Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuluiUniversitatea din Oradea

Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii InternaţionaleDepartamentul de Istorie

Şcoala Doctorală

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

VICTOR ONIŞOR (1874 - 1932)Juristul şi profesorul. Monografie istorică

Conducător ştiinţific:Prof. univ. dr. Mihai Drecin

Doctorand:Luminiţa (Moga) Dumitrescu

ORADEA2011

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………….….5

CAPITOLUL I. SCRISUL ISTORIC DESPRE VICTOR ONIŞOR…………………………………8

CAPITOLUL II. FAMILIA ŞI ŞCOALA

II. 1. Familia………………………………………………….…………..…………………….…..13II. 2. Studiile primare, gimnaziale şi universitare………………………………………….…..…..18II. 3. Afirmarea tânărului student în mişcarea naţională………………………………….……..…24

CAPITOLUL III. AVOCATUL MILITANT NAŢIONAL

III. 1. Membru al Partidului Naţional Român…………………………………………….…….…29III. 2. Activitatea publicistică în slujba afirmării naţionale...............................................……...…35III. 3. Traducător şi culegător de folclor ..........................................................................................69

CAPITOLUL IV. IMPLICAREA POLITICĂ ÎN REALIZAREA ŞI CONSOLIDAREA UNIRII DELA ALBA-IULIA

IV. 1. Victor Onişor în anii Primului Război Mondial………………………………………….…79IV. 2. Participarea la organizarea Adunării de la Alba-Iulia………………………………………82IV. 3. Membru al Consiliului Dirigent…………………………………………………….……….99

CAPITOLUL V. ÎNTRE CATEDRA UNIVERSITARĂ ŞI POLITICĂ

V. 1. Întemeietor şi consolidator al Facultăţii de Drept a Universităţii Daciei Superioare...…....107V. 2. Specialist în drept administrativ şi istoria dreptului românesc.........................................…115V. 3. Victor Onişor în vâltoarea vieţii politice interbelice...........................................………….143

CAPITOLUL VI. URMAŞII FAMILIEI VICTOR ONIŞOR

VI. 1. Afirmare profesională……………………………………………………………………157VI. 2. Destinul descendenţilor direcţi ai lui Victor Onişor......................………………………159

CONCLUZII………………………………....…………………………………………………………165BIBLIOGRAFIE……..…………………………...…………………………………………...……….170ANEXE………………………………………....………………………………………………...……..179

ARGUMENT

Un nume nou în istorie, ca în oricare alt domeniu al culturii scrise, se obţine greu,

se plămădeşte cu efort, iar profesorul Victor Onişor nu face excepţie de la regulă.

Născut pe plaiuri năsăudene, în Zagra la 19 iunie 1874, fiul unei familii de ţărani

fruntaşi, Ion şi Ana, student la Budapesta, dobândeşte o solidă formaţie intelectuală

printr-un contact nemijlocit cu ştiinţa europeană, ajunge mai apoi avocat destoinic,

profesor admirat de studenţi, un om politic important al Partidului Naţional Român. A

debutat în viaţa publică încă de pe vremea studenţiei, în anul 1894, în momente de

efervescenţă politică naţională pentru românii din Austro-Ungaria, participând la

acţiunile prilejuite de evenimentul Memorandumului.

Personalitate marcantă a vieţii politice, militare şi culturale a Năsăudului, şi-a

finalizat studiile la Budapesta în anul 1901 şi s-a reîntors la Bistriţa unde a profesat

meseria de avocat. Pe lângă avocatură a îmbrăţişat cariera politică pronunţându-se cu

vehemenţă împotriva pasivismului politic. A fost un membru marcant al Partidului

Naţional Român din Transilvania, participând la alegerile locale din 1906, 1908, 1910 şi

1919.

A acţionat în slujba intereselor naţiunii române. Victor Onişor s-a pus în slujba

poporului român, în special al năsăudenilor, apărând interesele lor în faţa sistemului

juridic austro-ungar discriminatoriu. Astfel, în anul 1903 va edita „Revista Bistriţei”, cu

scopul de a aduna „pe toţi oameni de bine din împrejurimea aceasta ... doritori de progres

şi concentrarea vieţii româneşti pe tărâm social, economic şi cultural”1.

Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru al Comitetului Executiv al

P.N.R. În această calitate, Victor Onişor, în luna octombrie a anului 1918, a participat la

şedinţa istorică a Partidului Naţional Român din 12 octombrie 1918 de la Oradea, iar la 1

decembrie 1918 a participat la Alba Iulia la înfăptuirea Marii Uniri, fiind delegat al

Năsăudului.

În anul 1919 a fost ales deputat de Năsăud în Adunarea Constituantă a României.

După realizarea dezideratului unităţii naţionale, în perioada 4 decembrie 1918 –

aprilie 1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent, fiind secretarul general al Resortului

Afacerilor Interne, colaborator de bază al lui Iuliu Maniu. Personalitate puternică a

1 Revista Bistriţei (Bistriţa), nr. 1, 4 – 17 ianuarie 1903, p. 1

Partidului Naţional Român din Transilvania, a contribuit nemijlocit la înfăptuirea şi

consolidarea Marii Uniri de la Alba Iulia, intrând astfel în galeria personalităţilor

marcante ale României Mari.

După actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, Victor Onişor a făcut parte din elita

intelectualităţii, şi a fost chemat să preia o funcţie importantă în cadrul Consiliului

Dirigent, fiind desemnat secretar general al Resortului de Interne. Această funcţie îi va

permite să contribuie la organizarea administrativă a României Întregite, prin proiecte de

legi, ordine circulare, regulamente publicate în Gazeta Oficială a Consiliului, absolut

necesare în acel moment. A avut un rol decisiv tocmai datorită pregătirii sale ştiinţifice

deosebite, precum şi a abilităţilor de bun organizator, fiind foarte meticulos. A organizat

legislaţia privind funcţionarii publici, considerându-i decisivi în bunul mers al societăţii.

Demne de menţionat sunt preocupările sale în domeniul administraţiei publice, modul în

care a acomodat legislaţia Transilvaniei cu cea a Vechiului Regat. Fiind un specialist în

dreptul administrativ, având funcţia de secretar al Consiliului Dirigent, a fost omul din

umbra lui Iuliu Maniu, iar uneori chiar l-a înlocuit.

Experienţa practică dobândită ca avocat, interesul permanent pentru limba

română, articolele publicate în gazetele locale şi naţionale l-au recomandat şi l-au impus

în faţa Consiliului Dirigent. În perioada imediat următoare (şedinţa din 22 septembrie

1919 – n.n.), prin Ordinul 1512 a fost numit profesor titular la Facultatea de Drept

administrativ şi financiar a Universităţii din Cluj, începând cu data de 1 octombrie 1919.

A fost preocupat de istoria dreptului românesc, publicând în anul 1923 „Tratatul

de drept administrativ român”.

Devenind profesor de drept administrativ şi financiar la Universitatea „Ferdinand

I” din Cluj, unde va fi iubit şi apreciat de studenţi, între anii 1922 - 1923; 1928 - 1929 va

fi decan al Facultăţii de Drept. Activitatea de profesor s-a împletit în mod fericit cu cea

de autor al unor studii importante de specialitate, cum ar fi: „Tratatul de drept

administrativ român (1923)”, „Istoria dreptului român”, „Legiuirea ţării noastre”; în anul

1931 a publicat un studiu critic intitulat: ”Venitul naţional, reforma monetară şi criza

economică specială din România”.

Concomitent, Victor Onişor a fost preocupat de ortografia limbii române, de

folclorul românesc, de traduceri. Astfel a publicat un volum de „Doine şi strigături din

Ardeal” şi a tradus romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne.

Înainte de a redacta tratatul din 1923, profesorul Victor Onişor mărturisea că

pentru a întări conştiinţa naţională a tinerilor şi pentru a le întări încrederea în trăinicia

neamului românesc, sunt datori a studia istoria dreptului: “Am făcut un început, indicând

în multe privinţe un drum nou, pentru acest important studiu al instrucţiunei juridice

naţionale. Scopul meu a fost de a veni în ajutorul studenţilor, cari până acum n-au avut

fericirea de a cunoaşte trecutul instituţiunilor de stat şi juridice ale neamului nostru”.2

A trăit în cinste şi omenie, s-a dăruit în întregime semenilor săi, a fost un exemplu

pentru generaţia Unirii, rămâne pentru posteritate o personalitate dârză cu deosebite

însuşiri sufleteşti. Toate acestea sunt doar câteva aspecte ale imaginii intelectualului

ardelean, instruit pe băncile universităţii budapestane, formatorul unor generaţii de

studenţi pe care i-a cucerit prin sinceritate, pasiune, misiunea vocaţională a profesorului

bine instruit.

Prin activitatea pe care a desfăşurat-o pe toate planurile, Victor Onişor a fost un

nume care a ridicat zona Năsăudului în istoria Transilvaniei, imprimându-i pecetea Unirii

şi a credinţei strămoşeşti. Curajul, sensibilitatea, inteligenţa şi pregătirea profesională

temeinică l-au aşezat în rândul elitelor româneşti transilvănene moderne.

Mai puţin cunoscut în istoriografia românească de până acum, considerat un

intelectual şi om politic „de pluton”, Victor Onişor face parte dintr-o pleiadă de

specialişti şi oameni politici de certă calitate care au pregătit şi apoi au consolidat

România Întregită. Din aceste motive am considerat că viaţa şi activitatea sa merită o

lucrare ştiinţifică aprofundată şi o primă monografie care să-l aşeze definitiv între

personalităţile românilor transilvăneni, în fond ale României Întregite.

2 Victor Onişor, Tratat de drept administrativ român, Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1923, în„Prefaţă” , p. 2

Victor Onişor, în scurta sa existenţă (1874-1932), a fost un participant activ la

marile momente istorice trăite de poporul român la sfârşitul secolului XIX – începutul

celui următor, personalitate complexă a culturii şi vieţii universitare şi a celei politice

româneşti, dascăl admirat de studenţi pentru seriozitatea, acribia ştiinţifică de care a dat

dovadă în cercetarea dreptului administrativ. Eforturile depuse de-a lungul vremii,

încununate în lucrarea “Tratat de drept administrativ român”, au fost răsplătite de

studenţii care i-au frecventat cu mare interes cursurile ţinute la Universitatea din Cluj.

Pe baza documentelor găsite în Arhivele Naţionale, a scrierilor, studiilor publicate

în literatura de specialitate, a mărturiilor descendenţilor, am încercat să creionăm

portretul unei figuri marcante a Năsăudului, a Transilvaniei. Numai aşa Victor Onişor îşi

va putea găsi locul binemeritat în galeria intelectualilor care au luptat pentru idealul

naţional. Cu toate că a parcurs un drum anevoios spre afirmare a avut şansa de a fi: un

eminent elev, absolvent de Gimnaziu şi Universitate; reprezentant de seamă al

Năsăudului la Marea Unire din 1918; ofiţer în Primul Război Mondial; membru al

Consiliului Dirigent, secretar general al Resortului de Interne; profesor universitar la

Facultatea de Drept din Cluj-Napoca; membru activ al Partidului Naţional Român; avocat

de succes; toate acestea fiind numai câteva dintre realizările, împlinirile lui Victor Onişor.

Arhiva “dr. Victor Onişor” a stârnit pentru noi un interes deosebit, deşi

împrejurările nu ne-au fost tocmai favorabile. Mărturisim faptul că nepotul său dr. Victor

Corvin Jinga din Bucureşti, care deţine 12 caiete jurnal ale soţiei lui Victor Onişor, a

reprezentat pentru noi un anumit obstacol în realizarea acestei monografii, prin refuzul

domniei sale de a ni le pune la dispoziţie, justificat de o dorinţă personală de a le publica

separat într-un viitor apropiat. Cu toate aceste impedimente, am găsit la Arhivele

Naţionale – Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud 14 dosare privind viaţa şi activitatea lui

Victor Onişor, donate de soţia sa, Maria, muzeului năsăudean în anul 1938. Pe baza lor

am încercat să reconstituim detaliile, frământările, împlinirea sau neîmplinirea unor

acţiuni care au conturat personalitatea lui. Corespondenţa, un izvor istoric documentar de

primă importanţă, ne-a ajutat să reconstituim activitatea depusă de profesorul Onişor, atât

ca avocat, cât mai ales de profesor, de fiu şi tată devotat familiei sale, funcţionar de rang

înalt al Consiliului Dirigent. Victor Onişor a fost una dintre personalităţile de seamă ale

mişcării naţionale, începând de la etapa memorandistă, până la cea de întregire a

neamului, care nu a fost pusă nici până azi în valoare, fiind un personaj al trecutului ce

trebuie cunoscut de generaţiile de azi şi de mâine. Intelectual dominat de un

comportament modest, personalitate activă însă ardent, a împletit devotamentul cu

luciditatea în acţiune, izvorâte din realismul rădăcinilor familiei sale şi orizonturile

culturale europene în care a studiat şi l-au format.

Cu toate contribuţiile istoriografice apreciabile ale lui Mircea Prahase şi Gavrilă

Rus3, Iulian Patca4, Horia Stanca5, Teodor Tanco6, Valentin Orga7, Iordan Datcu8, Ion

Hobana9, E. Dăianu10, Ilarie Chendi11, G. T. Niculescu Varone12, considerăm că

necercetarea celor 12 caiete - jurnal va aduce un minus de valoare prezentei monografii.

Sperăm ca dr. Victor C. Jinga să publice într-un viitor cât mai apropiat manuscrisele pe

care le deţine, din respect pentru bunicul său. Acestea ne-ar permite să aprofundăm şi să

completăm, într-un viitor apropiat prezenta monografie.

Lucrarea este structurată pe 6 capitole şi încearcă să creioneze portretul unei figuri

emblematice din istoria Transilvaniei, implicit a tuturor românilor, angrenate în vârtejul

importantelor evenimente derulate între anii 1874 – 1932: Memorandumul, Primul

Război Mondial, 1 Decembrie 1918, consolidarea României Întregite.

Ca prim capitol al lucrării propunem evidenţierea informaţiilor legate de ceea ce

s-a scris despre Victor Onişor; totuşi destul de puţin raportat la personalitatea şi

implicarea sa în istoria poporului român. Tocmai acest neajuns ne-a motivat în demersul

nostru.

În ceea ce priveşte datele biografice (familia, studiile, afirmarea tânărului student

în mişcarea memorandistă) reunite în cel de-al doilea capitol, am studiat documentele

3 Mircea Prahase, Gavrilă Rus, Zagra o monografie posibilă, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 19974 Iulian Patca, Corvineşti, un sat din Câmpia Transilvaniei – repere monografice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 20055 Horia Stanca, Fragmentarium clujean, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 19976 Teodor Tanco, Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa- Năsăud, Editura Virtus RomanaRediviva, Cluj-Napoca, 19987 Vezi articolul lui Valentin Orga, Câteva aspecte ale colaborării dintre Victor Onişor şi Aurel Vlad încadrul grupului neoactivist de la Orăştie, în Revista Bistriţei (Bistriţa), an. XV, 2001, p. 28 Iordan Datcu, Dicţionarul Etnologilor Români II, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 19989 Ion Hobana, Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti, Editura Pro, Bucureşti, 200410 E. Dăianu, Jules Verne – Scriitor şi scrieri, în Castelul din Carpaţi. Roman din vieaţa poporuluiromânesc din Ardeal, „Tipografia” societate pe acţiuni, Sibiu, 189711 Ilarie Chendi, Zece ani de mişcare literară în Transilvania 1890-1900, în Familia (Oradea Mare), an.XXXVII, 14/27 ianuarie 1901, p. 1-312 G.T. Niculescu Varone, Cei mai de seamă folklorişti români” (Bibliografie) – cu o introducere desprespecificul nostru naţional, Tipografia ziarului „Universul”, Bucureşti, 1938

găsite la Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud, (cele 14 dosare

amintite), pe care le-am completat cu detalii oferite de nepotul profesorului, dr. Victor

Corvin Jinga.

Capitolul al treilea încearcă o reconstituire a activităţii sale politice în cadrul

Partidului Naţional Român. Victor Onişor s-a înscris printre acei oameni politici români

transilvăneni de la începutul secolului XIX care au propus ca soluţie salvatoare pentru

poporul român, renunţarea la pasivism şi punerea în practică a activismului politic.

Momentul impunea stringent participarea la alegerile electorale, prin candidaturile depuse

de membrii PNR-ului.

Tot aici am încercat să reliefăm activitatea publicistică a lui Victor Onişor, cel

care a fost proprietar al Revistei Bistriţei, redactor al Revistei Ilustrate, colaborator la

Tribuna, Transilvania, Libertatea, Foaia poporului, corespondent la Dreptatea, Revista de

drept, Ardealul Juridic etc. A publicat un număr mare de articole pe diverse domenii care

i-au stârnit interesul, răspunzând cu pertinenţă atacurilor venite din partea opresorilor

politici, sfătuindu-i pe meseriaşii din comunitatea locală să organizeze reuniuni, asociaţii

care să-i ocrotească din punct de vedere juridic. A criticat aspru realitatea momentului,

mai cu seamă amestecul politicului în dictarea persoanelor care să ocupe anumite funcţii

de conducere în instituţiile locale. Apărător al neamului, a susţinut cu tărie necesitatea

însuşirii de către tineri a istoriei locale şi naţionale prin studiu temeinic al documentelor

pertinente ale vremii respective. Cultivarea şi respectarea limbii române a fost pentru

Victor Onişor un directiv prioritar pentru că a scris articole având drept temă ortografia

utilizată de Academie ori de oamenii simpli din popor.

Scrierile din domeniul dreptului, culegerile de folclor, traducerile romanelor

“Castelul din Carpaţi” şi “Duet” sunt parte componentă a prezentei monografii, detaliate

în cel de-al VI-lea capitol al lucrării. Din spusele nepotului Victor Jinga, profesorul

Onişor a purtat o coresponenţă ferventă cu Jules Verne, păstrată la Corvineşti de soţia sa

până în anul 1949. Din păcate, ele au fost distruse în fântâna din curtea casei de către

săteni ( la conacul din Corvineşti – n.n.), după plecarea Mariei şi a lui Titus, fiul lui

Victor Onişor la Târgu-Mureş ( unde regimul comunist le-a impus domiciliu obligatoriu

pentru 2 ani – n.n.).

În Capitolul al IV-lea am detaliat momentele în care Victor Onişor a fost

încartiruit ofiţer în armata austro-ungară, în Primul Război Mondial în cea de-a doua linie

(administrativă – n.n.), deoarece starea de sănătate nu-i permitea a fi prezent pe front ca şi

conducător în prima linie. Alături i-a fost familia care l-a urmat în locurile unde a fost

detaşat. În Italia, au locuit la Brazzano o perioadă mai îndelungată, copiii frecventând

acolo şcoala.

Tot în acest capitol vom prezenta momentul participării lui Victor Onişor la

Marea Unire de la Alba Iulia, ca delegat al Năsăudului, alături de soţia sa, Maria, precum

şi activitatea depusă în cadrul Consiliului Dirigent, ca secretar general al Resortului de

Interne. Sursele menţionate anterior au fost completate de cercetarea unor fonduri

documentare din Arhivele Naţionale Istorice Centrale, cu referire la activitatea

desfăşurată în cadrul Consiliul Dirigent, Resortul de Interne, alături de marele om politic,

Iuliu Maniu. Rolul său a fost acela de a acomoda legislaţia din domeniul administraţiei

din Transilvaniei cu cea din Vechiul Regat.

Rezultatele activităţii didactice şi avocaţiale desfăşurate la catedra de Ştiinţe

Juridice a Universităţii “Ferdinand I” din Cluj-Napoca, precum şi la Bistriţa, unde avea

propriul cabinet de avocatură, le-am regăsit cercetând fondurile documentare din

Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Cluj-Napoca. Ele au fost inserate în cel de-al V-

lea capitol. Tot aici vom vorbi şi despre specialistul Victor Onişor, cel care s-a aplecat cu

profesionalism şi dăruire asupra dreptului administrativ, încercând să-l explice cât mai

clar studenţilor săi, precum şi despre politicianul interbelic.

Cel de-al VI-lea capitol l-am rezervat descendenţilor profesorului Victor Onişor,

afirmării lor profesionale, precum şi marginalizării lor, detenţia în puşcăriile vremii:

Aiud, Deva, Piteşti, Jilava. Interviurile avute cu nepotul său Victor Corvin Jinga (2 la

număr - n.n.), arborele genealogic oferit, fotografiile de familie, documentele descoperite

la Arhiva C.N.S.A.S, au reprezentat elemente cheie în redactarea acestui capitol.

Moartea prematură a profesorului Victor Onişor, cauzată de grave probleme

cardiace, a prilejuit publicarea unor articole comemorative, reliefând în linii generale

biografia, activitatea ştiinţifică, literară şi politică. În paginile ziarului “Patria” (Cluj),

Iuliu Maniu a publicat un articol plin de căldură şi recunoştinţă, mulţumindu-i

colaboratorului său pentru întreaga activitate din cadrul Consiliului Dirigent, pentru

efortul de a instaura o ordine civilizată în Ardeal şi Banat.

Tot cu acest prilej, profesorul universitar Nicolae Drăgan, Rectorul Universităţii

din Cluj, îl prezenta pe Victor Onişor ca pe un om deosebit, înzestrat cu calităţi, cu o

judecată limpede, cu un talent de neîntrecut organizator, ce au lăsat urme adânci în

sufletele celor care l-au cunoscut.

Personal, consider absolut necesar demersul de restituire, în semn de omagiu, a

personalităţii lui Victor Onişor, năsăudenilor, din mijlocul cărora s-a ridicat. Nicolae

Iorga, impresionat de locuitorii din Zagra, satul în care s-a născut Victor Onişor, i-a

caracterizat pe zăgreni ca fiind “o rasă tare şi cu deşteptăciunea în suflet”13. Din aceste

calităţi şi-a alimentat Victor Onişor curajul, perseverenţa, echilibrul sufletesc, dorinţa de

a studia şi afirma în viaţă, spiritul organizatoric, până la tipicăria necesară în vederea

bunului mers al unei activităţi.

Din păcate, toate materialele editate despre cel care a fost Victor Onişor sunt

puţine la număr. Nu există studii dedicate operei sale ştiinţifice, activităţii profesionale,

ori celei politice. Din acest motiv ne-am asumat sarcina de a studia viaţa şi opera lui

Victor Onişor, cu scopul de a evidenţia rolul său în istoria poporului nostru, contribuţiile

sale în opera de modernizare şi democratizare a societăţii româneşti atât înainte cât şi

după primul război mondial.

CONCLUZII

Prezenta monografie încearcă cât mai fidel o punere în valoare a profesorului

Victor Onişor, un intelectual de frunte al Ardealului, luptător neobosit pentru cauza

naţională a românilor. Personalitate marcantă a momentului Unirii de la Alba Iulia din

1918, colaborator de încredere a lui Iuliu Maniu, secretar general al Resortului de Interne

din cadrul Consiliului Dirigent, profesor de drept administrativ la Universitatea din Cluj.

A fost totodată un culegător neobosit al folclorului românesc, traducător de marcă, avocat

de succes. Membru activ al Partidului Naţional Român, deţinător al unei librării, membru

13 Mircea Prahase, Gavrilă Rus, Zagra o monografie posibilă, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1997, p. 58

al Consiliului de Administraţie al Căilor Ferate Someşene (1921 – n.n.), al Comisiei

financiare Cluj (1923 – n.n.), al Consiliului de Administraţie din cadrul Băncii

Economice Naţionale (1924 – n.n.), preşedinte al societăţii literare „Virtus Romana

Rediviva”, membru al societăţii academice „Petru Maior”, sunt doar câteva dintre

argumentele care au stat la baza redactării acestei monografii.

În momentul înfiinţării Băncii Agrare din Cluj, în anul 1920, cu prilejul

organizării şedinţei de constituire, profesorul Victor Onişor a fost prezent alături de mari

personalităţi ale timpului: I. Lapedatu, V. Bontescu, Valer Moldovan, Ilie Beu, N.

Comşa, I. Comşa, P. Poruţiu, Iosif Popescu, Vasile Osvaldă, Ioan Pop, Axente Secula,

Octavian Sglimbea, etc. După aprobarea statutului de înfiinţare, Consiliul Dirigent a

desemnat comisarul guvernamental în persoana profesorului Victor Onişor14.

Născut la 19 iunie 1874 în satul Zagra, urmează cursurile primare în localitatea

natală, urmând mai apoi Gimnaziul românesc din Năsăud. Concomitent desfăşoară o

bogată activitate în cadrul societăţii literare „Virtus Romana Rediviva”, fiind preşedintele

acesteia între anii 1892-1893. Mai apoi s-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul

Universităţii din Budapesta. Încă din anii studenţiei, Victor Onişor a activat în cadrul

societăţii academice „Petru Maior” devenind în scurtă vreme unul dintre cei mai activi

membri, iar mai apoi preşedintele ei, alături de colegii: Ilarie Chendi, Valeriu Branişte,

Traian Vuia.

Devine un colaborator de bază al revistei „Minerva” încă din anii studenţiei

publicând un studiu despre Mihail Kogălniceanu, iar în anul 1894 a publicat la Iaşi un

volum de folclor intitulat: „Doine şi strigături din Ardeal”, vol. 1.

Tot din vremea studenţiei s-a implicat politic în Procesul memorandiştilor, fiind

un reprezentant al delegaţiei sosite de la Budapesta, alături de alţi studenţi din Viena şi

Praga, ce s-a soldat mai apoi cu declanşarea unei anchete disciplinare.

Activitatea depusă în cadrul societăţii academice „Petru Maior” a fost încununată

prin alegerea sa ca secretar între anii 1894-1895 şi ca preşedinte între anii 1897-1898.

După finalizarea studiilor, în anul 1899, s-a întors la Bistriţa unde a exercitat

meseria de avocat, s-a înscris în partidul Naţional Român, devenind un om politic ce a

14 Marinel Vasile Pop, Viaţa politică în România interbelică (1919-1938). Activitatea Partidului Naţionalşi Naţional-Ţărănesc din Ardeal şi Banat (Teză de doctorat), Oradea, 2010, p. 145

susţinut cu tărie tactica activismului politic, condamnând pasivismul aplicat până atunci.

A fost întemeietorul Clubului politic din Bistriţa, în anul 1901, însă a avut o viaţă scurtă

(3 ani – n.n.) fiind desfiinţat conform datelor consemnate de soţia sa într-unul dintre

Caietele jurnal păstrate de nepotul Victor Corvin Jinga.

A devenit un membru activ participând la alegerile locale de deputaţi organizate

în 1906, 1908, 1910. Pentru implicarea sa şi rezultatele obţinute va fi numit membru în

Comitetul Central al acestui partid, iar în luna octombrie 1918 a participat la şedinţa

istorică a Comitetului executiv al PNR-ului de la Oradea, urmând a fi delegat la Marea

Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

După momentul Unirii a fost desemnat secretar general în cadrul Consiliului

Dirigent, profesor de drept administrativ la Universitatea din Cluj. A depus o muncă

asiduă pentru a acomoda legislaţia din Transilvania cu cea din vechiul Regat, implicându-

se în aceeaşi măsură în activitatea destinată studenţilor. Ca profesor a ţinut cursuri de

drept administrativ, financiar, dar şi-a continuat şi activitatea de cercetare în domeniul

ştiinţelor juridice publicând: „Istoria dreptului român” „Tratatul de drept administrativ

român”, iar în anul 1931 a publicat studiul critic intitulat: „Venitul naţional, reforma

monetară şi criza economică specială din România”.

Victor Onişor a încetat din viaţă la 16 mai 1932 în Viena, fiind adus în Cluj

pentru a fi înmormântat.

Documentele de arhivă din fondul personal Victor Onişor, în număr de 14 dosare,

punctează perioada studiilor gimnaziale, dizertaţiile susţinute de elevul Victor în cadrul

societăţii literare „Virtus Romana Rediviva”, un caiet manuscris ce reflectă preocupările

tânărului student din domeniul religiei, istoriei, dreptului, literaturii, filosofiei etc.

Demne de remarcat sunt scrisorile trimise Comisiei din Năsăud, cea care acorda

stipendiile, acele ajutoare de studiu, pentru elevii eminenţi.

Alte documente existente în acest fond reflectă activitatea avocaţială la Bistriţa,

procesele la care a pledat, precum şi unele aspecte importante ale vieţii românilor înşelaţi

de regimul austro-ungar care i-au determinat să-şi ipotecheze proprietăţile pentru a obţine

sume de bani, iar în urma neplăţii erau daţi în judecată şi li se confiscau averile. A fost un

personaj al romanului „Ion” de Liviu Rebreanu, în persoana avocatului Grofşoru, chiar l-

a reprezentat în instanţă pe Ion, soţul Anei, tânărul dornic de îmbogăţire peste noapte.

Preocupat permanent de soarta comunităţii române susţinea cu tărie înfiinţarea

unor societăţi şi reuniuni ale meseriaşilor bistriţeni, care să-i ajute în momentul în care

ajungeau la ananghie. A pus bazele reuniunii „Meseriaşilor români”, „Societăţii

cărămidarilor” pe bază de statute şi acte juridice. Documentele privind activitatea

acestora sunt destul de puţine, însă ele reflectă informaţii privitoare la membrii lor,

capitalul existent, utilajele din dotare. Informaţiile sunt cuprinse în „Revista Bistriţei”

apărută în anul 1903, al cărei proprietar era Victor Onişor. Ele pot fi regăsite în detaliu, în

subcapitolul lucrării intitulat: „Activitatea publicistică”.

În ceea ce priveşte activitatea politică a lui Victor Onişor se remarcă prezenţa

programului şedinţei Comitetului central al Partidului Naţional Român din Transilvania,

desfăşurate la 31 august 1912 în saloanele Hotelului Central din Cluj. A fost elaborat pe

data de 19 august 1912, semnat de preşedintele partidului, Gheorghe Pop de Băseşti, a

avut următoarea ordine de zi: comunicarea Procesului-Verbal al ultimei şedinţe ţinute la

Budapesta; raportul asupra adunării poporale din Sătmar, raportor Constantin Lucaciu;

raport asupra situaţiei politice, raportor dr. Iuliu Maniu; raport despre starea foilor PNR-

ului, raportor Vasile Goldiş; raportul comisiei numite pentru a întocmi un proiect de lege

pentru reforma electorală, raportor dr. Romul Boilă; eventuale propuneri. Menţionăm

faptul că din comisia menţionată anterior a făcut parte şi Victor Onişor. Toate aceste

documente se găsesc în fondul Victor Onişor, prezent la Arhivele Naţionale – Direcţia

Judeţeană Bistriţa Năsăud, în copie.

Analizând corespondenţa particulară a familiei remarcăm scrisorile trimise de

Victor Onişor de pe front în timpului Primului Război Mondial. Scrisoarea trimisă soţiei

sale Maria, din Sibiu, în data de 22 decembrie 1918 este una esenţială deoarece autorul

prezintă date tehnice de acomodare la Sibiu, cartierul general al Consiliul Dirigent. Toate

scrierile sunt în original. Interesant de remarcat detaliile acestei ultime scrisori, ele

suprind condiţiile în care membrii Consiliului Dirigent s-au instalat la Sibiu, primele

lucrări în plen la care a participat în calitate de secretar general al Resortului de Interne.

Dă informaţii despre faptul că la 23 decembrie 1918 a fost aşteptată la Sibiu o divizie

românească şi o parte a Marelui Cartier General care va dirija lucrurile de la Sibiu.

Un alt document de importanţă majoră este un studiu întocmit de Victor Onişor în

anul 1919 cu privire la evenimentele premergătoare Unirii tuturor românilor şi actul

Unirii din Alba Iulia, cuprins pe 137 file, detaliat de noi în Capitolul III al lucrării.

În arhivă există documente interesante privind proprietăţile deţinute de familie,

acte de închiriere ori de reabilitare. Interesantă este o Sentinţă penală primită de Victor

Onişor în calitate de pârât pe când locuia la Cluj, motivul fiind acela că nu a curăţat

zăpada pe timp de iarnă în faţa casei. Ea a fost transformată în amendă penală achitată.

Materialele15 şi informaţiile primite de la nepotul Victor Corvin Jinga ne-au

ajutat în scrierea monografiei noastre şi dorim să îi mulţumim pentru sprijinul acordat.

Arborele genealogic ne dezvăluie o familie tipică pentru Transilvania momentului

respectiv, implicată în istoria locului, trăind fiecare moment la intensitate maximă. Ştim

că fiecare etapă a istoriei trăite îşi cere ofranda, tocmai de aceea suntem convinşi că

familia Onişor a plătit scump, uneori chiar cu preţul libertăţii fizice. Purtată pe meleaguri

străine în Primul Război Mondial, simţind în permanenţă pecetea ororilor văzute, victimă

colaterală a comunismului agresiv, părăsind România pentru Canada sau Paris, ea va

rămâne un punct de reper în istoria locală şi naţională prin personalitatea ei puternică,

suflul naţional impregnându-şi amprenta în istoria noastră.

Cercetând arhivele năsăudene, ne-a atras atenţia un document intitulat: „Act

fondaţional”16 întocmit de Victor Onişor, cu prilejul decesului mamei lui, Ana, în

localitatea natală, Zagra. Prin documentul respectiv a luat naştere „Fondul Ana Onişor

născută Maniu”. Cu prilejul amintit, fiul Victor a donat suma de 300 coroane,

reprezentând un suport financiar pentru cei mai silitori elevi (3 la număr - n.n.) din

localitatea natală. Tinerii sârguincioşi vor fi răsplătiţi cu premii şi cărţi. Prin gestul său

Victor Onişor dezvăluie o altă latură sensibilă, altruistă, fiind mereu aproape de elevii şi

studenţii pe care i-a încurajat în permanenţă, motivându-i în demersul educaţional.

Severitatea profesionistului s-a împletit în mod natural cu dedicarea, implicarea

sufletească.

15 Arborele genealogic al familiei Victor Onişor; fotografiile de familie; Caietele soţiei, Maria Onişor;necrologul realizat la moartea mamei sale, Lidia-Maria Jinga, în 2003, precum şi detaliile oferite privindafirmarea profesională a urmaşilor, marginalizarea lor de către regimul comunist (Vezi Anexa 27)16 Documentul a fost datat 29 august 1919, purtând semnătura lui Victor Onişor ca secretar general alResortului de interne (Vezi Anexa 28)

Personalitate marcantă prezentă în mai toate domeniile de activitate (drept,

politică, administraţie, cultură şi folclor, literatură, învăţământ), s-a implicat activ şi a pus

în balanţă, echilibrând parcă numărul mic de ani trăiţi (doar 58 - n.n.) cu o rodnică

activitate şi rezultate demne de a fi prezentate urmaşilor.

Nu avem pretenţia întocmirii unei monografii exhaustive, dimpotrivă dorim să o

completăm, iar într-un viitor cât mai apropiat să o publicăm într-un volum comemorativ.

Sperăm ca acest lucru să se realizeze în anul 2012, când se vor împlini 80 de ani de la

trecerea profesorului Victor Onişor în lumea drepţilor.

În demersul nostru am încercat să punem în valoare Arhiva „Dr. Victor Onişor”

precum şi toate informaţiile, materialele care ne-au parvenit de la nepotul Victor Corvin

Jinga, arhiva „Consiliului Dirigent”, arhiva „Universitatea Ferdinand I”. Ele ne-au

furnizat date esenţiale în conturarea fidelă a personalităţii profesorului Victor Onişor şi

aşezarea lui în galeria personalităţilor istoriei naţionale, alături de Iuliu Maniu, Nicolae

Iorga, Onisifor Ghibu etc.

BIBLIOGRAFIE

I. FONDURI ARHIVISTICE

Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Bistriţa Năsăud, fond Victor Onişor; fondOficiul Parohial Greco-Catolic Zagra; fond Şcoala normală primară din Năsăud; fondLiceul George Coşbuc Năsăud; fond Administraţia fondurilor grănicereşti năsăudene;fond Zagra, Registru născuţi 1868-1898

Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti, fond Consiliul Dirigent; fond ConsiliulDirigent. Secţia Pezidenţială

Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Cluj-Napoca, fond Universitatea Ferdinand I;fond Corespondenţă privind procesul de învăţământ, 1929-1930

Arhivele Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S), fondoperativ Onişor Titus Liviu (24.06.1967)

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” – Cluj-Napoca, Colecţii speciale,Fond Societatea studenţească „Petru Maior”. Protocolul conceptelor, 1887-1896

Arhiva familiei Victor V. Jinga. Fotografii, arborele genealogic, Bucureşti (fondneorganizat)

Maria Onişor, Caietul nr.1,2/1901-1914, Bucureşti

II. IZVOARE DE ISTORIE ORALĂ

Victor Corvin Jinga (interviu 9 iulie 2007 şi 2 decembrie 2010, Bucureşti, Institutul deBiologie şi Patologie Celulară al Academiei Române)

III. PERIODICE

Administraţia (Cluj), 1922Ardealul Juridic (Cluj), 1925Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială (Bucureşti), 1920Arhiva Someşană (Năsăud), 1928, 1936, 1938, 1939Chemarea Tinerimei (Cluj), 1926Ecoul, (1983)Familia (Oradea), 1894-1897, 1901Gazeta Bistriţei (Bistriţa), 1926-1927Gazeta Oficială publicată de Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi părţilorromâneşti din Ungaria (Sibiu), 1918-1920Gazeta Poporului (Sibiu), 1918Gazeta Transilvaniei (Braşov), 1910Înfrăţirea (Cluj), 1920Libertatea (Orăştie), 1904Luceafărul (Budapesta), 1903, 1905Luceafărul (Sibiu), 1909,1910Lumea Universitară ( Cluj), 1922Minerva (Bistriţa), 1894Patria (Cluj), 1920-1932Revaşul (Cluj), 1903Revista Bistriţei (Bistriţa), 1903-1930Revista de drept (Bucureşti), 1919Revista ilustrată (Bistriţa), 1902Transilvania (Sibiu), 1900-1919Tribuna (Arad), 1906

Tribuna (Sibiu), 1981Ţara Noastră (Sibiu) 1908, 1923

IV. DICŢIONARE, ENCICLOPEDII

Dan, Petre, Asociaţii, cluburi, ligi, societăţi. Dicţionar cronologic, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1983

Datcu, Iordan, Dicţionarul Etnologilor Români, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 1998

Idem, Dicţionarul Etnologilor Români II, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1998

Erdélyi Lexikon (1928). Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 2002

Ioniţoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste: arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, ucişi:Dicţionar N-O, Editura Maşina de Scris, Bucureşti, 2000

Predescu, Lucian, Enciclopedia României, Editura Saeculum, Editura Vestala, Bucureşti,1999

Tanco, Teodor, Dicţionar literar 1639 – 1997 al judeţului Bistriţa Năsăud, Cluj-Napoca,Editura Virtus Romana Rediviva, 1998

V. LUCRĂRI GENERALE

*** Aesthesis Carpato-Dunărean, Editura Minerva, Bucureşti, 1981

*** 1918 Făurirea României Mari, Vatra Românească, Bucureşti, 1993

*** 1918 la Români. Documentele Unirii. Unirea Transilvaniei cu România 1 Dec. 1918,vol. 8, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

*** Societate şi Civilizaţie, Editura, Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş, 2002

Anania, Valeriu, Pro Memoria. Acţiunea catolicismului în România Interbelică,Bucureşti, 2004

Băltescu, Mircea, „Contribuţia Societăţilor Culturale Braşovene la dezvoltarea vieţiispirituale şi a conştiinţei naţionale a românilor”, în vol. Crisia (Oradea), 1978

Chendi, Ilarie, „Zece ani de mişcare literară în Transilvania 1890-1900”, în Familia(Oradea-Mare), 14/27 ianuarie 1901

Idem, „Jules Verne „Castelul din Carpaţi”, în Familia, (Oradea-Mare), octombrie 1897

Chioreanu, Ioan, „Aspecte privind dinamica intelectualităţii juridice din Transilvania dinperioada dualismului autro-ungar”, în Revista Bistriţei, (Bistriţa), nr. 8, 1994

Crăciun, I., Activitatea ştiinţifică la Universitatea Regelui Ferdinand I din Cluj în primuldeceniu 1920-1930”, Cluj, Tipografia „Cartea Românească”, 1935

Dăianu, E., Jules Verne – Scriitor şi scrieri, în Castelul din Carpaţi. Roman din vieaţapoporului românesc din Ardeal, Sibiu 1897

Dobrescu, Vasile, Elita românească în lumea satului transilvănean 1867-1918, EdituraUniversităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, 1996

Drăgan, Nicolae, Dr. Victor Onişor, în Patria (Cluj), nr. 97, 25 mai 1932

Drecin, Mihai D., „Victor Jinga şi închisorile sale (1945-1963), în vol. Sudii de istorieeconomică şi istoria gândirii economice, vol.V, Ed. Academiei Române, 2003

Dumitrescu, Constantin; Sima, Ioan, Când ceasul bate mai presus de vreme 1918, EdituraDaco-Press, Cluj Napoca, 1993

Faur, Viorel, Cultura românilor din Bihor 1849-1918, Fundaţia Culturală „Cele TreiCrişuri”, Oradea, 1992

Idem, „Revista „Foaie literară”(1897)”, în vol. Cultura românilor din Bihor 1849-1918,Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”, 1991

Galea, Aurel, Procesele verbale ale Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şiŢinuturilor Româneşti din Ungaria, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş, 1999

Georgescu, Ioan, Gheorghe Pop de Băseşti – 60 de ani din luptele naţionale aleromânilor transilvăneni, Editura Asociaţiei Culturale „Astra”, Oradea, 1935

Ghibu, Onisifor, Acţiunea catolicismului unguresc şi a Sfântului Scaun în RomâniaÎntregită, Cluj, 1934

Idem, „O întrebare”, în Lumea Universitară, (Cluj), 1-15 martie 1922

Idem, Formarea şi activitatea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şiŢinuturilor româneşti din Ungaria, Editura Tipomur, Tg. Mureş, 1996

Glodariu, Eugenia, Asociaţiile culturale ale tineretului studios român din monarhiaHabsburgică (1860-1918), Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca,1988

Hobana, Ion, 20.000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, Editura Univers, Bucureşti,1979

Idem, Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti, Editura Pro, Bucureşti, 2004

Iancu, Gheorghe, Contribuţia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naţionalunitar român (1918-1920), Dacia, Cluj-Napoca, 1995

Idem, Justiţie românească în Transilvania (1919), Cluj-Napoca, Editura „EcumenicaPress”, 2006

*** Istoria României. Transilvania vol. II, (1867-1947), Editura „George Bariţiu”, Cluj-Napoca, 1999

*** Istoria Românilor, vol. VII, tom II De la independenţă la Marea Unire (1878–1918),Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003

Maniu, Iuliu, „Omagiul dlui Iuliu Maniu memoriei lui Victor Onişor”, în Patria (Cluj),nr. 97, 25 mai 1932

*** Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Bistriţa – Năsăud. Îndrumătoare arhivistice21, Bucureşti, 1988

*** „Înfiinţarea, organizarea şi activitatea desfăşurată de societatea „Petru Maior” astudenţilor români din Budapesta”, în A.M.N., XIII, 1976

***Universitatea din Cluj, acte privitoare la reorganizarea ei, Cluj, Editura CarteaRomânească, 1920

Matei, Pamfil, Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporuluiromân (Astra) şi rolul ei în cultura naţională (1861-1950), Editura Dacia, Cluj-Napoca,1986

Moga, Valer, „ASTRA” şi Societatea 1918-1930, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003

Năstasă, Lucian, Itinerarii spre lumea savantă. Tineri din spaţiul românesc la studii înstrăinătate (1864-1944), Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006

Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ român, Atelierele Grafice ale FundaţieiCult. „Voievodul Mihai”, Bucureşti, 1930

Niculescu Varone, G. T., Cei mai de seamă folklorişti români” (Bibliografie) – cu ointroducere despre specificul nostru naţional, Tipografia ziarului „Universul”, Bucureşti,1938

Ogăşanu, Dumitru, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Editura Universităţii, Oradea,2002

Orga, Valentin, Aurel Vlad: istorie şi destin, Editura Argonaut, Cluj, 2001

Idem, „Câteva aspecte ale colaborării dintre Victor Onişor şi Aurel Vlad în cadrulgrupului neoactivist de la Orăştie”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), XV, 2001

Patca, Iulian, Corvineşti, un sat din Câmpia Transilvaniei – repere monografice, EdituraMega, Cluj-Napoca, 2005

Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Andreiană, Sibiu, ediţia a-II-a, 2009, p. 469-470

Petrescu, Camil, „Suflet naţional”, în vol. Aesthesis Carpato-Dunărean, Editura Minerva,Bucureşti, 1981

Pop, Marinel-Vasile, Viaţa politică în România interbelică (1919-1938). ActivitateaPartidului Naţional şi Naţional Ţărănesc din Ardeal şi Banat.(Teză de doctorat) Oradea,2010

Popsor, Alexandru, Un medic în dialog cu viaţa, profesiunea şi vremea sa (1906-1971),Editura Elisavaros, Bucureşti, 2004

Prahase, Mircea; Rus, Gavrilă, Zagra, o monografie posibilă, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1997

Puşcaş, Vasile, Universitate. Societate. Modernizare. Organizarea şi activitateaştiinţifică a Universităţii din Cluj 1919-1940, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,1995

Sigmirean, Cornel, Istoria formării intelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banatîn epoca modernă, Presa Universitară Clujeană, 2000

Idem, „Universitatea Regală Maghiară de la Budapesta”, în vol. Istoria formăriiintelectualităţii româneşti din Transilvania şi Banat în epoca modernă, Cluj, PresaUniversitară Clujeană, 2000

Stan, Ana Maria, „Forme de organizare ale Centrului Studenţesc „Petru Maior” de laUniversitatea din Cluj între 1919-1925”, în vol. Societate şi Civilizaţie, Ed. DimitrieCantemir, Tg. Mureş, 2002

Stanca, Horia, Fragmentarium clujean, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987

Şora, Gheorghe, O zi din viaţa lui Vasile Goldiş, Gutenberg Univers, Arad, 2006

Tomole, Ioan, Românii din Transilvania în luptele naţional-electorale de la începutulsecolului al XX-lea, Editura Gutinul S.R.L., Baia-Mare, s.a.

***Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-1928, Cultura Naţională,Bucureşti, 1929.

Zainea, Ion, Aurel Lazăr (1872-1930) viaţa şi activitatea, Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca, 1999

Idem, „Problema naţională în viziunea lui Aurel Lazăr”, în vol. Aurel Lazăr (1872-1930)viaţa şi activitatea, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999

Ursu, Horia, Alba – Iulia, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968

VI. LUCRĂRI SPECIALE

*** Almanahul Societăţii de lectură „Pentru Maior”, Budapesta, 1901

*** Almanahul Societăţii Academice „Petru Maior” al Societăţilor pe facultăţi şiacademii şi al cercurilor studenţeşti regionale din Cluj, Tip. „Cartea Românească” S.A.,Cluj, 1929

*** Anuarul Universităţii din Cluj. Anul 1 1919-1920, Tip. Inst. de Arte Grafice„Ardealul”, Cluj, 1921

***Anuarul Universităţii din Cluj pe anul şcolar 1924-1925 întocmit de C. Negrea,rectorul anului şi Ştefan Jarda, secretar general, Cluj, Institutul de arte grafice „Ardealul”,1926

*** Contribuţii bibliografice privind Unirea Transilvaniei cu România, Bucureşti, 1969

*** Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul 1918-1928, Cultura Naţională,Bucureşti, 1929

*** Memorialul Jubiliar al Societăţii Academice „Petru Maior” (1862-1912),Budapesta, Tiparul Tipografiei „Doina” în Beiuş

Chendi, Ilarie, „Jules Verne „Castelul din Carpaţi”, în Familia (Oradea-Mare), nr. 42,octombre 1897

Idem. „Zece ani de mişcare literară în Transilvania 1890-1900”, în Familia (Oradea-Mare), 14/27 ianuarie 1901

Dăianu, Ilie, „Amintiri dela Societatea „Petru Maior”, în Lumea Universitară (Cluj), 1-15martie 1922

Idem, JULES VERNE- Scriitor şi scrieri, în Castelul din Carpaţi. Roman din vieaţapoporului românesc din Ardeal, Sibiu, 1897, „Tipografia”, societate pe acţiuni

Drăgan, Nicolae, „Discursul [funebru al] d-lui prof. N. Drăganu, rectorul Universităţii dinCluj”. În: Anuarul Universităţii regele Ferdinand I Cluj, pe anul şcolar 1931/32, Cluj :Înstitutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1932

Idem, „Dr. Victor Onişor”, în Patria (Cluj), 25 mai 1932

Hobana, Ion. Jules Verne, Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti, Editura PRO,Bucureşti, 2004

Iorga, Nicolae, „Rolul societăţii „Petru Maior”, în Lumea Universitară (Cluj), nr. 6, 1mai 1922

Jinga, Victor Corvin, Necrolog 2003, Bucureşti, 2010

Lupeanu, Melin, „Ce era Petru Maior pe vremuri”, în Lumea Universitară (Cluj), 1-15martie 1922

Maniu, Iuliu, „Omagiul dlui Iuliu Maniu memoriei lui Victor Onişor”, în Patria (Cluj),25 mai 1932

Onişor, Maria, „Unirea - amintirile unei participante la Marea Adunare de la Alba-Iulia”,în Tribuna (Sibiu), 3 decembrie 1981

Onişor, Victor, „Almanachul societăţii „Petru Maior”, în Revista Ilustrată (Bistriţa), 1mai 1902

Idem, „Amintiri de la Societatea de lectură „Petru Maior”, în Almanahul SocietăţiiAcademice „Petru Maior”, al Societăţilor pe Facultăţi şi Academii şi al CercurilorStudenţeşti Regionale din Cluj, Tip. „Cartea Românească” S.A., Cluj, 1929

Idem, “Biserica românească”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 11/24 ianuarie 1903

Idem, „Cătră onoraţii cetitori!”, în Revista Ilustrată (Bistriţa), 1 ianuarie 1902

Idem, „Conferirea stipendiilor şi ajutoarelor în fostul district al Năsăudului”, în RevistaBistriţei (Bistriţa), 4 august 1906

Idem, „Desfiinţarea Concordatului forţat”, în Ardealul Juridic (Cluj), 1 aprilie 1925

Idem, „Disciplina asupra şcolarilor”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 28 iun. – 11 iul.1908

Idem, „Gândul nostru” , în Revista Bistriţei (Bistriţa), 4/17 ianuarie 1903

Idem, ”Geneza Statului Român”, în Patria (Cluj), 3 februarie 1922

Ibidem, în Patria (Cluj),5 februarie 1922

Ibidem, în Patria (Cluj), 9 februarie 1922

Idem, Istoria Dreptului Român pentru anul I al facultăţii de drept (curs de licenţă),Tipografia Libertatea, Cluj, 1921

Idem, „În Maramureş” în Revista Bistriţei (Bistriţa),18 febr. – 3 mart. 1906

Ibidem, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 24/11 martie 1910

Idem, „Înfiinţaţi reuniuni!”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 16 mai 1903

Idem, „La jumătatea anului”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 11 iulie 1903

Idem, Legea nouă despre alegerea deputaţilor, îndrumări pentru poporul român, Arad,1914

Idem, Legea pentru alegerile de deputaţi şi senatori în Ardeal, Banat şi ţinuturileromâneşti din Ungaria, 1919

Idem, Legile grăniţerilor năsăudeni, despre administrarea pădurilor, regulareaproprietăţii, contractul din 1872 şi pacea judecătorească din 1890, Tipografia G,Matheiu, Bistriţa, 1905

Idem, Legiuirea ţerii noastre, Editura autorului, Bistriţa, 1901

Idem, „Limba în justiţie”, în Revista de drept (Sibiu), aprilie 1919

Idem, Mihail Cogălniceanu, în Minerva (Bistriţa), nr.1, 1894

Idem, „Necinstirea legii”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 2 mai 1903

Idem, Noua lege pentru alegerea de deputaţi şi senatori, cu explicări şi adnotaţiuni,Sibiu, 1919

Idem, „Ortografia unitară”, în Revista Ilustrată (Bistriţa), 15 iunie 1902

Idem, „Principii de organizare administrativă a Ardealului” în Arhiva pentru ştiinţă şireformă socială, (Bucureşti), nr. 1-3, 1920

Idem, „Raportul secţiei juridice”, în Transilvania (Sibiu), nr. 1-8, 1931

Idem, „Situaţiunea materială a Asociaţiunii”, în Transilvania (Sibiu), nr. 1-6, 1930

Idem, „Reforma electorală”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 8/21 nov. 1908

Idem, „Regulament – Ordonanţă. (Ce terminologie juridică potrivită să se folosească înArdeal), corespunzând acestor noţiuni”, în Administraţia (Cluj), nr.1, 1922

Idem, „Scopurile Asociaţiunei”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 5 august 1906

Idem, „Sfinţiri de Biserici”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 27 oct.- 9 nov. 1907

Idem, Situaţia juridică a Statului Romano-Catolic Ardelean şi a fondurilor administratede el, Institutul de arte grafice Ardealul, Cluj, 1934

Idem, „Rusaliile”, în Revista Bistriţei (Bistriţa), 6 iunie 1903

Idem, „Todoran” în Revista Ilustrată (Bistriţa), 15.07.1902

Idem, Tratat de Drept Administrativ Român, Tipografia Dr. S. Bornemisa, Cluj, 1923

Ibidem, Ediţiunea a II-a, Tipografia Fondul Cărţilor Funduare, Cluj, 1925

Idem, „Unificarea advocaturei”, în Înfrăţirea (Bistriţa), 25 aug. 1920

Idem, „Unificarea limbei literare şi a ortografiei, în Revista Ilustrată (Bistriţa), 1martie1902

Idem,”Unirea Principatelor”. Conferinţă publicată în Revista Bistriţei (Bistriţa), nr. 5-9,1909

Idem, Venitul naţional, reforma monetară şi criza economică specială din România,Cartea Românească S.A., Bucureşti, 1931

Pop, Traian, „Cuvântarea d-lui Traian Pop, decanul Facultăţii de drept din Cluj”. În:Anuarul Universităţii regele Ferdinand I Cluj, pe anul şcolar 1931/32, Cluj : Înstitutul deArte Grafice „Ardealul”, 1932

Verne, Jules, Castelul din Carpaţi. Roman din vieaţa poporului românesc din Ardeal;traducere autorisată de Victor Onişor, „Tipografia”, societate pe acţiuni, Sibiu, 1897