între Rumăni ce zicem, cuprindem şi pre Modoveani, că

tot dintr-o făntănă cură.13. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit., p. 234.14. Ibidem.

Bibliography:

Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Bibliografia RomâneascăVeche / The Old Romanian Bibliography, tom. I,Bucharest, 1903.

Coresi, Tâlcul evangheliilor şi Molitvenicul / Coresi, TheMeaning of the Gospels and the Book of Prayers. Acritical edition by Vladimir Drâmba. Anintroductory study by Ion Gheţie, Bucharest, 1998.

Demény, Lojos, Demény, A. Lidia, Carte, tipar şi societatela români în secolul al XVI-lea / Book, printing and societyfor the Romanians of the XVIth century, Bucarest, 1986.

Simonescu, Dan, Bibliografia Românească Veche / The OldRomanian Bibliography, tom. IV, Bucharest, 1944.

Mârza, Eva, Din istoria tiparului românesc. Tipografia de laAlba Iulia 1577-1702 / From the history of Romanianprinting. The Alba Iulia press 1577-1702, Sibiu, 1998.

Palia de la Orăştie / The Old Testament from Orăştie (1581-1582). The Genesis and the Exodus. Text-Facsimiles-Index. Edition elaborated by VioricaPamfil, Bucharest, 1986.

Pavel, Eugen, Carte şi tipar la Bălgrad (1567-1702) / Bookand printing in Alba Iulia (1567-1702), Cluj-Napoca,2001.

Coordonator Ion Gheţie, Texte româneşti din secolul alXVI-lea. I. Catehismul lui Coresi. II. Pravila luiCoresi. III. Fragmentul Todorescu. IV. GloseleBogdan, / Sixteenth-Century Romanian Texts. I.Coresis’ Catechism. II. Coresis’ Old Testament. III.Todorescu Fragment. IV. Bogdan Glosses. V.Prefaces and Epilogues. Critical Editions byEmanuela Buză, Gheorghe Chivu, MagdalenaGeorgescu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru,Florentina Zgraon., Bucharest, 1982.

Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Braşov 1560-1561,comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti,1574 / The Four Gospels Printed by Coresi, Braşov,1560-1561, compared to Radu’s Gospel from Măniceşti,1574. An edition elaborated by Florica Dimitrescu,Bucharest, 1963.

Acest studiu este finanţat dintr-un grant alConsiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, CNCS-UEFISCDI, cod proiect: PN-II-ID-PCE-2011-3-0314.


29 >>>

PPolitica de alfabetizare a românilor,iniţiată de Maria Tereza şi continuată defiul său, Iosif al II-lea, din a doua

jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost parte aexperimentului socio-politic iniţiat de Habsburgi lafinele secolului anterior, având ca scop real integrareatreptată a populaţiei majoritare în structurile socio-confesionale şi politice ale monarhiei dunărene,conform principiului „un stat, un principe, o religie”.

În conformitate cu legislaţia şcolară de inspiraţiecert iluministă, suveranii mai sus amintiţi au acordatatenţia cuvenită imprimării de manuale şcolare, înaceste condiţii făcându-şi apariţia tipografiileprivilegiate. Printre acestea şi cea a familiei Bart de laSibiu care a obţinut în anul 1788, după eforturideosebite, monopolul imprimării cărţilor religioase şişcolare destinate românilor neuniţi din Ardeal.

Cercetarea producţiei de carte a acestei tipografii –editură ne-a rezervat surprize plăcute. Astfel, am

depistat în literatura de specialitate titluri de tipărituribartiene care nu figurează în niciunul dintre cele treimari cataloage de carte românească veche2. Din dorinţade a nu rămâne pe mai departe greu vizibile majorităţiicercetătorilor care lucrează în domenii conexe cărţiiromâneşti vechi, am întocmit o listă a acestora urmândcriteriul destinaţiei şi cel cronologic.

În categoria cărţilor de şcoală, am inclus pentruînceput Metod «pentru trebuinţa dascălilor», având ca autorpe Dimitrie Eustatievici, directorul şcolilor naţionaleromâneşti neunite din Ardeal. Lucrarea a fostimprimată cel mai târziu în anul 1790, din moment ceeste menţionată într-o notă de subsol din prefaţa unuialt volum semnat de Eustatievici3. La scurtă vreme, dinmotive care în momentul de faţă ne scapă, acelaşidirector şcolar a realizat un Extract din cartea Metoduluipentru trebuinţa dascălilor4 tipărit pe spesele oficinei luiPetru Bart. Cartea a apărut în cursul anului 1792 sauchiar mai devreme dacă ţinem seama de prezenţa ei încadrul listei de cărţi ataşate la finalul Calendarului pe

C o r n e l M A R I ALiceul Teoretic „St. L. Roth” Mediaş“St. L. Roth” High-school, Mediaş

P-ţa George Enescu, nr. 7, 551018, Mediaş, România, +40269/844406; [email protected], www.liceulroth.roPersonal e-mail: [email protected]

Additions and adjustments to Old Romanian Bibliography

In the politics of teaching Habsburgs to read and write in the 18th century, an important role was played by the publishinghouses from Blaj, Viena, Buda and Sibiu, because they were responsible for supplying school books according to theEnlightenment legislation from the eighth and nineth decades. In the last decade mentioned previously, Petru Bart obtainedthe exclusive right to print for the Orthodox Romanians from Ardeal, and his son, Ioan Bart, continued and extended hiswork. Their production of books, spread over a few decades and researched in order to prepare the PhD thesis, containstitles that the registers of old Romanian books drawn up by Ion Bianu, Nerva Hodoş and Dan Simonescu (1910 – 1944),Daniela Poenaru (1973) and Dan Râpă-Buicliu (2000) did not mention. It is about works intended for school – norms forteachers from 1790, 1792, a reading book, 1816, or an ABC/Spelling Book (Abecedar) from 1820, books intended for thereligious service – a small Psaltire, ante 1791, a Prayer Book (Molitvenic), before 1809 or Minei, before perhaps 1818. Thelist is completed by Calendars (Calendare) from 1800, 1804-1811 or fiction, 1803. Even if none of the above mentionedvolumes cannot recommend itself through at least one copy saved, we consider they deserve our attention and the credit ofbibliological research until proven otherwise. They can bring extra value to the judgements regarding the printing politics ofthe Bart laboratory from Sibiu.

Keywords: old romanian books, Bart´s printing workshop, Dimitrie Eustatievici, XVIIIth – XIXth Centuries, religiousand school books, Moise Fulea, old romanian calendars, Aaron´s Leonat and Dorofata, Minei of Sibiu, Boghici´s concurrencefrom Braşov.

Adăugiri şi rectificări laBibliografia Românească Veche1


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 30

anul 17935. Cele două titluri amintite mai sus auacoperit, probabil, lucrări metodico-pedagogicedestinate perfecţionării profesionale a dascălilor.

Un alt director şcolar, Moise Fulea, s-a străduit săpună la dispoziţia şcolilor neunite un set de cărţimenite să laicizeze şi occidentalizeze educaţiaelementară românească. Una dintre traducerile lui,purtând titlul Cărticica năravurilor bune, a apărut la IoanBart în anul 18196. Originalul german este cartea lui J.Heinrich Campe, Sittenbüchlein für die Jugend in den Städtenapărută în anul 17777. În contextul în care GuberniulTransilvaniei a cerut imprimarea unei astfel de cărţiîncă din 18108, Nicolae Albu a găsit plauzibilă existenţaunei ediţii datată 18169. Certă rămâne însă doar ediţiadin anul 1819. Informaţiile foarte sumare şi absenţaexemplarelor au făcut ca şi Abecedarul învăţătoruluibănăţean Moisi Bota, pare-se tipărit la Ioan Bart în anul182010, să nu fie luat în evidenţă de cataloagele de carteromânească veche.

În categoria cărţilor religioase amintim patrutitluri11. Informaţii de arhivă lansate foarte recent neaduc în faţă o nouă ediţie de psaltire. Este vorba de oPsaltire mică, cu format in 8°, specific psaltirilor micibartiene de mai târziu şi pe care o datăm ante 1791. Eaa fost menţionată de Ioan Bart într-o intervenţie scrisăcătre Magistratul sibian din 180812. Prin analogie cu altepsaltiri mici imprimate la Sibiu13, considerăm că şi ceade mai sus cuprindea Pripealele monahului Filotei,acestea constituindu-se, deci, într-o altă unitatebibliografică demnă de semnalat pentru literatura despecialitate.

O carte indispensabilă preotului ortodox eramolitvenicul. Ediţia datată ante 1809 nu a intrat înatenţia niciunuia dintre cataloagele amintite. Îi dăm aicişi acum posibilitatea să se facă remarcată. Intenţiatipografului sibian Ioan Bart din 1809 de a reimprimaAcatistul, Liturghia, Molitvenicul şi Alexandria a stârnitreacţia negativă a Johannei Regina von Schobeln de laBraşov, care dorea la rându-i să tipărească astfel decărţi14. Ea a depus o plângere la GuberniulTransilvaniei, astfel că acesta a cerut prin ordonanţa nr.10311/18 decembrie 1809 Consistoriului neunit şiMagistratului sibian numirea unei comisii care săinventarieze cărţile româneşti tipărite de Ioan Bartrecent pentru a asigura şi Braşovului imprimarea şidesfacerea unor cărţi asemănătoare15. O nouăordonanţă a Guberniului Transilvaniei, cu nr. 3941/7mai 1810, înregistrată în protocoalele Magistratuluibraşovean sub nr. 1462/18 iunie 1810, a cerut acestuiasă-i determine pe Ioan Bart şi J. R. von Schobeln săajungă la un compromis în politica lor editorială16.Ediţiile promovate în anii următori de cele douăoficine concurente dovedesc că patronii lor au dat cursinvitaţiei autorităţilor locale şi centrale.

Mineiul a suscitat multe discuţii în mijlocul cărora s-au aflat atât Petru Bart17 cât şi Ioan Bart18. S-aconsiderat că această carte nu a apărut la Sibiu. O

informaţie furnizată de Nicolae Iorga în urmă cu un veacpare să contrazică această afirmaţie. Despre ce este vorba?Negustorul David Păun de la Râmnic solicita, printr-oscrisoare datată 25 februarie 1818, comerciantului C-tinManicati, şeful Companiei greceşti din Sibiu, nişte cărţiromâneşti (mineie, molitvenice şi catavasiere) imprimate laBuda. Dacă acesta nu le avea, era rugat să se intereseze deele la Molcăr (?) sau la tipograful Bart19. Pe verso-ul scrisoriise află răspunsul datat 1 martie 1818 din care rezultă că nuau fost găsite decât cărţi de Sibiu şi de Blaj, printre acesteafigurând şi Mineie de Sibiu20. În aceste condiţii, cunoscând şiintenţia Consistoriului neunit din anul 1808 de a editaaceastă carte21, îndrăznim să presupunem existenţa unuiMinei sibian datat ante 1817/1818.

Literatura de specialitate a trecut grăbită şi pe lângănişte ediţii de calendare sibiene. Această tipăritură, carea înregistrat 40 de ediţii în oficina Bart între 1792 –1831, fiind una dintre cele mai de succes imprimateromâneşti, este cunoscută cercetătorilor doar prinediţiile din anii 179422, 179723, 180224, 180325, 182026 şi183027. Însă registrele tipografiei Bart pentru perioada1797-1814, păstrate la Arhivele Statului Sibiu,menţionează şi Calendarele pe anii 1800 şi 1804-181128.Nu ne miră absenţa atâtor ediţii din această imprimatădeoarece, fiind consultate foarte des, chiar şi dupătrecerea valabilităţii lor sau jucând rolul hârtiei deîmpachetat etc., calendarele au dispărut fizic, lăsândeventual urme prin registre.

Încheiem lista de completări bibliografice cu ooperă beletristică aparţinând lui Vasilie Aaron.Cataloagele de carte românească au discutat doarediţiile sibiene a doua, 181529 şi a treia, 183030 aleVorbirii în verşuri de glume întră Leonat [...] şi întră Dorofata.A existat însă o primă ediţie la 180331. Moses Gastereste cel dintâi care a menţionat-o32. Prefaţa acestei ediţiiar fi fost datată 11 martie 180333. Sunt însă şi alte indiciipentru existenţa ei. Prefaţa ediţiei din 1815 începe cucuvintele: „Tipărindu-se în anii trecuţi următoareleverşuri [...] în vreo 1500 de exemplare”34. Mai mult, pefoaia de titlu a aceleiaşi ediţii stă precizat clar: „acum denou revideluite, îndreptate, mai înmulţite şi a doa oarătipărite”35. În sfârşit, nemenţionarea aprobării cenzuriipe foaia de titlu din 1815 poate constitui o dovadă aexistenţei unei ediţii anterioare.

Intervenţia noastră doreşte să se încheie cu orectificare-observaţie. BRV, II, nr. 645 a menţionat oBucoavnă de liturghie cu anul 1802, preluând informaţiade la Vasilie Popp36. Onisifor Ghibu a observat că încatalogul de cărţi prezent la finele Calendarului pe anul1802 apar o Bucoavnă de normă şi o Bucoavnă deliturghie, aceasta din urmă fiind cartea citată de V.Popp37. Cu alte cuvinte, pedagogul ardelean a sugeratcă medicul-bibliograf a avut poate în mână respectivulCalendar, lăsându-se înşelat de anul imprimat pecoperta-foaie de titlu. O bucoavnă tradiţională datată1802 este greu de admis dată fiind existenţa certă a uneitipărituri de acest gen purtând anul 180338. În aceste


31 >>>

condiţii avem două opţiuni: fie admitem punctul devedere al lui O. Ghibu şi considerăm că Bucoavna dinCalendarul pe 1802 este de fapt ediţia 1795 din care maiexistau exemplare de vânzare, fie acceptăm, cu marirezerve, existenţa unei ediţii tipărite în anul 1801 şi căreiai se făcea reclamă în Calendarul des menţionat aici. Încă oproblemă nerezolvată a bibliologiei româneşti!

Am întocmit prezenta listă având convingerea că seînlătură o nedreptate la adresa cărţilor respective. Pânala proba contrarie, ele ar trebui să figureze ca unităţibibliografice româneşti vechi, ca produse probabile aleediturii bartiene din Sibiu.

Note:

1. Am utilizat următoarele abrevieri: BRV, II-IV – Ion Bianu,Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche1508 - 1830, t. II-IV, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 1910- 1944; CBRV – Daniela Poenaru, Contribuţii la Bibliografiaromânească veche, Tîrgovişte, 1973; RBBa/c - Dan Râpă-Buicliu,Bibliografia românească veche. Additamenta (1536-1830), Galaţi,Ed. Alma, 2000 (a – additamenta, c – corrigenda); BA –Biblioteca Judeţeană Astra Sibiu; BMB – Biblioteca MuzeuluiNaţional Brukenthal Sibiu.2. BRV, II-IV; CBRV; RBBa/c.3. Dimitrie Eustatievici, Dezvoaltele şi tălcuitele Evanghelii [...],Sibiu, Tipografia Petru Bart, 1790, f. 2v.4. Iosif Pervain, Dimitrie Eustatievici, în Studia UniversitatisVictor Babeş et Bolyai, tomus III, nr. 6, series IV, fasciculus 1,Philologia, 1958, pp. 381-382.5. Mircea Avram, Primul calendar românesc apărut la Sibiu(1793), în Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti. Lucrărilesesiunii ştiinţifice din 21-23 dec. 1972. Partea I. Studii şicercetări de bibliofilie, Bucureşti, 1974 (extras), p. 80.6. BRV, III, 1035; RBBc, 1035-III. 7. Alexandru Duţu, Coordonate ale culturii româneşti însecolul al XVIII-lea (1700 – 1821). Studii şi texte, Bucureşti,Ed. Pentru Literatură, 1968, p. 283; vezi şi Grija pentrusănătate. Primele tipărituri de interes medical în limba română(1581 – 1830) (ed. G. Brătescu), Bucureşti, Ed. Medicală,1988, p. 328.8. I. Matei, Simion Jinariul, în Românul, 1916, nr. 33, p. 13 apudOnisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti (ed. O.Păun, V. Popeangă), Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică,1975, p. 188.9. Nicolae Albu, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între1800-1867, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1971, p.82.10. Iuliu Vuia, Bota – Tuducescu – Andreescu, în Vatra şcolară,1909, p. 259; Onisifor Ghibu, Op. cit., pp. 259, 302, nota 247(a lui V. Popeangă). 11. Nu trecem în această listă Liturghiile de Sibiu care ar fiapărut în anul 1802. Ele au fost menţionate într-o listă de cărţide care dispunea parohia Geamal, listă care a fost întocmităde preotul Daniil Rad pe pagina unui Penticostar blăjean editatîn anul 1808, vezi Mircea Basarab, Cartea veche românească înBiblioteca Arhiepiscopiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului şiClujului, în Mitropolia Ardealului, XXIII, 1978, nr. 1-3, p. 30. 12. Liliana Popa, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată.Tipografi şi tiparniţe, bibliofili şi biblioteci, librari şi librării înmărturii documentare, Sibiu, Ed. Schiller, 2010, p. 86.13. Vezi, de exemplu, Psaltirea din anul 1812, BRV, IV, 362;CBRV, p. 277.

14. Axente Banciu, Suflete uitate (Boghicii), în Țara Bârsei, II,1930, nr. 4, pp. 298-299, nota 1. 15. România, Arhiva Mitropoliei Ardealului, ArhiepiscopiaOrtodoxă Română Sibiu, nr. inv. 3/Registrul pe anul 1810,Protocolul din 23 ianuarie 1810, procesul verbal nr. 78. 16. Ibidem; Dan Mihăilescu, Din activitatea editorială înepoca Iluminismului în sudul Transilvaniei, în Cumidava, II,1968, pp. 149-150.17 Vezi în acest sens contactele tipografului sas cu C. H. Poppşi episcopul argeşean Iosif la Nicolae Iorga, Contribuţii laistoria literaturii române în veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea.I. Scriitorii bisericeşti (şedinţa dela 6 Martie 1906), în AnaleleAcademiei Române, Memoriile Secţiunii Literare, seria II, tomXXVIII, 1905-1906, pp. 201, 204, 206. 18. Ibidem, pp. 222-224; Liliana Popa, Op. cit., p. 58.19. Nicolae Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene şimaramureşene.I. Scrisori din archiva grecilor Sibiiului, dinarchiva Protopopiei neunite a Făgăraşului şi din alte locuri,Bucureşti, Atelierele grafice Socec et Comp. Soc. Anonimă,1906, p. 175, doc. CCCLXXVII.20. Ibidem. 21. Liliana Popa, Op. cit., p. 58.22. BRV, II; 571; BRV, IV, p. 268.23. BRV, II, 608.24. BRV, II, 646.25. BRV, II, 658; RBBc, 658 – II.26. BRV, III, 1066.27. CBRV, 168.28. Elena Dunăreanu, Calendarele româneşti sibiene (1793 –1970), Sibiu, 1970, pp. 239-240; Nägler Doina, Die Tätigkeitder Buchdrucker familie Barth (1690-1840), în Forschungenzur Volks- und Landeskunde, Band 16, 1973, nr. 2, p. 51. Deşiinformaţia a fost preluată şi de Georgeta Răduică, NicolinRăduică, Calendare şi almanahuri româneşti. 1731 – 1918.Dicţionar bibliografic, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1981, p. 221, totuşi Calendarele respective nuau fost menţionate în RBBa. 29. BRV, III, 869; RBBc, 869-III. Exemplar cercetat la BMB,CVR I 140.30. BRV, III, 1468.31. D-l Nicolae Popa respinge acest an, sugerând un intervalde timp care debutează în 1807, vezi comunicarea despreVasilie Aaron – Strategii editoriale prezentată în cadrul Sesiuniianuale de Bibliologie şi Patrimoniu cultural naţional, ediţia a V-a,Alba Iulia, 20-21 octombrie 2011.32. Moses Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, Ig.Haimann, 1883, pp. 168-169 apud D. P. Barcianu, Vasilie Aron(1770 – 1822). O scriere încă necunoscută a lui, în XVPrograma a Institutului pedagogico-teologic al archidieceseiortodocse române transilvane în Sibiiu pe anul scolariu1898/9, Sibiiu, Tiparul tipografiei archidiecesane, 1899, p. 12,nota *a).33. Grija pentru sănătate, pp. 344-345, nota 17. 34. Vasilie Aaron, Vorbire în verşuri de glume întră Leonatbeţivul om din Longobarda şi întră Dorofata muiarea sa, ed. aII-a, Sibiu, Tipografia Ioan Bart, 1815, f. 2r. 35. Ibidem, f. 1r.36. Vasilie Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti înTransilvania şi învecinatele ţări de la începutul lor până lavremile noastre (ed. Eva Mârza, Iacob Mârza), Cluj Napoca,Ed. Dacia, 1995, p. 125.37. Onisifor Ghibu, Op. cit., p. 77 şi nota 3.38. BRV, IV, 283 şi p. 161 (Adaos). Exemplar văzut la BA,CVR 283 IV.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 32

Bibliography:

Aaron, Vasilie, Vorbire în verşuri de glume întră Leonatbeţivul om din Longobarda şi întră Dorofata muiarea sa.(Comic dialogue in verse between Leonat the drinking manfrom Longobarda and Dorofata, his wife). Ed. a II-a, Sibiu,Tipografia Ioan Bart, 1815, 2 f. + 36 p.

Albu, Nicolae, Istoria şcolilor româneşti din Transilvaniaîntre 1800-1867. (History of Romanian schools inTransylvania between 1800-1867). Bucureşti, Ed.Didactică şi Pedagogică, 1971, 216 p.

Avram, Mircea, Primul calendar românesc apărut la Sibiu(1793). (The first Romanian calendar printed in Sibiu(1793)). În: Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti. Lucrărilesesiunii ştiinţifice din 21-23 dec. 1972. Partea I. Studii şicercetări de bibliofilie. Bucureşti, 1974 (extras), pp. 79-80.

Banciu, Axente, Suflete uitate (Boghicii). (Forgotten souls –The Boghicis). În: Țara Bârsei, II, 1930, nr. 4, pp. 293-309.

Barcianu, D. P., Vasilie Aron (1770 – 1822). O scriere încănecunoscută a lui. (Vasilie Aron (1770-1822). A writtenwork still unknown). În: XV Programa a Institutuluipedagogico-teologic al archidiecesei ortodocse românetransilvane în Sibiiu pe anul scolariu 1898/9. Sibiiu,Tiparul tipografiei archidiecesane, 1899, pp. 3-45.

Basarab, Mircea, Cartea veche românească în BibliotecaArhiepiscopiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului şiClujului. (Old Romanian Books in the Romanian OrthodoxArchiepiscopate Library of Vadului, Feleacului şi Clujului).În Mitropolia Ardealului, XXIII, 1978, nr. 1-3, pp. 27-38.

Bianu, Ion; Hodoş, Nerva; Simonescu, Dan, BibliografiaRomânească Veche 1508 – 1830. (Old RomanianBibliography 1508 – 1830). Bucureşti, Ed. AcademieiRomâne, tom II, 1910, 572 p., tom III, 1912-1936,564 p., tom IV,1944, 398 p.

Dunăreanu, Elena, Calendarele româneşti sibiene (1793 –1970). (Romanian calendars printed in Sibiu (1793 –1970)). Sibiu, 1970, 320 p.

Duţu, Alexandru, Coordonate ale culturii româneşti în secolulal XVIII-lea (1700 – 1821). Studii şi texte. (Coordinatesof Romanian culture in XVIII century (1700 – 1821).Studies and texts). Bucureşti, Ed. Pentru Literatură,1968, 328 p.

Eustatievici, Dimitrie, Dezvoaltele şi tălcuitele Evanghelii[...]. (The extended and commented Gospels). Sibiu,Tipografia Petru Bart, 1790, 7 f. + 178 p.

Ghibu, Onisifor, Din istoria literaturii didactice româneşti.(Teaching in history of Romanian didactic literature). (ed.O. Păun, V. Popeangă),Bucureşti, Ed. Didactică şiPedagogică, 1975, 197 p.

Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes medical înlimba română (1581 – 1830). (Health care. The firstprintings of medical interest in Romanian). (ed. G.Brătescu), Bucureşti, Ed. Medicală, 1988, 436 p.

Iorga, Nicolae, Contribuţii la istoria literaturii române în

veacul al XVIII-lea şi al XIX-lea. I. Scriitorii bisericeşti(şedinţa dela 6 Martie 1906). (Contributions to history ofRomanian literature in the XVIIIth – XIXth centuries.Church writers). În: Analele Academiei Române, MemoriileSecţiunii Literare, seria II, tom XXVIII, 1905-1906,pp. 185-235.

Idem, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene. I. Scrisoridin archiva grecilor Sibiiului, din archiva Protopopiei neunitea Făgăraşului şi din alte locuri. (Letters and inscriptions fromTransylvania and Maramures. I. Letters in Greeks archivefrom Sibiu, in orthodox Bishop archiv from Fagaras andanother places). Bucureşti, Atelierele grafice Socec etComp. Soc. Anonimă, 1906, 262 p.

Mihăilescu, Dan, Din activitatea editorială în epocaIluminismului în sudul Transilvaniei. (Editorial activity inthe Age of Reason in south of Transylvania). În: Cumidava,II, 1968, pp. 147-151.

Nägler, Doina, Die Tätigkeit der Buchdrucker familie Barth(1690-1840). (The activity of Barths typography). În:Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Band 16,1973, nr. 2, pp. 48-52.

Pervain, Iosif, Dimitrie Eustatievici. În: Studia UniversitatisVictor Babeş et Bolyai, tomus III, nr. 6, series IV,fasciculus 1, Philologia, 1958, pp. 27-47.

Poenaru, Daniela, Contribuţii la Bibliografia româneascăveche. (Contributions to the Old Romanian Bibliography).Tîrgovişte, 1973, 187 p.

Popa, Liliana, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată. Tipografişi tiparniţe, bibliofili şi biblioteci, librari şi librării în mărturiidocumentare. (People and books in old city of Sibiu. Printersand printing workshops, bibliophiles and libraries, booksellersand bookshops in archive testimonials). Sibiu, Ed. Schiller,2010, 375 p.

Popp, Vasilie, Disertaţie despre tipografiile româneşti înTransilvania şi învecinatele ţări de la începutul lor până lavremile noastre.(Dissertation about the Romaniantypographies in Transylvania and neighboring countries sincebeginning till our days). (ed. Eva Mârza, Iacob Mârza),Cluj Napoca, Ed. Dacia, 1995, 256 p.

Răduică, Georgeta; Răduică, Nicolin, Calendare şialmanahuri româneşti. 1731 – 1918. Dicţionar bibliografic.(Romanian calendars and almanacs. 1731 – 1918.Bibliographycal dictionary). Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1981, 356 p.

Râpă-Buicliu, Dan, Bibliografia românească veche.Additamenta (1536-1830).(The Old RomanianBibliography. Additamenta (1536 – 1830)). Galaţi, Ed.Alma, 2000, 386 p.

România, Arhiva Mitropoliei Ardealului, ArhiepiscopiaOrtodoxă Română Sibiu, Registrul 1810. (Romania.The Archive of Transylvanian Archiepiscopate, TheRomanian Orthodox Archiepiscopate in Sibiu, Register ofyear 1810).

Vuia, Iuliu, Bota – Tuducescu – Andreescu. În: Vatraşcolară, 1909, pp. 259-260.


33 >>>

I g o r C E R E T E UAcademia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Institutul de Istorie, Stat şi Drept

Academy of Sciences of Moldavian Republic, Institute of History, State and Lawstr.31 August 1989, 151, Chişinău, Republica Moldova, tel: (+373 22) 23-45-41, fax: (+373 22) 23-32-07,. web: www.iisd.md

Personal email: [email protected]

Bessarabian pathways of church books from Buzău

Church books from Buzău have had a much more numerous circulation in Eastern Moldova if compared to the present,a claim based on investigations carried out recently. The paths of books from Buzău were numerous and in many casesunknown. The books from Buzău considered in our study, have circulated in Central and Southern Bessarabia. It is necessaryto indicate that at present time the printed church books from Buzău are found only in libraries of monasteries from centralpart of Western Moldova. The number of monasteries from South is very small, for this reason the recorded books are foundin libraries of parish churches or in museums. At the present stage of research, the books from Buzău are not found in thenorthern part of Bessarabia and mostly it can be explained by the character of paths that were followed by bibliophilic valuesin eastern part of Romanian space. The books from Buzău crossed Prut River via Iasi and Husi routes, however, other waysof book circulation can not be denied, for instance, some centres situated along the lower part of Prut River. Lavra fromNeamt, the monastery Noul Neamt upon Dniester, represents a less important pathway for books from Buzău.

Keywords: church books, circulation, Buzău, Basarabia, printing-house, monasteries, Romanian spirituality, church, Huşi,bibliophilic values.

Itinerarii basarabeneale cărţii bisericeşti de Buzău

EE dificată în anul 1691 sub patronajul luiConstantin Brâncoveanu, tipografia de laBuzău îşi va orienta activitatea spre

asigurarea cu literatură liturgică şi dogmatică, atât aBisericii româneşti, cât şi a bisericilor ortodoxe dinImperiul otoman şi a celor care erau supuse unorconfruntări cu prozelitismul reformat şi catolic1. Cărţiletipărite în oficina de la Buzău au circulat pe întregteritoriul populat de români, iar în urma cercetărilor dinultimul timp am constatat prezenţa lor şi în Basarabia,teritoriu care a fost înstrăinat în 1812 de Rusia ţaristă.Deşi, mai puţin numeroase, tipăriturile de la Buzău şi-auavut contribuţia, de rând cu altele din Bucureşti, Iaşi,mănăstirea Neamţ, Chişinău, Blaj, Sibiu, Braşov etc. dea păstra în rândul populaţiei româneşti din Basarabiacredinţa strămoşească, limba română şi sentimentulunităţii neamului românesc.

Lichidarea bisericilor şi mănăstirilor în Basarabia înperioada sovietică a avut urmări grave pentru cultura şispiritualitatea românească. În urma acestui calvar auavut de suferit în mai mare măsură preoţii şi alte feţebisericeşti, care au fost înstrăinaţi de altarul lăcaşului

sfânt, dar nu şi de cel al credinţei. Bibliotecile, carenumărau sute de cărţi, au fost devastate, distruse, arse.Există cazuri, când activiştii sovietici obligau feţelebisericeşti, în special preoţii să aprindă ruguri din cărţi şialte obiecte sfinte, în preajma bisericii. Alte cărţi, obiectesfinte au fost confiscate şi expediate în Rusia. Cele careau rămas au fost tăinuite de preoţi sau enoriaşi, uneledintre care sunt întâlnite în fondurile de biblioteci saumuzee. În baza lor şi a celor care se află în prezent înbibliotecile bisericilor şi mănăstirilor încercăm sărestabilim situaţia de altădată a cărţii româneşti în generalşi a cărţii de Buzău în particular. În perioada interbelicăs-au făcut cercetări temeinice în domeniul bibliofiliei, orrezultatele acestor investigaţii nu au fost valorificate lajusta valoare. Din însemnările manuscrise încercăm sărestabilim itinerariile pe care s-au deplasat cărţile în timppână în Basarabia. Precizăm că fenomenul circulaţieicărţii româneşti de Buzău în Moldova de Răsărit a fostabordat anterior de dr. Maria Danilov, într-un articolpublicat în revista Muzeului judeţean Buzău2. Îndemersul nostru încercăm să aducem unele completărila acest subiect, fără a leza din integritatea şi importanţaştiinţifică a contribuţiei dr. Maria Danilov.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 34

În rezultatul cercetărilor întreprinse în perioadainterbelică a fost identificat un Minei pe februarie, 1698(BRV, I, 11, p. 365-368; IV, 111, p. 209) în biserica dinlocalitatea Slobozia Mare (Cahul)3, iar din cercetări mairecente, argumentate documentar, reiese că şase mineiepe diferite luni se aflau la 18 decembrie 1841 înbiblioteca mănăstirii Hâncu4. Datele oferite de autorulcercetărilor nu prezintă informaţii despre titlul completal cărţilor şi nu sunt indicate lunile acestor mineie. Unexemplar de Minei pe luna octombrie (1698) l-am cercetatîn biblioteca Muzeului Literaturii Române „MihailKogălniceanu” din Chişinău.

P. Constantinescu-Iaşi a identificat un Liturghier, tipăritla Buzău în anul 1698, care s-a aflat în mănăstirea Surucenişi altul în satul Palanca (Ştefan Vodă), ultimul fiind dăruitmuzeului din Ismail5. În lista cărţilor aflate în MuzeulEparhial din Ismail am întalnit această carte, ca fiind deprovenienţă din satul Palanca (Ştefan Vodă) şi adusă laIsmail de către protopopul V. Schidul6.

În perioada interbelică Paul Mihail semnaleazăprintre cărţile bibliotecii Societăţii istorico-arheologicedin Chişinău un Octoih, tipărit la Buzău în anul 1700(BRV, I, nr. 120, p. 395-400), care a fost dăruit de cătredomnitorul Ţării Româneşti Constantin Basarabbisericii Adormirii Maicii Domnului din Craiova, iarulterior cartea a fost atestată la mănăstirea Căpriana şischitul Condriţa din centrul Basarabiei. Stareţulmănăstirii Hâncu, egumenul Dosoftei, menţioneazăîntr-un memoriu de la 18 decembrie 1841 un exemplarde Octoih (1700), ca fiind printre cărţile acesteimănăstiri7.

În colecţiile din Chişinău am semnalat douăexemplare ale Liturghiei, tipărită la Buzău, în tipografiaEpiscopiei, în anul 1702 (BRV, I, nr. 132, p. 435-440; IV,p. 216)8. Din însemnările primului exemplar constatămcă în anul 1745 se afla în mahalaua Scaunelor,informaţie scrisă de un preot anonim din localitateaPlumbuita, iar dintr-o notă din secolul al XIX-lea reiesecă „această Liturghie este a monastirii Hâncului”. Dinînsemnările altui exemplar rezultă că la 18 martie 1801Gheorghe Măzărenu a dăruit Liturghia mănăstirii Putna,pentru pomenirea tatălui său, preotului VasileMăzărenu, iar mai târziu, momentul nu este cunoscut,Liturghia a ajuns la una din bisericile din Basarabia.Dimitrie I. Balaur semnalează în prima jumătate asecolului XX un exemplar de Liturghie, din aceastăediţie, la Ialoveni9.

P. Constantinescu-Iaşi aminteşte despre un Apostol,Buzău, 1704 (BRV, I, nr. 144, p. 454-457; IV, p. 219) laIzmail, iar I. Gheorghiţă confirmă această ştire. Potrivitprecizărilor respective Apostolul a fost dăruit MuzeuluiEparhial din Ismail de către preotul Gheorghe Leu, fostDirector al Seminarului din Ismail şi devenit arhiereulGrigorie Leu, vicar al Mitropoliei din Iaşi10.

Este cunoscut un exemplar de colecţie al Apostolului,tipărit la Buzău, în tipografia Episcopiei în anul 1743(BRV, II, nr. 230, p. 65; IV, p. 239). Conformînsemnărilor, cartea a fost cumpărată de către Vasili

Sârghi „din târg din Bucureşti de la Gheorghei Pisaltei”la 24 iunie 1753, pe care a dăruit-o „la mănăstire în târgîn Orhei”11. Exemplare de Apostol, ediţia 1743 s-au aflatîn perioada interbelică în localităţile Hârceşti (Ungheni),oraşul Hânceşti, Mereni (Anenii Noi), Rădeni (Străşeni),Bogzeşti (Teleneşti), Cruglic (Criuleni), Capela militarădin Chişinău, Micleuşeni (Străşeni), Rădeni (Străşeni),Vărzăreştii Noi12.

Câte un exemplar de Liturghie, 1768 (BRV, II, nr.366, p. 192; IV, p. 252) au fost atestate în perioadainterbelică, în urma cercetărilor întreprinse de DimitrieI. Balaur, în satul Mereni (Anenii Noi) şi de Gh.Ghibănescu în târgul Răzeni, în proprietatea preotuluiOnofrei de la biserica Adormirea Maicii Domnului dinaceastă localitate, cumpărată de la Iaşi în anul 180513.

Printre cărţile fondului Carte veche şi rară aBibliotecii Naţionale am cercetat un exemplar de IosifVrienie, monahul, Cuvinte pentru purcederea Sfântului Duh,Buzău, 1832 (BRM, IV, nr. 72215, p. 795), carte care la22 mai 1835 se afla la mănăstirea Dobruşa(Şoldăneşti)14, iar altele au fost semnalate în perioadainterbelică în bibliotecile mănăstirilor Tabăra şi Curchi15.

În fondul Bibliotecii Ştiinţifice Centrale a Academieide Ştiinţe a Moldovei am identificat un exemplar deFotie, Patriarhul Constantinopolului, Epistolie de obşte,1832 (BRM, III, nr. 45615, p. 715-716, 866-867), cartecare, potrivit însemnărilor, la 1 ianuarie 1834 a fost„dăruită de Presfinţitul Grigorie Mitropolit IereiRomanescu” mănăstirii Suceviţa. Este cunoscut deasemenea că a aparţinut ieromonahului ClimentMleşniţă şi cumpărată la licitaţie, după moartea acestuia,de ieromonahul Teodosie Basilobie, iar la 1866 cartea seafla în mănăstirea Dragomirna16. În 1942 au fostînregistrate trei exemplare ale acestei ediţii în bibliotecamănăstirii Hâncu, iar altul la mănăstirea Curchi(Orhei)17.

În condica mănăstirii Hâncu este trecut în anul 1942un exemplar de Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur, 183318

(BRM, II, nr. 27581, p. 685). Exemplare ale acestei ediţiiau fost constatate în perioada interbelică de Paul Mihailla mănăstirile Frumoasa şi Hârbovăţ (în douăexemplare), de Dimitrie I. Balaur la biserica din Cojuşna(Străşeni), şi de P. Constantinescu-Iaşi în bisericaSfântul Nicolae din satul Buţeni (Hânceşti) şi lamănăstirile Ţigăneşti şi Curchi19. În prezent un exemplarcomplet se află în biblioteca mănăstirii Vărzăreşti.

În bibliotreca mănăstirii Frumoasa Paul Mihail aidentificat un exemplar de Împărţirea de grâu a SfântuluiIoan Gură de Aur, 183320 (BRM, II, nr. 27580, p. 685).

Liturghie, 1835 (BRM, III, nr. 32946, p. 106), PaulMihail o atestă în perioada interbelică, fără a indica loculaflării ei, însă din însemnări stabilim că această carte afost dăruită mănăstirii Frumuşica de egumenulEpiscopiei Buzăului Theofilact Frumuşanul la 24 mai1848, şi altele la mănăstirea Hârbovăţ şi în satul Caracui(Hânceşti)21.

Exemplare de Apostol, Buzău, 1836 (BRM, I, nr.2831, p. 139) au fost cercetate în perioada interbelică la


35 >>>

mănăstirile Frumoasa, şi Răciula, şi în localitateaCălăraşi-târg22.

În biblioteca Societăţii istorico-arheologicebisericeşti din Chişinău s-a aflat un exemplar alEvangheliei de la Buzău, 1836 (BRM, II, nr. 20652, p.269), provenit de la protoiereul Mihail Popov din satulChebabcea, din sudul Basarabiei23, iar altul, ediţia din1837 (BRM, II, nr. 20653, p. 269) a fost identificat deDimitrie I. Balaur în satul Novaci (Călăraşi)24.

La mănăstirile Curchi şi Țigăneşti au fost semnalateexemplare de Prohodul Domnului, Buzău, 1836 (BRM, III,nr. 49167, p. 1070). Un exemplar copiat după original s-a aflat în biserica din satul Răzeni (Ialoveni)25.

Un exemplar de Alcătuirea aurită a lui Samuil Ravvi,Buzău, 1836 a fost identificat de Paul Mihail lamănăstirea Hârbovăţ26.

Pe un Acatistier (Buzău, 1837) (BRV, I, nr. 264, p. 15) dela Sfântul Munte Athos, din biblioteca Mănăstirii SfântulPavel am întâlnit o informaţie curioasă, scrisă de unproprietar al cărţii cu numele Simion Iliev, din care reiese căacesta a fost călugărit în anul 1926, la vârsta de 67 ani laMuntele Athos şi a primit numele Ioanichie. Aceastăinformaţie se repetă cu unele modificări pe o Psaltire (Iaşi,1802) şi pe un Ceaslov (Mănăstirea Neamţ, 1848).Acceptăm, cu unele rezerve, că Acastierul a aparţinut acestuiposesor, originar din Basarabia, care a plecat împreună cucartea sa la Muntele Athos, unde s-a călugărit27.

În prezent în biblioteca mănăstirii Hâncu28 se află unexemplar de Panihidă împreună cu litia mică, 1839 (BRV,III, nr. 43237, p. 721), iar un exemplar este atestat dePaul Mihail într-o mănăstire necunoscută, carte carepotrivit însemnărilor aparţinea la 15 august 1892schimonahului Sevastian29.

Paul Mihail semnalează un Nichifor, ArhiepiscopulAstrahanului, Chyriacodromion, ediţia din 1839 (BRM, IV,nr. 68427, p. 568), în biblioteca mănăstirii Tabăra.30

În biblioteca Societăţii istorico-arheologicebisericeşti de la Chişinău s-a aflat şi un exemplar de Afericitului Teodorit, Episcopul Chirului, Tâlcuire la psalmii luiDavid (Buzău, 1840), (BRV, III, nr. 68326, p. 562)provenită de la Const. N. Tomescu.31

O Liturghie, ediţia din 1840 (BRM, IV, nr. 32947) afost semnalată de P. Constantinecu-Iaşi la Catedrala dinCahul32.

La Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova,Secţia Colecţii Speciale am atestat un exemplar dePsaltire, 1852 (BRM, III, nr. 49459, p. 1088), iar dinînsemnări constatăm că a aparţinut unui posesorGrigorie Popescu, fără indicarea localităţii33.

Nichifor, Arhiepiscopul Astrahanului, Cuvinte laapostolii duminicilor de preste tot anul, 1853 (BRM, IV, nr.68433, p. 569) a fost semnalat de Paul Mihail lamănăstirea Hârbovăţ şi altul în biserica din satulMeleşeni (Călăraşi)34.

În fondul Mănăstirii Noul Neamţ, depozitat laArhiva Naţională a Republicii Moldova există douăexemplare de Slujba sfinţirii bisericii, 1853 (BRM, IV, nr.63760, p. 295), care conform însemnărilor s-au aflat

începând cu sfârşitul secolului XIX şi până la mijloculsecolului XX în biblioteca de la Noul Neamţ, provenitede la mănăstirea Neamţ35.

Un Catavasier, 1853 (BRV, III, nr. 42751, p. 691) afost semnalat de Paul Mihail la mănăstirea Hârjauca36, iarediţia Penticostarului din anul 1854 a fost atestată laNemţeni (Hânceşti)37.

În biblioteca Catedralei din Cahul a fost semnalat deP. Constantinescu-Iaşi38 un exemplar de Slujba sfintelor şidumnezeeştilor patimi ale Domnului, 1853 (BRM, IV, 63751,p. 294).

Printre cărţile bibliotecii Societăţii istorico-arheologice bisericeşti de la Chişinău se afla Biblia, încinci volume, tipărite la Buzău în 1854-1856 (BRM, I,6604, 6604a, 6604b, p. 359). Primul volum (1854) a fostidentificat la biserica din Cetatea Albă, mănăstirileCurchi şi Hâncu39. În fondurile Bibliotecii Naţionale amidentificat vol. II al Bibliei (1855), care potrivit uneiştampile aparţinea în perioada sovietică Biblioteciipublice din Chişinău40.

În biblioteca bisericii satului Boghiceni (Hânceşti)41

a fost identificat un exemplar de Tedeum de mulţămire luiDumnezeu, 1869 (BRM, IV, 67833, p. 531).

Un Anastasimatar, 1901 (BRM, IV, nr. 62964, p. 249)se află la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şiaparţinea la 30 aprilie 1914 lui Antim Sérbu, cantortipicar în Cernica. La 2 ianuarie 1916 cartea a fostsemnată de Vasile, sergent secretar Reg. 24 Tecuci, iar laf. 5 şi-a scris numele ierodiaconul Iliodor, ceea ce nedetermină să credem că Anastasimatarul s-a aflat şi într-un centru monahal, probabil, din Basarabia, ulteriorconfiscat de autorităţile sovietice şi adus în fondurileacestei instituţii42.

* * *

Din informaţia prezentată, care nu pretinde a aveaun caracter eshaustiv, iar cercetările în acest domeniuvor continua şi în viitor, rezultă că în perioadainterbelică cartea de Buzău a circulat pe teritoriulMoldovei de Răsărit într-un număr cu mult mai maredecât la etapa actuală, afirmaţie bazată pe investigaţiileîntreprinse în ultimul timp, reflectate în tabelul de maijos. Din însemnările exemplarelor identificate peparcursul cercetării noastre constatăm că cele mai multecărţi tipărite în oficina de la Buzău s-au aflat înbibliotecile mănăstireşti, după care urmează cele alebisericilor din sate şi târguri. Mineiele de la 1698 au fostidentificate la mănăstirea Hâncu (6 exemplare), în satulSlobozia Mare din sudul Basarabiei, iar în prezent unexemplar pe luna octombrie se află la Muzeul LiteraturiiRomâne „Mihail Kogălniceanu” din Chişinău.Liturghierul de la 1698 a fost atestat la schitul Suruceni şila Muzeul Eparhial din Ismail, ultimul provenit dinbiserica satului Palanca din sudul Moldovei de Răsărit.Un Octoih (1700) a ajuns din Craiova la mănăstireaCăpriana şi schitul Condriţa, iar altul s-a aflat lamănăstirea Hâncu. Un exemplar de Liturghier (1702), a


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 36

circulat prin Moldova din dreapta Prutului, fiind atestatîn cele din urmă în Biblioteca Ştiinţifică Centrală aAcademiei de Ştiinţe. Al doilea exemplar din aceeaşicolecţie a aparţinut mănăstirii Hâncu, iar al treilea a fostsemnalat într-o biserică din Ialoveni. Un Apostol (1704)a fost dăruit de un ierarh Muzeului Eparhial din Ismail,iar un exemplar de Apostol, ediţia din 1743 a fostcumpărat la 24 iunie 1753, pe care l-a dăruit „lamănăstire în târg în Orhei”. În perioada interbelică aufost semnalate nouă exemplare ale acestei ediţii aApostolului în bisericile din sate. O Liturghie, ediţia din1768 a fost atestată la biserica din Mereni (Anenii Noi),iar alt exemplar a aparţinut preotului Onofrei de labiserica Adormirii Maicii Domnului din Răzeni (înprezent Rezina), cumpărat în 1805 din Iaşi. Exemplarede Iosif Vrienie, Monahul, Cuvinte pentru purcedereaSfântului Duh, 1832 au aparţunuit mănăstirilor Dobruşa,Tabăra şi Curchi. Un Fotie, PatriarhulConstantinopolului, Epistolie de obşte, 1832 a circulat pînăîn Basarabia prin mănăstirile Suceviţa şi Dragomirna.Un exemplar al acestei cărţi s-a aflat la mănăstireaCurchi şi altele trei la mănăstirea Hâncu. Puţul SfântuluiIoan Gură de Aur, 183343 a fost semnalat la mănăstirileHâncu, Frumoasa şi Hârbovăţ (în două exemplare),Țigăneşti, Curchi şi un exemplar în satul Buţeni.Împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur, 1833 s-aaflat în biblioteca mănăstirii Frumoasa, iar Liturghii,ediţia din 1835 la mănăstirea Hârbovăţ şi în satulCaracui din sudul Basarabiei. Egumenul EpiscopieiBuzăului Theofilact Frumuşanul a dăruit un exemplar alacestei ediţii a Liturghiei, mănăstirii Frumuşica, iarulterior, în perioada interbelică cartea a fost semnalatăîntr-o bibliotecă neidentificată din Basarabia.Exemplare ale Apostolului de la Buzău, din 1836 au fostatestate la mănăstirile Răciula, Frumoasa şi în bisericadin Călăraşi. Ediţia Evangheliei, 1836 a fost înregistrată înbiblioteca Societăţii istorico-arheologice din Chişinău,exemplar provenit din localitatea Chebabcea, din sudulBasarabiei, iar altul în biserica satului Nemţeni. Înbiserica din Novaci a existat o Evanghelie de la Buzău(1837). La mănăstirea Curchi a fost semnalat ProhodulDomnului, Buzău, 1836, iar un exemplar de Alcătuireaaurită a lui Samuil Ravvi 1836 a fost identificat lamănăstirea Hârbovăţ44. Se pare, că un Acatistier (1837) acirculat prin Basarabia, iar recent a fost atestat înmănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos. Lamănăstirea Hâncu se află un exemplar de Panihidăîmpreună cu litia mică, 1839 şi alt exemplar a aparţinutunui centru monahal necunoscut. Un exemplar deNichifor, Arhiepiscopul Astrahanului, Chyriacodromion,ediţia din 1839 a fost atestat în biblioteca mănăstiriiTabăra, iar A fericitului Teodorit, Episcopul Chirului, Tâlcuirela psalmii lui David, 1840 s-a aflat printre cărţileSocietăţii istorico-arheologice din Chişinău, carteprovenită de la Const. N. Tomescu. Liturghia, tipărită laBuzău în anul 1840 s-a aflat în perioada interbelică înCatedrala din Cahul, din sudul Basarabiei. Exemplarulde Psaltire, 1852 din fondul Colecţii speciale a

Universităţii de Stat din Moldova, se pare, este dindonaţiile făcute de românii din Transilvania din anii ‘90ai secolului XX, destinate creştinilor din Basarabia şiBucovina. Un Nichifor, Arhiepiscopul Astrahanului,Cuvinte la apostolii duminicilor de preste tot anul, 1853 s-aaflat printre cărţile mănăstirii Hârbovăţ, iar altul a fostidentificat în biblioteca din satul Meleşeni. Douăexemplare de colecţie de Slujba sfinţirii bisericii, 1853, dinfondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova suntprovenite de la mănăstirea Noul Neamţ, unde au fostaduse de la mănăstirea Neamţ. Catavasierul, ediţia 1853s-a aflat la mănăstirea Hârjauca, iar Penticostarionul, 1854a fost atestat la biserica din Nemţeni. În sudulBasarabiei, în Catedrala din Cahul, s-a aflat un exemplarde Slujba sfintelor şi dumnezeeştilor patimi ale Domnului,1853. Biblia, în cinci volume, ediţia din 1854-1856 a fostatestată în biblioteca Societăţii istorico-arheologice dinChişinău, iar volumul I (1854) la mănăstirile Curchi,Hâncu şi la biserica din Cetatea Albă; volumul II (1855)din fondul Bibliotecii Naţionale din Chişinău provinedin Biblioteca publică din acest oraş. Un Tedeum demulţămire lui Dumnezeu, 1869 s-a aflat în satul Boghiceni(Hânceşti), iar Anastasimatarul, ediţia din 1901, dinbiblioteca Universităţii de Stat din Moldova aparţinea la30 aprilie 1914 lui Antim Sérbu, cantor tipicar înCernica, iar la 2 ianuarie 1916 cartea a fost semnată deVasile, sergent secretar Reg. 24 Tecuci. Cartea mai are oînsemnare cu numele ierodiaconului Iliodor, fapt carene determină să credem că această carte s-a aflat şi într-un centru monahal, probabil, din Basarabia.

Cărţile de Buzău, atestate de noi, au circulat încentrul şi sudul Basarabiei. Precizăm că tipăriturilebuzoiene sunt prezente în partea centrală a Moldovei deRăsărit doar în bibliotecile centrelor monastice. Înpartea de sud numărul mănăstirilor este foarte mic, dincare cauză exemplarele semnalate s-au aflat înbibliotecile bisericilor de mir sau în instituţii muzeale. Lamomentul actual al cercetărilor nu am atestat cărţi deBuzău în nordul Basarabiei şi asta se datorează în mareparte filierelor prin care au pătruns aceste valoribibliofile în partea de răsărit a spaţiului românesc.Cărţile de Buzău au trecut Prutul prin filiera Iaşului şicea a Huşului, însă nu pot fi negate şi alte căi decirculaţie de pe cursul Prutului de Jos. O filieră maipuţin însemnată pentru tipăriturile de la Buzău estelavra de la Neamţ – mănăstirea Noul Neamţ de peNistru.

Note:

1. Doru Bădără, Tiparul românesc la sfârşitul secolului al XVII-leaşi începutul secolului al XVIII-lea, Muzeul Brăilei. Editura Istros,Brăila, 1998, p. 70.2. Maria Danilov, Circulaţia cărţii de Buzău în Basarabia.Reconstituiri, în MOUSAIOS. Buzău, 1999, p. 449-454.3. P. Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi bisericeştiromâneşti în Basarabia sub ruşi, Extras din Revista societăţii istorico-


37 >>>

arheologice bisericeşti din Chişinău, vol. XIX, Chişinău, TipografiaEparhială „Cartea Românească”, 1929, p. 36.4. Alexei Agachi, Istoria Mănăstirii Hâncu (1677-2010),Chişinău, Pontos, 2010, p. 108.5. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 36 consideră că prezenţaacestor Liturghii în două localităţi nu poate fi o eroare şi aduceunele precizări, potrivit cărora a fost tipărită „în trei limbi:română, slavonă şi bulgară”. Autorii BRV nu o menţionează.

6. I. Gheorghiţă, Scurtă dare de seamă despre Muzeul Eparhial dinIsmail, în RSIAB, XVI, 1925, p. 160.7. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, manuscrise şi icoane din Basarabia,în Mărturii de spiritualitate românească în Basarabia, Chişinău,„Ştiinţa”, 1993, p. 164; Alexei Agachi, op. cit., p. 108.8. Igor Cereteu, Cartea românească veche şi modernă în fonduri dinChişinău. Catalog. Cuvânt înainte Prof. univ., Dr. Iacob Mârza,Iaşi, Tipo Moldova, 2011, p. 50, nr. 10, 11.

Notă: În numărul Mineielor, 1691 nu sunt incluse cele şase exemplare semnalate în biblioteca mănăstirii Hâncu, pentru că nu sunt cunoscutelunile acestora.

Nr. d/o Titlul cărţii, anul ediţieiNr. ex. atestate în

perioada interbelicăşi anterior

Nr. ex. decolecţie/atestate

în prezent

1. Minei pe septembrie, 1698 1 -2. Minei pe octombrie, 1698 1 13. Minei pe noiembrie, 1698 1 -4. Minei pe decembrie 1698 1 -5. Minei pe ianuarie, 1698 1 -6. Minei pe februarie, 1698 2 -7. Minei pe martie, 1698 1 -8. Minei pe aprilie, 1698 1 -9. Minei pe mai, 1698 1 -

10. Minei pe iunie, 1698 1 -11. Minei pe iulie, 1698 1 -12. Minei pe august, 1698 1 -13. Liturghier, 1698 2 -14. Octoih, 1700 2 -15. Liturghie, 1702 1 216. Apostol, 1704 1 -17. Apostol, 1743 9 118. Liturghie, 1768 2 -19. Iosif Vrienie, monahul, Cuvinte pentru purcederea Sfântului Duh, 1832 2 120. Fotie, Patriarhul Constantinopolului, Epistolie de obşte, 1832 4 121. Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur, 1833 7 122. Împărţirea de grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur, 1833 1 -23. Liturghii, 1835 3 -24. Apostol, 1836 3 -25. Evanghelie, 1836 1 -26. Evanghelie, 1837 1 -27. Prohodul Domnului, 1836 1 -28. Alcătuirea aurită a lui Samuil Ravvi, 1836 1 -29. Acatistier, 1837 - 130. Panihidă împreună cu litia mică, 1839 1 131. Liturghie, 1840 1 -32. Nichifor, Arhiepiscopul Astrahanului, Chyriacodromion, 1839 1 -33. A fericitului Teodorit, Episcopul Chirului, Tâlcuire la psalmii lui David, 1840 1 -34. Psaltire, 1852 - 135. Catavasier, 1853 - -36. Nichifor, Arhiepiscopul Astrahanului, Cuvinte la apostolii duminicilor de preste tot anul, 1853 1 -37. Slujba sfinţirii bisericii, 1853 2 -38. Slujba sfintelor şi dumnezeeştilor patimi al Domnului, 1853 - 239. Penticostar, 1854 1 -40. Biblia, vol. I, 1854 1 -41. Biblia, vol. II, 1855 4 -42. Biblia, vol. III, 1855 1 143. Biblia, vol. IV, 1855 1 -44. Biblia, vol. V, 1856 1 -44. Biblia, vol. V, 1856 1 -45. Tedeum de mulţumire lui Dumnezeu, 1869 1 -46. Anastasimatar, 1901 - 1

Total 72 14


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 38

9. Dimitrie I. Balaur, Biserici din Moldova de Răsărit. I.Cărţiromâneşti de slujbă bisericească care au trecut Prutul (veac. XVIII-XIX). Judeţul Lăpuşna. Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti,1934, p. 11. Extras din B.O.R., anul 52, [1934], nr. 1 şi 2. 10. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 36; I. Gheorghiţă, op. cit.,p. 159.11. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 57, nr. 32.12. Igor Cereteu, Răspândirea tipăriturilor româneşti în judeţul Bălţiîn perioada interbelică (în baza unui manuscris), în Luminătorul,3/2009, p. 30, nr. 5; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi dinŢara Moldovei. Un corpus editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu,Casa Editorială Demiurg, vol. I, p. 520; vol. II, p. 7, 180, Iaşi,2008; P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 37; Dimitrie I. Balaur,op. cit., p. 12. 13. I. Caproşu, E. Chiaburu, op. cit., III, p. 10, 182, 184.Precizăm că în sursa citată (III, p. 10) acest exemplar deLiturghie este datat greşit cu anul 1796. Aici este vorba deLiturghia, tipărită la Buzău în anul 1768, ori aşa cum a fostadmis de autorii BRV (tom II, nr. 366, p. 192) în 1769. Învolumul IV al acestei monumentale lucrări autorii invocădrept anul 1768 ca an al apariţiei Liturghiei „pentrucadomnitorul Alexandru Scarlat Ghica, amintit in titlu, a domnitpâna la 28 Oct. 1768”.14. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 222, nr. 627.15. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p.197; P. Constantinescu-Iaşi,op. cit., p. 48.16. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 221, nr. 626.17. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 35, 36. Precizăm căexemplarele au fost incluse în condica acestul centru monahalcu titluri diferite, însă este vorba de aceeaşi carte; P.Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47.18. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 45.19. Paul Mihail, Ştiri privitoare la mănăstiri şi schituri din Basarabiala 1817, în Idem, Mărtirii de spiritualitate româneacă în Basarabia,Chişinău, Ştiinţa, 1993, p. 80, nr. 47; P. Constantinescu-Iaşi, op.cit., p. 48; Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 189; Dimitrie I. Balaur,op. cit., p. 22.20. Paul Mihail, Ştiri, p. 80, nr. 46.21. Idem, Cărţi bisericeşti, p. 189, 233; Dimitrie I. Balaur, op. cit.,p. 22.22. Idem, Ştiri, p. 80, nr. 48; Idem, Cărţi bisericeşti, p. 229; P.Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.23. Catalogul bibliotecii Societăţii istorico-arheologice bisericeştibasarabene din Chişinău. Cu o prefaţă de Iosif M. Parhomovici.Casa Eparhială, etaj, Chişinău, 1924, Tipografia Eparhială,1925, p. 1-75. Supliment la Revista Societăţii istorico-arheologicebisericeşti din Chişinău, vol. XVI, Tipografia şi LegătoriaEparhială, 1925, p. 9; P. Constantinescu-Iaşi, Circulaţia, p. 48.P. Constantinescu-Iaşi, nu a cunoscut locul tipăririi acesteiEvanghelii, dar indică ca s-a aflat în localitatea Chebabcea, dinsudul Basarabiei.24. Dimitrie I. Balaur, op. cit., p. 23; I. Caproşu, E. Chiaburu,op.cit., vol. IV, p. 318.25. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48; Ştefan Ciobanu,Mănăstirea Țigăneşti, Chişinău, Tipografia Eparhială, 1931, p.10 (Extras din Anuarul Comisiuni Monumentelor Istorice. Secţia dinBasarabia); Dimitrie Balaur, op. cit., p. 40. Autorul precizează căîn judeţul Lăpuşna nu a întâlniti nici un exemplar al acesteicărţi în original. 26. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 189.27. Florin Marinesu, Vlad Mischevca, Cărţile româneşti dinbiblioteca mănăstirii athonite Sfântul Pavel, AΘHNA, 2010, p. 90,nr. 87; p. 24, nr. 31; p. 116, nr. 228. 28. Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 34.

29. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 233.30. Ibidem, p. 197.31. Catalogul bibliotecii Societăţii, p. 19.32. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 48.33. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 257, nr. 747.34. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 189, 217.35. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 263-264, nr. 775, 776.36. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 194. Cartea este datată greşitcu anul 1856.37. Dimitrie I. Balaur, op. cit., p. 25.38. P. Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 49.39. Catalogul bibliotecii Societăţii, p. 8; P. Constantinescu-Iaşi, op.cit., p. 50; Alexei Agachi, op. cit., p. 114, nr. 34-36.40. Igor Cereteu, Cartea românească, p. 267, nr. 788.41. Dimitrie I. Balaur, op. cit., p. 26.42. Ibidem p. 326, nr. 1025.43. Alexei Agachi, op. cit., p. 111, nr. 35, 36, 45.44. Paul Mihail, Cărţi bisericeşti, p. 189.

Bibliography:

Agachi, Alexei, Istoria Mănăstirii Hâncu (1677-2010)/History of Monastery Hâncu (16777-2010), Pontos,Chişinău, 2010

Balaur, Dimitrie I., Biserici din Moldova de Răsărit. I.Cărţiromâneşti de slujbă bisericească care au trecut Prutul (veac.XVIII-XIX). Judeţul Lăpuşna/ Churches from EasternMoldova. I. Romanian Books of Church Service that crossedPrut ( XVIII-XIX). Lapushna district. Tipografiacărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1934.

Cereteu, Igor, Cartea românească veche şi modernă în fonduridin Chişinău. Catalog/ Old and modern Romanian book inChisinau funds. Catalog. Cuvânt înainte Prof. univ., Dr.Iacob Mârza, Tipo Moldova, Iaşi, 2011.

Ciobanu, Ştefan, Mănăstirea Țigăneşti/ TiganeshtiMonastery. Chişinău, Tipografia Eparhială, 1931.

Constantinescu-Iaşi, P., Circulaţia vechilor cărţi bisericeştiromâneşti în Basarabia sub ruşi, Extras din Revista societăţiiistorico-arheologice bisericeşti din Chişinău/ Circulation of oldRomanian vestry books in Bessarabiaunder Russiangoverning, vol. XIX, Chişinău, Tipogrfaia Eparhială„Cartea Românească”, 1929.

Mihail, Paul, Mărturii de spiritualitate românească înBasarabia/ Evidences of romanian Spirituality fromBessarabia, Chişinău, „Ştiinţa”, 1993.


39 >>>

L a u r a S T A N C I UA d r i a n I o a n C I R C A

Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie“1st December 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

str. N. Iorga, nr. 11-13, 510009, Alba Iulia, România,tel:+40-0258-811412, fax:+40-0258-806260, e-mail: [email protected];

Personal e-mail: [email protected]; [email protected]

Current debates: is it necessary to republish Petru Maior’s „Didahii“?

The article proposes an analysis of the homiletic work, Didahii, a representative but insufficiently studied book for theCentral European and Transylvanian Catholic Enlightenment. The study underlines the peculiarities of Maior’s conceptionin relation to the Transylvanian homiletic literature. On the one side, there is an analysis of the approached topics and theinfluences of the previous manuscript or cultic literature from Transylvania (17th – 18th centuries). On the other side, thereis an investigation on the impact of the ideas of Catholic Reformation and Central European enlightenment on Petru Maior.

The work is unique for the Romanian enlightenment in Transylvania. It puts into value the experience of the Vienneserationalist pedagogy of the time, based on the previous existence of a rich and extremely efficient formative Transylvanianhomiletic literature.

Keywords: Church, Central-European enlightenment, Catholic Reformation, Josephinism, homiletic, TransylvanianSchool, sermon.

Discuţii în actualitate?Relevanţa reeditării Didahiilor

lui Petru Maior

ÎÎ ncerc să răspund la întrebarea din titlu dinperspectiva istoricului interesat de istoriaculturii şi istoriografie, care are o anumită

experienţă în editarea textelor scrise în limba română cucaractere chirilice, provenind din secolele XVIII-XIX.Am lucrat pe un manuscris inedit considerat pierdut(Petru Maior, Protopopadichia)1, apoi am analizat unmanuscris, de fapt două, cunoscute dar needitate(Gherontie Cotore, Despre articuluşurile ceale de price şiIdem, Despre schismăticia grecilor)2, în al treilea rând m-amaplecat asupra unei „cărţi regăsite”, o tipăritură deînceput de secol XIX (Petru Maior, Didahii)3, toatescrise în limba română cu alfabet chirilic.

1. Din punctul meu de vedere, editareamanuscriselor şi cărţilor vechi ar trebui făcute într-unprogram de editare cât se poate de coerent. Munca deeditare continuă să fie un demers provocator carereclamă, în primul rând, o echipă de cercetareinterdisciplinară, care reclamă, de cele mai multe ori,prezenţa în echipa de cercetare a lingviştilor, istoricilorşi teologilor. Şi asta, cu atât mai mult cu cât, în sistemul

nostru de învăţământ şi cercetare, interdisciplinaritateaeste mereu invocată, dar deloc încurajată. Ori, în cazulacestor texte, interdisciplinaritatea este singura metodăcu ajutorul căreia putem înţelege universul ideatic,conceptual şi mai ales motivaţia textelor din secoleleXVIII-XIX.

2. Desigur, marginalizarea muncii de laborator alistoricului interesat de fenomenul cultural (aşa cumconsiderăm noi editarea textelor şi documentelor) şiaccentul pus pe interpretare şi conceptualizare sunt,oarecum, explicabile într-o istoriografie aflata încă înrecuperarea decalajelor faţă de istoriografiile vecinecentral europene, care au beneficiat de ediţii completede documente şi texte încă din secolul al XIX-lea.

3. Chiar dacă nu sunt încurajate editările de texte, eleconstituie o plajă largă şi bogată pentru formareatinerilor şi nu numai, care din păcate sunt încurajaţi caîn loc să se întoarcă la izvoare, la texte şi documente, sătreacă direct la conceptualizări. Descurajarea editărilorde texte şi documente va contribui la acumularea şiperpetuarea aproximărilor şi a exegezelor repetitive încultura noastră modernă, datorate, în cea mai mare


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 40

parte necunoaşterii integrale a textelor vechi.Continuăm să ne rezumăm la o lectură parţială şiintermediată a acestora.

4. Deloc în ultimul rând, întoarcerea la cercetareasistematică a textelor acestei perioade ne oferă prilejulde a înţelege şi de a pune în circulaţie informaţiile şiconceptele specifice acelor vremi, inteligibile nouăacum doar datorită performanţelor înregistrate deexegeza interdisciplinară mondială a ultimilor ani –model ce ar trebui urmat şi nu blamat –.

Binecunoscuta operă a lui Petru Maior (1760-1821),cel mai vizibil şi eficient scriitor dintre membrii ŞcoliiArdelene, a captat atenţia exegezei moderne prinreeditările ei succesive4. Cu o singură excepţie, Didahii,adecă Învăţături pentru creşterea fiilor la îngropăciunea pruncilormorţi5. Lucrarea unică, prin conţinutul şi mesajul ei, aavut parte de o nedreaptă uitare, nefiind tipărită cu literelatine decât parţial. Ea a fost puţin cercetată şi doarmenţionată în diferitele manuale de omiletică, istorie oriliteratură. Nu avem cunoştinţă despre vreun studiudistinct destinat lucrării.

Didahiile constituie încercarea eficientă a lui PetruMaior de a populariza ideile pedagogiei iluministe prinintermediul omileticii funebre. Deşi Petru Maior a scrisşi publicat Propovedanii, Didahii şi Predici, cartea Didahiiloreste una dintre cele mai raţionaliste lucrări ale sale. Eareflectă trăsăturile de Aufklärer ale autorului ei, convinsde puterea catehezei şi rolul educaţiei în viaţa omului.Cartea valorifică impactul pedagogiei vieneze, marcatăde ideile lui Johann Ignaz Felbiger, asupra preotuluiparoh6. Într-o epocă în care abundă şi la iluminiştiiromâni ardeleni interesul pentru educaţia copiilor,manifestat prin numărul mare de manuale publicate7, înomiletica Şcolii Ardelene, Maior a dovedit un interessingular pentru copii. Menţiunea se impune în condiţiileîn care Propovedaniile lui Samuil Micu, publicate cu puţintimp înainte, conţineau doar o singură predică dedicatăacestora8 .

Lucrarea Didahiilor era rezultatul unei decizii lucideşi eficiente, aceea de a contribui, prin omiletica funebră,la educarea familiei ardelene, nucleul societăţiiromâneşti. Menţiunea din titlul cărţii „[…] pentrucreşterea fiilor, la îngropăciunea pruncilor morţi” aratăcă lucrarea era concepută pentru uzul preoţilor, deşidestinatarii principali rămâneau părinţii. Cum, însă,puţini erau aceia care ştiau citi în Transilvania vremii, totpreoţii şi dascălii (cântăreţii) au rămas adresanţiiprincipali.

Firul roşu al lucrării îl reprezintă convingerea căeducaţia copiilor constituie o misiune de apostolat,asumată de Maior, şi de pe această poziţie, el încerca săindice atitudinea adulţilor faţă de moartea copiilor.Această situare ne indică faptul că mortalitatea infantilăconstituia o reală şi frecventă problemă în societatearomânească (de la cumpăna veacurilor al XVIII şi alXIX-lea), care impunea necesitatea raţionalizării vieţiifamiliale supusă încă exigenţelor Bisericii. Maiorsusţinea o pedagogie bazată pe autoritatea şi tradiţia

Bisericii, prin care părinţii trebuiau dezvăţaţi denăravurile rele, pe care ignoranţa le-a transformat înobiceiuri.

Fără să îmbrăţişeze o poziţie dogmatică, se exprimăpunctul de vedere al „Besericii celei pravoslavnice”referitor la educaţia copiilor şi tinerilor. Era vorbadespre Biserica păstrătoare a „credinţii ceiipravoslavnice”9, o credinţă care formula „adevărulcuvintelor lui Dumnezeu”, respecta şi păstra tradiţia,doar în măsura în care obiceiurile comunitare, privitoarela morală şi etică, nu se abăteau de la preceptele bibliceşi exigenţele disciplinar - morale creştine10.

La apariţia Didahiilor, în Transilvania, se găseau în uzo bogată literatură omiletică funebră anonimă şi cultă.Din sfera literaturii omiletice funebre culte sunt demenţionat lucrările: Sicriul de Aur a lui Ioan Zoba dinVinţ, Cazanii la oameni morţi, Propovedaniile lui SamuilMicu (Micu 1784) şi Propovedaniile lui Maior. Ţinem săsubliniem faptul că literatura omiletică funebră acunoscut o amplă dezvoltare în Transilvania, spredeosebire de celelalte două ţări române, unde până lamomentul de care vorbim nu apăruse tipărit nici măcarun singur volum de predici destinate înmormântării. Pelinia literaturii omiletice, anonime sau culte, existente înmediul românesc din Transilvania şi care răspundeanevoilor curente formative ale oamenilor şi discursul luiMaior este încadrabil în trinomul cateheză, instrucţie,educaţie11. Era, de altfel, o literatură complementarăLiturghiei duminicale cu un scop dublu evident, acela deinstruire şi cateheză. Acestea erau obiectivelefundamentale ale iluminismului şi ale Reformei catolice,care au îmbrăcat în Imperiul habsburgic formailuminismului catolic.

Spre deosebire de cele patruzeci de Propovedanii pecare le-a cules, Maior declara, cu această ocazie, că aîntocmit cincisprezece Didahii, deşi este contrazis chiarpe pagina de titlu unde apare termenul culese. Ce poatesă însemne culese: să fi fost adunate, strânse pe parcursulcelor aproape 25 de ani de preoţie la Reghin, saurezultatul studiului din bibliotecile Romei şi Vienei ori,poate, o compilaţie din mai multe lucrări? Desigur,trebuie să fi fost vorba despre o prelucrare a omiliilorfunebre cunoscute de Maior în mediul românesctransilvan, ocazionate de moartea pruncilor şi copiilor.Este de netăgăduit aportul substanţial, de idei şiconţinut, adus de către preotul şi protopopul Maior carezultat al acumulărilor pastorale de la Reghin. Dar, pefondul ideilor iluministe, al imperativelor raţionalisteducative ale politicii habsburgice, această omileticăfunebră a fost marcată, însă, şi de influenţa literaturiibaroce, din mediul iezuit. Ca atare, momentulpsihologic al înmormântării a fost folosit la maxim decătre autor. Maior a pornit de la premisa că, în aceleclipe, când sufletul e copleşit de durere, mintea vamedita mai mult asupra sensului vieţii, iar învăţăturapreotului va fi mai bine receptată „cu atâta mai vârtos ede lipsă la astrucarea pruncilor a cuvânta pentrucreşterea fiilor, că fiind umiliţi cu inima întru acest tâmp


41 >>>

părinţii, mai cu de adins, auzind detoriia, carea o au eispre creşterea fiilor săi, se căesc pentru greşelele celeîntru creşterea fiilor sau cu ştiinţa, sau cu neştiinţa pănăaici făcute”12. Aşadar, dezideratul lucrării, tipic iluminist,era acela de a oferi sfaturi practice legate de naşterea şicreşterea copiilor, secondat de un adevărat îndrumarprivitor la educaţia continuă a omului, din copilărie, lamaturitate, prin biserică şi şcoală.

Noi am fost interesaţi de posibila influenţă pe care aavut-o bogata literatură omiletică anonimă, preocupatăde exploatarea morţii copiilor, în vederea educăriipărinţilor, asupra lui Petru Maior. În această omiletică,viziunea asupra morţii era cea tradiţional promovată deBiserică: moartea-consecinţă a păcatului originar,neputând fi evitată, trebuie acceptată cu resemnare, iarscopul predicilor era exclusiv de mângâiere. În acest caz,avem de a face mai degrabă, cu o perspectivă îndreptatăspre trecut. Exegeza în domeniu este de părere că, abiaîncepând cu omiletica lui Ioan Zoba din Vinţ, accentulse schimbă, stilul predicilor devenind mai emoţionant,moralizator, cu rost consolator şi cu valenţe didactice13.Lucrurile s-au schimbat, aşadar, odată cu apariţiaMolitfelnicului (1689), în care moartea constituia cel maibun pretext de reflexie şi învăţăminte, un îndemn lacumpătare şi moralitate: „[…] auzind învăţătura să vământuiţi sufletul şi dojană pentru spăsenie14”. Din acestmoment, suntem în faţa unei resemnări active,auditoriul fiind invitat să se pregătească pentru moarteamântuitoare, prin practicarea virtuţilor creştine, credinţăşi speranţă. Această invitaţie transformă, adeseori,discursul teologic într-unul formativ comportamental,cu accente moralizatoare. Tot acum, prin prediciletipărite, s-a înrădăcinat structurarea acestora în jurulunui citat biblic, cu specificarea textului din SfântaScriptură sau din scrierile Sfinţilor Părinţi. Trimiteriledeveneau mai numeroase şi mai exacte, în comparaţie cupredicile rămase în manuscris, care acordau mai puţinăatenţie citării.

Acest filon al literaturii omiletice a fost valorificat şilarg răspândit prin Propovedaniile lui Samuil Micu (1784).Pe urma antecesorilor săi, şi în viziunea lui Micu,moartea rămânea prilej de mângâiere. Preocuparea şiscopul predicii sale era acela de a-i întări pe părinţi, dea-i consola, de a le reda speranţa, în momentul morţiicopilului şi a incomensurabilei dureri provocate deaceasta. Chiar dacă Micu foloseşte în Propovedania a VII-a aceleaşi versete sau pilde – din David sau Solomon –ca şi omiletica funebră anterioare (a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea), chiar şi aceeaşi structură, nivelulpredicii lui diferă. Datorită vocabularului accesibilfolosit, Samuil Micu ne pune în faţa unei predici maielevate şi mai explicite. Cu toate acestea, persistă încăinfluenţa literaturii baroce, prin prezenţa exclamaţiilor, aconstrucţiei in crescendo, repetitivă, uneori, bogată încitate şi pilde biblice.

La 25 de ani de la publicarea predicilor lui Micu,Didahiile lui Maior exprimau viziunea altei generaţii.Ceea ce deosebea Didahiile de celelalte cărţi de predică

destinate aceluiaşi moment era faptul că, prinintermediul lor, Maior făcea educaţia părinţilor înbeneficiul copiilor. Alături de Samuil Micu, Maior apăstrat din literatura omiletică funebră anterioarădorinţa de modelare morală a credincioşilor. Deşi suntevidente asupra lui Maior impactul formativ al Romei şiinfluenţa lucrării Il Quaresimale a lui Paolo Segneri15,practic, Didahiile nu seamănă deloc, cu nici una dintrecărţile de predici cunoscute, nici ca tematică acuvântării, nici ca structură, nici ca modalitate deprezentare a învăţăturii. Originalitatea cărţii constă înfaptul că în ea nu se vorbeşte decât sporadic despremoarte, despre momentul de durere, despărţire, doliusau înviere. Toate operele oratorice destinate slujbeiprohodului apărute în Transilvania au la sfârşit un adaosce cuprinde iertăciunile, or Didahiilor le lipsesc. De altfel,aceste iertăciuni se întâlnesc şi astăzi, fiind specificeArdealului. Indiscutabil, Maior s-a inspirat din literaturaomiletică care circula, în Transilvania, în manuscris sausub forma cărţii tipărite. Ştim că, opera teologică şi, maiales, cea omiletică a lui Paolo Segneri erau materie destudiu obligatorie, la Colegiul De Propaganda Fide.Probabil că, predica duminicală a lui Segneri l-a stimulatpe Maior pentru a scrie cincisprezece Didahii16. Dar, încazul Didahiilor, Maior nu preia ori adaptează ceva dinSegneri, ci, pur şi simplu, pornind de la modelul acestuia– şi sub influenţa comandamentelor vremii – dă naştereunei opere cu totul originale în literatura română, şi, maiales, în cea teologică omiletică şi – am adăuga –teologică-morală. Era perioada care reclama modelul depreot activ, ilustrativ Aufklärung-ului catolic, care trebuiasă răspundă imperativelor epocii, prin asumarearesponsabilităţii educaţiei şi instruirea tineretului. Acestobiectiv putea fi realizat prin intermediul bisericii, alşcolii, pentru a crea o societate mai raţională şi maiumană17. Astfel, Maior a reuşit să se detaşeze de climatultradiţional transilvan şi a optat pentru desacralizareatemelor generale, privitoare la familie, moralitate şi viaţă.Prin tratarea acestor subiecte, compatibile cupragmatismul iluminist, el a reuşit integrarea domeniuluilaicităţii în omiletica funebră. Desigur, prin lucrările saleanterioare, Protopopadichia şi Predici, Maior a avutantecedente în normarea vieţii de cuplu.

Temele principale ale Didahiilor sunt naşterea şicreşterea copiilor, educaţia prin şcoală şi Biserică.Mântuirea copiilor prin buna creştere de care au avutparte în copilărie, le va aduce şi părinţilor mântuire. Erao concepţie deopotrivă teologică şi civică novatoareîntr-o epocă marcată de mobilizarea şi conştientizareapărinţilor cu privire la influenţa hotărâtoare pe care ei oaveau în formarea propriilor copii, ca adulţi devotaţiţării şi buni creştini. Ideea conform căreia datorită uneibune creşteri fericirea şi mântuirea copiilor aduce nudoar fericirea şi mulţumirea sufletească, ci mai alesmântuirea părinţilor, pare o concepţie originală îniluminismul românesc ardelean.

Este de remarcat structura Didahiilor prin careautorul reuşea să evidenţieze eficienţa cu care preotul


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 42

iluminist folosea momentul nefericit al morţii pruncilorsau copiilor drept oportunitate pentru educarea şicatehizarea adulţilor din comunitatea pe care el erachemat să o păstorească. Chiar dacă, în Didahii, din celeşapte Sfinte Taine regăsim explicarea Botezului,Căsătoriei, Spovedaniei, Hirotoniei şi Împărtăşaniei,Maior le acorda o tratare inegală. El conferea o pondereimportantă Tainei Căsătoriei, familia fiind nucleulafectiv şi educativ propice educării copiilor. TainaSpovedaniei devenea, în viziunea lui, un mijloc eficientde îndreptare şi de educaţie continuă a omului. Referireala Taina Cuminecăturii era doar tangenţială, atunci cândpreotul protopop spunea despre cei care doreau sădevină preoţi că ei trebuie „să se ispoveduiască şi să secuminece mai de multe ori şi să se roage Maicii preacurate, că să fie povăţuiţi întru o hotărâre aşa mare”18.

Didahiile reflectă fidel mentalitatea vremii,moralitatea epocii, dar, în acelaşi timp, şi percepţiafemeii, rolul şi locul acesteia în echilibrul vieţii defamilie. La fel ca în celelalte lucrări maioriene,Protopopadichia, Predici, Propovedanii, preocuparea luiMaior pentru moralitatea tinerilor este dovedită prinspaţiul larg dedicat rolului femeii în lucrare.Raţionalistul Maior, la fel ca şi Samuil Micu în predicilesale, influenţaţi de lecturile janseniste şi galicane îndomeniul teologiei morale, chiar dacă aşezau iubirea încentrul vieţii creştine, vedeau în ea un pericol la adresamoralităţii19. Maior percepea în iubirea dintre tineri unsentiment iraţional, aflat în relaţie dihotomică cuînţelepciunea. Important este misionarismul iluministcare îşi făcea simţită prezenţa în detrimentul teologieimorale, tocmai prin viziunea raţionalistă care dominăaceste predici în înţelegerea sentimentului de iubire.

Cunoscut ca un veritabil frondeur al timpului său, şiprin Didahiile sale, Petru Maior a luptat pentru cauzaemancipării prin educaţie a comunităţii româneşti, dinindiferenţă şi ignoranţă, la conştiinţa de sine. Pentruposteritate, concentrarea lui Maior asupra educaţieifamiliei, stăruinţa asupra rolului şi responsabilităţiipărinţilor în educarea copiilor poate fi un importantindicator, în efortul depus de intelectualii ŞcoliiArdelene, de racordare a societăţii româneşti lasocietatea iluministă europeană. Maior venea cuargumentul autorităţii părinteşti în educarea copiilor.Remarcăm la parohul Reghinului şi protopopulGurghiului preocuparea pentru aspectele practice,curente, tipice iluminismului, secondate de viziuneamodernă asupra relaţiei de cuplu, a familiei, ca nucleuafectiv, construită pe relaţii de complementaritate, peresponsabilizarea comună a soţilor şi pe contribuţiafiecăruia dintre ei la educaţia practică a copiilor. Sedetaşează modernitatea concepţiei iluministe maiorieneprivitoare la rolul deţinut de individ în interiorul familiei,accentul fiind pus pe atribuţiile celor doi actori, femeia şibărbatul, ca model de urmat sau contramodel pentrucopiii lor, precum şi relaţia dintre cei doi parteneri, în faţacopiilor. Preotul protopop propovăduia cointeresareaambilor părinţi în educaţia copiilor şi sublinia, implicit,

obligaţia, deopotrivă a preotului şi a părintelui, fiecare curolul său distinct, în educaţia practică, morală şi religioasăa copiilor şi a tinerilor.

Este greu de stabilit cât este în Didahii omileticăbarocă şi cât continuă, dezvoltă şi amplifică, inovativ,filonul omileticii transilvănene anterioare, sensibilă ladurerea provocată de moartea copiilor. Ştim, însă că,ambele direcţii erau congruente, mizând pe puterea şipe eficienţa pedagogiei funebre într-un moment în care,cu mijloacele iluminismului provincial şi decalajulEuropei Centrale al Transilvaniei, intra şi la noi copilulîn istorie. Maior făcea o sinteză a Reformei catolice şi aideilor reformismului habsburgic în domeniulpastoraţiei20. El continuă filonul omileticii funebreardelene anterioare. Simultan, este evidentă, însă, şiamprenta puternic jansenistă a Reformei catolice, largrăspândită în spaţiul iluminismului central-european.Erudiţia autohtonă este revalorificată şi reinterpretatăde Maior în prezenţa raţionalismului iluminist, carecredea cu tărie în rolul moralizator al predicii. Era, dealtfel, un sentiment specific atmosferei vieneze, de lasfârşitul secolului al XVIII-lea21.

Preotul şi protopopul din inima Ardealului nupropovăduia o doctrină a resemnării. Dimpotrivă, el eraadeptul şi promotorul unei doctrine a optimismuluiincurabil, care se naşte şi poate trăi peren, exclusivdatorită educaţiei sănătoase, bazată pe valorile temeiniceale moralităţii, responsabilităţii şi echilibrului în viaţa defamilie şi în viaţa comunitară. În Didahii, faţa lui Maiorera îndreptată spre viitor. La el educaţia şi raţiunea suntprimordiale. Didahiile conţin pagini încadrabile literaturiide edificare morală însă, ele constituind un prilejeficient pentru promovarea valorilor morale, în scopulemancipării comunitare, prin ridicarea nivelului de viaţă,a raportării la copil, cuplu şi familie22. Importantăpentru Maior era distribuirea rolurilor în familie şiresponsabilizarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti(naşii de botez, duhovnicul şi preotul paroh) pentrucreşterea şi dezvoltarea armonioasă a adolescenţilor şitinerilor.

Lucrarea este un adevărat îndreptar de moralăpractică, care indica schimbarea de mentalitate care seimpunea în societatea ardelenească şi care, indiscutabil, afost anticipată prin acestă lucrare. El a lăsat posterităţiipropriul sistem de gândire pedagogică, fiind adeptul uneieducaţii foarte stricte, desfăşurată prin monitorizareaatentă a copiilor de către adulţi şi sub impactulexemplelor pozitive oferite de părinţi copiilor23.

Concomitent, Didahiile sunt adresate preoţilor uniţi şiortodocşi, beneficiarii direcţi şi fără întârziere aînvăţămintelor morale cuprinse în culegerea de predici.Lucrarea nu cuprinde nici una din învăţăturile caredeosebesc Biserica Catolică de cea Ortodoxă tocmai pentrua-i asigura o largă răspândire. Alături de Samuil Micu, Maiorcontribuia astfel la popularizarea principiul educaţionalinterconfesional specific epocii. Miza cărţii este una tipiciluministă, modelarea naturii umane, cu ajutorul educaţiei.Adaptarea acestui ideal la realităţile transilvane l-a făcut


43 >>>

Petru Maior prin intermediul adoptării pragmaticuluiprincipiu promovat de Aufklärungul catolic vienez clericisunt cives24. Didahiile exprimau, practic, năzuinţa eliteiclericale iluministe româneşti din Transilvania. PetruMaior a avut utila capacitate de a le arăta preoţilormisiunea ce o aveau, aceea de a contribui lamodernizarea comunităţii pe care ei erau chemaţi să oîndrume, prin spiritualitate şi educaţie. Simultan, el astabilit, prin Didahii, un exigent standard pentru nivelulde cultură al clericilor şi a demonstrat că valorile morale,creştine şi educative promovate de preoţi puteau avea oaplicabilitate cotidiană. Fără doar şi poate, Didahiileexprimă pragmatismul pedagogic al vremii. Deopotrivă,lucrarea reprezintă, poate, cea mai vie şi practică paginăde teologie a Şcolii Ardelene.

Note:

1. Petru Maior, Protopopadichia, Ediţie îngrijită, Studiuîntroductiv, Note, Glosar, Rezumat, Bibliografie selectivă,Indici: Laura Stanciu, Prefaţă: Pompiliu Teodor, Alba Iulia,1998, 320 p.2. Gherontie Cotore, Despre articuluşurile ceale de price, Cuvântînainte, Rezumat, Bibliografie Selectivă, Indici, Ediţie îngrijită:Laura Stanciu, Mihai Alin Gherman. Prefaţă: Iacob Mârza,Alba Iulia, 2000, 230 p. Gherontie Cotore, Istoria despreschismăticia grecilor, Prefaţă: Iacob Mârza, Ediţie îngrijită şiStudiu asupra limbii de Alin Mihai Gherman, StudiuIntroductiv: Laura Stanciu, Rezumat: E.Ch. Suttner, ClujNapoca, Argonaut, 2006, 350 p.3. Petru Maior, Didahii, Ediţie îngrijită, Studiu întroductiv,Note, Glosar, Rezumat: Laura Stanciu, Ioan Adrian Circa,Cluj Napoca, Editura Mega, 2011, 148 p.4. Petru Maior, Procanon ce cuprinde în sine cele ce sînt de lipsă spreînţălesul cel deplin şi adevărat al canoanelor şi a toată tocmealabisericească, spre folosul mai cu samă a românilor, ed. ConstantinErbiceanu (1894) Bucureşti; Idem, Propovedanii la îngropăciuneaoamenilor morţi. Vol. III. Ed. Dr. Elie Dăianu, (1906) Cluj;Idem, Predici sau Învăţături la toate Duminecile şi Serbătorile anului.Vol. I-II. Ed. Dr. Elie Dăianu (1906) Cluj; Idem, Procanon cecuprinde în sine ceale de lipsă spre înţălesul cel deplin şi desăvârşit alcanoanelor şi a toată tocmeala bisericească, spre folosul mai cu samă aromânilor, Ed. Grigorie T. Marcu (1948) Sibiu; Idem, Istoriapentru începutul românilor în Dachia ed. Florea Fugariu, vol I-II,(1970-1971) Bucureşti; Idem, Istoria pentru începutul românilor înDachia. Postfaţă de Gavril Istrate, (1990) Iaşi; Idem, IstoriaBisericii Românilor, vol. I. Ed. Ioan Chindriş, (1995) Bucureşti;Idem, Protopopadichia, ed. Laura Stanciu, (1998) Alba Iulia.5. Idem, Didahii, ed. Laura Stanciu, Adrian Circa, (2011) ClujNapoca 6. Laura Stanciu, Biografia unei atitudini: Petru Maior (1760-1821), Cluj Napoca, Editura Risoprint, 2003, p. 139-144.7. Campionul acestei direcţii a fost Gheorghe Şincai.8. Samuil Micu, Propovedanii sau învăţături la îngropăciuneaoamenilor morţi. Tipăritu-s-au în Blaj cu tipariul seminarului,1784. Reeditată la Sibiu, în 1842, cu „binecuvântareaepiscopului neuniţilor din Ardeal, Vasile Moga” şi la Arad decătre Ioan Nicorescu, în 1907, cu caractere latine, după ediţiadin Sibiu. Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Samuil Micu înmărturii antologice, p. 228-232.9. Ibidem, p. 97.10. „În deşert dară ajungeţi voi la obiceiu, dacă obiceiu se

împotriveşte cuvântului lui Dumnezeu” (Maior, Didahii, p.124).11. Ana Dumitran, Poarta ceriului (2007) Alba Iulia, p. 270-273,398, 405.12. Maior, Didahii, p. I, II.13. Ana Dumitran, „Constante ale discursului în omileticafunebră a românilor transilvăneni din veacul al XVII-lea”, înMihaela Grancea (coord.), Reprezentări ale morţii în Transilvaniasecolelor XVI-XX, p. 114-115.14. Eadem, Poarta ceriului. Studiu introductiv: Jan Nicolae,Alba Iulia, Editura Altip, 2007, p. 270-273, 398, 405.15. Laura Stanciu, Biografia unei atitudini: Petru Maior (1760-1821), p. 213.16. Ne referim la Predica a XXV-a, „Obligaţiile părinţilor cătrecopii”. Vezi Pál Segneri, Nagybojti Szént Beszédei (Predici deduminică) II, Kõtet, Satoralja - Uihelv, a Zemplin,Kõnyivnyantáto intezétebol, l90l, p. 236.17. Marvin Perry, An Intellectual History of Modern Europe.Boston - Toronto, 1993, p. 121, 164.18. Maior, Didahii, p. 77.19. Peter Hersche, Der Spätjansenismus in Österreich, (1977)Wien, p. 189.20. Pompiliu Teodor, Enlightenment and Post - Enlightenment in theRomanian Area, In: Historické Štúdie, 9 (1998) Bratislava, p. 101.21. Christine Schneider, Der weltiche Klerus im Sistem desJosephinismus - zwischen staatlicher Funcktion und seelsorgerischerAufgabe. Dargestelt am Beispiel Wiens (1992) Wien, p. 104.22. Meda Diana Bârcă, Carte şi societate în Transilvania sec. alXVIII-lea. Manuscrise de cărţi populare româneşti, (2002) ClujNapoca, p. 57-58, 77-84.23. Dumitru Ghişe, PompiliuTeodor, Fragmentarium iluminist,(1972) Cluj, p. 226-229; Iacob Mârza, L’idée de l’éducation chez lesreprésentants de l’Ecole transylvaine, în Revue des études sud-esteuropéennes (XXVII/4) 1989, p. 319-327.24. Christine Schneider, Der weltiche Klerus im Sistem desJosephinismus, p. 104.

Bibliography:

Albulescu, Ion, Histoire de la pensée et de la pratiquepédagogiques roumains / History of Romanian pedagogicalthought and practice, Cluj Napoca, Institute CulturelRoumain. Centre d’Études Transylvaines, 2006.

Bârcă, Meda Diana, Carte şi societate în Transilvania sec. alXVIII-lea. Manuscrise de cărţi populare româneşti / Bookand society in 18th century Transylvania. Manuscripts of oldRomanian popular books, Cluj Napoca, EdituraArgonaut, 2002.

Bolovan, Ioan & Sorina, From Tradition to Modernization.Church and the Transylvanian Romanian Family in theModern Era în Journal for the Study of Religions andIdeologies, vol. 7, no. 20, Cluj-Napoca, 2008.

Chindriş, Ioan, Iacob, Niculina, Samuil Micu în mărturiiantologice / Samuil Micu in anthological proofs, TârguLăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2010.

Circa, Ioan Adrian, Predica act de cult în Transilvania lasfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea / The sermon as an act of cult in Transylvania at the endof the 18th century and the beginning of the 19th, Doctoralpaper delivered in 2007, coord. by I.P.S. Prof. Dr.Laurenţiu (Liviu) Streza, Universitatea „LucianBlaga”, Sibiu, 250p.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 44

Dumitran, Ana, Cazanii la oameni morţi, Bălgrad 1689.Încercare de reconstituire / Homilies to dead people, Balgrad1689. An attempt of reconstruction, in Apulum, XL, 2003.

Dumitran, Ana, Constante ale discursului în omiletica funebrăa românilor transilvăneni din veacul al XVII-lea / Constantsof the discourse in the funereal homiletics of TransylvanianRomanians from the 17th century, in Reprezentări ale morţiiîn Transilvania secolelor XVI-XX / Representations ofdeath in Transylvania from the 16th to the 20th century,coord. by Mihaela Grancea, Cluj Napoca, EdituraCasa Cărţii de Ştiinţă, 2005.

Dumitran, Ana, Poarta ceriului / The gate of heaven, introd.study by Jan Nicolae, Alba Iulia, Editura Altip, 2007.

Ghişe, Dumitru, Teodor, Pompiliu, Fragmentariumiluminist / Illuminist fragmentarium, Cluj Napoca,Editura Dacia, 1972.

Hersche, Peter, Der Spätjansenismus in Österreich / LateJansenism in Austria, Wien, Verlag der ÖsterreichischenAkademie der Wissenschaften, 1977.

Lemny, Ştefan, Sensibilitate şi istorie în secolul XVIIIromânesc / Sensibility and history in the Romanian 18thcentury, Bucureşti, Editura Meridiane, 1990.

Maior, Petru, Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi /Exhortations to the burial of dead people, Buda, ÎnCrăiasca Tipografie a Universităţii Ungureşti, 1809.

Maior, Petru, Didahii adecă Învăţături pentru creşterea fiilor laîngropăciunea oamenilor morţi / Didaches or Teachings forchildren breeding at the burial of dead people, Buda, ÎnCrăiasca Tipografie a Universităţii Ungureşti, 1809.

Maior, Petru, Prediche sau Învăţături la toate Duminecile şiSerbătorile anului / Sermons or Teachings for all Sundays andfor the year’s feasts, Buda, În Crăiasca Tipografie aUniversităţii Ungureşti, 1810-1811.

Maior, Petru, Procanon ce cuprinde în sine cele ce sînt de lipsăspre înţălesul cel deplin şi adevărat al canoanelor şi a toatătocmeala bisericească, spre folosul mai cu samă a românilor /Procanon comprising the missing parts for the full and truthfulunderstanding of all churchly preparations, for the usagemainly of Romanians, ed. by Constantin Erbiceanu,Bucureşti, Tipografia „Cărţilor Bisericeşti”, 1894.

Maior, Petru, Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi /Exhortations to the burial of dead people. Vol. III, Ed. byDr. Elie Dăianu, Cluj, Tipografia Carmen Petru P.Bariţiu, 1906.

Maior, Petru, Predici sau Învăţături la toate Duminecile şiSerbătorile anului / Sermons or Teachings for all Sundays andfor the year’s feasts, Vol. I-II. Ed. by Dr. Elie Dăianu,Cluj, Tipografia Carmen Petru P. Bariţiu, 1906.

Maior, Petru, Procanon ce cuprinde în sine ceale de lipsă spreînţălesul cel deplin şi desăvârşit al canoanelor şi a toatătocmeala bisericească, spre folosul mai cu samă a românilor /Procanon comprising the missing parts for the full and truthfulunderstanding of all churchly preparations, for the usagemainly of Romanians, ed. by Grigorie T. Marcu, Sibiu,Tipografia Arhidiecezană, 1948.

Maior, Petru, Istoria pentru începutul românilor în Dachia /History for the beginnings of Romanians in Dacia, ed. byFlorea Fugariu, vol I-II, Bucureşti, Editura Albatros,1970-1971.

Maior, Petru, Istoria pentru începutul românilor în Dachia /History for the beginnings of Romanians in Dacia.Afterword by Gavril Istrate, [Iaşi], Editura Junimea,1990.

Maior, Petru, Istoria Bisericii Românilor / History of theChurch of Romanians, vol. I, Ed. by Ioan Chindriş,Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1995.

Maior, Petru, Protopopadichia, Ed. by Laura Stanciu,Foreword by Pompiliu Teodor, Alba Iulia, 1998.

Maior, Petru, Didahii / Didaches, Ed. by Laura Stanciu,Adrian Circa, Cluj Napoca, Editura Mega, 2011.

Mârza, Iacob, L’idée de l’éducation chez les représentants del’Ecole transylvaine / The idea of education at therepresentatives of the Transylvanian School, in Revue desétudes sud-est européennes, XXVII/4, 1989.

Micu, Samuil, Propovedanii sau învăţături la îngropăciuneaoamenilor morţi / Exhortations to the burial of dead people,Blaj, 1784.

Munteanu, Romul. Les ideés pédagogiques de l’Écoletransylvaine / The pedagogical ideas of the TransylvanianSchool, in La culture Roumaine á l’époque des Lumiéres, vol.II, Bucarest, 1985.

Nicoară, Toader, Transilvania la începuturile timpurilormoderne (1680-1800). Societate rurală şi mentalităţi colective/ Transylvania at the beginnings of modern times (1680-1800). Rural society and collective mentalities, Cluj Napoca,Presa Universitară Clujeană, 1997.

Nicoară, Toader, Sentimentul de insecuritate în societatearomânească la începuturile timpurilor moderne (1600-1830) /The feeling of insecurity in Romanian society at the beginningsof modern times (1600-1830), Vol II, Cluj Napoca, PresaUniversitară Clujeană, 2005.

Schneider, Christine, Der weltiche Klerus im Sistem desJosephinismus - zwischen staatlicher Funcktion undseelsorgerischer Aufgabe. Dargestelt am Beispiel Wiens, Wien,1992.

Stanciu, Laura, Biografia unei atitudini: Petru Maior (1760-1821) / The biography of an attitude: Petru Maior (1760-1821), Cluj Napoca, Editura Risoprint, 2003.

Szegedi, Edit, Moartea, disciplina ecleziastică şi socială înmediile protestante din Transilvania (sec. XVI-XVIII) /Death, the ecclesiastic and social discipline in the Protestantmilieu in Transylvania, in Reprezentări ale morţii înTransilvania secolelor XVI-XX / Representations of deathin Transylvania from the 16th to the 20th century (2005),coord. by Mihaela Grancea, Cluj Napoca, EdituraCasa Cărţii de Ştiinţă, 2005.

Teodor, Pompiliu, Enlightenment and Post - Enlightenmentin the Romanian Area, in Historické Štúdie, 9, Bratislava,1998.

Zoba, Ioan din Vinţ, Sicriul de aur, Restitutio / The goldencoffin. Restitutio, Ed. by Anton Goţia, Bucureşti,Editura Minerva, 1984.


45 >>>

K O V Á C S K á l m á n Á r p á d

Universitatea Pannonia din Veszprem, UngariaUniversity of Pannonia, Veszprem, Hungary

Egyetem út. 10, 8200, Veszprém, Hungary, phone: +36 (88) 623 807, fax: +36 (88) 624 008, e-mail: [email protected]

The ”uniform observation” and modernization of censorship in Transylvania between 1772-1773

The censorship policy of the second half of the theresian era (1760's and 70's) was an important border region betweenthe religious and the educational policy. Transylvania had a special religious situation in the Habsburg Empire, which was alsovisible in the censorship policy. The transylvanian censorship was more conservative at the beginning of the 1770's than inVienna. That was caused by several personal conditions. The jesuits kept the censorship longer in their hands in Transylvaniathan in the capitol city of the Habsburg empire. The tendency to form a state church from the roman catholic church in theHabsburg Empire had also its influences on the censorship policy. All religious works of the catholic press had to be takenunder the revision of the state. Because of the slower bureaucratic system of Transylvania could these tencency appear withthe supression of the jesuits in 1773. The religious conference of march 15th 1773 made its suggestions to form thetransylvanian censorship policy under the Vienna patern. The reforms of the transylvanian censorship instruction aimed theeffectiveness, the accelaration and the improvement. The changed paragraphs simplifyed the management of the censorshipcases, the exchange of information between the imperial centre and the province became better. The imperial stateintroduced a stricter regulation on the provincial offices. The weak populational and cultural status of the roman catholicismin Transylvania was taken into deep consideration. For example was the superstition more typical of the roman catholicpopulation than of the protestants. Its ban was ordained therefor only secretly by the roman catholic bishop. Thereforminstruction also regulated the newest media of the era, which were not even known in Transylvania. This centralisationpolicy caused despite of all its inconsequences a significant improvement in Transylvania.

Keywords: censorship, religious policy, 1770's, reform, centralisation, modernisation, supression of the jesuits.

Die „gleichförmige Beobachtung”und Modernisierung

des siebenbürgischen Zensurwesens 1772-1773

NNoch als Historikerstudent begann ichmich mit der Siebenbürgenpolitik desHabsburger Hofes in der zweiten Hälfte

der Regierung von Maria Theresia und besonders mitder siebenbürgischen Religionspolitik zu beschäftigen.Ich habe diese Bereiche besonders vernachlässigt undungeforscht gefunden. Ich promovierte im Sommer2008 an der Universität Szeged in Ungarn. DasForschungsthema meiner Doktorthesen war „DasSystem der siebenbürgischen Religionspolitik in den1760-70-er Jahren”. Diese Studie ist ein kleiner Teilüber der Ergebnisse, die siebenbürgischenZensurangelegenheiten Anfang der 1770-er Jahre.

Zum Schreiben dieser Studie habe ich vor allemdie folgenden Fonds benutzt: dieStaatsratsprotokollen im Wiener Haus-, Hof- undStaatsarchiv und die Bestände der SiebenbürgischenHofkanzlei im Ungarischen Staatsarchiv.

Der Bereich der Zensurpolitik ist ein Randgebietder Religionspolitik, das sich in der Epoche starkabsönderte. Die religiösen Bedenklichkeiten wurdenaus gewisser Hinsicht schwächer und diemachtpolitischen stärker. Trotzdem behielt dieZensurpolitik starke religiöse und religionspolitischeBezüge, die aber sich innerhalb einer neuenVerwaltungssystem, des aufgeklärten Absolutismussich äußerten. In diesem Vortrag möchte ich das


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 46

Thema aus dem verwaltungsgeschichtlichen Aspektdarstellen, das heißt aus dem Gesichtspunkt desAmtwesens und vor allem aus dem Gesichtspunkt derzentralen Staatsmacht in Wien. Wenn man aber sichmit diesem Thema richtig beschäftigen möchte,braucht man natürlich auch weitreichende Kenntnisseüber die Kultur- und Mentalitätsgeschichte, Sozial-und Wirtschaftsgeschichte miteinzubeziehen.

Wenn wir das Wesen der Zensur im allgemeinenbetrachten, müssen wir zuerst Einiges theoretischfeststellen. Wer das Zensurrecht in der Hand hatte,war immer in einer bevorzugten, priviegierten Lage.Das konnte man sowohl zugunsten des Fortschrittes,als auch zu dessen Verhinderung benutzen. Deswegensagen wir: das Ausüben der Zensur bedeutete Macht.Nicht ohne Grund gab es immer einen Kampf umdas Erwerben und um das Behalten desZensurrechtes. Die Regeln des Zensurmechanismuswurden der Jahrhunderte kontinuierlich verändert.Die Zensur überging aus kirchlichen Händen in diestaatlichen, dann das Wesen eines öffentlichen Amteszu einem geheimen, unzugänglichen. Das ist aber eineTatsache ohne Zweifel, die öffentliche Meinung hieltsie immer für eine Machtmittel, die eine Hemmungder geistigen Entwicklung, die Zerstörung derFreiheit der Bildung und des Wissens wäre. Inirgendwelcher Erscheinung aber blieb die Zensur alsMittel zur Formung, zur Beeinflussung und zurKontrolle des kollektiven Bewusstseins.1

Die Zensur war ursprünglich in der traditionellkonfessionellen Religionspolitik eine dereffektivsten Mitteln für die Aufsicht der nichtkatholischen Kirchen in Siebenbürgen. In den vonmir aufgedeckten archivalischen Quellen aberzeigen sich auch die Zeichen des aufgeklärtenAbsolutismus.

Im März 1772 wurde die Zensurfrage nach demVortrag der Böhmisch-österreichischen Hofkanzlei inallen Erblanden des Habsburgerreiches, auch inUngarn und in Siebenbürgen einheitlich geregelt.2Maria Theresia gab den bestimmten herrscherlichenEntschluss im Handbillet an Freiherr von Brukenthalauch für das siebenbürgische Gubernium zur weiterenPublikation mit, dass die schon bestehende Anordungfür die weltlichen Buchdruckereien künftighin auchfür die der Welt- und Ordensklerus (Clero saeculariund regulari) ausgedehnt werden soll, dass ohne eineAusnahme keine Werke zum Druck gebracht werdendarf, bis sie nicht von der im Lande aufgestelltenZensurkommission überprüft und mit demgewöhnlichen „imprimatur“ versehen worden sind.Aus dieser Regel bildeten keine theologischen Werke,Predigen, Thesen, Andachtsbücher, Lieder oderBücher zum Privatgebrauch oder zum öffentlichenausteilen oder Verkauf eine Ausnahme. Danebenwurde innerhalb sechs Wochen vom Empfangsdatum

ein Bericht abgefordert, welche geistliche Orden oderStifter über einen eigenen Buchdruckerei besitzen,und auf welche Privilegien oder andere Titeln ihrRecht sich gründet. Die Kanzlei musste dieseBerichte mit ihrer eigenen Meinung versehenvortragen.3 Die Böhmisch-österreichische Hofkanzleierstattete den erforderten Vortrag am 13. März 1773.4Die Siebenbürgische Hofkommission machte jenenein halbes Jahr später. Da kam schon auch dieAufhebung des Jesuitenordens dazwischen. Deshalbwurde angeordnet, dass die Buchdruckerei dergewesenen Jesuiten in Klausenburg ist so wie allederjenigen Vermögen zu administrieren. DieBuchdruckerei der Franziskaner in Csíksomlyó warbis zur anderweiten Einrichtung der Schulenbeizubehalten.5 Die Buchdruckerei der SomlauerFranziskaner war eine solche weniger bedeutende undarchaische Einrichtung, bei der es – laut dieserherrscherlichen Resolution – auch zu befürchten war,dass sie den vorgehabten späteren Schulreformenzum Opfer fällt.

Es ist offensichtlich, dass das völlige Unterziehender kirchlichen Schreibwerke zur staatlichen Zensurdie Verkürzung der vorigen Privilegien der römisch-katholischen Kirche und die strenge Ausdehnung desstaatlichen Kontrollrechtes bedeutete.6 Die im Mai1772 hineingekommenen Vortrag derSiebenbürgischen Hofkommission über dasZensurwesen wurde wiederum durch die Böhmisch-österreichische Hofkanzlei begutachtet. Der danacherteilte Entschluss sagte aus, dass das Guberniumfernerhin der ihm untergestellten Zensurkommissionkeine Insinuaten, sondern Dekreten verfassen soll.Die Tätigkeit der Bücherzensur-Kommission solltesich auf den Wiener Cathalogus librorumprohibitorum gründen, jedoch mit dem gehörigenUnterschied bezüglich auf die in Siebenbürgenrezipierten (anerkannten) Religionen.7

Obwohl Siebenbürgen das Religionswesenbetreffend große Freiheit innerhalb desHabsburgerreiches genoss, geistig gesehen war dasgar nicht der Fall für das Land. Die Einstellung derhiesigen Zensur nach dem Wiener Muster, bedeuteteauch dass der Staatsrat ließ den Verbot solcher Werkein Siebenbürgen aufheben, wie das „Esprit des Lois“von Montesquieu oder die „Histoire du concil du Trente”von Dupin.8

Innerhalb der römisch-katholischen und darunterauch innerhalb der Hermannstädter Zensur, die indieser Zeit in der Hand der Jesuiten war, verbreitetensich die Ansichten der Aufklärung nicht in dem Maße,wie das bei der Wiener Zensur der Fall war. EgyedHERMANN beurteilt diese Tatsache so, dass Ungarn(und Siebenbürgen) nach der Wirkung der WienerZensurkommission mit religions- undkirchenfeindlichen Werken überschwemmt.9


47 >>>

Das ist auch wahr, wenn die Lage nach demTode des Van Swieten im Jahre 1772vorübergehend auch sich verschlechterte. 1774wurde das Verzeichnis der verbotenen Bücher inerweiterter Form ausgegeben, was noch, paradoxerWeise wurde die Index selbst auch auf dieVerbotsliste gestellt, damit keine Informationenüber die als gefährlich beurteilten Bücher in dieunberufenen Hände gelangen. In denZensurangelegenheiten brachte die Anordnung desJoseph II. im Jahre 1781 eine richtige Wende.10

Noch im Jahre 1772 sehen wir den Grafen vonBlümegen als Fachexperten des Hofes inSiebenbürgen-Angelegenheiten in dem Fall, wo essich schon um die Anwendung der neuenZensuranordnung handelte. Zu seinen Händenging der Bericht, den der Graf von Auersperg überseine Tätigkeit als siebenbürgischer Gubernatoreinsendete. Der Entschluss auf die Nota desBlümegen bezog sich in diesem Punkt auf dieangeführte Zensurverordnung, dass alleanstößigen Religionsbücher wie sie in Vorscheinkommen, alsogleich zu vertilgen sein. DieseAnordnung kann aber im GroßfürstentumSiebenbürgen generaliter nicht bestehen, weil daverschiedene Religionen eingenommen (rezipiert)oder toleriert sind. Folglich sind unter anstößigsolche Bücher zu verstehen, die mit denLehrmeinungen der rezipierten oder toleriertenReligionen nicht zu vereinbaren sind, odersarkastische („scommatische“) Ausdrückeenthalten, oder auch den guten Sitten zuwider sind.Diese müssen eins zu eins auch dortlandes in allenFällen ausgerottet und vertilgt werden.11

Theoretisch hätte die sich auf die nichtkatholischen Druckprodukten bezogene Zensurlockerer sein müssen, aber der Verbot, denkatholischen Glauben zu verspotten, machte aucheine Reihe strenge Maßnahmen möglich. Wegenseiner katholischfeindlichen Aussagen wurde 1769den Reformierten das Benutzen des HeidelbergerKatechismus verboten. Aber auf Grund des vorigenVerbots wurde Peter Bod nicht nur sein theologischesWerk in Beschlag genommen, sondern auch seine„Magyar Athenás“ und wurde István Dániel und derDrucker seines Werkes mit Geldstrafe belegt.12

Trotzdem scheint es so, als hätte der Staatsrat die alteOrdnung in Siebenbürgen nicht tief stören, und wennauch eine allgemeine Zensurordnung im ganzen Reicheingeführt war, konnten die unterschiedlichenpolitischen Interessen und Beratungen die Deutungund Auslegung in Siebenbürgen einigermaßenmodifizieren.

Die unterschiedlichen Verhältnisse imsiebenbürgischen Zensurwesen

Nach der allerhöchsten Anordnung vom 28. Mai1772 nahm der Religionskonsess zu ihren Themen dieLage der Siebenbürgischen Zensur auf,13 damit auchdie siebenbürgische Bücher-Zensurkommission imMaße der Wiener Vorschrift instruiert werden wird.14

Es ist eine merkwürdige Sache, dass das Zensurwesen,das nicht nur katholische und nicht einmal religiöseAspekte hatte, in einer Religionssitzung verhandeltwird.15 Diese Tatsache bedeutete nicht nur, dass dieSiebenbürgische Hofkanzlei die Zensur für eineReligionssache hielt, sondern auch dass dereinflussreiche Berater Maria Theresias, Freiherr vonBrukenthal aus diesen Verhandlungen ausgeschlossenwar.16 Die Verhandlung der Sache verlief auf derfolgenden Art und Weise. Zuerst wurden dieInstruktionen der beiden Zensurkommissionen inihrem ganzen Inhalt vorgelesen, um die Unterschiedeeinzusehen. Das Religionsdepartement hatte denAbsicht, die hin und wieder sich zeigendenUnvollkommenheiten und Gebrechen zu erhobenund zu verbessern. Schon während dem Vorlesen kames heraus, dass die Wiener Instruktion moderner,umständlicher und ausführlicher war. Deshalb hattedie Sitzung diese Instruktion als einen Grundgenommen. Nach jedem Punkt dieser Instruktionwurde ausgewertet, ob er auch in der siebenbürgischerInstruktion drin ist, oder nicht. Wenn nicht, dann

Kaiserin Maria Theresia in 1759, pictură de Martin van Meytenshttp://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3e/

Kaiserin_Maria_Theresia_%28HRR%29.jpg


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 48

wurden die Umstände und Überlegungenvorgenommen, und begutachtet, ob der Punkt aufSiebenbürgen anwendbar ist oder nicht. Mit dieserMethode konnte man die zu weiten Erzählungenersparen.

Welche Unterschiede gab es zwischen den beidenZensurwesen? Ich habe die folgenden Hauptpunktegefunden:

Erstens. Die Grundverfassung Siebenbürgens warim ganzen Habsburgerreich eigenartig. Die WienerZensurkommission bestand ausschließlich ausrömisch-katholischen geistlichen und weltlichenPersonen. Zur siebenbürgischen Zensurkommissionwurden auch Zensoren der anderen zwei (sic!)rezipierten (anerkannten) Religionen zugelassen.17

Dieses System wurde nach dem Vortrag derSiebenbürgischen Hofkommission vom 21. Januar1769 auch von der Herrscherin angenommen.

Zweitens. Die SiebenbürgischeZensurkommission hatte ein kleineres und auchanderes Personal, als die Wiener. Was in Wien zweiSchreiber (Konzipisten) machten, machte inHermannstadt der Sekretär (Actuarius). Was in Wienoft die Aufgabe des Sekretärs war, zum Beispiel dieAusteilung der zu zensurierenden Werke unter denZensoren, machte in Siebenbürgen derKommissionspräsident selbst. In Wien hatte dieZensurkommission mehrere geistlichen Personen alsMitglieder. Formal hatte die HermannstädterZensurkommission nur einen geistlichen Mitglied,den Präsidenten, also den römisch-katholischenBischof. Hier gab es aber auch einen Umweg, der oftauch beschwerlich für die Protestanten war. DerPräsident, also der römisch-katholische Bischof hattedie Befugnis, bei Unzulänglichkeit der Zensoren mitanderen außer dem Gremium derRevisionskommission anzutreffenden gelehrtenMännern und Geistlichen zur Hilfe zu rufen. Weildiese zugezogenen Männer bis 1773 meisten fallsJesuiten waren, nannten dieses System dieProtestanten die Jesuitenregime im siebenbürgischenZensurwesen. Nach 1769 kam es in den böhmisch-österreichischen Erblanden zur Unterordnung derKirche unter den Staat nach dem lombardischenMuster. Die Erweiterung der Zensurpflicht für allerömisch-katholischen kirchlichen Schriftwerke hatteschon eine staatskirchliche Prägung. Diese Tendenzkonnte in Siebenbürgen erst nach der Aufhebung derJesuitenorden im Jahre 1773 zur Geltung kommen.

Drittens: In Siebenbürgen kam bei weiten nicht soviele Bücher als in Wien zur Revision, deshalb war esnicht nötig, die eine allmonatliche Sessionanzuordnen, sondern wie bisher, blieb es demGutbefinden des Präsidenten überlassen, dieVersammlung der Zensurkommission nach derErfordernis und den vorkommenden Umständen zu

veranlassen. Auch musste deswegen die Protokollennicht jeden Monat zur Kanzlei eingeschickt werden,sondern nur einmal im Jahr.18

Modernisierung im siebenbürgischenZensurwesen 1772-1773

Die siebenbürgische Religionssitzung vom 15.März 1773 schlug vor, zur siebenbürgischenZensurinstruktion nach dem Wiener Muster solcheVeränderungen nachzutragen, die zu bessererVerhinderung der Ärgernis, zur Beschleunigung undzur Erleichterung der Revision vorträglich ermessenwurden. Diese Punkte waren die Folgenden:

Erstens. Den Zensoren wurde die Befugniseingeräumt, jene Bücher, welche nichts Anstößiges insich enthalten, mit dem Wort admittitur und ihrenNamen zu bezeichnen, und selbe dann ihrenBesitzern zurückzugeben. Dieser Vorgang solltejedoch mit Vorwissen des Präsidenten geschehen.

Der Vorgang bei Meinungsunterschieden derZensoren wurde genau geregelt, und darin die vomPräsidenten einzuleitenden Maßnahmen nach demWiener Muster vorgeschrieben.

Ärgerliche Kupferstrichen und Zeichnungenmussten auch in Siebenbürgen als verboten angesehenwerden, obwohl von solchen aus Siebenbürgendamals noch keine Meldung vorgekommen war.

Der Verbot der abergläubischen Werke wurde nurdem Präsidenten der Kommission zu seinerWissenschaft und Nachverhalt mitgegeben, weil dieseWerke meisten Teils für katholischen Autoren typischwaren, folgsam hätte die öffentliche Publizierung denNicht Katholiken zu Spöttereien und anderenwidrigen Zumutungen den Anlass geben können.

Der Wiener Hof hielt die Angelegenheiten derverbotenen Bücher für eine Moralsache und nicht füreine Wirtschaftssache. Deshalb wurde nachdrücklichausgesagt, dass die im geduckten Katalog stehendenBücher ausgerottet (also mit Feuer verbrannt) werdenmüssen. Leute, die solche im Lande verkaufenwollten, wurden auch mit hohen Geldstrafen belegt.Es gab aber vertilgte Bücher, die noch nicht in denKatalog aufgenommen wurden. Wenn diese (und nurdiese Werke) zum Eigentum des Buchhändlersgehörten, konnten sie über die Grenze geschaffenwerden, um sie außer Landes zu verkaufen. MeinerMeinung nach bedeutete diese Anordnung imZusammenhang mit den anderen, dass die endgültigeVerwerfung musste und durfte ausschließlich in Wienausgesagt werden, wohin die Meldungen von solchenWerken zu erstatten waren. Das heißt, dass die Rolleder zentralen Regulierung so verstärkt wurde. (Aberdaneben wurde auch das Recht auf den Privatbesitzvom Staat weitgehend akzeptiert.) Diese Auslegung


49 >>>

des amtlichen Textes wird auch von dem nächstgekommenen Punkt unterstützt:

Die Siebenbürgische Hof-Stelle musste von Zeitzur Zeit das Verzeichnis von der WienerZensurkommission, in Ansehung der rumänischen(„wallachischen“) und kyrillisch-slawischen(„illirischen“) Bücher von der UngarischenHofkanzlei zu Handen bringen, und hatte auchgleicher Weise diese Zensuren über die inSiebenbürgen aufgetauchten verbotenen Bücher zuinformieren.

Schließlich wurde die Einsendung aller Bücher ausden siebenbürgischen-ungarischen und densiebenbürgisch-bannatischen Grenzen nachHermannstadt zu der dortigen Zensurkommissioneingestellt. Diese Pflicht verursachte vorherbesonders jenen Buchbesitzern beträchtlicheUnkosten und Zeitversäumnis, die ihren Weg nichtnach Hermannstadt hatten. Weiterhin musstendiejenige Bücher, welche entweder in Wien oder inPreßburg (heute Bratislava in der Slowakei) dieZensur schon erhalten haben, gegen Vorweisung derdarauf bekommenen Bestätigung oder Passes vonden betreffenden Dreisigst Ämtern an den Grenzennach bezahlter Dreisigstgebühr ohne weiteres in dasLand gelassen werden.

Meine Studie möchte ich in den folgendenBehauptungen zusammenfassen. Dietheresianische Zensurpolitik war ein wichtigesRandgebiet zwischen der Religionspolitik und derBildungspolitik (Schulwesen). Siebenbürgengenoss eine besondere religiöse Lage innerhalb desHabsburgerreiches, welche Tatsache einigermaßenauch im Zensurwesen sich widerspiegelte. Dassiebenbürgische Zensurwesen war konservativerAnfang der 1770-er Jahre, als das in Wien. DessenGrund waren die personellen Vorbedingungen.Das bedeutete, dass der Jesuitenorden auch wegender konfessionellen und gegenreformatorischenBestrebungen des Wiener Hofes seine Wirkunglänger auf die Zensurkommission undBücherrevision in Siebenbürgen behielt, als inWien. Trotzdem machten sich die staatskirchlichenTendenzen auch im Zensurpolitik spürbar. Diesestaatskirchlichen Tendenzen hatten in die erstenErgebnisse in der Zensurpolitik, dass auch allerömisch-katholischen kirchlichen Werke und allegeistlichen Buchdruckereien zur staatlichenZensurpflicht unterzogen wurden. Auch wegen deslangsameren sienbenbürgischen Amtsgangeskonnten und mussten diese Tendenzen weiters imZusammenhang mit der Auflösung desJesuitenordens zur Geltung kommen. Diesiebenbürgische Religionssitzung vom 15. März1773 schlug vor, zur siebenbürgischenZensurinstruktion nach dem Wiener Muster solche

Veränderungen nachzutragen, die zu bessererVerhinderung der Ärgernis, zur Beschleunigungund zur Erleichterung der Revision vorträglichermessen wurden. Die eingeführten Reformenwollten den Amtsgang im siebenbürgischenZensurwesen vereinfachen. Die Rolle der zentralenRegulierung wurde verstärkt und derInformationswechsel zwischen den oberen undunteren Stellen effektiver gemacht. Wegen derempfindlichen Lage des Römisch-Katholizismus(zahlenmäßige Schwäche dieser Konfessionbeziehungsweise die politische und kulturelleStärke des Protestantismus in Siebenbürgen) wurdeder Aberglaubensverbot in diesem Land nurinsgeheim eingeführt. SolcheVorsichtsmaßnahmen wurden getroffen, die neue,in Siebenbürgen noch unbekannteMediaerscheinungen vorzubeugen hätten. DieseZentralisierugspolitik brachte trotz all ihrerInkonsequenzen eine bedeutende Modernisierungin Siebenbürgen mit sich.

Note:

1. Kapronczay, Katalin: Cenzúrai reformok a felvilágosodásszellemében. In: Orvostörténeti Közlemények 43. Jg. (1997-1998) (weiters KAPRONCZAY) S. 158.2. Haus-, Hof- und Staatsarchiv Staatsratsprotokollen(weiters HHStA StRP) 636/1772 Vortrag der Böhmisch-österreichischen Hofkanzley vom 7. März, am 10. Märzin die Zirkulation gegeben (expediert am 16. März)3. HHStA StRP 636/1772 Billet an Freiherr vonBrukenthal expediert am 17. März.4. HHStA StRP 558/1773 Vortrag der B-Ö Kanz vom14. März; am 16. März in die Zirkulation gegeben (expediert am 20. März)5. HHStA StRP 2324/1773 Vortrag derSiebenbürgischen Hofkommission vom 13. Oktober, am19. Oktober in die Zirkulation gegeben (expediert am22. Oktober)6. Zu den Motiven des Staates siehe die Frage des„skandalösen Aberglaugens” in den katholischenSchriften.7. HHStA StRP 1347/1772 b.(revi) m.(anu) in denStaatsrat gekommen. Die Nota des Grafen vonBlümegen vom 28. Mai: über den Vortrag derSiebenbürgischen Commission. Aus der Resolution: „…ist die Hof-Commission gant recht daran, gleichwie dann auch dieAusserung meiner B-ö. Kanzley übereinstimmet …”.8. DglSt. 9. Hermann, Egyed: A katolikus egyház történeteMagyarországon 1914-ig. München, 1973. S. 436.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 50

10. Kosáry Domokos: Művelődés a XVIII. századiMagyarországon. Akadémiai Kiadó, Budapest 1996. S. 524-525; Kapronczay S. 245.11. HHStA StRP 2086/1772 die Nota des GrafenBlümegen vom 24. August.12. Erdély története három kötetben (in mehreren Ausgaben)–.z.B. Akadémiai Kiadó, Budapest 1986. S. 1034.13. Die hier zu schildernden Verhandlungen über dassiebenbürgische Zensurwesen sind unter demUngarisches Staatsarchiv B2 Siebenbürgische HofkanzleiActa generalia (weiters SHK) 1773:1591 d., ProtocollumConsessus in Religiosis Transylvanicis 15a Martii 1773.celebrati in puro. Nr. 2. zu finden. 14. HHStA StRP 1347/1772. Siehe vorher.15. Die ganze Akte enthält die folgenden Schriftstücke:SHK 1773:1591 a., Relatio Episcopi TransylvaniensisJosephi Antonii Bajtay ddo 26ae Decembris 1772repandens: - qua ratione Fundus Religiosus annosuperiori ac praesenti tractatus sit? – quales Expensae inAedificationem et dotationem Ecclesiarumdomorumque parochialium et Ludimagistrorum subeodem tempore , e dicto Fundo factae fuerint? SHK 1773:1591 b., Conspectus Capitalium FundiLusitanici, obcingentiumque de iis Intersuriorum perExtractoratum Cameralem Cibiniensem, a 1a Januarii1767 usque finem Octobris 1772 elaboratus.SHK 1773:1591 c., Conceptus originalis, ProtocollumConsessus, in objectis religiosis, sub 15a Martii 1773.celebrati. SHK 1773:1591 d., Protocollum Consessus in ReligiosisTransylvanicis 15a Martii 1773. celebrati in puro.SHK 1773:1591 e., Al(tissi)ma Resolutio ad hocceProtocollum, in speciead punctum 3um cummodificatione elargita.SHK 1773:1591 f., Votum Comitis a Blumegen,Cancellarii Bohemiae et Austriae, qua in mentionatoConsessu praesidium tenentis.SHK 1773:1591 g., Votum Consiliarii Aulici, BaronisVon der Marck – ad binas phisteras SHK 1773:1591 h., Votum Consiliarii Aulici a Cserei. SHK 1773:1591 i., Rescriptum ad Gubernatorem,Comitem ab Auersperg ddo 18ae Aprilis 1773. ut inposterum Fundi religiosi, erogationumque exindeFaciendarum curam Iudicium Delegatum, pro directioneOrphanotrophii Catholici constitutum gerat: -remotisque impedimentis, effectum Ordinationum,secundum Puncta, praesentibus praeseripta procuret.SHK 1773:1591 j., Insinuatum ad Cameram Aulicam ddo

24ae Juny(ii) 1773. – continentiam Rescriptimodomentionati, tali requisitione notificans: - út abeventu Informationis, circa sollicitatum 4932 Florenumrefusionem, depostae praestolari valit.16. Praesentatum (Anwesenheitsliste) derReligionssitzung vom 15. März 1773: dersiebenbürgische Gubernator Graf von Auersperg, der

neu ernannte siebenbürgische [römisch-katholische]Bischof Don Pio Manzador, die Hofräte Freiherr vonder Marck, Alexander Horváth, Wolfgang Cserei, JosephIzdenczi („Isdenzi”) und Reichmann.Neben ihnen war ander Sitzung noch der Hofsekretär Felszegi tätig.Die Unitarier (auch Arianer genannt) wurden im Wiener

Hof nur als toleriert angesehen, hatten zu dieser Zeitauch keine Vertretung im Gubernium, und wurden fastvöllig aus den öffentlichen Ämtern ausgeschlossen.

Hier möchte ich auch darauf hinweisen, dass diezahlenmäßig weniger Druckwerke bedeuteten nichtunbedingt die kulturelle Schwäche undUnterentwicklung Siebenbürgens. In diesemZusammenhang ist es schwer zwischen derReichshauptstadt Wien und Siebenbürgen einenrichtigen Vergleich zu machen.

Fundstellen der zur Studiegebrauchten primären Quellen

Im Österreichisches Staatsarchiv (ÖStA)Haus-, Hof- und Staatsarchiv (HHStA)Staatsratsprotokollen (StRP) Im Magyar Országos Levéltár (MOL) = UngarischesStaatsarchiv (UStA). Sektion A = Archiv der Ungarischen Hofkanzlei,Ziffer 98 ehemalige Kabinettakten Hungarica etTransylvanica, Ziffer 108 ehemalige KabinettaktenUngarn und Siebenbürgen B2 Siebenbürgische Hofkanzlei Acta generalia (SHK)Sektion F = Materialien des königlichen GuberniumSiebenbürgens

Bibliography:

Erdély története három kötetben (in mehrerenAusgaben) –.z.B. Akadémiai Kiadó, Budapest 1986

Hermann, Egyed: A katolikus egyház történeteMagyarországon 1914-ig. München, 1973.

Kapronczay - Kapronczay, Katalin: Cenzúrai reformoka felvilágosodás szellemében. In: OrvostörténetiKözlemények 43. Jg. (1997-1998).

Kosáry Domokos: Művelődés a XVIII. századiMagyarországon. Akadémiai Kiadó, Budapest 1996.


51 >>>

N i c u l i n a I A C O BI o a n C H I N D R I Ş

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării„Ştefan cel Mare” University of Suceava, Faculty of Letters and Communication Sciences

Biblioteca Academiei Române din Cluj-NapocaThe Library of the Romanian Academy from Cluj-Napoca

Str. Universităţii nr. 13, 720229, Suceava, tel.+40230216147; e-mail: [email protected]. M. Kogălniceanu nr. 12-14, 400084, Cluj-Napoca, tel. +40264431669; e-mail: [email protected]

Five Romanian Versions for the Holy Scripture in Greek-Catholic Blaj. Filiation and Originality

A unique phenomenon within the history of Romanian culture arose at Blaj, a supporting centre of the enlightenmentduring the second half of the 18th century. It was a matter of five Romanian versions of The Bible carried out between 1760and 1914. They were different from each another and four of them have lasted until nowadays in manuscripts. So far, thebiblical text which marked the beginning of the already-mentioned cultural phenomenon remained the only translation ofThe Bible (according to The Vulgate) in the Romanian culture. It was a translation irrespective of the old biblical text printedat Bucharest in 1688. Chronologically, the second one was represented by a new translation of The Septuagint which explicitlyrevaluated the forerunners’ experience, one established by The Bible from 1688. Afterwards, a new translation followed, onewhose author drew his inspiration from a Hebrew original. That time, it was a selective writing. The fourth Bible composedin Blaj was original, but from a different point of view. Its author’s wish was that of reconsidering The Bible from Bucharest(1688) in a new direction, that of re-Latinizing the language through the recovery of old Latin words from Romanianlanguage. Those words had somehow been forgotten on account of certain reasons. At last, a new element of originalityappears in the fifth Bible from Blaj. As far as this Bible is concerned, its author composed a true hermeneutical version, owingto the notes and commentaries he had annexed to the old biblical text which was translated after The Septuagint, at Blaj, in1795.

Keywords: The Bible, Petru Pavel Aron, Samuil Micu, Teodor Pop, Timotei Cipariu, Victor Smigelschi.

Cinci versiuni româneşti ale SfinteiScripturi în Blajul greco-catolic.

Filiaţie şi originalitate (I)

AActivitatea de traducere şi de tipărire acărţilor sfinte în limba română a culminatîn a doua jumătate a secolului al XVII-lea

cu tipărirea integrală la Bucureşti a Bibliei. Odată ieşităde sub tipar, Biblia bucureşteană a aliniat culturanoastră la nivelul culturilor posesoare de versiuni aleScripturii în limbile vernaculare. Succesul cărţii a fostimpresionanat: vreme de aproape un secol, aceastăcarte şi-a trăit nestânjenită gloria în toate regiunilelocuite de români. Târziu de tot, când ea deveniseaproape o raritate1 şi când limba română literarăevoluase simţitor2, s-a considerat necesară realizareaunei noi traduceri a textului sacru în limba română.Problema unei noi traduceri a Bibliei în româneşte seputea pune însă numai într-un moment şi într-un loc încare se acumulaseră suficiente valori şi energii

creatoare, care să facă posibilă o întreprindere de oasemenea dificultate.

Istoria culturii noastre a înregistrat urcuşuri şicoborâşuri, într-o alternare aproape ritmică a intrării şiieşirii din scenă a regiunilor istorice româneşti, îndirectă legătură cu influenţele politice şi culturale subsemnul cărora acestea au stat, dar şi cu situaţia lorinternă, care a impus curentelor culturale condiţiiparticulare de desfăşurare. Unirea unei părţi însemnatea românilor ardeleni cu Biserica Romei, finalizată la1700, le-a adus acestora beneficii majore în plancultural şi prea puţine, în raport cu promisiunile, înplan politico-social. Acţiunile militante ale luiInochentie Micu-Klein, prin care urmărea să obţinădrepturile promise românilor prin Secunda Leopoldina, s-au soldat cu un eşec de răsunet şi au atras autoexilarea„arhiereului politic” la Roma până la sfârşitul vieţii.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 52

Înţelegând că nu era cea mai potrivită cale de urmat încondiţiile date, dar şi pentru că firea sa era mai degrabăa unui „arhiereu duhovnic”, succesorul lui Inochentie,episcopul Petru Pavel Aron, a ales calea neleopoldină3,care presupunea însumarea tuturor mijloacelor dedezvoltare culturală pe bază de modele şi referinţe dinApus, fapt favorizat de noua configuraţie confesională,care se integra în religia regentă a Europei acelei vremi.Trebuie subliniat însă un aspect prin excelenţămeritoriu: această infuzie de cultură străină s-aconvertit treptat într-o propensiune puternică sprecreaţia originală de factură internă, care a făcut camişcarea culturală iluministă să-şi găsească suportuladecvat în fondul naţional şi astfel să se autohtonizeze.În acest spirit, Petru Pavel Aron a pus în practică celemai multe dintre proiectele iniţiate de înaintaşul său, iardupă 1754 Blajul a putut juca rolul pe care-l visaseInochentie Micu, întemeietorul acestui oraş cultural.

Toate aceste acumulări în plan cultural au făcut dinBlajul iluminist un teren suficient de fertil pentru aîncepe o nouă „facere” a textului sacru în limbaromână. Un început sui-generis sub cel puţin douăaspecte. Întâi, fenomenul care se declanşează acum laBlaj este unic în istoria culturii române, pentru că aicise vor realiza între 1760–1914 (al doilea termen, adquem, reprezintă o limită aproximativă) cinci versiuniromâneşti ale Bibliei, diferite una de cealaltă, dintre carepatru au ajuns până la noi numai în manuscris. Aldoilea aspect, inedit de asemenea, este faptul că textulbiblic cu care debutează acest fenomen cultural a rămaspână astăzi singura traducere a Bibliei după Vulgata dincultura românească, datând din anii 1760-1761. Inedităeste această traducere nu doar prin orientarea spretextul latinesc, traducătorii abandonând Biblia impusăde tradiţia bisericii orientale şi alegând drept sursăVulgata apuseană, ci şi prin aceea că este o operăcolectivă a călugărilor uniţi cu Roma (Grigore Maior,Atanasie Rednic, Silvestru Caliani, Gherontie Cotorea,Petru Pop de Daia şi Ioan Săcădate4) în frunte cuepiscopul Petru Pavel Aron, ceea ce înseamnă căsolidaritatea intelectuală este înţeleasă acum la modulconcret, ca muncă în echipă5. Orientarea spre textullatinesc, benefică în plan cultural, este însă principalacauză a rămânerii în uitare a acestei traduceri, încondiţiile în care mentalul colectiv de tip răsăritean erarefractar la o asemenea inovaţie, iar ataşamentul realfaţă de Scriptura tipărită la Bucureşti în 1688 era generalşi nu putea fi escamotat. Este concludentă în acest senschiar atitudinea lui Samuil Micu faţă de traducerea de la17606.

Pasiunea pentru cultură a lui Petru Pavel Aron şidorinţa de a edita întregul patrimoniu de cărţi necesarecultului religios7 puteau atinge un summum printraducerea Bibliei. Episcopul Aron a dovedit o voinţăieşită din comun şi o putere de muncă greu de egalat.Pentru un asemenea caracter, traducerea Bibliei era oprovocare căreia nu avea cum să-i reziste. A concura

însă Biblia de la Bucureşti ar fi fost un act mult preatemerar, în condiţiile în care prestigiul acesteia nufusese prin nimic adumbrit în întreg spaţiul românescpână în acel moment. În condiţiile date, orientarea spreVulgata Bisericii Catolice, biserica cu care româniiardeleni ortodocşi se uniseră la sfârşitul secolului alXVII-lea, putea fi chiar benefică pentru culturaromânească. Se adaugă la aceasta modul cum aconceput episcopul Aron Biserica Unită: o biserică deesenţă duală, ortodoxă şi catolică în acelaşi timp. Dacăvalenţei ei orientale îi era suficientă Biblia de la Bucureşti,trebuia marcată şi cealaltă valenţă, cea catolică, prinalegerea Vulgatei ca izvor pentru noua transpunereromânească a Bibliei. Desigur că nu poate fi neglijat niciun anume ataşament al lui Aron faţă de Bibliaoccidentală, cu ascendentul în studiile din tinereţe,făcute exclusiv în institute catolice.

Alegerea episcopului s-a dovedit extrem deinspirată pentru că traducerea românească dupăVulgata este o reuşită incontestabilă8. Se poate spune cărezultatul este cât se poate de firesc, atâta vreme câtoriginalul după care se traduce nu mai este unul străinde firea limbii române (slavon sau grecesc), dar trebuiesă subliniem aici în mod aparte meritul traducătorilorde la 1760, pentru că au ştiut să îmbine cu măsurăcerinţa de a adopta metoda literală de traducere,impusă de tradiţie, cu libertatea limbii române de aurma drumul pe care îşi începuse devenirea ca limbă decultură. Iată cum, într-un mod ce poate păreaparadoxal, alegerea Vulgatei de către episcopul PetruPavel Aron a făcut să avem astăzi în faţa noastră ceamai reuşită transpunere a Bibliei în limba română pânăla realizările moderne – şi singura traducere dupăVulgata din cultura românească –, dar această ieşire dintipare a determinat rămânerea ei în uitare până în zilelenoastre9. Această carte este, după cum am caracterizat-o în alt loc10, un veritabil muzeu de antichităţi, nepreţuitastăzi, după aproape două secole şi jumătate, prinraritatea „pieselor” pe care le cuprinde. Un tezaur pecare cercetătorul limbii române literare şi alfenomenului cultural românesc îl descoperă cubucurie, dar şi cu o undă de amărăciune, de vreme cenecunoaşterea celui mai întins text românesc tradusdin limba latină la 1760 a întârziat cu câteva deceniiînceperea fenomenului numit de specialişti, mai multsau mai puţin justificat, „reromanizarea” limbiiromâne.

Între 1783–1791, Samuil Micu a tradus Biblia dupăSeptuaginta, bazându-se însă în mod declarat pe Biblia dela Bucureşti. Deşi, pe lângă textul de la 1688, exista şitraducerea „nesăvârşită şi nedată la lumină” a lui PetruPavel Aron, Micu nu şi-a propus să realizeze o nouăediţie prin colaţionarea celor două traduceripreexistente, ci a preferat să ia asupra sa muncaanevoioasă de „facere” în româneşte a Bibliei. Elrecunoaşte dificultatea unei asemenea acţiuni, dar mairecunoaşte şi că a tălmăcit „mai ales Testamentul cel


53 >>>

Vechiu mai mult de Nou de pre cel elinesc a celorşeaptezeci de dascăli” (Cătră cetitoriu, în B1795, p.16) şică Biblia lui Şerban a fost una dintre cărţile de căpătâi înrealizarea noii traduceri: „Deci având eu îndeletnicire,m-am îndemnat să mă apuc de atâta lucru şi săîndreptez11 (s.n.) graiul Bibliei ceii mai dinainteromâneaşte tipărită” (ibidem). Rezultatul ostenelii luiSamuil Micu a fost şi singura Biblie tradusă la Blaj cares-a bucurat de privilegiul de a fi fost tipărită deepiscopul Ioan Bob12, în 1795, la scurt timp dupăîncheierea traducerii, moment în care a începutextraordinara ei ascensiune; odată tipărită, Biblia luiSamuil Micu a detronat regenţa Bibliei de la Bucureşti,pentru că toate ediţiile în limba română ale ScripturiiSfinte se vor face începând din acest moment dupătextul tradus de Samuil Micu: 1819 (la SanktPetersburg), 1854–1856 (la Buzău), 1856–1858 (laSibiu), 1914 (la Bucureşti)13. În acest fel, lăţită în toatăromânimea prin reeditările succesive în diferite locuri,Biblia de la Blaj a devenit Biblia naţională a românilor,punctul culminant al acestei glorioase ascensiuniconstituindu-l reproducerea textului de la 1795, cumodificări neînsemnate, în Biblia sinodală de laBucureşti, din 1914 (Biblia, adică Dumnezeeasca Scripturăa Legii Vechi şi a celei Nouă, tipărită în zilele MajestăţiiSale Carol I, regele României, în al 49 an de slăvitădomnie. Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, Tipografiacărţilor Bisericeşti, 1914; în continuare, B1914)14.

Ne-am exprimat în alte locuri în legătură cuimportanţa şi cu valoarea traducerii realizate de SamuilMicu15. Am subliniat, de asemenea, faptul că nu s-aumanifestat în timp bariere de ordin confesional, caresă-i împiedice pe românii ortodocşi extracarpatini săreproducă în ediţiile lor textul tradus de Samuil Micu.Ceea ce intenţionăm să punem în evidenţă aici este unaspect nou: după atâtea retipăriri ale Bibliei lui SamuilMicu în şi pentru lumea ortodoxă românească, s-asimţit nevoia reeditării ei şi de către Biserica Greco-Catolică. Victor Smigelschi, profesor de studiu biblic laBlaj şi autor al unor lucrări tipărite de exegeză biblică(Istoria Legii Noi, 2 volume, Blaj, 1899; Ermeneuticabiblică, Blaj, 1900), şi-a asumat această sarcină dificilă,trudind vreme de 25 de ani la realizarea ediţiei16.

În afară de versiunea lui V. Smigelschi, despre careva fi vorba pe larg ceva mai jos, pentru a păstracronologia faptelor, aducem în discuţie aici alte douăversiuni ale textului sacru în limba română, realizate laBlaj înaintea acesteia.

La începutul sec. al XIX-lea, Teodor Pop a realizato traducere proprie, selectivă, opţiunea traducătoruluiîndreptându-se spre cărţile poetice şi profetice aleVechiului Testament, din care a tradus: Psaltirea, Proverbele,Cântarea Cântărilor, Eclesiastul şi profeţii Isaiia, Ieremia,Plângerea Ieremiei, Iezechiil şi Daniil. Traducerea a rămasîn manuscris, mai puţin Psaltirea, care s-a tipărit la Blajîn 1835, cu titlul complet: Psaltirea sau Cartea psalmilor depre limba evreiască tradusă româneşte de fostul preaonorat domn

Teodor Pop, prepositul capitulului greco-catolic din Blaj şiprofesor S. Scripturi, Blaj, 1835, cu tipariul Seminariului.

Manuscrisul traducerii lui Teodor Pop se păstreazăla Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca,Fondul Blaj, sub cotele mss. rom. 57, 59. Textul estescris cu alfabet chirilic. Manuscrisul Psaltirii nu se aflăalături de celelalte cărţi biblice amintite; există, înschimb, varianta tipărită a Psaltirii, cu litere latine şi cuortografie etimologică17. Din prefaţa cărţii aflăm căautorul, care s-a stins înainte de a-şi vedea textul tipărit,intenţionase să îşi tipărească opera cu litere latine:„Însă aceea ce mai mult dorise în viaţă, ca aceste, ce sprefolosul tuturor românilor şi mărirea Besericii luiHristos cu atâta osteneală le-au lucrat, tipărite, şi maivârtos cu litere latineşti tipărite, să le vază (s.n.); prin aceeaşineprevăzută soarte împiedicându-se, nu ajunse, căciabia a patra coală din Psaltirea aceasta ieşise din tipariu,când neurmatul sfat cel dumnezeiesc l-au chemat lasine ca să ieie cununa ostenelelor sale celor necruţate.Şi aşa această carte au rămas togma în leagănul săulipsită de dulcele ei părinte, carele cu mare grije pentrudânsa în toată viaţa se purtase, fără de a pune mâna ceade pre urmă18” – Precuvântare, p.V.

Teodor Pop se încadrează într-o măsură în tradiţiainiţiată la 1648 de Noul Testament de la Bălgrad. Restricţiaimpusă prin precizarea într-o măsură se referă la faptulcă el nu indică marginal locurile biblice paralele, totastfel cum avea să procedeze şi Timotei Cipariu, care aurmat modelul Bibliei de la Bucureşti, în ineditul săuexperiment latinizant din a doua jumătate a secolului alXIX-lea. De altfel, dintre cele cinci Biblii realizate laBlaj, numai acestea două sunt lipsite de concordanţetematice marginale. De asemenea, în textul lui TeodorPop, ca şi în textul Vulgatei de la Blaj, sunt prezentenumai scurte rezumate la capitole, nu şi „predoslovii”la cărţile biblice, după metoda care devenise popularăprin textul lui Simion Ştefan. Când episcopul Ioan Boba tipărit Biblia lui Samuil Micu, la 1795, el a optat pentruvarianta unei Biblii cu concordanţe tematice marginale,cu „predoslovii” la cărţile biblice şi cu rezumate lacapitole, iar aceasta, probabil, nu atât pentru a nudisturba o tradiţie, care facilita citirea cărţii sfintedeopotrivă de către credincioşii fără cultură teologică şide către preoţi, cât mai ales din raţiuni de ordin practic:o astfel de ediţie se putea vinde cu mai mult spor, faţăde una care prezenta cititorului doar textul biblic, fărănici un fel de adaos.

Puse în paralel, rezumatele la capitole dintraducerea selectivă a profesorului blăjean de laînceputul secolului al XIX-lea, din Biblia Vulgata 1760şi din Biblia lui Samuil Micu19 ne demonstrează cărezumatele din textul lui Teodor Pop sunt diferite decele din textul Vulgatei20:


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 54

Biblie Teodor PopPildele lui Solomon

Biblia Vulgata 1760Cartea pildelor

B1795Cartea pildelor

Cap. 1Să spune tituluşul cărţii: 1–7, şi cecuprinde în sâne 7; învăţătura părinţilortrăbuieşte a să ţinea şi de păcătoşii ceice îndeamnă la răpire a să feri: 8–19.Înţălepciunea pre toţi îi chiamă laînvăţătura sa, iară celor ce nu o ascultăle vesteaşte perire: 3–33.

Cap. 1Folosirea pildelor. Ascultarea şiîndemnul spre înţălepciune. Fiiul sădojeneaşte să nu urmeze dupăîmblânzirile păcătoşilor. Înţelepciuneaîndeamnă spre a sa îmbrăţişeare, şi celorce o urăsc le vesteaşte perirea.

Cap. 1Folosul pildelor; ascultarea şi îndemnulspre înţelepciune; să dojeneaşte fiiul sănu urmeaze după îblânzirile păcătoşilor;înţelepciunea îndeamnă spre a saîmbrăţişeare, şi celor ce o urăsc levesteaşte perirea.

Cap. 2Cel ce primeaşte înţălepciunea ştie cătrăbuie a cinsti pre Dumnezeu, prerăsplătitoriul celor drepţi, acela întrubunătate să întăreaşte, şi de primejdiilece sânt de cătră cel înşălătoriu, şi de cătrămuierea curvă să fereaşte (9–22).

Cap. 2Căştigarea înţălepciunii câte bunătăţiaduce şi câte răotăţi depertează; cu careavin darurile lui Dumnezeu şi fără careaîn tot locul să greşaşte.

Cap. 2Agonisirea înţelepciunii câte bunătăţiaduce şi câte răutăţi depărtează; cu careavin darurile lui Dumnezeu şi fără decarea în tot locul să greşeaşte.

Cap. 3Înţălepciunea, care pre fieştecare om îlface plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor,ne învaţă ca Dumnezeu să Să cinstească,omul nu întru ştiinţa sa, ci mai vârtos înDumnezeu să nădăjduiască, de cealereale să să ferească, şi va lua răsplătire,1–8. Darurile ceale obicinuite luiDumnezeu să le aducă, certările ceale dela Dumnezeu cu inimă bună să leprimească, pre săraci să-i miluiască,protivnicilor cu rău să nu le răsplătească,fără de pricină grea, cu nimenea să nu săpricească, şi pre cei ce asupresc să nu-iurmează. (8–35)

Cap. 3Înţălepciunea lungeaşte viaţa. Mila şiadevărul să nu să părăsacă. Nădeajdeaspre Dumnezeu. Teamerea deDumnezeu. Dumnezeu să se cinstească.Certarea lui Dumnezeu cu veselie a opriimi. Lauda înţălepciunii. Celor ceurmează înţălepciunea toate li-snorocite. Priiatenului degrabă a-i da, nicia-i face rău, nu a să prici. Celor răi a nuurma. Perirea celor fără leage şiblagosloveniia cuvioşilor.

Cap. 3Înţelepciunea lungeaşte viiaţa; mila şiadevărul să nu să părăsească, nădeajdeaspre Dumnezeu, teamerea deDumnezeu; Dumnezeu să Se cinstească;certarea lui Dumnezeu cu veselie a opriimi; lauda înţelepciunii celor ceurmează înţelepciunea toate le sântnorocite; degrab a da priiatinului şi a nu-i face rău; nu a să prici; celor răi a nuurma perirea celor fără de leage, ciblagosloveniia cuvioşilor.

Cap. 4Înţăleptul cu pilda sa îndeamnă a cercaînţălepciunea şi învaţă a să abate de lafărădeleage, pre sine a să păzi, a nuvicleni şi a umbla pre cale dreaptă.

Cap. 4Înţăleptul cu pilda sa îndeamnă a căutaînţălepciunea, a căruia tâlcuiaştefolosânţăle. De la căile necuraţilor a săabate, şi a drepţilor a le îmbrăţişea.Pentru paza inimii, a gurii şi a paşilor.

Cap. 4Înţeleptul cu pilda sa îndeamnă a cercaînţelepciunea, a căriia folosinţe letâlcuiaşte; a să abate de la căilenecuraţilor şi a cuprinde a drepţilor,pentru paza inimii, a gurii şi a paşilor.

Cap. 5Să purunceaşte a păzi înţălepciunea, a săferi de muiarea străină, ca să nu să piarzăavearea şi mărirea, şi numai muierea sa ao iubi.

Cap. 5Porunceaşte a să feri de curvă şi să nu săpiarză ostenealele şi anii. Muiarea sa să oiubească şi de cea streină să fugă.

Cap. 5Porunceaşte a să feri de curvă şi să nu săpiiarză ostenealele şi anii; muiarea sa să oiubească, şi de cea străină să fugă.

Cap. 6Cel ce au chizăşuit pentru altul cât maicurând pre sine dintru aceia să să scoaţă:1–5. Cel înţălept trăbuie să fiesârguitoriu şi lucrătoriu, că lenea aducesărăcie: 6–11. Cel ce vicleneaşte însuş pesine să va piarde: 12–15. Să numără şasălucruri urâte înaintea Domnului: 16–19,şi învaţă a asculta porunca părinţilor,carea să-l abată pre el de la preacurvie,ca să nu să ocărască: 20–35.

Cap. 6Chizeşul a să slobozi din chizăşie să săcăştige. Pre cel leaneş cu pilda furnicii alucra îl deşteaptă. Pre călcătoriul de leageîl însămnează. Şase lucruri ce ureaşteDomnul. Îndeamnă spre paza legii şi sănu pofteşti frumseaţea muierii, ci să tefereşti de împreunarea preacurvii.

Cap. 6A să feri de chizăşie; pre cel leaneş îlîndeamnă spre lucrare cu pilda furnicii;însămnează pre călcătoriul de leage; şasălucruri ureaşte Domnul; îndeamnă sprepaza legii, şi să nu pofteşti frumseaţeamuierii, ci să te fereşti de împreunareapreacurvei.


55 >>>

Originalitatea versiunii realizate de Teodor Pop faţă de cele două traduceri blăjene care i-au premers esteevidentă şi la nivelul textului biblic propriu-zis, aşa cum rezultă din compararea câtorva pasaje:

Nu ne putem pronunţa ferm în acest moment înlegătură cu limba din care a tradus Teodor Pop, dar dintextele puse alături se poate vedea că autorul nu pare aurma nici Vulgata, nici Septuaginta. Deocamdată,rămânem la această precizare, urmând ca în viitor săsupunem textul unei analize minuţioase pentru aajunge la izvorul urmat de profesorul de studiu biblicdin Blaj şi pentru a vedea dacă se verifică precizarea dintitlul textului tipărit la Blaj în 1835: Psaltirea sau Carteapsalmilor de pre limba evreiască tradusă.

Note:

1. O spune explicit Samuil Micu în prefaţa Bibliei de la 1795:„[…] aceale vechi Biblii atâta s-au împuţinat, cât foarte rar,

să nu zic bun credincios creştin, ci preot iaste la carele săaflă şi nici cu foarte mare preţ făr de mare trapăd şiosteneală nu să află ca să-şi poată neştine cumpăra” (Cătrăcetitoriu, în Biblia de la Blaj (1795), ediţie jubiliară, Roma,2000, p.16 (în continuare, B1795).2. Graiul din vechea traducere este „mult osibit de vorbacea de acum obicinuită şi mai ales de graiul şi de stilul celdin cărţile besericeşti, care în toate besearicile româneşti săcetesc” (ibidem).3. Pentru cea mai recentă teoretizare a problemei, vezi IoanChindriş şi Niculina Iacob, Petru Pavel Aron, Blaj, 2007, p.38–51.4. Pentru contribuţia cărturarilor din această primăgeneraţie de intelectuali iluminişti la traducerea Vulgatei înlimba română, vezi: I. Chindriş, Testamentul lui Petru PavelAron, în Biblia Vulgata. Blaj 1760–1761, Vol. I–V, Editura

Biblie Teodor Pop Biblia Vulgata 1760 B1795

Prorociia IsaiiiCap. 7

Prorociia lui IsaieCap. 7

Prorociia lui IsaiiaCap. 7

1. Şi au fost în zilele lui Ahaz, feciorului luiIoatham, feciorului lui Ozie, împăratuluiIudei, suitu-s-au Razin, împăratul Siriii, şiFachee, feciorul lui Romelie, împăratul luiIsrail, asupra Ierusalimului, să dea războiuasupra lui; şi n-au putut să-l bată.

1. Şi au fost în zilele lui Ahazu, fiiuluiIoathan, fiiu lui Ozie, împăratului Iudei, s-au suit Rasin, împăratul Siriii, şi Fachel,fiiul Romeliii, împăratul lui Israil, înIerusalim, a oşti împrotiva ei; şi nu o auputut birui.

1. Şi au fost în zilele lui Ahaz,feciorului lui Ioatam, feciorul luiOzie, împăratului Iudei. Suitu-s-auRasin, împăratul Aramului, şi Fachee,feciorul lui Romelie, împăratul luiIsrail, asupra Ierusalimului, să-l bată;şi n-au putut să-l biruiască.

2. Şi s-au vestit în casa lui David, zicând:„Siriia s-au unit cu Efraim”. Deci s-aucutremurat inima lui şi inima norodului luiîn ce chip să cutremură copacii păduriidinaintea vântului.

2. Şi au vestit casei lui David, zicând:„Odihnitu-s-au Siria preste Efrem". Şi s-au clătit inima ei şi inima norodului eiprecum să clătesc leamnele dumbrăvilorde faţa vântului.

2. Şi au vestit în casa lui David,zicând: „Sfătuitu-s-au Aram cuEfraim”. Şi s-au spăimântat sufletullui şi sufletul norodului lui, cum săclăteaşte în pădure copaciul de vânt.

3. Şi au zis Domnul cătră Isaie: „Ieşi acumînaintea lui Ahaz, tu şi Şear-Iasuv, pruncultău, la sfârşitul părăului tăului celui de sus,în calea cea despre ţarina învălitorilor [sic!].

3. Şi au zis Domnul cătră Isaiia: „Ieşiîntru-ntâmpinarea lui Ahaz, tu şi celrămas, Iasuv, fiiul tău, la sfârşitul duceriiapei scăldătoarei ceii din sus, în caleaţarinii nălbitoriului.

3. Şi au zis Domnul cătră Isaiia: „Ieşiînaintea lui Ahaz, tu şi feciorul tău celrămas, Iasuv, la fântâna drumuluicelui de sus a ţarinii nălbitoriului.

4. Şi zi cătră el: «Ia aminte şi fii odihnit, nute teame, şi inima ta să nu slăbeascădinaintea acestor doao coade de tăciune cefumăgă, dinaintea mânii lui Razin şi a Siriiişi a feciorului lui Romelie.

4. Şi vei zice cătră dânsul: «Vezi să taci; nute teame şi inima ta să nu să înfricoşaze dedoao coade de tăciuni aceştia ce afumegăîntru mâniia iuţimii lui Rasin, împăratuluiSiriii, şi a fiiului Romelie.

4. Şi să-i zici: «Ia aminte să fii odihnitşi nu te teame, nici să slăbeascăsufletul tău pentru aceşti doi tăciunide leamne ce fumegă, căci când va fiîntărâtarea mâniei Meale, iară voiutămădui.

5. Pentru că Siriia au făcut asupra tastricare cu Efraim şi cu feciorul luiRomelie, zicând:

5. Pentru că sfat au făcut împrotiva taSiriia, spre răotatea lui Efrem, şi fiiulRomeliii, zicând:

5. Şi feciorul lui Aram şi feciorul luiRomelie, pentru că au sfătuit sfat răuEfraim şi fiiul lui Romelie împrotivata, zicând:

6. ‘Să ne suim asupra Iudei şi să o stricămpre ea şi să ni-o împărţim noao şi săpunem împărat într-însa pre feciorul luiTavsir’».

6. ‘Să ne suim la Iuda şi să-l deşteptăm şisă-l zmulgem cătră noi şi să punemîmpărat în mijlocul lui pre fiiul lui Taveil’».

6. ‘Să ne suim asupra Iudeii şi,vorbind cu ei, să-i întoarcem pre ei lanoi şi vom pune împărat preste dânsapre feciorul lui Taveil’».

7. Aşea zice Adonai Domnul: «Nu varămâne (sfatul acesta – sintagma este pusăîn paranteză de autor – n.n.) nici va fi,

7. Aceaste zice Domnul Dumnezeu: «Nuva sta şi nu va fi aceasta,

7. Aşea zice Domnul Savaot: «Nu varămânea sfatul acesta, nici va fi,


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 56

Academiei Române, Bucureşti, 2005, vol. I, p. LXIV–LXX(în continuare: Biblia Vulgata 1760); I. Chindriş, N. Iacob,Petru Pavel Aron, Blaj, 2007, p. 126–141.5. Manifestarea lor ca o mare familie spirituală, în ciudadivergenţelor de care nu a fost scutit nici clerul greco-catolic, a dat o extraordinară forţă acestei generaţii decărturari. Prima lucrare realizată în echipă a fost Floareaadevărului, textul care deschidea la 1750 seria tipăriturilorblăjene, după înfiinţarea la 1747 a tipografiei greco-catolicede la Blaj, în urma decretului prin care, la 23 noiembrie1746, Maria Tereza interzicea pătrunderea cărţilorromâneşti din Ţara Românească şi din Moldova.6. Deşi a cunoscut direct textul tradus la 1760 după Vulgata(vezi, în acest sens, discuţia despre cvasiidentitatearezumatelor capitolelor din Biblia Vulgata 1760 şi dinB1795, la Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Petru Pavel Aron,Blaj, 2007, p.165), nu l-a valorificat totuşi în traducerea pecare el însuşi a iniţiat-o la 1783, după Septuaginta. Concepţiafilologului Micu – exprimată în prefaţa Cătră cetitoriu – înlegătură cu necesitatea unei traduceri realizate într-un stilunitar şi într-o limbă unitară este determinantă pentru amotiva asumarea acestui efort uriaş. Prin urmare, Micu nua realizat o nouă ediţie prin colaţionarea celor douătraduceri preexistente, ci a preferat să ia asupra sa muncaanevoioasă de transpunere în româneşte a Bibliei: „Deci castilul (s.n.) şi aşezarea graiului întru aceeaşi Biblie să nu fieosibit punându-se unele dintru acea tălmăcire, altele dintrua altuia, s-au socotit ca toată Biblia de unul cu asemenea stil şiaşezare a graiului să se tălmăcească (s.n.)” (Cătră cetitoriu, înB1795, p.16).Samuil Micu s-a dovedit nedrept faţă de rezultatul munciiharnicilor ieromonaşi coordonaţi de Petru Pavel Aron. Celedouă versiuni în care se păstrează manuscrisul traduceriirealizate după Vulgata la 1760 şi faptul că ele sunt legateîngrijit în volume cu coperţile din epocă, legate deepiscopul Aron sau de Atanasie Rednic, volume care auajuns intacte până în zilele noastre, infirmă precizareafăcută de Samuil Micu în cuvântul Cătră cetitoriu, potrivitcăreia traducerea lui Petru Pavel Aron ar fi rămas „numaipe nişte hârtii scrisă”. Textul tradus de Petru Pavel Aron sepăstrează în 11 volume, la Biblioteca Academiei Românedin Cluj-Napoca, reprezentând două versiuni ale textului: oprimă versiune cuprinde 7 volume manuscrise –manuscrisele româneşti 30, 25, 68, 23, 21, 18 şi 22 (înordinea cărţilor biblice) – şi constituie prima redacţie sau„maculatorul” traducerii; cea de a doua versiune, păstrată în4 volume – manuscrisele româneşti 29, 19, 28 şi 20 (înaceeaşi ordine) –, cuprinde textul integral al VechiuluiTestament pregătit pentru tipar (vezi descrierea amănunţită amanuscriselor în Notă asupra ediţiei, în Biblia Vulgata 1760,vol. I, p.CXXVII–CXXIX). Aşadar, e imposibil ca Micu sănu fi văzut textul, dar în mod cert l-a eliminat intenţionatdin interesul său, fără ca atitudinea lui să aibă legătură cuautorul traducerii, pe care îl venera ca pe un sfânt. Faptul căSamuil Micu aminteşte în trei locuri de existenţa acesteiversiuni a Bibliei în româneşte – în ediţia latină a Istorieiromânilor (1778), în cuvântul Cătră cetitoriu din B1795 şi întomul IV din Istoria şi lucrurile şi întâmplările românilor (1801)– înseamnă că îi recunoştea autorului efortul uriaş depuspentru realizarea unei traduceri de asemenea amploare.Aşa stând lucururile, este greu de înţeles, într-adevăr, de ceafirmă Samuil Micu că textul tradus la 1760 s-a păstrat

numai pe nişte hârtii şi că unele dintre acestea s-au pierdut,de vreme ce textul a ajuns la noi în două variante, una, cumdeja am precizat, chiar pregătită pentru tipar, dar care, cumse exprimă Micu însuşi în Istoria şi lucrurile şi întâmplărileromânilor, „pentru cuvioase pricini nu s-au tipărit”. Cuvioaselepricini invocate aici pot fi decodate relativ uşor: în modlogic, ar putea fi vorba de moartea autorului, de faptul căaceastă versiune a textului sacru era incompletă: din NoulTestament fuseseră traduse numai Evangheliile, dar mai cuseamă de faptul că, într-un mediu în care ruperea de tradiţiabisericii orientale era practic imposibilă, nu se putea tipări oBiblie care urma textul Vulgatei occidentale. În alt mod decâtîn cazul spătarului Milescu (care spărgea şi el tiparelevremii, traducând Vechiul Testament din greacă şi nu dinslavonă), autorul unei asemenea realizări nu rămânea înconştiinţa posterităţii.7. Este episcopul unit care a editat în premieră toate cărţilede cult pentru credincioşii greco-catolici din Transilvania,fără a se abate de la litera cărţilor din Moldo-Valahia pe carele urma. De altfel, precizarea „După rânduiala BeseareciiRăsăritului” se regăseşte aproape în toate titlurile cărţilor dela Blaj, semn cert al esenţei orientale a Bisericii Greco-Catolice.8. Vezi o analiză amplă asupra limbii şi stilului Vulgatei de laBlaj, fie în Biblia Vulgata, Blaj 1760–1761, Bucureşti, 2005,vol. V, p.789 – 909, fie la Ioan Chindriş şi Niculina Iacob,Petru Pavel Aron, Blaj, 2007, p. 160 ş.u.9. Textul a fost editat în 2005, o ediţie ştiinţifică în cincivolume, cu titlul: Biblia Vulgata. Blaj 1760–1761, Vol. I–V,apărută la Editura Academiei Române. Din cele peste 4200de pagini, cât însumează cele cinci volume ale ediţiei, circa2000 de pagini sunt acoperite de aparatul critic al lucrăriialcătuit din: - studiu cultural: Testamentul lui Petru Pavel Aron, IoanChindriş, p. XI–LXXVIII (67 p.), în volumul I;- Indice privind concordanţa numelor proprii, Remus Mircea Birtz,p. LXXIX–CXXVI (47 p.), în volumul I; - Notă asupra ediţiei, p. CXXVII–CXLI (14 p.), în volumul I;- studiu lingvistic: Limba şi stilul Vulgatei de la Blaj (1760–1761), Niculina Iacob, p. 789–908 (119 p), în volumul V;- Precizări cu privire la indice, Niculina Iacob, p. 910–911 (2 p.),în volumul V;- Indice de cuvinte (combinat cu glosar, defalcat pe cărţibiblice), Niculina Iacob şi Ioan Chindriş, însumând 1752 depagini.Textul propriu-zis acoperă circa 2300 de pagini şi s-arealizat după manuscrisul inedit (de cca 7000 de pagini)existent la Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca,sub cotele precizate în nota 7.10. Vezi Ioan Chindriş şi Niculina Iacob, Petru Pavel Aron,Blaj, 2007, p.333.11. Vezi o analiză minuţioasă a textului de la 1795,comparat cu traducerea de la 1688 şi cu referiri la cele douămanuscrise din secolul al XVII-lea, la N. Iacob, Limbajulbiblic românesc (1640–1800), în volumul al II-lea al lucrării,Editura Universităţii Suceava, 2001; se evidenţiază aicimodul în care s-a concretizat activitatea de „îndreptare”despre care vorbeşte Micu în prefaţa textului de la 1795,concluzia acestui demers fiind aceea că Samuil Micu nu areeditat, cu unele modificări, textul integral al Bibliei, tipăritpentru prima dată în secolul al XVII-lea, ci a realizat o nouătraducere.


57 >>>

12. Meritul lui Ioan Bob, dincolo de toate aprecierilenegative care se exprimă de obicei la adresa lui, este acelade a fi înţeles la momentul optim faptul că mentalulpopular românesc rămăsese şi continua să rămână unuloriental, indiferent de religie, şi că Septuaginta era singura înmăsură să depăşească graniţele dintre confesiunile şi ţărileromâneşti. Este motivul principal pentru care el a ales săaştepte încheierea traducerii pe care o făcea Samuil Micudupă Septuaginta şi să nu tipărească imediat traducerea dejaexistentă după Vulgata. Rezerva manifestată de el faţă deBiblia lui Petru Pavel Aron putea fi în legătură, dar numai însubsidiar, şi cu faptul că această versiune a textului sacru eraincompletă, din Noul Testament fiind traduse, aşa cum amamintit mai sus, numai Evangheliile.13. S-a bucurat, de asemenea, de o reeditare de excepţie, înanul 2000, într-o monumentală ediţie diplomatică, cu titlul:Biblia de la Blaj (1795), Roma, 2000 – sponsorizată integralşi patronată de papa Ioan Paul II, în urma căreia SanctitateaSa a acceptat calitatea, unică în istoria papalităţii, demembru de onoare al Academiei Române. Lucrarea esteaccesibilă şi la pagina de internet: http://www.history-cluj.ro/Biblia.14. Iată, spre comparaţie, câteva versete din cele două textebiblice (vezi tabelul de la pagina 58).15. Vezi N. Iacob, Limbajul biblic românesc, vol. I–II, Suceava,2001 (vol. I: Aspecte ale evoluţiei limbii române literare până la 1840;vol. al II-lea: Biblia de la Blaj – text de referinţă în tradiţiabiblică românească); Idem, Biblia de la Blaj (1795) – moment dereferinţă în cultura românească, Editura Academiei Române,Bucureşti, 2004; I. Chindriş, Secolele Bibliei de la Blaj, în vol.Cultură şi societate în contextul Şcolii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001,p.225–351; Idem, Crearea Bibliei naţionale la români 1550–1795şi Rolul geniului în crearea Bibliei naţionale, în vol. Transilvanica. II.Studii şi fragmente literare, Cluj-Napoca, 2003, p.847 ş.u.16. Dovada că V. Smigelschi îşi propune reeditarea Bibliei luiSamuil Micu o avem chiar de la prima pagină a manuscrisuluide la începutul secolului al XX-lea: reproducerea întocmaia prefeţei Cătră cetitoriu, din textul de la 1795.17. Titlul în ortografia originală este: Psaltirea sau CarteaPsalmiloru depre limb’a evreesca tradusa romanesce de Fostulu PreaOnoratu Domnu Theodoru Popu, prepositulu capitulului greco-catholicu din Blasiu si professoru S. Scripturi, Blasiu, 1835, cutipariulu Seminariului.18. În ortografia originală: „Inse aqueea, que mai multudorise in viatia, qua aqueste que spre folosulu tuturoruromaniloru si marirea Beserecii lui Christosu cu atat’aostenela leau lucratu, tiparite, si mai virtosu cu literelatinesci tiparite sele vedia, prin aqueeasi neprevediuta sorteimpiedecanduse nu ajunse, quàci abiá a patr’a cola dinpsaltirea aquest’a esise din tipariu, quandu neurmatulu sfatuquelu dumnedieescu l’au chemat la sine ca se se ée cunun’aosteneleloru sale queloru necrutiate. Si asiá aquesta carte auremasu togm’a in léganulu seu lipsita de dulcele ei parinte,quarele cu mare grige pentru dens’a in tota viati’a sepurtase, fara de a pune man’a quea de pre urma”.19. Textul lui Smigelschi urmează aproape literal taducerealui Samuil Micu, aşa cum se poate vedea mai jos.20 În legătură cu cvasiidentitatea rezumatelor la capitoledin Biblia Vulgata 1760 şi din B1795, vezi şi discuţia din altloc: Ioan Chindriş, Niculina Iacob, Petru Pavel Aron, Blaj,2007, p.165.

Bibliography:

Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi NouluiTestament / The Bible, Videlicet the Divine Scripture of theOld and New Testament (Tipărită întâia oară la 1688 întimpul lui Şerban Vodă Cantacuzino, domnul ŢăriiRomâneşti, retipărită după 300 de ani în facsimil şitranscriere cu aprobarea Sfântului Sinod şibinecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist,patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), EdituraInstitutului Biblic şi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române.

Bibilia de la Bucureşti (1688) / The Bible from Bucharest(1688), în seria Monumenta linguae Dacoromanorum,Pars I, Genesis, Iaşi, 1988 (autorii volumului:Alexandru Andriescu, Vasile Arvinte, Ioan Caproşu,Elsa Lüder, Paul Miron, Mircea Roşian, MariettaUjică).

Biblia de la Blaj (1795) / The Bible from Blaj (1795), ediţiejubiliară, Roma, 2000.

Biblia lui Teodor Pop / Teodor Pop‘s Bible (fragmentar),manuscris Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, Fondul Blaj, cotele mss. rom. 57, 59.

Biblia lui Victor Smigelschi / Victor Smigelschi’s Bible,manuscris în 6 tomuri la Biblioteca AcademieiRomâne din Cluj-Napoca, Fondul Blaj, cota: ms.rom. 284.

Biblia, adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celeiNouă / The Bible, Videlicet the Divine Scripture of theOld and New Religion, tipărită în zilele Majestăţii SaleCarol I, regele României, în al 49 an de slăvitădomnie. Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti,Tipografia cărţilor Bisericeşti, 1914; în continuare,B1914.

Biblia Vulgata. Blaj 1760–1761 / The Vulgate Bible. Blaj1760-1761, Vol. I–V, Editura Academiei Române,Bucureşti, 2005.

Chindriş, Ioan, Cultură şi societate în contextul ŞcoliiArdelene / Culture and Society within the Context ofTransylvanian School, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001.

Chindriş, Ioan; Iacob, Niculina, Petru Pavel Aron / PetruPavel Aron, Editura Astra, Blaj, 2007.

Chindriş, Ioan, Transilvanica / Transylvania, EdituraCartimpex,Cluj-Napoca, 2003.

Iacob, Niculina; Limbajul biblic românesc (1640–1800) /Romanian Biblical Language (1640-1800), vol. I-II,Editura Universităţii Suceava, 2001.

Psaltirea sau Cartea Psalmilor / The Psalter or The PsalmBook de pre limba evreiască tradusă româneşte de fostul preaonorat domn Theodor Pop, prepositul capitulului greco-catolicdin Blaj şi profesor S. Scripturi, Blaj, 1835, cu tipariulSeminariului.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 58

B1795Iov, cap. II

B1914Iov, cap. II

1. Şi au fost într-o zi şi au venit îngerii lui Dumnezeu să steaînaintea Domnului, şi au venit diavolul în mijlocul lor ca săstea înaintea Domnului.

1. Şi a fost într-o zi, venind îngerii lui Dumnezeu să steaînaintea Domnului, venit-a şi diavolul în mijlocul lor ca săstea înaintea Domnului.

2. Şi au zis Domnul cătră diavol: „De unde vii tu?” Atuncizisă diavolul înaintea Domnului: „Străbătând ceale de suptceriu şi încunjurând tot pământul, am venit”.

2. Şi au zis Domnul către diavolul: „De unde vii tu?” Atunceazise diavolul înaintea Domnului: „Străbătând cele de supt cerşi înconjurând pământul, am venit”.

3. Şi au zis Domnul cătră diavol: „Luat-ai aminte pre robulMieu Iov, că nu iaste ca dânsul din cei de pre pământ, om fărăde prihană, drept, adevărat, nevinovat, temătoriu deDumnezeu, ferindu-să de tot răul. Şi încă să ţine de nerăutate,iară tu ai zis să pierz averile lui în zădar”.

3. Şi au zis Domnul către diavolul: „Luat-ai aminte spre robulMieu Iov, că nu este ca dânsul din cei de pre pământ, om fărăde prihană, drept, adevărat, nevinovat, temător deDumnezeu, ferindu-se de tot răul, şi încă stăruieşte încuvioşie, iar tu ai zis să pierzi în zadar averile lui”.

4. Şi răspunzind diavolul, au zis cătră Domnul: „Piiale pentrupiiale! Şi toate câte are omul le va da pentru sufletul său.

4. Şi răspunzând diavolul, a zis către Domnul: „Piele pentrupiele! Şi toate câte are omul le va da pentru sufletul său.

5. Dară nu aşa, ci trimite mâna Ta şi Te atinge de oasăle şicarnea lui, de nu numai în faţă Te va binecuvânta”.

5. Dar nu aşa, ci trimite mâna Ta şi Te atinge de oasele şi decarnea lui, şi nici în faţă Te va binecuvânta”.

6. Şi au zis Domnul diavolului: „Iată ţi-l dau ţie, numai desufletul lui să te fereşti”.

6. Şi au zis Domnul diavolului: „Iată ţi-l dau ţie, numai desufletul lui să te fereşti”.

7. Şi au ieşit diavolul de la faţa Domnului şi au lovit pre Iovcu bubă rea de la picioare până la cap.

7. Şi a ieşit diavolul de la faţa Domnului şi a lovit pre Iov cububă rea de la picioare până la cap.

8. Şi au luat Iov un hârb de şi-au ras puroile sale şi au şezutîn gunoiu, afară de cetate.

8. Şi a luat Iov un hârb de ş-a ras puroile sale şi a şezut îngunoiu, afară de cetate.

9. Şi trecând vreame multă, zis-au lui Iov muiarea lui: „Pânăcând vei răbda, zicând: «Iată voiu aştepta încă puţină vreame,aşteptând nădeajdea mântuirii meale?» Că iată, au pieritpomenirea ta de pre pământ, feciorii tăi şi featele tale, durerileşi chinurile pântecelui mieu, cu carii în zădar m-am ostenit cunevoinţă. Ca vai de ei au pierit, şi tu însuţi în putregiuneaviermilor şezi, mâind afară supt văzduh. Şi eu rătăcesc ca oslujnică, umblând din loc în loc şi din casă în casă, aşteptândpână va apune soarele, ca să mă odihnesc de ostenealele şi detrudele şi de durerile meale, care acum mă cuprind. Ci zivreun cuvânt cătră Domnul şi mori!”

9. Şi trecând vreme multă, zis-a către Iov femeia lui: „Pânăcând vei răbda, zicând: «Iată voiu aştepta încă puţină vremenădejdea mântuirei mele?» Că iată a pierit pomenirea ta depre pământ, feciorii tăi şi fetele tale, durerile şi chinurilepântecelui meu, cu carii în zadar m-am ostenit cu nevoinţă.Ca vai de ei au pierit şi tu însuţi în putreziciunea viermilorşezi, mâind afară supt văzduh. Şi eu rătăcesc ca o slujnică,umblând din loc în loc şi din casă în casă, aşteptând până vaapune soarele, ca să mă odihnesc de ostenelele, de trudele şide durerile mele, care acum mă cuprind. Ci zi vreun cuvântcătre Domnul şi mori!”

10. Iară el căutând la dânsa, au zis: „Pentru ce ca o muiare dinceale fără de minte ai grăit? De am luat ceale bune din mânaDomnului, să nu răbdăm şi ceale reale?” Întru toate aceasteace s-au întâmplat lui, n-au greşit Iov cu buzele înaintea luiDumnezeu.

10. Iar el căutând la dânsa a zis: „Pentru ce ca o femeie fărăde minte ai grăit? Dacă am luat cele bune din mânaDomnului, să nu răbdăm şi cele rele?” Întru toate acestea ces-au întâmplat lui, n-a greşit Iov cu buzele sale înaintea luiDumnezeu.


59 >>>

D o i n a H E N D R E B I R OBiblioteca Batthyaneum, Filiala Bibliotecii Naţionale a RomânieiBatthyaneum Library, Branch of the Romanian National Library

Str. Gabriel Bethlen, nr. 1, Alba Iulia, România, tel./fax: +40 258 811 939Personal e-mail: [email protected]

A book printed in Romanian by Martin Hochmeister in 1781 in Sibiu, nowadays held at the Batthyaneum Library.A brief historical, sociological, and linguistic analysis

The Leopoldine Diploma from 1691 stipulated that Transilvania passed under the authority of the Habsburgs, whichhave as immediate goal the consolidation of the borders as well as that of Catholicism. Some of the Orthodox Romanianshave accepted, while preserving their rite, the affiliation to the Church of Rome, in exchange of some political advantages(among which the bishop’s ennoblement) and some cultural ones (the acces to education in great European universities). Inthis context, the mentalities of the new Romanian elites have changed, and they started to show interest for written Romanianlanguage. The book printed in Sibiu in 1781 is an example of the evolution of writing in Romanian language, being in factan encomium brought by the believers to Maria Theresia after her death.

Keywords: Transylvania, Maria Theresa, Romanian printing, linguistic, sociological, and historical analysis.

O carte tipărită în limba română deMartin Hochmeister în anul 1781 la Sibiu,aflată în prezent la Batthyaneum. Scurtăanaliză istorică, sociologică şi lingvistică

1. Scurtă incursiune în Contra-reformareligioasă din Transilvania

DDupă semnarea la 4 decembrie1691 aDiplomei leopoldine, Transilvania afost asimilată ca provincie a

Habsburgilor, fapt ce a determinat numeroaseschimbări atât în plan politic cât şi în plan religios.Biserica catolică, încerca în noul context, să îşi reiainfluienţa şi prerogativele pierdute, printr-o nouăpolitică religioasă de contra-reformă, pe care trebuia săo aplice cu precădere în Principat. Misiune dificilă dupădomnia unui lung şir de principi ai Transilvaniei,fervenţi apărători ai religiei calvine, cu excepţia scurteidurate de domnie a familiei Báthory.

Românii au constituit un caz particular al Reformeicatolice. Căci deşi au acceptat după îndelungi negocieri,afilierea la Biserica Romei, pe baza celor patru punctestabilite de Conciliul din Florenţa din 1439, au rămaspe mai departe ataşaţi la valorile tradiţionale aleortodoxiei, refuzând să îşi abandoneze riturileorientale. Totuşi au aderat la noua formulă cea a

Bisericii catolice unite, la care aderaseră deja rutenii.1 Înaceste condiţii, prin Diploma din 17 martie 1701 i s-aconfirmat Bisericii greco-catolice privilegiiasemanatoare cu cele ale romano-catolicilor.2

Dar în timp ce Habsburgii au încercat să foloseascăunirea cu Biserica Romei pentru a-şi consolidadominaţia în Transilvania, românii au utilizat-o pentrua revendica drepturi politice şi sociale. Ca o primărecompensă, românii uniţi au beneficiat de avantajeledrepturilor la instrucţie şi la cultură. Un pas importantl-a constituit accesul viitorilor preoţi în mariuniversităţi europene, precum, Colegiul transilvan aliezuiţilor, Universităţile din Tirnavia şi Viena sau şi maimult, Collegium De Propaganda Fidae la Roma. Tot ca unavantaj li s-au acordat şi drepturi politice, căci episcopiiobţinând titlul de baron, dobândeau în această calitate,prerogative identice cu cele ale aristocraţiei. În acestecondiţii pentru prima oară episcopilor români le eraasigurat dreptul de participare la Dieta Transilvaniei.

Primul episcop care a primit titlul şi blazonul debaron, a fost Inocentiu Micu-Klein, în 1732. Se vavedea mai târziu cum, în noua ipostază, «cel mai mare


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 60

român din Transilvania», îşi va dovedi nu doar interesulpentru clerul unit, ci şi pentru toţi românii dinTransilvania, a căror ales se considera. Astfel deşiunirea religioasă poate fi considerată din punct devedere spiritual ca o negociere, ea a generat de fapt, overitabilă politică de ascensiune socială pe bazacriteriilor ecleziastice. Şi, lucru deosebit de important,a ridicat o elită nobiliară românească, capabilă să poarteun discurs politic.

2. Şansa afirmării românilorprin învăţămant şi prin cultură.

Propunem abordarea evoluţiei românilor dinTransilvania, ca o consecinţă a politicii religioase,parţial urmată şi de clerul român. Această strategie ainfluenţat şi mai mult afirmarea românilor prinînvăţămant şi prin cultură, inclusiv prin accesulintelectualilor la conţinuturile unor importante lucrări,prin lectura directă în alte limbi şi prin transmitereainformaţiilor în mod direct, şi nu doar prin traduceri.Dezvoltarea învăţământului, a dus la nevoia demanuale şi implicit, la creşterea comenzilor de carteromânească, dar şi la diversificarea domeniilor şirafinarea gusturilor şi exigenţelor. Aspecte care aufăcut posibile comentariile istoricului PompiliuTeodor despre «sensibilităţile netradiţionale pe care secolulîncepuse să le dezvăluie ca însemnate mutaţii, în mentalitateapreoţimii…»3

Pornind de la acest context am încercat un studiude caz pe un text tipărit în limba română, păstrat laBiblioteca Batthyaneum, text care poate fi consideratunul de referinţă alături de cele, editate în Transilvaniasecolului al XVIII lea. În catalogul publicat de CristinaBica4, în 1980, cartea este cuprinsă la poziţia 32, subtitlul şi cu următoarele coordonate:

Odă la moartea Mariei Tereziei, Sibiu, Martin Hocmeister,1781, 175X100 mm., /4/f/BRV, III, p. 237, nr. 449;Coperte din carton; Fondul vechi al Bibliotecii Batthyaneum;Cota: X4I18, coll. 20.

Facem menţiunea că, în catalog, cartea face doarobiectul unui demers bibliologic şi nu acela deinvestigare propriu-zisă a conţinuturilor. Titlul nu estedat complet, încadrarea în genul literar nu esteconformă, căci nu este o odă, ci o evocare; transcriereanu este completă, lipsind autorul şi coordonatele sale,deşi ele sunt înscrise pe coperta I; este dat doar anul,nu şi data completă a apariţiei; lipseşte numărul depagini, şi lipseşte descrierea ornamentaţiei. Nici cotanu este ceea exactă, căci cartea, fiind un colligat(volant) al unui volum, a purtat în timp, mai multe cote.

În această situaţie, se poate presupune într-o primăetapă, că informaţiile înscrise în catalog, au fostpreluate direct din vechiul catalog de carte al BiblioteciiBatthyaneum, fără o consultare prealabilă. Se ştie însădintr-o informaţie publicată de istoricul ToaderNicoara5, că o lucrare asemănătoare a fost editată la

Sibiu la3 aprilie 1781, sub titlul: Ode pentru pomenjirijaMutherii cea din pururea a Augustei Mariei Tereziei, Sibiu,Tipărită la Martin Hocmeister, 1781, aprilie, 3.6

Se pare că în prezent, textul de la Batthyaneum areo circulaţie extrem de restrânsă sau poate este totalnecunoscut ca şi conţinut, dacă istoricul citat oaminteşte doar ca pe lucrare cu autor anonim, şi nu dănici o informaţie, privilegiind însă din fericire altelucrări româneşti, care ne-au permis o prelungire aanalizei, prin metoda analogiei.

Examinarea atentă a exemplarului conservat laBiblioteca Batthyaneum, a permis indicarea titlului exact:

«Maria Teresia/ aempaeraeteasza kraiaszaprealuminata/ Pin szlavnicse izbaende à szupràVraeszmasilor/Pin Jubirea Kaetrae Czara/ PinDragosztea Kaetrae Dumnezaeu /Dela/DomnulDumnezaeu Aennalczat Maritae si Szlavitae/ Pin/Pater Cajetan Szvideczki/ din Raendul SzvaentulujFrancesko Provincii Bulgarii, Si à Valakii àpreaszvaentej Vaerguri MARII Faerae prihanaeztemiszlitej aen Maenesztirea Szvaentuluj JoonKapistran aen Csetatea Belgraduluj à SzvaentejBogoszlovii Aenvaecaetorul /Povesztitae/kaenDBiszeareka KatoLicae aen ParokIa Baraban/tzVLVIaen MaertVrIae harnIke szLVXba/ kU LitVrgIaeszVaentae KraIeaszI aV FaekVt,/aV szVpVsz/aen àSapteszprezeacsea a Januarii, / LA SZIBIJ/ Typaritla Martin Hochmeister en Annul 1781»

Pentru facilitarea lecturii, reluăm titlul înurmătoarea transcriere:

„Maria Teresia/ empereteasa kraiasa prealuminata/Pinslavnice izbande asupra vresmasilor/,


61 >>>

Pin Iubirea catre tara,/Pin Dragostya catre DumnezeuDe la Domnul Dumnezeu Inaltat, Marite si Slavite/Pin Pater Cajetan Svideczki/ din Randul Sventului

Francesco Provincii Bulgarii si a Valachii a preasfentei VerguriMARII fere prihane zemislitei en Menestirea Sfentului JoonCapistran en Cetatea Belgradului a Sfentei BogosloviiInvetatorul/ Povestite Kend /Biseareca Katoliche en ParochiaBaraban-tului en marturie harniche slujba/ cu liturghie sfintecraiesi au fekut/au supus /en a saptesprezecea a ianuarii / laSibii/ Tiparit la Martin Hochmeister en Anul 1781.”

Din titlu, rezultă numele autorului textului românesc,Pater Cajetan Svideczki de la Mănăstirea Joan Capistrano dinCetatea Belgradului/Albei Iulia, şi a Bisericii catolice dinBărăbanţ7 ca loc în care s-a efectuat liturghia de evocare amemoriei Mariei Tereza, la 17 ianuarie 1781. De asemenearezultă expres că Ordinul franciscan din Alba Iulia, era afiliatla aceeaşi Congregaţie ca şi provinciile Bulgaria şi Valahia,sugerând astfel raporturile directe ale Transilvaniei cu spaţiulEuropei orientale, împreună cu toate semnificaţiile incluse:orizont geografic, lingvistic, inter-uman.

Lucrarea cuprinde 31 de pagini şi este structuratăastfel: o foaie de titlu, pe verso-ul căreia apare numelelui Antonius Horváth de M. Szakod, care dă dreptul deeditare, la data de 26 mai 1781, în calitatea sa de censorgubernial. Urmează cuprinsul, desfăşurat pe 28 depagini. Lucrarea se încheie cu o erată, «errata graviora-siccorrigenda», care cuprinde cele 16 greşeli de tipar,corectate.

Decorul, executat în tehnica xilogravurii, carecompletează textul, este redat în carte prin mijloaceletipografice existente. Pe prima filă, un frontispiciu,decorat cu panglici şi trofee, central cu soarele cu chipde om, înscris într-un cerc cu raze, frunze şi flori deacant stilizate, întreaga compoziţie fiind încadratăsimetric de două vaze cu duble anse şi cu arbuştiînfloriţi. Pe aceeaşi filă jos, un înger ţine desfăşurat unsul, cu iniţiala D înscrisă în el şi cu inscripţia «de laDumnezeu». Fiercare filă este decorată în parteasuperioară cu câte două capete de heruvimi. Pe ultimafilă, 28, după cuvântul Amin, este redată o vignetă,reprezentând o coroană de frunze şi flori de acant, iarîn centru simbolul Trinităţii, cu ochiul Mântuitoruluicare veghează, înscris într-un triunghi, dinspre carepleacă razele Duhului sfânt.

3. Conţinuturi şi ideiexprimate în textul românesc

În primele două paragrafe, este descrisă starea detristeţe şi de jale a mulţimii, la aflarea veştii morţii«Prealuminatei Craiese, Doamna noastra», Maria Tereza şieste transmis mesajul de condoleanţe Curţii şi«Preaputernicului şi Prealuminatului Împărat Iosif». Mesajulpatetic este adresat metaforic, într-un pur stil literar:«lacrimilor a tuturor, adaug lacrimele mele împreună cu ale voastre».Sunt reiterate calităţile, virtuţile şi iubirea defunctei, «Maicaa noastră», care a ştiut asculta şi care a manifestat

recunoştinţă faţă de supuşi, bunătatea şi altruismul, tocmaide aceea deşi moartea este momentul despărţirii dureroase,nu este şi al uitării ei, căci «dincolo de grijile zilnice», ea varamâne în rugăciunile colective ale credincioşilor. Căcimemoria trebuie să rămână aprinsă în sufletele oamenilor,ca şi lumânările în biserică.

Comparată cu personajul Biblic al Juditei, ca pentru ai se sublinia esenţa divină, Maria Tereza estebinecuvantată de către autor, în latină şi în română.Urmează în partea I, prezentarea genealogieihiperbolizate a Habsburgilor, sunt invocatepersonalitatea lui Ludovic al II lea, rege maghiar şi aîmpăraţilor Habsburgi, Ferdinand I şi Carol al VI lea,precum şi condiţiile în care acesta a impus Pragmaticasancţiune: neavând un fiu, a încercat prin diete şi tratativecu principatele să o impună pe Maria Tereza ca urmaş,fapt împlinit la doar 23 de ani, prin ridicarea ei pe trondeşi nu a fost susţinută ci atacată din toate părţile, ziceautorul textului. Este reiterat apoi momentul Războiuluide Succesiune, în timpul căruia şi-a arătat şi alte virtuţi, cutoate că îl aducea pe lume pe Iosif. «Toţi voiau syopraeveleaskae, syo doborae, szo sztraemtoreazke a taetea szilnikaea vraexmasilor aendrezneale», şi totuşi va încheia şi câtevaalianţe favorabile. Desfăşurarea evenimentelor, estedublată de evocarea personalităţilor cu care vine încontact, precum «Kraiul Fredericu Boruszu Brandemburgu,Kraiu Francii cu Bavaru etc». Este amintită cucerireaBoemiei şi a Moraviei şi pericolul ce plana asupraVienei, numită ca în maghiară, Becs. În acest context,«Cine şi-ar fi imaginat forta ei, vazând o femeie, capabilă sădiscute cu bărbaţii politici şi cu capii bisericii?»


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 62

Un mic paragraf despre atitudinea ungurilor înDieta din 1741, este oferit, pentru a sublinia cămagnaţii au recunoscut-o ca regină şi au acceptat să seridice la luptă, conform tradiţionalului « jus insurgendi » :«La acestea ce au facut Ungurii? Domni, nemesi, soli dinvarmeghi, din ceteti, din orase adunati, ce socotea?»… toti cuMachiabeli intr-un glas striga «Parati sumus mori» gata suntempentru Craiasa Maria Terezia sa mori!»

Sunt amintite apoi condiţiile ascensiunii luiFrancisc I, «Francesku Lotharingului» la demnitatea deÎmpărat al Sfântului Imperiu Romano Germanic,urmând lui Carol al VII lea, apoi Războiul de ŞapteAni, prin atitudinea suveranei şi alianţele, respectivcondiţiile de încheiere a păcii. Autorul, recurge din noula comparaţiile cu personajele biblice, precum Aaron,Faraon, Judita, şi face apel la citate din Sfântul Ieronim,Grigore de Nazianz, Sfântul Ambrozie, («In manuMulieris Summa Victoriae»)8.

Un alt aspect care nu scapă neconsemnat, estepericolul turcesc şi strategia împărătesei de anihilare aacestuia, totuşi trebuie să fim atenţi în aceste paragrafeşi la viziunea autorului asupra spaţiilor locuite deromâni ca şi la suferinţele acestora: «în câte strâmtori, încâte nevoi, în câte teame şi friche, în câte spaime şi grije iera moşiişi au fost părinţii noştri? Ce prade, ce jufuire, ce prigonire enCara Rumaeneaszkae, aen ţara servii, en ţara Banatului aurebdat, en cate pagube au encheput, en pribegire, en pustiireacaselor, en lasarea mosiilor, în inimile lor care din Ţararomâneasche, din ţara Banatului, din ţara Servii, din iuţimeaturcească au fost ucişi, au robiţi nu repune viaţa, au să nu încapeîn robie». În viziunea Mariei Tereza, şansa Ardealului,era aceea că avea frontierele păzite, şi astfel, locuitoriide aici, erau scutiţi, de invazii. Între alte avantajereiterate mai pot fi amintite, recuperarea Bucovinei, şiunificarea ei la Casa de Austria a Habsburgilor9.

Un aspect deosebit de important, este faptul că înacest text, Transilvania, este tratată distinct de RegatulMaghiar, pe care îl numeşte Ţara ungurească, ea este unspaţiu în care Maria Tereza, este acceptată cu astfel defraze: «Dar şi blagoslovita iesti în ţara aiasta a Ardealului».

În partea a II a urmează enumerarea operelor demecenat ale suveranei, ca fondarea de şcoli: una la Buda,una la Tyrnaviae, alta en Vac au reidcat, au enzestrat en sporulenveteturii, pentru folosul teriil şi a tereanilor (termen folositîn sensul de cetăţeni). Continuă cu avantajele createromânilor, ca accesul la studii la Viena, la Theresianum,dezvoltarea unor centre şcoare, precum Clujul(KLUX), unde a finanţat salariile profesorilor şi hranastudenţilor tocmai pentru «ca Tinereţea ArdealuluiNemisite (innobilate) şi nemesască, fără nici o scădere aînvataturii să sporească».

Şi ca şi cum ar fi evocat locuri mult preaîndepărtate, autorul textului, se adreseazădirect cititorului: «Dar ce vă departez auzitorilor jalnici, lalocuri depărtate? La vecinetate, la Belgrad, (a se vedeaBălgrad, altă denumire a oraşului Alba Iulia) întoarceţiochii şi vedeţi a tinerilor scolele di(z)nou redicate, dar nu

isprăvite, ci din dragostea Marii Therezii, kraiasca, fermossoversite, anceles învăţători sa afla renduiti, din cheltuiala iei…daruiţi cu plate, ca aspre vârsta lor să trăiască şi pe tinereţe săînveţe, pentru bucuria pruncilor, pentru hazna a tuturoraCaereanilor (ţăranilor)10. Către Sibiu pornesc gândurile, undeveţi vedea înălţate, fermoase case, din dragostea MT, zidite dinavuţia iei-slobode, din greutăti scutite, şi la învăţătura pruncilortrebuiască înzestrate cu « Bezearekae », cu podoabele, cuodajdiile scumpe, şi frumoase împodobite, unde pruncii seraci, şiperesiti din părinti, de vârste barbatească, sub grija şichiverniseala preoţilor, sufletească în dragoste şi în fricădumnezeiască să crească, şi fel de fel de meştesuguri învăţând, săsporească asisderea folosul ţării şi a ţaranilor»11.

Dar dragostea pentru tineri a fost dublată de ceeapentru vârstnici. În următorul paragraf, autorultextului continuă elogiul adus defunctei împaratese,prin descrierea strategiei de organizare a Armatei, aorganizării învăţământul militar, ridicarea în funcţii aofiţerilor merituoşi, fapte prin care a dobândit stimaofiţerilor. De aceea, în momentul evocării, militarii nupot decât să deplangă moartea Suveranei.

Împărăteasa a reorganizat Justiţia, pentru a grăbirezolvarea şi judecarea proceselor, a descentralizattribunalul suprem prin organizarea şi înzestrareatribunalelor locale la nivelul fiecărui comitat(vàrmeghe) şi Scaun, cu funcţionari- « tablelor de judecateau rânduit, tisturi cu plate au tocmit, ca pricinile fără întarzaierela sorocu dreptatei, să fie făcute. De aceea, Tabla kraiasca cutisturi au înmulţit, legile terei au tălcuit, la rând bun au randuittisturi în înălţata Gubernie ».12

Este interesantă abordarea retorică a unui alt aspectşi anume a viziunii pe care ar fi avut-o Maria Terezafaţă de celelalte provincii ale Casei de Austria: în cadrulacesteia, Ţara Ungurească, împreună cu vitejii şi fidelii eisfetnici este pusă la egalitate cu Ţara Ardealului: «Ce amde a zice de a Ţării acesteia Ardealului multime şi podoabe?»Urmează încadrarea geografică, prezentarea vechilorvecini, dar adăugând şi noile teritorii alipite: « Ka precumTerii Unguresti de spre partea Amiazului (s-a adaugat)Banatu, de spre partea Apusului, Tara Leseasca, de spre parteaRasaritului Vucovina s-au adaugat si cu ia s-au impreunat.Asa Tara Ardealului, din dragostea Kraiesii Maria Terezia,MARE PRINCIPAT s-au numit s-au vestit si ca in adevarmare sa fie, Mare sa se numeasca, dragostea kraiasca din toatelaturea cu multi oameni locuitori au multit, cu fermose Biserici,case si scoli atatea au impodobit, incat Ardealul cel vechi indesert, se va cauta, ca nu se va afla in hodina sa traiasca».

Se subliniază că în Transilvania fiecare scaun,comitat, oraş, a fost susţinut, ca şi bisericile, a cărororganizare şi funcţionare a preocupat-o permanent pesuverană: «biserici au intors, au intins, au resfirat, ca toti, întoate ţările sale».

Nu este omis nici enunţul priorităţilor înrăspândirea religiei catolice, prin botezuri şi nunţi: «Aprealuminatei Casei Austrii aceste sant podoabe: savarsireavietii crestinesti in izvorul faptelor bune, si sfinte, cinstea si slavalui Dumnezeu in momentul savarsirii euharistiei in altar.


63 >>>

Devotiunea fata de «Jszusz Hrisztosz», Sfanta Fecioară,adică cultul marital si fată de toti sfintii. Prin prisma acestorprecepte, Maria Tereza a făcut opere de binefacere,ajutând săracii, orfanii, pe văduvele de razboi, veteraniişi răniţii de razboi. Şi chiar prin exemplul său personal,«multe inimi a domnilor, a doamnelor au moiat, a multora ochiau deschis la lumina credintii».

Pe filele 20-22, autorul face apologia Bisericiicatolice din Transilvania, care preluând exemplulistoric al Bulgarilor catolicizaţi încă din timpul regilorangevini, care s-au propăşit de-a lungul secolelor, princredinţă, reuşind să se impună ca etnie, prin opt preoţi.Desigur exemplul era dat şi pentru încurajarearomânilor de a trece la Biserica Romei, momentprezentat astfel:

«In harnicie plecata Neamul Rumenesk pin Mare Principat aArdealului, pin varmegia Maramuresului si a Vadului rasfirate,dragostei Marii Terezii multumeasca fara sfarsenie, ca Unirea sasfanta cu cu Beseareca Rimleana en veacul cel trecut, in anul 1696supt grija si chiverniseala preaputernicului imparat Leopold celuidentei, pri umilinta episcopului Teofil…Biszcupiile13 aMunkàcsului, a Varadului si a Ardealului cu kaptolone, cu mosiiimputernicite, cu biseareci scutite, biseareci cu sfinte vase, cu potire,cu vezminte au fost inzestrate, imbogatite, impodobite…maijumatate de million de zloti in zestre au daruit, ca din cameta zestreiacesteia,in toti anii biseareci sa se ridice, scole sa se faca, preotislujitori a bisearecelor sa se hraneasca mesteri, dascali, invatatori apruncilor, simbrie sa aibe…spre folosul tarii sa sporeasca…».

Evocarea Mariei Tereza se încheie în mod firesc, căcidupă toate cele săvarşite o viaţă, a sosit momentul treceriila nefiinţă, moment important, descris astfel: «Kae kum aupriceput din doftori /când nu mai putea fi salvată, MariaTerezia a cerut sa se cuminece, să fie miruită, şi senină, şi-a aşteptat moartea – «deci ochii catre fiu iubit imperat, catre fiicedragastoase au curmat si tuturora toate ceale bune si frumoase le-au poftit, de kiverniseala crailor porunci / le-a multumit tuturorpentru ajutorul acordat si le-a cerut iertare»…

În Epilogus, Pater Svedeczki îşi cere scuze,gândindu-se la modesta sa contribuţie în reiterareavieţii şi faptelor Mariei Tereza, căci «mai multe am tecutdecat am grait » şi încheie prin întrebarea retorică, «Ce sicat am pierdut? Căreia îi şi formulează un raspunspreluând în latină, frazele sfântului Ambrozie rostite lamoartea împăratului Teodosie.

În acele împrejurări, când «au morit maica nostrepreadraga Maria Terezia», salvarea nu mai putea fi decâtîn împăratul Iosif al II lea: «Materni imperii et virtutishaeredem» căci el este de drept «a imparatiei si a maicheimostean … aparatorul a tarei, a craiilor impotrivaneprietenilor…» Evocarea se încheie cu psalmul 75,versetul 3: «locul tau sa fie in pace si locuirea ta in SfantulSion», Amin».

4. Câteva consideraţii istorice şi lingvistice

Prin continuitatea naraţiunii, prin stilul literaradoptat, îmbinat cu elemente arhaice şi cu neologisme

ale vremii, prin caracterizarea psihologică şi prinfaptele exemplificate prin reformele introduse, de cătreMariaTereza, devenită personaj principal, ne aflăm înfaţa unei evocări istorice. Privită din aceastăperspectivă lucrarea oferă argumente în favoareaevoluţiei scrisului românesc, în a doua jumătate asecolului al XVIII lea.

Lucrarea ar putea fi analizată şi prin multipleleconotaţii ce ţine de studiul religiei, sau măcar prininterferenţele cu ştiinţa Dogmaticii şi a Liturgicii. Vomeluda de această dată această abordare, formulândtotuşi o întrebare cu răspunsul de jumătate dat: nucumva am putea încadra această predică, aceastăomelie, în ceea ce Ciprian Ghişa numea „discurs identitarelaborat”14? Căci nu este vorba aici doar despre o sumăde fapte, ci de o analiză bazată pe realizări punctuale aleromânilor, cărora li se şi adresează, din perspectivaistorică a Principatului devenit Mare, în timpul domnieiMariei Tereza. Această abordare permite şi o altăîncadrare a textului: dintr-unul, cu conotaţii purliturgice în cel al genul literar al evocarii. Tocmaiaceasta ne permite mai departe, efectuarea analizeilingvistice a textului, ca suport al evoluţiei şiconsolidarea limbii române scrise.

Aceasta s-a ameliorat şi prin diversificarea activităţiieditoriale şi laicizarea tiparului, odată cu multiplicareamijloacele de instruire. Se observă că în mari centretipografice, ca Sibiul, se tipăreau şi cărţi cu conţinutliterar şi manuale şcolare în limba română şi că ele seadiţionau la cele scoase la Blaj, Buda şi Viena. Mai alesprin tipografi ca Martin Hocmeister şi fraţii Petru şiIoan Barth. Aceştia, ajunseseră chiar să bulversezedistribuţia şi vânzarea de carte, mai ales în Banat, dupăprivilegiul de tipărire a cărţilor româneşti obţinut în1788. În aceste condiţii, sporind cererea, unele erauaduse prin contrabandă din Muntenia, sau reproduseintegral după cărţile de la Râmnic15.

După o investigare comparată a textului am puteaavansa câteva concluzii. Cea mai importantă ar fisemnalarea însăşi a unui nou text în limba română încare sunt utilizate elemente ale altor două limbi –caracterele latine şi o transcriere maghiară a cuvintelor.Influenţa limbii latine este prezentă şi prin citarea unortexte religioase, prin modul de structurare a textului,conform predicilor din bisericile catolice, dar şi princonstrucţii semantice şi gramaticale. Mai exemplificamşi prin utilizarea unor cuvinte latine în text, precumprepoziţiile, superlativele în cazul unor adjective, agrupului de vocale AE, care înlocuieşte E-ul şi A-ul,care nu există maghiară. (kaetrae=către).

Este resimţită masiv influenţa maghiară prin utilizareaalfabetului, a grupurilor de litere care se pronunţă identic,a ortografiei şi uneori a diacriticelor maghiare.

Articularea cu unele semne „moi”, la sfârşitul unorcuvinte ca Noj=noi; Légsy=legi; Nicti=nici. Dar existăşi alte influienţe – Lej=ei/ puţin LEI din italiană. X setransformă în j, (Xalnikae jalnică, Szluxitori=slujitori –


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 64

din spaniolă. Sunt interesante unele cuvinte, careîmbină mai multe influinţe, ca (biszkupie=episcopie)cu etimologia germană, cu grupul SZ ca şi în maghiară,dar cu terminaţia substantivului românesc. SauCaptolone=pentru capitlu, amestec de latină şi maghiară.

Semnalam accente pe vocalele a, e, o, u; E cu accentcirconflex, pentru Prealuminata Aempaaerateasza.(Caerei=ţarii; Schi=şi ; Sz=s ; Szae=sae=e, dar si a Aczaencelesz=aţi înţeles ; Tz=ţ ; Ae=e, ă ; Cz =ţ ; Kae=ca)

Ar putea fi luată ca termen de comparaţie o altăcarte în ediţie bilingvă română-maghiară intitulată,«Kintyiets Kimpenyesty ku glazurj rumunyestyfekutye gye un holtyej kimptyàn pintru vojàFetyilor, nyevesztyirol s. cselora kui sze potriveszksi ku altzi sze izbeszk. Tipirt in anul DomnulujOMNYIJE SAPTYE-SZUTYE SASZE-ZETS siVOPT»16, în care sunt publicate şi texte de cânteceprecum: «Kintyeku tszeluje kàrje zàtse gye Dràgosztye/ Chintecuceluie carie zatce die dragostie» şi «Horjà fetyi betriny/ Horia fetiibetrinii», în care, deşi influenţa maghiară este semnalată lanivelul transcrierii cuvintelor, influenţa ortografiei latine,este mai puţin evidentă, decât în textul analizat. (C=K; Ti,înmuiat=ty; S=fi, I=J ; De=gye; Pentru=pintru; Ne=nye ;Ce=cse, sau ce=ts ; S=sz).

5. Scurta abordare sociologică

Elogiul prezentat se poate analiza şi din punct devedere sociologic pentru a obţine noi date, metodă decercetare susţinută şi de Toader Nicoara, după care:„istoria mentalităţilor colective are în vedere restituirea întreguluidomeniu al afectivului, a sentimentelor, atitudinilor şicomportamentelor umane, individuale şi colective, fără de careorice perspectivă asupra trecutului ar rămâne fragmentară şiincompletă” 17.

Se obţine astfel, localizarea în timp şi în spaţiu: neaflăm în Transilvaniea în secolul al XVIIIlea, provinciasubordonată Casei de Austria a Habsburgilor, cuinstituţiile care o guvernau, cu particularităţile date dediversitatea politico-administrativă, dar şi de structurileetnice şi sociale şi nu în ultimul rând de habitat şi depopulaţie. În acest context sunt interesante procedeelede receptare a evenimentelor istorice, precum moarteaMariei Tereza. Avem de a face cu un tip de filtrare ainformaţiilor la nivelul maselor, prin prisma unei« modernităţi unificatoare şi raţionalizante, care-şi fac loc odatăcu venirea Habsburgilor».18

Realitatea istorică transilvăneană, cu treptatele saleacumulări de modernitate «ale cărei valori converg cu cele aleunei lumi europene, chiar dacă cu unele decalaje», estereprezentată prin raporturile dintre religia prescrisă şiceea traită, prin sensibilitatea religioasă care domină dedeparte viziunea lumii, dar şi prin atitudinea în faţamorţii cu reprezentările şi imaginarul lumii de dincolo.Dar aici intervine şi imaginarul politic şi social alromânilor, care îşi asumă condiţia de toleraţi, dupăsintagma, «în faţa morţii, cu toţii suntem egali».

Mai interesant însă, ni se pare unghiul de abordarepropus de autorul textului, din care ar trebui sădeducem între altele, imaginea prin care ar fi putut fivăzuţi românii de Suverana însăşi, care le erau atuurile,cum se percepeau între ei şi cum se raportau la ungurisau la alte etnii din Transilvania. De menţionat căautorul subliniază permanent aspiraţia românilor la unregim privilegiat.

Poate şi de aceea, în Transilvania apare mai clar caîn alte provincii, « mitul bunului împarat », ca element decoeziune şi stabilitate. «La români, aflaţi într-o staremesianică, mitul acesta s-a concretizat într-o structurăimaginară de mare consistentă mai ales prin raportare laîmparateasa Maria Terezia şi Iosif al II lea».

Recunoaştem meritul compilatorului de texte şi aeditorului. Întrucât credem că mentalitatea colectivă şiimaginarul social au putut fi modificate în momenteistorice date, şi prin editarea unor astfel de lucrări, încare s-au putut exalta sentimentele prin credinţa înDumnezeu, şi neputinţa în faţa morţii. Este necesarînsă să luptăm împotriva a ceea ce Remus Câmpeannumea clişeu, unul dintre acestea fiind acela «că, lumearomânească din Transilvania veacului al XVIII lea s-a definitca una încă puternic ancorată în tiparele medievale » saucă «doar Unirea religioasă şi reformismul imperial ar fi reuşitsă schimbe într-o anumită măsură această stare»19.

Ar fi interesant să se cerceteze chiar şi biografiapaterului Cajetan Svideczki autorul textului analizat. Dece nu, dacă s-ar include apoi în listele elitelorecleziastice cu rol dovedit în promovarea limbii şi ascrisului românesc?

Prin abordarea sociologică, ne aflăm în faţa unuifenomen, explicat în timp prin sintagma «sacralizareaputerii în societăţile tradiţionale», fapt ce ne permite săcăutăm şi în textul prezentat, rolul religiosului înlegitimarea politică şi socială. Împăratul careprotejează, este transformat în personaj supranatural,după ceremonia sacralizării şi mirungere. El devineastfel, apărator al celor slabi, judecator, un «paterpatrias» şi necondiţionat, un personaj harismatic,posedând o strategie de consolidare pe baza uneimorale creştine.20

Chiar şi originile Habsburgilor sunt mitice, căci aula bază genealogii imaginare, cu impact asuprasensibilităţii colective a supuşilor, dar orizontul deaşteptare în care se propagă mitul trebuie căutat şi îndenumirea Sfântului imperiu roman de naţiune germană,care aminteşte ideea romanităţii şi îi plasează pe aceştia,în categoria popoarelor alese.21 În sfârşit, poate că şiaceastă evocare, este inspirată de discursurile aulice, cuscopul precis, de sacralizare a persoanei imperiale şi depromovare a imaginii monarhului.

În aceeaşi analiză se poate înscrie şi strategiapolitică ce va duce la un alt mit, cel al Mariei Tereza:prin acordarea audienţelor supuşilor săi, printr-opolitică socială, prin urbariu, prin protejarea românilorîn construirea de biserici, şcoli, orfelinate, donaţii, prin


65 >>>

acţiunile în Ţara Bârsei, primirea memoriilorbistriţenilor în anul 1757, înfiinţarea regimentelorromânesti de frontieră – în 1768 Regimentul 2primeşte medalionul Mariei Tereza-, prin introducereadevizei «virtus romana redidiva». Prin toate acestea,suverana a dus la apogeu imaginea de «maică protectoare».

Imaginea s-a răspândit până Scheii Braşovului undes-a oficiat o slujbă de pomenire la moartea sa, astfel cănu sunt surprinzatoare reacţiile episcopilor greco-catolici care o prezentaseră ca atare, precum PatruPavel Aaron şi Ioan Bob. La 3 decembrie 1780,episcopul Grigore Maior însuşi a adresat o scrisoarecirculară prin care cerea efectuarea de slujbe depomenire, în care începea cu cuvintele: «Fostu-ne-auadevarată împărăteasă dar ne-au fost adevarată şi maică…»22.

Am dori să încheiem prin a menţiona că tratareasubiectul privind textele româneşti care au contribuit laevoluaţia limbii române în secolul XVIII, nu se încheieaici. El va fi completată prin semnalarea şi analiza altortexte, precum Actul de hirotonire a lui Atanasie Anghel,mitropolitul Bălgradului, tipărit în latină şi română, înanul 1700, scris „cu caractere şi ornamente specifice tipografieibălgrădene, care s-a păstrat ca foaie de forzat în copertasuperioară a Noului Testament”, semnalat şi catalogat deEva Mârza şi Doina Dreghiciu23, precum şi a unor cărţiînscrise în fondul de Carte veche românească aBibliotecii Batthyaneum.

Note:

1. Unirea rutenilor în 1646 crease precedentul, prin numireaprimul lor episcop de la Munkacevo. 2. Iorga Nicolae, Histoire des Roumains de Transylvanie et deHongrie, Bucureşti, 1940, p.27. 3. Teodor Pompiliu, Sub semnul Luminilor. Samuil Micu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 46-47.4. Bica, Lucia, Cristina, Tipăriturile vechi romaneşti în BibliotecaBatthyaneum din Alba Iulia, catalog, în Apulum XVIII, AlbaIulia, MCMLXXX, 1980, pp. 244-2450.5. Nicoară Toader, Transilvania la începuturile timpurilormoderne(1680-1800). Scietate rurală şi mentalităţi colective, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 348. 6. « Archiv pentru filologie şi istorie », IV, 1870, p. 689-691. 7. Bărăbanţ, localitate aparţinând municipiului Alba Iulia,situată la 5 km 8. Lucrarea prezentată, tipărită la Martin Hochmeister, Sibiu,1781, p. 14.9. Idem, p. 15.10. Idem, p.1711. Caereani (ţăran), în sensul de locuitori ai ţării, cetăţeni 12. Tabla- tribunal, tisturi-funcţionari13. Biszcupii-episcopii 14. Ghişa, Ciprian, Elaborarea discursului identitar, Cluj-Napoca,PUC, 2006; Stanciu, Laura, Între Răsărit şi Apus. Secvenţe dinistoria Bisericii românilor ardeleni, Cluj-Napoca, EdituraArgonaut, 2008.15. Dudas, Florian, Vechi cărţi călătoare, Bucureşti, 1987, pp. 34-35. 16. Cântece câmpeneşti cu glasuri rumuneşti făcute de un holteicâmpean pentru voia fetilor, nevestilor şi celora cui i se potrivesc şi cu

alţii se izbeşte. Tipărit în anul Domnului O mnie saptye sutyesasezeci si vopt., Cluj, 1768. 17. Nicoara,Toader, Transilvania la începuturile timpurilormoderne(1680-1800). Scietate rurală şi mentalităţi colective, Cluj –Napoca, Editura Dacia, 2001, p. 5.18. Nicoara,Toader, Op. cit., Passim19. Câmpeanu, Remus, Elitele româneşti din Transilvania veaculuial XVIIIlea, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeana, 2000,p. 394. 20. Marc Bloc, Regii taumaturgi, Traducere de Val Panaitescu,Prefaţa de Jacques Le Goff Fondator, împreună cu LucienFebvre, al Analelor de istorie economică şi socială (1929).21. Câmpeanu, Remus, Op. Cit., pp. 326-349 22. Iorga, Nicolae, Studii şi documente, XII, 1906, pp. 292-29323. Mârza, Eva, Dreghiciu, Doina, Cartea românească veche înjudeţul Alba. Secolele XVI-XVII, catalog, Alba Iulia, EdituraEpiscopiei Române Ortodoxe, 1989, pp. 217-218.

Bibliography:

Bloc, Marc, Regii taumaturgi / The thaumaturge kings,foreword by Jacques Le Goff

Câmpeanu, Remus, Elitele româneşti din Transilvania veaculuial XVIIIlea / Romanian elites in 18th century Transylvania,Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeana, 2000.

Cântece câmpeneşti cu glasuri rumuneşti făcute de un holteicâmpean pentru voia fetilor, nevestilor şi celora cui i se potrivescşi cu alţii se izbeşte / Villatic songs with Romanian voicesmade by a villatic bachelor for the likes of lasses, wives andthose who match them. Tipărit în anul Domnului O mniesaptye sutye sasezeci si vopt. / Printed in AnnoDomini One thousand seven hundred sixty eight,Cluj, 1768.

Dudas, Florian, Vechi cărţi călătoare / Old wayfarer books,Bucureşti, 1987.

Ghişa, Ciprian, Elaborarea discursului identitar / Theelaboration of the identitary discourse, Cluj-Napoca, PUC,2006

Stanciu, Laura, Între Răsărit şi Apus. Secvenţe din istoriaBisericii românilor ardeleni / Between East and West.Fragments from the history of the Church of theTransylvanian Romanians, Cluj-Napoca, EdituraArgonaut, 2008.

Iorga, Nicolae, Histoire des Roumains de Transylvanie et deHongrie / History of the Romanians from Transylvania andHungary, Bucureşti, 1940.

Teodor, Pompiliu, Sub semnul Luminilor. Samuil Micu /Under the sign of the Lights. Samuil Micu, Cluj-Napoca,Presa Universitară Clujeană, 2000.

Nicoară, Toader, Transilvania la începuturile timpurilormoderne (1680-1800). Societate rurală şi mentalităţi colective/ Transylvania at the beginnings of modern times (1680-1800). Rural society and collective mentalities, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 2001.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 66

C o r n e l T A T A I - B A L T ĂUniversitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie

„1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and PhilologyStr. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, 510009, Romania, tel: +40 258 811114; +40 258 806130; fax: +40 258 812630


The Graphic Material of the Molitvenic of Blaj from 1784. The Variety of its Sources of Inspiration

The graphic material of the Molitvenic printed in Blaj in 1784 is varied as regards both the style (Byzantine, Gothic,Renaissance, Baroque) and the sources of inspiration (German, Romanian, Ukrainian) which makes up a further proofthat the cultural, political and ecclesiastical town of Blaj situated in the centre of Transylvania, had relations withimportant centres from Europe.

Keywords: Typography of Blaj, woodcut, Berlin, Bucharest, Iasi, Lviv.

Materialul grafic al Molitveniculuide la Blaj din 1784.

Diversitatea surselor sale de inspiraţie

MMolitvenicul, numit şi Evhologhion, cartebisericească de cult care cuprinde sfinteletaine, precum şi rugăciuni (molitve)

pentru anumite momente şi cereri din viaţacredincioşilor1, a apărut la Blaj în trei ediţii: 17572,17843 şi 18154.

Raportat la cel tipărit în ediţia anterioară,Molitvenicul din 1784 este mult amplificat în ceea cepriveşte conţinutul şi modul de împodobire cuxilogravuri. În titlul acestui „Evhologhion adicăMolitvenic” se precizează că el „cuprinde în sineRânduiala Besearicii Răsăritului, ce să cuvine Preoţilora sluji la toată treaba norodului”.

Cuvântul înainte al cărţii este – aşa cum aratăcercetătorul Ioan Chindriş – „în întregime un scurtmanifest luminist, în care se deplânge, de exemplu,puţinătatea cunoscătorilor de legi «întru neamulnostru» şi se promite tipărirea de noi cărţi”: „ajutându-ne Dumnezeu, mai multe cărţi de multe feluri deînvăţături să vor da afară, că învăţătura arată pre om căeste om, şi cu cât este mai învăţat omul, cu atât maimult să osăbeşte de dobitoace”5.

Sub aspect grafic, Molitvenicul din 1784 se situeazăprintre realizările majore ale tipografiei de la Blaj6. Ne

referim la valoroasele şi semnificativele xilogravuri,începând cu Cadrul foii de titlu (nesemnat) şi continuândcu ilustraţiile, eterogene ca stil, unele semnate şi reluatedin alte cărţi blăjene (Răstignirea şi Botezul Domnului deIoaniţiu Endrédi; Emmanuel în potir şi Izvorul tămăduiriide Petru Papavici), cele mai multe lipsite de semnătură(Stema Transilvaniei ca principat al Imperiului Habsburgic,Închinarea păstorilor, Botezul, Spovedania, Cununia, Maslul,Înmormântarea), frontispiciile şi iniţialele ornamentate.

În cele ce urmează vom supune analizei, detaliat sausintetic, principalele xilogravuri din frumosul Molitvenic.

Cadrul foii de titlu, lipsit de semnătură, aşa cum ammai spus, este tratat în manieră barocă7.Acestaînfăţişează o cunună vegetală de formă ovală de careatârnă o cruciuliţă. Pe cunună este înfăşurată, în spirală,o panglică pe care se pot descifra următoarele cuvintescrise prescurtat cu litere chirilice: „Tainele BesereciiRăsăritene, Botezul. Mirul, Cuminecătura, Pocăinţa,Maslul, Hirotonia şi Cununia.” Cununa este susţinutăde un postament delimitat cu volute. Toate acestea suntincluse într-un chenar dreptunghiular în care suntdispuse motive fitomorfe. Cadrul se va repeta în ediţiaMolitvenicului din 18158. Pe bună dreptate Gh. Oprescurelevă aspectul „plăcut” al acestuia, deşi îl consideră„cam greoi”9.


67 >>>

Reprezentarea unui cadru oval, susţinut de unpostament mărginit cu volute, am întâlnit-o, de pildă,în ilustraţii aparţinând marelui maestru al barocului,P.P. Rubens10.

Asemănarea Cadrului foii de titlu din Molitvenicul de laBlaj din 1784 cu gravura în metal care îl redă bust peilustrul savant aiudean Francisc Páriz Pápai (1649-1716), apărută în prima ediţie a cărţii acestuiaDictionarium Latino-Hungaricum et Hungarico-Latinum,Leutschovia (Levoča, Slovacia), 1708, este de-a dreptulfrapantă11. Respectiva gravură este semnată în parteastângă jos: „I.G. Wolffgang Sculpsit”, artist berlinezfoarte cunoscut. Gravorul în aramă Johann GeorgWolfgang (1662 sau 1664-1774) făcea parte dintr-ofamilie de artişti. El a realizat numeroase portreteoficiale, sau pe cel al compozitorului Händel, alegorii,privelişti din natură ş.a.12.

În respectiva gravură, portretul savantului ardeleanse înscrie într-o cunună de frunze, de formă ovală, pecare se înfăşoară o panglică ce cuprinde următorul textîn limba latină: „Francisc Pariz Papai doctor în medicinăşi profesor în colegiul din Aiud la vârsta de 52 de ani”.Cununa, flancată la bază cu crenguţe de laur, care facdeopotrivă aluzie la personalitatea portretizată, sesprijină pe un soclu mărginit cu volute pe care se află unepitaf cu referire la aceeaşi personalitate.

Ediţiile dicţionarului lui Pápai, la care Petrus Bod i-a adăugat şi partea germană, apărute la Sibiu în 1767 şi1782 conţin deopotrivă portretul savantului din Aiud,cuprins în acelaşi cadru baroc. Gravorii respectivi nu-şisemnează însă lucrările, care sunt foarte asemănătoarecu aceea executată de berlinezul I.G. Wolfgang.

Este evident că xilogravorul rămas anonim alCadrului foii de titlu din Molitvenicul de la Blaj din 1784 aputut recurge la una dintre cele trei gravuri în metalavute în vedere. În locul portretului lui Pápai şi alepitafului, cadrul blăjean prezintă titlul şi alte datereferitoare la tipăritură, iar pe panglica şerpuitoare depe cununa ovală nu mai figurează informaţii cu privirela autorul dicţionarului, ci sunt înşirate TaineleBisericii Răsăritene. Deasupra cununii atârnă ocruciuliţă, iar în colţurile de sus ale cadrului suntreprezentate ghirlande de flori. În sfârşit, execuţiaxilogravurii blăjene nu este la fel de minuţioasă, ceea cese poate explica şi prin posibilităţile mai reduse alerespectivei tehnici de a conferi liniei o deosebită fineţesau de a obţine nuanţări rafinate.

Dat fiind faptul că între centrul tipografic blăjean şicel sibian au existat, de-a lungul timpului, anumitelegături de colaborare, dovedite de diferiţi cercetători13,înclinăm să credem că xilogravorul blăjean a pututfolosi ca model una dintre cele două gravuri sibiene,mai probabil pe ultima dintre ele, foarte apropiată întimp de cea de la Blaj. În acest sens pledează şi felul deredare al chenarului dreptunghiular, alcătuit din simplelinii paralele dispuse pe orizontală sau pe verticală.Astfel ni se relevă un caz, în aparenţă minor, dar

semnificativ, al interferenţelor culturale şi artisticeromâno-maghiaro-slovaco-germane14.

Ilustraţia Răstignirea, semnată cu iniţialele I. E.,adică Ioaniţiu Endrédi, a apărut anterior în Octoihul dela Blaj din 1783. Isus răstignit pe cruce are de o parteşi de alta a Sa pe Fecioara Maria şi pe EvanghelistulIoan. Scena este cuprinsă într-un cadru divizat înşaisprezece compartimente, în majoritatea cazurilor cureprezentări simbolice ale Patimilor lui Hristos. Pentrurealizarea acestei gravuri, Ioaniţiu Endrédi a pututrecurge la ilustraţii similare existente în spaţiulromânesc, datorate lui Ioanichie (Bacov), 1705, dinLiturghie, Râmnic, 1706, şi Octoih, Râmnic, 1706, sau luiIeremia Marco din Octoih, Iaşi, 1726. De fapt, scenareinterpretează un model arhaic de provenienţăgermană, probabil din goticul târziu, accentuândindividualizarea figurilor15.

Ilustraţia Botezul Domnului, semnată tot cumonograma I(oaniţiu) E(ndrédi), pe care o întâlnimpentru prima oară în Molitvenic, 1784, desigur realizatăde autor cu ani înainte ca şi lucrarea precedentă, esteexecutată sub influenţa gravurilor aparţinând baroculuigerman din secolul al XVII-lea. Imaginea degajădinamism, dar este încărcată16.

În Molitvenicul blăjean din 1784 întâlnim deopotrivădouă ilustraţii semnate de Petru Papavici, cel maiprolific gravor în lemn din orăşelul de la confluenţaTârnavelor şi unul dintre cei mai destoinici meşteri dinîntreg arealul românesc. Ne referim la ilustraţiileEmmanuel în potir şi Izvorul tămăduirii, ambele apăruteiniţial în Acatistierul din 1774.

În prima xilogravură este înfăţişat Isus copil înpotir, simbolizând trupul şi sângele Său dăruite pentruiertarea păcatelor omenirii (Matei 26, 26-29). De notatcă în limba ebraică Emmanuel însemnează:„Dumnezeu este cu noi”. Reprezentarea lui Isusadolescent binecuvântând este o temă iconograficăfoarte răspândită în pictura de tradiţie bizantină17.

Potirul este înscris într-un medalion oval, iar în celepatru colţuri ale gravurii apar, în medalioane, sfinţii:Iacov, fratele Domnului, Vasile cel Mare, Ioan Gură deAur şi Grigorie Dialogul, autorii liturghiilor.Prezentarea lui Isus în potir este similară cu cea dinxilogravura apărută în Liturghia de la Bucureşti din1728. Plasarea în colţuri a celor patru autori ailiturghiilor, precum şi inscripţiile sunt însă analoage cucele din ilustraţia Sfânta Împărtăşanie semnată deG(rigorie); S(andul) în Ceaslovul de la Rădăuţi din 1745.Aceasta reprezintă în centru pe Isus Hristos aşezat lamasa altarului pe care se află pâinea şi potirul,simbolurile sale18.

În cea de a doua xilogravură este vorba desprereprezentarea simbolică a apei dătătoare de viaţăspirituală, adică de harul dumnezeiesc (Ioan 4, 14).Deşi tema este de origine bizantină19, înrâurireabarocului este evidentă în această lucrare. MaicaDomnului cu Pruncul în braţe este aşezată pe un tron


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 68

bogat ornamentat, plasat deasupra unui bazin,delimitat prin linii curbe, în care curg mai multe şuviţede apă. Câţiva oameni, aflaţi în partea de jos a imaginii,beau din această apă. Gravura impresionează mai multprin aspectul fastuos şi oarecum laicizant20.

Închinarea păstorilor (Naşterea lui Isus) din Molitvenic,1784 este o reuşită ilustraţie nesemnată21. Tema a maifost abordată cu succes în 1780 de Petru PapaviciRâmniceanu (Minologhion, 1781). Compoziţia şi modulde interpretare provin din Renaşterea germană (ca şi încazul precedent). În această ordine de idei semnalăm şiexistenţa unui element de detaliu: asemănareapăstorului aflat în picioare, cu toiagul sprijinit peumărul stâng şi ridicându-şi pălăria cu mâna dreaptă însemn de închinare şi bucurie înaintea noului născut, cuacelea din xilogravura lui Wolfgang Stuber, activ laNürnberg între anii 1587-159722. Păstorul cântând laun instrument de suflat şi aflat tot în picioare, dar înextrema stângă a gravurii, se înscrie în sprijinulînrâuririi invocate. Nu o dată în arta renascentistăgermană momentele de bucurie, de tristeţe sau degroază sunt amplificate şi prin sugestii sonoreprovocate de prezenţa unor instrumentişti23. Maiamintim că în xilogravurile lui Albrecht Dürer,executate în 1503 şi 1510, ce fac parte din Ciclul ViaţaMariei şi respectiv Micul ciclu al Patimilor, păstorii poartăasupra lor asemenea instrumente muzicale24.

Un alt gravor, rămas şi el anonim, a realizat celecinci ilustraţii de dimensiuni modeste: Botezul,Spovedania, Cununia, Maslul şi Înmormântarea. Aşadar,primele patru gravuri fac referire la taine ale Bisericii,iar ultima la slujba înmormântării. Deşi desenul estealcătuit din linii al căror duct este nesigur, scenele sunttotuşi pătrunse de viaţă şi mişcare. Jocul de umbră şilumină, redat prin haşuri şi spaţii albe, sugereazăvolumele şi contribuie la crearea adâncimii spaţiale.Costumele personajelor ca şi interioarele şi exterioareleclădirilor sunt pitoreşti şi proprii ritualului respectiv, iaratmosfera pare a avea un aer rustic25.

Despre aceste gravuri cercetătorul Cornelius Dima-Drăgan afirmă următoarele: „Dacă în gravurile luiVlaicu (de la Blaj, n.n.) întâlnim un robust realismsufletesc, în cele din Molitvenicul din 1784, realismul estede factură etnică. Astfel, scena înmormântării,complementară tainei ultimei spovedanii, pătrunde înintimitatea ancestrală a obiceiurilor populare, fiind unadintre cele mai vechi imagini ale folclorului în expresiasa totală. Această scenă de factură aproapedocumentară se desfăşoară în totalitatea ei în cadrulsatului ardelenesc, lângă biserică, cu personaje locale.La fel de realist este tratată şi taina căsătoriei, în caremirele şi mireasa par două personaje de autenticăsorginte rurală, încadrate în ceremonialul etnografic alnunţii la români. Şi taina botezului, redată cuancadrament miniatural, are, prin detalii şi costum,aceeaşi valoare de document. O imagine insolităcuprinde taina spovedaniei, a cărei acţiune se consumă

în cadrul unei biserici româneşti, la care naosul şiarcadele sunt pictate în frescă. Toate aceste aspecte deviaţă românească au rămas, până azi, totalmenteinexplorate de etnografi, fiind de fapt cele maiautorizate mărturii ale vechimii ethosului nostru”26.

Suntem de acord cu nota realistă şi rustică,remarcată de Cornelius Dima-Drăgan la cele cincixilogravuri blăjene. Toate acestea au fost însă copiatecu foarte multă fidelitate după xilogravuri ucraineneapărute în Evhologhionul de la Kiev din 168127. Trebuiespus că xilogravorii de la Blaj (dar nu numai ei), şiîndeosebi Petru Papavici Râmniceanu, au apelat înrepetate rânduri la gravurile în lemn din cărţile tipăritela Kiev sau Lvov28.

În concluzie, materialul grafic al Molitvenicului tipăritla Blaj în anul 1784 este variat, atât din punct de vedereal stilului (bizantin, gotic, Renaştere, baroc), cât şi alsurselor de inspiraţie (germană, română, ucraineană),cea ce constituie o dovadă în plus că Blajul ecleziastic,cultural şi politic, situat în inima Transilvaniei,întreţinea strânse relaţii cu centre importante dinîntreaga Europă.

Note:

1. Ion M. Stoian, Dicţionar religios, Bucureşti, EdituraGaramond, 1994, p. 102; Virgil Olteanu, Din istoria şi artacărţii. Lexicon, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1992, p.141, 253-254; Dan Simonescu, Gheorghe Buluţă, Scurtăistorie a cărţii româneşti. Bucureşti, Editura Demiurg, 1994,p. 108.2. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche(1508-1830), Tom. II, Bucureşti, Atelierele Socec& Co.Soc. Anonimă, 1910, p. 141.3. Ibidem, p.290-292.4. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, op. cit.,Tom. III, 1936, p. 117.5. Ioan Chindriş, Cultură şi societate în contextul ŞcoliiArdelene, Cluj-Napoca, Editura Cartimpex, 2001, p. 269.6. Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), Blaj, Editura Eventus, 1995, p. 119-120.7. Idem, Le baroque dans la gravure sur bois de Blaj, în ArsTranssilvaniae, II, 1992, p. 90-91.8. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, op. cit., fig.p. 118.9. Gh. Oprescu, Grafica românească în secolul al XIX-lea,vol. I, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şiArtă, 1942, p. 164.10. Cornel Tatai-Baltă, Iacob Mârza, Livres avec desillusrations de Rubens dans la Bibliothèque Batthyaneum d’AlbaIulia, în Annales Universitatis Apulensis, Historica, 2-3, 1998-1999, fig. 6 şi 14.


69 >>>

11. http://images.google.ro/imgres?imgurl= http://www.axioart.com/images/live_images/100/1909/232.j p g & i m g r e f u r l = h t t p : / / w w w. a x i o a r t . c o m /index.php%3Fop%3Dlive_catalog_page%26id%3D1909_15&usg=__N9-nxcfhGeSBcMPOHgVtz60Tv54=&h=82&w=100&sz=7&hl=ro&start=97&um=1&tbnid=r7zeNGe2l7KAjM:&tbnh=67&tbnw=82&prev=/images%3Fq%3DPariz%2BPapai%26ndsp%3D18%26 hl%3Dro%26sa%3DN%26start%3D180%26um% 3D1 (15. 10. 2011).12. Ulrich Thieme, Felix Becker, Allgemeines LexikonderBildenden Künstler von derAntike bis zur Gegenwart, vol. 35-36, Leipzig, Verlag von E.A. Seemann, 1999, p. 222.Menţionăm că în cartea lui N.A. Mavrocordat, Despredatorii, Lipsca, 1722, tipărită în greceşte şi latineşte, înfaţa titlului se află portretul respectivului autor şidomnitor gravat de „J, G. Wolfgang Sc. Reg. sc. Berlin1721”. Cf. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit. p. 19-20;Dan Râpă-Buicliu, Bibliografia românească veche.Additamenta, I (1536-1830), Galaţi, Editura Alma, 2000,p. 232.13. Cornel Tatai-Baltă, Teodor Smericinschi, Dinactivitatea tipografiei de la Blaj (1787-1821) reflectată de unmaterial arhivistic, în Apulum, XIX, 1981, p. 239-258;Cornel Tatai-Baltă, Gabriela Mircea, Legătorie şi legători decarte la tipografia din Blaj în anii 1787-1792, 1795-1821, înAnuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XXXIII, 1994, p.259-304; Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj;Liliana Popa, Gabriela Mircea, Despre unele aspectenecunoscute ale colaborării culturale, artistice şi meşteşugăreştiinterconfesionale româneşti transilvănene (1806-1808), înApulum, XXXIV, 1997,p.411-423; Anca Elisabeta Tatai,Xilogravura de la Sibiu (sfârşitul secolului al XVIII-lea -începutul secolului al XIX-lea), Alba Iulia, Editura Altip,2007 ş.a.14. Cornel Tatai-Baltă, Cadrul foii de titlu al Molitvenicului dela Blaj din 1784. Sursele sale de inspiraţie, în Şcoala Ardeleană,IV, Oradea, Editura „Episcop Vasile Aftenie”, 2010, p.141-150.15. Idem, Gravorii în lemn de la Blaj, p. 70-71, fig. 16, 112,120.16. Ibidem, p. 73, fig. 18.17. Ioan M. Stoian, op.cit. p. 92; Marius Porumb, Dicţionarde pictură veche românească din Transilvania,sec. XIII-XVIII,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998, p. 117;Gaston Duchet-Suchaux, Michel Pastoureau, The Bibleand the Saints, Paris-New York, Flammarion, 1994, p. 82;Virgil Vătăşianu, Pictura murală din nordul Moldovei,Bucureşti, Editura Meridiane, 1974, p. 20.18. Cornel Tatai-Baltă, op. cit. p. 96-97, fig. 52.19. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine,Bucureşti, Editura Sophia, 2000, p. 139.20. Cornel Tatai-Baltă, op.cit.,p. 97-98, fig. 54.21. Ibidem, p. 120; idem, Influenţa lui Dürer şi a unor artiştigermani asupra xilogravurilor de la Blaj din a doua jumătate asecolului al XVIII-lea, în Apulum,, XLIII- 2, 2006, p. 164.

22. Cinci sute de ani de la naşterea lui Albrecht Dürer, Catalog,Bucureşti, Muzeul de Artă, 1971, p. 35, fig. 88.23. Viorica Guy Marica, Pictura germană între Gotic şiRenaştere, Bucureşti, Editura Meridiane, 1981, p.150-151.24. Das Albrecht Dürer Hausbuch, Auswahl aus demgraphischen Werk. Einleitung von Wolfgang Hütt,zusammengestellt von Gabriele Forberg, München,Verlag Rogner& Bernhard, 1975, fig. p. 449, 464.25. Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj, p. 120-121.26. D. D. Cornelius, (fără îndoială, Cornelius Dima-Drăgan), Ilustraţia cărţii româneşti vechi, în MitropoliaOlteniei, nr.1-3, 1982, p. 38.27. A. A. Guseva, T. N. Kameneva, I. M. Polonscaia,Ucrainschie cnighi chirillovscoi peciati XVI-XVIII vv. Catalog,II -1 (2-i polovinî XVII v.), Moscova, GosudarstvennaiaBiblioteca, 1981, p. 26, fig. 1573-1577.28. Cornel Tatai-Baltă, Receptarea xilogravurii ucrainene laBlaj, în Ars Transsilvaniae, IV, 1994, p. 97-113; idem,Gravorii în lemn de la Blaj; idem, Les sources européennes de lagravure sur bois de Blaj, în Series Byzantina, volume VI,Warsaw, 2008, p. 75-86.

Bibliography:

Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan, The OldRomanian Bibliography (1508-1830), Tom. II-III,Bucureşti, Editura Socec& Co., Soc. Anonimă,1910, 1936.

Chindriş, Ioan, Culture and Society in the Context of theTransylvanian School, Cluj-Napoca, EdituraCartimpex, 2001.

Oprescu, Gh.,The Romanian Graphic Arts in the 19th

Century, vol. I, Bucureşti, Fundaţia Regală pentruLiteratură şi Artă, 1942.

Tatai-Baltă, Cornel, The Wood Engravers from Blaj (1750-1830), Blaj, Editura Eventus, 1995.

Thieme, Ulrich, Becker, Felix, Encyclopedic Dictionary ofVisual Artists from the Ancient Time up to the Present,vol. 35-36, Leipzig, Verlag von E. A. Seemann,1999.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 70

Cadru de foaie de titlu, Molitvenic, Blaj, 1784 I.G. Wolffgang Sculpsit, Portretul lui Francisc Páriz Pápai, FranciscPáriz Pápai, Dictionarium Latino-Hungaricum et Hungarico-Latinum,

Leutschovia, 1708

. Portretul lui Francisc Páriz Pápai, Francisc Páriz Pápai şi PetrusBod, Dictionarium Latino-Hungaricum-Germanicum, Sibiu, 1767

Portretul lui Francisc Páriz Pápai, Francisc Páriz Pápai şi Petrus Bod,Dictionarium Latino-Hungaricum-Germanicum, Sibiu, 1782


71 >>>

Închinarea păstorilor, Molitvenic, Blaj, 1784 Wolfgang Stuber, Închinarea păstorilor, 1587-1597

Botezul, Molitvenic, Blaj, 1784 Botezul, Evhologhion, Kiev, 1681

Spovedania, Molitvenic, Blaj, 1784 Spovedania, Evhologhion, Kiev, 1681


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 72

Cununia, Molitvenic, Blaj, 1784 Cununia, Evhologhion, Kiev, 1681

Maslul, Molitvenic, Blaj, 1784 Maslul, Evhologhion, Kiev, 1681

Înmormântarea, Molitvenic, Blaj, 1784 Înmormântarea, Evhologhion, Kiev, 1681


73 >>>

G a b r i e l a M I R C E AMuzeul Naţional al Unirii din Alba IuliaNational Museum of Union, Alba Iulia

Str. Mihai Viteazul, nr. 12-14, Alba Iulia, România, tel: +40 258 813 300, fax: +40 258 811 853, web: http://mnuai.ro/muzeuPersonal e- mail: [email protected]

A copy of rare old printing: ”Psalter” of Blaj from 1786, from Turdaş (Hunedoara County)

The study draws attention on a copy of the Psalter, Blaj, 1786, nowadays owned by the Greek-Catholic priest NicolaeDidi from Turdaş (Hunedoara County). Previously, it belonged to the former parish priest of the region Viorel Munteanuand chemist Eugen Munteanu. In the XVIIIth and XIXth centuries the owners of the book were: Savu Solomon andPoporan Solomon, from Bobâlna and the Greek-Catholic teacher from Turdaş, Petru Todor (b. 1817). Copies of this oldedition from Blaj are bibliophile rarities, their intrinsic value being increased by the notes from their pages.

Keywords: bibliophily; old editions of book; old printing house from Blaj; history of culture; old Romanian bibliography;handwritten notes

Un exemplar de tipăritură veche rară:Psaltirea de Blaj din 1786,

de la Turdaş (judeţul Hunedoara)

PPsaltirile vechi blăjene nu sunt descriseintegral în BRV, deoarece repertoriulamintit nu conţine referiri decât la

următoarele ediţii: cea din 1764 («Acum a treia oarătipărită»1), cea din 1773, a IV-a2, cea din 1780 («Acum acincea oară tipărită»3), cea din 1786, a VI-a4 şi cea din1809, a VII-a5. Ediţia din 1808, semnalată de GheorgheBran, este realmente incertă6. Nu se cunosc astfelediţiile I, a II-a, anterioare celei din 1764, adică nu aufost găsite nici măcar specificări documentare ale lor(decât indirect, ca informaţii aparent nesigure,deoarece nu se referă tale quale la ediţiile respective) şinici nu au fost semnalate exemplare ale lor, înbibliografia adiacentă BRV-ului, cu o singură excepţie,referitoare la ediţia a II-a7.

Spectaculos a fost desigur momentul în care TitusFurdui a găsit un exemplar fragmentar de numai 3file al ediţiei din 17588, care a fost cu certitudine,după autorul menţionat, a doua9, ceea ce schimbaîntreg eşafodajul bibliografic anterior, datareaimprimării primei ediţii putând fi coborâtă cunecesitate spre intervalul 1750-1758, sau, sub aspectlogic strict, chiar spre anii 1747-1750, cum procedase,teoretic, Francisc Papp10.

Psaltirile de Blaj de secol al XVIII-lea sunt rarităţi, încolecţia muzeului albaiulian neexistând decât douăexemplare fragmentare înregistrate, din 1764 (CVR451) şi 1773 – după cercetările de ultimă oră de fapt din1780 (CVR 193) –, ceea ce este foarte puţin dacă nereferim la cele 7 ediţii ale textului, produse şi distribuiteînspre public în şi din oficina menţionată, în intervalul1747-1809. Ele sunt reminiscenţe ale unor reeditărisusţinute, la interval mediu de 8-9 ani, în tiraje relativmari şi care s-au răspândit cu prioritate în zona dinproximitatea centrului emitent, cea a actualului judeţAlba, unde observăm totuşi cât de puţine suntexemplarele de acest fel păstrate.

Exemplarele ediţiei a VI-a a Psaltirii vechi blăjenesunt cu certitudine rarităţi bibliofile. În 1 martie 2011,s-a prezentat cu un astfel de volum la Muzeul Naţionalal Unirii din Alba Iulia, pentru a se face o expertiză aexemplarului, preotul greco-catolic din Turdaş,Nicolae Didi.

Domnia sa deţine în proprietate un exemplar alediţiei menţionate, care provine din biblioteca fostuluipreot greco-catolic din Turdaş, Viorel Munteanu, activîn perioada 1929-1956, după ce cartea îi aparţinusefarmacistului Eugen Munteanu, dar ea provine dintr-ocolecţie de carte mai veche (o bibliotecă personală) –


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 74

de fapt a circulat prin mai multe biblioteci personale, lasfârşitul secolului al al XVIII-lea şi pe parcursul primelordecenii ale celui următor, chiar şi ulterior, perindându-seprin cel puţin două localităţi învecinate, de pe teritoriulactualului judeţ Hunedoara, Bobâlna şi Turdaş.

Descrierea exemplarului va fi făcută textual şi prinintermediul planşelor ilustrative ale studiului de faţă,pentru ca elementele descriptive respective săservească la identificarea unor exemplare fragmentarede tipăritură, aparţinătoare aceleeaşi ediţii.

Redăm la început cele câteva însemnări manuscrise,aşternute pe coperţi, forzaţuri, sau diferite pagini alevolumului, pentru a ne da seama, mai întâi, cui i-aaparţinut piesa bibliofilă investigată şi care a fostcirculaţia sa în vechime. Însemnările pe care lesemnalăm, la început, sunt următoarele:

1. Pe forzaţul I, anterior, recto, apare însemnarea:Să să ştie că această Psa/ ltire iaste a lui Sa[vu?]/ Solomondin Bolbâlna (sic!)/ şi cine să va întlâmpla/ să uo fure să fieafurisit/ de Miralchie?.../şi să fie afurisit de ci/ ne o legatu-i-oşi cine o…/ …să să ştie că această ps/altire îi cumpărată/ [cu]patru/ florinţi/

2. Pe forzaţul II, anterior, recto: în multitudinea deîncercări de scrieri suprapuse sau nu, cu o cerneală maiştearsă, şi pe un strat mai vechi de scriere se poatedescifra „…scris-am eu Savu Solomon din Bobâlna”, iarpuţin mai jos, cu cerneală mai închisă se poate desluşi„4 florintzi”, cu latine, scriere desigur mai târzie decâtprima.

3. Pe forzaţul II, anterior, verso: 1845(?)/ 1817/28/ Scris-am eu care mai / jos mă voi iscăli/ Petru Todor/Dascăl/ m. p./ N. B./ Cum că această Pasl/ tire iastecumpărată/ cu 2 Ferdele de grâu/ de la Poporan Solomon/ dinBobâlna./

Dar să prezentăm şi volumul în integritatea sa. Dinfericire el are şi foaie de titlu, al cărei text este: Psaltirea/Prorocului şi Inpăra-/tului David./ Acum a şasea oară Typă/rită./ Cu blagosloveniia Prea/ luminatului şi Prea o/sfinţitului Domnului / Domn/ Ioan Bobb/ VlădicaFăgăraşului, şi/ a toată Ţara Ardealului./ În Blaj./ Anul dela zidirea lumii/ 7294./ Iară de la mântuirea lumii/ 1786./

Pe verso-ul foii de titlu apare o foarte frumoasăgravură Iisus Arhiereu, în nori, binecuvântând, cu ocarte deschisă, cu înscrisul: NE/ ÎNCE/ TA/ T//VĂ/ RU/ GA/ ŢI//. La baza gravurii textul tipărit:D[oa]mne Ii[su]se H[ristoa]se păzeaşte turma ta,/Povăţuindu-o la înpărăţia ta./. Dedesubt, semnăturaxilografului: petru p[papavici] T[ypograf]11.

Paginaţia volumului este următoarea: F t + 2 foinenumerotate, care conţin Învăţătură cum să ceteaştePsaltirea în Sfântul şi Marele Post în Sâmbăta din 1 şi 2, 13,4, 5, 6+ 415 pagini numerotate + 18 pagininenumerotate conţinând Paschalia + 8 pagini conţinândNume jidoveşti care le pomeneaşte David la Psalmii lui tâlcuitecu Istoriia lor + 1 pagină nenumerotată care conţinespecificarea Psalmilor ce să cetesc la vreame de primejdie.

Pe verso-ul foii a II-a nenumerotată, apare, în plină

pagină o gravură cu siguranţă mai veche,reprezentându-l pe David Proroc, pe tron, cu harfa,stângaci redat, nesemnată, în cazul de faţă, dar, cum seştie, realizată de Petru Papavici. Realizarea „iconiţei” i-afost atribuită, de către Cornel Tatai Baltă12, lui PetruPapavici Râmniceanul, pe baza semnăturii de autor, carea existat pe negativ, dar ulterior ea a fost îndepărtată(probabil se şi uzase), după moartea gravorului, noulmeşter tipograf Ştefan Huszi, folosind vechiul negativ,deşi el era destul de ros. Cornel Tatai specifica faptul căgravura respectivă apărea în toate ediţiile cunoscute alePsaltirilor vechi de Blaj, respectiv în cele din 1764, 1773,1780, 1786 şi 1809, fiind o veritabilă caracteristicăgrafică a lor, ceea ce ne face să ne întrebăm şi dacă, nucumva apăruse şi în celor două ediţii dinainte de 1764,ceea ce pare puţin probabil, în condiţiile în care ea erarealmente o creaţie a lui Petru Papavici!

De jur împrejurul gravurii apare textul manuscris,cu chirilice: M-am născut în 8 zile Septembr[i]j 1817/ Petru(lateral stânga); apoi: La anul 1844/ în 4 zile Maiu mi s-au/ născut Pelaghia fiind Naşi Lula? Adam?/ cu Solomon…/ (sus şi marginal dreapta pe foaia următoare); Anul1847 mi s-au născut pru-/ nca Floarea cu numele/ în 26Avgust./ (jos, pe ambele pagini).

Pot fi semnalate şi alte particularităţi ale volumului:Astfel, au putut fi transcrise şi alte însemnări

manuscrise, după cum urmează: 1. Pe p. 14 numerotată, sus, continuată şi pe p. 15

numerotată: Ano 1817 în 8 Septem[brie]/ m-am născut/Pătru/; în colţul de sus al paginii o altă însemnarerăzuită se pare: P. […]/ [1]818/; pe p. 14, jos, cu ofrumoasă grafie cu litere latine şi cerneală fero-galică:Obiit Franciscus primus Impe-/ rator Austriae Vienaesepultus/ anno 1835-o die 2-o Martii/ Thodor Petrus m. p./Blasiae 3-tia Nov: Classio?

2. Pe pagina 34: cu litere latine Peter Thodor3. Pe paginile 79, 137, numerotate s-a aplicat o

ştampilă ex libris, cu iniţiala mare L, în interiorul căreia,jos apăreau literele IBRIS, mai mici, precum şi, înpartea de sus un şarpe, din modelul respectiverezultând eventual literele Ex, tot acolo o mască şi maijos o pană de scris stilizată şi în dreapta iniţialelebeneficiarului E. M.- foarte ştearsă a farmacistuluiEugen Munteanu.

4. Pe paginile 95, 129, 147, 179, 235, 257, 273, 377,379, 415 numerotate: o ştampilă ex-libris cu textulEUGEN MUNTEANU, aplicată cu cerneală mov.

5. Pe paginile 176- 177, sus şi jos: Prea (pe p. 176,sus) Lumi- (pe p. 177, sus)/ natului Domnului Domn (pep. 177 jos)/ Ioan Lemeni (cu litere latine) VlădicaFăgăraşu[lui] (cu alfabet latin)- lateral stânga, apoi pe p.177 în dreapta: […]atului şi Prea osfinţi […].

Pe p. 226: Prea Luminatului… cu litere latine şicerneală fero-galică

Pe paginile 276-277: Prea Luminatului/ şi Preausfinţitului/ Domnului Domn Ioan Lemeni/, cu literechirilice şi cerneală fero-galică


75 >>>

Pe p. 316: Lucru de însămnare s-au întâmplat cum că în/annul 1841 întră muci[nicul]: Theod[or][...]: s-au necat 4 Boi/un Cal o Sanie/ şi şi on om.

Pe p. 336: 1840 în 6 ianu [arie] am/ primit treaptaCăsătorii/ cu soţia m[e]a Salomia/

Pe p. 348: cu chirilice şi cerneală fero-galică: AceastăPsaltire/ iaste a lui Pătru/ Todor din Turdaş/ an 1832 17Dechemvre/

Pe p. 362: cu latine: Prea Luminatului/ şi preaosfintzitului/ Domnului Domn/

Pe p. 365: P. Todor din Turdaş, foarte frumoasăscriitură cu chirilice

Pe p. 371: V?. Cine oumblă la şcoală/ şi vine acasă de săînsoară/ ca mine să paţă./ N-ar ave parte de/ [vi?]aţă/

Pe p. 403: Todor Petrus m. p[ropr]ia/ absol. school.gymn./ nunc vero Ludimag. schol. Unit. pagi Tordas (limbalatină, cerneală fero-galică)

Pe ultima pagină: Scris-am eu în anul/ 1832/ (cuchirilice şi cerneală fero-galică).

Alte particularităţi ale volumului, care merită şi elea fi semnalate, sunt:

Legătura: Cartea are scoarţe de lemn, îmbrăcate înpiele maro închis, aproape neagră, urme de cheutorimetalice, trei nervuri, fără capital-band, deteriorări alecoperţii. Pe coperta anterioară, în centru un medalionovoidal, cu Maica Domnului cu pruncul, 4, 6 x 8, 1 cm,foarte şters, cu siguranţă aurit, ca şi restul motivelorornamentale ştanţate pe coperta respectivă. Copertaposterioară nu prezintă decât urmele unor motiveliniare ştanţate, foarte roase şi ele.

Dimensiunile volumului şi ale unora dintreelementele sale particulare sunt:

Dimensiuni: Ft zaţul: 7 x 12, 7 cmGravura cu Iisus: 6,6 x 12, 3 cmZaţul obişnuit: 7, 2 x 12, 2 cmGravura cu David: 7, 2 x 13, 1 cmSuperbul frontispiciu de la începutul textului, cu

David cu lira în medalionul central13: 7 x 2, 5 cmIniţiala F, la începutul textului propriu-zis: 1, 7 x 2,

2 cm; M de pe p. 15 1,5 x 2 cmIniţiala P, de dimensiuni mai mici, de pe p. 21 x 1, 3

cm, în general cele mici au dimensiuni de 1,1 x 1,5 cm.Numărul de rânduri pe pagină: 19 şi 24 (cu

caractere mici).Dăm şi câteva detalii despre conţinutul textual al

cărţii:F I nenumerotată de la început, recto: Invăţătură/

Cum să ceteaşte Psaltirea, în Sfântul şi marele/ Post în Sâmbătadin 1 şi 2. 13. 4. 5. 6./ Sâmbătă Seara obicinuita Cathismă:1./ Duminecă dimineaţa Cathisma: 2.3. 13./ Luni dimineaţaCath. 4. 5. 6. La ceas 1. Cath: nu iaste: La ceas 10. Cath: 7.La ceas 6. Cathisma/ 8. La ceas 9 Cath: 9 Seara Cath: 18./Marţi dimineaţa Cath: 10. 11. 12. La ceas 1./ Cath: 13. Laceas 10. Cath: 14.la ceas6. Cath:/ 15.la ceas 9. Cath: 16…etc.//…Sămbătă dimineaţa…/ În Săptămăna Patimilor/.

Psaltirea prorocului şi înpăratului/ David/ Cathisma dintăiu/Psalmul lui David nescris deasupra/ la Jidovi, 1./…p 1-14.

Cathisma 2 întru sfârşit/ Pentru ceale ascunse ale FiiuluiPsalmul/ lui David, 9./…p. 15-30.

Cathisma 3, întru sfârşit/ Slugii Domnului, lui David,care au gră-/it Domnului cuvintele cântării aceştia, în zioa încarea l-au izbăvit pre el Domnul din mâna vrăjmaşilor lui, şidin mâna lui Saul şi au zis Psalmul 17/…p. 31-51

Cathisma a patra/ Psalmul lui David, 24/…p. 51-70.Cathisma a cincea/ Psalmul lui David nescris deasupra la

Jidovi, 32/…p 70-87.Cathisma a şasea/ Psalmul lui David, întru pomenire

pentru sâmbăta, 37/...p. 88-110.Cathisma a şaptea/ întru sfârşit, pentru fii lui Kore

47/...p. 111-130.Cathisma a opta/ Întru sfârşit, pentru norodul cel depărtat

de la ceale sfinte, lui David, întru scrisoarea stâlpului, când l-auprins pre el cei de alt neam în Geth. 55/…p. 131-148.

Cathisma a noao/ Întru sfârşit, Psalmul cântării luiDavid, cântarea lui Ieremie şi a lui Iezechiel, şi a nemernicieinorodului când vrea să iasă, 64/…p. 148-166.

Cathisma a zeacea a/ lui David, Psalmul Fiilor lui Iona-dav, şi a celor ce s-au robit mai întâiu nescris deasupra la Jidovi,70/…p. 164-186.

Cathisma 11. Înţeleagerii lui Asaf, 76/…p. 187-211.Cathisma 12/ Rugăciunea lui David, 85/…p. 211-229.Cathisma 13/ Psalmul Cântării: la zioa Sâmbetii 91/…

p. 229-246.Cathisma 14. Rugăciunea săracului când să mâhneaşte şi

înaintea domnului varsă rugăciunea sa 101/…p. 246-263.Cathisma 15/ Alliluia:105/…p. 263-281Cathisma 16/ Psalmul lui David 109/…p. 281-295.Cathisma 17/ Alliluia: 118/…p. 295-315.Cathisma 18/ Cântarea treaptelor, 119/…p. 316-330.Cathisma 19/ Alliluia 139/…p. 330-348.Cathisma 20/ Psalmul lui David, inprotiva lui Goliath

143/…p. 349-362.Pe p. 363: Acest Psalm, de osebi iaste scris de David, şi

afară de numărul celor 150 de Psalmi, când singur s-au bătutcu Goliath. Şi în Bisearică nu să ceteaşte, numai de osebi îlcetim, şi la sfârşitul lui zicem Slava…

Pe p. 364, după un frumos frontispiciu, cureprezentarea Sfântului Duh, ca porumbel: Cântarea luiMoisi/ după ce s-au afundat Faraon de la eşire Cap. 15,Cântarea 1/ …p. 389 etc.

Prezentăm în continuare câteva date istoricesuccinte, pentru a ne da seama din ce mediu culturalprovine volumul analizat şi cine au fost posesoriiexemplarului, în vechime (ultimele decenii ale secoluluial XVIII-lea şi ulterior). Desigur, cel mai interesantdintre ei ni se pare că a fost dascălul bisericesc PetruTodor, cunoscător de latină şi maghiară (uneori îşimaghiarizează numele, ceea ce ar denota cunoaşterealimbii maghiare, în opinia noastră), se poate considera,din detaliile pe care însemnările sale ni le sugerează. Neface impresia că el a avut un nivel cultural apreciabil,pentru postura sa de simplu dascăl de ţară, ceea ceputea fi reflexul atât al propriilor înzestrări pentru carteşi studiu, cât şi al mediului formativ blăjean, din şcolile


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 76

căruia ieşeau promoţii de preţuitori ai cărţii şi aiinstrucţiei individuale şi de obşte. Ca trăsături decaracter, legat de acelaşi personaj, putem observa că ela fost plin de ataşament pentru familie şi plin defrământări personale (cum reiese din însemnareareferitoare la regretul, de moment, desigur, că secăsătorise!), ambientul uman în care trăia (poate nivelulcultural al soţiei, sau poate erau implicate doar inerentedeosebiri de caracter!) părea să nu corespundăaspiraţiilor sale intelectuale, de bună ţinută, elanurilesale spirituale părând a fi mult prea compresate delimitele vieţii familiale!

Tot din însemnările sale ne dăm seama cădemersurile oficiale pentru sfinţirea bisericii dinTurdaş, în 1834, se făcuseră şi cu contribuţia sacărturărească, în sensul că el formulase şi purtasecorespondenţa cu înaltul ierarh de la Blaj (se pot vedeaîn acest sens, formulele de adresare către Vlădica IoanLemeni, pe care le exersase pe carte, cărora o explicaţiemai bună nu le putem da, în contextul cunoştinţelornoastre actuale!).

Nu pot fi omişi, din aprecierile noastre niciposesorii anteriori ai cărţii, respectiv primul dintre ei,Solomon Savu din Bobâlna, care îşi procurase cartea,prin cumpărare, cu 4 florini renani, probabil chiar de latipografia din Blaj, sau de la vreun colportor al cărţilorblăjene (deoarece el menţionează că ar fi cumpărat-ode vreun posesor particular anterior) şi în privinţaacestui personaj este de cercetat ce statut socio-profesional va fi avut el la Bobâlna, la sfârşitul secoluluial XVIII-lea? Va fi fost preot, sau tot dascăl bisericesc,ca şi Petru Todor? De la Solomon Savu, exemplarul acirculat, în perimetrul Bobâlnei, înspre bibliotecapersonală (căreia îi aparţinea cu siguranţă, în primele 3-4 decenii ale secolului al XIX-lea) a lui SolomonPoporan, de la care Petru Todor îl cumpăra la o datănespecificată, cu 2 ferdele de grâu. Oricum în 1845,Petru Todor se afla în posesia cărţii, poate chiar din1844, când nota data naşterii fiicei sale Pelaghia, pe unadin filele cărţii.

Dintre cei care au avut cartea în bibliotecă, dinsecolul al XX-lea, se remarcă posesorul ex-libris-urilorştampilare aplicate pe carte, care denotă preocupări deveritabil bibliofil, respectiv cele ale farmacistuluiEugen Munteanu, de la cartea a ajuns ulterior la rudasa, preotul Virgil Munteanu, al Turdaşului. Face oimpresie deosebită îndeosebi ex-libris-ul de dimensiunimai mari, cu o reuşită şi originală redare grafică şitextuală, conceput cu siguranţă de o persoană cuînzestrare de grafician. Ca atare, observăm ce posesorieducaţi şi iubitori de carte a avut exemplarul, de-alungul timpului, chiar dacă ei au avut tangenţeputernice cu o localitate comună, doar în aparenţă,cum a fost Turdaşul.

Informaţiile noastre istorice, de care dispunem pemoment, despre localitatea de provenienţă a cărţii suntpuţine, dar totuşi vrednice de a fi amintite în contextul

de faţă, pentru a ne da o idee despre contextul istoricşi geografic (de fapt spiritual) prin care cartea s-aperindat.

În Şematismul din 1835 parohia greco-catolică de laTurdaş figurează ca vacantă.

Era “parochia antiqua”, ceea ce sublinia vechimeaexistenţei sale, organizată în jurul bisericii cu hramulAd adsumtionem Beatae Mariae Virginis.

Numărul credincioşilor greco-catolici din parohiapropriu-zisă era de 297 suflete14.

Găsim ceva mai multe informaţii despre parohie înŞematismul Lugojului din 189115.

Parohia respectivă fusese întoarsă de la ortodoxie lagreco-catolicism în anul 1823.

Ea beneficia de o biserică de piatră, construită pespesele „comunei bisericeşti”, deci a comunităţii decredincioşi, în anul 177716, bisericile de piatră nefiindprea obişnuite, în cazul obştilor de credincioşi români,cum bine se ştie, la vremea aceea. Existenţa uneibiserici de piatră în Turdaş, de pe la 1777, denotă şipotenţele economice ale locuitorilor, care putemconsidera că nu erau chiar neglijabile.

Episcopul Lemeni a „consacrat” biserica dinTurdaş, adică a [re]sfinţit-o, în 1834, probabil după orestaurare mai energică a edificiului, fiind necesară maiapoi, cu necesitate, resfinţirea sa.

Exista şi o casă parohială de piatră, ridicată tot pespesele comunităţii, în 1838, renovată ulterior în 1882.

Parohia greco-catolică Turdaş avea matricule (adicăregistre ale nou-născuţilor, căsătoriţilor şi decedaţilor)de la 1785, dar cu siguranţă trecutul comunităţiibisericeşti respective cobora mult mai mult în timp,inclusiv existenţa unui lăcaş de cult al românilor (depiatră sau lemn), dincolo de anul 1777.

În 1891 paroh al locului era Demetriu Iancu, iar cadascăl-cantor figura Ioan Lula. Credindioşi greco-catolici erau 205 suflete, în parohia propriu-zisă, pelângă 256 suflete de ortodocşi şi 107 de credincioşicalvini, localitatea fiind realmente compozită subaspect confesional şi etnic. Parohia greco-catolică aTurdaşului era inclusă în protopopiatul Cugirului.

Dar informaţii mult mai utile pentru studiul de faţăne oferea situaţia parohiei din 1877. În Şematismullugojan din anul menţionat (1877), situaţia descrisă era,în mare aceeaşi: administrator parohial era atunciMihail Vlad şi învăţător Ioan Lula, cantor AdamuTodoru, precum şi Petru Todoru, existând atunci 204suflete greco-catolici, faţă de 191 suflete de ortodocşi17

şi observăm ce spor spectaculos al celor din urmă aexistat până în 1891.

Ca atare, constatăm faptul că semnatarul maimultor însemnări de pe filele exemplarului de faţă,Petru Todor, interesantul dascăl greco-catolic de laTurdaş, mai trăia în 1877 (avea atunci 60 de ani, devreme ce, aşa cum specifica şi în însemnările de pecartea de faţă se născuse în 8 septembrie 1817) şi chiarmai profesa, alături de cel pe care şi-l asociase în


77 >>>

exervitarea funcţiei respective, fiul său (probabil),Adam Todor.

Ne întrebăm totodată, ce legătură de rudenie va fiexistat între el şi mai tânărul cantor al bisericii, AdamTeodor, care observăm că funcţiona alături de el în1877. Putea fi acesta din urmă fiul său? Desigur, dardin însemnările de pe cartea de faţă, lui Petru Todorpar a i se fi născut doar fete. Astfel, recapitulând datelebiografice, pe care ni le-a furnizat, el s-a căsătorit în 6ianuarie 1840, la vârsta de 23 de ani, cu Salomia, pentruca abia în 7 mai 1844 să i se nască fiica Pelaghia, iar în 26august 1847, fiica Floarea. Să fi avut el şi un fiu? În 1847,de când datează cea mai târzie însemnare a sa, de acestfel, de pe carte, avea doar 30 de ani şi cu siguranţă ar maifi putut avea copii. Fiul Adam ar fi putut să i se nascăulterior, chiar prin 1855-1857, când tatăl său ar fi pututavea 37-40 de ani, astfel ca în 1877, el să fie, în jurulvârstei de 20-23 de ani, pentru a putea, la limita de jos avârstei, să fi fost investit în slujba pe care tatăl său oavusese anterior. Sau poate, Petru Todor n-a avut decâtfiice, iar Adam Todor era un nepot, cu care acceptase săîşi împartă slujba şi să îl lase titular, în locul său (dupăretragerea sa definitivă), cum obişnuiau şi preoţii să îşilase succesori în parohie, după ce şi-i asociaseră înfuncţie, pe fii lor, sau, eventual, rudele apropiate.

Tot acest excurs explicativ, din păcate încă nudeosebit de ferm, a fost întreprins, pentru că ne faceimpresia că descoperim în figura dascălului saucantorului bisericesc Petru Todor un strămoş alprofesorului nostru de la Universitatea din Cluj,Pompiliu Teodor, a cărui familie era originară tocmaidin Turdaş (observăm şi identitatea numelui de familie)şi acest aspect ni se pare dintre cele mai interesante.

Desigur, pentru certificarea descendenţei fostuluinostru profesor, mult admirat de altfel de către învăţăceiisăi, din acest dascăl al Turdaşului, trăitor din 1817 şi ante1891, ar fi necesare cercetări genealogice inverse,referitoare la tatăl şi bunicul profesorului universitarPompiliu Teodor, coborând chiar înspre străbuniculpatern, ceea ce ar elucida, cu siguranţă, posibilitatea sauimposibilitatea înrudirii directe, care ni s-a deschis, înurma analizării şi interpretării însemnărilor de pe carteaavută în vedere. Oricum, prin numele de familieimplicat, Todor sau Teodor, originar din Turdaş,considerăm că am descoperit o rudă a fostului nostruprofesor, fie ea şi colaterală. În însemnările pe carte, pecare instruitul dascăl bisericesc din Turdaş,ni le-a lăsat,întrezărim chiar o înzestrare spirituală deosebită (dinpăcate reprimată, probabil, de încercările vieţii de familieşi de statutul de modest dascăl de ţară, pe care l-a avut),ceea ce ne-a făcut să intuim o posibilă înrudire, pestetimp, între personajele invocate, dar interpretărilerespective trebuie aşezate pe fundamente genealogicesigure (ceea ce se va încerca cu alt prilej).

Se poate constata din cele relatate anterior ceîncărcătură bibliofilă suplimentară are exemplarul aflatactualmente în posesia preotului greco-catolic din

Turdaş, Nicolae Didi, care nu face altceva decât săsporească şi mai mult valoarea şi interesul pe caretipăritura veche de Blaj (Psaltirea din 1786) şi aşa plinăde însemnătate, ca rarirate a tiparului vechi românesc,oricum o are şi ni-l stârneşte.

Note:

1. BRV, II, 339, p. 162 şi IV, 339, p. 250.2. BRV, IV, 152, p. 90-91.3. BRV, II, 440, p. 269 şi IV, 440, p. 262.4. BRV, II, 507, p. 315.5. BRV, III, 770, p. 13.6. BRV, IV, 325, p. 129.7. Vezi şi Daniela Poenaru, Contribuţii la Bibliografia româneascăveche, Târgovişte, 1979, 36 şi 37, p. 46. După Daniela Poenaruediţia I ar fi apărut în 1755, pentru ca a II-a să se fi plasat,teoretic, în intervalul 1756-1764. Amplasarea ediţiei I a Psaltiriiblăjene în 1755 nu este acceptabilă. Ceea ce se putea reţine dinexplicaţiile Danielei Poenaru era posibilitatea imprimării uneinoi ediţii, a cărei apariţie o preconiza episcopul Petru PavelAron prin scrisoarea sa din 5 februarie 1756 către episcopulromano-catolic al Orăzii, dar nu şi amplasarea cu necesitate aprimei ediţii a Psaltirii blăjene în 1755! O contribuţiabibliografică stadială importantă, aceea de a fi acceptatposibilitatea existenţei unei ediţii din 1756 a Psaltirii blăjene afost cea a lui Zenovie Pâclişanu. Daniela Poenaru a preluat şiea ideea unei posibile ediţii a II-a, din anul menţionat, dar nicivarianta respectivă nu era sigură, sub aspect documentar saubibliografic8. Titus Furdui, Tipărituri româneşti vechi în colecţiile BiblioteciiAcademiei filiala Cluj, în Centenarul primei biblioteci publice dinjudeţul Galaţi, Galaţi, Biblioteca V. A. Urechia, 1974, p. 103.9. Vezi Dan Râpă Buicliu, Bibliografia românească veche.Additamenta I (1536-1830), Galaţi, 2000 , p. 267.10. Francisc Papp, Psaltirea lui Dimitrie Pandovici. Contribuţie laBRV, în AMN, V, 1968, p. 539-549. Rămâne încă de verificatdacă cele două Psaltiri fragmentare, ale lui Dimitrie Pandovici,de care s-a ocupat mai demult Francisc Pap, nu sunt totuşi deBlaj, deşi Dan Râpă Buicliu le-a expediat tacit spre Râmnic(neţinând cont de explicaţiile interpretative ale autoruluimenţionat), considerându-le exemplare ale ediţiei râmnicenedin 1736, de care însă cele dintâi diferă în mod evident prinnumărul de rânduri pe pagină, dacă nu şi prin literatipografică, pe care şi noi tindem să o considerăm însă a fi totde Râmnic, până la proba contrarie.11. Cornel Tatai Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj, Blaj, 1995, p.185. Gravura a mai apărut în: Catavasier, 1777; Ceaslov, 1778 şi1786, 1793, 1808; Catavasier, 1793; Teologie moralicească, 1796;Liturghii, 1807. Vezi şi ilustraţia 59, p. 241, în aceeaşi lucrare aautorului menţionat.12. Cornel Tatai Baltă, op. cit., Blaj, 1995, p. 177.13. Cornel Tatai Baltă, op. cit., p. 268, Fig. 108, E .14. Schematismus venerabilis cleri gaeci ritus catholicorum DioeceseosFogarasiensis in Transsilvania pro Anno a Christo natoMDCCCXXXV, ab Unione cum Ecclesia Romana CXXXVIII,Blasii, Typis seminarii Dioecesani, [1835], p. 179. Parohia seafla în protopopiatul Cugirului, şi în scaunul Orăştiei,protopop al locului fiind atunci Nicolae Szancsali.15. Siematismulu veneratului cleru alu Diecesei Romanesci greco-catolicea Lugosiului pre anul domnului 1891 de la infiintiarea Scaunuluiepiscopescu Anulu XXXVIII, Lugosiu, [1891], p. 72.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 78

16. Ca atare, biserica respectivă exista şi pe vremea când aprofesat acolo dascălul bisericesc Petru Todor.17. Siematismulu veneratului cleru alu Diecesei Romanesci greco-catolicea Lugosiului pre anul domnului 1877 de la infiintiarea Scaunuluiepiscopescu Anulu 24, Lugosiu, [1877], p. 90-91.

Bibliography:

Titus Furdui, Tipărituri româneşti vechi în colecţiile BiblioteciiAcademiei filiala Cluj / Old Romanian printings in thecollections of the Library of the Academy, the Cluj branch, inCentenarul primei biblioteci publice din judeţul Galaţi, Galaţi,Biblioteca V. A. Urechia, 1974

Francisc Papp, Psaltirea lui Dimitrie Pandovici. Contribuţie laBRV / The book of Psalms of Dimitrie Pandovici.Contribution at ORB, in AMN, V, 1968, p. 539-549

Daniela Poenaru, Contribuţii la Bibliografia românească veche/ Contributions to Old Romanian Bibliography, Târgovişte,1979

Dan Râpă Buicliu, Bibliografia românească veche. AdditamentaI (1536-1830) / Old Romanian bibliography. AdditamentaI (1536-1830), Galaţi, 2000

Schematismus venerabilis cleri gaeci ritus catholicorum DioeceseosFogarasiensis in Transsilvania pro Anno a Christo natoMDCCCXXXV, ab Unione cum Ecclesia Romana

CXXXVIII, Blasii, Typis seminarii Dioecesani, [1835]Siematismulu veneratului cleru alu Diecesei Romanesci greco-

catolice a Lugosiului pre anul domnului 1877 de la infiintiareaScaunului episcopescu Anulu 24 / The schematism of therevered clergy of the Greek Catholic Romanian Diocese ofLugoj in Anno Domini 1877 from the creation of the Bishop’schair year 24, Lugosiu, [1877]

Siematismulu veneratului cleru alu Diecesei Romanesci greco-catolice a Lugosiului pre anul domnului 1891 de la infiintiareaScaunului episcopescu Anulu XXXVIII / The schematism ofthe revered clergy of the Greek Catholic Romanian Diocese ofLugoj in Anno Domini 1877 from the creation of the Bishop’schair year 38, Lugosiu, [1891]

Cornel Tatai Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj / The woodcarvers from Blaj, Blaj, 1995.

Psaltire, Blaj, 1786, exemplarul de la Turdaş – Forzaţ cu însemnări şi foaie de titlu.


79 >>>

Psaltire, Blaj, 1786, exemplarul de la Turdaş – Cele două gravuri în plină pagină ale volumului.

Psaltire, Blaj, 1786, exemplarul de la Turdaş – Pagini cu iniţiale ornate.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 80

Psaltire, Blaj, 1786, exemplarul de la Turdaş – Pagini cu însemnări şi elemente decorative (frontispicii, iniţiale ornate).

Psaltire, Blaj, 1786, exemplarul de la Turdaş – Pagini cu însemnări manuscrise şi elemente decorative (frontispiciu, iniţială ornată).


81 >>>

Psaltire, Blaj, exemplarul de la Turdaş – Pagini de text (frontispiciu, iniţială ornată).

Psaltire, Blaj, exemplarul de la Turdaş – Pagini cu elemente decorative (iniţiale ornate, frontispiciu).

Psaltire, Blaj, exemplarul de la Turdaş- Însemnare manuscrisă şi detalii tipografice.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 82

I o a n - N i c o l a e P O P A

Vasile Aaron (1780-1821) – editions and editorial strategies

The Romanian poet and lawyer Vasile Aaron (1780-1821) lived in Sibiu between 1804 and 1821. It was here that hewas able to publish almost all of his writings, overcoming the financial hardships deepened by the aggravation ofeconomic circumstances in the Habsburg Empire. Vasile Aaron developed a whole editorial strategy, making use of allfunding possibilities available in those years – from finding people ready to finance his work to associating with bookpedlars, the most knowledgeable about the book market and about the readers’ taste, to editing his writings on his ownexpense.

Aaron, the only author of literary works in Romanian language in Sibiu during those years, has the merit of havingintroduced the editorial practice of enriching the works with woodcuts and of editing "luxury" copies intended forprominent personalities of the day.

Keywords: Vasile Aaron, Dimitrie Boghici, Simion Pantea, Michael Zeiler, Gabor Covaci, Paul Păltănea, Ştefan Hosu

Vasile Aaron (1780-1821) – ediţii şistrategii editoriale

VVasile Aaron, trăitor în Sibiul anilor 1804-1821, este o apariţie singulară în peisajulde pionierat cultural românesc al acelor

ani marcaţi de recesiune economică, dar şi de înmulţirea numărului de scrieri moral-didactice destinatepopulaţiei majoritare a Transilvaniei1. Singurele lucrăricu caracter literar tipărite în româneşte la Sibiu înperioada acelor 17 ani, cu excepţia cărţilor populareViaţa şi pildele lui Esop în 1807 şi 1816 şi o ediţie a Istorieilui Alexandru cel Mare în 1810, sunt scrieri aleavocatului-versificator.

Ce a oferit poetul Vasile Aaron publicului cititorromân de la începutul secolului al XIX-lea? O masivăscriere religioasă, în versuri, Patimile Domnului. Oalcătuire satiric-moralizatoare , în spirit iluminist,Leonat si Dorofata. O istorie adaptată după două legendedin Metamorfozele lui Ovidiu – Piram şi Tisbe şi Echo şiNartis. Nişte Verşuri veselitoare dedicate episcopilor IoanBob şi Samuil Vulcan precum si altele întristate,prilejuite de moartea lui Hagi Constantin Pop. Anul celmănos, o scriere de educare economică şi morală şiIstoria lui Sofronim – o emoţionantă povesteromanţioasă cu acţiunea în vechime.

Sunt multe, dacă avem în vedere faptul că eleapăreau în condiţiile unei cenzuri severe, care prevedeasancţiuni dure pentru cei ce încălcau reglementările învigoare2 şi ale limitatelor resurse financiare pe care leaveau la dispoziţie cărturarii români pentru susţinereaactivităţii lor editoriale3.

Având în vedere conţinutul scrierilor lui VasileAaron, inofensiv din punctul de vedere al autorităţilor,dar de un interes imediat pentru românii ştiutori decarte, credem că ele au trecut fără probleme decenzură. A contribuit la aceasta şi conjuncturafavorabilă în acei ani, când aprobările pentru tipărireerau date de Consistoriul Episcopiei ortodoxe pentrucare Aaron lucra în calitate de avocat din 1804 şi undeAron Budai, în calitate de secretar, avea un cuvânt greude spus4.

Trecând în revistă modalităţile adoptate de elpentru a-şi publica lucrările, putem vorbi în cazul săude o adevărată strategie editorială adecvată atâtvremurilor, cât şi poziţiei sociale pe care o avea şi careîi asigura o oarecare stabilitate financiară.

Primele tentative editoriale ale lui Aaron dateazădin 1803-1805, când tânărul versificator avea traduseşapte „episoade” din Metamorfozele lui Ovidiu, Eneida de


83 >>>

Vergiliu (prefaţa datată 16 aprilie 1805) şi alcătuiseîndrumarul juridic Praxisul forumurilor bisericeşti (1octombrie 1805). Toate au rămas în manuscris, pentrucă tânărul Aaron nu dispunea de sumele trebuincioaseacoperirii cheltuielilor iar pentru un tipograf saupentru un negustor investiţia era nesigură, întrucât nuexistau garanţii ale succesului: lucrările erau ample,tematic nu aveau precedent în literatura noastră, iarpublicul cititor era nu numai redus numeric, ci avea şigusturi încă neformate

Spre deosebire de acestea, poemul religios Patimile şimoartea Domnului prezenta însă, cu prisosinţă, oasemenea garanţie. Negustorul braşovean DimitrieBoghici, care închiriase în 1804 secţia românească atipografiei lui Georg von Schobel şi preluase privilegiulacestuia de tipărire a cărţilor româneşti, greceşti şiilirice, a crezut în tânărul versificator, în conţinutulemoţional – religios al acestei scrieri şi în capacitatea eide a-i aduce beneficii, astfel că a tipărit-o pe cheltuialasa. Lucrarea, amplă, de peste 8000 de versuri, eraterminată în toamna lui 1804 (Cuvântul Către cetitoriu edatat 29 octombrie 1804) şi a apărut la Braşov în 1805.Tirajul nu e precizat şi nici nu putem să-l estimăm.Cercetătorii afirmă că cele 24 de volume editate defraţii Boghici între anii 1804 – 1816 avuseseră tiraje de1000 până la 3000 de exemplare5.

Această primă tipăritură a lui Vasile Aaron a fostacceptată de cititori ca fiind românească în stil şi limbăşi adăpată la izvorul scrierilor sfinte , astfel că succesulde care s-a bucurat a dus la o relativ grabnică reeditare,în anul 1808, de această dată nu la Braşov, ci la Sibiu, întipografia lui Johann-Andreas Barth.

Dată spre tipar la 25 martie 1808, această a douaediţie poartă titlul Patima şi moartea Domnului şiMântuitorului nostru Is. Hr., titlu pe care îl vom regăsi latoate numeroasele sale reeditări. Spre deosebire deprima ediţie, Aaron îşi modifică strategia editorială, însensul că ia asupra sa finanţarea lucrării. Nu o face însăsingur, ci în asociere cu „câţiva iubitori de folosulneamului românesc”, cum îi numeşte în prefaţă. Eisunt cei care, văzând că toate exemplarele din primaediţie s-au vândut, cele mai multe în Ţara Româneascăşi în Moldova, insistă pe lângă autor să scoată o nouăediţie, cu modificările necesare, angajându-se să fieparte la cheltuieli. În prefaţă, Aaron nu ne spune cineerau „iubitorii de folosul neamului”, dar un document6

rătăcit între scrisorile lui ne permite să-i identificăm.Documentul cuprinde o succintă evidenţă acheltuielilor pentru carte, din perioada ianuarie-martie1808, alcătuită de Aaron la 25 martie, precizândnumele şi sumele plătite de investitori şi cifrate la peste300 de florini. Aceştia erau „Pantea, Zeiler şi Gabor”.

Cel mai cunoscut dintre ei este Simion Pantea,colportor de carte originar din Sălciua de Sus, de peArieş, care a dus tipăriturile sibiene şi blăjene în toatăTransilvania şi în Banat, a adus tipărituri din ŢaraRomânească şi s-a implicat apoi în editarea unor lucrări

foarte căutate în epocă (Alexandria, 1794, IstoriaSindipei, 1800, Octoih, 1808). Al doilea este MichaelZeiler, şi el colportor de carte sibian7, care desfăcuseexemplare din prima ediţie (la începutul lui 1806primea de la tipograful braşovean Michael Dühr/Dyrprintre altele şi 50 de bucăţi din cartea lui Aaron8). Altreilea, Gabor, trebuie să fie Covaci Gabor, uncompactor-colportor de carte din Braşov, de la care sepăstrează la Sibiu scrisori prin care cere cărţi româneştişi ungureşti adresate între 1808-1811 tipografiei luiBarth9.

Toţi cei trei asociaţi-finanţatori ai lui Vasile Aaronsunt oameni puternic implicaţi în comercializareacărţilor, buni cunoscători ai gustului public şi aicerinţelor cititorilor din Ţările Româneşti. Au investitfiindcă erau convinşi de succesul financiar al tipărituriişi credem că ei vor fi fost printre cei care l-au sfătuit peVasile Aaron să-i încredinţeze pe cititori, în prefaţă, căscrierea nu a luat nimic „din poveşti prostatice”, că totcreştinul poate să o citească, drept „hrană sufletească”,pentru că „toate câte s-au scris, sunt culese din SfântaScriptură şi din istorii sfinte”.

Nu există informaţii despre tirajul şi despre zoneleîn care cartea a fost difuzată, dar ţinând seama deîmprejurări, de experienţa colportorilor-finanţatori şide modul lor de acţiune, nu ne îndoim că scrierea luiAaron a ajuns în toate ţinuturile locuite de români, careau păstrat-o şi i–au căutat reeditările pe întreg parcursulsecolului al XIX-lea şi chiar mai târziu.

Strategia adoptată de Vasile Aaron pentru această adoua ediţie vizează şi îmbogăţirea ei cu gravuri care să-i sporească valoarea artistică şi să o facă mai atractivăpentru potenţialii cumpărători. În baza acelei notiţe decheltuieli amintite, putem preciza că din cele 11„iconiţe” 8 au fost executate de tipograful blăjeanŞtefan Hosu iar trei, de necunoscutul Ioan PopoviciZugravul din Poplaca. Este de remarcat faptul căaceastă iniţiativă artistic – editorială din 1808 a fostperpetuată, toate ediţiile ulterioare prezentând gravurirealizate, bineînţeles, cu tehnica respectivelor timpuri.

Dacă pentru masiva şi costisitoarea sa scrierereligioasă Vasile Aaron a optat pentru găsirea unorfinanţatori şi cofinanţatori, în cazul celorlalte scrieri alesale el a mers pe calea suportării cheltuielilor dinpropriile fonduri: erau lucrări de mai mică întindere,care presupuneau costuri mai mici, suportabile. Aşa s-a întâmplat în anii 1806, 1807, când a tipărit Verşurileveselitoare dedicate episcopilor Bob, respectiv Vulcan şiapoi în 1808, când a marcat trecerea la cele veşnice acunoscutului negustor-filantrop sibian ConstantinHagi Pop. Ultima scriere, un Verş jalnic, esteneconsemnată în dicţionare şi în enciclopedii, fiinddescoperită abia în 1992 de bibliograful gălăţean PaulPăltănea10.

Despre elaborarea şi editarea Verşurilor veselitoareocazionate de sfinţirea şi înscăunarea lui Samuil Vulcanca episcop al eparhiei greco-catolice de la Oradea,


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 84

scriere din care s-au păstrat, se pare, doar douăexemplare, există acum importante informaţiidocumentare. Aceste informaţii ne permit să tranşăm odispută referitoare la versiunile pe care le-a cunoscutlucrarea. Pe baza exemplarului descoperit de el,cercetătorul Andrei Veress susţinea, în 1931, că auexistat două versiuni ale tipăriturii, una cu literechirilice, alta cu latine11. Profesorul Dan Simonescu, în1940, bazându-se pe faptul că nu fusese semnalatniciun exemplar tipărit cu chirilice, înclina să creadă „căa fost o singură ediţie, tipărită cu litere latine”, însoţităde nişte instrucţiuni ortografice privind transpunereacaracterelor chirilice în alfabetul latin.12 O însemnareprivitoare la costurile tipăriturii, datată 11 iunie 1807 şiexistentă în registrul tipografiei lui Barth clarificălucrurile: tirajul lucrării a fost de 500 de exemplare, 250cu litere latine iar 250 cu „valachice”. Normele deredare a chirilicelor în alfabetul latin s-au tipărit în doar100 de exemplare. Cheltuielile lui Aaron – 23 de florinişi 53 de creiţari.

Acea însemnare evidenţiază şi un elementnesemnalat până acum: existenţa unor „exemplare delux”, destinate probabil unor oameni de vază. Din cele500 de bucăţi, 54 au avut parte de o lucrătură specială,copertele lor fiind tipărite pe postpapier şi îmbrăcate înhârtie pânzată.

În legătură cu această tipăritură există informaţia căea ar fi putut pătrunde şi în spaţiul cultural germanic.S-au păstrat între scrisorile primite de Aaron douăfoarte importante epistole de la profesorul orădeanMichael Tertina, cu multe amănunte despre scriereaomagială pentru Samuel Vulcan13. În cea de-a doua,expediată de la Oradea în 11 mai, Tertina îl îndeamnăpe Vasile Aaron să trimită un exemplar al odelor înSilezia, la Teschino, profesorului George Carol vonRumi, un prieten al său, care i le va publica. Scrisoarealui Tertina este dublată de una de la Rumi, din 12 mai.14

Acesta precizează că e dispus să le tipărească în revistaMusenalmanach, dar cere ca textul românesc să fie însoţitşi de o fidelă traducere în latină. La 4 iulie 1807,avocatul sibian nota: „Reponsia cum effectu transmisa”.

În practica editorială a lui Aaron comandarea unor„exemplare de lux” constituia o recidivă. În primăvaraacelui an el tipărise, tot la Barth, două poveşti ovidiene,cea despre Piram şi Tisbe şi cea despre Echo şi Narţis.Întrucât nu putuse tipări adaptările după Ovidiu ca untot, ci considerase mai indicat să ofere cititorilor săi olectură agreabilă, la un preţ accesibil, scosese dinmanuscrisul pregătit pentru tipar încă din 1803,legendele despre două iubiri nefericite şi le publicaseîntr-un volumaş de doar 54 de pagini. Probabilintenţiona să procedeze la fel şi cu celelalte adaptări,tipărindu-le sub forma unor astfel de cărticele, maiuşor de publicat şi de comercializat. E greu de spusacum de ce nu a făcut-o.

Având prefaţa datată 1 februarie 1807, Piram şi Tisbea fost imprimat în 803 exemplare pentru care autorul a

plătit 61 fl. şi 30 cr., după cum reiese din evidenţeletipografului15 Atrage atenţia faptul că autorul acomandat şi nişte exemplare „de lux”, probabil pentruclienţi speciali sau pentru a le face cadou celor faţă decare avea obligaţii: 65 de exemplare au fost tipărite pehârtie fină, 10 dintre ele fiind îmbrăcate în hârtiepânzată. Din totalul celor tipărite pe hârtie obişnuită,doar 140 au fost legate, restul de 400 fiindu-i predate incrudo (nelegate) iar aproape 200 sub formă de colifălţuite. Este limpede că Aaron, suportând cheltuielilede tipărire, şi-a asumat sarcina desfacerii tipăriturii,direct – în cazul exemplarelor legate sau prin legători –colportori, în cazul celor nelegate. Putem presupune căprintre aceşti legători – colportori se vor fi aflat, înprimul rând, cei care vor cofinanţa, în anul următor,retipărirea la Sibiu a Patimii Domnului şi Mântuitorului.

O istorie complicată are editarea acelei scrierisatirico–moralizatoare Vorbire în verşuri de glume...,numită pe scurt Leonat şi Dorofata. În toate lucrărileactuale de specialitate ea apare ca fiind publicată în1815, deşi cercetătorul sibian Constantin Pasculămurise lucrurile încă din 197616: ediţia din 1815 este adoua, fapt precizat şi pe copertă, dar şi în prefaţa încare Vasile Aaron scrie că „în anii trecuţi” a tipăritcărticica în 1500 de exemplare, care „în scurtă vremetoate s-au petrecut”. Până acum nimeni nu a putut săprecizeze când a apărut prima ediţie, .pentru careAlexandru Phillipide avansa în 1888 anul 1803 şi dincare nu s-a descoperit niciun exemplar. Informaţiile pecare le avem acum ne îndreptăţesc să afirmăm că primaediţie a fost tipărită cândva după 1807. Din anii 1804 –1807 se păstrează câteva scrisori primite de Aaron de lacunoscuţii săi aflaţi la Buda şi la Pesta – ConstantinFarcaş, Samuil Micu şi Gheorghe Şincai – toateconţinând referiri la demersurile pentru tipărirealucrării la Tipografia Universităţii din Buda17. Din elereiese că Aaron ar fi dorit ca broşura să se tipărească pecheltuiala tipografiei, care să o şi desfacă. Farcaş îlinforma, în 1804, că tipografia regală din Buda nu edispusă să suporte costurile unor astfel de lucrărimărunte, dar există altele care le acceptă dacă au avizulcenzurii şi li se par rentabile. În 1806 aflăm că Aaronera dispus să suporte cheltuielile de tipărire, de 48 deflorini pentru 1500 de exemplare, ba chiar comandaseexecutarea unei gravuri înfăţişând cârciuma beţivuluiLeonat. Firul informaţiilor se curmă în august 1807,când Şincai îi confirmă vestea decesului xilografului dela Buda şi îl îndrumă să se adreseze, pentru „săpareaicoanelor”, meşterului tipograf blăjean Ştefan Hosu.Până la apariţia unor informaţii noi, precizarea loculuişi anului apariţiei primei ediţii din Leonat şi Dorofatarămâne încă în suspensie. Credem că, fiind vorba de oscriere de mici dimensiuni şi puţin costisitoare (ediţia aII-a, format12°, are doar 40 de pagini), finanţareacărticelei a revenit autorului. Probabil că şi ultimeletipărituri ale lui Aaron, Anul cel mănos (1820) şi Istoria luiSofronim (1821) au fost tipărite pe cheltuiala lui Aaron,


85 >>>

deşi acest lucru nu e menţionat pe foaia de titlu, ca laPiram şi Tisbe. Şi acestea erau nişte scrieri cu volumredus (Anul cel mănos – 30 de pagini, format 12˚, Istorialui Sofronim – 52 de pagini, format 8° mic), relativieftine.

Privind activitatea editorială a versificatorului sibianîn evoluţia ei, remarcăm că acesta a recurs la toatemodalităţile de finanţare folosite în epocă: colaborareacu o tipografie care să suporte costurile de producţie,găsirea unui „sponsor” care să-şi asume riscurileinvestiţiei, asocierea pentru împărţirea cheltuielilor şibeneficiilor şi, în ultimă instanţă, efectuareatipăriturilor în regie proprie. Spirit practic, a mizat pesporirea valorii artistice a unor dintre scrierile sale prinîmbogăţirea lor cu gravuri şi a adoptat strategiaexecutării exemplarelor cu finisare superioară, „delux”, pentru clienţii cu gusturi mai fine. Acţionând înconsonanţă cu spiritul epocii şi ţinând seama degusturile publicului el a reuşit să-şi materializezemajoritatea proiectelor. Sfârşitul prematur, la doar 41de ani, l-a împiedicat să finalizeze cea mai importantălucrare a sa, poemul filosofico-iniţiatic Reporta din vis,rămas multă vreme în manuscris.

Note:

1. Dan Mihăilescu, Din activitatea editorială în epocailuminismului p. 148.2. Pentru amănunte, vezi Ordonanţa normativă din 1795, înLiliana Popa, Oameni şi cărţi, pp.82-84.3. Despre greutăţile întâmpinate, de exemplu, de SamuilMicu şi Gheorghe Şincai, vezi comunicarea noastrăMărturii despre scriitori şi cărţi […], în Transilvania, nr.11-12,Sibiu, 2010, pp. 145-149.4. În 1807, Guberniul a sporit atribuţiile acestuia, ordonândca revizuirea cărţilor româneşti editate de Johann-AndreasBarth să fie făcută de Aron Budai iar lista lor să fie înaintatăsemestrial Guberniului (vezi Liliana Popa, Oameni şi cărţi,p.85).5. Dorica Bucur, Cartea românească tipărită la Braşov, p. 343.6. România, DJSAN, Fond Vasile Aaron, Corespondenţă,doc. nr. 669.7. Amănunte la L. Popa, Contribuţii la BRV, p. 307.8. Amănunte la L. Popa Oameni şi cărţi, .pp.113-114.9. România, DJANS, Colecţia „Brukenthal”, N.1-5, 144 ff.115-121.10. Paul Păltănea, Contribuţii la bibliografia românescă veche.Două tipărituri sibiene, în Muzeul de istorie al Transilvaniei,XXIV-XXV, 1987-1988.11. Andrei Veress, Bibliografia româno- ungară, volumul II..12. Dan Simonescu, O lature necunoscută, pp.1-9.13. DJSAN, Fond V. Aaron, doc. nr. 27/1 şi 27/2.14. ibidem, doc. nr. 2115. România, D.J.S.A.N., Brukenthal, N 1 - 4 134, p.155.

16. Constantin Pascu, Cartea românească veche, 1976.17. România, D.J.S.A.N, Fond V. Aaron, doc 5, 23, 87, 152,511, 516, 532.

Bibliography:

Bucur, Dorica, Cartea românească tipărită la Braşov în primajumătate a secolului al XIX-lea, factor în dezvoltarea unităţiiculturale şi naţionale / Romanian books printed in Braşov inthe first half of the 19th century, a factor in the progress ofthe cultural and national unity, in Valori bibliofile dinpatrimoniul naţional, Bucureşti, 1983, p. 341-347

Mihăilescu, Dan, Din activitatea editorială în epocailuminismului în sudul Transilvaniei / From the editorialactivity during Illuminism in southern Transylvania, inCumidava, II / 1968, p. 147-151

Pascu, Constantin, Cartea românească veche în BibliotecaBrukenthal / Old Romanian books in the BrukenthalLibrary, Sibiu, 1976.

Păltănea, Paul, Contribuţii la bibliografia românească veche.Două tipărituri sibiene / Contributions to old Romanianbibliography. Two printings from Sibiu, in Muzeul de istorieal Transilvaniei, XXIV-XXV, 1987-1988.

Popa, Ioan-Nicolae Mărturii despre scriitori şi cărţi îndocumente din Fondul personal Vasile Aaron / Records onwriters and books in documents from the Vasile Aaronpersonal fund, in Transilvania, nr. 11-12, Sibiu, 2010, pp.145-149

Popa, Liliana, Contribuţii la Bibliografia românească veche /Contributions to old Romanian bibliography, in Biblioteca şicercetarea, XII, Zilele bibliotecii academice clujene.Sesiunea ştiinţifică din 12-13 noiembrie 1987.Academia R.S. România, Filiala Cluj-Napoca, 1988,pp. 307-310

Popa, Liliana, Oameni şi cărţi în Sibiul de altădată / Men andbooks in bygone Sibiu, Editura Schiller, Sibiu-Bonn,2010

Dan Simonescu, O lature necunoscută din activitatea luiVasile Aaron / An unknown side of Vasile Aaron’sactivity, excerpted from Arhiva românească, vol. V,Bucureşti, 1940, pp.1-9.

Veress, Andrei, Bibliografia româno- ungară, volumul II.Românii în literatura ungară şi ungurii în literatura română(1781-1838) / Romanian-Hungarian bibliography, vol. 2.Romanians in Hungarian literature and Hungarians inRomanian literature (1781-1838), Bucureşti, EdituraCartea Românească, 1931.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 86

A n c a E l i s a b e t a T A T A YBiblioteca Academiei, Filiala Cluj

Academy Library, Cluj Branchstr. Kogălniceanu 12-14, Cluj Napoca, 400088, România, tel/fax: +40-264-595 027, e-mail: [email protected]


The Engravings of the Gospel of Buda from 1812

The Gospel of 1812 is one of the most beautiful books edited in Buda, particularly due to the illustrationsrepresenting the evangelist, which, in fact, are among the largest engravings existing in the religious books printed forthe Romanians in the big city on the Danube (only St. John of Damascus in the Octoih of 1811 is bigger: 26x20 cm).The frontispieces and vignettes in the Gospel of 1812 appear, some of them frequently, in other Romanian books fromBuda, while the evangelists were published only here. They are also likely to be found in other books printed in Buda,for other peoples, or in Vienna, where as a matter of fact they were achieved. Of occidental manner, they do not looklike their similar representations in the Romanian area. The four puncheon prints are signed by the famous Vienneseengraver Ventel Engelmann and dated in 1794 and 1795. Artistically and technically well-done, these illustrations are theonly engravings in metal of the evangelists in the old Romanian books.

Keywords: University Typography of Buda, old Romanian book, engraving, evangelists, Gospel.

Gravurile Evanghelieide la Buda din 1812

ÎÎn ultimele două decenii ale secolului alXVIII-lea şi în primele trei decenii alesecolului al XIX-lea, Tipografia

Universităţii din Buda (mutată aici în 1777 de laTyrnavia) va edita cărţi în 16 limbi, printre care şiromâna1. Din numărul de aproximativ 240 de titluripublicate pentru români în această perioadă, tipăriturilereligioase – mai puţin numeroase decât cele laice (cuprofil istoric, lingvistic, literar, geografic etc.) – suntîmpodobite cu gravuri în lemn şi metal2.

Din punct de vedere al artei grafice, Evanghelia de laBuda din 1812, apărută cu binecuvântareamitropolitului Bisericii Răsăritene din Karloviţ, ŞtefanStratimirovici, ocupă un loc aparte, fiind împodobităcu foaie de titlu, frontispicii, viniete, litere ornamentateexecutate în lemn şi cu patru ilustraţii de dimensiunimari, fiecare în plină pagină, reprezentându-i pe ceipatru evenghelişti, realizate în metal. Frumosul aspectgrafic al Evangheliei a fost sesizat cu ani în urmă de

reputatul istoric de artă Gheorghe Oprescu, care facecâteva consideraţii demne de luat în seamă3. Studiul defaţă îşi propune o analiză detaliată a elementelor graficeale acestei monumenale cărţi, compartimentate petehnici.

Textul foii de titlu este tipărit cu cerneală roşie şineagră, deasupra lui aflându-se un ornament vegetal,de asemenea roşu, terminat în partea superioară cu unglob (simbol al puterii)4 încoronat cu o cruce. Toateacestea se înscriu într-o poartă alcătuită dintr-o arcadăsemicirculară sprijinită pe două coloane, inclusă larândul ei într-un dreptunghi (30,8x19cm). Coloanele şicele patru laturi ale dreptunghiului conţin un motivcompus din două panglici spiralate, ce alcătuiescopturi. Este cunoscut faptul că optul răsturnatsemnifică infinitul.

În cele două „triunghiuri” ce se formează deasupraarcadei, figureză: tablele legii (care cuprind cele zeceporunci date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai)şi toiagul lui Aaron, fratele cel mare a lui Moise (ce


87 >>>

„odrăslise, înmugurise, înflorise şi făcuse migdale”) –în partea stângă, ambele elemente ale VechiuluiTestament; Biblia pe care se pot citi literele latine BIB/ ERA şi potirul (simbolul Euharistiei) – în parteadreaptă, făcând aluzie la Noul Testament. Printreelementele amintite mai sus se desfăşoară ramuri deaccacia – simbol al nemuririi sufletului5 şi totodatăimportant simbol masonic6.

Menţionăm că cifra opt marchează în cugetareacreştină opoziţia dintre Vechiul şi Noul Testament,fiind „simbolul transfigurării lumii, începutul princuvântul lui Isus, prin jertfa şi învierea Sa”7.

Cadrul foii de titlu descris este evident alcătuit dinmai multe ornamente tipografice gravate în lemn.Elementul cu arcada surmontată de tablele legii, detoiag, de carte şi de potir este prezent şi pe alte foi detitlu apărute la Buda în: Minei, 1804-1805, Octoih, 1811,Strastnic, 1816, Triod, 1816.

Frontispiciu cu Coborârea la Iad (8x14,5 cm). Înarta creştină, Învierea lui Isus cunoaşte treiinterpretări: Mironosiţele la mormântul Domnului;Coborârea la iad; Mântuitorul ţâşnind victoriosdin mormântul Său8.

Coborârea la iad, cunoscută în literatura despecialitate şi sub denumirile de Anastasis (adică

Învierea) sau Coborârea la limbi – cum o numescoccidentalii –, este o temă tipic bizantină, cele maivechi reprezentări datând din secolul al VI-lea9. Temaeste inspirată din Evanghelia apocrifă a lui Nicodim.De fapt avem de a face cu redarea simbolică amomentului mântuirii omenirii prin jertfa răstignirii luiHristos, care este înfăţişat călcând cele două porţisfărâmate ale iadului şi eliberând pe Adam şi pe Eva, peprofeţii David şi Solomon şi pe alte personaje aleVechiului Testament10.

Primul om este mort, deci Mântuitorul „trebuie săajungă la aceleaşi adâncuri în care coborâse şi Adam.Cu alte cuvinte, pogorârea la iad reprezintă însăşismerenia până la capăt a lui Hristos şi în acelaşi timp,începutul slavei Sale”. Astfel, Hristos a biruit iadul, iarprin coborârea Lui acolo, ne-a deschis nouă drumulspre cer. Evangheliştii nu precizează nimic despre acestmoment, însă apostolul Petru vorbeşte despre el, princuvintele ce i-au fost insuflate de Dumnezeu în ziuaCincizecimii (Fapte, 2, 14-39), cât şi în prima saepistolă (I, Petru., 3, 19). În Irmosul Cântării a VI-a aCanonului pascal se precizează: „Pogorâtu-Te-ai întrucele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorilecele veşnice, care ţineau pre cei legaţi, Hristoase; şi atreia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt”11.

Gravura de la Buda îl prezintă pe Isus Hristosstrivind porţile infernului, ale căror rămăşiţe sunt înformă de cruce12. Purtând barbă, părul în plete şinimbul cruciger, în preajma căruia este scrisă şiprescurtarea numelui Iis. Hs., El este îmbrăcat cutunică şi mantie şi ţine în mâna stângă o cruce mare,„care nu mai este instrumentul umilitor al pedepsei, cisimbolul biruinţei asupra morţii”13. Pe cruce estearborat un steag alb, stindardul Învierii, element detradiţie occidentală14. Isus îi întinde mâna dreaptă luiAdam, îngenuncheat la picioarele Sale, ajutându-l să seridice. În spatele lui Adam se află un grup de „drepţi”,între care se remarcă David (în vârstă şi cu barbă) şiSolomon (tânăr şi imberb)15, cu coroane pe cap şiveşminte de ceremonie. În spatele Mântuitorului maiobservăm trei capete de oameni, unul al Evei, carepoartă maforion, unul al unui băiat foarte tânăr(probabil al lui Abel)16 şi altul foarte puţin vizibil.

Scena este cuprinsă într-un oval înscris într-undreptunghi în care mai figurează motive fitomorfe caresunt dispuse simetric, alcătuiesc volute ample şi seprofilează pe un fond negru. În exteriorulpatrulaterului, deasupra, întâlnim: două vaze cu flori şio cruce surmontată unui aranjament vegetal, între toateputându-se citi inscripţia cu cerneală roşie: ÎnviareaD(o)mnului / nostru Iis. Hs. Compoziţia estecompletată lateral, jos, de alte volute vegetale.

În arealul românesc tema Coborârea la iad seîntâlneşte frecvent în pictura murală bisericească, îngravura şi ferecătura de carte, însă într-o redactare multmai amplă, pe care frontispiciul de la Buda nu şi-opermite din cauza spaţiului restrâns. De obicei Isus

Foaie de titlu


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 88

apare într-un nimb mare de lumină în formă de mandorlă(migdală), care emană raze, simbol al slavei, luminândastfel întunericul iadului17; abisul Iadului este pregnantredat, iar numărul personajelor prezente este mai numeros.

Frontispiciu cu Isus Hristos (4,8x14,6 cm) îlprezintă pe Mântuitor redat trei sferturi, înveşmântat înmantie şi tunică, binecuvântând cu mâna dreaptă, întimp ce cu stânga ţine crucea cu stindardul Învierii. Cade obicei, poartă nimb cruciger cu inscripţia O. ω. N.,iar în exteriorul nimbului se poate citi inscripţia IS.HS. .El emană raze în toate direcţiile, fiind înscris într-un medalion susţinut de vrejuri din frunze stilizate deacant. Prezenţa volutelor dovedeşte influenţa barocă.Precizăm că acest frontispiciu este identic cu cel dinAdunarea cazaniilor, Viena, 1793.

Frontispiciu cu Sfânta Treime de tip iconograficoccidental (4,8x15cm). Această reprezentare, numită„Dumnezeu în trei persoane”, datează din secolul alXVI-lea18. Mântuitorul este redat stând alături deDumnezeu-Tatăl, cu un Porumbel – întruchipându-lpe Duhul sfânt – între ei. În gravura noastră cele douăpersonaje sunt aşezate faţă în faţă pe nori, îmbrăcate cutunică şi mantie, cu globul pământesc între ei, deasupracăruia pluteşte porumbelul cu aripile deschise,emanând raze. Fiul binecuvântează cu mâna dreaptă,stânga Sa fiind sprijinită pe glob. Tatăl ţine în mânastângă sceptrul, iar cu cealaltă arată spre glob. Toţiprotagoniştii scenei sunt aureolaţi: Tatăl cu un triunghiînscris într-un cerc, Fiul cu nimb cruciger, Duhul sfântîn mod simplu. Inscripţiile TA. SAVVAOT, IS. HS.,D. S., desemnează personajele. Scena este încadratăîntr-un medalion înconjurat de elemente baroce: douăvolute proeminente din care pleacă câte un vrej cufrunzele stilizate, alcătuind curbe şi contracurbe.

Frontispiciu cu tablele legii (8,3x1,3cm) estealcătuit din elemente vegetale în mijlocul cărora, într-un cadru elipsoidal sunt aşezate cele două table cu legiale lui Moise (se observă cifrele romane care indicăporuncile), potirul cu ostie deasupra şi crucea.

Extrem de uzitat în cărţile de Buda estefrontispiciul cu spic de grâu stilizat (0,8x8,5 cm),care are în centru un medalion oval – sub forma unuiochi cu gene – în interiorul căruia se află un cerccircumscris unui triunghi cu vârful în jos, în interiorulacestuia din urmă aflându-se ochiul divin. Respectivacompoziţie înlănţuită face referire la Sfânta Treime.

Următorul element grafic este un frontispiciu cuglob, cruce şi volute vegetale (0,8x8 cm) desfăşuratelateral, care se întâlneşte de nenumărate ori întipăriturile de la Buda.

Frontispiciu cu glob şi cruce (2x14,9 cm). Înmijlocul unui vrej vegetal desfăşurat pe orizontală,alcătuit din frunze, struguri şi alte fructe, se află globulpământesc surmontat de o cruce greacă (cu braţeleegale).

Interesant este faptul că în această carte, pe lângăfrontispiciile cu conţinut religios, întâlnim şi motive

decorative laice. Ne referim la vinieta cu motivevegetale stilizate (6,7x7,7 cm).

Vinieta cu simbolul Sfintei Treimi (5,5x7,3 cm)are forma unei inimi disimulate, compoziţia fiind desorginte rococo. Inima, este sediul sentimentelor,având valenţele simbolice ale unui centrumacrocosmic. „Este punctul de întrepătrundere aspiritului şi materiei, lăcaş («templu») al luiDumnezeu”19. Aşadar, Sfânta Treime este redată subforma unui triunghi echilateral cu vârul în sus, cuochiul lui Dumnezeu (atoatevăzător) în interior.Triunghiul emană raze, simbolizând sfinţenia infinită aDumnezeului întreit20 Respectiva figură geometrică îşiîmparte simbolismul şi cu cifra trei, care reprezintăînceputul, mijlocul, sfârşitul, implicit şi cu trinitatea luiDumnezeu21. Pentru creştini, Dumnezeu se află înmijlocul a toate, vede tot, nimic neputându-se realizadecât sub privirea Lui. Pe de altă parte, inima este unuldintre simbolurile schematizate tradiţional prin formatriunghiului inversat (cu vârful în jos)22.

Cadrul foii de titlu, frontispiciile şi vinietele descrisemai sus sunt toate lucrate în lemn, tehnică extrem dedes întâlnită în cartea românească veche religioasătipărită în arealul românesc. Cu excepţia cadrului foiide titlu, ele se regăsesc şi în alte cărţi religioase de laBuda, precum: Minei, 1804-1805; Octoih, 1811;Strastnic, Triod, 1816 etc. În schimb, cele 4 ilustraţii careîi înfăţişează pe evanghelişti sunt executate în aramă.

Cei patru evenghelişti sunt redaţi în reuşite gravuriîn metal, lucrate cu dăltiţa, la care se foloseştedeopotrivă şi maniera punctată, atât de uzitată degravorii vienezi. Ele sunt semnate în limba slavonă:Reazal (a sculptat) Venţel Engelmann u Beciu(Viena) şi datate 1794 (Matei) sau 1795 (Ioan, Luca,Marcu). Este vorba de reputatul gravor vienez JohannWenzel Engelmann, care trăieşte aproximativ între anii1748-1803, cunoscut şi pentru executarea de hărţi23.Deci cele 4 planşele sunt realizate cu mult înainte de ase tipări frumoasa Evanghelie de la Buda.

Autori ai celor patru evanghelii canonice, Ioan şiMatei au fost apostoli ai lui Isus, cunoscându-l directpe Acesta, iar Luca şi Marcu au aflat despre faptele Luide la Pavel, respectiv Petru24. Cele mai vechireprezentări picturale ale evangheliştilor datează dinsecolul al IV-lea, deşi noile cercetari merg până însecolul al II-lea. Începând din perioada creştinismuluitimpuriu, evangheliştilor li se atribuie simboluri sausunt identificaţi cu ele, reprezentările alături de acesteadevenind uzuale din secolul al VI-lea25: un om, sau unînger pentru Matei; un leu, adesea înaripat pentruMarcu; un taur sau un bou, de asemenea uneoriînaripat pentru Luca; un vultur pentru Ioan. Existădouă surse de provenienţă pentru aceste simboluri,ambele vizionare: Ezechiel (1, 5-10) din VechiulTestament şi Apocalipsa (4, 6-8) din Noul Testament26.

Fiecare dintre cele patru creaturi a fost atribuităcâte unui evanghelist în funcţie de natura Evangheliei


89 >>>

scrisă de el. Lui Matei i-a revenit omul/îngeruldeoarece scrierea lui accentuează umanitatea lui Isus şiîncepe cu o descriere a descendenţei umane a lui Isus.Evanghelia lui Marcu a fost gândită pentru a scoate înevidenţă regalitatea lui Isus, şi ca atare i-a fost atribuit leul– regele animalelor sălbatice. Mai mult, textul său începecu vocea Sfântului Ioan Botezătorul care „striga înpustie”, la fel cum rage un leu. Boul lui Luca face referirela sacrificiu, întrucât evanghelistul tratează aspectele vieţiide sacrificiu a lui Isus. De asmenea Evanghelia sa începecu jertfa adusă de Zaharia (tatăl lui Ioan Botezătorul) luiDumnezeu. Lui Ioan i-a fost atribuit vulturul deoarecespiritualitatea şi relatarea cărţii sale este cea mai înaltă şisublimă, iar vulturul, în mitologie, este singura pasărecare se poate uita direct la soare27.

Adesea simbolurile apar în jurul Crucii Răstigniriideoarece sunt asociate cu regalitatea lui Isus din centru:omul este rege al creaţiei; leul este rege al animalelorsălbatice; boul este regele animalelor domestice;vulturul este regele păsărilor28. În pictura de carte,evangheliştii devin din secolul al VI-lea o temăobligatorie. Îşi găsesc locul la începutul textului, de celemai multe ori, pe pagină întreagă29. Ei pot sta înpicioare sau jos, scriind. Reprezentarea lor derivă dinmodele antice. Îşi întind mâna dreaptă, asemenioratorilor greci sau romani, în timp ce atitudinea lormeditativă provine de la aceea a filozofilor30.

Revenind la tipăritura de la Buda, îi aflăm peevangheliştii Ioan (24x15,5cm), Matei (24,9x15,2cm),Luca (24,5x15,1cm) şi Marcu (24,5x15,2cm) redaţi înpicioare, alături de masa de scris şi de Evangheliadeschisă, în care se pot citi inscripţii în limba slavonă,care se vor traduce astfel31: la Ioan: „La început eraCuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul eraDumnezeu” (Ioan 1, 1); la Matei: „Cartea neamului luiIisus Hristos, fiul li David, fiul lui Avraam. Avraam anăscut pe Isaac, Isaac a […]” (Matei 1, 1-2); la Luca:„Fiindcă mulţi[…]” (Luca 1, 1); la Marcu: „ÎnceputulEvangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”(Marcu 1, 1).

Fiecare evanghelist se află în cadrul unui interior(sugerat de elementele arhitectonice masive care sedezvoltă în fundal: stâlpi, coloane, pilaştri, arcade), cupana de scris în mâna dreaptă şi cu pupitrul de care îşisprijină Evanghelia în partea lor stângă. Pe mesele descris, asemănătoare unor birouri, se mai observă câtedouă călimări cu cerneală într-o tăviţă, cu excepţiagravurii care îl redă pe Matei, unde călimara este ţinutăde către înger, iar pe masa decorată cu ghirlande se aflăo altă carte închisă. Simbolurile sunt poziţionate înpartea lor dreaptă: vulturul, îngerul, viţelul, respectiv înstânga: leul. Taurul şi leul nu sunt înaripaţi.Evangheliştii poartă barbă, aureole, pe suprafaţa cărorase poate citi numele fiecăruia: Stii. Evglist Ioan; Stii.Evglist Mathei; Stii. Evglist Luca; Stii. EvglistMarco. Par să fie sub inspiraţie, au atitudini teatrale,haine lungi, antice, şi sandale romane în picioare.

Gravurile posedă chenare identice, compuse dinmotive vegetale extrem de stilizate.

În cartea veche din arealul românesc evangheliştiiapar adesea într-un interior, la masa de scris, alături desimbolurile lor, ca la Buda. Dacă în miniatura de cartemanuscrisă românească din secolele XV-XIX32,evangheliştii apar şezând în faţa pupitrului, înxilogravurile din cărţile tipărite, de regulă, ei sunt redaţiîn picioare, în Evangheliile33 de la Bucureşti, 1693(atribuiţi lui Antim Ivireanul şi repetaţi la Snagov în1697)34; Râmnic, 1746 (realizaţi de Popa MihaiTipograf)35; Iaşi, 1762 (semnaţi de Ierei Mihail Strilbiţkişi Monahul Theofan)36; Blaj, 1765 (semnaţi de SandulTipograf)37; Sibiu, 1806 (realizaţi de Ioan Zugrav)38;Mănăstirea Neamţ, 1821 (probabil executaţi de SimeonIerei)39. Excepţie fac evangheliştii de la Bucureşti din1682 (executaţi de Damaschin Gherbest)40 şi 1760(Ioan este semnat de Vasilie Dobromirski)41, care,asemenea celor din miniaturile româneşti şi bizantine,sunt concepuţi şezând.

Noutatea cărţii tipărite în marele oraş maghiar depe Dunăre constă în tehnica folosită pentru redarea lor(gravura în metal) şi în caracterul mai realist, de facturăoccidentală, dovedit şi de modul de înfăţişare alîngerului, simbolul evanghelistului Matei, care maidegrabă seamănă cu un cupidon zglobiu, antic saurenascentist. Foarte interesantă ni se parereprezentarea leului care îl însoţeşte pe EvanghelistulMarcu, în bună măsură umanizată.

Maniera barocă a acestor gravuri este de netăgăduit,fiind mărturisită de gesturile puţin retorice alepersonajelor, de veşmintele bogate în falduri ale acestora,care se mulează pe trup, scoţând în evidenţă formele, dearhitecturile solemne, dar încărcate de ornamente42,precum şi de jocul percutant al luminii cu umbra.

* * *

Evanghelia din 1812 este una dintre cele maifrumoase cărţi româneşti editate la Buda, în specialdatorită ilustraţiilor cu evanghelişti, care, de altfel,sunt printre cele mai mari gravuri aparute în cărţilereligioase tipărite pentru români în renumitul oraşmaghiar de pe Dunăre (sunt depăşite doar de cătreSfântul Ioan Damaschin din Octoihul din 1811:26x20cm). Frontispiciile şi vinietele din Evanghelia din1812 apar, unele frecvent, şi în alte cărţi româneşti deBuda, în schimb pe evanghelişti, îi găsim doar aici. Celmai probabil, ei se regăsesc şi în alte cărţi editate laBuda pentru alte popoare, sau la Viena, unde de altfelau şi fost produse. De factură occidentală, ei nuseamănă cu reprezentările similare din arealulromânesc. Cele patru gravuri sunt semnate de cătrereputatul gravor vienez Venţel Engelmann şi datate1794 şi 1795. Bine realizate din punct de vedere artisticşi tehnic, ilustraţiile sunt singurele reprezentări în metalale evangheliştilor din cartea românească veche.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 90

Sfântul Evanghelist Marcu(Reazal Venţel Engelmann u Beciu, 1795)

Sfântul Evanghelist Ioan(Reazal Venţel Engelmann u Beciu, 1795)

Sfântul Evanghelist Matei(Reazal Venţel Engelmann u Beciu, 1794)

Sfântul Evanghelist Luca(Reazal Venţel Engelmann u Beciu, 1795)


91 >>>

Note:

1. Pentru istoricul Tipografiei Universităţii din Buda a se vedeaîndeosebi: Andrei Veress, Tipografia românească din Buda, în Boabede grâu, III, nr. 12, 1932, p. 593-615; Käfer István, Az EgyetemiNyomda négyszáz éve (1577-1977), Budapesta, Magyar Helikon,1977; Péter Király (editor), Typographia Universitatis HungaricaeBudae, 1777-1848, Budapesta, Académiai Kiadó, 1983; DomokosSámuel, Tipografia din Buda. Contribuţia ei la formarea ştiinţei şiliteraturii române din Transilvania la începutul secolului al XIX-lea,Giula-Gyula, Editura Noi, 1994.2. Despre grafica din cartea românească veche tipărită la Budavezi: Gh. Oprescu, Grafica românească în secolul al XIX-lea, Vol. I,Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1942; AncaElisabeta Tatay, Incursiune în gravura cărţii româneşti vechi de la Buda,în Danubius, XXVI, 2008, p. 251-262; Idem, Gravura în metal dincărţile româneşti religioase apărute la Buda (1780-1830), în vol.Lucrările Sesiunii Naţionale a Doctoranzilor în istorie, Ediţia I, Oradea,22-23 mai 2009, coordonatori Mihai D. Drecin, Ioan Horga,Barbu Ştefănescu, Oradea, Editura Universităţii din Oradea,2009, p. 258-271; Idem, Frontispicii şi viniete laice gravate în lemnfolosite pentru decorarea tipăriturilor româneşti de la Buda (1780-1830),în vol. Şcoala Ardeleană IV, coordonatori: Ioan Chindriş şi CiprianGhişa, Oradea, Editura ”Episcop Vasile Aftenie”, 2010, p. 156-169; Idem, Tradiţie şi inovaţie în tehnica şi arta ilustraţiei cărţii româneştitipărite la Buda (1780-1830), Alba Iulia, Editura Altip, 2010; Idem,Incursion into the Old Romanian Secular Books Printed in Buda. ThePuncheon Prints, în Transylvanian Review, Vol. XX, No. 2, Summer2011, p. 34-50.3. Gh. Oprescu, op. cit., p. 219-220.4. George Ferguson, Signs and Symbols in Christian Art: WithIllustrations from Paintings of the Renaissance, New York, OxfordUniversity Press, 1961, p. 175.5. Richard Taylor, How to Read a Church. A Guide to Symbols andImages in Churches and Cathedrals, New Jersey, HiddenSpring, 2005,p. 201.6. Xavier Coadic, Enciclopedia francmasoneriei. Istorie, Personaje,Simboluri, Bucureşti, Editura Niculescu, 2010, p. 45.7. Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale,Timişoara, Editura Amarcord, 1994, p. 124.8. I. D. Ştefănescu, Iconografia artei bizantine şi a picturii feudaleromâneşti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973, p. 128-135; LeonidUspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Bucureşti,Editura Sofia, 2003, p. 199-205; Constantine Cavarnos, Ghid deiconografie bizantină, Bucureşti, Editura Sophia, 2005, p. 104-112.9. I. D. Ştefănescu, op. cit., p 131, 134.10. Vasile Drăguţ, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 18;Dicţionar de artă, vol. I, Bucureşti, Editura Meridiane, 1995, p. 114.11. Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, op. cit., p. 201-202.12. Daniel Rousseau, Icoana, lumina Feţei Tale, Bucureşti, EdituraSophia, 2004, p. 191.13. Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, op. cit., p. 202.14. Constantine Cavarnos, op.cit., p. 112.15. Gaston Duchet-Suchaux, Michel Pastoureau, The Bible and theSaints, Paris, Ed. Flammarion, 1994, p. 86.16. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Bucureşti,Editura Sophia, 2000, p. 117; Gaston Duchet-Suchaux, MichelPastoureau, op. cit., p. 86; I. D. Ştefănescu, op. cit., p, 134.17. Dionisie din Furna, op. cit., p. 117; Leonid Uspensky, VladimirLossky, op. cit., p. 202; Constantine Cavarnos, op. cit., p. 190.18. Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, op. cit., p. 218.19. Ivan Evseev, op. cit, p. 77-78.20. George Ferguson, op. cit., p. 47.21. Signs and Simbols. An Illustrated Guide to their Origins andMeanings, London, Dorling Kindersley Limited, 2008, p. 286.22. René Guénon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Bucureşti, Editura

Humanitas, 2008, p. 524.23. Gh. Oprescu, op. cit., p. 219; Ulrich Thieme, Felix Becker,Allgemeines Lexikon der Bildenden Künstler von der Antike bis zurGegenwart, vol. X, Leipzig, Verlag von E. A. Seemann, 1914, p.542; http://www.atlasandmap.com/carto/list.php?cart=e (30mai 201). 24. Hannelore Sachs, Ernst Badstübner, Helga Neumann,Christliche Ikonographie in Stichworten, Leipzig, Koehler & Amelang,1980, p. 126-127; Gaston Duchet-Suchaux, Michel Pastoureau,op. cit., p. 140.25. Hannelore Sachs, Ernst Badstübner, Helga Neumann, op. cit.,p. 127.26. Gaston Duchet-Suchaux, Michel Pastoureau, op. cit., p. 140;Richard Taylor, op. cit., p. 101-102.27. Richard Taylor, op. cit., p. 102.28. Ibidem, p. 103.29. Hannelore Sachs, Ernst Badstübner, Helga Neumann, op. cit., p. 128.30. Gaston Duchet-Suchaux, Michel Pastoureau, op. cit., p.140-141.31. Mulţumim pentru traducere cercetătorului Nicolae Fuştei dela Institutul de Istorie, Stat şi Drept (Chişinău) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. 32. G. Popescu-Vîlcea, Miniatura românească, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1981.33. Evangheliştii pot să apară şi în alte cărţi, precum, NoulTestament, Biblia etc. la care nu facem referire în studiul de faţă.34. Dragoş Morărescu, Antim Ivireanul xilograf, în CântareaRomâniei, nr. 3, 1983, p. 42-43.35. Anca Elisabeta Tatai, Xilogravura de la Sibiu (sfârşitul secolului alXVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea), Alba Iulia, Editura Altip,2007, p. 52.36. Ibidem.37. Cornel Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), Blaj,Editura Eventus, 1995, p. 78-79, fig. 21-24.38. Anca Elisabeta Tatai, op. cit., p. 48-51, fig. 32-35.39. Gheorghe Racoveanu, Gravura în lemn la Mănăstirea Neamţul,Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1940, p. 23-24, pl. IV-V.40. Dragoş Morărescu, Un xilograf moldo-vlah: Damaschin Gherbeststemarul, în Arta, Anul XXIX, nr. 7-8, 1782, p. 24-25.41. Cornel Tatai-Baltă, op. cit., p. 37.42. Gh. Oprescu, op. cit., p. 219.

Bibliography:

Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan, The OldRomanian Bibliography, (1508-1830), Tom. I-IV,Bucureşti, Editura Socec& CO., Soc. Anonimă, 1903-1944.

Oprescu, Gh., The Romanian Graphic Arts in the 19thCentury, vol. I, Bucureşti, Fundaţia Regală PentruLiteratură şi Artă, 1942.

Tatay, Anca Elisabeta, Tradition and Innovation in theTehnique and Art of Illustrating the Romanian Books Printedin Buda, 1780-1830, Alba Iulia, Editura Altip, 2010.

Thieme, Ulrich, Becker, Felix, Encyclopedic Dictionary ofVisual Artists from the Ancient Time up to the Present, vol.I-XXXVII, Leipzig, 1907-1950.

Uspensky, Leonid, Lossky, Vladimir, Guiding in the Worldof Icon, Bucureşti, Editura Sofia, 2003.

Acest studiu este finanţat dintr-un grant alConsiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, CNCS-UEFISCDI, cod proiect: PN-II-ID-PCE-2011-3-0314.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 92

A n a M a r i a R O M A N N E G O II o a n C r i s t i n e l R O M A N N E G O I

Universitatea „ 1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, Centrul de Cercetări Istorice şi Politologice „Iuliu Maniu”“1st December 1918” University of Alba Iulia, „Iuliu Maniu” Historical and Politological Research Center

str. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, România, tel: + 40258-8310303Personal e-mail: [email protected]

Sources of the good emperor’s myth. „Joseph the IInd and his Court”, a historical novel by Luise Mühlbach

The historiography about the Emperor Joseph II is extremely rich. Historical papers about him and his époque arefound in the German, French and American cultural areas. In addition to these scientific sources, there were otherlegends which, in the Transylvanian area finally led to formation of the myth of the good emperor. This paper aims atdebating the historical novel “Joseph II and his Court”, published between 1856 and 1857 by German writer LuiseMühlbach. This novel was well received in European and American cultural environments and it probably created thefavourable grounds for the great synthesis of the German and American historiography that had as subject the reign ofEmperor Joseph II. The present article aims to present this novel as a possible source which refreshed the myth of thegood emperor among Romanians in Transylvania by the end of the nineteenth century.

Keywords: Joseph II, Luise Mühlbach, historical novel, Joseph II and his Court, historical source, Maria Teresa.

Surse ale mitului bunului împărat.„Iosif al II-lea şi Curtea sa“ – unroman istoric de Luise Mühlbach

OOabordare a perioadei domniei lui Iosif alII-lea se dovedeşte un subiect inepuizabilîncă, motivat de complexitatea dar şi de

caracterul controversat al personalităţii sale care i-auasigurat o publicitate imensă nu doar în epoca sa ci şiîn posteritate. Cea mai puternică personalitatereformatoare a Casei de Austria, împăratul Iosif al II-lea a devenit un subiect preferat în cadrul istoriografieieuropene şi anglo-saxonă, încă de la începutul secoluluial XIX-lea. Amploarea lucrărilor istoriografice care facreferire la Iosif al II-lea, determină delimitarea şiordonarea materialului istoriografic universal pecategorii specifice, care ne-am servit în încercarea desurprindere a elementelor cheie, care definesc şi suţin,la nivel interpretativ, subiectul demersului de faţă.Astfel, apropierea de subiectul Iosif al II-lea şi,implicit, relevarea importanţei romanului istoric „Iosifal II-lea şi Curtea sa” în conturarea interesului dinpartea istoriografiei pentru această personalitate, s-arealizat în urma parcurgerii unei bibliografiiconsistente, punctate dinspre general spre particular,de la marile sinteze ale veacului, până la lucrările cu

caracter biografic, care se constituie ca importantepuncte de reper în receptarea personalităţii acestuisimbol al Luminilor, cu menţiunea punctuală aneexhaustivităţii, având în vedere multitudineadirecţiilor, orientărilor şi contribuţiilor istoriograficecare l-au exersat1.

Astfel, subiectul Iosif al II-lea apare în diferitelucrări cum ar fi: sinteze fundamentale pentrufamiliarizarea cu cadrele epocii, pentru pătrunderea înresorturile care au marcat gândirea şi acţiunile acestuitimp al marilor schimbări schimbări şi care, implicit, auatins şi problema marilor împăraţi reformatori; sursereprezentative în afara cărora înţelegerea secolului alXVIII-lea ar fi incompletă; lucrări şi sinteze care au pussub lupă particularităţile geo-politice şi culturale alespaţiului central-est european ale acestui timp şirelaţionarea lor cu evoluţia Imperiului Habsburgic şireprezentanţii acestuia; lucrări care au aşezat în centrullor disecarea multiplelor concepte cu care opereazăistoriografia Iluminismului: Aufklärung, Iluminismregional, Iosefinism, Despotism luminat; lucrări monograficedestinate lui Iosif al II-lea etc.


93 >>>

Contribuţii importante la conturarea personalităţiiîmpăratului Iosif al II-lea au fost aduse prin istoriciidin spaţiul german şi austriac, dintre care putemaminti: Alfred von Arneth2, Adam Wolf3, FerdinandMaaβ4, Eduard Winter5, Fritz Valjavec6, Paul vonMitrofanov7. Surprinzător, lucrări importante despreIosif al II-lea apar încă de la începutul secolului alXIX-lea, şi în spaţiile culturale din Franţa, Anglia şiStatele Unite ale Americii. Astfel, putem aminti autorica: Carlile Aylmer Macartney8, Victor L. Tapiè9,Robert. A. Kann10, Jean Bérenger11, Derek Beales12,Saul K. Padover13, François Fejtö14, Antony Lentin15,Karl A. Roider16, Franz A. J. Szabo17.

Studierea exhaustivă a lucrărilor autorilor, amintiţimai sus, a dus la câteva concluzii interesante, cea maiimportantă dintre ele, fiind faptul că în cadrul lor seregăsesc o serie de teme comune care sunt reluate spredezbatere din diferite perspective. Fără a intra în preamulte detalii, putem identifica preocupări spre teme ca:educaţia lui Iosif al II-lea; relaţia dintre împărat şi tatălsău, Francisc Ştefan; relaţia dintre Iosif al II-lea şimama sa, Maria Tereza; încoronarea lui Iosif al II-leaca împărat al Sfântului Imperiu Roman (1765); relaţiadintre mamă şi fiu în perioada coregenţei (1765-1780);viaţa personală a împăratului; relaţia dintre Iosif al II-lea şi fraţii săi, în special cu Leopold al II-lea şi MariaAntoaneta; reformele lui Iosif II-lea din perioada sa dedomnie (1780-1790); relaţia dintre împărat şi cancelarulKaunitz; călătoriile lui în cadrul Imperiului Austriac,Franţa şi Rusia; relaţia dintre împărat şi papalitate.

Preocuparea pentru temele enunţate este firească, şiexistă suficiente explicaţii ştinţiifice; dar dacă luăm înconsiderare că personalitatea, educaţia şi mentalitateaistoricului au o o importanţă deosebită în elaborareaunor lucrări de istoriografie, putem să înţelegem căexistă şi un substrat comun care a contribuit la apariţiaacestui tipuri de abordări ale subiectului Iosif al II-lea.Pornind de la aceste concluzii am căutat să vedem celecturi au putut contribui, în diferitele epoci, în care auscris autorii menţionaţi, la trezirea interesului pentrustudierea perioadei împăratului Iosif al II-lea. Având învedere faptul că formaţia intelectuală a acestora, estecea de istoriograf, ne-am aplecat cu atenţie asuprageniului literar reprezentat de romanul istoric.

Specialiştii literari consideră că romanul istoric, însensul consacrat al expresiei, de scriere amplă, cunumeroase personaje şi mai multe planuri epice care sepot intersecta sau dezvolta în paralel, în cercuritemporale concentrice, având ca sursă de inspiraţieevenimente reale şi semnificative pentru destinul unuipopor, al unei colectivităţi, şi care surprinde viaţa întoate aspectele ei, a apărut destul de târziu, abia pe laînceputul secolului al XIX-lea, aproximativ în vremeaprăbuşirii lui Napoleon18. De fapt, spre fineleIluminismului (sfarsitul secolului al XVIII-lea),problema reflectării artistice a timpurilor trecute apareca o preocupare centrală a literaturii, mai ales în cultura

franceză, engleză şi germană. Romanul istoric aorientat interesul scriitorilor spre importanţa concretăa locului şi a timpului, a condiţiilor sociale,concomitent cu crearea mijloacelor de expresiespecifice şi necesare pentru construirea unor universuriverosimile. O analiză scurtă în spaţiile culturalegermane, franceze şi anglo-saxonă duce la o concluzieevidentă, şi anume, că începând de la jumătateasecolului al XIX-lea până în zilele noastre, în toateaceste medii a circulat un roman istoric interesant„Iosif al II-lea şi Curtea sa” de Luise Mühlbach.

Autoarea acestui roman, Luise Mühlbach are oviaţă deosebită. Numele său real este Klara Müller şi s-a născut în anul 1814, într-o familie numeroasă.Friedrich Müller, tatăl autoarei, a fost avocat şi primarîn oraşul german Neubrandenburg şi datorită statutuluisocial ridicat a reuşit să îi acorde o educaţie completă19.Klara Müller s-a căsătorit în 1839 cu Theodor Mundt,scriitor şi profesor la Universitatea din Berlin. FamiliaMundt s-a implicat activ în viaţa politică a Prusiei, dela jumătatea secolului al XIX-lea. Klara Mundt esterecunoscută ca fiind o precursoare a mişcării deemancipare a femeii, curent politic ce a apărut lasfârşitul secolului al XIX-lea20. După moartea soţuluiei, în 1861, Klara Mundt a întreprins numeroasecălătorii în Europa, Asia şi Africa

În plan literar, preocupările sale au debutat destulde repede. Încă din 1838 a apărut prima lucrare şi

Luise Mühlbach (1814-1873)


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 94

până la sfârşitul vieţii a publicat peste cincizeci denuvele şi romane istorice21. Datorită talentului şi asubiectelor abordate lucrările sale se vor bucura de unsucces rapid în spaţiul cutural german. În foarte scurttimp, majoritatea acestor lucrări vor fi traduse şipublicate, până în zilele noastre, în Franţa, MareaBritanie şi Statele Unite ale Americii.

Unele dintre cele mai importante lucrări ale LuiseiMühlbach, apărute în spaţiul cultural american şianglo-saxon, sunt: Henry VIII. and his Court, romanistoric apărut din 1859 până în 2010 în 83 de ediţii;Queen Hortense. A life picture of the Napoleonic era, romanistoric apărut din 1856 până în 2010 în 61 de ediţii;Frederick the Great and his Court, roman istoric publicatdin 1853 până în 1915 în 45 de ediţii; Marie Antoinetteand her Son, nuvelă istorică publicată între 1867 şi 2010în 55 de ediţii; Prince Eugene and his Times, nuvelă istoricăpublicată între 1864 şi 2010 în 41 de ediţii; Louisa ofPrussia and her Times, nuvelă istorică publicată între 1863şi 2010 în 43 de ediţii22.

Romanul istoric „Iosif al II-lea şi Curtea sa”23 a apărutîn limba germană între anii 1856-1857, în trei volumedar care cuprindeau şase părţi distinctive. Succesul decare s-a bucurat a determinat traducerea şi tipărirea saîn Statele Unite în 186424 de către S.H. Goetzel25,traducerea aparţinând lui Adelaide De V. Chaudron. Caşi în spaţiul german, romanul a avut un succes deosebitfapt care va deschide drumul publicării şi a altor lucrăriscrise de către Luisei Mühlbach26. Deosebiereaesenţială între cele două ediţii era că în ediţia americanăcartea era publicată în patru volume dar se păstra încontinuare structura romanului. „Iosif al II-lea şi Curteasa” avea să devină cel mai publicat roman istoric alscriitoarei germane27. Astfel, din 1857 până în 2010, secunosc 153 de ediţii28 majoritatea apărute în spaţiulamerican29 şi german30.

Modul în care această lucrare a influenţatistoriografia europeană şi americană, educaţia şimentalitatea istoricilor este greu de demonstrat.Tocmai de aceea vom enumera structura şi capitoleleromanului. În general, acestea enunţau subiectele decare urmau să se ocupe, şi prin comparaţie cu temelecomune pe care istoriografia iosefină le conţine se potface comparaţii interesante. Pentru a fii mai accesibilăcomparaţia folosim ediţia americană din anul 186731

care a stat la baza majorităţii ediţiilor din această ţară. Prima parte a fos denumită după renumita

împărăteasă austriacă, Maria Theresa32, şi conţineurmătoarele capitole: The Conference, The Letter, TheToilet of the Empress, Husband and Wife, The ArchdukeJoseph, Kaunitz, The Toilet., The Red Stockings, NewAustria.

A doua parte este cuprinsă în acelaşi volum şipoartă numele soţiei împăratului, Isabella33. Cuprindeurmătoarele capitole: The Young Soldier, The Empress andher Son, An Italian Night, Isabella of Parma, TheAmbassador Extraordinary, The Dream of Love, Gluck, The

New Opera, Ranier Von Calzabigi, The Birthday, Orpheusand Eurydice, “In Three Years, We Meet Again”, Che FaroSenza Eurydice.

A treia parte a fost denumită de către autoare Kingof Rome34 şi în cadrul acesteia se relatează evenimenteledin perioada tinereţei împăratului până în momentulmorţii tatălui său. Capitolele acestei părţi sunt: FatherPorhammer and Count Kaunitz, Matrimonial Plans, Josepha ofBavaria, The Marriage Night., An Unhappy Marriage, AStatesman’S Hours of Dalliance, Prince Kaunitz and RitterGluck, An Unfortunate Meeting, Mourning, The ImperialAbbess, The Co-Regent, Haroun Al Raschid, The DisguiseRemoved, Rosary and Sceptre, The Difference Between anAbbess and an Empress, The Reigning Empress, The Co-Regent Deposed, Mother and Son, Death the Liberator, TheMirror, The Interview with Kaunitz, The Archduchess Josepha,The Departure, Inoculation, An Adventure, The Judgment ofSolomon, Two Affianced Queens.

În cea de-a patra parte a romanului, Emperor ofAustria35, se relatează evenimentele din perioadacoregenţei. Capitolele sunt următoarele: The Dinner atthe French Ambassador’s, Marianne’s Disappearance, CountFalkenstein, What they found at Wichern, The Somnambulist,The Prophecy, The Gift, The Conference, Kaunitz, Souvenird’Eperies, Frederick The Great, The Prima Donna, Frederickthe Great and Prince Kaunitz, Russia a Foe to all Europe, TheMap of Poland. The Countess Wielopolska, The Emperor andThe Countess, Maria Theresa, Marie Antoinette and CourtEtiquette, The Triumph of Diplomacy, Gossip, An

Copertele primei ediţii americane.


95 >>>

Explanation, Famine in Bohemia, The Black Broth, TheExtortioners of Quality, Diplomatic Esoterics, Russia Speaks,The Last Petition, Finis Polonie, The Mad Countess, TheBetrothal, Franz Antony Mesmer, Therese Von Paradies, TheFirst Day of Light, Diplomatic Strategy, Dominus acRedemptor Noster, Heart-Struggles, The Forced Bridal, PrinceLouis de Rohan, The Poles at Vienna, The Last Farewell, TheConcert, The Catastrophe.

Următoarea parte, ce de-a cincea, poartă numelesoţiei regelui Ludovic al XVI-lea al Franţei, MarieAntoinette36. Practic se relatează călătoriile lui Iosif al II-lea în Franţa şi ultimii ani ai coregenţei. Capitoleleacestei părţi sunt: Le Roi ist Mort, Vive Le Roi!, TheMemoranda, France and Austria, The King’s List, The FirstPasquinade, The New Fashions, The Temple of Etiquette, TheNew Fashions and their Unhappy Results, Sunrise, TheFollowing Day, The Last Appeal, The Flight, Joseph inFrance, The Godfather, The Godfather, The Arrival atVersailles, Count Falkenstein in Paris, The Queen and The“Dames de la Halle”, The Adopted Son of the Queen,“Chantons, Celebrons Notre Reine “, The Hotel Turenne, TheDenouement, The Parting, Joseph and Louis, The Promenadeand the Epigram, The Dinner en Famille, A Visit to JeanJacques Rousseau, The Parting, Death of the Elector ofBavaria, A Page From History, The Emperor as Commander-In-Chief, Secret Negotiations for Peace, Fraternal Discord, TheDefeat, The Revenge, A Letter to the Empress of Russia, TheGratitude of Princes, Frederick The Great, “The DarkestHour is Before Day”, The Emperor and his Mother, PrincePotemkin, The Prussian Ambassador, The AustrianAmbassador, The Empress Catharine, The Czarina and herMaster, A Diplomatic Defeat, The Czarina and the Kaiser.

Ultima parte a romanului istoric, The Reigh ofJoseph37, se ocupă de perioada anilor 1780-1790, cândImperiul Austriac a fost condus de către Iosif al II-lea.Capitolele cuprinse în această importantă parte sunt:The Oath, Prince Kaunitz, The Banker and his Daughter, TheCountess Baillou, The Expulsion of the Clarisserines, CountPodstadsky’S Escort, The Lampoon, The Petitioners, The LadyPatroness, Mother and Son, The Two Oaths, New-FashionedObsequies, The Pope in Vienna, The Flight, The Marriagebefore God, The Park, The Parting, Colonel Szekuly, ThePope’s Departure, The Repulse, The Count in the Pillory, TheNemesis, Horja and the Rebellion in Hungary, The Jew’sRevenge, The Favor of Princes, The Deputation from Hungary,The Recompense, The Rebellion in the Netherlands, TheImperial Suitor, The Last Dream of Love, The Turkish War,Marriage and Separation, The Last Dream of Glory, TheHungarians Again, The Revocation, The Death of TheMartyr.

Doar enumerarea structurii capitolelor romanuluiistoric „Iosif al II-lea şi Curtea sa” demonstreazăcomplexitatea acestuia. Autoarea a folosit în cadrultextului o bibliografie minimală fapt care a dus laexistenţa multor inavertenţe38 dar rezultatul a fostdestul de spectaculos prin succesul pe care l-a avut înrândul publicului.În concluzie, tindem să credem că o

cauză a interesului manifestat de istoriografiaamericană pentru perioada lui Iosif al II-lea sedatorează şi acestui roman pentru că lucrările despecialitate se adresau unui public destul de avizat şiinteresat.

În final, putem concluziona, că la formarea mituluibunului împărat şi al interesului de care s-a bucuratîmpăratul Iosif al II-lea în tematica istoriograficăeuropeană şi americană, a contribuit şi acest gen deliteratură. Romanul istoric a avut propriul public şidatorită uşurinţei cu care se citea a fost un elementesenţial în formarea mentalităţilor naţiunilor moderne.

Note:

1. Pentru bibliografia europeană despre Iosif al II-lea înistoriografia românească vezi: Petre Din, Mitul lui Iosif al II-lea în sensibilitatea colectivă a românilor ardeleni, Cluj-Napoca,Editura Napoca Star, 2003; Ioan Horga, Contribuţii lacunoaşterea Jozefinismului provincial, Oradea, EdituraUniversităţii din Oradea, 2000.2. Alfred von Arneth, Maria Theresia und Joseph II. IhreCorrespondenz sammt Briefen Joseph’s an seinen Bruder Leopold,Herausgegeben von Alfred Ritter von Arneth, Band 1-3,Wien, Druck und verlag von Carl Gerold’s sohn, 1867-1868.3. Adam Wolf, Aus dem Hofleben Maria Theresias Nach demMemorien des Fürsten Joseph Khevenhüller, Wien, 1858.4. Ferdinand Maaß, Der Josephinismus. Quellen zu seinerGeschichte in Österreich 1760-1790. Amtliche Dokumente aus demWiener Haus- Hof- und Staatsarchiv, Wien, Verlag Herold,Band I-V, 1951-1961.5. Eduard Winter, Der Josefinismus. Die Geschichte desösterreichischen Reformkatholizismus.1740-1848, Berlin, Rütten& Loening Verlag, 1962.6. Fritz Valjavec, Der Josephinismus. Zur Geistigen EntwicklungÖsterreichs im 18 und 19 Jahrhundert, Brün-München-Wien,Rudolf M. Rohrer Verlag, 19447. Paul von Mitrofanov, Joseph II. Seine politische und KulturelleTätigkeit, vol. I-II, Viena, 1910.8. Carlile Aylmer Macartney , The Habsburg Empire 1790-1918, London, Weidenfeld and Nicolson, 1969.9. Victor L. Tapiè, The Rise and Fall of the HabsburgMonarchy, New York, 1971.10. Robert. A. Kann, The multinational empire: nationalism andnational reform in the Habsburg monarchy, 1848-1918, vol. I.,Michigan, 1964.11. Jean Bérenger, Istoria Imperiului Habsburgilor (1273-1918),Traducere de Nicolae Baltă, Bucureşti, Editura Universitas,2000.12. Derek Beales, Joseph II: In the shadow of MariaTheresa,1741-1780, Cambridge, Cambridge UniversityPress, 1987.13. Saul K. Padover, The Revolutionay Emperor: Joseph II ofAustria, London, Eyre and Spottiswoode, 1976.14. François Fejtö, Joseph II un Habsbourg révolutionnaire,Paris, Librairie Académique Perrin, 1982.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 96

15. Antony Lentin, Enlightened Absolutism (1760-1790). ADocumentary Source Book, London, 1985, p. 5-6 (Kaunitz onJoseph II).16. Karl A. Roider, Maria Theresa, New Jersey, Prentice-Hall, 1973.17. Franz A. J. Szabo, Kaunitz and enlightened absolutism,1753-1780, Cambridge, Cambridge University Press, 1994.18. Georg Lukács, Romanul istoric, Bucureşti, Minerva, 1978,p.7-16.19. Despre autoare vezi: Cornelia Tönnesen, Die Vormärz-Autorin Luise Mühlbach : vom sozialkritischen Frühwerk zumhistorischen Roman, Neuss, Editura Ahasvera , 1997; WilliamH. McClain, Clara Mundts Briefe an Hermann Costenoble, în:Archiv für Geschichte des Buchwesens, vol. XXII.Frankfurt am Main 1981, p. 918-1250; Herbert TreadwellWade, The New International Encyclopaedia, Dodd, Mead &Company, 1922, p.390-391.20. Herlinde Cayzer, Feminist Awakening: Ida von Hahn-Hahn’s ‘Gräfin Faustine’ and Luise Mühlbach’s ‘Aphra Behn’, ,Brisbane, Univ. Diss. Queensland , 2007, p.160-162.21. Liselotte E. Kurth- Voigt, William H. McClain, LouisMühlbach’s Historical Novels: The American Reception, în:Internationales Archiv für Sozialgeschichte der deutschenLiteratur (IASL) , Volum 6 (1), 1981, p.1-26; la:http://www.deepdyve.com/lp/de-gruyter/louise-m-hlbach-s-historical-novels-the-american-reception-kijd2rD0NF (consultat la data de 15 decembrie 2011)22. Datele sunt doar orientative, multe dintre lucrărileautoarei sunt publicate în ediţii pirat în perioada secolului alXIX-lea şi începutul secolului a-lXX-lea. Informaţii de la:http://www.worldcat.org/identities/lccn-n81-119664(consultat la 16 decembrie 2011)23. Luise Mühlbach, Kaiser Joseph der Zweite und sein Hof.Historischer Roman, Berlin, Janke 1856-1857; Bd. 1. KaiserJoseph und Maria Theresa; Bd. 2. Kaiser Joseph und MarieAntoinette; Bd. 3. Kaiser Joseph als Selbstherrscher.24. Luise Mühlbach, Joseph II and His Court, Mobile, S.G.Goetzel & Co., 1864.25. S.H.Goetzel era un cetăţean austriac stabilit în StateleUnite. Informaţii despre activitatea sa publicistică în:Cathleen A. Baker, The Enterprinsing S.H. Goetzel: Antebellumand Civil War Publisher in Mobile, Alabama, la:h t tp ://www. l eg acy -p re s s. com/othe r%20f i l e s/S_H_Goetzel.pdf (consultat la data de 17 decembrie2011).26. Pentru succesul Luisei Mühlbach în Statele Unite vezi:James D. Hart, The Popular Book, Los Angeles, Universityof California Press, 1963; Henry A. Pochmann, GermanCulture in America, Madison, University of Wisconsin Press1957, p. 346-350.27. John William Tebbel, A History of Book Publishing in theUnited States; Vol. II: The Expansion of an Industry 1865-1919,New York, R. R. Bowker, 1975, p. 200-2006.Romanul a fost ulterior publicat în 1867 de către o altăeditură în condiţii grafice deosebite. Această lucrare va stala baza majorităţii ediţiilor americane din secolul al XIX-leaşi va fi publicat de către William Worth Appleton, un mareeditor american, care a contractat 20 de romane aleautoarei.28. Informaţii de la: http://www.worldcat.org/identities/lccn-n81-119664 (consultat la 16 decembrie 2011).29. Lucrarea s-a editat în Statele Unite în diferiţi ani ca:

1893, 1898, 1901, 2002, 2005, 2006, 2008, 2010. 30. Lucrarea s-a editat în Germanai în diferiţi ani ca: 1860,1868, 1893, 1923, 2008, 2010.31. Luise Mühlbach Joseph II and His Court, Ney York, D.Appleton & Company , 1867, 353 p.32. Ibidem, p.1.33.Ibidem, p.20.34. Ibidem, p.48.35. Ibidem, p.108.36. Ibidem, p.192.37. Ibidem, p.275.38. Astfel, în capitolul, Horja and the Rebellion in Hungary,autoarea face o serie de greşeli confundând naţiolitatea luiHorea pe care îl descrie ca fiind maghiar.

Bibliography:

Din, Petre. Mitul lui Iosif al II-lea în sensibilitatea colectivăa românilor ardeleni/ Joseph the IInd’s myth in the collectivesensibility of Transylvanian Romanian, Cluj-Napoca,Editura Napoca Star, 2003.

Macartney, Carlile Aylmer. The Habsburg Empire 1790-1918, London, Weidenfeld and Nicolson, 1969.

Tapiè,Victor L. The Rise and Fall of the HabsburgMonarchy, New York, 1971.

Kann, Robert. A. The multinational empire: nationalism andnational reform in the Habsburg monarchy, 1848-1918,vol. I., Michigan, 1964.

Beales, Derek. Joseph II: In the shadow of MariaTheresa,1741-1780, Cambridge, CambridgeUniversity Press, 1987.

Padover, Saul K. The Revolutionay Emperor: Joseph II ofAustria, London, Eyre and Spottiswoode, 1976.

Roider, Karl A. Maria Theresa, New Jersey, Prentice-Hall, 1973.

Szabo, Franz A. J. Kaunitz and enlightened absolutism,1753-1780, Cambridge, Cambridge University Press,1994.

Cayzer, Herlinde. Feminist Awakening: Ida von Hahn-Hahn’s ‘Gräfin Faustine’ and Luise Mühlbach’s ‘AphraBehn’, , Brisbane, Univ. Diss. Queensland , 2007,p.160-162.

Hart, James D. The Popular Book, Los Angeles,University of California Press, 1963.

Pochmann, Henry A. German Culture in America,Madison, University of Wisconsin Press 1957.

Mühlbach, Luise. Joseph II and His Court, Mobile, S.G.Goetzel & Co., 1864.


97 >>>

M o n a h i a M a r i n a A V R A MUniversitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie

“1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and PhilologyStr. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, 510009, România,

tel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected] e-mail: [email protected]

Research a Proscomisarion (Pomealnicul the Great) in the nineteenth century of the parish Vâlcea

Research is a contribution to Proscomisarion Pomealnicul called the Great, now in the National Archives Service VâlceaCounty inventory number 13. It is composed as a book manuscript, in Cyrillic script and decorated with Byzantine miniaturefrontispiece different in different years of the nineteenth century, made to order Annunciation parish church founders inRâmnicu Vâlcea oldest manuscript (probably years 1764, 1809 or 1816), the followers of Dionysus Ecclesiarch, leadingcalligraphers and miniaturists School of Bistriţa monastery Oltean, including monk Parties (May 20, 1832). Each tab containsa diptych in turn, to be commemorated in church services. Realizing a centralized manuscript memoranda, we conclude thatfor God's house were donated by Christians from various walks of life needed clothes and jewels divine service with arelatively high cost price. At a more detailed, corroborating data from other sources resulting veracity of historicalmanuscripts.

Keywords: book, calligraphy, contribution, manuscript, tissue.

Cercetarea unui Proscomisarion(Pomealnicul cel Mare) din secolulal XIX-lea al unei parohii vâlcene

SServiciul Judeţean Vâlcea al ArhivelorNaţionale deţine o valoroasă bazădocumentară constituită din fonduri şi

colecţii arhivistice destinate cercetării1. În colecţia demanuscrise, la scrierile religioase, se află 37 depomelnice2, mai multe catastife şi condici, manuscrisecu muzică de cult etc.

Pomelnicele sunt izvoare istorice importante pentruistoria politică şi socială a Evului Mediu românesc, câtşi pentru cea a secolului al XIX- lea. Am ales săprezentăm un exemplar aparţinând acestui gen descrieri, aflat astăzi în custodia Serviciului JudeţeanVâlcea al Arhivelor Naţionale3, datorită importanţeiacestuia pentru cunoaşterea istoriei locale. Princontribuţia de faţă dorim să introducem în circuitulştiinţific românesc vechile manuscrise prea puţincercetate, luate în seamă în trecut, o perioadă scurtă detimp, când erau folosite în timpul Sfintei Liturghii saula Parastase pentru cei adormiţi. Astfel de documentereprezintă surse importante pentru cercetarea istorieiinstituţiilor monahale şi bisericilor. În cadrul lor se potidentifica numele preoţilor, donatorilor şi donaţiile

aferente, existente în paginile acestora. Cercetarea lorpoate fi subiectul mai multor domenii. La studiulistoric şi paleografic se adaugă cu prisosinţă şi cel alistoriei artei, pentru că pomelnicele întâlnite înfondurile arhivistice şi monastice sunt demne de toatăatenţia şi din acest punct de vedere. Vechile manuscriseslavone din ţara noastră se lucrau mai ales de cătregrămătici şi monahi la diferite mănăstiri4. De altfel, lamănăstiri funcţionau şi şcoli, unde se învăţa limbaslavonă. Mănăstirea Bistriţa olteană a fost leagănulunde s-au format şi fiii domnitorilor Ţării Româneşti.La scurt timp de la fondarea ei, Mănăstirea Bistriţa s-aimpus printr-o serie de opere artistice, create în Şcoalade caligrafi şi miniaturişti de aici. Acestea ne oferă oimagine ilustrativă despre ceea ce au reprezentat elepentru arta medievală românească. Debutul artistic l-areprezentat Tetraevanghelul postelnicului Marcea, donatmănăstirii în anul 15195. De-a lungul timpului s-aîntreţinut şi continuat activitatea spirituală mai ales însecolul al XIX- lea, sub îndrumarea marelui maestruDionisie Eclesiarhul. Un aport deosebit l-au avutmanuscrisele constituite şi din Pomelnicile locaşurilor de


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 98

cult ale ctitorilor şi donatorilor, redactate cu cerneluripolicrome şi ilustrate cu frontispicii şi iniţiale artistice,precum şi cu numeroase miniaturi, reprezentândchipuri de îngeri şi sfinţi, sau scene din viaţa zilnică6.Acestea sunt constituite în aşa numitul Proscomisarion,ce reprezintă o lucrare originală alcătuită după modelulPomelnicelor Schiturilor Topolniţa7, Iezerul cuinspiraţie din lucrările athonite ale ieroschimonahuluiChiriac Râmniceanul. Alexandru Odobescu, în urmacercetărilor întreprinse în vara anului 1860, a identificatmanuscrise româneşti, slave şi greceşti, care au făcutparte din patrimonial bistriţean, constatând cămănăstirea Bistriţa este una din instituţiile care aupăstrat cele mai multe obiecte antice de tot felul:icoane, vase de argint, stofe şi cusături preţioase,odăjdii preoţeşti, manuscripte, cărţi tipărite şi alterămăşiţe vechi; toate amintind epocile trecute aleistoriei noastre8. Astăzi, acestea se află în custodiaBibliotecii Academiei Române şi la Muzeul Naţional deArtă a României din municipiul Bucureşti.

Specific pomelnicelor bisericilor râmnicene esterealizarea acestora sub forma unor cărţi manuscrise, cucaiete care au un număr variabil de pagini, constituiteîntr-un bloc de file legate în piele, cu scoarţe dincarton, cu scopul de a consemna, într-o formăsolemnă, numele ctitorilor şi binefăcătorilor. Pomelniculcu numărul de inventar 13, al parohiei Buna-Vestire aMaicii Domnului din Râmnic, studiat de noi, se pare căar data din anul 1881. Coperta este confecţionată dinpiele ce are imprimat cu aur, prin presare la cald, cuajutorul unui instrument, ce are profil corespunzător,un chenar dublu, reprezentat de elemente florale.Aceasta prezintă în centru un medalion tip romb(Maica Domnului cu pruncul, realizat în aceeaşitehnică) încadrat în patru buchete de flori, constituitedin trei floricele, amplasate în colţurile care seformează. Pe diagonală, se află alte buchete la scarămai redusă, existente la 1cm. faţă de tranşa cărţii,echidistante faţă de capul şi respectiv piciorul cărţii,fiind în număr de cinci pe lungime şi două pe lăţime, îninteriorul chenarului. Cealaltă copertă este decoratămai simplu: un chenar în interiorul căruia, pe diagonalăşi în mijloc, este amplasat un buchet de flori.

Manuscrisul conţine 78 file9 cu hârtie prelucratămanual, având filigrane alternative reprezentând unleu10 şi iniţialele VLC, ceea ce reprezintă marca şicontramarca patronului fabricii de hârtie. Fiecare filăeste liniată prin presare mecanică. Scrierea esteefectuată atât pe recto-ul paginii, cât şi pe verso-ulacesteia, cu cerneală ferogalică şi chinovar (roşie),începând de la f. 8 r. până la 62 r. La sfârşit, pe f. 78 v.,există o însemnare; f. 79 (numerotată) este constituitădin prelungirea foii de forzaţ ataşată pe scoarţa a douaa cărţii. Manuscrisul fiind redactat cu litere chirilice, amrealizat transliterarea în alfabet latin, astfel încât să nuse schimbe forma conţinutului, ţinând cont de

arhaismele regionale ale timpului, având în vedere caele să fie elucidate rezonabil. Totodată, am prezentatterminologia scrisă în cuprinsul filelor.

Conţinutul acestei cărţi este împărţit în următoarelepărţi distincte: Pisanie a ctitorilor; Cuvântul înainte cătrecititori; Miromele morţilor; Pomelnicul destinatdomnitorilor ţării, arhiereilor, preoţilor slujitori,continuându-se cu cele aferente ctitorilor şi celorlaltebresle din parohia Buna Vestire a judeţului Vâlcea.Această structură o mai întâlnim şi în cercetareaistoricului şi arhivistului Aurelian Sacerdoţeanu.Volumul cuprinde mai multe Pomelnice, realizate în timp,scrise în diverse perioade ale secolului XIX. Acestea sepomeneau de către preoţii slujitori la oficierea slujbelorreligioase (acatiste, liturghii şi parastase pentru ceiadormiţi).

Cartea este decorată cu frontispicii şi ilustraţii în stilbizantin, folosindu-se pigmenţi naturali, de culorifundamentale şi complementare acestora. Ilustraţiileicoanelor hramurilor11, atât ale praznicului Bunei-Vestiri, cât şi ale Sfântului ierarh Nicolae le găsimreprezentate la f. 7 v. şi respectiv f. 9 v., pe o întreagăpagină, executate în tehnica acuarelei, delimitateinterior şi exterior prin linii duble, trasate cu cernealăneagră printr-un chenar cu o nuanţă de ocru, subforma unei rame. De asemenea, acelaşi stil îl întâlnim şila f. 12 v., la reprezentarea chipului Maicii Domnului cuPruncul Iisus Hristos în braţe. Majoritatea filelor suntîmpodobite cu frontispicii reprezentate de un înger.Îngerii sunt fiinţe intermediare între Dumnezeu şioameni, simboluri ale lumii spirituale create înainteaaltor făpturi, înfăţişaţi cu un chip de copil, semnificândnevinovăţia şi puritatea, sau ca tineri, subliniindu-seprin aceasta că ei nu sunt supuşi timpului şi nuîmbătrânesc niciodată. Ei sunt mesageri ai lumii dedincolo, în mitologiile arhaice având aripile de lebădă12.Încă din antichitate la biserica primară din catacombeîntâlnim reprezentarea acestora ca un tânăr filozofîmbrăcat în togă romană, iar reprezentareaiconografică a Mântuitorului Iisus Hristos este asociatăacestuia. Imagini reprezentându-i pe îngeri aparfrecvent şi în iconografia cărţilor româneşti manuscriseşi tipărite, în diverse compoziţii, atât în foaia de titlu,frontispicii, viniete şi latrine, cât şi la stema saublazonul marilor demnitari.

Conturul desenului este realizat cu cerneală neagră,iar imaginea este umplută cu culoare în tehnicaacuarelei, utilizându-se fin doar nuanţe de galben şisiena arsă. Acesta oblăduieşte sub aripile sale titlulpomelnicului, în care sunt menţionate donaţiileaferente, scrise cu caractere chirilice, folosindu-secerneală de chinovar şi continuându-se cu numeledescendenţilor familiei titularului, dispuse în 4 coloane,vii şi morţi, scrise cu peniţa în culoare neagră. Scriereape patru coloane o mai întâlnim şi la Codex Sinaiticus(un manuscris al Noului Testament din secolul IV, aflat


astăzi la British Library în Londra13). Culoarea roşie semai regăseşte la începutul iniţialei numelui şi aînsemnărilor din răvaşe, unde frontispiciile suntreprezentate cu patronii spirituali ai acestora.

La începutul Pomealnicului este aşezată aşa numita„Pisanie a ctitorilor”, din care aflăm care sunt hramurilebisericii, cei ce au contribuit cu sume pentruconstrucţia ei, pictura şi împodobirea cu odoare sfintenecesare serviciului divin şi care sunt regulile de scriereîn acestă carte. Această pagină de Pisanie are dreptfrontispiciu14 o variantă a icoanei Deisis. Cele treipersonaje ale icoanei sunt bine definite, fiind înscrise încâte un cerc decorat, sub forma unei coroane din spicede grâu, împletite, cu nuanţe repetate de galben brun,verde şi roşu. Cele trei medalioane sunt aşezate pe unfundal albastru, definit printr-un chenar dublu, realizatcu linii drepte de cerneală neagră. Întregul frontispiciueste realizat în tehnica acuarelei. Sub frontispiciu estescris titlul, Pisanie, încadrat de două flori, realizate cucerneală neagră şi colorate în tehnica acuarelei înculorile roşu, verde, galben şi albastru.

În „Cuvântul înainte către cititori” sunt prezentatenormele (învăţături date de mitropolitul Varlaam alŢării Româneşti)15 potrivit cărora se desfăşoară slujbelede pomenire pentru cei menţionaţi în Pomealnic, vii şimorţi, amintindu-le de pedepsele pe care Marii SfinţiIerarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Vasilie şi Ioan leprecizează în Omiliile lor, precum şi citate din SfântaScriptură de la Eclesiastul, Tit şi Evanghelistul Lucapentru răsplata celor ce fac milostenii bisericii. Oatenţionare deosebită este precizată pentru păstoriibisericii, care nu se îngrijesc de cei cu adevărat săraci şitestamentele lăsate copiilor femeilor văduve,chivernisirea avuţiei acestora, astfel încât copiii să nusufere datorită greşelilor părinţilor lor.

Frontispiciul paginii este reprezentat de o icoană aDomnului Iisus Hristos Pantocrator, realizată întehnica acuarelei, cu liniile conturului trasate cu peniţa,cu cerneală neagră. Icoana este delimitată de un dublucontur în formă de flacără de lumânare, realizat cucerneală neagră cu linii dublate, iar interiorul acestuiaeste umplut cu culoare brun-gălbuie. De o parte şi dealta a icoanei sunt desenate câte trei flori stilizate avândconturul realizat cu cerneală neagră şi umplute cuculorile ocru, roşu cărămiziu şi verde.

Urmează apoi „Miromele morţilor celor din veacadormiţi”, în care se cere mila lui Dumnezeu pentruiertarea păcatelor sufletelor acelora, specificându-sesfârşitul fiecărui creştin (asemănătoare la Bistriţa16,Costeşti17, Govora etc.).

Pagina are un frontispiciu reprezentat de o variantăa icoanei Deisis. Cele trei personaje ale icoanei suntdelimitate în planul imaginii prin arcade cu stâlpi desusţinere fusiformi. Icoana este realizată în tehnicaacuarelei, iar liniile de contur sunt trasate cu peniţa cucerneală neagră. Ea este încadrată într-un chenar de

culoare galben ocru cu liniile de delimitare trasate cucerneală neagră.

Frontispiciul f. 14 v. este reprezentat de imagineaculmilor înalte ale ţării, având în mijloc un vultur negrucu aripi lungi şi cu picioare puternice, gheare tari,stabile pe ţinutul patriei noastre (stema)18 având înciocul lung, ascuţit şi coroiat, Crucea dreaptă (simbol alreînvierii sau al vieţii eternice)19. Deasupra păsării20

planează coroana domnitorilor Ţării Româneşti,reprezentaţi de bărbaţi viteji şi falnici, continuându-secu numele voievozilor, de la Mihnea voievod până laAlexandru Ioan Cuza. Se precizează într-un răvaşmăsura administrativă luată de dânşii - scoatereavăcăritului (dare care se plătea în Evul mediu în ŢaraRomânească pentru fiecare cap de vită21xx), precum şipedeapsa primită de aceştia: tăierea capului: „AcestDomni a scos văcărit şi le-a luat la toţi capu 1799”. Aceeaşiînsemnare o regăsim şi în Pomelnicul cu nr. inv. 6426provenit din parohia Sfântului Dimitrie din RâmnicuVâlcea, actualmente existent în custodia mănăstiriiBistriţa olteană22.

Pagina 16 v. are un frontispiciu încadrat într-unchenar dublu, cu ramă ocru-auriu, reprezentat din doitenanţi, îmbrăcaţi în veşminte diaconeşti în culori deroşu şi albastru, specifice Mântuitorului Iisus Hristos,ce susţin împreună mitra arhiereilor ţării, unul având înmâna dreaptă Steaua, iar celălalt având în mâna stângăcârja arhierească, urmat de lista mitropoliţilor Ţării,precizându-se că mitropolitul Filaret a plecat dinscaunul vlădicesc al Râmnicului.

Deoarece remarcăm stiluri diferite în compoziţialucrării presupunem că manuscrisul a fost decorat îndiverse perioade ale secolului al XIX-lea. Coroborânddatele din Pisanie (a cărţii) şi cele din Pisania bisericii (26iunie 1747) constatăm că biserica Buna Vestire dinRâmnicu Vâlcea a fost ctitoria lui Mircea voievod.Supusă vicisitudinilor vremii (în stăpânirea nemţilor întimpul războiului cu turcii toate bisericile au fost arse23)a ajuns în paragină, chiar într-un stadiu avansat dedistrugere. „Spărgându-se zidul” (f. 8 r.), a fost ridicatădin temelie, în acelaşi loc, de către trei mari boieri:Radu din Râmnic, Ioan moldoveanul şi Grigorie dinSibiu, în timpul păstoririi episcopului Grigorie, subdomnia lui Constandin Nicolae Voievod.

Această carte, supranumită „Pomealnicul cel Mare” (f.8 v.) al bisericii sau „Proscomisarion” (f. 8 r.) a fost scrisăsub domnia voievodului Grigorie Dimitrie Ghica, înscaunul vlădicesc fiind Neofit la Râmnic. Comparânddatele istorice din Pisanie şi din pomealnicele ctitorilorputem constata că au existat anumite neînţelegeri întreboierii ctitori, deoarece sunt tăiate din menţionările dela Pisania cărţii anumite precizări referitoare la boierulDumitru sin Tudor, ginerele lui Dumitru alCâmpulungului24.

Un aport deosebit la ctitorirea sfântului lăcaşputem presupune că l-a avut jupânul Grigorie de la

99 >>>


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 100

Sibiu, deoarece Pomealnicul acestuia (f. 18 v.) esteconstituit numai din trei nume: al lui, al fiului şiprobabil al soţiei şi este poziţionat înainteapomelnicului ctitoricesc al bisericii: „DumnealuiLogofătului Radu râmniceanu feciorul din Tănasie logofăt careles-au învrednicit cu dumnealui jupân Ioan Marco moldoveanuldimpreună şi au mai avut şi pe dumnealui jupân Grigorie carei-au zis Grigorie ţig de la Sibiu care din ajutorul lui Dumnezeuşi cu mila Maicii lui Dumnezeu au zidit această sfântă bisericădin temelie cu toate câte se află până astăzi, şi iaste acestpomelnic precum s-au zis mai sus al Logofătului Radudimpreună cu al jupânesei Stancăi sora dumnealui” (f. 19 r.).Analizând fila de pomenire a ctitorului Ioanmoldoveanul putem afirma că acesta a avut o modestiecovârşitoare, întrucât el, din smerenie, nu a precizatvaloarea materială cu care a participat la ctitorireasfântului lăcaş, scriind simplu: „Ioan moldoveanul ctitorul”(f. 20 v.); chiar în carte pomelnicul acestuia fiind dupăfamilia logofătului Radu, prin familie înţelegând înafara pomelnicului ctitoricesc, pomelnicele suroriiacestuia şi al fiicei acesteia separat. Este firesc, dacă amîntâlnit smerenie deosebită în rândul mirenilor, preoţiicu atât mai mult s-au smerit încât, spre sfârşitul cărţii,în alte decenii ale secolului XIX, la f. 51 r. întâlnim unfrontispiciu asemănător cu cel de la Cuvântul înainte cătrecititori cu menţionarea „aici se pomenesc preoţii;slujitoriiacestei dumnezeeşti bisearici”, după care cu un frontispiciusimplu constituit din două flori stilizate, colorate îndouă culori, ocru şi roşu, şi deasupra un brâu simplu,urmează „Pomealnicul popei Badei împreună cu al fiului său,popa Nicolae slujitori la această sfântă bisearică” (f. 51 v.),urmând apoi „Pomealnicul sfinţiei sale popei lui Constantinsin Popa Georgie slujitoriu al acestei sfinte bisearici” (f. 52 v.),continuîndu-se cu lista ce cuprinde numeledescendenţilor familiilor lor, pentru a le comemoraamintirea vie, pȚstratȚ în suflet de-a lungul veacurilor,fiind alȚturi de ei, pȚstrându-i în rugȚciune la sfântaproscomidie, liturghie, parastase, acatiste, etc. Fila 21 r.poartă o însemnare din care deducem că pentru a nu-ifi profanat mormântul „Grigorie armaşi ce au fost om sterpşi au răposat aici în Râmnic şi îngropat aici în amvonulbisearicii. Acest boier a dăruit bisearicii (taleri: 100;) pentruajutor la facerea chiliilor”, totodată participând în calitatede ctitor la construirea ansamblului de tip mânăstiresccu chilii ce urma a se realiza. Putem afirma datorităconţinutului însemnărilor că au existat prăvăliiaparţinătoare bisericii „daicu sin Niţă care au dat prăvăliadin târgul Râmnicului sfintei bisearici din deal” (f. 48 v.),biserica fiind întărită şi cu anumite privilegii iar „căpitanRadul Goran care au dat la sfânta bisearică din deal la MaicaPrecista un loc la moara Banului la răstoacă pe supt o vreajie şialt loc aici la fundul ogrăzii episcopiei care aceste locuri le-aucumpărat dumnealui de la Mincul Cortoroşanul şi le-au datsfintei bisearici de pomană ca în veaci să se pomenească” (f. 49v.). De altminteri, pe „jupân Constantin sin David diaconulcare au dat sfintei bisearici o sfântă de carton, o pereache

rucaviţe, şase făclii albe zugrăvite cu scaune de hier albe, un orarde duget cu ciucuri de mătase, una cădealniţă mare de cositoriu,una păreache de cununii de cositor şi cu ce va mai putea va ajuta”(f. 46 v.) îl întâlnim mai târziu într-un alt pomelnic al„sfinţii sale părintelui Macarie monah sin diaconul David ce audat sfintei bisearici; taleri 100 adică una sută şi o azveare şi opsaltire bogată şi aceşti bani s-au dat în mâna dumnealui JupânToader epitropul bisearicii să facă o chilie la poarta bisearicii”(f. 48 r.). Totodată din „pomealnicul Jupâneasei Marieirăsfirătoacei care au făcut chilia cea dinaintea bisearicii şi o audat bisearicii” (f. 50 r.) ştim că a existat această chilie.Pentru buna desfăşurare a slujbelor au existat cărţi înlimba română, dovada fiind textul însemnării: „jupânStan vogasiariul carele au dat sfintei bisearici un mărgăritrumânesc, un octoih rumânesc, o liturghie rumânească” (f. 53v.). Din economiile ei cuvioasa „Marta monahia care auîmbrăcat o cruce cu argint cu a sa cheltuială la această bisearicăca în veaci să se pomenească” (f. 44 v.). Putem constata căîn deceniul patru al secolului al XIX-lea au avut locvaste legături comerciale, deoarece au existat variatetipuri de stofe şi mătăsuri întrucât s-au donat pentruoficierea serviciului divin veşminte din materiale fine,cunoscute în Principate încă din secolele XV-XVI.Acestea au fost constituite din mătăsuri şi stofe25

orientale, turceşti şi ruseşti, de foarte bună calitate,menţionate în răvaşe executate în partea de jos apaginii, unele semnate de Partenie monah26. Din„Pomealnicul lui Chir Ioan Niţă, cizmarul”, aflăm: „Acestneguţător las bisearică un epitrafir de serasfir alb, o iconiţă cu 40mucenici şi Buna Vestire şi o pereache rucaviţe o icoană mare cuSfântul Grigorie27xxv şi cu Sfântul Spiridon28xxv şi o icoană cuslujba Sfântului Preacuviosului Părintele Grigorie Decapolitulca în veaci să se pomenească, 1832. De Partenie monah mai 20”( f. 54 r.)29; iar la 23 ianuarie 1834 şi în „Pomealniculdumnelui jupân Radul Chivovicinpiteşanu de aici din Râmnic”este precizat: „Acest neguţitor au dăruit sfintei bisearici osfântă de stofă şi un epitrafir tot asemenea stofa muscălească:profirurile ciucurii galbini” (f. 28 r.). În anul 1836, ziua 19a lunii martie, din „Pomealnicul dumneaei cocoana Tudoriţateişanca ce au ţinut într-u căsătorie pe căpitanul Iorga arnăutul”aflăm: „Această cocoană au ajutat la sfânta bisearică cu osfântă deplină cu flori şi un stihar de taclit şi un împărătesc detaleri de 31,20 şi alte mărunţişuri” (f. 61 r.) şi în„Pomealnicul dumnealui kir Ioan de aici din Râmnic” estescris: „Acest neguţător au ajutat la sfânta bisearică cu o sfântăde tacliga şi nu din cincisprezece şi un zlot ca în veaci să sepomenească” (f. 60 r.), asemenea şi „Pomealnicul lui sinUcea ce au făcut un epitrafir de atlaz cu ciucuri de iprişim de celbun ca şi de acum înainte va ajuta cu ce va mai putea”30xx (f. 45v.) şi la Pomealnicul lui „jupân Dumitru braşoveanu carele audat o sfântă de dulget, un stihar de mătase, un epitrafir demătase” (f. 46 r.). La 3 martie 1837, în „Pomealniculdumneaei jupânesii Stanii ce se află la cocoana StancaSocoteanca” este precizat: „Această jupâneasă au făcut osfântă icoană Maica Domnului la bisearică aici în Râmnic careicoană este cu două hramuri Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi


Sfântul Mucenic Mina; ca în veaci să se pomenească” (f. 61 v.).Iar la 13 iunie, în acelaşi an, avem „Pomealnicul dumnealuijupân Constantin Gezgu” în care pe verso-ul filei se aflăscris: „Acest neguţători ce mai sus s-arată au dăruit la sfântabisearică a Maicii Domnului hramul Buna Vestire o candelă deargint la icoana Domnului Hristos, o coroană de argint lasfântul Haralambie Sfânta Troiţă ce iaste deasupra uşileîmpărăteşti tot cu racele de argint şi două coroane la SfântulNicolae şi Sfântul Ioan 50 dramuri argint la Maica Preacistaşi cei135 la policandru au la tot 6 ferestri de hier ale bisearicii4 icoanele ce au fost stricate la zugrav acuma aflându-să epitrofsfânta bisearică prin osârdie a dumnealui cu început şi prăvăliiledinaintea sfintei biserici cu banul bisearicii şi lui cu osteneala aufăcut şi sfinte moaşte le-au îmbrăcat de argint cu argintu Bisericiiplata dumnealui cu osteneala; ca în veci să se pomenească” (f.29 v.).

Coroborând datele şi din alte surse istorice rezultăveridicitatea informaţiilor manuscrise. Din bisericaparohiei Buna Vestire a judeţului Vâlcea au rămasgeneraţiilor viitoare icoane împodobite cu ferecăturiargintate sau aurite, vase şi obiecte necesare serviciuluiliturgic din materiale preţioase aur (simbol alperfecţiunii, regalităţii şi divinităţii)31, argint (însimbolica creştină el reprezintă înţelepciunea divină)32

sau numai uşor poleite cu metale scumpe: din„Pomelnicul lui Constantin sin Giţă Popescul din Olăneşti”aflăm că „acesta au ajutat la sfânta biserică: o bederniţă deatlaz roşie ciucuri de fir galben drept taleri 40 şi două bedearniţide argint la Sfântul Nicolae mâna Sfântul Spiridon şi douăcruci tot de argint la icoana Naşterea Preacistii; ca în veci să sepomenească; 1834” (f. 58 r.). Iar pe „Pomelnicul soţieirăposatului Anastasie lănariul de aici din Râmnic” întâlnim:„această cucoană au dat sfintei biserici o pereache de patale maride argint de dramuri: 88 şi o candelă de dramuri: 100 toată deargint şi alte mărunţişuri şi o cruce la Sfântul Spiridon tot deargint de dramuri 187; ca în veaci să se pomenească;1834” (f.59 r.).

Exemplele pot continua prin donaţiile negustorilorce urmează: din „Pomelnicul dumnealui Jupân EnaculDimitriu” aflăm: „Acest neguţători au făcut la sfânta bisericăEvanghelia la Sfântul Nicolae de argint, mâna la SfântulHaralambie tot de argint dramuri 32 argint 50; 1834 feb. 10”(f. 56 r.), iar în „Pomelnicul dumnealui Jupân Mihai nepotuldumnealui jupân zis” se află scris: „Acest neguţitor au ajutatla sfânta biserică cu un galben vistică de au poleit potirul deargint;ca în veaci să se pomenească; 1834” (f. 57 r.). Deasemenea, în „Pomealnicul dumnealui Jupân Ţaicu Tabaculde aici din Râmnic” este precizat: „Acest neguţător ajutat lasfânta bisearică cu o icoană ce este cu două praznice: cuNaşterea33 Precistii şi Adormirea34 şi o candelă de argint dedramuri 70 şi o coroană la sfântul Spiridon şi alte mărunţişuri:ca în veaci să se pomenească; 1834 ian. 20” (f. 55 v.).Totodată aflăm că donaţii au fost destinate şi pentrureparaţii uzuale, dar şi necesare cultului bisericesc aşacum arată „Pomealnicul lui Jupân Dumitru călugărul ce audat taleri; 8; de au dres cădelniţa cea de argint şi au mai dat

taleri; 3; de au dres tochiţa de fier şi o păreache de rucaviţe şi; 2;de cositoriu pre sfântul prestol” (f. 47 v.). De asemenea, aufost amintiţi şi meseriaşi argintari, care prin dibăcia şipriceperea lor au lăsat posterităţii opere de artă, icoaneînpodobite cu ferecături artistice: „Dumnealui jupânDumitru sin Tudor ginerele Dumnealui jupân DumitruCâmpulunţanu (f. 21 v.) ce au făcut corona Maicii Precistii încăşi toate câte sunt pe sfânta icoană cea mare argintării sunt făcutede dumnealui şi au mai dat la policandru ciucurii cei de iprişimşi au mai ajutat la iconostas cu taleri; 5; au mai ajutat şi laclopot cu taleri; 200; au făcut şi acest pomealnic cu a sacheltuială şi de acum înai[…nte va ajuta cu ce va mai putea35]”;(există o dilemă aici! Oare este considerat ctitor?). Totodată semai menţionează că au fost şi zugravi pricepuţi în„Pomealnicul dumnealui jupân Nică abaţiu carele au dreschipurile sfinţilor şi au făcut coroana Sfântului Nicolae ca înveaci să se pomenească” (f. 45 r.); asemenea şi la„Pomealnicul dumnealui jupân Mina argintariul carele aulucrat o coroană de argint ce s-a pus la sfânta icoană a MaiciiDomnului” (f. 47 r.). Totodată, putem presupune că înperioada revoluţiei de la 1848 vasele de cult au fostprotejate de către jupâneasa Maria „a răposatuluilogofătului Georgie oltenescu, care au păstrat odoarele bisericii”(f. 50 v.).

Aceleaşi donaţii de produse fine şi costisitoare seregăsesc şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. Un îngerdesface un sul dintr-o hârtie uşor îngălbenită laextremităţi, care încă mai păstrează marginile îndoite îninterior. În acest sul sunt enumerate cu litere arabeşapte daruri de bunuri culturale donate: „Listă asubsemnatului de mai jos de toate obiectele ce am dăruit sfinteibiserici a Maicii Domnului din Râmnicu, 1877 mai 29: unstihar preoţesc de stofă de in dinacela cu fir; un felon idem cu firgalben bun; un epitrafir de stofă cu fir alb bun; două perechirucaveţe de stofă bună; un rând procoveţe de stofă bună; o perechepaftale de argint no 3 de dramuri 100 cu colonu lor; una crucede sârmă de argint suflată cu aur de dramuri 160 cu 6 pietre dediamant şi cu 7 de zmarand şi cu 12 de bălaşi cu tocul ei de nucîmbrăcat înăuntru cu plisă roşie;” existând şi precizarea:„Hagi Constantin Poenariu am dat acestea” (f. 33 r.). Deasemenea, au existat donaţii şi de la medici,comercianţi, negustori etc. În anul 1872, în 10februarie întâlnim „Pomelnicul domnului Niţă Marinoi”,având în răvaş însemnarea: „acest neguţători au dăruitsfintei biserici trei rânduri odăjdii stofă bună” (f. 31 r.), avândca ocrotitor al familiei pe Sf. Ioan Botezătorul, lafrontispiciu. Apoi, din „Pomelnicul domnului doctor IoanSuciul” aflăm: „Acest Domn Doctor au dăruit bisericii MaiciiDomnului un potir de argint, un disc şi o stea idem suflate cuaur în greutate de gram precum şi o linguriţă,1897 Ianuarie” (f.35 r.), şi în „Pomelnicul Domnului Mihalache ConstantinescuComerciant” se află scris: „Acest Domn comerciant a dăruitbisericii Maicii Domnului 4 sfeşnice de alamă, în cost de 480,un policandru idem în cost lei 140 aici darul bine primitînaintea Domnului spre ajutor şi spre folosul sufletesc. R.Vâlcea 1903” (f. 37 r.). Din „Pomelnicul preotului Ion

101 >>>


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 102

Ceculescu Sechelarie duhovnicul slujitor la acest sfânt locaş”aflăm: „Acest preot fiind hirotonisit pre piatra acestui sfântlocaş la anul 1855 iunie 13 a dăruit acestui sfânt locaş până înprezent adică la 1899 iunie 13 una pereche odăjdii, costumnaţional cu tot tachâmul lor, cu totul noi, precum şi una candelăde argint şi un castion de cositor pentru botezat; RâmnicuVâlcea 1899 Iunie 13” (f. 36 r.). Astfel, putemconcluziona, că preotul respectiv a slujit în aceastăbiserică timp de 44 de ani.

La f. 22 r. întâlnim o mică „cerere de îngăduinţă” apreotului, adresată în luna februarie a anului 1887,către epitropi, ctitori şi enoriaşi pentru a-şi însemnaanumite date biografice în acest pomelnic ctitoricesc„pentru memoria şi încurajarea confraţilor preoţi şi epitropi cevom servi la acest sfânt locaş pe viitor”. Începe prin a scrie,amănunţit, date de la evenimente importante din viaţalui: naştere, copilărie (cântăreţ, paraclisier), studii,căsătorie, diaconie („1833 noiembrie 16 m-am hirotonisituDiacon în Bucureşti de răposatu Mitropolitul Neofitu ce eralocţiitoru de Episcopu şi acestei sfinte Episcopii a Râmnicului”),preoţie (“la anul 1838 aprilie 16 m-am hirotonisitu preotudatu de Mitropolitulu Neofitu şi am rămasu la această sfântăbiserică la preotu şi îngrijitoru averiloru sale provizoriu până laanul 1851, când s-au orânduitu Epitropu Domnului IoanMihailu”), când a fost numit „proiestosuȚ al Plaşii şiOcolu (1848 - 1851), iar apoi „Protopopu al Scaunuluiacestei Sfinte Episcopii cu Plaişile, Ocolu şi Otăsău [numit] derăposatu Episcopu Calinicu” (1851). Însă, la anul 1855,încetând din viaţă epitropul Ioan Mihail, a trebuit să iadin nou în primire administraţia bisericii, fiind necesarăacoperirea sfintei biserici şi a dependinţelor sale,făcând colectă de bani de la „enoriaşi şi orăşeni”,mergând împreună cu cântăreţul D. Ioan la Bucureşti,pentru a cumpăra tabla necesară la acoperirea bisericiişi a turlelor de sus, după care „m-am dusu la DumnealuiPetrahie Miscurici la Lotru şi am cumpăratu toată lemnăria şişiţa necesară şi anului 1856 februarie s-au terminatu toatălucrarea acestoru Ecarete în acestu intervalu amu mai clădituohodar cu toate trebuincioasele sale”. În anul 1857septembrie „am fostu alesu cu 17 voturi Deputatu din parteaclerului la Divanulu Adhocu la ordinulu nr.: 58/ 58”,urmând ca în anul 1858 februarie 26 să fie ales epitropal bisericii şi a“împrejmuitu cu zidu amzarul sfintei Biserici”,continuînd în 1863 „împrejmuirea Corţii acestei sfinteBiserici cu zidu şi s-au acoperitu cu tinihie”. Dacă s-a ocupatde exteriorul bisericii a fost necesar şi în interior să aibăcontribuţii substanţiale. Astfel, în anul 1866 „s-au făcutuasemenea Tetrapoadele şi jeţurile de nucu masivu în toată sfântaBiserică” şi pentru buna desfăşurare a slujbelorbisericeşti „amu dăruitu şi unu rându de Mineie noi legate”,iar în luna aprilie, a anului următor, „s-au prefăcutuprăvăliea de la răscruci fiind foarte ruinată”. Pentru întreagaactivitate depusă, în luna mai a anului 1879, a primittitlul onorific de econom, membru al Consistoruluieparhial, „profesor liturgicu la grămătici de lângă Seminarulacestei Eparhii” şi după 8 ani a ajuns în înalta funcţie de

preşedinte al Consistorului eparhial, iar la „anulu 1879noiembrie 29 amu răscumpăratu pământul de la Bărătic pe careamu construitu din nou o prăvălie acoperită cu tinihiea alăturicum Domnului Tahie Mihailu”. Mai târziu, „la anulu 188?împovăratu de bătrâneţe nemaiputând lucra sarcina acesteiEpitropii m-am retrasu lăsând sfintei Biserici capitalu înmonede lei noi 2726 bani 50 adicădouămiişaptesutedouăzecişişase, bani cincizeci,patruzecişi nouă lăzi cu tinihiea rezervă pentru reparaţii, carebani şi tinihia fiindu adunate prinu stăruinţa mea s-au şipredatu Domnilor Epitropi ce m-au succedatu” (f. 24 r.). Întreînsemnări se află unele, din care rezultă că au fostdonate mai multe rânduri de veşminte preoţeşti. Nueste exclus ca în permananţă să fi slujit doi preoţi înaceastă parohie: unul duhovnic, iar celălalt să se ocupeîndeaproape cu admnistraţia; „Acest neguţători au dăruitsfintei biserici trei rânduri odăjdii stofă bună” (f. 31r.).Intervenţia preotului de a-şi cere permisiunea sănoteze anumite date se datorează faptului că printreregulile prezentate în Pisanie se află una careinformează despre anumite blesteme pentru cler şiafurisanii pentru mireni, dacă scrie cineva în aceastăcarte „fără blagoslovenia soborului” (f. 8 v.), în afara celorcare au donat moşii, scule, dobitoace, bani, fiecarecreştin câte ceva după posibilitatea sa.

Încă din secolele XIII-XIV se făcea trocul privindschimbul de produse din cereale, miere şi vite înschimbul ţesăturilor, prin comerţul maritim, atât din


Occident cât şi din Orientul Apropiat36. Deschiderea,în secolul XIV, a căilor comerciale de uscat adeterminat înflorirea economică a oraşelor din sudulTransilvaniei – Braşovul şi Sibiul – ca puncte esenţialeîn comerţul Europei centrale şi vestice cu OrientulApropiat37. Acestea s-au perpetuat continuu mai ales însecolele XVI-XIX, amploare luând blănurile şi altepodoabe vestimentare la curtea domnitorilor şi amarilor dregători.

Astfel, putem concluziona că pentru întreagaperioadă a secolului al XIX-lea au existat oamenigeneroşi şi mărinimoşi, care au ajutat prin donaţii detot felul, pornind de la terenuri destinate sfântuluilocaş, până la scule necesare pentru efectuarealucrărilor (f. 8 v., f. 26 v.) şi construcţii ale imobileloraferente bisericii parohiale, pictarea (f. 43 r., f. 45 r.) şiîmpodobirea acesteia cu veşminte scumpe şi de calitatesuperioară (f. 28 r., f. 33 r., f. 43 v., f. 44 r., f. 46 v., f. 47v., f. 54r.) unele de tip ţarigrădean - constantinopolitan(f. 61 r.), candele de argint (f. 54 v.), cădelniţă de argint(f. 47 v.) sau cositor (f. 46 v.), sfeşnice (f. 37r., f. 53 r.),vase destinate serviciului divin la Taina Sfintei Liturghii(f. 35 r., f. 36 r., f. 57 r.), la Botez (f. 36 r.) sau Cununie(f. 43v., f. 46 v.), cărţi în limba română (psaltire, octoih(f. 53 v.), liturghier), policandru, clopot şi tochiţă defier(f. 21 v., f. 47 v.), bani (f. 21 r., f. 21 v., f. 47 v., f. 48r., f. 49 r., f. 61 r.), din diverse pături sociale: boieri,jupâni, persoane din tagma monahală, preoţi, vameşi,căpitani, negustori, cucoane, precum şi meşteriargintari (f. 21 v., f. 47 r.), care au prelucrat metalelepreţioase pentru împodobirea icoanelor. Aşadar, carteaavută în studiu o putem considera sursă documentarăde mare valoare, atât pentru istoria bisericească, cât şipentru cea a mentalităţilor perioadei analizate. Preoţii,alături de credincioşi, au devenit mici cărturari,menţionând preocupările lor, din viaţa de zi cu zi, deatunci. Istoria unui popor nu se reduce numai lacunoaşterea faptelor sau a eroilor, care au săvârşit lucrurimemorabile. Mai mult de atât, necesară este înţelegereacivilizaţiei trecute38. Prin aceasta putem să ne dăm maibine seama de evoluţia omenirii.

Note:

1. Dumitru Andronie, Bogdan Bădiţoiu, Dan Neguleasa, DanPintilie, Tudor Răţoi, Ion Zarzără, Instituţia Arhivelor în judeţeleArgeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea, Râmnicu Vâlcea,Editura Almarom, 2006, p. 336.2. Ibidem, p. 315.3. Aducem mulţumiri d-nului. director Dumitru Andronie, d-nului. prof. Dumitru Garoafă şi colectivului instituţiei pentrucrearea oportunităţii studierii lucrărilor.4. Horia Matei, Cartea, un călător milenar, Bucureşti, EdituraTineretului, 1964, p. 108.5. Veniamin Micle, Medalioane Bistriţene, Eparhia Râmnicului,Sfânta Mănăstire Bistriţa, 1999, p. 54.6. Ibidem, p. 60.7. Idem, Cuviosul Chiriac Râmniceanu monahul isihast, Eparhia

Râmnicului, Sfânta Mănăstire Bistriţa, 2003, p. 68.8. Alexandru Odobescu, Revista Română pentru Sciinţe, Litere şiArte, vol. I, Bucureşti, Administraţia revistei Pasagiul român,1861, p. 704.9. Există unele pagini care nu sunt grafiate, nici miniate. Amţinut cont de numerotarea specialiştilor instituţiei deţinătoare.10. În catalogul de filigrane G. Eineder, Monumeta chartaepapyraceae historiam illustratia, Holland, Editura Hilversum,MCML [1950] întâlnim reprezentarea leului la filigranul hârtieiveneţiene la sfârşit de secol XVIII, început de secol XIX.Astfel putem aproxima provenienţa fabricii de hârtie ca fiinditaliană.11. Asemănătore cu cele de la „Pomealnicul ce să ziceProscomisarion” al bisericii din Vărătici, a comunei Costeşti dinzilele „Prealuminatului Domn Io Alixandru Nicolae Suţuvoievod fiind păstor aceştii eparhii Preasfinţia-sa părinteleChir Galaction episcopul Râmnicului”, ce are datat anul 1818(aflat în Biblioteca Academiei Române) şi cu cel din satulCosteşti cu nr. inv. 2192, scris de Pahomie monah din Sfântamănăstire Bistriţa în 27 iunie 1834. 12. Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale,Timişoara, Editura Amarcord, 1994, p. 81.13. Jonathan Hill, Ghid al istoriei creştinismului, Oradea, EdituraCasa Cărţii, 2008, p. 69.14. Întâlnit în Vieţile Sfinţilor din aprilie tipărite în tipografiaMitropoliei în anul 1836 de Meletie monahul.15. Veniamin Micle, Cuviosul Chiriac Râmniceanu monahul isihast,Eparhia Râmnicului, Sfânta Mănăstire Bistriţa, 2003, p. 69.16. Îndeaproape similar cu Pomelnicul nr. 17 (Proscomisarionulbisericii cu hramul Sfântul Nicolae din comuna Bărbăteşti ajudeţului Vâlcea, ce este semnat Pahomie Monah, având datatanul 1824) din colecţia existentă la Serviciul Judeţean Vâlceaal Arhivelor Naţionale care îl am în studiu pentru finalizareatezei de doctorat. 17. Veniamin Micle, Documente vâlcene în cercetarea lui AurelianSacerdoţeanu, Eparhia Râmnicului, Sfânta Mănăstire Bistriţa,2004, p. 241-242.18. Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, DicţionarulExplicativ al limbii române, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1998, p. 1173.19. Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, Bucureşti, EdituraArhetip, 2002, p.642.20. Ibidem; în abordarea artei blazonului există o dilemă: aqvilă,pasărea pheonix, vultur.21. Ion Coteanu, op. cit, p. 1149.22. Marina Avram, Pomelnice de parohie din Râmnicu Vâlcea(1822-1871) păstrate la mănăstirea Bistriţa, în Buletinul CercurilorŞtiinţifice Studenţeşti, Alba Iulia, 2010, nr. 16, p. 34.23. Constantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă aRomâniei. Secolul XIV-1848, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2005, p. 788.24. Acesta insistă în însemnările sale că a avut atribuţii dectitor; vom vedea mai târziu la însemnările meşterilorargintari.25. Alexandru Alexianu, Mode şi veşminte din trecut, volumul II,Bucureşti, Editura Meridiane, 1987, p. 384-396.26. Inspiraţia frontispiciilor a împrumutat-o din cărţile VieţileSfinţilor (ediţiile din anii 1807, 1813) şi a Ceasloavelor (ediţiile dinanii 1833, 1835) tipărite la Neamţ.27. […] 20 dec. 1831 s-au zugrăvit această icoană aici la sfântamănăstire Bistriţa de Partenie zograf […].28. Constantin Bălan, op. cit., p. 794.29. Asemănătoare cu f. 9 r. din manuscrisele româneşti cu nr.inv. 1245 din colecţia MSSE Române de la Biblioteca

103 >>>


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 104

Academiei Române din Proscomisarionul de la „Schitul de subtPieatră” (Pietreni) unde este hramul Sf. ierarh Nicolae, ce aremenţionată datarea: 1831 februarie 5.30. Asemenea însemnare o reîntâlnim şi la f. 1 r. în Pomelniculcu nr.inv. 4451 aflat în custodia mănăstirii Bistriţa provenit dinaceeaşi parohie. Există posibilitatea ca acesta să fie copiat dinpomelnicul amintit, există diferenţe şi greşeli în interpretareaunor cuvinte; altele lipsesc cu desăvârşire. Copistul latranscriere a devenit supus greşelii. Analog avem: „Pomealnicullui […] ce au făcut un epitrahil de atlaz cu ciucuri de ibrişiz de cel bunca şi de acum înainte va ajuta cu ce va mai putea ca în veaci să sepomenească” (corect ar fi ibrişim, diferit de ibrişiz şi de iprişim.Exemplele pot continua: f. 18 v. = f. 13 r.; f. 19 r. = f. 7 v.; f.20 r. = f. 8 r.; f. 20 v. = f. 9 r.; f. 21 r. = f. 5 r.; f. 43 r. = f. 2 v.;f. 43 v. = f. 3 v.; f. 44 r. = f. 4 v. (frontispiciu realizat dinpalmete în mijlocul căruia planează o coroană); f. 45 r. = f. 13v. (O compoziţie deosebită întâlnim la această filă: un sfântîmbrăcat în veşminte diaconeşti ne deschide un răvaşconstituit din trei registre ce au reprezentat în mijloculextremităţilor un personaj, ce se pare că ne anunţă prinsunetul trompetei, meşteşugul cu care a participat lazugrăvirea bisericii: „Acest Nică Abaţiu au dres chipurile sfinţilor şiau făcut coroana Sfântului Nicolae”. În primul registru este trecuttitularul pomelnicului, iar cele două registre ce conţin numelecelor vii şi al celor morţi sunt separate de un motiv vegetal); f.46 r. = f. 10 v.; f. 47 v. = f. 5 v.; f. 50 r. = f. 8 v.; f. 50 v. = f. 9v. Aşadar, observăm că Pomelnicele aflate la sfârşitul acestei cărţise regăsesc în primele file ale manuscrisului cu numărul deinventar 4451, de unde reiese concluzia că această carte a fostgrafiată la comanda ctitorilor bisericii parohiei Buna Vestiredin Râmnicu Vâlcea după manuscrisul din 1 februarie 1809 (f.14 v.); folosindu-se de partea introductivă de la Pomelnicul nr.17 (Proscomisarionul bisericii cu hramul Sfântul Nicolae dincomuna Bărbăteşti a judeţului, ce este semnat PahomieMonah, având datat anul 1824) din colecţia existentă laServiciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale. Unele micidiferenţe la însemnări, dar cu frontispiciu înger, suntcaracteristice pentru filele: f. 21 v. cu f. 1v.; f. 44 v. cu f. 14 r.;f. 47 r. cu f. 10 r.; f. 47 v. cu f. 5 v.; f. 48 r. cu f. 12 v. (oprezentare mai minuţioasă va fi subiectul altei prezentărideoarece Pomelnicul cu nr.inv. 4451 poate fi considerat un„Compendiu” fiind alcătuit la rândul său din alte 2, 3 volumedistincte, realizate probabil în anii 1764, 1809, 1816).31.. I. Evseev, op. cit., p. 17.32. Ibidem, p. 17.33. Constantin Bălan, op. cit., p. 795.34. Ibidem; Ilie zugrav este identificat ca autor.35. Expresie folosită în general şi la alte Pomelnice ca şimenţiunea „ca în veaci să se pomenească”.36. Corina Nicolescu, Istoria costumului de curte în Ţările Române;secolele XIV- XVIII, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970, p. 29.37. Ibidem, p. 35.38. Aurelian Sacerdoţeanu, Predosloviile cărţilor româneşti (1508-1647), Bucureşti, Editura „Librăria Universitară“ I. Cărăbuş,1938, p. 5.

Bibliography:

Alexianu, Alexandru, Mode şi veşminte din trecut / Fashionsand clothes from the past, vol. 2, Bucureşti, EdituraMeridiane, 1987.

Andronie, Dumitru; Bădiţoiu, Bogdan; Neguleasa,Dan; Pintilie, Dan; Răţoi, Tudor; Zarzără, Ion,

Instituţia Arhivelor în judeţele Argeş, Dolj, Gorj,Mehedinţi, Olt şi Vâlcea / The institution of the Archivesin the counties of Argeş, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, andVâlcea, Râmnicu Vâlcea, Editura Almarom, 2006.

Avram, Marina, Pomelnice de parohie din Râmnicu Vâlcea(1822-1871) păstrate la mănăstirea Bistriţa / Parrishdiptychs from Râmnicu Vâlcea (1822-1871) preserved atthe Bistriţa monastery, Alba Iulia, in Buletinul CercurilorŞtiinţifice Studenţeşti, 16, 2010.

Bălan, Constantin, Inscripţii medievale şi din epoca modernăa României. Secolul XIV-1848 / Inscriptions from theMiddle Ages and from the modern age of Romania. 14thcentury - 1848, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2005.

Coteanu, Ion; Seche, Luiza; Seche, Mircea, DicţionarulExplicativ al limbii române / The explanatory dictionary ofRomanian language, Bucureşti, Editura UniversEnciclopedic, 1998.

Densuşianu, Nicolae, Dacia Preistorică / PrehistoricalDacia, Bucureşti, Editura Arhetip, 2002.

Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale /Dictionary of symbols and of cultural archaetypes,Timişoara, Editura Amarcord, 1994.

Hill, Jonathan, Ghid al istoriei creştinismului / Guide for thehistory of Christianity, Oradea, Editura Casa Cărţii,2008.

Matei, Horia, Cartea, un călător milenar / The book, amillennial traveler, Bucureşti, Editura Tineretului,1964.

Micle, Veniamin, Medalioane Bistriţene / Medallions fromBistriţa, Eparhia Râmnicului, Sfânta mănăstireBistriţa, 1999.

Idem, Cuviosul Chiriac Râmniceanu monahul isihast / Thepious Chiriac Râmniceanu, the hesychast monk, EparhiaRâmnicului, Sfânta Mănăstire Bistriţa, 2003.

Idem, Documente vâlcene în cercetarea lui AurelianSacerdoţeanu / Documents from Vâlcea in the research ofAurelian Sacerdoţeanu, Eparhia Râmnicului, SfântaMănăstire Bistriţa, 2004.

Nicolescu, Corina, Istoria costumului de curte în ŢărileRomâne; secolele XIV- XVIII / History of the courtly suitin the Romanian countries, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică, 1970.

Odobescu, Alexandru, Revista Română pentru Sciinţe,Litere şi Arte / Romanian Magazine for Sciences, Letters,and Arts, vol. I, Bucureşti, Administraţia revisteipasagiul român, 1861.

Sacerdoţeanu, Aurelian, Predosloviile cărţilor româneşti(1508-1647) / Prefaces to Romanian books (1508-1647),Bucureşti, Editura „Librăria Universitară“ I.Cărăbuş. 1938.


105 >>>

C a r m e n S T Î N E AMuzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia

National Museum of Union, Alba IuliaStr. Mihai Viteazul nr. 12-14, Alba Iulia, România, tel. +40258813300, fax: +40258811853; [email protected]


Grammar text books for Romanian Transylvanian elementary education from the second half of the XIXth century

This study is focused on the presentation of the first grammar text books for Romanian elementary education inTransylvania is.

The analysis is applied to three grammar text books appeared in Sibiu, between 1848 and 1868, and evidences the factthat this type of manual presents a special interest both from the perspective of history of didactic literature and theperspective of the scientific level that the Romanian language reached at that moment.

Keywords: text book, education, grammar, Romanian language, primary teacher, school.

Manuale de gramatică din a douajumătate a secolului al XIX-leadestinate învăţământului primar

românesc din Transilvania

IIntroducerea gramaticii limbii române cadisciplină autonomă în şcolile primareortodoxe se leagă de anul 1854, an în care

apare Ordinăciunea arhierească pentru rândul cel bun înşcoalele noastre poporale1. Conform acestei instrucţiuni,studiul gramaticii limbii române începea în clasa a II-a,primul despărţământ („gramatica românească derost”), continua în despărţământul al II-lea al aceleiaşiclase, în timp ce în celelalte două despărţăminte aleclasei a III-a se preda gramatica limbii române „cuconţepturi”. În lipsa manualelor de gramatică, ce vorapărea în acelaşi deceniu cinci al secolului al XIX-lea,noţiunile elementare ale acestei ştiinţe erau cuprinse încărţile de citire.

Conştientizându-se faptul că studiul gramaticii înşcoala elementară comportă anumite greutăţi, în lipsaunor metodici speciale privitoare la predarea acesteidiscipline, revista pedagogică Amicul şcolii va face primiipaşi în acest domeniu. Astfel, în mai multe numere alerevistei din perioada 1860-1862 sunt publicate lecţiimodel de predare a morfologiei. Acestea suntvaloroase, întrucât constituie primele lecţii model de

limba română publicate într-o revistă pedagogică,predarea lor având la bază o concepţie progresistă.Scopul publicării acestor lecţii era acela „… de a supliniaceea ce nu se găseşte în gramatică, adică metodulpredării ei”2. Menţionăm în acelaşi context, prezenţacâtorva indicaţii metodice privitoare la studiulgramaticii limbii române în şcoala elementară şi înrevista Organul pedagogic3.

Manualele de gramatică4 apărute în perioada 1848-1868 sunt în număr de trei şi ele prezintă un interesdeosebit atât din perspectiva istoriei literaturiididactice, cât şi din perspectiva nivelului ştiinţific atinsde limba română la acel moment. Astfel, primulmanual de gramatică, special destinat învăţământuluiprimar este Gramatica românească pentru şcoalele popularede Sava Popovici Barcianu, apărută la Sibiu înanul18535. Ediţiile ulterioare, ediţia a II-a din anul 1856şi ediţia a III-a din anul 1864 nu beneficiază demodificări consistente în conţinut, ci doar la nivelulterminologiei ştiinţifice. Aceste reeditări conţinaproximativ acelaşi număr de pagini, diferenţele devolum putând fi explicate prin aşezarea în pagină, oriprin mărimea diferită a literelor. Înainte de apariţia


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 106

Gramaticii lui Sava Popovici-Barcianu6 a circulat,îndeosebi în Banat şi Crişana manualul lui VasilieIanovici, întocmit pentru şcolile din Bucovina,Gramatica limbei româneşti pentru a treia clasă a şcoalelorpoporene, Viena, 18517.

Manualul de gramatică întocmit de către SavaPopovici Barcianu are 120 de pagini şi este tipărit cualfabet de tranziţie. În partea introductivă, după ce estedefinită „gramatica românească”, „ştiinţa care neînvaţă a vorbi şi a scrie bine şi regulat româneşte”8, suntstabilite părţile constitutive ale acestei ştiinţe:etimologia (morfologia), sintaxa, ortografia. În legăturăcu sintagma „gramatică românească”/ „gramaticăromână”, autorul face următoarea precizare „… zicemgramatică românească…din pricină că…adjectivulromânesc arată însuşirea substantivului, iar nu româncare arată persoana ca nume propriu”9. Interesant estefaptul că în ediţia din anul 1864, autorul va utilizasintagma „gramatică română” fără nici o explicaţie.

Sub raport structural, cartea este împărţită în treimari capitole şi un adaos la sfârşit care propune modelede scrisori: de mulţumire, de amiciţie, precum şimodele de acte: atestat de botez, obligaţiuni, chitanţe.Între cele trei părţi există diferenţieri în ceea ce priveştespaţiul acordat: morfologie (p.9-85), sintaxă (p. 85-113), ortografie (p. 113-116). Partea de morfologie estemai dezvoltată decât cea de sintaxă, capitolulul destinatsintaxei fiind destul de firav ca şi conţinut. În cadrulacestei părţi a gramaticii sunt prezentate relaţiile dintrepărţile de vorbire studiate şi locul pe care acestea îlocupă într-o propoziţie. Ca funcţii sintactice eraurecunoscute: subiectul, predicatul, atributul. Într-oanaliză gramaticală, importantă era analizamorfologică, fiind descris felul în care fiecare parte devorbire studiată era utilizată într-un text.

Metoda de prezentare a conţinutului este ceacatehetică, întregul material informaţional fiind grupatsub forma întrebărilor şi a răspunsurilor. În primaediţie, după anumite răspunsuri apar aşa-numitele„observări” care conţin precizări suplimentare sauîndrumări metodice privitoare la predarea unei noţiunigramaticale şi exemple de astfel de noţiuni. În celelaltedouă ediţii, aceste observaţii nu mai sunt păstrate.Descrierea structurii gramaticale a limbii românepropune clasificări (câteva) cu care ne-au obişnuitmanualele şcolare moderne, diferenţele existândevident la nivelul limbajului. Astfel, substantivele segrupează în materiale (concrete) şi ideale (abstracte),cele materiale împărţindu-se la rândul lor în comune,proprii şi colective. Printre categoriile gramaticale alesubstantivului sunt marcate numărul, genul şi cazul. Îngeneral însă, descrierile scot în evidenţă un alt fel declasificare a noţiunilor gramaticale. De exemplu, lacapitolul referitor la verb sunt recunoscute patrumoduri: indicativ, imperativ, conjunctiv şi infinitiv.Participiul este considerat parte de vorbire propriu-zisă, în această categorie intrând şi gerunziul. În

categoria prepoziţiilor intră şi prefixele, denumite deautor „prepoziţii nedespărţibile”. Denumirea ştiinţificăa timpurilor verbale este cu totul diferită de cea actuală:imperfect (netrecut), perfect simplu (trecutnedeterminat), perfect compus (trecut determinat) etc.De asemenea, şi denumirea tipurilor de conjuncţii:copulative (legătoare), disjunctive (despreunătoare),adversative (împotrivitoare), conclusive (încheietoare).În categoria prepoziţiilor care cer dativul sunt trecutecele care în gramaticile contemporane cer genitivul:asupra, deasupra, înaintea.

Nu există date referitoare la modelul utilizat decătre Sava Popovici Barcianu, însă se pot stabiliasociaţii cu gramatica lui Ioan Heliade Rădulescu,tipărită la Sibiu în anul 1828, atât din punctul de vedereal conţinutului cât şi al terminologiei ştiinţifice. Făcândo comparaţie între cele două gramatici, se poateobserva că Sava Popovici Barcianu prelucrează,simplificând, în esenţă, capitole din gramatica lui IoanHeliade Rădulescu. Manualul de gramatică al lui SavaPopovici Barcianu începe cu aceeaşi întrebare existentăşi în gramatica mai sus-amintită: „Ce este gramatica?”.Definiţia dată, este în esenţă, aceeaşi, deosebindu-sedoar în privinţa terminologiei ştiinţifice. Astfel, în locde meşteşug, Barcianu a utilizat termenul ştiinţă:„Gramatica este un meşteşug prin care învăţăm săcunoaştem o limbă a o vorbi şi a o scrie întocmai dupăînsuşirile şi firea ei”10 / „Gramatica românească eştiinţa, care ne învaţă a vorbi şi a scrie bine şi regulatromâneşte”11.

La fel ca şi Ion Heliade Rădulescu, care a avut dreptmodel o gramatică franceză12, Barcianu împartesubstantivele după natura obiectelor, denumitemateriale şi ideale, iar pe cele materiale în comuneproprii şi colective. Adjectivul, de asemenea esteclasificat în materiale şi ideale, iar în ceea ce priveştegradul de comparaţie, amândoi autorii vor distingeaceleaşi grade: pozitiv, comparativ şi superlativ. În timpce în gramatica lui Ioan Heliade Rădulescu superlativuleste delimitat în: superlativ de sine, format cu ajutorulcuvintelor: foarte, tare şi superlativ relativ, format cuajutorul construcţiilor: cel mai, cea mai, în gramatica luiSava Popovici Barcianu există aceeaşi clasificare, însă,fără să fie explicită: „Superlativul…se formează prinpreunarea părticelelor: celu mai, cea mai, foarte… ”13.

De asemenea, gruparea verbelor este identică încele două gramatici, fiind delimitate în cadrul acesteicategorii gramaticale două clase: prima clasăreprezentată de verbul substantiv, iar a doua esteformată din verbul adjectiv. Spre deosebire însă de IonHeliade Rădulescu, în concepţia căruia participiul esteo categorie gramaticală autonomă, consacrându-i uncapitol diferit de cel al verbului, Sava PopoviciBarcianu inserează participiul în categoria gramaticală averbului. Amândoi autorii însă înglobează forma degerunziu în cea a participiului. În partea de sintaxă, deasemenea, se observă influenţele gramaticii lui Ion


107 >>>

Heliade Rădulescu. Informaţia preluată din aceastăcarte este însă prescurtată în manualul lui SavaPopovici Barcianu, şi, de cele mai multe ori,terminologia folosită de către acesta din urmă este maimodernă, unele denumiri ştiinţifice rămânând valabileîn gramaticile contemporane.

Nivelul ridicat de cunoştinţe, bogăţia de materialteoretic o transformă însă într-un manual greu accesibilpentru şcoala primară. Exemplele la fiecare noţiuneabordată sunt prea puţine, iar exerciţiile de fixare anoilor cunoştinţe sunt aproape inexistente.

În anul 1859 apare în aceeaşi tipografie diecezanădin Sibiu, manualul de gramatică întocmit de către G.C.Bellisimus, Manualu de limba română, după principieleDr. Becker şi metodulu lui Vurstu de a’nvetia limbamaternă, lucratu pentru şcolele nostre poporali, Sibiu,Tipografia, Diecezană, 185914. În anul 1860 apărea înrevista pedagogică Amicul şcoalei semnalarea acesteigramatici, însoţită de o scurtă recenzie, semnată,probabil de redactorul revistei, Visarion Roman. Îngeneral, părerile asupra manualului sunt favorabile,făcându-i-se doar două observaţii gramaticale, şianume: persoana a III-a a verbului auxiliar „a fi” areforma „este” sau „e”, nu „i” cum o dă autorulgramaticii, şi formele pronumelui personal „dânsul”,„dânsa” sunt greşit folosite ca pronume de politeţe.Aceste observaţii, subliniază autorul recenziei, „nuscad nimica din valoarea cărţii; metodul urmat în aceeaeste foarte bun, tiparul e frumos, hârtia trainică şipreţul încă e moderat. Merită aşadară a fi recomandată.Am dori s-o vedem şi introdusă în şcolile pentru carieste compusă”15.

Manualul, de dimensiuni reduse, (are doar 46 depagini), este structurat în nouă capitole. Fiecare capitoleste împărţit în trei părţi: prima parte conţine exemple(foarte numeroase) a noii noţiuni gramaticale, a douaparte (Băgări de seamă la…) conţine partea teoretică aacestei noţiuni, iar în partea a treia, partea practică,sunt grupate exerciţii pentru fixarea noţiunilor predate(numărul acestora oscilează, între 2-8 exerciţii, înfuncţie de dificultatea noţiunii gramaticale predate).

Primele două capitole fac distincţia între„cugetare”/„vorbire” (cap. I, p. 3-4) şi „închipuire sauidee”/„cuvinte intelectuale” (substantive, adjective,verbe) (cap. II, p. 5-9). Capitolul trei, mai amplu caîntindere (p. 9-18) prezintă noţiunea gramaticală depropoziţie simplă. În cadrul acestui capitol, autoruldefineşte subiectul şi predicatul, cele două noţiuniindispensabile într-o propoziţie. Capitolele patru, cincişi şase (p. 18-35) conţin informaţii referitoare laacordul predicatului cu subiectul, urmărindu-se treptatproblematica numărului şi persoanei subiectului,timpurile (sunt prezentate cele trei timpuri: prezent,trecut (perfect) şi viitor (futurulu) şi modurilepredicatului (veritatea-adeverinţa, posiveritatea şinecesitatea). În capitolul opt se face o recapitulareavând drept scop aprofundarea noţiunilor gramaticale

predate anterior, iar capitolul nouă teoretizeazăproblematica tonului şi a topicii.

Datorită numărului redus de noţiuni gramaticale pecare le propune, manualul pare cu mult mai adecvatvârstei elevilor de şcoală primară, decât manualul degramatică al lui Sava Popovici Barcianu. Un atu în plusîl constituie frecvenţa mare a exemplelor şi aexerciţiilor dispuse la sfârşitul fiecărei noţiuni predate.Un alt aspect pozitiv este acela că toate exemplele sereferă la lucruri, fiinţe şi fenomene familiare copilului.Manualul este tipărit în întregime cu litere latine.Terminologia ştiinţifică diferă de cea din gramaticaprezentată anterior, iar limbajul, în general, precum şiortografia, par foarte greoaie comparativ cu manualullui Sava Popovici - Barcianu.

În seria manualelor de gramatică din acest intervaltemporal, am introdus şi gramatica lui Nicolae I.Mihălţianu, Gramatica romană pentru clasa II poporală şinormală, ediţiunea a doua îndreptata, Sibiu, În tipografiaarchidiecesana, 186816. Manualul este de dimensiunireduse, însumând abia 40 de pagini. Structural, aceastăgramatică se împarte în 9 capitole, scurte ca întindereîn care sunt prezentate următoarele noţiunigramaticale: substantivul, articolul, adjectivul, verbul,pronumele, numeralul, tipuri de propoziţii. Dupăfiecare noţiune predată urmează pentru fixareacunoştinţelor exerciţii (deprinderi), în număr mare şi,de asemenea, adecvat alese vârstei căreia i se adresează.Maniera de prezentare a conţinutului ştiinţific este ceacatehetică.

Manualul debutează la fel ca şi cel al lui SavaPopovici-Barcianu cu întrebarea „Ce este gramaticaromână?”, făcându-se precizarea că înainte deprezentarea noţiunilor gramaticale, învăţătorul aredatoria ca în clasa I-a să familiarizeze elevii, cu ajutorulprocedeului intuitiv, cu obiectele din şcoală şi fiinţeledin jur17. De asemenea, autorul sugerează ca pentrufixarea noilor cunoştinţe gramaticale să se facă apel lacartea de citire. Gramatica este tipărită în totalitate culitere latine, iar denumirile ştiinţifice, în mare parte, seregăsesc actualmente în gramatica limbii românecontemporane. Exemple: termenii „singurit” şi„înmulţit” devin singular şi plural, cazurile sunt cele dingramatica actuală, propoziţiile sunt împărţite în:sentenţială (enunţiativă), interogativă, imperativă şioptativă etc.

Se poate spune, comparând cele trei tipuri demanuale, că din punctul de vedere al structurii, almodalităţii de prezentare a conţinutului ştiinţific, allimbajului utilizat, gramatica lui Nicolae I. Mihălţianueste net superioră celorlate două gramatici apărute înacest interval cronologic. Autorul (învăţător, iar apoidirector al Şcolii normale din Răşinari) a fost preocupatde problemele limbii române (alfabet, ortografie)participând activ în paginile revistei Amicul şcolii ladezbaterile privitoare la unificarea ortografică. NicolaeMihălţianu se declară adeptul compromisului între


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 108

etimologism şi fonetism, gramatica lui reflectând, înceea ce priveşte ortografia, această concepţie.

Manualele de gramatică apărute în această perioadă,constituie documente importante în ceea ce priveşteevoluţia acestei ştiinţe, reflectând în acelaşi timp stadiulatins de limba română la acel moment.

Note:

1. Menţionăm că în lipsa unui act legislativ privitor laînvăţământul greco-catolic nu ştim anul când aceastădisciplină a fost introdusă în şcolile greco-catolice.2. Visarion Roman, Conversaţiune cu şcolarii asupra gramaticii.Articolul, în Amicul Şcoalei, I, 1860, nr. 2, p. 64.3. Ion Popescu, Învăţământul în şcolile populare (IV), în Organulpedagogic, I, 1863, p. 191-210.4. În ceea ce priveşte gramaticile limbii române exista ooarecare tradiţie în Transilvania, deşi modelele oferite pringramatici tipărite nu sunt totuşi prea numeroase: SamuilMicu, Gheorghe Şincai, Elementa linguae daco-romanae sivevalachicae, Viena, 1780, Radu Tempea, Gramatica românească,Sibiu, 1797, Paul Iorgovici, Observaţii de limbă românească,1799, Constantin Diaconovici Loga, Gramatica românească,1822.5. Bibliografia românească modernă, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, vol. I, 1984, p. 268.6. Sava Popovici-Barcianu (1814-1879) a fost unul din ceimai prolifici autori de manuale din această perioadă. Şi-aefectuat studiile la Gimnaziul din Sibiu (1828-1833), claselede filosofie la Cluj (1833-1835), a frecventat 1 an cursurileInstitutului de Teologie din Sibiu (1835-1836), iar între anii1837-1838 a urmat studii de inginerie şi medicină la Viena,însă neterminate. A activat ca învăţător şi director al şcoliipoporale din Răşinari (1838-1847), iar între anii 1839-1879,preot şi profesor în cadrul Institutului Teologic-Pedagogicdin Sibiu (1854-1855). Între anii 1846-1886 a elaborat unnumăr de 11 manuale şi cărţi de uz didactic. Vezi EneaHodoş, Cercetări, Sibiu, 1944, p. 24.7. BRM, II, p. 656. Descrierea vezi Vasile Popeangă, Şcoalaromânească din părţile Aradului la mijlocul secolului al XIX-lea,1821-1867, Arad, 1979, p. 163.8. Sava Popovici Barcianu, Gramatica românească pentruşcoalele populare, Sibiu, 1853, p. 1. 9. Ibidem.10. Ion Heliade Rădulescu, Gramatică românească, ediţie şistudiu de Valeria Guţu Romalo, Bucureşti,, 1980, p. 73.11. Sava Popovici Barcianu, op. cit, p. 1. 12. Ion Heliade Rădulescu, op. cit., p. 418-422.13. Sava Popovici Barcianu, op. cit., p. 36.14. BRM, I, p. 332.15. Visarion Roman, Manual de limba română, în AmiculŞcoalei, I, 1860, nr. 2, p. 96.16. În BRM, III, p. 341 este semnalată doar ediţia a IV- aapărută la Sibiu în anul 1872. Prima, a doua şi a treia ediţienu sunt prezentate. În Biblioteca Muzeului din Deva există

un exemplar din ediţia a II-a apărut în anul 1868. GheorgheTulbure în Mitropolitul Şaguna, Sibiu, 1938, p. 143 indicăapariţia unei gramatici a limbii române întocmite de cătreN. I. Mihălţianu în anul 1865. Prima ediţie, despre care nuse ştie când a apărut, este situată cronologic în perioada1850-1868.17. N. I. Mihălţianu, Gramatica romană pentru clasa II poporalăşi normală, ediţiunea a doua îndreptată, Sibiu, 1868, p. 4.

Bibliography:

Barcianu, Sava Popovici, Gramatica românească pentruşcoalele populare / Romanian grammar for public schools,Sibiu, 1853.

Bellisimus, G.C., Manualu de limba română, după principieleDr. Becker şi metodulu lui Vurstu de a’nvetia limbamaternă, lucratu pentru şcolele nostre poporali / Handbookof Romanian language, according with Dr. Becker’sprinciples and Mr. Vurstu’s method of learning one’s mothertongue, processed for our public schools, Sibiu, 1859.

Bibliografia românească modernă / Modern Romanianbibliography, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, vol. I, vol. II, vol. III, 1984, 1986,1989.

Hodoş, Enea, Cercetări / Researches, Sibiu, 1944.Mihălţianu, N. I., Gramatica romană pentru clasa II

poporală şi normală, ediţiunea a doua îndreptata /Romanian grammar for public and didactic IInd class, secondedition, revised, Sibiu, 1868.

Popeangă, Vasile, Şcoala românească din părţile Aradului lamijlocul secolului al XIX-lea, 1821-1867 / Romanianschool around Arad at the midst of the 19th century, 1821-1867, Arad, 1979.

Popescu, Ion, Învăţământul în şcolile populare / Educationin public schools (IV), in Organul pedagogic / Thepedagogical mouthpiece, I, 1863, p. 191-210.

Rădulescu Heliade, Ion, Gramatică românească /Romanian grammar, ed, by Valeria Guţu Romalo,Bucureşti,, 1980.

Roman, Visarion, Conversaţiune cu şcolarii asupragramaticii. Articolul / Conversation with the studentsregarding grammar. The article, in Amicul Şcoalei, I, 1860,nr. 2, p. 64-66.

Idem, Manual de limba română / Handbook of Romanianlanguage, in Amicul Şcoalei, I, 1860, nr. 2, p. 96.

Tulbure, Gheorghe, Mitropolitul Şaguna / MetropolitanŞaguna, Sibiu, 1938.


109 >>>

D a n i e l I . I A N C UUniversitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie

“1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and PhilologyStr. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, 510009, România

tel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected] e-mail: [email protected]

Nicolae Densuşianu’s Studies concerning Bibliology

This article is meant to call to mind certain aspects of Nicolae Densuşianu’s activity, to emphasize some matters whichare already known from various edited sources and to point out some unpublished notes existent in the archive fund whichthe historian left behind: Densuşianu’s relations with the Romanian Academy Library and with the Library of the GreatHeadquarters of Army, his published works related to the domain of Bibliology, starting with Catalogul Marelui Stat Major(Catalogue of the Great Headquarters Library) and ending with the historiographic accounts sent to the review Jaresberichte derGeschichtswissenschaft from Berlin, actually extensive articles written under the form of bibliographic essays, some aspectswhich have not been published yet, namely his personal notebooks found at the Romanian Academy Library.

Keywords: Nicolae Densuşianu, Romanian Academy Library, Library of the Great Headquarters of Army, Bibliology,Bibliography.

Preocupări de bibliologiela Nicolae Densuşianu

ÎÎncercările de a identifica, descifra şiexpune într-un demers convingătordiscursul istoric al lui Nicolae Densuşianu

ne-au condus în multe cazuri la studierea unor aspecteextrem de diverse ale activităţii şi operei acestuia. Datăfiind gama mare de preocupări în care s-a lăsatangrenat era aproape inevitabil ca acestea să nuincorporeze şi o serie de elemente legate direct sauindirect de bibliologie, ca ştiinţă auxiliară a istoriei.

După cum se cunoaşte deja, Nicolae Densuşianuintră relativ de tânăr în contact cu SocietateaAcademică Română, căreia îi prezintă o primă variantăa ceea ce va deveni Revoluţiunea lui Horea1. Conducereade atunci a societăţii, convinsă de posibilităţileştiinţifice ale tânărului ardelean, îi acordă o bursă decercetare şi îl trimite într-o campanie de colectare adiverselor documente existente prin bibliotecile şiarhivele din Transilvania şi Ungaria, în urma căreia,sunt adunate câteva mii de acte oficiale, aproximativ700 dintre acestea fiind utilizate în redactareaprincipalei sale opere2. Este perioada în care serealizează practic apropierea de domeniul acesta al

bibliotecilor, respectiv al bibliologiei, domeniu de careva fi legat ulterior până la finalul carierei şi al vieţii.

Cele 15 luni petrecute în anii 1878-1879 prinbibliotecile din Pesta, Cluj, Alba Iulia, Oradea, Sibiu,Braşov sau Târgu Mureş3, îl familiarizează, dacă mai eranevoie, cu studiul şi căutările ştiinţifice specifice unorasemenea instituţii. Rezultatele obţinute, concretizateîn 38 de volume manuscrise şi sintetizate într-un raportasupra cercetărilor4, coroborate cu alegerea sa camembru corespondent al Academiei Române în 18805

şi cu plecarea la studii în străinătate a lui Ioan Bianu,care era titularul postului de bibliotecar-arhivar alBibliotecii Academiei Române, conduc în cele dinurmă la numirea sa ca suplinitor pe respectivul post. Varămâne în această funcţie până în anul 1884, lareîntoarcerea în ţară a lui Bianu, iar din anul următorprin grija lui Ion Brătianu, va fi numit ca translator pelângă Marele Stat Major al Armatei, iar ulterior cabibliotecar al respectivei instituţii6, funcţie ce o vaocupa până la sfârşitul vieţii7. Din perioada în care lucraca bibliotecar-arhivar al Academiei, este posibil sădateze şi un document, ale cărui file nu suntnumerotate în ordinea în care au fost probabil


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 110

elaborate, intitulat Proiect de reorganizarea AcademieiRomâne, aflat astăzi în Arhiva Nicolae Densuşianu dinfondul respectivei instituţii8. Documentul nu a fostfinalizat, este doar o schiţă prin care se propun anumiteschimbări care să conducă la o mai bună organizare şila o eficientizare a activităţii academice. Nu pot fiprecizate noutăţile pe care le are în vedere Densuşianu,acest lucru urmând a fi stabilit ulterior după oconsultare sinoptică şi o comparare între regulamentulexistent la acea dată şi propunerile istoriculuihunedorean. Cert este însă că, printre însemnărilepăstrate se regăsesc şi o serie de menţionări legate debibliotecă, respectiv bibliologie. Astfel, spre exemplu, seprecizează că Secţiunea teologică şi de istorie bisericeascăse va ocupa, printre altele, de „revizuirea cărţilorbisericesci şi cu cestiuni teologice şi din ist. bis. a ţerilorromâne”9i, iar printre publicaţiile care trebuie neapărattipărite de către Academie, se numără şi „un buletinperiod bibliograficu despre tote publicaţiunile nouăapărute în limba română precum şi date bibliograficedespre publicaţiunile relative la ţerile române”10.Bineînţeles, primul loc între „colecţiunile” instituţiei îlocupă Biblioteca, urmată de altele precum „museu deanticităţi”, „museu de Sciinţele naturale”, „museu desculptura şi pictura”, „museu de anticităţi preistorice”,„museu de numismatică” sau „museu etnograficu”11.

Tot în această perioadă, în care îl suplinea pe IoanBianu în funcţia de la Academie, Nicolae Densuşianu aîntreprins o altă activitate de bibliologie, respectivîntocmirea catalogului bibliotecii lui Papiu Ilarian,vândută de urmaşi Academiei Române după moarteaacestuia12. Nu ştim încă, la ora actuală, dacă demersulrespectiv s-a finalizat în vreun fel, cert este însă că, ladata de 25 decembrie 1881, îi transmitea lui Ioan Bianu,aflat în acea perioadă în Italia: „Dacă nu-ţi scriu aşaadeseori, scumpul meu, cauza este că sunt foarte ocupatcu catalogarea bibliotecei, fiindcă şi eu personal am marenecesitate de unele scrieri istorice şi aşa şi eu mă simţescîmpiedecat în studiele mele, până nu termin cubiblioteca Ilarianu”13. Identificarea acestui document s-ar constitui într-un demers extrem de important în ceeace priveşte activitatea de bibliolog a lui Densuşianu.

Timp de peste 30 de ani, din care poate ar trebui săscădem perioada în care a călătorit din nou înstrăinătate în căutarea documentelor, dar tot prinarhive şi biblioteci, locul său de muncă a fost prinurmare în preajma cărţilor. În această perioadă,concretizarea activităţii sale ca bibliotecar s-a realizatprin publicarea în anul 1898 a Catalogului BiblioteciiMarelui Stat Major14, un volum de aproape 750 depagini, rezultat al unei munci de ordonare ce s-a întinspe mai bine de 15 ani. Cel puţin aşa reiese din listabibliografică întocmită de Nicolae Edroiu cu ocaziareeditării Revoluţiunii lui Horea15 însă alte informaţiiconduc la ipoteza că ar fi vorba (şi) de un catalogpropriu-zis de bibliotecă, cu fişele corespunzătoare, şiordonat după un sistem propriu. Tot în cadrul

lucrărilor publicate, circumscrise arealului bibliologiei,trebuie amintite rapoartele istoriografice trimiserevistei Jaresberichte der Geschichtswissenschaft din Berlin,de fapt ample articole redactate sub formă de eseuribibliografice. Asupra acestora din urmă am insistat cualte ocazii16, însă mai trebuie amintite câteva aspecte. Înprimul rând ele conţin listele bibliografice ale tuturortitlurilor apărute în acei ani din domeniile istoriei şilingvisticii, cu ştiinţele auxiliare corespunzătoare.Având ca domeniu de adresabilitate comunitateaştiinţifică internaţională şi opinia publică familiarizatăcu expresia de limbă germană, cele opt colaborări alelui Nicolae Densuşianu la revista Societăţii Istoricilordin Berlin au rămas practic necunoscute mediuluiromânesc, cu excepţia raportului din 1895 ce a apărutşi în traducere românească în acelaşi an, în Revista criticăliterară17. În al doilea rând importanţa acestor materialeeste dată şi de modul în care ele sunt întocmite, subforma eseurilor bibliografice, fiecare titlu recenzatbeneficiind de o prezentare de cel puţin câteva rânduri,în anumite cazuri – determinate de importanţasubiectului sau de subiectivismul recenzorului –, fiindvorba chiar şi de paragrafe întregi. O punere laolaltă, atuturor acestor liste cu titluri de articole şi cărţi dindomeniul istoriei şi filologiei, într-o ordine fiecronologică, fie alfabetică ori domenială, ar conduce lacreionarea unui tablou aproape exhaustiv cu privire laproducţia ştiinţifică din respectivele domenii înultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi începutulsecolului al XX-lea.

O scurtă referire se cuvine a fi făcută şi în legăturăde unele dintre scrierile sale de tinereţe, scrieri apăruteîn unele dintre revistele vremii, precum Familia, Orientullatin, Gazeta de Transilvania sau Columna lui Traian,despre care am comunicat cu alte ocazii18. Şi aiciregăsim unele texte relativ scurte, apropiate domeniuluibibliologiei, şi anume recenziile la câteva volume deistorie, în această categorie încadrându-se aprecierileasupra „Istoriei românilor”, de Basiliu Drăgoşescu, apăruteîn Orientul latin de la Braşov în 187419, sau cele care facreferiri la lucrarea „Încercări critice asupra unor credinţe,datine şi moravuri ale poporului român”, de G. Dem.Teodorescu20, tipărite în acelaşi an şi în aceaşi publicaţie.Din paginile acestor texte răzbate un spirit critic înformare, atitudine pe care o vom întâlni ulterior şi peparcursul redactării principalelor sale opere, în specialîn concepţia şi metoda de lucru utilizate.

În continuare, ne vom opri asupra unor aspecte cen-au fost încă tipărite, şi anume trei dintre caietele deînsemnări personale aflate astăzi în BibliotecaAcademiei Române din Bucureşti şi care conţin diferiteliste de cărţi. În primul rând este vorba despre un caietde însemnări intitulat Scrieri istorice care se află în Biblioteca[...]ici (Secţiunea Stur- [...]ă21, apoi despre un alt caiet cepoartă pe copertă titlul Bibliografia22, şi, în sfârşit, un altreilea carneţel ce cuprinde Scrierile istorice cetite23. Toateacestea conduc nu numai la creionarea preocupărilor


111 >>>

de bibliologie la Nicolae Densuşianu, dar conţinnumeroase informaţii, directe sau indirecte, referitoarela devenirea intelectuală a autorului, precum şi laidentificarea unor elemente esenţiale în evoluţiadiscursului său istoric.

Poate cea mai importantă listă din perspectivamodului în care anumite cărţi i-au determinat formareaştiinţifică este cea ce poartă titlul Scrieri istorice cetite.Având, ca şi celelalte două la care vom face referire,dimensiuni mici, de buzunar, de aproximativ 10 pe 15cm, carnetul în cauză are paginile nenumerotate, darîmpărţite pe litere, unele dintre pagini fiind nescrise, înspecial cele care corespund literelor mai puţin întâlnite laînceput de cuvânt în limba română, dar nu numai,precum k, x sau y, dar şi altele. Coperţile sunt cartonate,cu o etichetă ce conţine menţiunea amintită; paginilesunt groase şi neliniate. Scrisul, cu cerneală violetă, estedestul de îngrijit chiar dacă uneori se observă o grabă întranscrierea titlurilor. Caietul provine, cel mai probabil,din anii de tinereţe ai istoricului, majoritatea lucrărilor„cetite” fiind editate până în anii ’70 ai secolului al XIX-lea, însă se întâlnesc şi volume tipărite la sfîrşituldeceniului nouă al respectivului secol. În plus la anumitecărţi se face menţiunea că se găsesc în Biblioteca StatuluiMajor, astfel încât putem presupune că Densuşianu eradeja angajat al respectivei instituţii, căci bibliotecilemilitare nu erau şi nu sunt accesibile oricui, având înspecial un circuit cu caracter închis. Bineînţeles, lista nucuprinde în totalitate lucrările consultate de-a lungultimpului, dar oferă câteva date interesante despre sferelede interes ale lui Nicolae Densuşianu. Nu putemenumera toate volumele menţionate în carnetul amintit,dar trebuie spus că este vorba despre câteva sute detitluri, numărul volumelor propriu-zise fiindconsiderabil mai mare. O reproducere a acestor titluri înanexă ni s-ar părea suficientă, dacă nu ar ocupa un spaţiuprea mare. Merită să amintim totuşi unele lucrări saureviste ce şi-au pus amprenta asupra formăriiintelectuale a istoricului, aşa cum apar ele menţionate încarnetul respectiv: Almlacher (Dr. Albert), Ur.Kundenbuch zur Geschichte der Stadt und Ssuhles Broos,Hermanstadt, 1879; Annuaria militare officiale della statosardo, 1858, Torino; Annuaire officiel de l’armée belge, 1886;Archiv des Vereines für Siebenbürgische Landeskunde,Hermanstast; Archeőlogie Erdeakő. Noua Seria, cetit a1888; Boliac, Călătorie arheologică în România, Bucureşti,1858; Burada, Datini la înmormântări; Bielz (E.A.),Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens, Hermanstadt,1857 etc. Uneori, cum este cazul acestei din urmă lucrăriapar şi note personale care au rolul de ai aminti ulterioranumite aspecte pe care să le aprofundeze: „Notă: adBielz (Asemănare cu Comuni dei regno d’Italia – Sfinţi– Terminaţiuni – elem... limbisticu – istoricu – Numiriîmprumutate de la unguri – munţi fluvii – istoria – A. inE. – împrumutat de ung. dela rumani şi ... germane”24.

În aceeaşi categorie se poate încadra şi un alt carnetcu însemnări intitulat Bibliografia. Scrisul este trecut cu

cerneală pe o etichetă lipită pe coperta cartonată, însădeasupra se regăseşte o altă însemnare, scrisă de dataaceasta cu creionul, abia lizibil şi nu în totalitate: „Cititşi estras ... Roma”. Practic este vorba despre lucrărilepe care le-a consultat în ce-a de-a doua mare călătoriea sa în străinătate, întreprinsă între septembrie 1888 şiiulie 188925, când petrece şapte luni prin arhivele şibibliotecile romane26. Paginile sunt împărţite pe litere,iar de data aceasta există o numerotare a filelor, acesteafiind 48 în total, la care se adaugă o filă iniţialănenumerotată şi o foaie împăturită lipită la sfârşitulcaietului. În plus aici avem şi un cuprins intitulat totBibliografia, în care sunt redate pe două coloane„literele-capitol” şi filele la care le regăsim. Scrisul estedestul de îngrijit, redactat cu cerneală violetă şi adăugirirealizate cu creionul sau cerneală neagră. Celelaltedetalii tehnice corespund cu cele descrise la carnetulanterior. În privinţa volumelor „citite şi estrase”,numărul acestora se ridică din nou la ordinul sutelor,iar printre titluri întâlnim o suită impresionantă deopere reprezenative pentru domeniul său de interes.

În sfârşit, cel de-al treilea carnet, asemănătorprimelor două, aduce cu sine, din păcate unelenelămuriri, legate de titlul înscris pe copertă. Estevorba despre Scrieri istorice care se află în Biblioteca [...]ici(Secţiunea Stur- [...]ă. Până în acest moment nu suntemsiguri despre ce bibliotecă este vorba dar, prin analizatitlurilor consulate este posibil să fie vorba despre obibliotecă romană, datorită majorităţii covârşitoare devolume în latină şi italiană.

Şi în acest caz nu există o numerotare a paginilor saucel puţin a filelor, paginile fiind împărţite pe litere.Întâlnim acelaşi scris destul de îngrijit, cu cerneală neagră,iar fiecare titlu este însoţit de cota la care se regăseşte înbibliotecă respectivă. Aceste cote ar putea constitui înviitor elementul de identificare a bibliotecii avute învedere, în cazul în care se mai păstrează cel puţin o partedin vechile numere ale sutelor de titluri transcrise.

În concluzie, preocupările lui Nicolae Densuşianu îndomeniul bibliotecilor şi al bibliologiei nu este unultangenţial sau trecător, ci s-a manifestat ca o adevăratăprofesiune de credinţă. Fie că ne referim la faptul că alucrat efectiv în biblioteci timp de peste trei decenii, fie căs-a ocupat de realizarea de liste bibliografice personalesau de întocmirea de cataloage oficiale, ori de recenzareaproducţiei editoriale româneşti, munca întreprinsă deNicolae Densuşianu a avut ca numitor comun de-alungul întregii sale vieţi cartea şi, prin extensie, biblioteca.

Ceea ce rămâne în principal de constatat în cadrulcercetărilor viitoare este influenţa pe care rezultateleactivităţii de bibliotecar şi bibliograf a avut-o asuprageneraţiilor ce i-au succedat. Deocamdată, prindemersul de faţă, am încercat doar să creionăm, încâteva tuşe distincte, portretul unui cercetător pasionatîn egală măsură atât de formă, reprezentată prin carteatipărită, cât şi de fond, prin conţinutul ideilor istoricepe care aceasta, cartea, o păstrează şi o transmite.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 112

Note:

1. Nicolae Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şiUngaria 1784-1785. Scrisă pe baza documentelor oficiale, Bucureşti,Tip. “Românul”, Carol Göbl, 1884, VI + 523 p.2. Daniel I. Iancu, Izvoare hunedorene şi albaiuliene folosite deNicolae Densuşianu în „Revoluţiunea lui Horea”, în Patrimoniumapulense, IX, 2009, p. 173 – 186.3. Ibidem, p. 176.4. Nicolae Densuşianu, Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecileUngariei şi ale Transilvaniei. Raport înaintat Academiei Române, înAnalele Academiei Române. Dezbateri, Seria II, Tom. II, p. 102 – 223.5. Dorina N. Russu, Membrii Academiei Române. 1866-1999.Dicţionar, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, cu un Cuvântînainte de Acad. Eugen Simion, Preşedintele AcademieiRomâne, Bucureşti, Editura Academiei Române, Bucureşti,1999, p. 162-163.6. Nicolae Edroiu, Istoricul Nicolae Densuşianu (1846 – 1911), înNicolae Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria,1784 – 1785. Scrisă pe baza documentelor oficiale, ediţie NicolaeEdroiu, Bucureşti, Ed. Viitorul Românesc, 2000, p. V- XV.7. Alexandru Lapedatu, Activitatea istorică a lui NicolaeDensuşianu (1846 – 1911), în Alexandru Lapedatu (1876 – 1950).Scrieri istorice, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008,Ediţie de Camil Mureşan şi Nicolae Edroiu, p. 80 – 108.8. România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu, I, mss 2.9. Ibidem, f. 1.10. Ibidem, f. 3.11. Ibidem.12. Scrisori către Ioan Bianu, Ediţie de Marieta Croicu şi PetreCroicu, Bucureşti, Editura Minerva, 1974, p. 406.13. România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu – S, S – 9 (11), CDXCVII, f. 1.14. Nicolae Densuşianu, Catalogul Bibliotecii Marelui Stat Major,Bucureşti, Ministerul de Război, 1898, XIII + 716 p.15. Nicolae Edroiu, Bibliografia operei lui Nic. Densuşianu (1846– 1911), în Nicolae Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea înTransilvania şi Ungaria, 1784 – 1785. Scrisă pe baza documenteloroficiale, ediţie Nicolae Edroiu, Bucureşti, Ed. ViitorulRomânesc, 2000, p. XIX.16. Vezi printre altele Daniel I. Iancu, Nicolae Densuşianu’sHistorical Discourse as Reflected in the Berliner Magazine„Jahresberichte der Geschichtswissenschaft”, în Transylvanian Review,Supplement no 2, 2011, p. 373 – 383; Idem, Colaborarea luiNicolae Densuşianu la „Jahresberichte der Geschichtswissenschaft”,Revista Societăţii Istoricilor din Berlin, în Sargetia. Acta MuseiDevensis, II (SN), 2011, p. 355 – 365.17. Jahresberichte der Geschichtswissenschaft, anul XVI, 1892/3,Berlin, 1895, Par. III, p. 445-454, publicat şi în traducereromânească în Revista critică literară (Iaşi), anul III, 1895, p. 45-48, 69-83.18. Daniel I. Iancu, Colaborarea lui Nicolae Densuşianu la ziarul„Orientul latin” de la Braşov, în Alt Schaessburg, nr. 3, 2010, p. 165– 178.19. Nicolae Densuşianu, „Istoria românilor”, de BasiliuDrăgoşescu, în Orientul latin, An. I, 1874, Nr. 58, p. 232.20. Idem, „Încercări critice asupra unor credinţe, datine şi moravuri alepoporului român”, de G. Dem. Teodorescu, în Orientul latin, An. I,1874, Nr. 72, p. 288.21. România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu, I, mss 1/6.22. România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu, I, mss 1/5.

23. România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu, I, mss 1/4.24. Ibidem, [p. 7].25. Daniel I. Iancu, În căutarea documentelor. Istoria şi călătoriile îna doua jumătate a secolului al XIX-lea. Studiu de caz: NicolaeDensuşianu, lucrare prezentată în cadrul Şcolii de Vară şi alFestivalului Internaţional pentru Dialog Intercultural DIVADEVA, ediţia a V-a, organizată de Cercul „Europa Noastră”Cluj-Napoca, APIR „Clio” – Filiala Hunedoara, Casa deCultură Deva, Institutul Italo-Român de Studii şiUniversitatea „Babeş-Babeş” Cluj-Napoca, în perioada 22 –27 iulie 2011.26. Daniel I. Iancu, Italia în viziunea unui istoric român de lasfârşitul secolului al XIX-lea. Din corespondenţa lui NicolaeDensuşianu cu Ioan Bianu, lucrare prezentată în cadrulConferinţei internaţionale Risorgimento italian şi mişcărilenaţionale din Europa. De la modelul italian la realitatea Europeicentral-orientale, organizată de Universitatea „Petru Maior” dinTîrgu Mureş, în colaborare cu Univesitatea Sapienza dinRoma şi Univeristatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, ladata de 17 septembrie 2011.

Bibliography:

România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu / Nicolae Densuşianu Archive.

România, Biblioteca Academiei Române, Fond ArhivaNicolae Densuşianu – S / Nicolae Densuşianu Archive – S[Letters] .

Densuşianu, Nicolae. Revoluţiunea lui Horea în Transilvaniaşi Ungaria 1784-1785. Scrisă pe baza documentelor oficiale/ Horea’s Revolution in Transylvania and Hungary. Writtenon official documents, Bucureşti, Tip. “Românul”, CarolGöbl, 1884, VI + 523 p.

Iancu, Daniel I. Nicolae Densuşianu’s Historical Discourse asReflected in the Berliner Magazine „Jahresberichte derGeschichtswissenschaft”, în Transylvanian Review,Supplement no 2, 2011, p. 373 – 383.

Lapedatu, Alexandru. Activitatea istorică a lui NicolaeDensuşianu (1846 – 1911) / Nicolae Densuşianu’sHistorical Activity (1846 – 1911), în Alexandru Lapedatu(1876 – 1950). Scrieri istorice / Alexandru Lapedatu(1876 – 1950). Historical Writings, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2008, Ediţie de Camil Mureşanşi Nicolae Edroiu, p. 80 – 108.

Scrisori către Ioan Bianu / Letters to Ioan Bianu, Ediţie deMarieta Croicu şi Petre Croicu, Bucureşti, EdituraMinerva, 1974, 651 + [1] p.

Comunicarea de faţă s-a realizat în cadrulcercetării ce vizează Discurul istoric al lui NicolaeDensuşianu, întreprinse prin proiectulPOSDRU/88/1.5./S/63269, intitulat „Burseledoctorale, premiză pentru creşterea competitivi-tăţii şi competenţelor în cercetarea ştiinţifică” şiderulat de Şcoala Doctorală din cadrulUniversităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia,suportul financiar fiind asigurat de Fondul SocialEuropean şi de Guvernul României.


113 >>>

O l g a Ş E R B Ă N E S C U(recuperarea şi completarea textului: Carmina MAIOR)

Muzeul Naţional Brukenthal / Brukenthal National MuseumComplexul Naţional Muzeal ASTRA, Sibiu / The ASTRA National Museum Complex of SibiuPiaţa Mare nr. 4-5, Sibiu, România, tel.: +40 269 217 691, fax: +40 269 211 545, web: http://www.brukenthalmuseum.ro

Piaţa Mică, nr. 11, Sibiu, România, tel.: +40 269 202 400, fax: +40 269 202 411,e-mail: [email protected], web: www.muzeulastra.ro

Personal e-mail: carminamaior @yahoo.com

Agriculture manuals from the XIXth century: Ioan Tomici, „Cultura albinelor (şi) cultura bombiţelor“, Buda, 1823

During the last decades of the XVIIIth century, the school environment of Transylvania developped under the directivesof the emperor's enlightened absolutism from Wien. A special attention was granted to the didactic literature in naţionallanguages. Many handbooks were published in Romanian : primers, catechisms, Arithmetîcs handbooks, agriculturehandbooks. These last ones were treating both the usual occupations (tillage, breeding) and some special ones like beekeepingor breeding silk worms.

We present here two of these agriculture handbooks: Ioan Tomici, Cultura albinelor (şi) Cultura bombiţelor, Buda, 1823.

Keywords: handbooks, agriculture, bee culture, silkworm culture, 19th century.

Manuale de agricultură dinsecolul al XIX-lea:

Ioan Tomici, Cultura albinelor (şi)Cultura bombiţelor, Buda, 1823

ŞŞcoala din Transilvania s-a dezvoltat înultimele decenii ale secolului al XVIII-leasub directivele absolutismului luminat al

Împăraţilor Habsburgi din Viena, învăţământulajungând o preocupare constantă a politicilor interneale acestora. În anul 1760 a fost înfiinţată ComisiaAulică de învăţământ cu scopul de a elabora unregulament unitar de instrucţie, valabil pentru totcuprinsul imperiului.

Două legiuiri, Ratio educationis (1777) şi Norma Regia(1781) s-au aflat la baza reformei învăţământului dinTransilvania, cea dintâi ocupându-se în general deşcolile de toate gradele din imperiu, iar cea de-a douade situaţia învăţământului în Principatul Transilvaniei.Parte din centralismul absolutist, reformaînvăţământului urmărea slăbirea influenţei bisericii în

acest domeniu şi instituirea controlului administraţieide stat. O importanţă deosebită se acordaînvăţământului elementar, deoarece “binele public”cerea ca toţi cetăţenii să aibă un minim de cultură şi unminim de educaţie civică.

Ratio educationis menţionează şapte naţiuni peteritoriul imperiului: naţiunea maghiară, cea germană,cea slovacă, croată, ruteană, iliră şi valahă. Şcolilepopulare, indiferent de limba lor de predare, toatetrebuiau să fie “şcoli naţionale”. Pe lângă limba lormaternă, elevii trebuiau să înveţe, în aceste şcoli, încăuna sau două limbi “pământene”, de preferinţă ceagermană.1

În acest context se acordă o atenţie sporităliteraturii didactice. După publicarea în 1774 aregulamentului Allgemeine Osterreichische Schulordnung,manualele şcolare pentru Transilvania vor fi redactate


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 114

în limbile germană, maghiară şi română. Au fostprevăzute traduceri în limbile naţionale ale manualeloraustriece, manuale bilingve cu text paralel în limbagermană şi limba naţională.

Dacă în perioada anterioară secolului al XVIII-leacărţile adresate tinerimii redactate în limba română aufost puţine, de acestă dată apar multe publicaţii gânditeşi exprimate în graiul şi în gradul de înţelegere altineretului românesc din Transilvania. Astfel, numai înperioada 1777–1800, au fost editate la Viena, Buda,Blaj şi Sibiu aproximativ 30 de titluri de cărţi şcolareromâneşti: bucvarii, catehisme, gramatici, manuale dearitmetică, manuale legate de agricultură.2

O mare atenţie s-a acordat manualelor deagricultură, în principal celor care priveauîndeletnicirile obişnuite (cultivarea pământului,creşterea animalelor) şi, pe lângă ele, celor care priveauîndeletniciri menite să aducă un plus de bunăstare îngospodăria agricultorului, precum albinăritul saucreşterea viermilor de mătase, bombiţelor, cum li sespunea în epocă. Şirul acestora este deschis deEconomia stupilor a lui Ioan Molnar-Piuariu, manual

pentru apicultori, tipărit la Sibiu în anul 1785. Carteaeste dedicată baronului Samuel von Brukenthal,guvernatorul Transilvaniei în acea vreme, el însuşipatron al editării manualelor şcolare.3

În generoasa bibliotecă a baronului, pe lângălucrarea menţionată, se găsesc şi Cultura albinelor şiCultura bombiţelor, două manuale publicate la Buda înanul 1823 de către Ioan Tomici, „protopresviterulCaransebeşului şi al cinstitei Consistorii al Verşeţuluiasesor”. Cele două lucrări apar legate împreună într-osingură unitate fizică, fiecare dintre ele având foaie detitlu şi câte o „înainte cuvântare” separată. Pe verso-ultitlului Culturii albinelor se află rezoluţia de imprimare:“Budae, die 17 Novemb. 1823. Imprimatur GeorgiusPetrovics, m. p. Libror. Censor.”4 Tot pe verso-ultitlului Culturii albinelor se află o mustrare adresatăomului leneş: „Leaneşule ! - Mergi la albină şi vei vedeacât iaste de lucrătoare, şi cât de curat lucru face; alecăreia osteneală, Împăraţii şi proştii le aduc spresănătate, şi de toţi iaste mărită şi iubită, măcar că iasteşi slavă de puteare, ci pentru înţelepciune cinstindu-o oau luat înainte. Pild. Cap. 6. Viers 8”.5 Autorul

Foaia de titlu la Cultura albinelor şi fila cu însemnări manuscrise.


115 >>>

îndeamnă cu toată puterea sa de convingere lapracticarea celor două îndeletniciri, de aceea abundătextele de laudă pentru aceste insecte atât de utilegospodăriei.

„Înaintea cuvântare” este de asemenea o laudă laadresa hărniciei, a albinei şi a omului care o creşte:„Nu iaste de lipsă a arăta aicea bunătatea şi folosul,care aduc lumii vreadnicile şi bărbatele albini, căciaceea au cunoscut lumea de demult, şi nu numai deoamenii cei proşti sunt iubite ci şi de împăraţi suntiale cinstite, şi pretutindenea – încă şi cu daruri, preunele locuri – încredinţate: ci cu dureare de inimăiaste ale jeli, pentru că nu sunt de oamenipretutindenea după vrednicia lor căutate, nici dupăosteneala lor răsplătite... . Poftesc ca iubitorii dealbini cu cărticica aceasta aşa să se folosească, dupăcum eu pre dânşii cu toată inima iubesc şi noroc laţinerea stupilor poftesc.”6 Urmează apoi sfaturilepentru creşterea albinelor, sfaturi grupate în capitoleşi paragrafe.

Cultura bombiţelor începe şi ea cu o „Înaintecuvântare”: „Bombiţele sunt după albini goangeleceale mai vrednice de luare de seamă. Măcar că, după

păreare, mai întâiu putem fi fără de mătasă, decât fărăde miare şi ceară, totuşi căutarea şi neguţătoria mătaseicum în patria noastră aşa şi într’alte ţinuturi şipretutindenea, la aşa treaptă au ajuns, cât deacă aceeaprin lăcuitorii patriei, de toate părţile şi cu toatăsârguinţa nu se înmulţi; atuncea nu numai în tot anul osumă mare de bani în ţări străine pentru mătase atreace de lipsă va fi, carii altmintrelea spre bunul decomun între noi ar juca - ci încă şi toţi lăcuitorii ţării decomun, şi fieştecare de osebi, de o agoniseală uşoară şicu bună dobândă împreunată şi de hrana cea de toatezilele se vor păgubi. Pentru aceea cultura Bombiţelor caşi a Albinelor pretutindenea ca o agoniseală de marefolos iaste încredinţată şi de prea bunul şi multgrijitoriul împăratul şi Craiul nostru, nu numaiîncredinţată ci şi cu mână de ajutoriu proptită : pentrucă pretutindenea prin Cetăţi şi prin Oraşele ceale marisunt rânduiţi Inspectori şi purtători de grijă, pentrucreşterea frăgarilor, pentru vinderea seminţei şicumpărarea mătasei de la supuşii Ţării.”

Amândouă cărţile sunt de fapt traduceri şi adaptări,aşa cum specifică însuşi protopresviterul Tomici. Încazul Culturii Bombiţelor specifică şi sursa, cartea„domnului Iosif Blaşcovici, după care cărticica aceastapre scurt şi chiar s-au întocmit”.7

Notele şi însemnările manuscrise din cele două cărţisunt dovezi ale utilităţii lor, a faptului că au fost într-adevăr folosite şi apreciate. Unele dau detalii despreproprietarii cărţilor, altele completează oarecumconţinutul cu aprecieri şi reţete ce ţin de medicinapopulară. Sunt scrise în limbile română şi germanăutilizându-se caracterele chirilice şi gotice. Cităm:

1. „Această carte sau Instrucţiune de învăţătură maStupilor s-au dăruit mie de la Domnu ProtoerezditorIoann de Tomici protopop al Caransebeşului şi alcinstitului Conzistoriu al Verşeţului şi al luminateiCraşovei V assesor. Belle Mihai „.(cu caractere chirilice,fila gardă verso)

2.„Mathias Stuppan Schuchmacher MeisterAugenglasser zu kaufen von Gottfried Tauber Doktoraus Leipzig 1816 – Glasser fur Augen OptischOculistipisches Institut zu kaufen”( Mathias Stuppanmeşter pantofar. De cumpărat ochelari de la GottfriedTauber doctor din Leipzig 1816 – ochelari de cumpăratla Institutul Optic şi Oculistic) (fila gardă).

3.„...dară că au numai datu musca la rană, se ia obroască de cele din apă şi se omoară broasca; şi apoi săo frigă într-o tigaie cu untură, şi apoi să ia de aciiauntură şi să ungă pe lângă rană la vita cea beteagă; căapoi mai multă nu mai bate musca la rană nice de cum.Belle Mihai” (coperta I interior).

4.„Notta: Dacă se face la’trunu om sau într-o vitărană; măcar în ce locu şi pentru dacă face în rană vermişi vrei să o scoţi vermii din rană să iei unu lat sau 2carne de oaie sau de berbece şi le pune în foc şi le ardeşi apoi le pisează ca praf şi presare pulbere din carne

Foaia de titlu la Cultura bombiţelor.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 116

pe rană, şi apoi face vermii toată din rană afară...”(filagardă)

5.„Forte mare şi bunu Sfaturi este şi se cuprinde înacestu carte şi forte bine autorul aceştii cărţi auîntocmit şi au aşezat cultivării bunelor albine. BelleMihai professor”. (filă albă la sfârşitul cărţii)

6. De coperta II interior este lipită o scrisoare-felicitare cu conţinut familial, scrisă cu caractere gotice,databilă la sfârşitul secolului XIX – începutul secoluluiXX, semnată Otto Ivanovitz.

Politica culturală a sfârşitului de secol XVIII,deschide multiple posibilităţi tipăririi de manuale, carevor fi şi mai numeroase în secolul următor.Informaţiile se preiau de către autori fiecaredezvoltând în stilul propriu ideile, deoarece nevoia deinformaţie este mare şi astfel de cărţi sunt cerute.

Nota bene: Articolul reprezintă unul din ultimelemateriale în lucru ale doamnei Olga Şerbănescu,specialistă în carte veche de la Muzeul NaţionalBrukenthal, decedată în 29 august 2011. Publicareaacestuia în forma în care ne-a rămas, este un ultimomagiu pentru colega dispărută.

Note:

1. Financzy Erno, A magyar kozoktatas tortenete MariaTerezia koraban, Budapest, 1899, p. 202-203.2. Protopopescu Lucia, Contribuţii la istoriaînvăţământului din Transilvania, 1774-1805, Bucureşti,Editura Didactică şi pedagogică, 1966, p. 100.3. Biblioteca Muzeului Brukenthal Sibiu, C.V.R. I /149;inv. 74859, C.V.R. 1/150; inv. 1062.4. B.R.V. 131(1191 p. 429).5. Idem.6. „Înainte cuvântare“, p. IV-V.7. Idem, p.VI.

Bibliography:

Albu, Nicolae, Istoria învăţământului românesc dinTransilvania până la 1800 / The history of Romanianeducation in Transylvania until 1800, Blaj, TipografiaLumina, 1944; Idem, Istoria şcolilor româneşti dinTransilvania între 1800-1867 / The history of Romanianschools in Transylvania between 1800-1867, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1971.

Bariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei /Selected fragments from the history of Trabsylvania, vol. 1-2, Sibiu, 1889-1890;

Bianu, I.; Hodoş, N.; Simionescu, D., Bibliografiaromânească veche (BRV) / Old Romanian bibliography(ORB), Bucureşti, Ediţiunea AcademieiRomâne,1912-1936.

***, Din istoria Transilvaniei / From the history ofTransylvania, vol. 1-2, Bucureşti, Editura AcademieiR.P.R., 1963.

Financzy, Erno, A magyar kozoktatas tortenete MâriaTerezia koraban, Budapest, 1899;

Ghibu, Onisifor, Cercetări privitoare la situaţiaînvăţământului nostru primar şi la educaţia populară /Research regarding the situation of our elemetary educationand public education, Sibiu, Tipografia arhidiecezană,1911 ; Chestiunea manualelor şi a şcoalelor noastresecundare / The issue of handbooks and of our secondaryschools, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1913.

***, Istoria României / The history of Romania, vol.IV,Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1964;

Mârza, Iacob, Şcoală şi naţiune / School and nation, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1987;

Protopopescu, Lucia, Contribuţii la istoria învăţământuluidin Transilvania 1774-1805 / Contributions to the historyof education in Transiylvania 1774-1805, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică,1966.

Pascu, Constantin, Cartea Românească Veche în BibliotecaBrukenthal / Old Romanian Books in the BrukenthalLibrary, Sibiu, Muzeul Brukenthal, 1976.


117 >>>

O v i d i u - V a l e n t i n B O CUniversitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie”1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, 510009, Româniatel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected]


The manuscript catalogue from the library of Ştefan Meteş

The manuscript catalogue of the library that belongs to Ştefan Meteş reveals his high degree of culture, his intellectualhorizon, his concerns and interest for various cultural domains, starting with history, continuing with philology, theology,geography, bibliology, pedagogy, psychology. The best represented cultural domains are history, theology and philology. Thepresence of foreign books stands as proof to the fact that the historian and rector Ştefan Meteş knew Hungarian, German,French, some foreign books being quoted in his works. Even though the number of books prior to 1850 is small, the libraryis still priceless because of the many titles from various cultural fields and especially because every book or newspaper is read.Ştefan Meteş’s private library bears witness to the universe, the cultural level, concerns and training of the Transylvanianscholar, being important because it contains many of the sources quoted by the historian in the footnotes of his works, whichpoints to the accuracy and interest for the best possible argumentation, explanation of personal information and works.

Keywords: catalogue, manuscript, library, Ştefan Meteş, book.

Catalogul manuscrisal bibliotecii lui Ştefan Meteş

RR eliefarea câtorva coordonate biograficeale istoricului ardelean Ştefan Meteş,protopop de Cluj şi director al Arhivelor

Statului din Cluj, poate avea ca punct de plecare grija sapentru documentele arhivistice, preluate, organizate şicercetate în timpul activităţii sale la Arhivele Statului dinCluj, dar şi pentru cărţile, care au constituit bibliotecapersonală, care îi poartă azi numele. Dragostea sapentru studiul istoriei, exemplul şi sfaturile unorpersonalităţi ale vremii, adevăraţi mentori, precumprofesorul Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul, directorulgeneral al Arhivelor Statului, l-au format intelectual şi l-au pregătit pentru cercetarea ştiinţifică, înscriindu-l însfera curentelor pozitivist şi constructivist1. Urmândexemplul lui D. Onciul, Ştefan Meteş a subscris ideiifundamentale a şcolii critice, de factură pozitivistă,aceea a reconstruirii trecutului pe temeiul informaţieidocumentare. Mai mult de atât, se înscrie şi în sferaconstructivismului, prin întemeierea lucrărilor sale peun număr impresionant de surse, cum reiese din noteledin subsol, multe dintre cărţile la care a făcut trimiteriregăsindu-se în biblioteca sa personală, dar şi prin

interogarea surselor, cercetarea lor critică şi extragereainformaţiilor corecte.

Consideraţiile privitoare la biblioteca istoriculuiŞtefan Meteş au ca punct de pornire documentularhivistic intitulat „Catalogul cărţilor şi periodicelor dinBiblioteca Ştefan Meteş”, întocmit de istoricul ŞtefanMeteş, care se găseşte în manuscris, sub forma a douăcaiete, la Arhivele Statului din Cluj, în cadrul fonduluicare poartă numele istoricului2. Catalogul însumeazăcărţile şi periodicele, în cele două caiete, cu un număr de597 de file, cărţile fiind ordonate alfabetic, după numeleautorului, iar periodicele după titlu. Primul caiet conţineliterele de la A până la K3, iar al doilea literele de la Lpână la Z4, spre ultima parte a caietului fiind prezentatealfabetic titlurile periodicelor. Impresionează caligrafiaşi acurateţea cu care fiecare carte şi periodic suntînscrise. Cu răbdare, Ştefan Meteş notează minuţiostoate datele utile: autor, titlu, traducător, volum, note,cuvinte înainte, uneori date despre conţinut, editura,locul de apariţie, anul, număr de pagini, planşele şi restulanexelor, chiar informaţii referitoare la indicii de nume,de locuri5. Actualmente cea mai mare parte din aceastăbibliotecă se afla depozitată şi inventariată la Biblioteca


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 118

Mitropoliei din Sibiu. Din inventar reies puţin peste3100 de poziţii6, fapt care ne conduce spre următoareleconcluzii: cea mai mare parte din biblioteca personalăŞtefan Meteş a fost donată de istoric sau de soţiaacestuia Mitropoliei din Sibiu, unde este păstrată ca ocolecţie specială în cadrul Bibliotecii mitropolitanesibiene. Catalogul manuscris prezintă la anumite poziţiităieturi, istoricul Ştefan Meteş haşurând cu cernealăroşie cărţile pe care nu le-a mai regăsit, din diferitemotive, în biblioteca sa7. O situaţie similară se constatăşi în ce priveşte registrul cu inventarul actual biblioteciiŞtefan Meteş.

Înclinaţia istoricului Ştefan Meteş spre cartea debibliotecă şi-a aprofundat-o în timpul studiilor,desăvârşindu-o mai târziu ca director al ArhivelorStatului din Cluj. Dragostea sa pentru carte, cuprecădere cea bisericească, a fost cultivată în timpulfrecventării Seminarului teologic român ortodox dinArad, iar mai apoi, din anul 1909, a cursurilorGimnaziului superior greco-catolic român din Blaj8.Preţuirea pentru cartea românească, dar şi străină acontinuat să crească în sufletul istoricului Ştefan Meteşşi în timpul studiilor universitare: în perioada 1912-1914, Ştefan Meteş a urmat cursurile Universităţii dinBucureşti, pentru ca mai apoi să frecventeze între 1921-1922 prelegerile de la Facultatea de Litere din Paris,realizând incursiuni în arhivele şi bibliotecile dinBudapesta, Paris, dar şi din Bucureşti9. Perioada studiilori-a facilitat achiziţionarea cărţilor pentru constituireabibliotecii personale, care s-a mărit în timp. Cercetândcatalogul manuscris se poate observa că biblioteca sacuprinde: cărţi de istorie, de filologie, de teologie, dedrept, de geografie sau diverse alte domenii, precum şiperiodice. Preponderente sunt cele cu tematică istorică,filologică şi teologică. Pe lângă documentele arhivisticeşi alte izvoare, Ştefan Meteş a fişat, a prelucrat şi folositinformaţii din multe din cărţile din biblioteca personală,mai ales din cele istorice, cum se observă în notele desubsol ale lucrărilor scrise, ceea ce denotă interesulpentru o cât mai aprofundată cunoaştere şidocumentare. Componenţa bibliotecii ar putea fiîmpărţită şi astfel: majoritatea covârşitoare a cărţilorsunt în limbă română, provenite din tipografii din Blaj,Bucureşti, Sibiu, Cluj, Alba Iulia, Craiova, Oradea, Iaşi,apoi cărţi tipărite în limba maghiară la Budapesta, Clujsau în limba germană la Viena, Sibiu, cărţi în franceză şiengleză, imprimate la Paris, Viena. Tipografiilemenţionate în cărţi sunt diverse, de la unele vechi, laaltele recent înfiinţate, de la unele de dimensiuni mici,locale, care au funcţionat relativ puţin timp, la cele derenume, atât din ţară, cât şi din afară. Exemplificăm dinfiecare categorie câteva: Tipografia SeminaruluiDiecezan (Blaj), Tipografia Arhidiecezană şi cea aAsociaţiunii (Sibiu), Socec-Sfeta, C. Göbl (Bucureşti),Ardealul (Cluj), Cartea Neamului, Neamul românesc,Cultura Naţională (Bucureşti), Cartea Românească(Buc.), Imprimeria Statului M. O., a Fundaţiei PrincipeleCarol, Minerva (Bucureşti), Editura şi tipografia

Academiei Române, tipografiile Krafft (Sibiu), Manz(Viena), Bariţ, Imprimeria A. Mureşianu (Cluj) ş.a. Celemai multe cărţi sunt din perioada cuprinsă între anii1870-1950, dar biblioteca cuprinde şi volume dedinainte de 1870 şi de după 1950. Cea mai veche cartedin bibliotecă este cea care are ca autor pe Bod Peter,Dicţionar latin-ungar şi ungar-latin, Sibiu, 1767, vol I-II p.647+416+1010, urmată la câteva decenii de lucrarea luiBenko Iosif, Transylvania, partea II, Cluj, 1833, 600 p. şide Timotei Cipariu, Acte şi fragmente latine şi româneştipentru istoria române mai ales unite, Blaj, tip. Seminaruluidiecezan, 1855, XVI+280 p.11.

Putem clasifica cărţile din Biblioteca lui ŞtefanMeteş, în funcţie de tematica tratată şi domeniu, înurmătoarele mari grupe: istorie, filologie, teologie, şi într-unnumăr mai mic cărţile trecute în categoria diverse. Celmai multe cărţi se încadrează în categoria şi domeniulistorie, care poate avea mai multe subcategorii, în funcţiede temele majore ale cercetării istorice. Istoricul ŞtefanMeteş a cultivat mai multe domenii ale istorieiTransilvaniei, manifestând preferinţă pentru istoriaBisericii românilor ardeleni, istoria politică, istoriaculturii şi artei româneşti, pentru istoria socială,economică, pentru mişcările naţionale din Transilvania,demografia istorică, istoria locală şi geografia istorică şipentru istoria dreptului. A scris despre Mihai Viteazul,Horea, Cloşca şi Crişan, N. Iorga, G. Bariţ, G. Sion, apoia avut şi studii generale despre traci, Ardeal, desprefamilii de boieri şi voievozi din Ardeal. Direcţiile decercetare în domeniul Istoriei sunt în strânsă legătură cusursele utilizate din biblioteca sa. De exemplu, dacă ascris despre istoria bisericii românilor ardeleni, ŞtefanMeteş a folosit, pe lângă alte surse primare şi secundareşi cărţile din biblioteca personală, care au tratat acestsubiect. Înşiruim câteva titluri, care apar şi în subsolullucrărilor sale de istoria bisericii. Exemplificăm culucrarea lui Bianu I şi Hodoş N, B.R.V., vol. I (1508-1716), Buc., 1903, p. IX+472+282 fax, vol. II (1717-1808), Buc., 1910, p. 571+46 facs12. Nu putem trece cuvederea cărţile lui Augustin Bunea, istoric şi teolog dinŢara Făgăraşului, menţionate de Ştefan Meteş însubsolul operelor sale: Episcopii Petru Pavel Aron şiDionisie Novacovici, Blaj, 1902, p. XIX+498, tip. Semin.Arhidiecezan (în această lucrare A. Bunea prezintărelaţiile şi figurile unor doi episcopi diferiţi confesionali,dar atât de asemănători prin calităţile şi prin năzuinţelepentru românii transilvăneni, aflaţi sub stăpânireaaustriecilor); Vechile episcopii româneşti a Vadului,Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului, Blaj, 1902, p. XII+152;Ierarhia românilor din Ardeal şi Ungaria, Blaj, 1904, 305 p.;Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 1906; Putem menţiona şioperele lui Alexandru Grama, profesor de dreptcanonic şi istorie bisericească, reprezentant de seamă alintelectualităţii şi preoţimii Blajului: Istoria basericeiromânesci unite cu Roma de la începutul creştinismului până înzilele noastre, Blaj, tip. Arhidiecezană, 1884, p. IV+223,adevărată radiografie a Bisericii unite, şi Instituţiunilecalvinesci în biserica românească din Ardeal, apărută în 1895


119 >>>

la tipografia Arhidiecezană13. În aceeaşi notă, trebuieamintit aportul istoricului Silviu Dragomir, originar dinJudeţul Hunedoara, academician şi om politic, care apublicat la Sibiu, în 1920, lucrarea sa de bază referitoarela istoria bisericii românilor ardeleni: Istoria desrobiriireligioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII14xi. Un studiuimportant pe această temă este cel al lui TheodorBodogae, De ce nu s-a putut face unirea bisericilor la Florenţa1439, Extras din Rev. Teologică, 1939, p. 295-32215; Un locînsemnat în biblioteca lui Meteş îl ocupă şi zecile delucrări şi extrase din periodice ale lui Nicolae Iorga,profesorul şi mentorul său, adevărat model, prinimpozanţa staturii, calităţile şi intelectualitatea sa, căruiaŞtefan Meteş i-a închinat şi o lucrare care prezintă viaţa,activitatea şi opera acestui titan al istoriei naţionale.Amintim câteva opere care tratează istoria bisericii,urmând a reveni asupra altor lucrări ale lui N. Iorga:Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, lucrare în 3volume, apărută la Bucureşti, Inscripţii din bisericileRomâniei, în 2 volume, 1907-1908, Scrisori şi inscripţiiardelene şi maramureşene, tipărită la Bucureşti, 2 volume, în1906, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor,Vălenii de Munte, 2 vol. 1908-1909, precum şi o serie delucrări în care N. Iorga prezintă istoria unor biserici, sauîn care realizează cercetări referitoare la pictura, artabisericească şi zugravii bisericilor miniaturile româneşti,icoanele şi tehnica picturii acestora, despre artapopulară, obiectele de artizanat16, scrieri cunoscute luiŞtefan Meteş, deoarece le-a citat în operele sale17.Biblioteca meteşeană conţine şi lucrări referitoare laistoria locală. Am amintit numeroasele scrieri ale luiIorga despre localităţi, oraşe, sau teritorii. Alături deacestea pot sta şi lucrarea lui A. Bunea intitulată StăpâniiŢerii Oltului. Discurs de recepţie18, tipărită în 1910, cu unnumăr de 61 p. + 1 fotografie sau cartea scrisă de I.Bogdan, Documente şi regeste relative la relaţiile ŢăriiRomâneşti cu Braşovul şi Ungaria în sec. XV-XVI19,Bucureşti, 1902. Exemple importante sunt şicontribuţiile istoricului Aurel Decei, cu lucrarea Cetateade la Sibiel, în 46 p. şi ale lui Ilie Dăianu, care printrealtele a scris despre biserica episcopului Bob din Cluj20.

Un alt domeniu al istoriei, asupra căruia s-a opritŞtefan Meteş, utilizând şi cărţi din biblioteca sa, este celal istoriei minorităţilor şi al istoriei sociale. Amintimcontribuţiile unor istorici precum N. Iorga, S.Dragomir, Aurel Decei, Bogdan Duică sau Gh.Brătianu. Câteva mostre sunt: Bogdan Duică, Românii şiOvreii, Buc, 1913, tip. Românească, 256 p.21 sau Theethnical minorities in Transylvania, Geneva, 1927, lucrarealui S. Dragomir. Pentru că era interesat şi de istoriacomerţului şi a economiei, Ştefan Meteş şi-a procurat şicărţi cu asemenea subiect, între care: Bibliografia economicăromână, 1923, 12 p, Buc., 1924 (III) nr.1, p. 113-12422,Din istoria comerţului ardelean în sec 18, lucrarea luiAlexandru Doboşi23, sau studiile lui Iorga, între careIstoria comerţului românesc 2 volume 1914 şi 192324.Biblioteca lui Ştefan Meteş este întregită şi de lucrări cusubiect de istorie politică. Importante sunt scrierile lui

N. Iorga, Gh. Brătianu, G. Bariţ şi ale altor autori despreguvernele liberale, monarhie, despre relaţiile noastre cualte ţări, despre situaţia politică a României în momentulprimului război mondial ş.a. Valoroase sunt şi lucrărilede istorie a dreptului: Mircea Djuvara, Criza dreptuluipublic internaţional, în Analele Academiei Române III, vol.XVIII (1936) secţ. ist., p. 187-21225, Alexianu G.,Principii de drept constituţional, Bucureşti, 1939 sau lucrărilelui Iorga despre dreptul românesc.

Pondere mare în biblioteca istoricului din Geomalau şi sintezele de istorie şi culegerile de documente, cade exemplu: Bianu I, Catalogul manuscriselor româneşti dinbiblioteca Academiei Române, vol. I (1-300), Buc., 1907, tip.C. Göbl, p. VIII+746; Bogdan I, Documentele lui Ştefan celMare, în 2 volume, Buc., tip. Socec, 191326; ConstantinGiurescu, Istoria românilor, Bucureşti, Imp. Statului M.O., 1935; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoriaromânilor, 3 volume, Academia Română (1879, 1900,1900); Documente privitoare la istoria românilor (colecţia dedocumente a Academiei Române)27; N. Iorga, Istoriaromânilor din Ardeal şi Ungaria, Valenii de Munte, 2volume (Momentul ales ca punct de referinţă şi caredesparte volumele este răscoala lui Horea) şi Istoriaromânilor, adevărată epopee a trecutului nostru, tipărităîn 10 volume în decurs de numai 4 ani28. Biblioteca luiŞtefan Meteş păstrează pe rafturi şi lucrări de istorieuniversală: N. Iorga, cu lucrările despre America şiIstoria Suediei şi Norvegiei29xx, lucrări şi sinteze de istorie aBizanţului şi a Balcanilor: N. Iorga30: Bizanţ după Bizanţ(1935), Etudes byzantines, în 2 volume31, Nicolae Bănescu(bizantinologul care s-a ocupat de spaţiul ImperiuluiBizantin, de legăturile între Ţările Române şi Bizanţ):Bizanţul şi romanitatea dela Dunărea de jos, Discurs de recepţiela Acad Rom (1938), 38 p., Cele mai vechi ştiri bizantinedespre românii de la Dunărea de jos32.

Pe lângă cărţile de istorie, biblioteca lui Ştefan Meteşeste întregită şi de cărţi din domeniul filologiei. O primăcategorie poate fi constituită din dicţionare: BarcianuPop Sava, Dicţionar german-român, Sibiu, ed II, 1905, tip.Krafft, p. XXIII+1019; Bunea Ioan, Gramatica germanăteoretică-practică (pt uzul şcoalelor medii), Braşov, 1907, p.II+326; Bod Peter, Dicţionar latin-ungar şi ungar-latin,Sibiu, 1767, vol I-II p. 647+416+1033; O a douacategorie poate fi compusă din lucrările şi studiile degramatică şi lingvistică, în limba română sau în altelimbi: Ainé Bescherelle, L’art de conjuguer, Paris,Imprimerie Dumoulin, 259 p.34, Densuşianu O, Dinistoria amuţirii lui „u”final în limba română, 30 p.35, DauratAlbert cu studii de gramatică franceză36. Beletristica estereprezentată prin numeroase cărţi, în limba română, şiîn limbile franceză, engleză şi germană. Pentru început,semnalăm prezenţa unor opere ale antichităţii,nestemate ale literaturii din toate timpurile: Manualul luiEpictet, Buc., 1925, tip. Cultura Naţională, 123 p.,Euripide – Teatru37, Herodot, părintele istoriei, culucrarea Istoriile, în 4 volume 1894-1902, în careabordează prima mare confruntare dintre lumeaorientală (Asia) şi cea apuseană (Grecia), dintre


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 120

despotismul oriental democraţia elenă38. Dintre cărţilede beletristică, din biblioteca lui Ştefan Meteş, fac parteşi operele unor reprezentativi poeţi, povestitori, scriitorişi dramaturgi ai noştri, dintre care amintim: BudaiDeleanu, Ţiganiada, Bucureşti, 1913, p. VII+239, LucianBlaga, Trilogia cunoaşterii, Buc., 1943, Imprimeria StatuluiM. O., 458 p. şi Poezii39, D. Cantemir, Descrierea Moldovei,Buc., 1875, p. 171 + harta Moldovei şi un facsimil, ed.Academiei Române; Istoria Imperiului Otoman, creşterea şiscăderea lui, trad. de Iosif Hodoş, Bucureşti, 1876 şi1873, p. 807+CXXXVII+1 facsimil cu palatul luiCantemir din Constantinopol40; Ion Creangă, Amintiridin copilărie, Buc., 1941, Imprimeria Statului M. O., 137p., Opere complete, 1906, Buc., tip. Minerva, p. XV+447;Caragiale – Schiţe, Nuvle, Teatru şi fragmente literare41; MihaiEminescu, Poezii, articole la ziarul Timpul, Opere complete;Goga O., Cântece fără ţară; O seamă de cuvinte, Sibiu 1908,Tipografia Arhidiecezană, 83 p.42; I. Agârbiceanu, Poezii,Opere complete, Teatru, Liceean…odinioară43. Merită să fiesemnalate şi câteva din operele unor mari scriitoristrăini: Balzac de H., La maison du Chat-qui-Pelette,Vienne, Imprimerie Manz, 309 p., f.a.44; Dostoievsky T.,Amintiri din casa morţilor, Buc., 200 p.45.

Bine reprezentată în cuprinsul bibliotecii lui ŞtefanMeteş este şi teologia, având în vedere pregătireateologică a istoricului, preot şi protopop al Clujului.Cărţile pe tematică religioasă aparţin de regulăreprezentanţilor celor două biserici: ortodoxă şi greco-catolică şi nu numai. Pot fi întâlnite nume precum:Bălan Nicolae, cu operele: Mântuieşte Doamne poporul tău,Sibiu, 1945, tip. Arhidiecezană, p. XV+253, Monahismulortodox. Sensul şi misiunea lui în viitor, Sibiu, 1936, tip.Arhidiecezană, 29 p.46, N. Colan, Biserica neamului şiunitatea limbii româneşti, 1945, 36 p.47; Silviu Dragomir,Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii româneşti cu Rusia înveacul al XVII-lea, 189 p.+ 3 pl.48; Ilie Dăianu, Cele douăcorăbii şi alte cuvântări, Buc., 1925, tip. Bucovina, 43 p.+ilustraţii; Două cuie de lemn, Cluj, 1933, tip. Naţională, 16p49.; Dintre teologi amintim şi pe A. Bunea, M.Păcurariu, Berecheţ, ş. a. La o cercetare atentă atitlurilor se constată că principalele tematici sunt:omiliile, catehezele, informaţiile legate de instituţiabisericii, monahism, limba de cult, tematica liturgică şipastorală, legătura între Biserică şi neam, rolul Bisericiiîn unitatea naţională, misiunea bisericii, medalioane aleunor personalităţi, discursuri aniversare.

O altă categorie de cărţi din biblioteca lui ŞtefanMeteş o reprezintă lucrările cu diverse subiecte: cărţi desociologie, pedagogie, psihologie şi filozofie: D. Gusti,Introducere la cursul de istoria filosofiei greceşti, etică şi sociologie;Henri Berçon, Sufletul şi corpul, Buc., Impr. FundaţieiCulturale Principele Carol, 1924, 30 p.50; A.C. Cuza,Despre poporaţie (Statistica, teoria şi politica ei), Iaşi, 1899;Onisifor Ghibu, Cercetări privitoare la situaţiaînvăţământului nostru primar şi la educaţia populară, Sibiu,1911, tip. Arhidiecezană, 139 p.51

Biblioteca lui Ştefan Meteş cuprinde şi un numărimpresionant de periodice, regăsite în caietul al doilea de

inventar al catalogului manuscris. Nu le putem redatoate, ci doar exemplificăm. Lista de periodice sedeschide cu Analele Academiei Române, Bucureşti, Seria II,pe secţiuni şi anume: Dezbateri, Memorii istorice,Memorii literare, apoi Seria III cu următoarele secţiuni:Memorii istorice, Memorii literare, Memorii ştiinţifice.Alte periodice sunt: Anuarul Institutului de IstorieNaţională, a Universităţii din Cluj, Anuarul pentru toţi,Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice. Secţia pentruTransilvania (nr. din 1926-1938), Anuarul arhivei de folclor,Anuarul Universităţii Bucureşti, anuarele seminariilorteologice, şcolilor şi liceelor pedagogice, al Gimnaziuluigreco-catolic din Blaj, al Academiei teologice Andreiene dinSibiu, Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj,anuarele unor Mitropolii. Pot fi întâlnite şi almanahesau reviste ale unor muzee şi arhive: Analele Banatului,Arhivele Basarabiei, Olteniei, Apulum, buletine: Buletinuleugenic şi biopolitic, Buletinul săptămânii, Buletinele unoreparhii, asociaţii (Buletinul societăţii numismatice române);Reviste teologice: Amvonul, Adevărul bisericesc, BisericaOrtodoxă Română52, Cultura creştină, Mitropolia Ardealului,Predania, Revista ortodoxă română, Revista teologică53, Studiiteologice54; Reviste de istorie: Codrul Cozminului55,Dacoromania56, Revista istorică57, Revue de Transylvanie58;Reviste de cultură şi literatură: Convorbiri literare,Cercetări literare, Calendarul Asociaţiunii, Cele trei Crişuri,Drum drept59, Gând românesc, Icoane maramureşene (SatuMare)60, Luceafărul61, România literară62, Sămănătorul63,Tribuna64, Transilvania65, Universul literar66, VatraRomânească, Viaţa românească, Zări senine67; Revista deînvăţământ Athenaeum; Reviste de economie:Conjunctura economiei româneşti; Reviste de sociologie:Sociologia românească (Bucureşti, Director D. Gusti)68;Reviste de numismatică: Cronica numismaticii; Revistede politică şi patriotice: Generaţia Unirii (Bucureşti),Gazeta antirevizionistă (Arad)69, Lumea militară ilustrată(Buc.)70. Ziare: Adevărul, Curentul71, Carpaţii (ziarbraşovean72), Dimineaţa73 (ziar zilnic Buc.), Nord-Vestul(Cluj), Neamul Românesc (Cluj), Patria (Cluj),Universul74.

Prezentat sub o formă sintetizată, acest „Catalogmanuscris” de cărţi şi periodice ale istoricului ŞtefanMeteş dezvăluie gradul înalt de cultură, dimensiunileorizontului său intelectual, preocupările şi interesulacestuia pentru diferite domenii, începând cu istoria,continuând cu filologia, teologia, geografia, bibliologia,pedagogia, psihologia ş.a. Prezenţa cărţilor străine sunto dovadă în plus a faptului că istoricul şi protopopulŞtefan Meteş cunoştea şi limbile maghiară, germană,franceză. Succinta prezentare dezvăluie şi maturitateaalegerii cărţilor, a constituirii unei biblioteci cât maicomplete şi cât mai bine întreţinute, care rivalizează cumulte biblioteci şi colecţii particulare. Chiar dacănumărul cărţilor de dinainte de anii 1850 este mai mic,biblioteca este valoroasă prin mulţimea titlurilor, prindomeniile acoperite, prin faptul că fiecare carte sauperiodic este răsfoită, citită. Biblioteca particulară aistoricului Ştefan Meteş rămâne martorul lumii acestuia,


121 >>>

a nivelului de cultură, a preocupărilor şi a pregătiriiomului de cultură ardelean, pentru care fiecare carte sauperiodic are o anumită însemnătate. Un alt motiv pentrucare această bibliotecă este importantă este faptul că eaconţine mare parte din sursele edite pe care ŞtefanMeteş le-a citat în nenumărate rânduri în lucrările sale,ceea ce arată acribia şi interesul pentru o cât mai bunăargumentare şi fundamentare a informaţiilor şi operelorpersonale pe dovezi solide. Chiar şi în lipsa prezentăriiad-literam al acestui catalog manuscris, lucru imposibilîn câteva pagini, prin sumara prezentare a bibliotecii sepot aprecia la adevărata lor valoare calităţile,cunoştinţele şi preocupările istoricului Ştefan Meteş,care depăşesc veleitarismul în ceea ce priveşteachiziţionarea şi lectura cărţii.

Note:

1. Alexandru Matei, Ştefan Meteş la 85 de ani, în Revista Arhivelor, anulXLIX, vol. XXXIV, Bucureşti, 1972, p. 56.2. România, Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Cluj, Fond ŞtefanMeteş, nr. inventar 1435, Secţiunea Referinţe despre creator, dosar nr.121, 597 file (în continuare se va cita: Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121,caiet …, f. ...)3. Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121, caiet I, f. 2.4. Ibidem, f. 254.5. De exemplu: Bianu I, Catalogul manuscriselor româneşti din bibliotecaAcademiei Române, vol. I (1-300), Buc., 1907, tip. C. Göbl, p.VIII+746 (vezi: Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121, caiet I, f. 19).6. Vezi: registrul cu inventarul cărţilor bibliotecii lui Ştefan Meteş,păstrat la Biblioteca Mitropoliei din Sibiu.7. Vezi: Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121, caiet I, f. 11, unde nouă poziţiisau titluri sunt tăiate.8. Idem, dosar nr. 1, f. 1r.-v., cererea adresată profesorilor de lagimnaziul greco-catolic român din Blaj pentru susţinereaexamenului de diferenţă. 9. ***, Studii şi documente arhivistice: Ştefan Meteş la 85 de ani, Serie nouă,îngrijită de Al. Matei, Cluj-Napoca, 1977, p. 85.10. Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121, caiet I, f. 58.11. Ibidem, f. 72.12. Ibidem, f. 24.13. Ibidem, f. 156. 14. Ibidem, f. 122.15. Ibidem, f. 31.16. Ibidem, f. 246-249.17. Ibidem, f. 189-228.18. Ibidem, f. 23.19. Ibidem, f. 22.20. Ibidem, f. 122.21. Ibidem, f. 43.22. Ibidem, f. 51. 23. Ibidem, f. 12724. Ibidem, f. 20725. Ibidem, f. 107.26. Ibidem, f. 139.27. Ibidem, f. 174-175.28. Ibidem, f. 190-193.29. Ibidem, f. 203.30. N. Iorga este autorul celor mai multe cărţi şi studii regăsite înbiblioteca lui Şt. Meteş, fapt ce denotă relaţia profesională, preţuireade care s-a bucurat Iorga în sufletul lui Şt. Meteş, pentru care a fostca un adevărat părinte spiritual, model, mentor şi formator.31. Fond Şt, Meteş, dosar nr. 121, caiet I, f. 211.32. Ibidem, f. 24.33. Ibidem, f. 57-58.34. Ibidem, f. 9.35. Ibidem, f. 106. 36. Ibidem, f. 123.

37. Ibidem, f. 136.38. Ibidem, f. 131.39. Ibidem, f. 42-4340. Ibidem, f. 7241. Ibidem, f. 80-90.42. Ibidem, f. 131-134, 160.43. Ibidem, f. 12-13.44. Ibidem, f. 44.45. Ibidem, f. 129.46. Ibidem, f. 35-43.47. Ibidem, f. 80.48. Ibidem, f. 107. 49. Ibidem, f. 92.50. Ibidem, f. 34.51. Ibidem, f. 158.52. Fond Şt. Meteş, dosar nr. 121, caiet II, f. 542.53. Ibidem, f. 585.53. Ibidem, f. 588.55. Ibidem, f. 548.56. Ibidem, f. 564.57. Ibidem, f. 582.58. Ibidem, f. 583.59. Ibidem, f. 564.60. Ibidem, f. 572.61. Ibidem, f. 574.62. Ibidem, f. 584.63. Ibidem, f. 599.64. Ibidem, f. 591.65. Ibidem, f. 592-593.66. Ibidem, f. 595.67. Ibidem, f. 597.68. Ibidem, f. 589.69. Ibidem, f. 570.70. Ibidem, f. 575.71. Ibidem, f. 559, 561.72. Ibidem, f. 563.73. Ibidem, f. 564.74. Ibidem, f. 595.

Bibliography:

România, Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Cluj(ANDJ Cluj), Fond Ştefan Meteş, nr. inventar 1435,dosar nr. 121, 597 file / Romania, National Archives,Cluj County (ANDJ Cluj), Ştefan Meteş fund, inventorynumber 1435, file number 121, 597 leafs;

Matei, Alexandru, Ştefan Meteş la 85 de ani / Ştefan Meteş at85 years old, în Revista Arhivelor / in Archives Review, anulXLIX, vol. XXXIV, [Bucureşti], 1972, p. 50-59.

***, Studii şi documente arhivistice: Ştefan Meteş la 85 de ani,Serie nouă îngrijită de Al. Matei, Cluj-Napoca, 1977 /***, Studies and archival documents: Ştefan Meteş at 85 yearsold, new series edited by Al. Matei, Cluj-Napoca, 1977.

This paper falls within the research for theproject Pregătire doctorală de excelenţă pentrusocietatea cunoaşterii – PREDEX (Doctoralstudies of excellency for the knowledge society –PREDEX), supported by the Sectoral OperationalProgramme Human Resources Development,financed from the European Social Fund, underthe contract number POSDRU / CPP107 /DMI1.5 / S / 77497, regarding the life, activity,opus and the discourse of the historian ŞtefanMeteş.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 122

O c t a v i a n M A R C UUniversitatea „1 decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie”1 decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Str. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, 510009, România, tel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected]

Personal e-mail: [email protected] Florian and his Contribution to the Development of Romanian Didactical Literature

Aaron Florian is one of the important personalities of Romanian culture who became known before the 1848 RomanianRevolution. He imposed himself mainly in the field of education and he published many didactical works which were greatlyused in Wallachian schools in the mid 19th century. The first part of this paper tries to outline an overall glimpse of Florian`sdidactical works which single out through the variety of disciplines and the directions followed. The second part containssome considerations regarding the degree of circulation which his books had both inside and outside schools` environment.Thus, Aaron Florian became one of the most outstanding Transylvanian scholars who moved to Wallachia and worked thereand whose works had a great impact on that period and became known during it, greatly contributing to the materializationof the ideologies which supported the mid 19th Romanian national movement.

Keywords: Aaron Florian, Wallachia, 19th century, Romanian school, gymnasium, didactical books, printings, bookcirculation.

Aaron Florian şi contribuţia sa ladezvoltarea literaturii didactice româneşti

IIdeile şi conceptele reprezentative pentrupreocupările şi interesele generaţiei de la1848 au fost în multe cazuri anticipate,

preluate, amplificate şi difuzate prin eforturile unorcărturari mult mai puţin cunoscuţi în zilele noastre.Printre cei ale căror înfăptuiri au fost eclipsate depersonalităţi precum Nicolae Bălcescu, George Bariţiusau Mihail Kogălniceanu se regăseşte şi Aaron Florian,om de cultură întreprinzător, cu iniţiative şi contribuţiiîn multiple direcţii, reprezentative fiind domeniileeducaţiei, istoriei şi publicisticii. Perioada de maximrandament intelectual este cuprinsă în cele aproximativdouă decenii care premerg Revoluţiei de la 1848, atuncicând reuşeşte să obţină pe rând catedre la cele maiimportante instituţii de învăţământ ale ţării şi îi aparmajoritatea cărţilor cu un scop declarat educativ.

Într-un studiu publicat anterior în revista sibianăTransilvania am încercat să reliefez contribuţia adusă decărţile sale cu tematică istorică la cristalizarea şipropagarea unora dintre conceptele care au stat la bazaalcătuirii ideologiei revoluţionare de la 18481. Înprezenta comunicare îmi propun să conturez o imagine

de ansamblu a întregii literaturi didactice produse deAaron Florian, impresionantă atât prin diversitateadirecţiilor abordate, cât şi prin înaltul grad de difuzarede care s-a bucurat în întreg spaţiul cultural românescpre şi postpaşoptist.

În 1834 el a tipărit lucrările sale de debut: Catihismulomului creştin, moral şi soţial2 şi Elementuri de gheografiepentru trebuinţa tinerilor începători3, ambele destinate unorscopuri exclusiv didactice. În prima dintre acestea, încontradicţie cu scopurile revoluţionare care îl vorînsufleţi mai târziu, Florian afirmă că ,,[...] datoriilesupuşilor către stăpânire sunt cele mai de frunte:pentru că după Dumnezeu, aice pe pământ stăpânireaîngrijeşte de buna petrecere şi fericirea tuturoroamenilor”4. În anul 1835 el a mai scos un nou manualintitulat Elementuri de istoria sfântă a legii vechi şi a celii nuoă,încă din Precuvântare autorul exprimându-şiconvingerea că numai prin intermediul unei educaţiimoral-creştine, făcută în spiritul ,,fricii de Dumnezeu”,tinerii pot deveni ,,[...] oameni cinstiţi în societateaomenească, şi numai atunci vor putea muri fericiţidobândind răsplătirea faptelor lor”5. Acesteconsideraţii, de o puternică expresie conformistă şi


123 >>>

conservatoare, pot părea surprinzătoare la viitorulluptător paşoptist, poziţia docilă a lui Florian fiindprobabil explicabilă prin statutul său de emigranttransilvănean aspirant la o carieră profesională la sudde Carpaţi, inevitabil dependentă de bunăvoinţaautorităţilor.

Tot în 1835 apare primul volum din Idee repede deIstoria Prinţipatului Ţării Rumâneşti6, cea mai cunoscutăscriere a sa, considerată a fi primul manual de istorieromânească, într-un moment când această materie nuera încă o disciplină distinctă în şcolile de stat dinMuntenia7. Din lucrarea gândită să apară în optvolume, dascălul de la colegiul bucureştean a reuşit săfinalizeze şi să tipărească numai primele trei tomuricare tratau evoluţia statului valah până în 1616, întimpul domniei lui Radu Mihnea.

La 31 iulie 1837, ca o recunoaştere a experienţeiacumulate în învăţământ, este delegat de Eforie cuîntocmirea tablelor lancasteriene care urmau să fieutilizate în şcolile primare la orele de catehism şiistorie8, Florian fiind familiarizat cu metodalancasteriană de predare încă din perioada petrecută laŞcoala de la Goleşti întemeiată de iluminatul boierDinicu Golescu.

Nereuşind să termine grandiosul proiect vizândistoria statului muntenesc, el se va orienta către

întocmirea unei lucrări de sinteză care să cuprindă într-un singur tom întregul trecut al Ţării Româneşti.Această nouă realizare, intitulată Manual de istoriaPrinţipatului Românei9, se remarcă printr-o mai bunăsistematizare a informaţiei şi printr-un un scop didacticmult mai bine definit.

În anii 1840 şi 1842 sunt tipărite sub egidaColegiului Sf. Sava cele două volume din Vocabularulfranţezo-românesc10, la care lucraseră împreună PetrachePoenaru, Gheorghe Hill şi Aaron Florian. Acestdicţionar poate fi acceptat, în opinia istoricului literarMircea Anghelescu, ca un rezultat indirect al activităţiiSocietăţii literare, înfiinţată în 1836, cu participareapredominantă a profesorilor de la Sf. Sava11.

În 1843 îi apare una dintre cele mai interesante cărţiintitulată Patria, patriotul, patriotismul12 în care se potidentifica uşor multe dintre ideile şi idealurile politice şinaţionale ale generaţiei paşoptiste. Lucrarea reprezintăun adevărat ghid de educaţie cetăţenească, în sensul celmai avansat al termenului echivalent pentru aceletimpuri, fiind vehiculate aici importante idei politice deinspiraţie liberală şi democratică care începeau să seimpună în mediile progresiste româneşti.

În 1845 îndelungata sa experienţă în domeniulpredării istoriei universale se concretizează prin apariţiala tipografia Colegiului Sf. Sava a unui manual de 172pagini intitulat Elemente de istoria lumii13, urmat de încădouă tiraje în 1846 şi 1847. Cartea urmăreşte săcontureze o vastă panoramă a celor mai importanteînfăptuiri ale ,,duhului omenesc” în cultură şi ştiinţă,vorbeşte despre cauzele ascensiunii şi decăderii unorstate puternice, tratează formarea şi diferenţiereaclaselor sociale, iar nu în ultimul rând, încearcă săintegreze istoria românilor într-un context europeanmai vast.

Implicat direct în evenimentele revoluţionare din1848, Aaron Florian este nevoit să se reîntoarcă înTransilvania natală unde întocmeşte un Abecedar pentruşcolile greco-catolice, elaborat după noua metodă a luiBecker cu care el se pare că era deja familiarizat14.Abecedarul a apărut iniţial la Viena fără numeleautorului în 1853, fiind reeditat în 1860 şi la Bucureşti15.

În 1856 sau 1857 obţine în sfârşit acordul de a sereîntoarce în Ţara Românească şi de a reocupa ocatedră la Sf. Sava, iniţial ca profesor de retorică, apoide istorie universală şi chiar de statistică. El mai susţineaici un curs de istorie a tuturor românilor care se vabucura de o bună primire în epocă, fragmentesemnificative din acesta fiind păstrate prin însemnărileunui elev, recuperate şi publicate de către NicolaeIorga16.

În 1858, pornind de la conţinutul celui de-al doileavolum din Idee repede de Istoria Prinţipatului ŢăriiRumâneşti, Florian tipăreşte o nouă carte intitulatăMihaiu II Bravulu, biografia şi caracteristica lui17, revenindastfel asupra domnitorului într-un moment în care


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 124

simbolistica legată de numele acestuia era mai deactualitate decât oricând.

În 1870, acelaşi an în care devenea membru alAcademiei, îi apare şi o ultimă lucrare originală, un micvolum de numai 64 pagini în care face o scurtă analizăa sistemului public de învăţământ evidenţiind şiposibile măsuri pentru îmbunătăţirea generală aacestuia18.

În 1871, în urma unor grave divergenţe cuministrul Instrucţiunii Publice Christian Tell, AaronFlorian se retrage definitiv din activitateaprofesională19; din acest moment nu am mai reuşit săidentific informaţii despre prezenţe semnificative alefostului dascăl de istorie în viaţa publică până lamoartea sa în 1887, la vârsta de 82 de ani.

*

O problemă incitantă, dar în acelaşi timp greu deelucidat pe de-a-ntregul, ar fi identificarea celor careciteau cărţile cărturarului cu origini ardelene, precum şidistribuţia lor pe diferite paliere sociale. Clarificarea,chiar şi parţială, a chestiunii, poate furniza informaţiipreţioase referitoare la impactul avut de realizările saleîn epocă, dar şi a modalităţilor în care acestea au reuşitsă răspundă nevoilor şi aspiraţiilor de cunoaşteremanifestate în societatea românească contemporanălui. După cum rezultă din Precuvântare la Manual deistoria Principatului Românei, publicul ţintă vizat de AaronFlorian se împarte în două mari categorii: ,,[...] întâipentru trebuinţa ce o simte tinerimea care seîndeledniceşte la învăţătura istoriei patriei sale, şi aldoilea pentru dorinţa tuturor acelora care voiesc adobândi o idee deplină de întâmplările aceştii ţări”20.

Există numeroase dovezi că scrierile sale s-aubucurat de o largă audienţă, îndeplinindu-şi astfelmenirea educativă preconizată de autorul lor. Putemremarca în primul rând numărul relativ ridicat atât alediţiilor tipărite din cărţile sale, cât şi al exemplarelordin fiecare ediţie. Se detaşează Catihismul omului creştin,moral şi soţial care s-a dovedit un adevărat succeseditorial al secolului al XIX-lea, scos până în 1889 în 27de ediţii21, ceea ce înseamnă că a răspuns exigenţelorunor oficialităţi diverse, aparţinând unor regimuripolitice de orientări diferite, de la cel regulamentar lamonarhia constituţională a lui Carol I. Elementuri deIstoria Sfântă a legii vechi şi a celii nouă22 reprezintă al doileasău mare succes editorial care până 1883 va ajunge sătotalizeze 22 de ediţii în diferite variante, revizuite şiadăugite.

Conform Regulamentului şcolar din 1832, lucrăriledidactice tipărite pe banii Eforiei Şcoalelor seîmpărţeau în felul următor: jumătate reveneauautorului, iar jumătate erau preluate de forul tutelarcare fie le dăruia ca premii, fie le împărţea elevilorsăraci23. Datorită faptului că cele mai multe dintrevolumele editate de Florian au fost manuale şcolare, ele

au putut beneficia de aceste condiţii, ajungând astfel săfie răspândite şi utilizate în majoritatea instituţiilor deînvăţământ de diferite grade din Ţara Românească. Unexemplu în acest sens îl poate constitui Elemente deistorie a lumi cu o primă ediţie de 1000 deexemplare,multe dintre ele trimise pentru a fi utilizateîn şcolile orăşeneşti din Muntenia24.

Cărţile lui Aaron Florian nu au avut însă numai odistribuţie exclusivă în mediile şcolare, chiar dacăacestea constituiau publicul cititor predilect. Multedintre ele reprezentau o lectură atractivă şi pentrucategoriile sociale mai mult sau mai puţin instruite dinîntreg spaţiul românesc. Imaginea de ansamblu cea maiexactă a gradului de difuzare a lucrărilor tipărite deprofesorul transilvănean este oferită de listele de,,prenumeraţi” la Idee repede de Istoria Prinţipatului ŢăriiRumâneşti, numai primul volum reuşind să adune 203de cumpărători în avans pentru un total de 355 deexemplare25. Provenienţa socială şi profesională acititorilor este variată, predominând totuşi profesorii,în număr de 43, reprezentând cea mai mare parte acadrelor didactice din capitalele de judeţ şi de la Sf.Sava (Petrache Poenaru, Simion Marcovici, GheorgheIoanid, Ioan Pop, Gheorghe Hill, Iosif Genilie etc), la


125 >>>

care se adaugă câţiva elevi, epistatul, preotul şi chiarportarul aceluiaşi colegiu. Apariţia tomului I a fostsprijinită de Eforia Şcoalelor care a comandat 50 deexemplare, difuzându-le cu siguranţă mai departe fiepentru biblioteci şcolare, fie sub formă de premiiacordate elevilor. Pe lângă corpul profesoral din ŢaraRomânească, Florian reuşeşte să atragă cititoriaparţinând categoriilor superioare ale societăţii, dintremarii boieri sau dintre înalţii ierarhi ai bisericii. Printrecei care au acceptat plata în avans a primului volum maiapar şi viitorii revoluţionari: Christian Tell, Ion şiDimitrie Brătianu, Eftimie Murgu (în acea perioadăprofesor de filosofie la Iaşi) şi Scarlat Turnavitu (fostelev a lui Florian la Şcoala de la Goleşti). Numelemajorităţii cititorilor, distribuiţi într-un modaproximativ uniform în mai toate oraşele munteneşti,sunt pomenite fără a fi însoţite de un anumit rang sauprofesie. Aceştia aparţineau fără îndoială miciiburghezii româneşti în curs de formare care începeadeja să manifeste receptivitate pentru cultura şi istorianaţională.

De o bună răspândire s-a bucurat lucrarea sa şi înMoldova, unde a fost achiziţionată de profesorii ieşeniGheorghe Săulescu, Samuil Botezat, TudoracheBurada şi Damaschin Bojincă. La aceştia se adaugăarhivarul principal Iordache Mălinescu (cel care îlretipărise pe Petru Maior), împreună cu librarii GavrilMironovici din capitala moldavă şi Hristrea HagiColciu din Focşani. Pentru Transilvania suntmenţionaţi doar câte trei prenumeraţi pentru volumeleal II-lea şi al III-lea, la care mai putem adăuga aceleexemplare intrate în posesia autorului şi distribuitecunoscuţilor, cum ar fi volumele primite de GeorgeBariţiu şi Timotei Cipariu în timpul vizitei pe careaceştia au făcut-o în Principat26.

Interesul stârnit în epocă de cărţile lui Florian estedovedit şi de relativ rapida epuizare a acestora.Reeditarea în 1858, într-un volum special, a paginilordespre Mihai Viteazul, era motivată de cei care îşiasumaseră cheltuielile tipăririi, librarii Rusu şi Petru, desuccesul primului tiraj din Idee repede de IstoriaPrinţipatului Ţării Rumâneşti care nu se mai găsea devânzare în nicio librărie27. Se pare că toate lucrărileprofesorului transilvănean erau epuizate până în 1860,an în care nu mai figurează în cataloagele şibibliografiile librăriilor şi bibliotecilor28. Scrierile sale aufost popularizate şi prin intermediul numeroaselorfragmente apărute în presa timpului, atât în ziarelemunteneşti la editarea cărora participase în mod direct,cât şi în publicaţiile aparţinând lui George Bariţiu.

Veniturile financiare pe care Florian reuşea să leobţină în urma cărţilor publicate erau nesigure, demulte ori depinzând de contextul social şi politic.Cartea de catehism i-a adus un nou câştig suplimentar,fiind premiat de Eforia Şcoalelor cu 50 de galbeni29.Mai complicată s-a dovedit obţinerea drepturilorbăneşti cuvenite după tipărirea Vocabularul franţezo-

românesc. Conform contractului, după ce tipografiainstituţiei avea să-şi oprească 45 000 lei, necesariacoperirii cheltuielilor de editare, restul de exemplareurma să fie împărţit între Petrache Poenaru, GheorgheHill şi Aaron Florian, care erau liberi apoi să lecomercializeze în folosul propriu. Însă, până în 1845,totalul vânzărilor nu atinseseră suma pretinsă detipografie pentru recuperarea investiţiei, în consecinţăautorii neprimind încă niciun ban. În aceste condiţii,cei trei vor întocmesc un memoriu comun, în urmacăruia vor obţine aprobarea DepartamentuluiInstrucţiunii Publice pentru plata unei sume totale de30 000 lei, cedând în schimb restul de dicţionarerămase (1 280 de volume valorând 80 000 lei)30.

Stabilit temporar la Sibiu după evenimentelerevoluţionare de la 1848, el se plânge principeluimuntean Barbu Ştribei de răul tratament pe care îlprimea din partea oficialităţilor din Ţara Românească,care îi refuzau emiterea unui atestat profesional, cutoate că ,,[...] tinerimea ţării şi astăzi învaţă din cărţilemele elementare să fie creştini buni, supuşi credincioşişi oameni de omenie”31. Într-adevăr, în acei ani în carefostul profesor de la Sf. Sava a fost nevoit să serefugieze la nord de Carpaţi, la Bucureşti continuau să-i fie reeditate cărţile, cum ar fi Istoria sfântă elementarăretipărită în 1851 şi Catihismul omului creştin, moral şi soţialcu o nouă ediţie intitulată Manual de catehismul cel mic alomului creştin, apărută în 185232. În urma acestei


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 126

plângeri, el a fost recompensat de către EforiaŞcoalelor cu 15 taleri pentru prima lucrare şi cu 10taleri pentru cea de-a doua, cedându-şi în schimb întotalitate dreptul de proprietate asupra ambelorvolume33.

Chiar şi după moartea sa, pagini din cărţile fostuluiprofesor de istorie de la Sf. Sava vor continua să fietipărite cu diferite ocazii, cum ar fi o antologie de texteistorice apărută la începutul secolului al XX-lea, elaflându-se aici în compania selectă a celor consideraţiîn acel moment a fi cei mai importanţi cercetători aitrecutului naţional34.

Iluminist ca formaţie iniţială, romantic ca viziune şispirit, Aaron Florian este unul dintre intelectualii carereflectă cel mai bine în textele sale tranziţia de laraţionalismul Luminilor transilvănene la entuziasmulgeneraţiei revoluţionare de la ’48, ilustrând în acelaşitimp modul în care idealul naţional exprimat deromantici îşi are rădăcini adânci în realizărilecărturarilor Şcolii Ardelene.

Note:

1. Octavian Marcu, Funcţia educativă a istoriei la Aaron Florian(1805-1887), în Transilvania, serie nouă, anul XL (CXVI), 6-7, 2011, p.114-121.2. Catihismul omului creştin, moral şi soţial. Pentru TrebuinţaTinerilor din şcolile începătoare. De F. Aron, Profesor deIstorie generală în Colegiul naţional din Bucureşti,Bucureşti, tip. lui Eliad, 1834. [în continuare, prescurtat,Catihismul omului creştin ]. 3. Elementuri de gheografie pentru trebuinţa tinerilor începători, deF. Aaron, Bucureşti, tip. Pitarului C. Pencovici, 1834.4. Catihismul omului creştin, p. 88-89.5. Elementuri de Istoria Sfântă a legii vechi şi a celii nouă, trasă dinBiblie şi Evanghelie; sau Prescurtare de Testamentul cel vechiu şi celnuou, pentru trebuinţa tinerilor începători. De F. Aaron,Profesor de istoria generală în Colegiul naţional St. Sava,Bucureşti, 1835, p. II.6. Idee repede de Istoria Prinţipatului Ţării Rumâneşti, de F.Aaron, profesor de Istoria generală în Colegiul naţional St.Sava din Bucureşti, tom I-III, Bucureşti, Tipografia lui I.Eliad, 1835, 1837, 1838, [în continuare, prescurtat, Ideerepede].7. Vasile Cristian, Activitatea istoriografică a lui Aaron Florian înAnalele ştiinţifice ale Universităţii ,,Al. I. Cuza”, secţiunea a III-a, Istorie, 1, 1970, p. 48.8. Vasile Cristian, Contribuţia istoriografiei paşoptiste la pregătireaideologică a revoluţiei române de la 1848, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1985, p. 157.9. Manual de istoria Prinţipatului Românei de la cele dintâi vremiistorice şi până la zilele de-acum. De F. Aaron, Profesor deistorie generală în Colegiul Naţional Sf. Sava, Bucureşti,Tip. Colegiului Sf. Sava, 1839, [în continuare, prescurtat,Manual de istoria Prinţipatului].10. Vocabular franţezo-românesc după cea din urmă ediţie adicţionarului de Academie Franţozească, cu adăugare de multeziceri, culese din multe dicţionare, de P. Poenaru, Directoral şcoalelor naţionale, F. Aaron şi G. Hill, profesori laColegiul Sf. Sava, vol. I-II, Bucureşti, Tipografia Colegiului

Naţional Sf. Sava, 1840, 1842.11. Mircea Anghelescu, Ion Heliade Rădulescu. O bibliografie aomului şi a operei, Bucureşti, Editura Minerva, 1986, p. 119.12. Patria, patriotul, patriotismul, de F. Aron, Profesor deistoria generală în Colegiul naţional, St. Sava, Bucureşti,Tip. curţii lui Fr. Valbaum, 1843.13. Elemente de istoria lumi[i]. Pentru trebuinţa tinerimeiîncepătoare din aşezămintele de învăţătură publice şi private, de F.Aron, Profesor de Istoria generală a lumi[i] în ColegiulNaţional St. Sava, Bucureşti, Tipografia Colegiului St. Sava,1845 14. Ioana Botezan, Corespondenţa lui Aaron Florian şi SimionMihali cu Timotei Cipariu, în Anuarul Institutului de istorie G.Bariţ din Cluj-Napoca, XLI, 2002, p. 275.15. Nicolae Albu, Un dascăl al lui Bălcescu, primul redactor al,,Telegrafului român”-Aaron Florian, în Mitropolia Ardealului,XXV, 1-3, 1980, p. 108.16. Nicolae Iorga, Cursul de istoria românilor al lui FlorianAaron, în Revista istorică, XIII, 7-9, 1927, p. 256 - 272.17. Mihaiu II Bravulu, biografia şi caracteristica lui, trase dinIstoria Ţării Româneşti a D. Aaron Florian. Revizuite şiîndreptate. Tipărite cu cheltuiala D. D. Rus şi Petriu librari,Bucureşti, Tip. Colegiului Naţionalu, 1858, [în continuare,prescurtat, Mihaiu II Bravulu ].18. Idee repede asupra stării actuali a instrucţiunii publice şi asuprareformării liceeloru şi gimnasiiloru pe adevărata loru basă, deFlorian Aaron, Bucureşti, Tip. Ion Weiss, 1870.19. Nicolae Albu, op. cit., p. 110.20. Manual de istoria Prinţipatului, p. 1.21. Gabriel Ştrempel (coord.), Bibliografia româneascămodernă. 1831-1918, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică,1984, p. 3-5.22. Ibidem23. I. C. Filliti, Principatele Române de la 1828 la 1843. Ocupaţiarusească şi Regulamentul Organic, Bucureşti, Fundaţiunea,,Regele Ferdinand I”, 1934, p. 357.24. Vasile Cristian, Editarea şi difuzarea cărţii româneşti de istorie(1821-1848), în Anuarul Institutului de istorie A. D. Xenopol,XII, 1975, p. 66.25. Idee repede, I, p. 223-232.26. Vasile Netea, Timotei Cipariu şi George Bariţiu călători prinŢara Românească în 1836, în Studii. Revista de istorie, XI, 1958,p. 124.27. Mihaiu II Bravulu, p. 3.28. Paul Grigoriu, Profesorul Florian Aaron şi începuturileliteraturii didactice în Revista de pedagogie, XXXI, 7, 1987, p. 49.29. Nicolae Albu, op. cit., p. 104.30. George Potra, Petrache Poenaru, ctitor al învăţământului înţara noastră, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1963, p. 203-204.31. Mirela-Luminiţa Murgescu, Din corespondenţa lui AaronFlorian cu Ioan Maiorescu, în Studii şi materiale de istorie modernă,IX, 1995, p. 99.32. Gabriel Ştrempel, op. cit., p. 4-5.33. Mirela-Luminiţa Murgescu, op. cit, p. 110.34. Istoricii români, Bucureşti, Editura Librăriei Socec & Co,1909, p. 3.

Bibliography:

Catihismul omului creştin, moral şi soţial / Catechism for theChristian man, both moral and social. Pentru Trebuinţa


127 >>>

Tinerilor din şcolile începătoare / For the use of theyoung in beginner schools. By F. Aaron, Profesor deIstoria generală în Colegiul naţional din Bucureşti /Teacher of general history in the national collegefrom Bucharest, Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad,1834.

Elementuri de gheografie pentru trebuinţa tinerilor începători /Elements of geography for the use of younf beginners, by F.Aaron, Bucureşti, tip. Pitarului C. Pencovici, 1834.

Elementuri de Istoria Sfântă a legii vechi şi a celii nouă, trasădin Biblie şi Evanghelie; sau Prescurtare de Testamentul celvechiu şi cel nuou, pentru trebuinţa tinerilor începători/ Elements of the Sacred History of the old and new law,extracted from the Bible and the Gospel; or Abbreviation ofthe old and new Testament, for the use of youngbeginners. By F. Aaron, Profesor de istoria generalăîn Colegiul naţional St. Sava / Teacher of generalhistory at the St. Sava national college, Bucureşti,1835.

Idee repede de Istoria Prinţipatului Ţării Rumâneşti / Quickidea regarding the History of the Principality od theRomanian Country, by F. Aaron, profesor de Istoriagenerală în Colegiul naţional St. Sava din Bucureşti/ Teacher of general history at the St. Sava nationalcollege, vol. 1-3, Bucureşti, Tipografia lui I. Eliad,1835, 1837, 1838.

Manual de istoria Prinţipatului Românei de la cele dintâi vremiistorice şi până la zilele de-acum / Handbook regarding thehistory of the Romanian Principality from the first historicaltimes to the present days, by F. Aaron, Profesor deIstoria generală în Colegiul Naţional Sf. Sava /Teacher of general history at the St. Sava nationalcollege, Bucureşti, Tip. Colegiului Sf. Sava, 1839.

Vocabular franţezo-românesc după cea din urmă ediţie adicţionarului de Academie Franţozească, cu adăugare demulte ziceri, culese din multe dicţionare / French-Romanian vocabulay according with the last edition of thedictionary of the French Academy, with a supplement ofmany sayings extracted from many dictionaries, byP. Poenaru, Director al şcoalelor naţionale /Headmaster of the national schools, F. Aaron andG. Hill, profesori la Colegiul Sf. Sava / teachers atthe St. Sava College, vol. I-II, Bucureşti, TipografiaColegiului Naţional Sf. Sava, 1840, 1842.

Patria, patriotul, patriotismul / The motherland, the patriot, thepatriotism, by F. Aron, Profesor de istoria generală înColegiul naţional / Teacher of general history at theSt. Sava national college, St. Sava, Bucureşti, Tip.curţii lui Fr. Valbaum, 1843; reprinted in Alin-MihaiGherman, Literatura română din Transilvania întrepreiluminism şi preromantism / Romanian literature inTransylvania between pre-Illuminism and pre-Romanticism,Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004, p. 128-156.

Elemente de istoria lumi[i]. Pentru trebuinţa tinerimeiîncepătoare din aşezămintele de învăţătură publice şi private/ Elements of the world’s history. For the use of the beginner

youth from public and private educational institutions, by F.Aron, Profesor de Istoria generală a lumi[i] înColegiul Naţional St. Sava / Teacher of generalhistory at the St. Sava national college, Bucureşti,Tipografia Colegiului St. Sava, 1845.

Mihaiu II Bravulu, biografia şi caracteristica lui, trase dinIstoria Ţării Româneşti a D. Aaron Florian.Revizuite şi îndreptate. Tipărite cu cheltuiala D. D.Rus şi Petriu librari / Michael the Brave, his biographyand characteristics, extracted from Mr. Aaron Florian’sHistory of the Romanian Country. Revised andimproved. Printed on the expense of Ms. D. Rusand Petru, booksellers , Bucureşti, Tip. ColegiuluiNaţionalu, 1858.

Nicolae Iorga, Cursul de istoria românilor al lui FlorianAaron / Florian Aaron’s course of Romanian History, inRevista istorică, XIII, 1927, no. 7-9, p. 256 - 272.

Idee repede asupra stării actuali a instrucţiunii publice şi asuprareformării liceeloru şi gimnasiiloru pe adevărata loru basă /Quick idea on the actual state of public education and on thereformation of highschools and elemantary schools on theirtrue foundation, by Florian Aaron, Bucureşti, Tip. IonWeiss, 1870.

Istoricii români / Romanian historians, Bucureşti, EdituraLibrăriei Socec & Co, 1909, p. 3.

General and Special Works:

Anghelescu, Mircea, Ion Heliade Rădulescu. O bibliografie aomului şi a operei / Ion Heliade Rădulescu. A Bibliographyof his Personality and of his Work, Bucureşti, EdituraMinerva, 1986, p. 119.

Cristian, Vasile, Contribuţia istoriografiei paşoptiste lapregătirea ideologică a revoluţiei române de la 1848 / TheContribution of 1848 Historiography to the IdeologicalPreparation of the 1848 Romanian Revolution, Bucureşti,Editura Academiei, 1985.

Filliti, I., C., Principatele Române de la 1828 la 1843.Ocupaţia rusească şi Regulamentul Organic / RomanianPrincipalities from 1828 to 1843. The Russian Occupationand the Organic Regulations, Bucureşti, Fundaţiunea,,Regele Ferdinand I”, 1934.

Potra, George, Petrache Poenaru, ctitor al învăţământului înţara noastră / Petrache Poenaru, an Initiator of Educationin Our Country, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1963.

Ştrempel, Gabriel, (coord.), Bibliografia româneascămodernă. 1831-1918 / A Modern RomanianBibliography. 1831-1918, vol. I, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică,1984.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 128

E v a M Â R Z AUniversitatea ,,1 decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie”1 decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Str. Nicolae Iorga, nr.11-13, Alba Iulia, 510009, Româniatel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected]

Personal e-mail: [email protected] printings in Transylvanian libraries of the 19th century

Transylvania, a space close to Slovakia both historically and geographically, has benn a part of European culture eversince the Middle Ages, even from the point of view of the circulation of books and ideologies between the twoaforementioned neighbouring countries. Our research has proven that in the libraries with documentary and historical fundsthere is a large number of books, both manuscript and printed, of Slovak origin. Our contribution aims at presenting the“tyrnaviense” printings from the famous “Academic” press of the Trnava Jesuits from the 17th-18th century, once held inthe libraries from Blaj.

Keywords: Transylvania, Slovakia, Trnava, Blaj, catalogue, library, press. book.

Tipărituri de la Trnava în bibliotecitransilvane ale celui de-al XIX-lea secol:

Catalogus Bibliothecae MonasteriiBalasfalvense, ad Sanctissimam

Trinitatem*

SSlovacia şi Transilvania – istoria acestordouă ţări se află în ultimele decenii şi nunumai, în interesul istoriografiilor, celei

slovace cât şi celei româneşti căutând noi puncte desprijin în cercetarea evoluţiei politice şi culturale1.Preocupările noastre în domeniul bibliologiei audemonstrat în câteva rânduri relaţia culturală, carepoate fi urmărită pe parcursul secolelor trecute2. Nueste greu de demonstrat că răspândirea cărţilor tipăritela Trnava, Košice, Bratislava etc. este un fenomenimportant al civilizaţiei cărţii, dar şi al circulaţiei ideilordinspre Europa Centrală spre cea de Sud-Est,tipografiile de pe teritoriul slovac putând fi considerateun intermediar în acest sens3.

Atenţia noastră în această cercetare se va îndrepta sprecel mai important din aceste centre culturale la cel, care s-a format încă din secolul al XVI-lea la Trnava (Tyrnavia,Nagy Szombat). Prin Universitate a cărei bazele s-au pusîncă în anul 1635 de episcopul Petru Pazmány4, oraşul caşi instituţia au contribuit în mod constant la creştereaerudiţiei din Europa de Sud-Est, implicit din Transilvania5.

Locul Universităţii de la Trnava în educarea şiinstruirea generaţiilor de români transilvăneni a atrasatenţia cercetărilor români de mai multe decenii,rezultând studii publicate în România şi în Slovacia6. Încongruenţă cu ideea de mai sus ar putea fi abordat uncapitol extrem de interesant şi necercetat, care estereprezentat de publicarea disertaţiilor elaborate destudenţi transilvăneni publicate în tipăriturile slovacede la Trnava, mai rar în cele de la Tipografia Academicăde la Košice. Sau, vice versa, cele ale studenţilor slovacipublicate în centrele de învăţământ ale Transilvaniei,excelând aici, cel mai probabil, Clujul7.

Bogăţia tipăriturilor europene în bibliotecileromâneşti, în speţă în cele transilvane este dovadafaptului că acest spaţiu istoric a îmbrăţişat valorileculturii europene cu multe secole înainte. Bibliotecileromâneşti ascund încă suficiente necunoscute în cepriveşte cercetarea fondurilor istorice.

Reformele iniţiate de Maria Terezia şi Iosif al II-leaîn context istoric, asupra căruia nu ne-am propus să neoprim, au pus în mişcare fondurile bibliotecilor ale


129 >>>

ordinelor călugăreşti secularizate. Una din dovezilestrămutării întregii biblioteci este cazul reprezentat deprezenţa fondului de carte ale iezuiţilor de la Sibiu laAlba Iulia în Biblioteca Batthyaneum demonstrată princărţile cu ex libris dar şi în urma identificării cataloguluiCatalogus Librorum Communium in Residentia SuppressaeSocietatis Jesu Cibiniensi repertorum et aestimatorum in anno 1774conspectus8. Această listă de cărţi, care cuprinde cca 2000 deînsemnări demonstrează clar şi prezenţa tipăriturilortyrnaviense la Sibiu (apoi la Alba Iulia) în secolul alXVIII-lea printr-un număr de cca 250 de titluri9.

Demonstraţia de faţă se fundamentează pe o altăsursă istorică, cercetată în trecut de mai mulţi specialiştidin diferite unghiuri: Catalogus Bibliothecae MonasteriiBalasfalvensis ad Sanctissimam Trinitatem fiind undocument aflat în colecţiile Bibliotecii AcademieiRomâne Filiala Cluj-Napoca10. Acest catalog scris pe123 de foi în jurul anului 1830 (nu este datat) descriecca 1500 de volume11. Prin evoluţia instituţiilor deînvăţământ înfiinţate la Blaj la jumătatea secolului alXVIII-lea, care implica peregrinatio studiorum ca şiperegrinatio librorum fără să-i omitem pe profesoriiblăjeni, în bibliotecile formate aici timp de două secoles-au adunat cărţiile provenite din tipografiileromâneşti, dar şi din tipografiile europene, mai ales dincentre universitare vizitate de blăjeni. Pe lângăcatalogul citat mai sus, care cuprinde fondurilebibliotecilor blăjene din anul 183012, s-au mai păstratalte două surse manuscrise, care demonstrează fazeleanterioare anului 183013.

Din analiza Catalogului din 1830, cel mai completdin toate cele trei surse menţionate reiese modul deorganizare a bibliotecii mănăstirii sv. Treime de la Blaj.Rezultă de aici 15 grupe tematice, structura tenaticăutilizată şi în alte biblioteci europene ale timpului:Concinatores; Grammaticales et alia initialia lingvarum, artislegendi invio et dicendi; Historici Ecclesiastici; HistoriciProphani; Jura Prophana; Jura Ecclesiastica; Liturgici;Mathematici Phisici & a; Patres et Doctores Ecclesiae;Philosophici; Theologhici; Varii. Din cele 1500 de titluri,cca 100 provin din tipografiile slovace, de la Trnava,Bratislava şi Košice14. Rolul important jucat detipografia de la Trnava demonstrează numărul mare decărţi provenite din acest centru tipografic – 87 detitluri, unele fiind în mai multe exemplare. În afarasegmentului reprezentat de Patres et Doctores Ecclesiae,unde nu am identificat nici o carte provenită de laTrnava sau din Slovacia sau Liturgici cu o tipăritură deBratislava şi una de la Košice, producţia tipograficăa oficinei de la Trnava este reprezentată în toatecapitolele Catalogului din 1830. Toate cele trei surseistorice indică conţinutul lecturii atât călugărilor cât şistudenţilor şi profesorilor, majoritatea cărţilor avândconţinut teologic, în consecinţă ele au fost folosite înscopul serviciului divin, dar şi în contextul şcolilorblăjene sau poate chiar pentru lecturile personale aierudiţilor Blajului.

Catalogul din 1830 este şi un document cu o valoarebiblioteconomică; are forma documentelor similareapărute în Transilvania sau în Europa Centrală, ceea ce,considerăm noi, era dovada activităţii bibliotecarilor peparcursul vremii, cât şi dovada legăturilor cu instituţiiale genului. Descrierea cărţilor cuprinde numeleautorului, prenumele fiind notat uneori numai prininiţiala, titlul cărţii, adesea prescurtat, locul tipăririi,spre exemplu în forma „Tyrnaviae” sau „TypisAcademicis S. J.”, „Typis Academicis“, dar şi altele,anul apariţiei, număr de exemplare, ediţia, numărulvolumelor şi formatul15. Interesant şi totodatăsemnificativ este că după fiecare „fişă“ de carte se aflăşi cota cărţii, o altă dovadă a utilităţii catalogului.

O atentă verificare a conţinutului Catalogului din1830 ne-a permis identificare a doi tipografi dintipografia tyrnaviensia care contribuie la elucidareaunor date necunoscute din timpul activităţii lor.Fridrich Arnold Gall a fost activ la Trnava între anii1715-1726 şi 1728-173116 şi Leopold Jozef Berger,activ în anii 1727 şi în perioada 1732-173917. Fiecaredintre cei doi tipografi este notat pe câte douăexemplare. Pe F. A. Gall l-am găsit alături de descrierealucrării lui Phoebeus, Franciscus Antonius, Institutionumjuris canonici, sive primorum totius sacrae jurisprudentiaeelementorum libri quatuor, identificate prin intermediulbibliografiei ca fiind tipărit în anul 172718, când dupăpărerea specialistului slovac Hadrián Radváni acesta nuar fi trebuit să funcţioneze în tipografia de la Trnava.Totuşi, numele lui figurează în Bibliografia lui Petrik19.În ceea ce-l priveşte pe L. J. Berger, una din cărţile pelângă care figurează numele său nu este datată, anumeSeries, banorum Dalmatiae, Croatiae, Sclavoniae, sub regibusUngariae, et Ungariae-austriacis, Tyrnaviae, 1737. Typisacademicis, per Leop. Berger20. Am putut completaanul de apariţie cu aceeaşi bibliografie.

Tipăriturile de la Trnava din fondurile biblioteciimănăstirii sf. Treime nu fac parte din primele deceniiale funcţionării tipografiei, ci ele se încadrează înperioada activităţii tipografiei academice iezuite, ceamai veche carte identificată este datată cu anul 1679,anume Ignatius de Loyola, Exercitia spiritualia (cota4.1.7). Cele mai recente tipărituri au apărut de ja înperioada în care tipografia de la Trnava a încetat să maifuncţioneze independent şi în impressumul lor apare înlocul Trnavei, Buda. Astfel, din anul 1787 provin douăgramatici ale limbii latine, Elementa lingvae latinae […][cota 5.-61] şi Institutiones Grammaticalium lingvae latinaepars tercia [cota 6.5.6]. Aceste două gramatici potdemonstra preocupări în învăţare a limbii latine la Blaj,această limbă, alături de limba română api germană,a făcut parte din curricula tuturor nivelelor ale şcolilorblăjene21. Blajul fiind racordat la mişcarea culturală aleEuropei Centrale, cărţile mai ales cele tipărite la Trnavamai rar cele de la Bratislava şi Košice au putut ajungeprintr-o circulaţie firească în acest centru de educare şiinstruire a tinerei generaţii.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 130

Dacă am vrea să selectăm din titlurile cele maicaracteristice pentru preocupările intelectuale aleerudiţilor blăjeni, trebuie amintit încă o dată A. F.Phoebeus, Institutionum juris canonici din anul 1727 saualte lucrări din domeniul dreptului bisericesc, având învedere nevoile de implementare al acestui aspect încontextul tinerei Biserici greco-catolice în spaţiultransilvan. În sursa cercetată se află, spre exemplu,Benedicti Divina Providentia Papae 13-ii Constitutio […],Romae 1725, reimpressum Tyrnaviae, 1726 [cota6.5.18]; Phil. Chiffletius, Sacrosancti et oecumenici ConciliiTridentini Paulo tertii, 1765 [cota 3.2.14]; Concilii Nicaeni,1750 [cota 6.5.5]; J. Harduini, Concilium Niconiumcollectum, 1750 [cota 4.1.27], toate aceste lucrări eraunecesare atât pentru Biserica cât şi pentru studiu, învederea stabilizării crezului greco-catolic. Faptul căteologii români de la Blaj au folosit pentru studiulitertura teologică catolică tradiţională putemdemonstra prin existenţa mai multor lucrări ale luiJoannes Baptista Prileszky22, dintre care spre exempluDe sacramentis in genere […] se află în Catalogul din 1830în cinci ediţii diferite, datate între anii 1758-1793, într-o situaţie similară aflându-se şi operele lui N. Schmidtsau în istoria Bisericii greco-catolice din Transilvaniaadesea utilizată opera lui Martin Szentiváni.

Capitolul Theologici are în componenţa sa cel maimare grup de cărţi provenite din tipografia de laTrnava. Este vroba de cel puţin 24 de titluri, dintrecare, cu siguranţă au fost utile manualele ca FranciscusHertzig, Manuale Parochi, 1744 în două exemplare[cotele 4.1.3.1; 7.1.30], Idem, Manuale Confessarii, parteaa, vol. 1, 1751 [cota 4.1.33], 1755 [cota 6.2.20], AndreasJaslinský, Tractatus theologicus, 1769 [cota 3.2.22],Christophor Peichich, Speculum veritatis, [cota 8.1.8],Concordia orthodoxorum, din anii 1730 sau 1731 (datelenu sunt suficient lizibile), Joannes Baptista Prileszky,Tractatus theologicus în cea de a treia ediţie, 1767 [cota7.1.1], Tractatus de Deo uno, 1756 [cota 1.1.3], Depoenitentia, 1755 [1.1.4] şi alte cinci opere de la acelaşiautor ş. a. Lucrări din domeniul liturgic sunt doar două,dar provin din producţia tipografiilor de la Bratislava şiKošice.

Călugărilor, dascălilor şi învăţăceilor le eraunecesare pentru completarea studiilor manuale delimba greacă, pe lângă cele de latină sau teologie dejaamintite. Astfel, din tipografia cercetată am identificatun singur manual de acest fel Compendiariae graecaegrammatices institution in usum Seminarii Patavini […] dinanul 1770 [cota 7.1.27]. Istoria Bisericii ca şi ceagenerală sunt reprezentate prin deja tradiţională lucrarea lui Franciscus Borgia Kéri, Imperatores orientis compendiodin anul 1744 [cota 2.2.22] sau al aceluiaşi autorHistoriae byzantinae epitome din anul [cota 4.2.25], ambeleopere fiind interesante şi pentru studiul istorieiromâneşti în secolul al XVIII-lea, ca şi lucrareaJosephus Flavius, Scriptoris antiquissimis din 1755 [cota7.1.2]. Faptul că în şcolile Blajului s-au predat şi

ştiinţele exacte demonstrează şi lucrarea tipărită laTrnava A. Jaszlinský, Institutiones physicae în prima ediţiedin 1751 [cota 4.4.9] şi aşa numită editio altera din anul1761 în două volume [cota 4.4.7.8] ş. a. Filozofia şilogica s-a studiat tot după Jaszlinský, Institutio Logicae etmetaphisicae, manualul fiind tipărit în anul 1756 [cota3.2.29] sau după alte manuale, cum ar fi spre exempluInstitutiones Logicae, 1763 [cota 3.2.16], InstitutionesMethaphysicae, 1763 [cota 3.2.17]. Pentru a oferio imagine mai completădespre conţinutul bibliotecii şireprezentativităţii tipăriturilor de la Trnava, am analizatşi ultima categorie a Catalogului din 1830, Varii, la felde competitivă pentru tema cercetată cum a fostTheologici. Sunt prezente aici lucrările cu un caracterdivers, de la calendare tyrnaviense sau , spre exemplu,Exercitia quotidienae, 1751 [cota 5.3.5], Hieronymus,Epistolae selectae, 1762 [cota 4.1.13], sau deja amintitulIgnatius de Loyola cu Exercitia spiritualia, 1679 [cota4.1.7]. Mai apoi am identificat lucrările RitualeStrigoniense, 1715 [cota 6.5.34] sau Martinus Szentiváni,Confusio doctrinae fidei, 1707 [cota 6.8.33] ca şi lucrarea saCuriosora et selectiora, 1696 şi altele.

Una din cărţile deosebite din acest capitol este ceade ale lui Quartier Philiberti, M. T. Ciceronis epistolae adfamiliares apărută ab initio Venetiis, 1726, recusae,Tyrnaviae, 1748, in 8[cota 4.2.33], care reprezintăo contribuţie bibliografică, neputând fi identificată înbibliografia lui Petrik, unde apare doar într-o ediţieulterioară din anul 175623. Un titlu curios îl reprezintăRegni numeralis pars nobilior, Tyrn[aviae], 1752, vol. 1, in8[cota 5-30], care de asemenea nu apare în bibliografialui Petrik24.

Habent sua fata libelli. Biblioteca de la Blaj a avutsoarta multor biblioteci pe tot parcursul istoriei,suferind mari pierderi în revoluţia de la 1848/1849 şi înanul 1948. Totuşi, o parte importantă a fondului decarte se păştrează în Biblioteca Academiei RomâneFiliala Cluj-Napoca, ceea ce contribuie şi laposibilitatea de cercetare a cărţilor aparţinătoare iniţialblăjenilor. Ex librisurile scrise cu mână ale foştilorproprietari, cititori sau uneori chiar ştampile permitidentificarea fizică a volumelor. Această este o altătemă, care merită să fie abordată în acest context.

Tipăriturile de la Trnava identificate în Catalogul dela 1830 poartă unele ex librisuri, care stau mărturia căaceste cărţi au fost folosite de cititorii vremii până laanul confecţionării Catalogului. Deci, în bibliotecaBlajului au fost donate sau achiziţionate cărţile şi dupăanii 1848/1849, când biblioteca a ajuns într-o nouăfază de existenţă. Trebuie menţionat de asemenea că înBibliotecă Academiei de la Cluj se mai află un numărconsiderabil de tipărituri produse pe teritoriulSlovaciei, care au ajuns în Biblioteca Academiei pe altecăi.

Însemnările manuscrise de pe cărţile din fondulblăjean iniţial, cercetate, la un moment dat, au permisconstatarea că cititorii şi proprietarii cărţilor se aflau la


131 >>>

diverse nivele de instrucţie. De la ex librisulgimnaziului blăjean înfiinţat de episcopul Petru PavelAron în 1754, păstrat pe exemplarul Fr. B. Keri,Imperatores orientis compendio, 1744 [cota 2.2.22], pânăchiar la ex librisul fondatorului şcolilor pe aceeaşi carte:„Ex libris Reverendissimi Domini Petri Aaron”.Dovada că volumul lui Keri a fost unul des întrebuinţateste şi faptul că s-a semnat pe paginile lui şi „SylvesterKalyáni Monasterii Triados Sanctissimae”. Un altînsemn de proprietate pe una din cărţile de la Trnavaeste „Monasterii Balasfalvensis Sanctissimae Triados”în lucrarea lui J. Spreng, Theologia partum vindicate, 1727[cota 4.1.28]. Unele volume le-au primit studenţii în darde la profesorii lor pentru rezultate meritorii„Praemium diligentiae” aflându-se pe mai multe dinexemplarele bibliotecii. În vechile fonduri alebibliotecii mănăstirii sf. Treimi se află donaţiiledascălilor şi elevilor. Însemnările marginale ca şisublinierile textului demonstrează atenţia acordatătextului citit sau învăţat. Astfel, pe paginile volumelorpot fi identificate numele profesorilor Ioan Rusu, Ioanşi Demeter Boer etc. Lucrările lui L. Csapodi De gratiaChristi libri 4, 1769 [cota 7.1.6], De religione revelata, 1771[cota 7.1.7], De augustissimis trinitatis libri 2, 1772 [cota7.1.8] le-a cumpărat episcopul Ioan Bob: „Ex librisJoannis Bobb 10Iunii 1780 emptus in usum SeminariiBalasfalvensis”. Viitorul mitropolit Alexander StercaŞuluţiu s-a semnat în anul 1817 pe Epistolae heroidum alelui Ovidiu din anul 1760 [cota 8.2.5]. AuditorulFacultăţii de drept la Bratislava a fost Jacobus Bello,care a notat „Jacobi Bello manu propria Juris auditoriPosonii”, care a adus mai multe cărţi în bibliotecaBlajului.

Biblioteca formată pe parcurs de două secole la Blajs-a îmbogăţit cu numeroase volume provenite dintipografiile slovace, în speţă cu cele provenite de laTrnava, ajunse în mână erudiţilor de la Blaj, de care nune-am putut ocupa în această contribuţie25. Literaturaprodusă în tipografiile de pe teritoriul Slovaciei ajunsăla Blaj, la Alba Iulia, Cluj şi în multe biblioteci cufondul documentar a devenit parte din tezurul culturalromânesc şi european totodată.

Note:

* Contribuţia de faţă a fost prezentată la Conferinţainternaţională organizată la Trnava cu ocazia aniversării celor375 de ani de la înfiinţarea Universităţii, cu titlul Trnavskáuniverzita vo svetle dejín (Universitatea de la Trnava în lumina istoriei),desfăşurată între 29.09.-1.10.2010 (materialul de faţă nefiindpublicat).1. Relaţia dintre cele două istoriografii îşi are rădăcinile înfuncţionarea Comisiei mixte de istorie româno-slovace, carese întruneşte acum din doi în doi ani, tratează diferite temeistorice la modul dual, care apoi sunt publicate în publicaţiispeciale atât în România cât şi în Slovacia.2. Eva Mârza, Explorări bibliologice, Sibiu, TechnoMedia, 2008

(Vechi tipărituri din Slovacia, Cehia şi Moravia în Biblioteca MuzeuluiUnirii din Alba Iulia (sec. XVII-XVIII), Tipărituri slovace înBiblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (secolele XVI-XVII));Eadem, Slovenské a české exlibrisy v knižnici Batthyaneum (Exlibrisuri slovace şi cehe din Biblioteca Batthyaneum), în Kniha’ 85,’ 86,1986, p. 119-123; Eadem, Slovenské tlače v Alba Iulii (Tipăriturislovace la Alba Iulia), în Kniha’87, 1988, p. 101-105.3. O contribuţie care demonstrează circulaţia cărţilor şi ideilorîntre Slovacia şi România este studiul Gabriela Žibritová,Oratio Dominica Polyglottos - o importantă tipăritură pentru istoriaculturii cărţii în Slovacia, în Cercetarea şi perspectivele digitizării, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p. 163-169, autoareacercetând o tipăritură unicat din tipografia de la Košice aflatăla Biblioteca Academiei Române Filiala Cluj-Napoca.4. István Bicskey, Petrus Cardinalis Pazmany, ArchiepiscopusStrigoniensis, Trnava, Typi Universitatis Tyrnaviensis, 20105. Despre importanţa tipografiei de la Trnava vorbeşte obibliografie bogată apărută pe teritoriul Slovaciei. Pentrucontext transilvan vezi şi Laura Stanciu, Trnava – spatiu formatival elitei române ardelene în secolul al XVIII- lea, în AnnalesUniversitatis Apulensis Series Historica, 2009, număr specialSchimbarea de paradigmă din istoria ecleziastică şi cea laică înTransilvania secolului al XVIII-lea. Lucrările Conferinţeiştiinţifice organizate la Alba Iulia, în 15-16 octombrie 2009, p.101-112; importantă este şi lucrarea A budai egyetemi nyomdaromán kiadványainak dokumentumai 1780-1848. Összeállította ésismertetökkel ellátta Veres Endre. Budapest, Akadémiai kiadó,1982.6. Laura Stanciu, Trnava – spatiu formativ, p. 101-112; IacobMârza, Mihail Tertina (1750-1808), un iluminist slovac laOradea (1750-1808), în Biblioteca şi cercetarea, XVIII, 1989, p.79-91; Idem: Kultúrne styky sedmohradských Rumunov soSlovenskom v druhej polovici 18. a na začiatku 19. storočia (Relaţiiculturale ale românilor transilvăneni cu Slovacia în cea de a douajumătate a secolului al XVIII-lea şi începutul celui de al XIX-lea), înHistorický časopis, 31, 1983, 6, p. 912-926.7. Ne gândim aici, în primul rând la un studiu comparatistrealizabil prin intermediul bibliografiilor existente ori direct înbibliotecile cu fonduri istorice. Experienţa noastră acumulatăla Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia ne permite săpresupunem rezultate edificatoare în urma cercetării acestuimaterial.8. Signatura: XI-273.9. Eva Mârza, “Slovacica” într-un catalog sibian din 1774, înAnnales Universitatis Apulensis Series Historica, 1996, I, s. p. 73-78.10. Signatura: Ms. Lat. 435.11. Iacob Mârza, Das Schulzentrum Blasendorf, Kern einerrumänischen Bibliothek in der Aufklärung, în Les bibliothèquescentrals et la construction des identités collectives. Edité par FrédéricBarbier et István Monok, Leipzig, 2005, 155-161. 12. În textul comunicării noastre vom folosi convenţionaldenumirea Catalog din 1830. 13. Inventarium librorum Balasfalvae in Residentia Ep[isco]pali, [...]nunc vero curae ac custodiae R[everen]d[issi]mi Domini Petri Aaron deBistra Vicariis Generalis [...] A[nn]o 1747 die 14-ta Junii confectum[ms. lat. 550] şi Inventarium Seminarii Dioecesani Balasfalvensis deAnno 1777 [ms. lat. 257]; se păstrează la Biblioteca AcademieiRomâne Filiala Cluj-Napoca. De publicarea lor s-au ocupatmai mulţi cercetători, de la Ştefan Manciulea, PompiliuTeodor, Corneliu Dima-Drăgan, Magdalena Tampa, SidoniaPuiu Fărcaş ş.a. Nu ne-am propus cercetarea acestor douăsurse istorice.14. Menţionez că foile 32 – 42 din Catalog se află în proastă


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 132

stare de conservare, textul fiind practice ilizibil, ceea ce nu apermis constatări pe marginea temei de astăzi, posibil ca şi peaceste pagini să se fi aflat însemnări despre câteva tipărituri depe teritoriul Slovaciei.15. Cataloagele precedente, cel din anul 1747 (283 de titluri) şidin 1777 (442 de titluri în 884 de exemplare) conţin mai puţineinformaţii despre cărţi şi din forma lor este limpede căreprezintă fazele anterioare Catalogului din 1830. Considerămcă şi această realitate dovedeşte că biblioteca iniţială s-adezvoltat în timp şi fondurile se aflau în continuă creştere. Ospicuire din conţinutul primelor două surse istorice arată cănumeroase exemplare de carte se regăsesc şi în ultimavarianta, cea cercetată de noi.16. Hadrián Radváni, Kníhtlačiareň Trnavskej univerzity(Tipografia Universităţii de la Trnava), în Trnavská univerzita 1635-1777. 1. Contribuţii la simpozionul dedicat aniversării celor360 de ani de la înfiinţare. Alcătuit de Jozef Šimončič. Trnava,1996, p. 146. Mai nou Idem, Kníhtlačiareň Trnavskej univerzity1646-1777 (Tipografia Universităţii de la Trnava 1646-1777), înFons Tyrnaviensis III., Trnava, 2008, p. 53.17. Idem, Kníhtlačiareň Trnavskej univerzity, p. 146.18. Editio post Romanam, & plures in Germania, prima in Hungaria.(16-r. 4 lev., 608 l. és 8 lev.) Tyrnaviae, Typis academicis soc.Jesu per Frid. Gall, 1727; vezi: Petrik G., Bibliographia Hungariae1712–1860, Budapest, Országos Széchényi Könyvtár,Arcanum Adatabázis KFT (DVD).19. Idem, Bibliographia Hungariae 1712–1860.20. Ibidem.21. Andreea Mârza, Prezenţa gramaticilor de limba latină tipărite înTransilvania până în anul 1800, în Annales Universitatis ApulensisSeries Historica, 2008, 12/II, p. 60-77.22. Născut în comitatul Trenčín la16 martie 1709. 23. În conformitate cu lucrarea A. Klimeková şi colectiv,Bibliografia územne slovacikálnych tlačí 18. storočia (Bibliografiatipăriturilor de pe teritoriul slovac din secolul al XVIII-lea), Martin,SNK, 2008 putem afirma, că această tipăritură estenecunoscută şi celor mai noi lucrări bibliografice slovace şi oconsiderăm o contribuţie..24. Această tipăritură se prezintă în aceeaşi situaţie cu cea demai sus. Le mulţumesc colegelor de la Biblioteca Naţională aSlovaciei de la Martin pentru informaţiile oferite, mai alesdoamnei Klára Komorová.25. Este interesantă însemnarea pe un volum al lui M. T.Cicero, Orationes selectae, Tyrnaviae, 1776: „Solomonu Petru amscris aceste amicului pe când Petru se afla în Praga launiversitate anno 1866”, fiind vorba de Petru Solomon, care adevenit mai târziu profesor la Blaj.

Bibliography:

Catehismul lui Iosif de Camillis / The Catechism of Joseph deCamillis, Trnava, 1726. Pref. by Iacob Mârza; texttranscr., introd. study and ed. by Eva Mârza,theological study by Anton Rus, selected bibliographyand index by Eva Mârza, Anton Rus. Sibiu, EdituraImago, 2002.

Fondul Migazzi Surse documentare. I. Catalogul cărţilorcardinalului Christophor Migazzi. II. Indexul tipăriturilormigazziene / The Migazzi Fund. I. The catalogue of thebooks of Cardinal Christopher Migazzi. II. The index of theMigazzian printings. Ed. and pref. by Ileana Dârja, AlbaIulia, 1998.

Katechisis dlja nauki Ungroruskim ljudem zložénnij, Ot

prevelebniajšii gospodina Io. Iosifa DeKamillisa […],v. Ternavea tipom Akadem. Odmene AndreiaGoermana, Roku Božiu, 1698.

Katekismuš sau învăţătură kreştinească în folosul neamului rusescdin Ţara Ungurească / Catechism or Christian learning forthe use of the Russian people in the Hungarian country […]iară acum în folosul neamului rumănesc în limbarumănească întoarsă şi tipărită / and now for the useof the Romanian people in Romanian languageturned and printed, Tipografia Akademicească, Anulde la Hs. 1726.

Klimeková, A. and others, Bibliografia územne slovacikálnychtlačí 18. storočia [Bibliografia tipăriturilor de pe teritoriulSlovaciei din sec. XVIII] / The bibliography of the printingson the area of Slovakia in the 18th century. Martin, SNK,2008.

Mârza, Eva, “Slovacica” într-un catalog sibian din 1774 /“Slovacica” in a catalogue from Sibiu from 1774. In: AnnalesUniversitatis Apulensis Series Historica, 1996, nr. 1, p. 73-78.

Mârza, Eva, Slovenské tlače v Alba Iulii [Tipăriturile slovace dela Alba Iulia] / Slovak printings from Alba Iulia. In:Kniha’87, 1988, p. 101-105.

Mârza, Eva, Tipărituri slovace în Biblioteca Batthyaneum dinAlba Iulia (secolele XVI-XVII) / Slovak printings in theBatthyaneum Library from Alba Iulia. In: Apulum, XIX,1981, p. 195-206.

Mârza, Eva, Vechi tipărituri din Slovacia, Cehia şi Moravia înBiblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia (sec. XVII-XVIII) / Old printings from Slovakia, Czechia and Moraviain the Library of the Union Museum in Alba Iulia (centuries17-18). In: Apulum, XIV, 1976, p. 185-208.

Mârza, Iacob, Kultúrne styky sedmohradských Rumunov soSlovenskom v druhej polovici 18. a na začiatku 19. storočia[Relaţii culturale ale românilor transilvăneni cu Slovacia în ceade a doua jumătate a sec. XVIII şi la începutul sec. XIX] /Cultural relations of the Transylvanian Romanians withSlovakia in the 2nd half of the 18th century and the turn ofthe 19th. In Historický časopis, 31, 1983, nr. 6, p. 912-926.

Mârza, Iacob, École et nation. Les écoles de Blaj à l’époque dela renaissance nationale / School and nation. Schools in Blajin the age of national rebirth, Cluj-Napoca, InstitutCulturel Roumain, 2005.

Mârza, Iacob, Mihail Tertina (1750-1808), un iluminist slovacla Oradea / Mihail Tertina (1750-1808), a Slovakianilluminist in Oradea. In: Biblioteca şi cercetarea, XVIII,1989, p. 79-91.

Petrik, Géza, Bibliographia Hungariae 1712–1860,Budapest, Országos Széchényi Könyvtár, ArcanumAdatabázis KFT (DVD).

Radváni, Hadrian, Kníhtlačiareň Trnavskej university 1646-1777 [Tipografia Universităţii de la Trnava 1646-1777] /The Trnava University press 1646-1677. In: FonsTyrnaviensis III, Trnava, 2008.

Žibritová, Gabriela, Oratio Dominica Polyglottos - oimportantă tipăritură pentru istoria culturii cărţii în Slovacia/ Oratio Dominica Polyglottos. In: Cercetarea şi perspectiveledigitizării, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p.163-169.


133 >>>

P a r a s c h i v a F Ă R C A ŞUniversitatea ,,1 decembrie 1918” Alba Iulia, Facultatea de Istorie şi Filologie”1 decembrie 1918” University of Alba Iulia, Faculty of History and Philology

Str. Nicolae Iorga, nr. 11-13, Alba Iulia, 510009, Româniatel: +40-0258-811412, fax: +40-0258-806260, e-mail: [email protected]

“The Luceafărul Magazine”, promoter of the theatrical art in Transylvania

The present study aims to emphasize how The Luceafărul Magazine promoted the theatre among its readers throughthe publication of some plays and articles about The National Theatre in Bucharest and about the performances of thedilettante actors. Theatre was one of the most effective means to promote Romanian language and spirituality. Thearticles about theatre have educated the audience by offering the readers chronicles of the latest theatre performances inBucharest or Paris. Analyzing articles about theatre and theatrical life, published in the pages of The Luceafărul Magazinebetween 1902 and 1945 we observe a preoccupation with this branch of art, considered the most efficient way of masseducation. Articles which promote theater are by no means coincidental; they have a well determined purpose: to educateand to develop artistic competence of the readers, providing models for the dilettante actors.

Keywords: The Luceafărul Magazine, theatre, Transylvania, promote, artistic life.

Revista Luceafărul,promotor al artei teatrale în Transilvania

RRevista Luceafărul este cea mai răspândităşi cea mai citită revistă literară dinTransilvania. Caracterul său militant nu

este ostentativ, deşi scopul declarat al revistei esteunitatea culturală şi naţională a românilor. În acestecondiţii, linia directoare a revistei este bine stabilită, iarreflectarea în paginile revistei a vieţii culturale şiartistice va avea un scop foarte precis: educaţia artisticăa cititorilor săi şi formarea gustului pentru arta cultă.

Unul dintre cele mai eficiente mijloace depromovare a limbii şi a spiritualităţii româneşti, dar şi avalorilor morale este teatrul. De aceea, în paginileLuceafărului, subiectul revine constant, atât în spaţiulrezervat cronicilor, cât şi în rubrica literară, prinpublicarea unor piese reprezentative din dramaturgiauniversală şi naţională.

Revista Luceafărul a promovat teatrul, atât prinpublicarea unor piese de teatru reprezentative dindramaturgia românească şi universală, cât şi prinarticole pertinente despre stagiunile teatrelor sau

spectacolele trupelor de diletanţi. Teatrul este apreciatde către intelectuali dar şi de către meseriaşi sau chiarde către ţărani. Meseriaşii şi ţăranii nu doar asistă laspectacole ci unii dintre ei urcă pe scenă în spectacoleletrupelor de diletanţi.

O întrebare care apare cu regularitate în paginileLuceafărului , aproape obsesiv am putea spune, esteaceasta „[...] vom reuşi noi oare să pornim aici înArdeal o mişcare teatrală care să însemneze ceva îndezvoltarea culturii româneşti, să fie demnă denumărul nostru de 3 milioane?(...) Ceea ce se numeşteastăzi la noi mişcare teatrală sunt lucruri destul demodeste şi nepretenţioase, reprezentaţii de diletanţicari aparţin mai mult domeniului petrecerilor sociale”1.

În Transilvania secolului al XIX-lea nu se puteajuca teatru decât de către diletanţi. În susţinerea acesteiidei aducem realităţile specifice spaţiului transilvănean.Nu se putea vorbi despre un teatru profesionist, atâtavreme cât nu exista un om cu studii de specialitate, opersonalitate care să adune în jurul său pe cei dornici săse implice şi să iniţieze o adevărată mişcare teatrală. În


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 134

ciuda faptului că Societatea pentru Fond de Teatru Romândepune eforturi remarcabile pentru înfiinţarea unuiteatru profesionist la Sibiu, acest proiect nu va firealizat niciodată2.

La mai bine de 40 de ani de la înfiinţarea Societăţiipentru Fond de Teatru Român3 nu aveam încă un teatruromânesc în Ardeal, deşi aceasta a reuşit de-a lungultimpului să strângă un capital substanţial; ea nu şi-a atinsscopul pentru care fusese creată: „[...] pregătireapublicului pentru gustarea estetică a teatrului prinorganizarea şi întemeierea teatrului de diletanţi, prinînmulţirea bibliotecii teatrale, prin adunarea melodiilorpoporale.”4 În vederea alcătuirii unei trupe ambulanteprofesioniste, începând cu 1903 S.T.R. va acorda bursede studii unor tineri talentaţi care, odată întorşi în ţară, săanimeze mişcarea teatrală. Dintre aceştia, se remarcăZaharia Bârsan şi A. P. Bănuţ, care au desfăşurat o bogatăactivitate împreună cu trupele de diletanţi, însă nu au fostsprijiniţi suficient de către societate.

Activitatea S.T.R. este reflectată în mod constant înpaginile revistei, adesea fiind criticată lipsa de acţiune asocietăţii sau deturnarea ei de la scopul pentru care a fostcreată. Cele mai multe critici vizează modul în careconducerea S.T.R. a înţeles să sprijine teatrul, fapt pentrucare revista este acuzată că foloseşte orice prilej pentru acritica comitetul societăţii şi Asociaţiunea. În ciudaacestor acuzaţii, Luceafărul continuă să susţină cu îndârjirecă: „[...] interesul faţă de teatru şi de arta dramatică nu-lpoţi deştepta preparând lumea cu noţiunile elementareale artei dramatice, ci jucând teatru”5.

Într-un articol publicat în 1942, A.P. Bănuţ6 subliniarolul teatrului în Ardeal, arătând că „Ardealul a datRomânismului cea mai largă şi mai constantă mişcareteatrală poporală”7. Acest lucru s-a datorat în primulrând Astrei, care a înţeles că teatrul este cea mai bunăformă de propagandă naţională şi a sprijinit activitateatrupelor de diletanţi.

Nu putea fi vorba de un teatru profesionist, atâtavreme cât nu exista o dramaturgie potrivită şi câtmentalitatea histrionistă nu era depăşită. Intelectualiiardeleni nu trăiau în afara acestei mentalităţi, îi stimulaupe diletanţi, dar ei înşişi sau fiii lor se fereau să urce pescenă, considerând că un intelectual serios nu se cadesă joace teatru.

Deşi Luceafărul a publicat preponderent poezie şiproză scurtă, revista acordă o atenţie deosebităpublicării unor piese de teatru alese cu mare grijă dindramaturgia naţională sau cea universală, acestea fiindpublicate atât integral, cât şi în fragmente. Astfel,revista venea să completeze colecţiile publicate subîndrumarea Astrei şi a revistei Transilvania, oferindcititorilor ocazia de a face cunoştinţă cu operadramatică de valoare, iar celor interesaţi de teatru de„diletanţi” piese demne de a fi jucate.

În prima serie a revistei Luceafărul au fost publicateoptsprezece piese din dramaturgia românească şidousprezece piese din dramaturgia universală. Acestea

au fost alese cu grijă pentru că ele trebuiau să formezegustul publicului pentru acest gen literar şi să îideschidă apetitul pentru arta teatrului, o artă atât denecesară şi folositoare pentru răspândirea culturii şi asentimentului naţional. Teatrul este arta care, dacă estebine utilizată, poate să aducă foloase deosebite pentrueducaţia artistică şi morală a publicului. SebastianStanca afirma încă din 1902 că tragedia este cea care îlface pe spectator să aprecieze adevăratele valori moraleşi estetice pe care să le urmeze în viaţa de zi cu zi.8

Cea de-a doua serie a Luceafărului (1919-1920) nu apublicat texte dramatice. În paginile revistei singurelearticole dedicate teatrului se regăsesc la rubrica Cronica,şi sunt scurte relatări despre stagiunile teatrelorbucureştene. A treia serie a Luceafărului (1941-1945)publică un număr restrâns de piese de teatru doar cinci,patru creaţii de Petre Hossu9 şi o traducere din Eschil.

Cele mai multe texte dramatice au fost publicate în1911, când s-au tipărit piese precum: Iulius Cezar deShakespeare, Rămăşagul de Goethe, Visul unui amurg deiubire de H. Bataille, Interior de Maurice Maeterlinck,fragmente din Cocoşul negru de Victor Eftimiu.Este deremarcat de asemenea grija redactorilor revistei de apublica autori în vogă, aşa cum este cazul lui MauriceMaeterlinck, laureat în 1910 al Premiului Nobel pentruliteratură. Un eveniment deosebit îl constituie apariţiaîn 1914 a piesei lui Octavian Goga, Domnul Notar, piesăce va fi reprezentată în premieră pe scena TeatruluiNaţional din Bucureşti la 14 februarie 1914 şi interzisăde guvern sub motivul că agita spiritele. Octavian C.Tăslăuanu a reacţionat prompt într-un articol publicat,sub pseudonimul T. Codru, în revista Luceafărul10x, încare condamnă atitudinea guvernului român. Piesaapare în volum în 1914, iar volumul a fost confiscat decătre autorităţile maghiare. Lui Octavian Goga i s-aintentat proces fiind condamnat în contumacie la un anşi jumătate de închisoare. Analizând titlurile dindramaturgia românească, observăm o preocuparedeosebită pentru promovarea unor autori cunoscuţi,dar şi a unor autori dramatici la început de drum, cumeste cazul lui Zaharia Bârsan11, fost bursier al S.T.R.,actor, regizor şi dramaturg care s-a dedicat trup şisuflet teatrului românesc.

Deşi piesele de teatru publicate în paginile Luceafăruluisunt relativ puţine, cronicile dramatice sunt foartenumeroase, fapt ce demonstrează atenţia deosebită pe careacestea o acordă promovării artei teatrale. Se poateobserva faptul că în paginile Luceafărului, în primii cinci anide apariţie articolele nu sunt foarte numeroase, abia după1907 s-a constatat o creştere a interesului pentru viaţaartistică, cu un vârf în 1912, când revista a înregistrat celemai multe apariţii.

Cronicile teatrale sunt realizate de redactoricompetenţi, amintim aici doar câţiva dintre ei: Oct. C.Tăslăuanu, Horia Petra-Petrescu, Gheorghe Bogdan-Duică, Artur Enăşescu, Ion Borcia. Stagiunile teatrelorbucureştene sunt analizate critic, atât ca şi prestaţie


135 >>>

artistică, dar mai ales ca repertoriu. O atenţie deosebităeste acordată spectacolelor organizate cu diferite ocaziide trupele de diletanţi, dar şi turneelor companiilor deteatru în Transilvania. Acestea din urmă, deşi puţine,erau adevărate sărbători naţionale12.

Cronica este un bun îndrumar şi pentru diletanţi,aceştia găsesc aici cele mai noi creaţii din dramaturgianaţională şi cea universală, precum şi informaţii desprepunerea în scenă şi caracterul fiecărei piese. Cronica seapleacă mai puţin asupra interpretării scenice şi ajocului actorilor, considerând că publicul ardelean nueste interesat de acest lucru, dacă nu are posibilitatea săasiste la spectacole. Rolul educativ al acestei rubrici esteevident, de altfel, şi prin faptul că ea se ocupă exclusivde Teatrul Naţional. Acesta trebuia, în opiniaredactorilor, să îndeplinească un dublu rol: acela deinstituţie superioară de cultură şi acela de şcoală pentrupublic. În acest sens iniţiativa unora dintre directorii dea organiza spectacole la preţ redus pentru şcolari nu atrecut neobservată de cronica teatrală.13

Teatrul Naţional se menţine pe primul loc înpreferinţele redactorilor revistei Luceafărul atâtpentru repertoriul pus în scenă, cât şi datorităprestaţiei actorilor. Chiar şi Teatrul Naţional faceuneori concesii gustului publicului bucureşteanformat „[...] în marea majoritate din oameni cusituaţie, dar fără cultura necesară pentru ca să-şipoată face singuri o părere asupra reprezentaţiilor şipieselor”14.Gheorghe Bogdan-Duică caracteriza încâteva cuvinte activitatea Teatrului Naţional :„merge înainte după acelaşi sistem: de câteva orimodern şi mediocru, apoi odată, într-adevăr literar,procurând o împletire de impresii foarte variate, înfondul cărora nu se poate descoperi personalitateaputernică, care să facă din acest teatru un prilejnesmintit de educaţie integrală, avântată,stăruitoare”15.

Repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti esteanalizat cu multă atenţie şi profesionalism deresponsabilii cronicii dramatice, care urmăresc nu doarcalitatea literară a pieselor alese, punerea în scenă şijocul actorilor, ci şi impactul acestor piese asuprapublicului. Chiar dacă unele piese reprezentate sunt deo incontestabilă valoare literară şi artistică, ele „[...] nuspun bucureştenilor nimic care să-i interesezedeosebit”16. De aceea, ar trebui să se dea o mai mareatenţie dramaturgiei naţionale pentru că aceastareflectă specificul românesc şi dezbate problemele cucare societatea se confruntă.

Deşi se pune mare accent pe dezvoltareadramaturgiei naţionale, se recomandă ca, în lipsa unorpiese demne de a fi reprezentate pe scena naţională, săfie traduse capodopere ale dramaturgiei universale.Unitatea de măsură în alegerea repertoriului trebuia săfie valoarea morală şi literară a pieselor, şi nu gustulpublicului, chiar dacă unii directori de teatru susţineaucă, pentru a putea supravieţui, trebuie făcute anumite

concesii publicului, motivând astfel prezenţacomediilor bulevardiere pe prima scenă românească.

Drama istorică se bucură de o atenţie specială, fiindconsiderată un mijloc excelent de popularizare a istorieinaţionale. Trilogia istorică a lui Delavrancea se bucură decronici favorabile, în special piesa Apus de Soare, care lasăgeneraţiilor următoare o imagine nemuritoare a mareluiŞtefan Vodă. Din aceeaşi categorie fac parte şi pieseleVlaicu-Vodă de Al. Davila şi Răsvan şi Vidra de B.P. Haşdeu,considerate preţioase lucrări de artă naţională.

O admiraţie deosebită manifestă redactorii croniciifaţă de clasicii dramaturgiei universale, reprezentaţiile cuopere de Sheakespeare, Schiller, Rostand, Corneille,Sofocle sau Ibsen bucurându-se de o atenţie specială.Orice impietate comisă în interpretarea actoricească sauîn punerea în scenă, este amendată cu promptitudine. Secerea ca, astfel de creaţii, să fie prezentate publicului într-un chip desăvârşit pentru ca acesta să poată apreciageniul creator al marilor dramaturgi.

Corespondenţele din străinătate sunt cele care aduccititorilor informaţii despre viaţa artistică a marilorcapitale europene şi le dezvăluie tendinţele arteiteatrale moderne. Piesele reprezentate în premieră laParis sau Berlin ajung în scurt timp la Bucureşti, ceeace demonstrează interesul deosebit al publicului pentruarta teatrală, dar şi dorinţa regizorilor de a fi laînălţimea marilor scene ale Europei.

Pentru publicul din Ardeal însă scena naţională dela Bucureşti este inaccesibilă, iar până la înfiinţareaTeatrului Naţional din Cluj în 1920, singurelespectacole de care acesta se putea bucura erau celeorganizate de trupele ambulante sau de trupele dediletanţi, aproape nelipsite din orice orăşeltransilvănean. Turneele soţilor Bârsan, cele alecompaniei teatrale „Victor Antonescu” sau ale unormari artişti precum Agatha Bârsescu, Lucia Sturdza-Bulandra, C.I. Nottara erau prilej de sărbătoarenaţională. Turneele de teatru erau intens mediatizate deLuceafărul prin anunţuri17 despre locul şi datareprezentaţiilor, dar şi prin cronici despre acestespectacole. Octavian C. Tăslăuanu şi AdelinaTăslăuanu descriu pe larg entuziasmul cu care publicula întâmpinat spectacolele din Blaj şi din Sibiu. La Sibiu,în 1906, s-a jucat o piesă în faţa unei săli pe jumătategoale, dar cu toate acestea jocul actorilor a depăşit „[...]toate aşteptările publicului”18.

Bogata activitate desfăşurată pe scenele dinTransilvania este rememorată de Zaharia Bârsan într-un articol, publicat în decembrie 1906, sugestivintitulat Cinzeci şi trei de reprezentaţii teatrale. Articolulface bilanţul activităţii teatrale a lui Z. Bârsan începândcu primăvara anului 1903, până în decembrie 1906.Artistul, consideră că cele 28 de piese jucate, dintrecare 17 drame şi 11 comedii, au contribuit la „[...]desvoltarea gustului şi la propagarea limbeiromâneşti”19 şi nu în ultimul rând „[...] s-a clătinatcredinţa veche că teatrul este o comedie”20.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 136

Teatrul a pătruns nu doar în rândurileintelectualilor români, ci şi în rândul maselor. Întrupele de diletanţi vor fi atraşi atât elevi şi studenţi, câtşi meseriaşi şi chiar ţărani. Reuniunea sodalilor români21xx,devenită mai târziu Reuniunea meseriaşilor români,organizează începând cu 1909 serbări teatrale menitesă popularizeze în rândul meseriaşilor arta teatrală. V. AUrechia remarca „[...]meseriaşii au dovedit că sunt unelement naţional conştient şi pot fi mândri deaptitudinile lor culturale. (...) Dureros e că inteligenţasibiană nu sprijineşte şi nu se interesează destrăduinţele acestui factor în viaţa noastră naţională”22.Iată deci, că intelectualii ardeleni ar trebui săîmprumute din entuziasmul şi râvna cu care meseriaşii,pătură dispreţuită în mare măsură, se implică înpropăşirea culturii şi, în special, a artei dramatice.

Analizând articolele despre teatru şi viaţa teatralăpublicate în paginile Luceafărului între 1902-1945,observăm o preocupare permanentă pentru aceastăramură artistică, considerată cea mai eficientămodalitate de culturalizare a maselor. Articolele depromovare a teatrului nu sunt nicidecumîntâmplătoare, ci au un rol bine stabilit: ele educă şidezvoltă gustul artistic al cititorilor revistei, oferărepere trupelor de diletanţi şi deschid publiculuiapetitul pentru teatru.

Note:

1. Teatrul românesc în Ardeal, în Luceafărul, X, 1919, nr. 21, p. 493.2. Ibidem.3. Societatea pentru Fond de Teatru Român, a fost creată în anul 1870,cu scopul de a crea o mişcare teatrală autentică în Transilvaniaprin organizarea unui teatru profesionist. Societatea a acordatburse tinerilor talentaţi, a organizat spectacole şi a încurajatactivitatea trupelor de diletanţi. Prin diverse concursuri aîncurajat crearea unei dramaturgii originale iar prin publicareatextelor dramatice a oferit trupelor de diletanţi piese vrednice dejucat.4. Octavian C. Tăslăuanu, Societatea pentru fond de teatru român, înLuceafărul, VII, 1908, nr. 18, p. 443.5. Idem, Chestiunea teatrală, în Luceafărul, V, 1906, nr.11-12, p. 258.6. A. P. Bănuţ (1881-1970) actor şi scriitor, opera lui marchează oetapă importantă în literatura umoristică a Ardealului eaîntregeşte fresca societăţii ardelene de la începutul secolului XX,zugrăvită cu atâta măiestrie de Ion Slavici sau Liviu Rebreanu.7. A.P. Bănuţ, Teatrul românesc în Ardealul de odinioară, în Luceafărul,II (serie nouă ), 1942, nr. 5, p. 187.8. Sebastian Stanca, Ceva despre dramă, în Luceafărul, I, 1902, nr. 3,p. 35.9. Petre Hossu (1922-1998) este autorul faimosului eseu Desprecondiţia umană (Tipografia “Cartea Românească din Cluj”, Sibiu,1944), cel care a realizat prima traducere integrală în româneşte acelor O mie şi una de nopţi şi a Fenomenului uman de Theillard deChardin. (Vezi Andrei I. Hossu, Petre Hossu – „Repere(auto)bio-bibliografice”, în Limes, Zalău, anul 1, nr. 4/1998,p.169-171.) 10. Octavian .C.Tăslăuanu, Dl. Notar încriminat, în Luceafărul,XIII, 1914, nr. 11, p. 335-336.11. Zaharia Bârsan (1878-1948), actor, dramaturg şi regizor, a fostfondatorul mişcării teatrale din Transilvania. Dintre piesele scrisede el cea mai cunoscută este poemul dramatic Trandafirii roşii, acărui premieră din 1915, i-a adus notorietatea ca autor dramatic.

(Virgil Brădăţeanu, Istoria literaturii dramatice româneşti şi a arteispectacolului, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1979, p.82-85)12. Octavian C. Tăslăuanu, Cronica teatrală, în Luceafărul, IX, 1910,nr. 10, p. 258-259.13. Idem, Ce a urmărit Luceafărul, în Luceafărul, II (serie nouă),1942, nr. 6, p. 251-253.14. Ion Băilă, Teatrele de dramă şi comedie, în Transilvania, 53, 1922,p. 606.15. Gheorghe Bogdan-Duică, Cronica teatrală, în Luceafărul, IX,1910, nr. 22, p. 542.16. Idem, Cronica teatrală, în Luceafărul, IX, 1910, nr. 22, p. 542.17. Teatru românesc, în Luceafărul, V, 1906, nr. 8, p. 183.18. Adelina Tăslăuanu, Z. Bârsan în Sibiu, în Luceafărul, V, 1906,nr.19-20, p. 419.19. Zaharia Bârsan, Cinzeci şi trei de reprezentaţii teatrale, înLuceafărul, V 1906, nr. 21-24, p. 441.20. Ibidem.21. Societatea sodalilor români este o asociaţie patronală care a luatfiinţă în 1871 la Cluj. În perioada interbelică număra la peste2000 de membri cu profile variate: industriaşi, arhitecţi,comercianţi, farmacişti, contabili, etc. Societatea a desfăşurat obogată activitate - economica, publicistica, educaţionala,culturală, la nivelul Clujului, Transilvaniei si la nivel naţional.22. Octavian C. Tăslăuanu, Din Sibiu, în Luceafărul , IX ,1910, nr. 2,p. 54.

Bibliography:

Bârsan, Zaharia, Cinzeci şi trei de reprezentaţii teatrale (Fifty-three theater performances) în Luceafărul, V 1906, nr.21-24, p. 441-442.

Bănuţ, Alexandru P., Teatrul românesc în Ardealul deodinioară (Romania theater in Transylvania), înLuceafărul ,II (serie nouă ), 1942, nr. 5, p. 187-190.

Băilă, Ion, Teatrele de dramă şi comedie (Theater of dramaand comedy) în Transilvania, 53, 1922, p. 604-607.

Bogdan-Duică, Gheorghe, Cronica teatrală (Chronicletheater), în Luceafărul, IX, 1910, nr. 22, p. 542.

Stanca, Sebastian, Ceva despre dramă (Something aboutdrama), în Luceafărul, I, 1902, nr. 3, p. 35.

Tăslăuanu, Adelina, Z. Bârsan în Sibiu (Z. Bârsan inSibiu), în Luceafărul, V, 1906, nr.19-20, p. 419.

Tăslăuanu, Octavian C, Societatea pentru fond de teatru român(Society for romanian theater) în Luceafărul, VII, 1908,nr. 18, p. 443.

Tăslăuanu, Octavian C, Dl. Notar încriminat (Mr. Notaryincriminated), în Luceafărul, XIII, 1914, nr. 11, p. 335-336.

Tăslăuanu, Octavian C, Cronica teatrală (Chronicletheater), în Luceafărul, IX, 1910, nr. 10, p. 258-259.

Tăslăuanu, Octavian C., Ce a urmărit Luceafărul,(Whatfollowed the Luceafărul magazine) în Luceafărul, II(serie nouă ), 1942, nr. 6, p. 251-253.

Tăslăuanu, Octavian C, Chestiunea teatrală (The theatricalquestion), în Luceafărul, V, 1906, nr. 11-12, p. 258.

Tăslăuanu, Octavian.C., Din Sibiu (From Sibiu) înLuceafărul , IX ,1910, nr. 2, p. 54.

Teatru românesc (Romania theater), în Luceafărul, V, 1906,nr. 8, p. 183.

Teatrul românesc în Ardeal (Romania theater inTransylvania), în Luceafărul, X, 1919, nr. 21, p. 493.


137 >>>

L a r i s a F Î R T A TM i r e l a G A V R I L A Ş - W E B E R

Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, Biblioteca Universităţii”1 December 1918” University of Alba Iulia, University Library

str. Ecaterina Varga, nr. 4, Alba Iulia, România, tel. +40 258.810.864, e-mail: [email protected] e-mail: [email protected]; [email protected]

Rare books from the Library of ”1 Decembrie 1918” Alba Iulia

In the University library’s collection there is a large number of prints from the second half of the 19th century andbeginning of the 20th century, belonging to many printing centers both in the country and abroad. We found amongthem, great works in terms of subject and graphic illustrations, but the space devoted to this communication does notallow us to describe them. Thus, ending the journey made through our library’s collections we found that our oldest bookis from the 17th century - Cazania lui Varlaam (The Sermon of Varlaam), Iaşi, 1643 –actually the only copy of that period;from the 18th century we 6 prints identified: Triodion, Râmnic, 1731; Octoih (Hymn Book), Bucharest, 1746; Psaltire(Psalm Book), Blaj, 1764; Cazanii (Chiriacodromion) (Sermons), Bucharest, 1768; Liturghii (Masses), Blaj, 1775; Biblia (TheBible), Blaj, 1795 and two prints unidentified, but probably from the same period of time, namely a Psaltire (Psalm Book)and a Ceaslov (Breviary) printed at Blaj. Other rare publications that have not been mentioned are printed in the 19th andthe 20th centuries and they can be a subject of future works.

Keywords: printing centers, oldest book, rare publications, graphic illustrations.

Cărţi rare din Biblioteca Universităţii„1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

AApariţia şi dezvoltarea tiparului reprezintăunul dintre cele mai importante momenteale istoriei omenirii. Descoperit de

Johannes Gutenberg în Germania în anii 1452 - 1455,tiparul ajunge în părţile noastre la începutul secolului alXVI- lea prin Ieromonahul Macarie şi se dezvoltătreptat, ajungându-se la editurile de astăzi.

Indiferent unde erau tipărite la Sibiu, Alba Iulia1,Orăştie, Braşov, Râmnic, Blaj sau Bucureşti, cărţile aurăspuns mereu nevoii acute a ideii de naţiune aromânilor din cele trei provincii româneşti. Un astfelde exemplu de trezire a conştiinţei naţionale ar putea fiCazania lui Varlaam, Carte românească de învăţătură: dinmulte scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limbaromeniască / de Varlaam. – (Iaşi: Cu Tipariul Domnesc înMănăstirea a trei S [feti] tele, 16432). Din această lucrare,un exemplar se găseşte printre colecţiile bibliotecii

Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.Lucrarea a fost tipărită de Mitropolitul Varlaam înprima jumătate a secolului al XVII- lea la Iaşi şicuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-unan şi sărbătorile mai însemnate. Pe lângă aceste predici,apar şi câteva legende hagiografice care povestesc viaţamarilor mucenici ai ortodoxiei. Cazania a cunoscut ceamai largă răspândire între vechile tipărituri româneşti3.Este o lucrare cu reale calităţi lingvistice, literare şitipografice. Exemplarul nu are foaie de titlu. Estetipărit cu caractere chirilice cu cerneală roşie şi neagră,cu două tipuri de caractere. Capitolele sunt numerotatecu cifre chirilice, iar elementele decorative sunt foartebogate. În lucrare am găsit doar o singură însemnare:Această carte ialte A. Bodorici.

O altă tipăritură aflată în posesia BiblioteciiUniversităţii este Triodionul apărut în oficina tipograficăde la Râmnic4 din anul 1731, tipografie înfiinţată în


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 138

anul 1705 de Episcopul Antim Ivireanu. Lucrarea afost tipărită probabil de Episcopul Inochentie în anul1731. Drept mărturie stă o scrisoare cu dedicaţie aEpiscopului Inochentie către Mitropolitul „VychentieIoanovici”:

Să să ştie că acestu Triodu ce l-amu typăritu acumu întâi prelimba rumânească aici în Sfânta Episcopie a Rîmnicului, l-amuaşezatu în stihuri şi în cuvinte, după cumu au tălmăcitu întruDumnezeu răposatu Chyru Damaschinu EpiscopuluRâmnicului, nimic schimbându cuvintele. Iar typiculu cu toataînvăţătura lui, l-amu aşezatu şi amu urmatu Triodului celuimoschicescu, pre cumu amu găsitu acolo, care iaste typăritu înzuilele Împăratului Ioannu Alexievici la let 71915.Exemplarul care se află în colecţiile biblioteciiuniversitare de la Alba Iulia nu are foaia de titlu şilipsesc anumite părţi din lucrare. Este tipărit cucaractere chirilice cu cerneală roşie şi neagră. Volumuleste înfrumuseţat cu câteva gravuri şi ornamente.Coperţile sunt de lemn îmbrăcate în piele, destul de

deteriorate. În lucrare apar mai multeînsemnări: Cap. 1 aceasta carte este a mea

Vidra de Sus Triod este gligorie lu gorunLa anul 865 am fost învăţătoriu la Vidra

de Sus prin care am scris să să ştie de acuma…

F 5 r. – 32 r. Acestă sfîntă carte Triod cutoată cheltuiae dumiilor sale [gl] iţă Simioncare au fost şi mai nainte […] le cumpăraseacestu Triod oricare preot să fie dator a pomeniaceste nume Simion […] Gligorie […] am fosteu Dumitru […] în Vidra […]

F 268 această sfîntă carte ce să chiamăTriod l-au cumpărat satul Vidra din Sus ăn14 florinţi şi 28 de bani să le fie pomeanătuturor şi le-am pus în beserică […].

Din centrul tipografic de laBucureşti6 biblioteca universitară de laAlba Iulia are două cărţi cu conţinutreligios. Este vorba de: Octoih7, 1746 şi

Cazanii (Chiriacodromion)8, 1768, ambele menţionate şi înBibliografia Românească Veche, Tom. II. Exemplarele sunttipărite cu litere chirilice. Dacă Octoihul a fost imprimatcu cerneală roşie şi neagră, Cazanii este tipărită numaicu cerneală de culoare neagră. Textele sunt scrise pe osingură coloană. Apar în ambele lucrări frontispicii,vignete şi ornamente florale. Spre deosebire de Octoihunde coperţile sunt păstrate, la Cazanii acestea lipsesccu desăvârşire, dar paginile sunt mai bine păstrate decâtla Octoih, semn că nu prea a fost folosită.

Dacă din centrele tipografice de la Iaşi, Râmnic şiBucureşti, biblioteca universitară are 4 cărţi tipărite, dincentrul tipografic de la Blaj9, s-a achiziţionat de laAnticariat 5 titluri de carte. Este vorba de: Psaltire,1764, Liturghii, 1775, Biblia, 1795, Ceaslov, sec. al XVIII-lea şi o Psaltire, probabil tot din sec. al XVIII- lea carepână la ora actuală nu am putut să o identificăm.Primele trei lucrări au fost semnalate de Ioan Bianu şi

Nerva Hodoş în Bibliografia RomâneascăVeche, Tom. II, pp. 162, 212 şi respectiv380-382.

Psaltire, Blaj, 1764. Textul este tipăritcu cerneală de culoare neagră pe osingură coloană. Iniţialele literelor de laînceput de paragraf sunt încadrate într-un chenar. Din exemplarul pe care îlavem lipsesc coperţile, foaia de titlu, darşi anumite pagini. Lucrarea se păstreazăde la paginile 57-319, 342-343. Nu aparenici un fel de însemnare.

Liturghii, Blaj, 1775. Spre deosebirede lucrarea anterioară, aici textul estetipărit cu cerneală roşie (apar paragrafeîntregi tipărite cu cerneală roşie), dar şineagră. Şi aici textul este scris pe osingură coloană. Dacă în Psaltireiniţialele erau scrise cu cerneală de

Cazania

Triodionul


139 >>>

culoare neagră, în Liturghii acestea suntimprimate cu roşu. Lipseşte coperta, primeleşi ultimele pagini. Exemplarul pe care îl avemeste de la pagina 3 la 221. Apar însemnărimanuscrise pe pagini: şi am luatu dinu dare 75 fl.

În Biblia, Blaj, 1795 textul este scris pedouă coloane cu cerneală de culoare neagră.Lucrarea este incompletă, nu are foaie de titluşi nici coperţi. Apare doar o singură gravurăcare îl reprezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan.Întâlnim în text şi câteva însemnări care ne-auatras atenţia: De vreţi să ştiţi toată purtareaomenilor şi tot traiul lor apoi cetiţi cu bagare se seamapildele lui Solomon şi aşia sa credeţi eu NicolaeLazar va amintesc şi nu veţi greşi niciodată –însemnare Vasilie Lazar. Bădoiu Ghe comunaAvram Iancu rai Cîmpeni reg Cluj.

Scris de Mine Chira Iosif Nicolae BunulDumnezeu Să primască cujetele Bune, azi ziua deDuminica tomi 1937.

Din această oficină tipografică ne-au atras atenţia şidouă tipărituri care nu corespund ediţiilor înscrise înBibliografia Românească Veche. Prima este Ceaslov, sec. alXVIII- lea o lucrare tipărită cu două feluri de caracterepe o singură coloană. Numărul de rânduri pe pagină:18. Iniţialele sunt simple încadrate într-un chenar.Cartea a fost recondiţionată înainte de a ajunge înbiblioteca noastră. Paginile au fost tăiate la margini,ceea ce arată că lipsesc anumite litere sau chiar cuvintedin text. Nu s-a găsit nici o însemnare.

Cea de-a doua lucrare tipărită tot cu litere chiriliceşi cu cerneală neagră este o Psaltire. Numărul derânduri pe pagină: 21. Textul este scris pe o singurăcoloană, iar litera de la început de paragraf esteîncadrată cu ornamente florale (8 flori). Lipseşte foaiade titlu şi anumite pagini. Coperţile sunt de lemnîmbrăcate în piele. Prezintă urme de închizători. Pecopertă apare un chenar ştanţat ceîncadrează coperta. Se păstrează de la pagina7 la 407. S-a găsit o singură însemnare lasfârşitul cărţii: Scrisam eu Bo/ ta Danila di/nLuncoi de Sus la anul 1821 si/ tevrie în 25 de/zile şi este / Psaltirea din Bu/ lzeşti a lui Po/ paIon şi s-ar / ăntâmpla să o / fure Să fure să/ fieafurisit/ de 318 sfinţi/ părinţi care au / fost lasăboru din/ Nichiia. Dina Bota/ Bota.

Cărţile blăjene au un aspect graficdeosebit. Găsim aici toate tipurile dedecoraţii tipografice: iniţiale de diferitedimensiuni, frontispicii şi vignete tipice, darşi ilustraţii care uneori apar pe o paginăîntreagă.

Din centrul tipografic de la Sibiu10, careîşi începe activitatea încă din secolul al XVI-lea, am găsit între colecţiile bibliotecii douălucrări tipărite în anii 1809 şi 1876. Estevorba de un Ceaslov, Sibiu, 1809 tipărit pe o

singură coloană cu cerneală neagră. Apar şi aici iniţialeornate şi imprimate cu negru încadrate într-un chenar.Lipseşte foaia de titlu, primele pagini, dar şi coperţile.Exemplarul pe care îl avem este de la pagina 35 la 362si este atribuit tipografilor Petru si Ioan Bart.

O altă carte cu caracter religios este Acatistul PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu şi alte Acatiste şi Rugăciunifoarte evlavnice şi de folos. Ediţie nouă mai înmulţită, Sibiu,1876. Tipogr. Lui G. De Klorius. Este o carte derugăciuni imprimată cu cerneală roşie şi neagră tipărităpe o singură coloană. Lucrarea are două gravuri: IsusHristos şi Fecioara cu pruncul imprimate fiecare pe opagină. Nu avem foaia de titlu, iar cartea se păstreazăde la paginile 5 la 411.

Pe lângă aceste lucrări cu caracter religios, amdescoperit în bibliotecă şi câteva lucrări cu aspect laic.Amintim Alexandria sau Istoria lui Alexandru cel Mare,1862 o lucrare tipărită tot cu litere chirilice. Cea mai

Biblia Blaj 1795

Psaltire


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 140

veche tipăritură a Alexandriei este o ediţie din anul1713, dar nu s-a păstrat nici un exemplar. O altă ediţiea apărut în anul 1794 la Sibiu. Ediţia pe care o avemeste din anul 1862 şi se pare că este un exemplarcomplet. De la pagina 1 până la 114 avem textul cărţii,iar de la pagina 115 la 131 Vrednica de însemnare a Patrucorăbieri ruseşti carii urmează au fost strîmtoraţi de iarnă înOstrovul Spiţberg la anul 1743 […].

O altă publicaţie deosebită este Cartea planetelor,apărută în anul 1892. Este o lucrare foarte frumoasă încare apar tabele şi ilustraţii reprezentând planetele,zodiile şi calendarul.

Pe lângă acestea amintim: Elemente de limb’a romanădupă dialecte şi monumente vechi, de Tim. Cipariu, CanoniculGR. Catolicu etc, Blasiu, Cu tipariulu Sem. Diecesanu, 1854;Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria 1784 –1785, scrisă pe basa Documenteloru Oficiale, de Nic.Densuşianu, Bucuresci, 1884; Istoria critică a romanilorupamentulu Terrei – Romanesci, volumulu I, Întinderea

territorială. Nomenclatura. Acţiunea naturei, de B. P. Haşdeu,Bucuresci, Imprimeria Statului, 1875; Din operile luiLordByron, traduse de I. Eliade, tomu I, Bucuresci, Întipografia lui Eliade, 1837; Istoria archeologiei de A. I.Odobescu, Vol. I Anticitatea. Renascerea, Bucuresci, 1877;Curs întregu de poesie generale de I. Heliade Rădulescu, Vol. I,Bucuresci, 1868; Omer, Odyssea şi Batrochomyomachia.Traducere in proză de J. Caragiani, Jassy, Tipo-Litografia H.Strada Primăriei, 1876; A Z Erdelyi Polgari MaganosTörvények’ Historiaja, Irta Sóósmezei Vajda Lázló,Gubernialis Concipista, Tekintetes Nemes GubernialisConcipista Tekintetes Nemes Belső Szólnok VármegyénekTábla-Bírá-j,és a’ Kolo’svári Királlzi Lzceumban aţ Hazai, ésBüntető Törvényekknek ideig-való, Tanitója, legate în volum-ben, Nyomt. A Királlyi Lyceum’ Betüivel, 1830; PhaedriAugusti Liberti, Fabulorum Aesopiarum, Libri V Mit einemvollständigen Special-Lexikon für Schulen herausgegeben von D.Heinr. Ludw. Joule. Billerbeck, Hannover, 1843; Oeuvres

Complètes de Victor Hugo, Poésie, V, Paris, 1882; CorneliusTacitus, Erklaert von Karl Nipperdey, Berlin, 1855; Istennelvon Társalkodás az Estvéli Órákon A Z Estvéli MindenNapjaira, mellyet Német nyelven irtt Tiede János FridrikKirályi Borufsiai Ekklefiai Tanátsos, és Sveidnitzi ElsöPrédikátor Infpector. Moftan pedig, a negyedik helyes ki-adásfzerént, Magyar nyelvre fordittatott, Kármán Jósef A’ LofontziHelvetica Conf. Valló Ekkléfia egyik Prédicátor által.Masodik Resz. Posonyban, Füskuti Landerer Mihalyköltségével, és betüivel, 1784; Histoire D’Angleterrecomprenant celle de l’Écosse, de l’Irlande et des Possessionsanglais depuis les premiers temps jusquen 1863 par J. A.Fleury, Vol. I, II, Paris, 1863; Weltgeschichte neuzeit 1500-1650, Berlin, 1907; colecţii vechi ale revistelor: Luceafărul,Familia, Revista Fundaţiilor Regale, Analele AcademieiRomâne, Documente privitoare la istoria românilor culese deEudoxiu Hurmuzaki (editate între 1887-1922) etc.

Între colecţiile bibliotecii Universităţii mai există unnumăr destul de mare de tipărituri din a doua jumătate

a secolului al XIX-lea şi începutul secoluluiXX, aparţinând mai multor centretipografice din ţară, dar şi din străinătate.Am găsit printre ele, lucrări deosebite casubiect şi ilustraţii grafice, dar spaţiul dedicatacestei comunicări nu ne-a permis să ledescriem. Aşadar, încheind periplul făcutprintre colecţiile bibliotecii noastre amdescoperit că cea mai veche carte pe care oavem este din secolul al XVII-lea – Cazanialui Varlaam, Iaşi, 1643 – de fapt singurulexemplar din acea perioadă; din secolul alXVIII-lea avem 6 tipărituri identificate:Triodion, Râmnic, 1731; Octoih, Bucureşti,1746; Psaltire, Blaj, 1764; Cazanii(Chiriacodromion), Bucureşti, 1768; Liturghii,Blaj, 1775; Biblia, Blaj, 1795 şi două tipăriturineidentificate, dar probabil tot din aceastăperioadă, respectiv o Psaltire şi un Ceaslov,tipărite la Blaj. Celelalte publicaţii rare care

nu au fost menţionate sunt cărţi tipărite din secoleleXIX şi respectiv XX şi ele pot constitui subiectul uneiviitoare lucrări.

Note:

1. Eva Mârza, Doina Dreghiciu, Cartea românească vecheîn judeţul Alba sec. XVI – XVII. Catalog, Alba Iulia,Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei,1989; Eva Mârza, Explorări Bibliofile, Sibiu, EdituraTechno Media, 2008.2. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Bibliografia RomâneascăVeche 1508 – 1830, Tom II 1716 – 1808, Bucureşti,Editura Academiei Române, 1910, p. 137, poz. 45.

Cartea planetelor


141 >>>

3. Dan Simonescu, Gheorghe Buluţă, Pagini din istoiacărţii româneşti, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1981,pp. 51 – 52.4. În acest centru tipografic au văzut lumina tiparuluiatât cărţi cu conţinut religios, cât şi cărţi didacticedestinate şcolilor de pe lângă unităţile de cult: Tomulbucuriei, Ceaslov (1724), Psaltire (1725), Întâia învăţăturăpentru tineri (1726), Gramatica românească – Observaţii saubăgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticiiromâneşti (1787) – scrisă de Ienăchiţă Văcărescu,Bucoavna (1827); Vezi în acest sens Aurelia Florescu,Gravura Râmniceană 1705 – 1827, Craiova, Editura Aius,1998; Mircea Tomescu, Istoria cărţii româneşti de laînceputuri până la 1918, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,1968. 5. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, op. cit., p. 44.6. Ana Andreescu, Cartea românească în veacul al XVIII-lea. Repertoriul ilustraţiilor, Bucureşti, Editura VremeaXXI, 2004.7. Ibidem, p. 93.8. Ibidem, pp. 177 – 179.9. Secolul al XVIII- lea numit şi Secolul Luminilor aduceîn cultura românească o modernizare a tiparului. Seremarcă apariţia mai multor centre tipografice. Întreacestea un rol deosebit în lupta pentru unitateapoporului român o are tipografia de la Blaj. Înfiinţatăde Episcopul Inochentie Micu Klain, această tipografieîşi va începe activitatea în 1747 şi va tipări până în anul1950 când va fi închisă forţat. S-au tipărit aici pe lângăcărţile cu conţinut religios şi manuale şcolare, traduceridin lucrări teologice, dar şi operele corifeilor ŞcoliiArdelene; Vezi în acest sens lucrările lui Cornel TatayBaltă, Scrieri despre artă, Alba Iulia, Editura Altip, 2005;Idem, Ipostaze cultural-artistice, Alba Iulia, Editura Altip,2007; Idem, Secvenţe din arta plastică blăjeană (sec. XVIII– XIX), Blaj, 1993; Idem, Gravorii în lemn de la Blaj(1750 – 1830), Blaj, Editura Eventus, 1995; Idem,Interfeneţe cultural – artistice, Blaj, Editura Astra,Despărţământul „Timotei Cipariu”, 2003; Idem, Dinarta şi cultura Blajului, Alba Iulia, Editura Altip, 2000;Eva Mârza, Cosmin Popa-Gorjanu, Istoria scrisului, acărţii manuscrise şi tipărite, Alba Iulia, 2004.10. Anca Elisabeta Tatay, Xilogravura de la Sibiu (Sfârşitulsecolului al XVIII- lea – începutul secolului al XIX- lea),Alba Iulia, Editura Altip, 2007.

Bibliography:

Andreescu, Ana, Cartea românească în veacul al XVIII-lea. Repertoriul ilustraţiilor (Romanian Book in the 18th

century. Illustrations Repertoire), Bucharest, VremeaXXI Publishing House, 2004.

Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Bibliografia RomâneascăVeche 1508 – 1830 (Old Romanian Bibliography 1508 –

1830), Tom II 1716 – 1808, Bucharest, TheRomanian Academy Printing House, 1910.

Florescu, Aurelia, Gravura Râmniceană 1705 – 1827(Ramnic Engraving 1705 – 1827), Craiova, AiusPublishing House, 1998.

Mârza, Eva, Dreghiciu, Doina, Cartea românească veche înjudeţul Alba sec. XVI – XVII. Catalog (The OldRomanian Book in Alba County 16th – 17th centuries.Catalogue), Alba Iulia, Publishing House of AlbaIulia Romanian Orthodox Episcopate, 1989.

Mârza, Eva, Explorări Bibliologice, Sibiu, Techno MediaPublishing House, 2008.

Mârza, Eva, Popa-Gorjanu, Cosmin, Istoria scrisului, acărţii manuscrise şi tipărite (History of Writing,Manuscripts and Printed Books), Alba Iulia, 2004.

Simonescu, Dan, Buluţă, Gheorghe, Pagini din istoiacărţii româneşti (Pages of Romanian Book History),Bucharest, Ion Creangă Publishing House, 1981.

Tatay Baltă, Cornel, Din arta şi cultura Blajului (From theArt and Culture of Blaj), Alba Iulia, Altip PublishingHouse, 2000; Gravorii în lemn de la Blaj (1750 – 1830)(Blaj Wooden Carvers 1750 – 1830), Blaj, EventusPublishing House, 1995; Interferenţe cultural – artistice(Cultural – Artistic Interference), Blaj, Astra PublishingHouse, „Timotei Cipariu” Section, 2003; Ipostazecultural-artistice (Cultural Artistic Aspects), Alba Iulia,Altip Publishing House, 2007; Scrieri despre artă(Writings about Art), Alba Iulia, Altip PublishingHouse, 2005; Secvenţe din arta plastică blăjeană (sec.XVIII – XIX) (Sequences of Blaj Fine Arts (18th – 19th

centuries)), Blaj, 1993.Tatay, Anca Elisabeta, Xilogravura de la Sibiu (Sfârşitul

secolului al XVIII- lea – începutul secolului al XIX- lea)(Woodcut from Sibiu (End of 18th century – beginning of19th century), Alba Iulia, Altip Publishing House,2007.

Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti de la începuturipână la 1918 (History of Romanian Book from thebeginning till 1918), Bucharest, Scientific PublishingHouse, 1968.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 142

M a r i a n a S T A N C I UC o r i n a T Ă T A R

D a n i e l M E L I N T EUniversitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Biblioteca Universităţii

“1 December 1918” University of Alba Iulia, University Librarystr. Ecaterina Varga nr. 4, Alba Iulia, România, tel. +40 258810864, e-mail: [email protected]

Personal e-mail: [email protected] , [email protected] , [email protected]

Aspects of the history of the “1 Decembrie 1918” University`s Library of Alba Iulia after 20 years of activity

As libraries have always played an important role in teaching, learning and the research processes we find it importantto write a short history of the library of our institution, 20 years after the University was created. The article presentsthe way our collections took shape and expanded to include now more than 100000 volumes.

Keywords: Library, “1 December 1918” University of Alba Iulia.

Aspecte din istoria BiblioteciiUniversităţii „1 Decembrie 1918”

din Alba Iulia la 20 de ani de activitate

AAnul 1989 reprezintă un an de cotitură şi înistoria multimilenară a oraşului Alba Iulia,marcând pe lângă celelalte transformări

politico-economice, începutul renaşterii sale culturale.Redevenit „capitala de suflet a tuturor românilor”intensificându-şi aura de simbol al unităţii naţionale,Alba Iulia încearcă să-şi recupereze şi o altă parte atrecutului său glorios: cea de oraş universitar şimulticultural. Amintim doar câteva repere din istoriaoraşului care îndreptăţesc demersurile întreprinsepentru înfiinţarea unei universităţi la Alba Iulia:important centru militar şi administrativ al Dacieiromane; din 1241 sediul Capitolului romano-catolic; în1457 este menţionată o şcoală „capitulară”; în 1579şcoală de factură umanistă întemeiată de principeleŞtefan Bathory; în 1622 şcoala superioară a principeluiGabriel Bethlen ridicată la rang de Academia Collegiumcu trei facultăţi; în 1754 institut teologic catolic1; în1792 Institutum Batthyaniani, actuala bibliotecăBatthyaneum.

Prin Hotărârea Guvernului României 474/1991 aluat fiinţă Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba

Iulia care a început să funcţioneze în anul universitar1991/1992 cu două specializări: Istorie şi Teologie-Asistenţă Socială2. Destinată sprijinirii procesului deînvăţământ biblioteca, înfiinţată cu acest prilej,urmează fazele de dezvoltare ale universităţii.

Găzduită la început în două încăperi din Corpul B(clădirea, atestată din secolul XVI, a fost claustrul uneimănăstiri iezuite, apoi a găzduit pe rând un colegiuiezuit, un seminar romano-catolic şi un internat)biblioteca număra la început trei angajaţi şi avea undepozit şi o sală de lectură. Fondul de cărţi era alcătuitîn general din publicaţii cu profil umanist. Primulrector al Universităţii, Profesor universitar dr. IuliuPaul, a sprijinit necondiţionat procesul de formare şidezvoltare a bibliotecii. Prima carte înregistrată este:Frunzetti, Ion, Arta românească în secolul XIX,achiziţionată de la Centrul de Librării „Libris”.

Constituirea fondului de carte a urmat toate căileposibile: prin achiziţii (Editura Academiei, Centrul deLibrării, dar şi anticariate), prin donaţii atât de lainstituţii (muzee, Fundaţia Soros, BibliotecaUniversităţii din Liège, Universitatea din Pavia) cât şide la cadre didactice şi personalităţi ale culturii şi şcolii


143 >>>

româneşti, prin transfer de publicaţii (BCU „LucianBlaga” Cluj Napoca) sau prin schimburiinterbibliotecare. Amintim primele donaţii individualedin partea profesorilor universităţii (Prof.univ.dr. IacobMârza, prof. Ioan Alexandru Aldea, prof. Vasile Ionaş),donaţii care au continuat de a lungul anilor, toatecadrele didactice ale universităţii fiind colaboratoripreţuiţi şi permanenţi ai bibliotecii. Alte două donaţiidin primii ani merită a fi amintite: donaţia dinbiblioteca profesor iconom stavrofor Gheorghe Maior(1892-1970) din Sibiu, preot şi profesor, secretargeneral al Asociaţiei clerului „Andrei Şaguna” dinArdeal, secretar al „despărţământului” Sibiu al Astrei.A doua donaţie este din biblioteca profesorilor Vioricaşi Nicolae Lascu. Doamna Viorica Lascu este fiicasavantului Alexandru Borza, născut la Alba Iulia şisoţia latinistului Nicolae Lascu, profesor laUniversitatea din Cluj, recunoscută autoritateinternaţională în domeniile filologiei clasice şi istorieiuniversale antice3.

La sfârşitul anului 1992 fondul de carte numărapeste 7500 volume. Aflată la început de drumbiblioteca a primit un sprijin substanţial şi o îndrumaresusţinută din partea doamnei Profesor universitar dr.Eva Mârza. Implicată direct în selectarea cărţilorachiziţionate din anticariate sau primite din donaţii,

doamna profesoară Mârza a contribuit la creştereacalitativă a fondului de carte îmbogăţind biblioteca cuexemplare de carte veche sau rară. Valori bibliograficecum sunt: Cazania lui Varlaam, 1643; Octoih, 1746;Psaltire Blaj secol XVIII, posibil unicat, figurează înregistrul bibliotecii încă din anul 1992. În 1993 odonaţie valoroasă din partea Academiei Române aduceîn bibliotecă 32 de volume din Documente privitore laistoria romanilor culese de Eudoxiu Hurmuzaki, colecţiaaproape completă Revista fundaţiilor regale etc.

Pentru ca procesul de învăţământ să se desfăşoareîn cele mai bune condiţii, biblioteca are strânse relaţiide colaborare cu Biblioteca Muzeului „Unirii” şi cuBiblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. În specialstudenţii şi cadrele didactice de la pofilele de Istorie,Arheologie şi Muzeologie au putut să apeleze pentrucercetare şi documentare la fondurile celor douăbiblioteci. De asemenea, Biblioteca ArhiepiscopieiOrtodoxe de Alba Iulia este pusă la dispoziţia Facultăţiide Teologie şi îşi desfăşoară activitatea în conformitatecu Regulamentul de organizare şi funcţionare albibliotecilor din învăţământul superior4. Începute înprimii ani de la înfiinţare, protocoalele de colaborarecontinuă şi azi cu Biblioteca judeţeană „Lucian Blaga”şi cu Casa Corpului Didactic Alba.

Perioada 1995-1999 este o perioadă de consolidare

Liturghier, Râmnic, sec. XVIII


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 144

şi consacrare a Universităţii în sistemul naţional deînvăţământ superior5. Oferta educaţională s-aîmbogăţit cu noi specializări ceea ce a determinatalocarea de fonduri substanţiale pentru achiziţionareade cărţi şi reviste de economie, ştiinţe exacte sau ştiinţejuridice. De asemenea s-au extins spaţiile deînvăţământ aflate în proprietatea Universităţii prin noiinvestiţii dar şi prin preluarea unor clădiri din interiorulcetăţii insuficient valorificate.

Biblioteca primeşte în noul corp construit în curteaUniversităţii, corpul D, două încăperi. Astfel în 2001biblioteca dispunea de trei depozite: Istorie, Filologie şiŞtiinţe şi două săli de lectură. Personalul număra optangajaţi. Fondul de cărţi şi periodice depăşeşte 40 000volume. S-au achiziţionat cărţi valoroase cum ar fi TheNew Encyclopedia Britannica, 1994, EncyclopaediaUniversalis 2002, Grand Larousse encyclopedie, 2001, dar şipeste 2000 de periodice de la Cluj din bibliotecaprofesorului Romolus Todoran, iar în 2003 profesorulamerican Keith Hitchins donează colecţia TheAmerican Historical Review.

Pentru sprijinirea şi partajarea activităţii decercetare ştiinţifică în 2002 este înfiinţată edituraÆTERNITAS care funcţionează cu avizul şiacreditarea Bibliotecii Naţionale a României6. Aici sunteditate revistele facultăţilor, cele mai multe recunoscuteCNCSIS : Annales Universitatis Apulensis Series Historica,Series Philologica, Series Oeconomica, Series Jurisprudentia,Acta Universitatis Apulensis Matematics-Informatics,RevCAD journal of Geodesy and Cadastre. Mai amintimrevista Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, primulvolum apărea deja în 1993. Revistele, cu apariţie anualăsau bianuală, alături de alte cărţi şi publicaţii editate aicisunt trimise prin serviciul de schimb din cadrulbibliotecii în peste 23 ţări, iar în ţară la majoritateauniversităţilor, muzeelor şi institutele de cercetări desub egida Academiei Române.

Tot în această perioadă începe procesul deautomatizare al bibliotecii. La început s-a utilizat oaplicaţie proprie a unuia dintre angajaţii bibliotecii, caîn anul 2004 să fie achiziţionat softul integrat „Alice”.Instalat pe staţiile de lucru ale bibliotecii centrale cât şila biblioteca Facultăţii de Teologie, softul a permisautomatizarea tuturor activităţilor bibliotecii:catalogare, circulaţie, inventariere şi a permisconstituirea catalogului OPAC.

Perioada anilor 2004-2008 este caracterizată de „unintens efort investiţional de construire de noi spaţii deînvăţământ şi de continuare a procesului demodernizare a dotărilor Universităţii”7. S-au făcutabonamente la bazele de date ştiinţifice internaţionale,prima bază de date achiziţionată fiind Jstor în 2004. Înprezent universitatea este membră ANELIS.

În 2005 ia fiinţă biblioteca virtuală. Instalată laparterul corpului A (aripa nordică a „Sălii Unirii”),biblioteca virtuală dispune de 24 calculatoare pentruaccesarea bazelor de date, de un soft-ProCite5 cuajutorul căruia s-a creat baza de date a Institutului deArheologie Sistemică, de o imprimantă şi un scanner.Funcţionând în cadrul Institutului de ArheologieSistemică „Iuliu Paul”, este destinată conectăriiprocesului de cercetare şi educare la facilităţile mediuluivirtual.

Sprijinită de conducerea actuală a Universităţii, carea alocat fonduri importante, biblioteca continuă să semodernizeze. Din anul 2006 biblioteca are un nousediu: fostul Pavilion al subofiţerilor aflat în imediatavecinătate a palatului Apor. Inaugurarea bibliotecii la 1octombrie 2006 se face în prezenţa ministruluiînvăţământului şi a personalităţilor politice şi culturalelocale. Clădirea a fost construită în anul 1900 în stilneoclasic în forma literei L8. Intrată în posesiaUniversităţii din anul 2003 a suferit ample lucrări deconservare, restaurare şi modernizare integrându-se

armonios în ansamblul cetăţii.Prevăzută cu subsol funcţional,parter, etaj şi mansardă, clădirea oferăun spaţiu propice pentrudesfăşurarea activităţilor bibliotecii.La parter se află depozitele pentruîmprumut, biroul de catalogare, celde achiziţii şi schimb interbibliotecarşi de asemenea o sală de lecturăpentru studenţi. La etaj suntamplasate sălile de lectură cu accesliber la raft şi o sală pentru cadreledidactice. Toate sălile de lectură suntdotate cu calculator de unde se poateaccesa catalogul OPAC. De asemeneaexistă posibilitatea de fotocopiere aunor materiale respectând prevederilelegii dreptului de autor şi seeliberează bibliografii la cerere.

Noul sediul al bibliotecii


145 >>>

Spaţiul generos a permis bibliotecii să devină o gazdăprimitoare pentru variate manifestări culturale şieducative: lansări de carte, conferinţe, simpozioane,expoziţii. Fondul de carte al bibliotecii, bazele de dateabonate contribuie cu succes la evaluările academiceale specializărilor acreditate şi autorizate de cătreARACIS.

În anul 2007 biblioteca s-a îmbogăţit prin donaţiade la Clubul Rotary a peste 250 volume în limbaengleză; prin preluarea din fondul de carte al FundaţieiUniversitare Aisteda -1155 volume şi de la Institutulpedagogic Blaj 1615 volume.

Biblioteca are mereu în vedere pe lângă dezvoltareafondului de carte perfecţionarea personalului caredeserveşte cititorii. Majoritatea angajaţilor au urmatcursuri postuniversitare de biblioteconomie, rezultatelecercetărilor unor colegi au fost finalizate princolaborări la revistele locale şi din ţară, prin participărila conferinţe, şi chiar printr-un doctorat.

Din 2007 se achiziţionează pentru bibliotecă softulLiberty3 un sistem de informatizare destinatbibliotecilor universitare care exploatează o reţea de tipWAN. Pe lângă operaţiile curente de bibliotecă s-arealizat pagina web a bibliotecii, integrând catalogulon-line. Softul Liberty3 este partajat şi cu bibliotecaFacultăţii de Teologie, catalogul on-line devine comundepăşind 100 000 volume, acoperind aproape toatedomeniile de interes. Colecţia de periodice seîmbogăţeşte în fiecare an cu abonamente la peste 50 detitluri de publicaţii din ţară şi din străinătate.

Anul 2009 adaugă bibliotecii o nouă dimensiuneprin darea în funcţiune la mansardă a unei sălimultimedia. Dotată cu mobilier nou şi calculatoare deperformanţă, îmbinând vechea arhitectură cu nouatehnologie, sala oferă condiţii ideale pentru accesareabazele de date internaţionale la care este abonatăuniversitatea, sau a celorlalte documentelor electronicede care dispune biblioteca. Pe lângă cărţile electroniceaflate în fondul bibliotecii, studenţii pot consulta şicursurile profesorilor aflate pe CD. Cincizeci decalculatoare, o imprimantă stau la dispoziţia studenţilorşi a cadrelor didactice pentru a contribui la conectareacu elita cercetării academice mondiale.

Biblioteca este în continuă schimbare. Achiziţiile decarte străină au determinat amenajarea unei săli delectură suplimentare. Începând cu anul 2012,Universitatea va face parte din Asociaţia ANELISPLUS, fiind reprezentată prin directorul bibliotecii.Principalul obiectiv al asociaţiei este realizarea şigestionarea fondurilor necesare achiziţionării resurselorelectronice de informare şi documentare. Ceea ce faceca biblioteca să-şi atingă însă menirea este afluenţacititorilor. În ultimul an peste 70 000 volume au fostconsultate, frecvenţa cititorilor fiind de peste 32.000.

Aniversarea a douăzeci de ani, este prilejul, privindîn urmă, să punctăm lucrurile pozitive, greutăţile

pierzând din consistenţă şi importanţă. Azi, sperăm căbiblioteca va fi în continuare un pilon de bază alUniversităţii, completând şi îmbogăţind în acelaşi timpcu noi dimensiuni viaţa culturală a oraşului Alba Iulia.

Note:

1. Iacob Mârza, Aspecte din istoria învăţământului la AlbaIulia (secolele XVI-XVIII), în Annales UniversitatisApulensis, Series Historica, nr.4-5, 2000-2001, p. 73-772. ***, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia 1991-2011, Alba Iulia, 2011, p. 273. Vasile Moga, Matei Drîmbărean, In memoriamConstantin Daicoviciu (1898-1973) Nicolae Lascu (1908-1988), Alba Iulia, 2008, p. 134. Cosmin Bufnea, Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe deAlba Iulia între tradiţie şi modernizare în Îndrumător pastoralReîntregirea, vol. XXI, Alba Iulia, 2005, p.2355. Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia 1991-2011,Alba Iulia, 2011, p. 29 6. Ibidem, p. 1737. Ibidem, p. 328. Ibidem, p. 18.

Bibliography:

Bufnea, Cosmin, Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe de AlbaIulia între tradiţie şi modernizare/ The Library of theOrthodox Archiepiscopate of Alba Iulia between traditionand modernization în Îndrumător pastoral Reîntregireavol.XXI, Alba Iulia, Reîntregirea, 2005;

Mârza, Iacob, Aspecte din istoria învăţământului la AlbaIulia (secolele XVI-XVIII)/, Aspects of the educationhistory in Alba Iulia (XVI-XVIII centuries) în AnnalesUniversitatis Apulensis, Series Historica, nr. 4-5, AlbaIulia, 2000-2001, p. 73-77;

Moga, Vasile, Drîmbărean, Matei, In memoriamConstantin Daicoviciu (1898-1973) Nicolae Lascu (1908-1988), Alba Iulia, Altip, 2008, 29 p.;

***, Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia 1991-2011/“1 Decembrie 1918” University of Alba Iulia 1991-2011, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2011, 207 p.


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 146

M i h a e l a G R A N C E AR a d u C i p r i a n Ş E R B A N

Refacerea legăturii cu trecutul,parte a strategiei editoriale.

Studiu de caz: Editura Humanitas1

ÎÎ n diversele sale titluri scriptice, trecutul, fieşi „revăzut”, se bucură de interesulmanifestat odinioară pentru viitorul

„prevăzut”2. Exploatarea trecutului a adus câştiguri unuinumăr însemnat de întreprinzători care au remarcatorientarea consumului cultural spre modele clasice;colecţionarii sau amatorii, curioşii sau nostalgiciiformează un „public ţintă” vrednic de luat în seamă. UnMemento Park, un Muzeu al Terorii, un Trenuleţ alCopiilor din Budapesta, dar şi o serie de „omologi” aflaţila Praga, Varşovia, Sofia, Bratislava sunt izvoareartificiale ale trecutului comunist, surse aducătoare deprofit. Astfel, numai în anul 2008, după aproape douădecenii de la căderea Zidului Berlinului, edituraacademică germană Karl-Dietz-Verlag a vândut 1500 deexemplare din Capitalul lui Marx. Nu este o cifră debestseller, dar tirajul a fost epuizat repede, poate şidatorită contextului economic care devenea alarmant3.

Importanţa trecutului şi a legăturii cu acesta esteavută în vedere mai ales atunci când apar factori dedestabilizare, de şoc social sau economic, ori schimbărisocietale majore. În România, în publicistica literară,„obsedantul deceniu” a fost un astfel de factor: însă, odată cu slăbirea cenzurii (după moartea lui Stalin),scriitori au încercat să refacă traiectoriile iniţiale realizateîn naraţiunea de ficţiune, precum şi în cea ştiinţifică; dinfericire, trecutul era încă receptat ca un model, creaţiilegeneraţiilor anterioare rămânând referinţe axiologice. Nuîntâmplător, la 16 ani după Decembrie ’89, într-un articoldin România literară4, romancierul Constantin Ţoiu sedisocia oarecum de prezentul „decăzut”, cangrenat de„sexism” şi opina că, în privinţa producţiilor literare

„epoca totalitaristă, străbătută de la un cap la altul, nufusese întrecută”; dădea astfel de înţeles că cenzura ar fifost şi „o binefacere”, o provocare care îi determina peliteraţi să fie şi persuasivi5.

La acest capitol, în România, din moment ce sondajulde opinie cu referire la preferinţele culturale fusese făcut„fără costuri”, adică produsele fuseseră „testate” înaintede anul 1989, editura trebuia să aibă în, primul rând, ocaracteristică: tenacitatea pe piaţa de consum culturalspecific. În acest context, Editura Humanitas, înfiinţatăîn anul 1990 de Gabriel Liiceanu, îşi asigură drepturile deautor exclusive pentru nume de referinţă precum EmilCioran sau Mircea Eliade, Constantin Noica, AndreiPleşu, Lucian Boia, Horia Roman Patapievici etc.Trecutul, scris şi rescris, era neîndoios un produs deinteres, iar legătura cu acesta trebuia refăcută rapid, învederea adaptării la necesităţile de lectură ale „noului”public (de fapt, acelaşi, sau aproape acelaşi public pe caredictatura ceauşistă îl lipsise de cunoaşterea multorproducţii literare ale anilor ’80); de altfel, la începutulcelui de al doilea deceniu postcomunsit, Valeria Guţu-Romalo remarca: „aspiraţia de restabilire a legăturii cutrecutul poate fi considerată una din particularităţilesocietăţii româneşti a ultimului deceniu”6. În aceastăperioadă şi în acest context de opţiuni, EdituraHumanitas şi-a propus ca prin activitatea sa editorială sărestaureze revenirea, oarecum nostalgică şimitologizantă, la „bunul gust al Libertăţii”. Afirmaţianoastră se sprijină şi pe o „autocaracterizare” curentă,autocaracterizare prin care Humanitas îşi expuneafinalităţile strategiei editoriale: „Humanitas e un nume pecare nu-l mai poate ignora niciun intelectual din Romaniade azi. Ţelul nostru pentru următorii 10 ani este acela de

Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane“Lucian Blaga” University of Sibiu, Faculty of Social and Human SciencesStr. Brutarilor, nr. 3, Sibiu, 550201, România, tel.: +40 (269) 21.43.01, fax: +40 (269) 21.13.13,

e-mail: [email protected], web: http://socioumane.ulbsibiu.ro


147 >>>

a dezvolta un holding cultural care să reprezinte unvector de spiritualitate în România. Pariul nostru: săîmbinăm performanţa culturală cu succesul în afaceri.Tot ce facem porneşte din credinţa că libertatea uneisocietăţi poate fi educată cu mijloace culturale.[...]Reputaţia noastră se sprijină pe consecvenţa cu careslujim valorile omenirii civilizate şi pe conectarea activăla marile provocări ale istoriei şi lumii contemporane.Misiunea noastra este să vă ajutăm să vă puneţi întrebăripe care nu vi le-aţi pus încă. Şi să găsiţi răspunsuri pe carenu le-aţi găsit încă.”7

În cazul unei politici editoriale şi în vânzarea de carte,a te rezuma la trecut este însă cel puţin riscant. Sintagmaspecifică optzeciştilor suţinea că totul a fost spus maiînainte; deşi aceasta mai seduce, cu certitudine, acum estedepăşită. A rescrie este una dintre alternativele curente.A reface, de fapt „ a ajusta” sau chiar a reinventa este, deasemenea, o variantă.

O altă provocare a prezentului este şi librăriaambulantă; ea a renăscut în ultimele decenii sub formaautobuzului-librărie, cum a fost, spre exemplu, celfinlandez, care a poposit şi în 47 de oraşe din România(vezi şi libraria care vinde produsele holdingului„Adevărul”). S-a estimat că produsul „ziar plus carte” lapreţuri accesibile, promovat de trusturile de presă, i-ar filuat industriei de carte circa 15% din piaţă, în contextulîn care vânzările acesteia scăzuseră în România cu 30-35%8. În luna iulie a anului curent, Librăria pe InternetAmazon (din SUA) dezvăluia faptul că raportul devânzări ajunsese la 180 de cărţi electronice pentru 100 decărţi tipărite. Aşadar, când vorbim despre ele capotenţiale „produse” aducătoare de profit, putemtraduce într-o manieră proprie ideea că viitorul şi trecutul„sunt a filei două feţe”, de care o strategie editorială nupoate face abstracţie atât timp cât are în vedere propriaexistenţă, asigurată de venituri consistente. Un processimilar, are loc în România, fiind aplicat cu succes, în aniicrizei, de cotidienele „Adevărul” şi „ Jurnalul Naţional”.De aceea, în acest context, Humanitas, precum şi alteedituri, se confruntă cu o astfel de concurenţă.

Din 1990 şi până in 2010, prin secţiuni editoriale maimult sau mai puţin durabile, Humanitas a contribuit lapromovarea explicaţiei moderne a istoriei, în special aistoriei secolului al XX-lea (secol aflat sub semnulcarnagiilor şi al extremismelor politice), contribuindastfel la afirmarea educaţiei în spiritul democraţie. Înacest sens stau mărturie cărţi semnificative precum:Eleodor Focşeneanu, Istoria constituţională a României(1859-1991)9, Alain Besançon, Anatomia unui spectru;idem, Originile intelectuale ale leninismului101, François Furet,Reflecţii asupra Revoluţiei franceze; K. R. Popper, Societateacivilă şi duşmanii ei11; Hannah Arendt, Originiletotalitarismului (2 ediţii)12.

Un segment special a fost dedicat, mai mult decât înpolitica oricărei edituri din România, traducerii şi edităriicărţilor referenţiale vizavi de studiul totalitarismului, înspecial al celui comunist. Colecţia longevivă numită„Procesul Comunismului” a oferit cărţi de excepţieprecum: Robert Conquest, Marea Teroare. O reevaluare;

Dennis Deletant, Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şidisidenţă în România anilor 1965-198913; Cartea neagră acomunismului, coord. Stéphane Courtois, 199814; LuciaHossu Longin, Memorialul durerii, 200715. Prin secţiunea„Memorii/Jurnale” a intrat în circulaţie memorialisticadeceniului XX, aceasta devenind o sursă istoricăsemnificativă şi complementară; vezi, în acest sens, maiales: Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944 (editii succesive,23. 650 de exemplare), Povestea Elizabetei Rizea dinNucşoara, 1993 (prima ediţie)16; volumele MonicăiLovinescu: Unde scurte17, Etica neuitării, Jurnal esenţial 1981-2000. Putem afirma că astfel de editări şi reeditări auavut impact asupra conştiinţelor contemporanietăţiiromâneşti postcomuniste.

Un alt demers lăudabil a constat în editarea unorlucrări interzise in epoca naţional-comunismului, deşi înepocă se încercase recuperarea adevărului istoric desprecontextul realizării Marii Uniri, spre exemplu, despretragedia Basarabiei, dar cu jumătăţi de măsură şi înfuncţie de fluctuaţiile relaţiilor bilaterale româno-sovietice; în perioada ceauşistă, mai ales în ultimuldeceniu al acesteia, s-au reeditat, în tiraje limitate, doaroperele unor istorici ai proiectului identitar precumConstantin Kiriţescu18. La începutul anilor 90, în acestcontext, au fost întreprinse, prin colecţia „HistoriaMagistra Vitae”, eforturi care vizau editarea unor sintezeclasice despre istoria românilor sau a unor provinciiistorice, istoria extremismului interbelic: Ion Nistor,Istoria Basarabiei19; Vlad Georgescu, Istoria românilor (maimulte ediţii)20; Titu Maiorescu, Istoria politică a Românieisub domnia lui Carol I; Leon Volovici, Ideologia naţionalistă şi„problema evreiască în anii 30”21. Abordarea istorieiuniversale a fost, de asemenea o dimensiune constantă înpolitica editorială; remarcăm îndeosebi, Josy Eisenberg,O istorie a evreilor22 şi Jean Carpantier, François Lebrun,Istoria Europei.

O altă intenţie a editurii a fost aceea de a traduce şi aface cunoscute şi cele mai interesante şi influenteabordări din sfera filosofiei istorie. Din nefericire, acestsegment, din cauza lipsei de cerere de pe piaţă, acunoscut doar câteva titluri de referinţă; în opinianoastră, un eveniment, în acest sens, a fost editarea cărţiilui Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei23. EdituriiHumanitas îi datorăm şi încurajarea studiilor de istorieromânească şi universală publicate după 1989, studiirealizate în spiritul discursului istoriografic interdisciplinar,modern, reflexiv. In acest sens amintim cărţile lui LucianBoia: Istorie şi mit în conştiinţa românească (1997, 2000,2002)24; idem, Jocul cu trecutul: istoria între adevăr şi ficţiune(1998, 2002)25; idem, Pentru o istorie a imaginarului (2000,2006); idem, Două secole de mitologie naţională (1999, 2002,2005); idem, Mitologia ştiinţifică a comunismului, (1999,2005);idem, România, ţară de frontieră a Europei (2002,2005)26; idem, Între înger şi fiară: mitul omului diferit dinAntichitate pînă astăzi; idem, Jules Verne: paradoxurile unui mit,2005; idem, Germanofilii, 2010, dar şi lucrarea lui SorinMitu: Geneza identităţii naţionale la românii ardeleni, 1997.

În opinia noastră, anul de vârf al producţieieditoriale, la Humanitas, fost 2001. Astfel, prin secţia


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 148

„Humanitas Junior”, prin secţiunea editorială „Cartea debuzunar” cu colecţia „Spectacolul istoriei” şi prinsecţiunea editorială „Istorie/Memorialistică” s-au lansatlucrări, îndeosebi de istorie universală, studii destinate săîl familiarizeze pe consumatorul tradiţional de istorie(îndeosebi elevi, studenţi, profesori) cu teme de reflecţieistorică; în acest sens, meritorie este publicarea unorlucrari precum: Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Uneseu despre patriotism şi naţionalism, trad. Mona Antohi,2001; Paul Johnson, O istorie a lumii moderne (1920-1990),2001; Paul Lendvai, Ungurii. Timp de un mileniu, învingătoriîn înfrângeri27 – o carte care abordează istoria, dar şiparadoxurile indentităţii maghiare. O altă serie longevivă,„Procesul comunismului”, un fel de Nürenberg alcomunismului, un fel de substitut al procesului care nu aavut loc, a propus cărţi clasice precum cele ale HanneiArendt, dar şi colecţii documentare despre comunismulromânesc. Remarcăm cartea Laviniei Betea, LucreţiuPătrăşcanu – moartea unui lider comunist, un studiu despreparanoia comunistă care, frecvent, a dus, în contextulluptei pentru putere, la inventarea „duşmanului dininterior”; impresionează, de asemenea, şi Lexiconul negru.Unelte ale represiunii comunismului28, cartea semnată de JelaDoina, studiu care propune 1700 de portrete de„animatori” şi de torţionari ai sistemului totalitar, oistorie a crimei sistematice, a violenţei ca instrument alimpunerii şi consolidării „dictaturii proletariatului”. Totîn 2001, la secţia editorială „Tratate”, dar, în opinianoastră, printr-o încadrare cam nefericită, au fostpublicate: Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în culturaromână. Studiu de imagologie în context est-central european29.

S-a exprimat şi verificat în repetate rânduri ideea că„a asuma autentic trecutul, a te raporta la el, chiar când ite opui, – face parte din dialectica oricărei inovaţii adânci,a oricărui gest major de cultură”30. Realismul n-ar fi fostceea ce a fost dacă nu exista Romantismul. Umanismulnu ar fi avut ce contesta, dacă nu era precedat deperioada lui medievalităţii, şi nu ar fi avut la ce seîntoarce, dacă nu ar fi existat strălucita cultură aAntichităţii. Şi cele două decenii postdecembriste puteauarăta ca o pată neagră în istoria României, dacă nu ar fireadus o relativă libertate şi posibilitate de apărare ademnităţii umane.

Ca factor de difuziune a culturii, grupul Humanitas s-a impus prin strategia editorială, prin scrierile pe care le-apromovat. Din această strategie, refacerea legăturii cutrecutul e doar un semn de carte pus între trecut şi viitor,un simbol al prezentului aflat în continuă devenire. Şi ceeste, până la urmă, efemer şi totuşi mai persistent decâtPrezentul? Cel puţin în domeniul la care am făcut referire,cel al istoriei (subsumând istoria mentalităţilor, a culturiietc.), editura îşi va menţine cel mai probabil acest elementdin strategie, căci perioadele de progres şi efervescenţăsunt întotdeauna urmate şi precedate de stagnări sauregrese, de goluri ori de falsuri pe care posteritatea vacăuta mereu să le umple sau să le rescrie „cu folos”31.

Note:

1. Mulţumim doamnei Cătălina Bruchner şi domnului MarianComan pentru informaţiile acordate cu referire la activitatea EdituriiHumanitas. 2. De exemplu, previziunile incitante ale lui Nostradamus au fosteditate şi reeditate şi / sau interpretate Ț îndeosebi, în jurul anului2000, pe fondul reactivării relative a fricii milenariste. 3. Directorul editurii, Joern Schuetrumpf, considera că o explicaţieposibilă este furnizată de criza cu care începea să se confrunteGermania. 4. Este vorba de articolul Trecutul, din nr. 19/2006 al revistei.Autorul se referă la nume consacrate, ca Nichita Stănescu, MarinSoresscu, Petre Dumitriu, Marin Preda.5. Idem, p. 12-13.6. Valeria Guţu-Romalo, Publicistica românească - ieri şi azi, în Românialiterară, nr. 36/2001.7. http://www.mediasinfo.ro/librariile-humanitas-anga-jeaza-librar-online/2011/02/12/, 10 octombrie, 2011.8. Conform unei declaraţii a lui Mihai Penescu, preşedintele UniuniiEditorilor din România şi directorul editurii All.9. Două ediţii, tiraj de 6.000 de exemplare.10. Două ediţii, tiraj de 5.500 de exemplare.11. Două volume şi două tiraje; vol. I: 6.500 de exemplare; vol II:8.500 de volume.12. 2 ediţii, tiraj: 7.200 de exemplare.13. Tiraj de 4.000 de exemplare.14. Tiraj de 3.000 de exemplare.15. Un tiraj de 8.000 de exemplare!16. Două ediţii, 16.000 de exemplare.17. O ediţie, un tiraj de 42.000 de exemplare!18. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României:1916-1919, text ales si stabilit de Costin Kiritescu, Mircea N. Popa siLucia Popa; prefată şi note de Mircea N. Popa, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1989.19. Tiraj de 15. 000 de exemplare.20. Tiraj: 35. 000.000 de exemplare.21. Tiraj: 8.000 de exemplare.22. Tiraj:13.000 de exemplare.23. Studiu asupra istoriei I şi Studiu asupra istoriei II, cu câte un tiraj de5.500 de exemplare.24. A cunoscut câteva tiraje şi a acumulat 12.540 de exemplare.25. 7500 de exemplare.26. 6000 de exemplare.27. Tiraj: 3.200 de exemplare.28. Tiraj: 2000 de exemplare.29. 2 tiraje: 3000 de exemplare.30. Dan Hăulică, Critică şi cultură, Editura pentru literatură, 1967,p. 343.31. Ne referim aici la tendinţa societăţii de a se dezice de trecutulrecent, spre a se autoidentifica prin imaginea unor vremuri mai puţinumbrite de antiumanism.


149 >>>

D o r u S T A NE l e n a - L i d i a S T A N

Biblioteca Universităţii din Piteşti / University Library of Pitesti Str. Târgu din Vale nr. 1, 110040, Piteşti, tel.: 0348453447, Fax.: 0348453445, http://www.upit.ro,

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti”Carol I” Central University Library of Bucharest

Str. Boteanu nr. 1, Sector 1, 101027, Bucureşti, tel.: 021 31 31 605, fax.: 021 31 20 693, http://www.bcub.ro, Personal e-mails: [email protected], [email protected]

Electronic publishing in a digital age

Library collections and services had been adapted to the needs of the community, electronic resources becoming anintegral part of any library. The emergence of digital libraries was a natural consequence of the documents’ digitizationprocess. After a brief history of the digital services in libraries, the advantages of electronic publishing are presented,advantages for authors, readers and libraries, they facilitating acces and presentation of the scientific information.

Keywords: libraries, electronic publishing, digitization, new information and communication technologies, electronicresources.

Publicarea electronicăîn era digitală

SSe ştie, desigur, că unul din cele mai mariprogrese recente ale tehnologieicomunicării a fost dezvoltarea academică.

În tot acest timp, bibliotecile contemporane şi-auadaptat colecţiile şi serviciile la nevoile comunităţii atâtde diversă şi complexă, digitizarea informaţieireprezentând obiectivul principal al activităţii lor.

În legătură cu apariţia noilor tehnologii,teoreticianul M. Castells sublinia faptul că „societateanu este determinată de tehnologie, societatea estetehnologia şi societatea nu poate fi înţeleasă saureprezentată fără instrumentele sale tehnologice”1.

Tendinţa de „a automatiza” sau „a informatiza” obibliotecă s-a născut dintr-o mare necesitate a vremii învederea reducerii costurilor şi a reorganizăriiactivităţilor de bibliotecă. Au fost identificate patruetape în procesul de informatizare2:

1. informatizarea activităţilor proprii a fiecăreibiblioteci (de la achiziţie până la accesul publicului labazele de date);

2. interconectarea bibliotecilor din aceeaşi reţea(crearea unui sistem de informare la nivelul reţelelor debiblioteci);

3. interconectarea reţelelor de biblioteci şi a altorcategorii de reţele de informare (crearea SistemuluiNaţional de Informare);

4. integrarea bibliotecilor în sistemeleinternaţionale existente în domeniu prin intermediulreţelelor informatizate de comunicaţii de date.

Datorită procesului de informatizare aplicatstructurilor documentare, apariţia resurselorelectronice a condus la modernizare. Serviciile şiprocesele au fost înlocuite cu versiuni electroniceatractive şi fezabile, majoritatea bibliotecilor, atât dinlume, cât şi din ţara noastră, oferind accesulinformaţional prin pagini web, baze de date şi e-mail.

Referitor la informatizarea învăţământului şi noiletehnologii, prof. univ. Constantin Cucoş crede căacestea „conduc la o pluralizare a informaţiilor, la unbagaj extensiv, greu de stăpânit şi gestionat”, deoareceintegrarea informaţiei la nivelul cunoştinţelor ar trebuisă se producă deopotrivă3.

Implementarea sistemelor integrate şi includereaunor noi produse informaţionale au fost posibiledatorită tehnologiei Web 2.0, care lărgeşte şi, înprezent, orizontul de cunoaştere a utilizatorilor. Toateacestea au dus la apariţia conceptului de „biblioteci


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 150

digitale” (ale căror componente prezentate în Fig. 1sunt anumite medii de cunoaştere), ce va fi definit, înanul 1998, de către Federaţia Bibliotecii digitale astfel4:

„Biblioteci care furnizează resurse, inclusivpersonal specializat, pentru a selecta, a structura, aoferi acces intelectual, a interpreta, a distribui, amenţine integritatea şi a asigura persistenţa în timp acolecţiilor de lucrări digitale, astfel încât acestea să fieuşor şi din punct de vedere economic disponibilepentru utilizare de către o comunitate sau set decomunităţi”.

Dacă, în anii şaptezeci, au apărut serviciile online înbiblioteci, şi, în anii optzeci, tendinţa era focalizarea peservicii de utilizator final, resursele electronice audevenit o parte integrantă a bibliotecii de azi, făcându-se mari investiţii în acest sens5. Se pare că inovaţiatehnologică face parte din cultura noastrăpostmodernă şi, pentru a supravieţui, bibliotecarii vortrebui să accepte că schimbarea este, în general,inevitabilă şi adaptabilitatea o reală necesitate.

Ideea de „resurse electronice” a fost dezvoltată şiconcretizată la mijlocul anilor ’90 de Santa Clara,profesor universitar de fizică, de dr. Phillip R. Kestenşi de asociatul acestora, Slaven Zivkovic6. Dr. Phillip R.Kesten a vrut să pună materialele deţinute de facultatealor pe web, fără să aibă în considerare nevoia de a creaun cod HTML. De fapt, dr. Kesten a ales ca acesteproduse să fie disponibile din punct de vederecomercial prin compania pe care o coordonează,Docutek Information Systems.

După cum considerau Sadeh şi Ellingsen,„resursele electronice diferă de imprimare (print) înmodul în care sunt achiziţionate, accesate şi licenţiate”7.Aceşti cercetători susţin următoarea idee:

„Cu atât de multe resurse electronice disponibile,singura modalitate pentru bibliotecari pentru a garantacă bugetele lor sunt alocate, cu înţelepciune, estedobândirea resurselor electronice destinate

utilizatorilor de bibliotecă şi pentru acest lucru estenevoie de dezvoltarea unui model de evaluare. Acestmodel de evaluare poate fi utilizat pentru a determinacare sunt cele mai potrivite resurse pentru a se adăugala o anumită colecţie de bibliotecă”8.

Prima bibliotecă, care a oferit resurse electronice înlume, a fost Biblioteca Universităţii de Stat din SanDiego, prin punerea în aplicare, în anul 1991, aProiectului „Electronic Reserves Book Room” ai căruiiniţiatorii au fost Richard Goodram, Don Bousseau,Brett Butler şi George Sidman9. De asemenea, şiUniversitatea Northwestern a fost considerată unadintre acei câţiva „pionieri” privind introducerearesurselor electronice înainte de anul 1994.

În ceea ce priveşte proiectele din ţara noastră, unexemplu ar fi parteneriatul Bibliotecii Naţionale aRomâniei la Manuscriptorium (portalul manuscriseloreuropene), ce conţine peste 4.500.000 de resurseistorice digitizate (Fig.2), din colecţiile speciale ale 46de instituţii reprezentative din Europa.

În scurt timp, informaţia electronică a ajuns cea maiimportantă resursă în zilele noastre, costurile ei variindde la o editură ştiinţifică renumită la alta.

Publicarea electronică permite mai uşor şi mairepede copierea, corectarea şi actualizareadocumentelor, oamenii optând fără a sta prea mult pegânduri pentru biblioteca digitală în locul celeitradiţionale datorită accesului neîngrădit la informaţii.

Resursele electronice prezintă numeroase avantajepentru autori, cititori şi biblioteci. Printre acesteavantaje se pot enumera:

- furnizarea şi accesul liber la informaţie;- viteză de acces sporită (la un singur click distanţă);- accesibilitate mărită (de oriunde din lume,

nemaifiind necesară prezenţa fizică a cititorului înbibliotecă);

- disponibilitate crescută (nu mai contează numărulde exemplare, poate fi citită simultan de un numărnelimitat de utilizatori);

- posibilitatea copierii nelimitate (o copie în formatdigital este identică cu originalul, pe când în formatanalog se pierde din calitate la fiecare copiere);

- costuri reduse de publicare (prin absenţasuportului fizic – hârtia);

- nu mai necesită spaţiu de depozitare în bibliotecă;- limitarea la un număr de pagini nu mai este

relevantă pentru autori;- procesul de publicare este mult mai rapid;- prezervarea documentor (prin studierea de către

beneficiari a unei copii digitale, nu a originalului);- creşte vizibilitatea ştiinţifică a autorilor (putând fi

citiţi de beneficiari din toată lumea).Ca dezvantaj s-ar putea invoca posibilitatea

crescută a încălcării copyright-ului prin uşurinţacopierii documentelor, însă trebuie să ţinem seama căse pot copia şi documentele în format print. Nucopierea intră sub incidenţa legii dreptului de autor, ci

Suprapunerea funcţională a sistemelor de management


151 >>>

anume ce facem cu acea copie. Ca o necesitate, nu undezavantaj, se poate aminti necesitatea prezervăriidocumentelor electronice, care, ca orice tip dedocument, au un anumit ciclu de viaţă. În aceastăprivinţă, literatura de specialitate recomandă caresursele electronice să poată fi convertite în altformat, pentru a se asigura migrarea informaţiilor de laun suport la altul, pe măsura evoluţiei noilortehnologii.

Naşterea marilor proiecte în zona publicăriielectronice încă din anii ’80 a venit ca un răspuns multaşteptat la utilizarea noilor tehnologii, acest fenomenluând amploare la începutul anilor ’90. Furnizarea şiaccesul liber la informaţia electronică constituie celemai mari avantaje pentru utilizatorii contemporani.

Câteva probleme inerente referitoare ladocumentele tradiţionale (pierderea sau furtularticolelor, accesul la articole, limitări de spaţiu,cantitatea de muncă a staff-ului etc.) ar putea firezolvate prin deţinerea unei colecţii de resurseelectronice. În acord cu această realitate, la începutulanului 2000, specialistul Stephen Melamut, referindu-se la cazul bibliotecilor universitare în general, nota:„viitorul...include rezerve electronice”.

Acum, cu digitizarea bibliotecilor, putem vizualizaîn mediul electronic documente în formate diferite,care necesită doar câteva clicuri de mouse. Digitizareadocumentelor răspunde cel mai bine la nevoileutilizatorilor de bibliotecă, articole din reviste, capitoledin cărţi şi fotografii fiind reproduse şi în formatelectronic, nu numai tipărit. Aproape toate bibliotecile

încearcă să ţină pasul cu noile tendinţe, scanândpropriile colecţii de documente, digitizareareprezentând o altă provocare a erei tehnologice. Prinaceasta, eficienţa infodocumentară şi calitateaserviciilor pot fi văzute, în această direcţie, ca viitoarerepere.

Dintotdeauna preocuparea fundamentală abibliotecilor tradiţionale a fost şi va fi, atâta timp câtvor mai exista, întâmpinarea şi rezolvarea nevoilor deinformare şi documentare a utilizatorilor lor. În oricecaz, resursele electronice au creat, astăzi, mai multeposibilităţi utilizatorilor, uşurându-le, în modconsiderabil, procesul de învăţare, şi au făcut viabilăabilitatea de a personaliza serviciile.

Mai mult decât atât, mulţi cercetători suntîncurajaţi, astăzi, să stocheze propriul conţinutelectronic în aşa-numitele depozite instituţionale(institutional repositories).

În ciuda disponibilităţii informaţiei pe web şi înbazele de date ştiinţifice şi comerciale, majoritateapublicaţiilor semnificative continuă să apară şi înversiune tipărită. Se menţine, încă, o continuare atendinţei de a oferi informaţie tipărită. S-a constatat,după unele studii întreprinse la câteva universităţi deprestigiu din lume, că utilizatorii au tendinţa de aconsulta încă varianta print a publicaţiilor, acolo undeeste posibil. Însă, dacă aceasta nu este disponibilă,aceştia consultă varianta electronică, necesară fiindinformaţia, nu suportul pe care este înmagazinată.

Ca un rezultat al progreselor tehnologice,informaţia electronică a devenit treptat cea mai

Manuscriptorium pe pagina Web a Bibliotecii Naţionale a României


TRA

NSIL

VANI

A5-6

/ 20

12

<<< 152

valoroasă resursă în biblioteci, noile interfeţepermiţând multiple modalităţi de accesare şi prezentarea informaţiilor ştiinţifice.

Note:

1. Marilyn Deegan; Simon Tanner, Digital futures:strategies for the information age, London, LibraryAssociation Publishing, 2002, p.4.2. Elena Tîrziman, Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării:studii şi articole (Library and Information Science: Studies andarticles), Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti,2008, p. 30.3. Constantin Cucoş, Informatizarea în educaţie: aspecte alevirtualizării formării (Computerization in education: aspects oftraining virtualization), Iaşi, Polirom, 2006, p. 52.4. http://old.diglib.org/about/dldefinition.htm, accesat:10.05.2011.5. Terri Pedersen Summey, Techno Reference: Impact ofElectronic Reference Resources on Traditional ReferenceServices, în The Reference Librarian, articol disponibil laadresa web http://www.informaworld.com/smpp/quicksearch~db=all?quickterm=+from+traditional+to+electronic&searchtype=, accesat la 11 mai 2011.6. Cindy Cristof, Electronic Reserves, în Encyclopedia ofLibrary and Information Science. Vol. 2: Des-Lib, Second

Edition, Edited by Miriam A. Drake, New York,Marcel Dekker, Inc., 2003, p. 1024.7. James R. Kennedy; Lisa Vardaman; Gerard B.McCabe, Our New Public, a Changind a Clientele.Bewildering Issues or New Challenges for Managing Library?,London, Libraries Unlimited, 2008, p. 257.8. Ibidem.9. Terri Pedersen Summey. Op. cit.

Bibliography:

Cristof, Cindy, Electronic Reserves, în: Encyclopedia ofLibrary and Information Science. Vol.2: DesLib, SecondEdition, Edited by Miriam A. Drake, New York,Marcel Dekker, Inc., 2003, p. 1023-1033.

Cucoş, Constantin, Informatizarea în educaţie: aspecte alevirtualizării formării (Computerization in education: aspectsof training virtualization), Iaşi, Polirom, 2006, 216 p.

Deegan, Marilyn; Tanner, Simon, Digital futures: strategiesfor the information age, London, Library AssociationPublishing, 2002, 276 p.

Kennedy, James R.; Vardaman, Lisa; McCabe, GerardB., Our New Public, a Changing Clientele. BewilderingIssues or New Challenges for Managing Library?, London,Libraries Unlimited, 2008, 306 p.

Pedersen Summey, Terri, Techno Reference: Impact ofElectronic Reference Resources on Traditional ReferenceServices, în: The Reference Librarian, articol disponibilla adresa web http://www.informaworld.com/smpp/quicksearch~db=all?quickterm=+from+traditional+to+electronic&searchtype=, accesat la 11 mai 2011.

Tîrziman, Elena, Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării: studiişi articole (Library and Information Science: Studies andarticles), Bucureşti, Editura Universităţii dinBucureşti, 2008, 284 p.

Webgraphy:

http://old.diglib.org/about/dldefinition.htm. Accesat:10.05.2011.

Encyclopedia of Library and Information Sciencehttp://images.tandf.co.uk/common/jackets/amazon/978084939/9780849397127.jpg
