R O M Â N I A MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Mr. ing. Niculae IANCU

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

TEMĂ: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA INGINERIEI SISTEMELOR DE ARMAMENT TERESTRU

Conducător de doctorat:

General de brigadă (r) prof. univ. dr. ing. Tudor CHERECHEŞ

BUCUREŞTI 2006

2 CUPRINS

R O M Â N I A MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

Mr. ing. Niculae IANCU

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

TEMĂ: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA INGINERIEI SISTEMELOR DE ARMAMENT TERESTRU

Conducător de doctorat:

General de brigadă (r) prof. univ. dr. ing. Tudor CHERECHEŞ

BUCUREŞTI 2006

2 CUPRINS

CUPRINS

CAPITOLUL 1 STADIUL CUNOAŞTERII ŞI TENDINŢE DE DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL INGINERIEI SISTEMELOR DE ARMAMENT TERESTRU.......................................................10

CAPITOLUL 2 CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA PROCESULUI DE MANAGEMENT AL ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE...........................................................................................17

CAPITOLUL 3 ACHIZIŢIILE BAZATE PE SIMULARE – UN NOU MODEL PENTRU MANAGEMENTUL ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE .......................................................36

CAPITOLUL 4 PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCURILOR ŞI COSTURILE PE CICLUL DE VIAŢĂ AL SISTEMELOR DE ARMAMENT.........................................................45

CAPITOLUL 5 SISTEMUL INTEGRAT DE TESTARE ŞI EVALUARE ÎN SUSŢINEREA SISTEMELOR DE ARMAMENT PE PARCURSUL CICLULUI DE VIAŢĂ.............................52

CAPITOLUL 6 EVALUAREA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE ARTILERIE TERESTRĂ .....................................................................................................................................63

CAPITOLUL 7 CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI CONCLUZII FINALE ..................................69

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................75

INTRODUCERE

SCOPUL TEZEI

Scopul tezei de doctorat este de a asigura implementarea unor elemente ale ingineriei de

sistem necesare dezvoltării şi rafinării atât a relaţiilor organizaţionale, cât şi a activităţilor specifice sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, pentru atingerea obiectivelor de modernizare a Armatei României, prin implementarea de soluţii materiale de sisteme de armament, mai bune, mai rapid şi mai ieftin, ca o contribuţie esenţială la domeniul ingineriei mecanice.

OBIECTIVELE TEZEI Realizarea scopului propus presupune îndeplinirea unor obiective specifice, derivate din evaluarea stadiului actual privind definirea şi implementarea activităţilor ingineriei de sistem în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, astfel:

1. utilizarea activităţilor de inginerie de sistem în realizarea sistemelor de armament; 2. abordarea procesului de management al achiziţiilor pentru apărare prin intermediul

procesului de inginerie de sistem; 3. implementarea procesului de management al cerinţelor în cadrul sistemului integrat de

management al achiziţiilor pentru apărare; 4. dezvoltarea structurii divizate de lucru pentru sistemele de armament terestru; 5. dezvoltarea conceptului de management al configuraţiei în cadrul managementului

programelor de achiziţie; 6. realizarea unui cadru comun al proceselor de management al cerinţelor şi management al

configuraţiei de-a lungul fazelor procesului de achiziţie; 7. identificarea unor metode de reducere a costurilor şi graficelor de timp necesare desfăşurării

programului de achiziţie; 8. implementarea procesului de management al riscului în cadrul procesului de management al

achiziţiilor pentru apărare, 9. analiza costurilor pe ciclul de viaţă al sistemelor de armament; 10. dezvoltarea unui nou concept privind sistemul integrat de testare şi evaluare;

Motto: Utilizatorul nu are nevoie de piesa de artilerie sau de

tanc ca entităţi independente, care sunt caracterizate, în sine, de performanţe specifice, dar nu sunt suficiente pentru a servii interesului formulat prin documentele cu cerinţe operaţionale, în scopul combaterii unei ameninţări. Pentru îndeplinirea nevoilor misiunii sunt necesare structuri operaţionale, constituite din unităţi de forţe care au în dotare aceste sisteme complexe de armament, într-un număr determinat de capabilităţi operaţionale eficiente. Niculae IANCU

6 INTRODUCERE

11. dezvoltarea unor metodologii şi instrumente ale procesului de management al programului de achiziţie. Ingineria de sistem oferă un mediu de integrare a cunoştinţelor generate de domeniul

ingineriei mecanice în contextul dezvoltării sistemelor complexe, de tipul sistemelor balistice, în scopul eficientizării utilizării resurselor umane, materiale, financiare şi de timp. Avantajele oferite de această concepţie de abordare a făcut ca ingineria de sistem să fie aplicată în toate domeniile tehnice complexe, asigurând instrumentele şi metodologiile necesare desfăşurării majorităţii tipurilor de proiecte şi programe tehnice în domeniul militar sau civil.

ORGANIZAREA TEZEI

Teza de doctorat este structurată pe şapte capitole, organizate într-o fluenţă logică, pentru tratarea progresivă şi argumentată a problemelor care decurg din obiectivele stabilite, în vederea dezvoltării elementelor de noutate care să asigure îndeplinirea scopului propus. Această organizare permite tratarea sistemului de armament în contextul unui mediu de dezvoltare unde interacţionează cerinţele operaţionale, studiile conceptelor alternative, specificaţiile tehnice, activităţile de certificare, implementarea şi suportul în mediu operaţional, susţinute de sistemul integrat de testare şi evaluare. Urmând această cale, pot fi detaliate componentele specifice sistemului de armament, fizice şi software, pornind de la noţiunea de element şi până la plasarea acestuia în cadrul operaţional, permiţând integrarea arhitecturilor cu procesele de suport asigurate de ingineria de sistem. Premisa de la care se porneşte în elaborarea acestei lucrări este aceea că beneficiarul nu doreşte sisteme tehnice, un tanc, un obuzier autopropulsat sau o carabină automată, ci doreşte sisteme operaţionale, o companie, un batalion sau o brigadă, care să asigure îndeplinirea nevoile validate ale misiunii.

În cadrul tezei nu sunt detaliate problemele stricte de fabricaţie, având în vedere faptul că facilităţile pentru producţie specială nu se mai găsesc în structura Ministerului Apărării Naţionale, urmărindu-se identificarea posibilităţilor şi necesităţii implicării contractorului şi a responsabilităţilor acestuia în cadrul diverselor procese ale ingineriei de sistem concurente pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului de armament.

Capitolul 1 prezintă stadiul cunoaşterii şi tendinţele de dezvoltare în domeniul ingineriei sistemelor de armament terestru. În acest sens, sunt identificate şi detaliate conceptele strategice, generatoare de cerinţe operaţionale, pentru realizarea arhitecturilor moderne de sisteme de armament terestru. Aceste cerinţe sunt orientate spre constituirea unor structuri de forţe capabile să acţioneze în conformitate cu angajamentele politice transpuse în documentele strategice ale apărării naţionale şi legile privind organizarea şi planificarea organismului militar.

Pentru eficientizarea activităţilor şi reducerea costurilor necesare managementului unui sistem de armament pe parcursul ciclului său de viaţă, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, începând cu anul 1999 a demarat elaborarea unui set de instrucţiuni cunoscute sub denumirea informală de Seria 1000. În acest sens, în capitolul 1 este sintetizat modul în care aceste instrucţiuni asigură fundamentul implementării unui proces integrat pentru managementul pe ciclul de viaţă a sistemelor aflate în evidenţa ministerului. Aspectul esenţial al acestor instrucţiuni este faptul că prevăd implementarea unor sisteme deschise, cu respectarea standardelor tehnice şi operaţionale, pentru îndeplinirea nevoilor de interoperabilitate şi interschimbabilitate în vederea asigurării îndeplinirii nevoilor definite ale misiunilor. În vederea stabilirii nevoilor de dezvoltare a sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, este prezentat stadiul cunoaşterii în domeniul ingineriei de sistem, prin analizarea prevederilor acestor instrucţiuni şi standardelor militare în vigoare în Ministerul Apărării Naţionale.

În capitolul 2 sunt prezentate contribuţii la dezvoltarea procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Pentru atingerea acestui obiectiv, procesul este abordat prin intermediul ingineriei de sistem. În contextul nevoilor pentru apărare, funcţionarea ingineriei de sistem poate fi privită sub forma unui proces iterativ, generat de o strategie comună pentru înţelegerea cerinţelor

7 INTRODUCERE

operaţionale înainte de trecere la rezolvarea lor, examinarea soluţiilor alternative pentru îndeplinirea cerinţelor şi certificarea corectitudinii soluţiei acceptate în vederea continuării activităţilor în iteraţia următoare. Pentru definirea cadrului necesar stabilirii modului de interacţiune a procesului de inginerie de sistem cu procesul de management al achiziţiilor pentru apărare sunt identificate principalele rezultate specifice ingineriei de sistem obţinute în cadrul fazelor programelor de achiziţii.

Principalele intrări în procesul de management al achiziţiilor sunt cerinţele operaţionale sintetizate în Documentul cu Nevoile Misiunii şi dezvoltate ulterior în Documentul cu Cerinţele Operaţionale. Comunitatea de generare a cerinţelor operaţionale trebuie să specifice parametrii cheie de performanţă, care vor fi consideraţi mai departe ca decisivi pentru formularea criteriilor de acceptanţă, pe baza cărora organismele de achiziţie şi testare şi evaluare adoptă modele de management potrivite, pentru a asigura includerea acestor parametrii ca elemente critice de sistem. În acest sens, este detaliată o analiză referitoare la activităţile procesului de management al cerinţelor, desfăşurate în cadrul procesului de inginerie de sistem, pentru asigurarea elementelor de referinţă necesare certificării etapelor de maturizare a sistemului de armament pe parcursul fazelor ciclului de viaţă. Contribuţiile la dezvoltarea domeniului sunt completate prin identificarea şi aplicarea măsurilor necesare transpunerii setului de cerinţe validate într-un proiect care să asigure îndeplinirea misiunii, în conformitate cu aşteptările utilizatorului final. În sprijinul eforturilor necesare, este descris şi aplicat în cadrul procesului de management al achiziţiilor, un instrument foarte puternic al ingineriei de sistem, structura divizată de lucru.

Pe parcursul derulării fazelor programului, directorul de program este responsabil pentru managementul configuraţiei, în sensul planificării şi coordonării activităţilor necesare transpunerii cerinţelor gestionate în cadrul procesului de management al cerinţelor în soluţii finale de sistem. În acest sens, ca o contribuţie semnificativă la dezvoltarea procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, în cadrul capitolului sunt detaliate aspectele referitoare la elementele managementului configuraţiei pentru identificarea, controlul, verificarea şi înregistrarea caracteristicilor fizice şi funcţionale ale fiecărui element de configuraţie, în scopul confirmării faptului că produsul final este construit şi calificat în conformitate cu cerinţele din specificaţia tehnică.

Pentru facilitarea aplicării proceselor de management al cerinţelor şi de management al configuraţiei pe parcursul programului de achiziţie, este realizată o integrare a acestora, obţinându-se un tablou sintetic, foarte expresiv al încadrării activităţilor specifice ale acestor procese în fazele procesului de management al achiziţiei.

Capitolul 3 prezintă un nou model pentru managementul achiziţiilor pentru apărare, achiziţiile bazate pe simulare. Acest model presupune utilizarea în procesul de management al achiziţiilor pentru apărare a instrumentelor de modelare şi simulare. Modelul de achiziţii bazate pe simulare asigură o flexibilitate mult mai mare programului, necesară adaptării la nevoile evolutive ale misiunii. Procesul este mai agil, având capacitatea de a se menţine într-o stare de dezvoltare iterativă până la finalizarea producţiei şi mai departe pe timpul operării şi suportului. Elementele dezvoltate prin implementarea modelului pot servi drept instrumente excelente de comunicare şi marketing. Simularea şi vizualizarea sunt instrumente deosebit de utile pentru echipele de produs şi autorităţile de decizie, prin asigurarea unei imagini clare a rezultatelor fiecărei decizii şi pentru evaluarea consecinţelor înainte de luarea unei decizii costisitoare.

În capitolul 4 sunt abordate procesul de management al riscurilor şi costurile pe ciclul de viaţă al sistemelor de armament. În scopul asigurării obţinerii de progrese în evoluţia programului, riscurile trebuie înţelese, manageriate şi reduse la niveluri acceptabile. În cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, obiectivul managementului riscului este determinat de asigurarea operaţionalizării şi menţinerii în exploatare a sistemului de armament şi proceselor asociate, în conformitate cu nevoile misiunii, la timp şi în cadrul bugetelor aprobate. În cadrul acestui capitol sunt detaliate oportunităţile de implementare a procesului de management al riscului pentru asigurarea menţinerii programului de achiziţii în cadrul definit de bugete, grafice de timp şi performanţe.

8 INTRODUCERE

Având în vedere faptul că, pe parcursul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, costul asociat sistemului de armament prezintă o importanţă deosebită, teza aduce o contribuţie semnificativă prin implementarea conceptelor de inginerie de sistem referitoare la modalităţile de exprimare a costurilor pe ciclul de viaţă. În acest sens, este dezvoltată structura divizată de lucru a costurilor, un instrument foarte puternic pentru managementul programului şi sunt prezentate diferite metode de exprimare a costurilor în funcţie de beneficiarul raportărilor privind stadiul de execuţie a programului.

Capitolul 5 propune un nou concept referitor la sistemul integrat de testare şi evaluare în susţinerea sistemelor de armament pe parcursul ciclului de viaţă. Acest concept porneşte de la ideea că procesul de testare şi evaluare este un element cheie al existenţei produsului pe ciclul de viaţă, fiind singurul proces care tranzitează toate fazele procesului de management al achiziţiilor pentru apărare şi care interacţionează cu toate activităţile executate în cadrul procesului de inginerie a sistemului. Pentru o evaluare obiectivă şi completă a modului în care obiectivele de modernizare sunt luate în considerare în cadrul programului de achiziţie este necesară testarea şi evaluarea tuturor acţiunilor în mediile în care se desfăşoară. În acest sens, sistemul integrat de testare şi evaluare este plasat la intersecţia celor trei sisteme majore de management, pentru a asigura obţinerea şi circularea datelor necesare autorităţilor de decizie din cele trei consilii majore care guvernează sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

Unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului de testare şi evaluare utilizat în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare este matricea parametrilor tehnici decisivi. În cadrul capitolului este dezvoltată o procedură pentru gestionarea matricei parametrilor tehnici decisivi, care să asigure funcţionalitate acestui instrument, să evidenţieze importanţa deosebită pe care îl are şi să sublinieze caracterul profund analitic care îl caracterizează. De asemenea, o componentă esenţială a procesului de testare şi evaluare este testare şi evaluarea prin trageri reale. Având în vedere faptul că în practica curentă această componentă este puţin exploatată, în teză sunt detaliate principalele aspecte şi sunt prezentate unele metodologii pentru evaluarea efectelor acesteia.

În capitolul 6 este abordată evaluarea comparativă a sistemelor de armament, cu detalierea unui model de evaluare comparativă pentru sistemele de artilerie terestră, având la bază tehnica scorurilor statice pentru caracteristicile sistemelor de armament. Acest model poate fi dezvoltat mai departe pentru toate categoriile de tehnică, prin identificarea caracteristicilor specifice şi stabilirea scorurilor statice corespunzătoare.

Capitolul 7 sintetizează contribuţiile personale şi concluziile finale ale tezei, evidenţiind caracterul de originalitate, necesitatea deosebită şi actualitatea tematicii abordate.

În completarea rezultatelor tezei de doctorat sunt prezentate o serie de anexe care conţin informaţii, metodologii şi instrumente în sprijinul obiectivelor identificate pentru realizarea acestei lucrări. Bibliografia prezentată în finalul lucrării conţine doar lucrările semnificative consultate în vederea întocmirii tezei de doctorat. În munca de elaborare a acestei teze a fost studiată o mare cantitate de informaţie din diferite surse, în special în format electronic disponibil pe Internet, având în vedere faptul că în România au fost editate puţine lucrări în domeniul ingineriei sistemelor complexe, domeniu relativ nou, care începând cu anii 90 cunoaşte un avânt deosebit pe plan mondial.

În întreaga mea carieră am lucrat în domeniul testării şi evaluării de dezvoltare. Iniţierea şi finalizarea tezei este urmarea preocupărilor mele pentru înţelegerea mediului în care îmi desfăşor activitatea şi a angajamentului personal pentru îmbunătăţirea activităţilor desfăşurate în contextul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

Pentru asigurarea nivelului de încredere necesar rezultatelor eforturilor mele şi promovarea domeniului ales pentru această teză, am publicat peste 30 de articole şi lucrări ştiinţifice în reviste

9 INTRODUCERE

de specialitate şi la sesiuni de comunicări ştiinţifice interne şi internaţionale. Validarea activităţilor mele de către structurile Ministerului Apărării Naţionale am obţinut-o odată cu aprobarea Instrucţiunii I.1000.4 privind procesele de testare, evaluare şi omologare a produselor - pentru care am fost un membru activ al colectivului de elaborare - prin ordinul ministrului apărării naţionale, nr. M.15 din 01.02.2006.

Pe tot parcursul efectuării acestei lucrări am beneficiat de sprijinul permanent al domnului gl. bg (r) prof. univ. dr. ing. Tudor CHERECHEŞ, conducătorul ştiinţific al tezei de doctorat, căruia îi aduc, pe această cale, cele mai sincere mulţumiri pentru îndrumarea ştiinţifică şi sugestiile de un real folos în elaborarea acestei teze, pentru exigenţa manifestată faţă de lucrare, pentru perfecţionarea mea în acest domeniu şi pentru motivarea mea în depunerea tuturor eforturilor necesare. De asemenea, îi mulţumesc şi pentru sprijinul personal şi încrederea pe care mi le acordă în viaţa personală şi în carieră. Adresez alese mulţumiri celor care au contribuit sub orice formă la realizarea şi finalizarea acestei teze, cadrelor didactice din Academia Tehnică Militară, colegilor mei din Poligonul de Experienţe al Armatei şi din Departamentul pentru Armamente, personalului Biroului de Testare şi Evaluare şi în mod special unui adevărat prieten, domnul col. ing. George POPA. De asemenea, doresc să exprim sincere mulţumiri domnului lt. col. dr. ing. Victor MAIER pentru încurajare şi încrederea manifestată faţă de mine şi pentru recunoaşterea eforturilor mele. Nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele pentru înţelegerea şi căldura cu care m-a sprijinit în toată această perioadă şi în mod special, pentru realizarea acestei lucrări, tatălui meu, domnul col. prof. univ. ing. Ion IANCU.

CAPITOLUL 1

STADIUL CUNOAŞTERII ŞI TENDINŢE DE DEZVOLTARE ÎN DOMENIUL INGINERIEI SISTEMELOR DE ARMAMENT TERESTRU

1.1. CONCEPTE STRATEGICE PENTRU REALIZAREA ARHITECTURILOR MODERNE DE SISTEME DE ARMAMENT TERESTRU

Armata României se adaptează în mod flexibil şi permanent la cerinţele şi exigenţele impuse

de dinamica evenimentelor politice şi militare care au loc pe plan mondial, pentru a fi pregătită să facă faţă noilor provocări din domeniul securităţii. Pentru îndeplinirea noilor nevoi ale misiunilor, armata va fi mai redusă numeric, mai robustă şi mai flexibilă, cu o capacitate mai ridicată de acţiune şi de luptă, ceea ce va determina reducerea substanţială a timpului de reacţie şi de răspuns la ameninţări şi crize [60] .Capacitatea de acţiune este determinată în măsură decisivă de nivelul tehnologiilor aplicate pentru toate componentele ansamblului operaţional şi de gradul de instruire a militarilor destinaţi utilizării lor. Pe măsura implementării tehnologiilor şi sistemelor de armamente de înaltă tehnicitate, gradul de profesionalizare a armatei va creşte, influenţând în mod direct calitatea şi eficienţa de utilizare în luptă. În prezent, există preocupări şi realizări multidisciplinare care conduc spre o nouă fizionomie a acţiunilor militare şi care vizează, în egală măsură, mijloacele şi concepţia ducerii luptei. Schimbările preconizate au la bază tehnologii avansate şi concepte noi de anihilare sau măcar de inhibare a voinţei adversarului, pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. Tendinţele actuale în dezvoltarea tehnologică sunt îndreptate spre dotarea cu echipamente moderne, inteligente şi precise, care măresc posibilităţile de intervenţie de la mare distanţă şi de realizare a obiectivelor, fără a mai fi neapărat necesară angajarea în lupta directă, în care adversarii să fie faţă în faţă.

Relaţia dintre noile tehnologii şi doctrinele militare este biunivocă, generând o dezvoltare interdependentă, cu efecte în plan economic, social, politic şi de securitate. Această evoluţie determină nevoi ale misiunii care pot fi îndeplinite prin soluţii materiale, susţinute, în acelaşi timp, de adaptarea doctrinelor militare cu impact asupra structurilor de apărare şi în special a forţelor armate. Translatarea nevoilor misiunii în cerinţe operaţionale devine un proces complex, care necesită analize aprofundate ale mediului operaţional, pentru identificarea metodelor şi mijloacelor de îndeplinire a acestora.

În scopul identificării modului de translatare a cerinţelor operaţionale, pornind de la documentele strategice ale apărării naţionale şi până la „obiectivele generale ale Ministerului Apărării Naţionale” [105], puse în practică prin intermediul programelor majore ale Ministerului Apărării Naţionale, în mod special în cadrul programului Forţe terestre şi preluate în cadrul Concepţiei de înzestrare a Armatei României în perioada 2006-2025 [78], în cadrul lucrării sunt detaliate unele aspecte referitoare la:

• dimensiunea ameninţărilor câmpului de luptă modern generatoare de nevoi materiale ale misiunii;

• integrarea şi disocierea cerinţelor operaţionale viitoare pentru forţele terestre.

1.2. CONCEPTIA DE ÎNZESTRARE A FORŢELOR TERESTRE PE TERMEN SCURT, MEDIU ŞI LUNG

Concepţia de înzestrare a Armatei României prezintă un set de cerinţe pentru creşterea

capacităţii de răspuns la provocările actualului mediu de securitate. Aceste cerinţe sunt orientate spre constituirea unor structuri de forţe capabile să acţioneze în conformitate cu angajamentele

11 CAPITOLUL 1

politice transpuse în documentele strategice ale apărării naţionale şi legile privind organizarea şi planificarea organismului militar.

Scopul acestei concepţii îl reprezintă crearea unui mediu comun de acţiune pentru structurile implicate în procesul de înzestrare, modernizare şi operaţionalizare a forţelor, în vederea utilizării eficiente a resurselor alocate Armatei României pe termen scurt, mediu şi lung. Cadrul general al concepţiei urmăreşte să statueze principiile şi metodele privind politica Ministerului Apărării Naţionale de realizare a programelor de înzestrare şi modernizare a armatei în acord cu principiile şi prevederile stabilite prin Strategia de Transformare a Armatei României şi Directiva de Planificare a Apărării pentru îndeplinirea Obiectivelor Forţei, respectării contribuţiilor la Forţa de Răspuns a NATO şi în contextul Angajamentelor de la Praga privind Capabilităţile, precum şi al angajamentelor privind contribuţia cu forţe şi capabilităţi pentru Uniunea Europeană. Realizarea acestor deziderate poate fi atinsă cu eficienţă sporită prin aplicarea procesului de inginerie de sistem în cadrul unui mediu procedural, bine controlat, care să asigure utilizarea cu obiectivitate a instrumentelor şi metodologiilor specifice acestui proces. În scopul asigurării elementelor necesare atingerii acestui obiectiv, în cadrul lucrării sunt abordate:

• principiile înzestrării [79], [105]; • obiectivele înzestrării Armatei României pentru Forţele Terestre, pe termen scurt, mediu şi

lung [78].

1.3. CERINŢE PENTRU DEZVOLTAREA SISTEMELOR DE ARMAMENT TERESTRU

Având în vedere orientarea acestei lucrări spre asigurarea elementelor necesare ingineriei sistemelor de armamente terestru, în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, în acest capitol sunt identificate şi analizate concepţia de modernizare a Forţelor Terestre în scopul definirii cerinţelor operaţionale generatoare de arhitecturi de sisteme de armament terestru. Forţele terestre parcurg un proces de transformare care să le asigure capacitatea viitoare de a se integra schimbărilor secolului XXI, cu elemente deosebit de mobile şi versatile. Atingerea acestui obiectiv presupune alocarea unor bugete foarte mari necesare pentru realizarea unui sistem de luptă multifuncţional, multidisciplinar, reconfigurabil, care să constituie baza capabilităţilor forţei viitorului. În vederea structurării cerinţelor operaţionale pentru dezvoltarea sistemelor de armament terestru, acest capitol tratează:

• interdependenţa dintre operaţiuni şi tehnologie [2], [70], [58]; • misiunile forţelor terestre [3], [41], [42]; • structurile tactice şi tehnica militară din cadrul unităţilor mecanizate [13], [59], [61], [63].

1.4. NOŢIUNI DE INGINERIE DE SISTEM APLICATE PENTRU REALIZAREA ARHITECTURILOR DE SISTEME MODERNE DE ARMAMENT TERESTRU

Pentru implementarea cu eficienţă şi operativitate a tuturor măsurilor necesare îndeplinirii

cerinţelor operaţionale definite în cadrul paragrafelor anterioare, în limita bugetelor disponibile şi constrângerilor de timp şi personal, întregul proces de modernizare al armatei se poate executa în mediul definit de procesul de inginerie de sistem. În cadrul acestei lucrări procesul de inginerie de sistem este privit drept un proces consolidat, aplicat pentru organizarea şi conducerea unui proiect complex, de tipul sistemelor de armament terestru. Sunt tratate pe larg elementele necesare stabilirii stadiului actual în desfăşurarea sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, pentru identificarea şi definirea eforturilor necesare dezvoltării procesului, organizate astfel:

• definirea procesului de inginerie de sistem [85], [97], [98], [106], [107]; • stadiul cunoaşterii şi tendinţe de dezvoltare la nivelul Ministerului Apărării Naţionale în domeniul

procesului de inginerie de sistem pentru sistemele de armament terestru [87], [88], [89], [90], [91].

12 CAPITOLUL 1

Activitatea de inginerie de sistem acoperă întregul ciclu de viaţă al sistemului, începând cu analizele tipurilor de soluţii pentru îndeplinirea misiunilor, definirea cerinţelor şi conceptului de proiect până la producţie, suport operaţional, planificare pentru înlocuire sau modificare/modernizare şi eventual retragere şi disponibilizare. Ciclul de viaţă cuprinde un număr de faze distincte, separate prin puncte de decizie, în interiorul cărora se desfăşoară, în mod logic, o serie de activităţi organizate pentru obţinerea şi menţinerea în înzestrare a sistemului de armament dorit, cu costuri minime. În cadrul Ministerului Apărării Naţionale, procesul de management al sistemului pe ciclul de viaţă este aplicat sub denumirea de proces de management al achiziţiilor pentru apărare. Această terminologie creează uneori confuzii, determinate în special de percepţia că procesul de management al achiziţiilor pentru apărare constă în executarea activităţilor necesare pentru cumpărarea unui sistem de armament, eventual numai a celor de contractare, finalizându-se odată cu introducerea acestuia în evidenţa contabilă a utilizatorului final. Neînţelegerea profundă a cuprinderii procesului de management al achiziţiilor pentru apărare conduce la interpretări eronate asupra modului de organizare şi competenţele organismelor implicate în supravegherea şi executarea acestuia.

Pentru eficientizarea activităţilor şi reducerea costurilor necesare pentru managementul unui sistem de armament pe parcursul ciclului său de viaţă, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, începând cu anul 1999 a demarat elaborarea unui set de instrucţiuni cunoscute sub denumirea informală de Seria 1000. Aceste instrucţiuni constituie fundamentul necesar implementării unui proces integrat pentru managementul pe ciclul de viaţă a sistemelor aflate în evidenţa ministerului. Aspectul esenţial al acestor instrucţiuni este faptul că asigură implementarea unor sisteme deschise, cu respectarea standardelor tehnice şi operaţionale, pentru îndeplinirea nevoilor de interoperabilitate şi interschimbabilitate în vederea asigurării îndeplinirii nevoilor definite ale misiunilor.

Instrucţiunea I.1000.1-01 - Regulament de emitere a cerinţelor [87] Acest regulament prezintă principalele direcţii pentru elaborarea cerinţelor, de către toate

organismele subordonate Ministerului Apărării Naţionale şi se referă la acele activităţi, care îl sprijină pe şeful Statului Major General în îndeplinirea responsabilităţilor sale privind achiziţiile în domeniul apărării. Statul Major General evaluează toate cerinţele militare pentru programele de achiziţii de tehnică de luptă ale structurilor subordonate, privind nivelul operaţional propus de acestea. Pentru a îndeplini aceste responsabilităţi, a fost creat Consiliul de Supraveghere a Cerinţelor.

Instrucţiunea nu specifică în mod clar momentele de timp şi condiţiile în care se elaborează cele două documente principale cu cerinţe, Documentul cu Nevoile Misiunii şi Documentul cu Cerinţele Operaţionale. Conform prevederilor instrucţiunii se poate înţelege faptul că aceste documente se elaborează simultan, de cele mai multe ori omiţându-se chiar elaborarea primului dintre ele. Conform principiilor teoretice care guvernează procesul de management al cerinţelor în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, fiecare din cele două documente are rolul său foarte important, la moment de timp potrivit, pentru a exprima o evoluţie a conceptului / soluţiei de sistem. Aceste aspecte vor fi abordate în mod detaliat pe parcursul acestei lucrări.

Instrucţiunea I.1000.2-01 - Managementul achiziţiilor pentru apărare [88] Instrucţiunea stabileşte un sistem unitar de desfăşurare a programelor de achiziţie, permiţând

managementul unei mari diversităţi de programe, modul de parcurgere al întregului proces fiind în acelaşi timp flexibil, permiţând adaptarea la specificul fiecărui program în parte. Directorul de program, cu aprobarea autorităţii de decizie, elaborează structura programului astfel încât să fie asigurată parcurgerea fazelor necesare reducerii riscurilor şi obţinerii, în timpul cel mai scurt, a informaţiilor necesare luării deciziilor pentru realizarea sistemului de armament. Fazele procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, separate prin puncte de decizie şi principalele activităţi executate în cadrul procesului, sunt prezentate sintetic în Figura 1.

13 CAPITOLUL 1

Pentru a se conferi stabilitate programului, prin evaluarea nevoilor şi determinarea restricţiilor acestora, este necesar ca pentru programele de achiziţie noi, planurile şi strategiile specifice să fie în concordanţă cu planificarea bugetară anuală a Ministerului Apărării Naţionale – sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare. Accesibilitatea programului la resursele de care are nevoie va fi evaluată la fiecare punct de decizie, începând cu iniţierea lui.

FAZE DE ACHIZIŢIE ŞI PUNCTE DE DECIZIE

Număr de ani 0- 2- 4- 2- 8-

Faze Activităţi

preliminare fazei

Faza 0 Studierea şi selectarea

conceptului

Faza 1 Definirea

programului / proiectului

Faza 2 Dezvoltarea tehnologică

Faza 3 Producţia şi instalarea

Faza 4 Operarea şi

suportul

Scopul fazei

Evaluarea ameninţării validate Analiza domeniului misiunii Elaborarea DNM

Explorarea conceptelor alternative Definirea conceptului de sistem Identificarea riscurilor Elaborarea DCO Elaborarea strategiei de achiziţii şi a obiectivelor de cost, grafic şi performanţe

Definirea caracteristicilor şi capabilităţilor proiectului Elaborarea informaţiilor necesare sprijinirii deciziei la faza 2 Stabilirea Bazei Programului de Achiziţie

Translatarea celui mai favorabil proiect dezvoltat în Faza 1 Validarea tehnologiei procesului de producţie Testarea capabilităţilor sistemului

Stabilirea unei producţii eficiente, stabile si a unei baze de suport Atingerea capacităţii operaţionale Monitorizarea performanţelor sistemului

Asigurarea suportului la trupe Identificarea deficienţelor Modificări şi modernizări la cerere Scoatere din exploatare

Puncte de

decizie

PD 0 Aprobarea studierii

conceptului AD (CODA)

DNM

PD 1 Aprobarea începerii

programului AD (CODA)

DCO

PD 2 Aprobarea dezvoltării

AD (CODA)

PD 3 Aprobarea producţiei

AD (CODA)

PD 4 Aprobarea

modificărilor AD (CODA)

AD- Autoritate de decizie CODA – Consiliul de Achiziţii PD – Punct de decizie DNM – Documentul cu Nevoile Misiunii DCO – Documentul cu Cerinţele Operaţionale

Figura 1. Procesul de management al achiziţiilor pentru apărare

Când Consiliul de Achiziţii analizează un program, la PD 1, şeful componentei din

Ministerul Apărării Naţionale care răspunde de program trebuie să justifice disponibilitatea sumei necesare pentru finanţarea programului. Directorul de program prezintă o descriere a strategiei adoptate pentru achiziţie, în care vor fi incluse şi bugetele estimate, detaliate pe articole bugetare. Dacă, după ce Consiliul de Achiziţii a analizat programul, secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru Armamente va concluziona că programul nu va putea fi finanţat aşa cum s-a propus, atunci şeful componentei din Ministerul Apărării Naţionale va propune o actualizare a bugetului programului.

Procesul de management integrează toate activităţile, de la conceptul de sistem până la producţie şi suportul în exploatare. În scopul optimizării procesului se folosesc echipe multidisciplinare care acţionează în scopul îndeplinirii obiectivelor de cost şi performanţă. Este decisiv ca în timpul desfăşurării programului să se ia în consideraţie toate procesele folosite la cercetarea, dezvoltarea, fabricarea, verificarea, testarea, instalarea, funcţionarea, susţinerea, instruirea personalului şi eventual scoaterea din înzestrare (disponibilizare) a sistemului.

14 CAPITOLUL 1

Instrucţiunea 1000.3 - privind interacţiunea dintre Sistemul de Planificare,

Programare, Bugetare şi Evaluare, Sistemul de emitere a cerinţelor şi Sistemul de management al achiziţiilor pentru apărare [89]

Instrucţiunea are drept obiectiv corelarea reglementărilor privind funcţionarea celor trei

sisteme: sistemul de planificare, programare, bugetare şi evaluare, asigurat de Departamentul pentru Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare, sistemul de emitere a cerinţelor, asigurat de către Statul Major General, categoriile de forţe ale Armatei şi alte structuri beneficiare şi Sistemul de management al achiziţiilor pentru apărare, asigurat de către Departamentul pentru Armamente.

Instrucţiunea îşi propune identificarea interacţiunilor dintre cele trei sisteme, aşa cum este prezentat grafic în Figura 2, în vederea stabilirii modului de iniţiere, derulare şi actualizare a programelor de achiziţii, în concordanţă cu obiectivele programelor majore ale Ministerului Apărării Naţionale.

Figura 2. Schema sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare

În cadrul sistemului de emitere a cerinţelor, prin Consiliul de Supraveghere a Cerinţelor, se validează şi aprobă Documentul cu Nevoile Misiunii şi Documentul cu Cerinţele Operaţionale. În cadrul sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare, prin Consiliul de Planificare a Apărării se aprobă Directiva de Planificare a Apărării, programele majore ale Ministerului Apărării Naţionale, planurile anuale de modernizare şi pregătire ale Ministerului Apărării Naţionale, proiectul bugetului anual al Ministerului Apărării Naţionale precum şi Rapoartele privind stadiul de derulare a programelor majore ale Ministerului Apărării Naţionale.

În cadrul sistemului de management al achiziţiilor pentru apărare, prin Consiliul de Achiziţii se aprobă documentele privind derularea programelor de achiziţii. Această instrucţiune tratează programele de achiziţii ca parte componentă a programelor majore (de constituire, modernizare şi pregătire) ale Ministerului Apărării Naţionale. Planificarea fondurilor financiare destinate derulării programelor de achiziţii se realizează în cadrul planificării fondurilor destinate programelor majore prin luarea în considerare a parametrilor de cost incluşi în baza programelor de achiziţii. Aceşti parametrii sunt permanent actualizaţi de către directorul de program de achiziţie, validaţi de Consiliul de Achiziţii şi aprobaţi de Consiliul de Planificare a Apărării.

SISTEMUL INTEGRAT DE MANAGEMENT AL ACHIZIŢILOR PENTRU APĂRARE

Consiliul de planificare a

Sistemul de planificare,

programare, bugetare şi evaluare

Sistemul de emitere a

cerinţelor

Sistemul de management al

achiziţiilor

Consiliul de supraveghere a

cerinţelor

Consiliul de achiziţii

15 CAPITOLUL 1

I. 1000.4 - Instrucţiuni privind procesele de testare, evaluare şi omologare a produselor [90]

Instrucţiunea I.1000.4 urmăreşte stabilirea unui cadru legal de desfăşurare a procesului de testare şi evaluare şi a procesului de omologare, în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare şi definirea politicilor, furnizarea reglementărilor generale şi atribuirea responsabilităţilor pentru procesul de testare şi evaluare şi procesul de omologare desfăşurate în Ministerul Apărării Naţionale. Instrucţiunea I.1000.4 este elaborată pentru stabilirea unor politici unitare, furnizarea reglementărilor necesare şi atribuirea responsabilităţilor referitoare la procesul de testare şi evaluare şi la procesul de omologare a produselor care se dezvoltă şi / sau se achiziţionează în vederea introducerii în înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale. Prevederile acestei instrucţiuni trebuie aplicate, în manieră unitară şi eficientă, tuturor sistemelor supuse procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Unul din principalele elemente ale instrucţiunii îl constituie reglementarea obligativităţii ca toate produsele care urmează să fie introduse în înzestrarea Ministerul Apărării Naţionale să fie omologate. Omologarea produselor reprezintă confirmarea oficială, în urma executării unor analize şi audituri tehnice, a faptului că produsele respective îndeplinesc cerinţele specificaţiilor tehnice aprobate, fiind astfel calificate pentru a intra în înzestrarea Ministerului Apărării Naţionale. Această activitate este parte integrantă a procesului de inginerie de sistem, iar rolul ei trebuie subliniat şi evidenţiat în contextul ritmului accelerat al achiziţiilor desfăşurate la ora actuală în Ministerul Apărării Naţionale.

Instrucţiunea I.1000.5 privind managementul activităţilor de cercetare ştiinţifică pentru tehnică şi tehnologii militare [91]

Instrucţiunea stabileşte metodologia coordonării şi desfăşurării activităţilor de cercetare

ştiinţifică pentru tehnică şi tehnologii militare în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare. Defineşte politicile, strategiile pe termen mediu şi lung, precum şi concepţia de management pe programe şi proiecte şi precizează categoriile de activităţi de cercetare-dezvoltare şi modul de integrare a acestora în procesul de realizare a programelor de achiziţii. Stabileşte organismele cu responsabilităţi în domeniu şi obligaţiile ce le revin, precum şi procedurile de lucru, documentele cu format obligatoriu şi metodologiile aferente.

Ca urmare a evoluţiei organizatorice a structurilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi în special din cadrul Departamentului pentru Armamente şi a elaborării unor noi documente de reglementare a activităţilor din domeniul cercetării şi tehnologiei ar fi necesar ca această instrucţiune să fie actualizată şi ancorată în principiile programelor de cercetare şi tehnologie implementate la nivel NATO şi UE.

Standardul tehnic militar STP M 40546 (corespunde cu IEEEP 1220) - Aplicarea şi managementul procesului de ingineria sistemelor. Cerinţe generale [104]

Standardul defineşte activităţile interdisciplinare care sunt necesare pe parcursul ciclului de

viaţă al unui sistem pentru a transforma necesităţile, cerinţele şi restricţiile clientului într-o soluţie de sistem. Standardul este destinat să îndrume dezvoltarea sistemelor pentru aplicaţii comerciale, guvernamentale, militare şi spaţiale şi se aplică unei entităţi organizatorice din cadrul unei organizaţii care are responsabilitatea dezvoltării unui proiect de produs şi stabilirii infrastructurii ciclului de viaţă necesar pentru susţinerea acestuia.

Standardul se aplică atât pentru produsele unicat, cât şi pentru produsele realizate în producţie de masă pentru piaţa de consum, cerinţele sale fiind aplicabile atât pentru produsele noi, cât şi pentru îmbunătăţirile treptate aduse produselor existente.

16 CAPITOLUL 1

1.5. CONCLUZII

Mediul politic şi militar actual justifică întreprinderea unor măsuri de creştere a ritmului de retehnologizare în condiţiile reducerii costurilor implicate. Acest deziderat poate fi atins numai prin cooperare în cadrul unor programe majore complexe de dezvoltare a unor noi sisteme de armament care să asigure îndeplinirea misiunilor asumate cu maximă eficienţă. Cadrul de cooperare pe plan european în domeniul armamentelor nu este încă foarte bine definit de către Uniunea Europeană, dar necesitatea funcţionării acesteia este incontestabilă şi ca urmare NATO a preluat iniţiativa prin intermediul Research and Technology Agency. Acest organism coordonează câteva domenii de interes în cadrul unor grupuri de lucru şi are rolul de a integra cerinţele într-un management orientat spre capabilităţile alianţei. Cerinţele se constituie în puncte de intrare în programe de dezvoltare a unor noi sisteme în domeniul armamentelor, la care acced organisme de cercetare-dezvoltare, fabricare, integrare, suport logistic şi testare, în vederea realizării obiectivelor programului. Cooperările au ca rezultat obţinerea unor concepte de sistem integrate, platforme de armament comune şi proceduri unitare de testare şi antrenament. Se poate observa o tendinţă de detaşare a unor producători specializaţi pe plan european în realizarea unor elemente de sistem la un nivel înalt de tehnologizare pe baza unor cerinţe (standardizate sau nu) care să asigure integrarea acestora în configuraţii versatile şi eficiente.

Abordarea integrată a conceptelor, pornind de la emiterea cerinţelor şi până la armonizarea procedurilor de disponibilizare, conduce la apariţia unei tendinţe de modularizare a sistemelor de armament şi specializare a participanţilor la proces în dezvoltarea unor elemente de sistem specifice. Aceste elemente de configuraţie, clasificate pe niveluri ale arhitecturii de sistem pot fi integrate în concordanţă cu nevoile misiunilor, ceea ce ar conduce la reducerea semnificativă a tuturor resurselor implicate. Cadrul pentru abordarea integrată a problematicii privind atingerea obiectivelor de modernizare a Armatei României prin creşterea nivelului de tehnologizare al tuturor forţelor este oferit de sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare. Aşa cum se prezintă şi în Directiva de planificarea a apărării 06 / 2006-2011, în vederea materializării obiectivelor politicii de apărare, Ministerul Apărării Naţionale trebuie să-şi intensifice eforturile în sensul „perfecţionării sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare în vederea dotării cu tehnică şi echipamente corespunzătoare cerinţelor impuse de modernizarea armatei şi operaţionalizarea forţelor pentru NATO şi UE”. Acest sistem oferă fundamentul stabilirii responsabilităţilor organizaţionale şi desfăşurării activităţilor necesare transformării nevoilor misiunii în soluţii viabile de sisteme de armament. Pentru buna funcţionare a sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, la nivel procedural au fost demarate eforturi susţinute atât pentru latura politico-militară, prin Departamentul pentru Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare şi Statul Major General, cât şi pentru latura tehnică prin Departamentul pentru Armamente prin elaborarea unui set de documente strategice, de planificare şi a instrucţiunilor Seria 1000.

Eforturile pentru asigurarea unui proces puternic, bazat pe tehnici şi instrumente eficiente, trebuie continuate, această lucrare propunând elemente noi pentru dezvoltarea sistemului, în scopul eficientizării şi în special al reducerii costurilor implicate şi graficelor de timp necesare introducerii în înzestrare a sistemelor de armament dorite de utilizatori.

CAPITOLUL 2

CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA PROCESULUI DE MANAGEMENT AL ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE

2.1. PROCESUL DE MANAGEMENT AL ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE ABORDAT PRIN INTERMEDIUL PROCESULUI DE INGINERIE DE SISTEM

În cadrul acestui paragraf sunt identificate principalele elemente ale ingineriei de sistem care trebuie exploatate în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare [85], [97], [98], [106], [107]. Ca o contribuţie personală, aceste elemente sunt integrate, aşa cum este prezentat în Figura 3 [107], pentru atingerea obiectivului de achiziţie a celui mai bun sistem de armament în conformitate cu cerinţele operaţionale aprobate şi de menţinere a acestuia în limitele specificaţiilor pe timpul operării. Procesul presupune definirea cerinţelor de performanţă şi funcţionale ale sistemului şi stabilirea instrumentelor necesare pentru translatarea acestor cerinţe în soluţii de proiectare şi utilizare operaţională.

Figura 3. Sinteza procesului de inginerie de sistem

O contribuţie importantă a ingineriei de sistem pentru managementul programului este reprezentată de asigurarea instrumentelor necesare pentru obţinerea intrărilor furnizate de

Cerinţa de achiziţie Sistem operaţionalizat

Evaluare tehnică

Proces de Proces de Proces de Proces de analiză validare verificare validare sistem cerinţe sistem sistem final

Dezvoltare tehnologică

Proces de definire cerinţe

Proces de definire soluţii

Producţia şi instalarea

Proces de implementare

Proces de tranziţie spre operare

Studiu concept şi definire sistem

Proces de selectare concept

Proces de definire proiect

Planuri, directive

şi

Rezultate şi feedback

Management tehnic

Proces de Proces de Proces de planificare evaluare control

evoluţie

Disponibilizare

Documentul cu Nevoile Misiunii

18 CAPITOLUL 2

utilizatorul final sub formă de „nevoi” şi „dorinţe” exprimate mai mult sau mai puţin într-un mediu controlat sau sub formă înregistrată, identificarea constrângerilor de sistem sub formă de costuri şi limitări tehnologice şi colectarea cerinţelor aplicabile în documentele aprobate pornind de la documentele legislative şi „directivele” de sistem formulate sub formă de ameninţări militare şi medii critice de operare şi până la arborele specificaţiilor tehnice.

Activităţile iniţiale ale procesului de inginerie de sistem care vin în sprijinul managementului programului de achiziţie a sistemului de armament sunt:

1. Identificarea beneficiarilor şi înţelegerea nevoilor lor. Componentele responsabile din cadrul Ministerului Apărării Naţionale [87] trebuie să evalueze în permanenţă potenţialul curent şi anticipat în contextul schimbării ameninţărilor, a liniei politice, a conducerii, a strategiei militare şi a misiunilor încredinţate, în scopul identificării deficienţelor care trebuie înlăturate prin soluţii materiale de sisteme de armament. Deficienţele şi oportunităţile tehnologice sunt structurate în Documentul cu Nevoile Misiunii, care descrie, în termeni largi, necesarul de capacităţi operaţionale pentru îndeplinirea nevoilor misiunii.

2. Efectuarea analizelor privind modalităţile de îndeplinire a nevoilor misiunii prin care sunt definite mediile de operare preconizate, cerinţele operaţionale, funcţionalităţile şi arhitecturile de sistem.

3. Informarea privind inadecvenţele sau costurile necesare pentru ca sistemele existente să îndeplinească noile nevoi ale misiunii.

4. Detalierea conceptelor şi documentarea noilor capacităţi care pot fi obţinute prin utilizarea unor tehnologii noi sau modernizate, dacă asigurarea succesului misiunii necesită dezvoltare tehnologică.

5. Pregătirea unei justificări pentru prioritatea asigurării nevoii misiunii comparată cu misiunile alternative care concurează pentru aceleaşi resurse.

6. Pregătirea documentelor necesare pentru solicitarea fondurilor necesare desfăşurării următoarei faze a programului.

7. Colectarea datelor necesare pentru elaborarea unei cereri de ofertă dacă pentru îndeplinirea nevoilor misiunii este considerată viabilă soluţia de achiziţie prin cumpărare de sisteme fără nevoi de dezvoltare.

Figura 4. Funcţionarea ingineriei de sistem

DA

NU

Obţinerea aprobărilor pentru documente

Dezvoltarea modelului operaţional

Dezvoltarea arhitecturii funcţionale

Definirea problemei de proiectare

Definirea problemei şi obiectivele de sistem /

segment / element

Dezvoltarea conceptului operaţional pentru sistem / segment/

element aflate în analiză

Definirea comportării preconizate într-o

diagramă de interacţiuni funcţionale

Definirea performanţelor funcţionale prin

analize cantitative

Alocarea cerinţelor funcţionale

Definirea soluţiilor fizice

concurente

Evaluarea soluţiilor fizice concurente şi selecţia celei mai bune în funcţie de obiective şi cerinţe

Dezvoltarea arhitecturii fizice

Cerinţele de top şi constrângerile din documentele cu cerinţe

aprobate DNM, DCO

Documentele de proiectare de

segment/ element aprobate pentru următorul nivel

Aprobarea obiectivelor, conceptelor operaţionale, cerinţelor, soluţiilor fizice şi planurilor de testare

Planuri de testare şi integrarea segmentelor/ elementelor

Dezvoltarea interfeţelor dintre

segmente/ elemente

Alocarea funcţiilor pentru segmente/

elemente

19 CAPITOLUL 2

Activităţile desfăşurate la nivel de sistem asigură definirea suficientă a nevoilor sau conceptelor operaţionale, pentru a fi stabilite competenţele şi a se justifica fondurile necesare iniţierii unui nou program de achiziţii. Aceste elemente sunt exploatate pentru elaborarea succesivă a documentelor primare cu cerinţe şi de planificare, sub forma Documentului cu Nevoile Misiunii, Documentului cu Cerinţele Operaţionale, documentului cu cerinţe de sistem (specificaţie de sistem [102]), documentului de planificare a activităţilor şi cererii de ofertă.

Pe baza elementelor prezentate în acest paragraf, se poate aprecia că procesul de inginerie de sistem reprezintă, în esenţă, un model secvenţial de management tehnic, proiectare, producţie şi evaluare tehnică, achiziţie şi operaţionalizare, la fiecare nivel al sistemului, începând de la cel superior (nivelul de sistem) şi propagându-se către nivelurile inferioare printr-o serie de paşi care conduc la o soluţie preferată de sistem. Fiecare nivel este susţinut prin iteraţii de proiectare la niveluri inferioare executate într-o anumită logică pentru a fi atins obiectivul propus şi a conferi factorilor de decizie încredere în sistemul de armament. În acest sens, o contribuţie importantă a acestei lucrări este reprezentată de stabilirea funcţionării procesului de inginerie de sistem în cadrul definit al achiziţiilor pentru apărare, aşa cum este prezentat în Figura 4.

În vederea facilitării aplicării procesului de inginerie de sistem de către structurile interesate din Ministerul Apărării Naţionale, în continuarea paragrafului este detaliat modul de interacţiune al acestuia cu procesul de management al achiziţiilor pentru apărare reglementat prin setul de instrucţiuni Seria 1000. Pentru definirea cadrului necesar stabilirii modului de interacţiune în Figura 6, o contribuţie importantă este adusă prin identificarea principalele activităţi şi rezultate specifice ingineriei de sistem obţinute în cadrul fazelor programelor de achiziţii. Identificarea acestora este rezultatul unei analize aprofundate a modului în care se desfăşoară majoritatea programelor de achiziţii pentru forţele terestre, fiecare cu obiectivele şi constrângerile sale, dar toate având acelaşi beneficiar, Statul Major al Forţelor Terestre. Sincopele în desfăşurarea programelor, de natură procesuală şi în mod special de natură financiară, impun creşterea nivelului de procedurare a activităţilor şi dezvoltarea unor noi tehnici şi instrumente de management necesare eficientizării rezultatelor. Activităţile identificate şi definite în acest paragraf, detaliate pentru fiecare fază a procesului, au caracter de generalitate, fiind asigurate premisele utilizării integrate în cadrul tuturor programelor de achiziţii indiferent de structura emitentă sau utilizatorul final.

Un element de noutate este reprezentat de modul de abordare a fazei de dezvoltare tehnologică, care în conformitate cu instrucţiunile în vigoare, poate fi descompusă în două subfaze, prototipul industrial şi producţia iniţială de serie mică. Prototipul industrial este realizat în scopul rafinării şi certificării configuraţiei funcţionale a sistemului, iar producţia iniţială de serie mică este realizată în principal pentru certificarea pregătirii pentru fabricaţie. Pornind de la principalele aspecte ale subfazei de producţie iniţială de serie mică: fondurile necesare realizării producţiei iniţială de serie mică sunt din articolul pentru investiţii, produsele realizate sunt destinate intrării în înzestrare, producţia iniţială de serie mică se dimensionează în general pe arhitectura structurii operaţionale pe care o va deservi, produsele sunt omologate deci tehnologiile sunt maturizate, se propune translatarea acestei subfaze ca fiind prima etapă a fazei de producţie şi instalare.

Figura 5. Producţia iniţială de serie mică în cadrul fazei 3 – Producţie şi instalare

Tendinţa actuală manifestată pe plan mondial, în toate domeniile tehnico-economice, privind unificarea conceptelor într-un cadru standardizat integrat, este de aşteptat să influenţeze şi procesul de management al achiziţiilor pentru apărare.

PD 3 PD 4

Faza 2

Faza 4 Producţia iniţială de serie mică Producţia de serie

-maxim 10% din producţia totală- şi instalarea

20 CAPITOLUL 2

Figura 6. Activităţi şi rezultate ale ingineriei de sistem în cadrul fazelor procesului de management

al achiziţiilor

FAZA 0 FAZA 1 FAZA 2 FAZA 3 FAZA 4

FAZA DE PRECONCEPT

STUDIEREA ŞI SELECTAREA CONCEPTULUI

DEFINIRE PROIECT / PROGRAM

DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

PRODUCŢIE ŞI INSTALARE

OPERARE ŞI SUPORT

N

E

V

O

I

0. NEVOILE MISIUNII DEFINITE

1. ANALIZE DE SISTEM 2. CERINŢE OPERAŢIONALE DEFINITE 3. CONCEPT DE PROIECT 4. TEHNOLOGIE ŞI RISCURI EVALUATE 5. COSTURI, SCHEME, PERFORMANŢE PRELIMINARE 6. REZULTATE DE TESTARE ŞI EVALUARE

7. CONCEPT ACTUALIZAT 8. PROIECT PRELIMINAR 9. REZULTATE DE TESTARE ŞI EVALUARE

10. PROIECT DETALIAT 11. PROTOTIPURI (INCLUSIV PISM) 12. INTEGRAREA CONSIDERAŢIILOR DE FABRICAŢIE ŞI SUPORTABILITATE ÎNTR-UN EFORT DE PROIECTARE 13. SUBSISTEME ARMONIZATE 14. INTEGRARE SISTEM 15. REZULTATE DE TESTARE ŞI EVALUARE

16. PRODUCŢIE EFICIENTĂ ŞI STABILĂ 17. RATĂ DE PRODUCŢIE 18. BAZĂ DE SUPORT 19. ATINGEREA CAPACITĂŢII OPERAŢIONALE 20. IMPLEMENTARE 21. REZULTATE DE TESTARE ŞI EVALUARE

22. SUPORT OPERAŢIONAL 23. MODERNIZARE24. RETRAGERE 25. PLANIFICARE ÎNLOCUIRE 26. REZULTATE DE TESTARE ŞI EVALUARE

D

I

S

P

O

N

I

B

A

C

T

I

V

I

T

Ă

Ţ

I

C

H

E

I

E

ANALIZA DOMENIULUI MISIUNII DEFINIREA SCENARIILOR DE OPERARE

DEFINIREA CONCEPTULUI DE SISTEM DE ARMAMENT ANALIZA ALTERNATIVELOR STUDIEREA CONCEPTULUI ŞI ARHITECTURILOR DE SISTEM DE ARMAMENT DEFINIREA CONCEPTULUI DE PROGRAM DEFINIREA CERINŢELOR FUNCŢIONALE PRINCIPALE ALOCARE PRELIMINARĂ A CERINŢELOR TESTAREA ŞI EVALUAREA

DEFINIREA ARHITECTURILOR DE SISTEM DE ARMAMENT STRATEGIA DE ACHIZIŢIE STRATEGIA DE TESTARE ŞI EVALUARE ELABORAREA GRAFICELOR DE TIMP ŞI ESTIMĂRILOR DE COSTURI PE CICLUL DE VIAŢĂ STRATEGIA DE MANAGEMENT AL RISCULUI EMITEREA SPECIFICAŢIEI DE SISTEM TESTAREA ŞI EVALUAREA

REVIZUIREA CONCEPTULUI DEFINIREA PROIECTELOR DE SUBSISTEME EMITEREA SPECIFICAŢIILOR DE PRODUS MODELAREA ŞI SIMULAREA DE ÎNALTĂ FIDELITATE INTEGRAREA PROIECTELOR DE SUBSISTEME CONTROLUL INTERFEŢELOR DEZVOLTAREA PLANULUI DE ANALIZE COSTURI ŞI RISCURI PLANIFICAREA REDUCERII RISCURILOR EMITEREA SPECIFICAŢIILOR DE FABRICAŢIE TESTAREA ŞI EVALUAREA OMOLOGAREA OFICIALĂ VALIDAREA CONFIGURAŢIEI FIZICE

REVIZUIRIREA PROIECTELOR REALOCAREA CERINŢELOR (DACĂ ESTE CAZUL) CONSOLIDAREA FABRICAŢIEI CONTROLUL MODIFICĂRILOR ASIGURAREA ŞI CONTROLUL LIVRĂRILOR INSTRUIREA TESTAREA ŞI EVALUAREA

CONTROLUL MODIFICĂRILOR SUPORTUL INGINERESC MENTENANŢĂ INSTRUIREA DEZVOLTAREA MODERNIZĂRI-LOR VALIDAREA MODERNIZĂRI-LOR ESTIMAREA EFICIENŢEI OPERAŢIONALE TESTAREA ŞI EVALUAREA

21 CAPITOLUL 2

Existenţa organismelor internaţionale puternice în domeniul certificării sistemelor calităţii şi în domeniul ingineriei de sistem, precum şi dorinţa producătorilor de impunere a unor standarde de configuraţii, fac ca şi sistemul militar să fie nevoit să se adapteze la noul mediu prin adoptarea reglementărilor internaţionale. Această nevoie apare ca urmare a principalului obiectiv care guvernează procesul de management al achiziţiilor pentru apărare, achiziţia de sisteme de armament cât mai performante la preţuri cât mai scăzute. Pentru a determina poziţia pe care se situează actualul sistem militar de achiziţii faţă de un program comercial tipic, este realizată o analiză comparativă, sintetizată în Figura 7. Această reprezentare evidenţiază faptul că toate programele sunt în esenţă similare, având aceeaşi logică procesuală, pornind de la definirea cerinţelor şi mergând prin dezvoltare, producţie, implementare, operare şi suport, spre scoatere din uz şi casare sau valorificare [98], [106], [107]. Totuşi trebuie sesizate şi analizate pe viitor unele diferenţe de terminologie implementată şi nuanţe ale proceselor secvenţiale, pornind de la momentele de apariţie şi mergând până la modul de exploatare a rezultatelor.

Program comercial

tipic

Faza de definire cerinţe utilizator

Faza de definire concept

Faza de definire specifica-ţii de sistem

Faza de plani- ficare a achi- ziţiei

Faza de selec-ţie a sursei

Faza de integra-re a sistemului

Faza de pro-ducţie

Faza de distri- buire

Faza de operare şi mente- nanţă

Faza de dezacti-vare

Program al

M.Ap.N.

Prefază

Determi- narea soluţiei materiale

Faza 0

Studiere şi selectare concept

Faza 1

Definire proiect / program

Faza 2

Dezvoltare tehnologică

Faza 3 Producţie şi instalare

Faza 4

Operare şi suport

Puncte de decizie

Aprobarea studierii conceptului

Aprobarea iniţierii programului

Aprobarea dezvoltării

Aprobarea producţiei

Aprobarea modificărilor

Figura 7. Comparaţie între fazele ciclului de viaţă pentru sistemele comerciale şi sistemul militar

Fiecare din armatele statelor lumii aplică propriul sistem de achiziţii. Aceste sisteme sunt mai mult sau mai puţin procedurate şi integrate, fiind generate de concepţiile proprii privind finanţarea şi modul de funcţionare al relaţiilor comerciale din punct de vedere economic şi politic. În acest sens, în cadrul paragrafului este adusă o contribuţie prin realizarea unei analize comparative între fazele diverselor sisteme de achiziţii aplicate în unele state NATO şi în alte state dezvoltate din afara Alianţei, sintetizată în Figura 8. Această analiză conduce la concluzia că nu există concepţii fundamental diferite, existând premisele dezvoltării unui sistem unic de achiziţii pentru statele membre NATO. Acest sistem ar asigura posibilitatea efectuării de achiziţii comune de sisteme de armament, care constituie în acelaşi timp nevoi pentru mai multe state, în scopul reducerii resurselor implicate, în mod special a costurilor şi asigurării interoperabilităţii necesare la nivelul Alianţei. Este adevărat că o astfel de abordare nu permite identificarea imediată a metodelor de management care să fie utilizate, fiind evidente piedicile de natură culturală sau financiară, dar o analiză profundă la nivelul grupurilor de lucru şi autorităţilor militare poate conduce la găsirea unor soluţii viabile. La baza detalierii oricăror analize şi evaluări stau cerinţele. Înţelegerea necesităţii şi complexităţii procesului de elaborare a cerinţelor constituie fundamentul funcţionării procesului de achiziţie. În acest scop, în acest capitol este detaliat un paragraf în care sunt detaliate aspecte referitoare la managementul cerinţelor în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare.

22 CAPITOLUL 2

Ţara 1 2 3 4 5 6 7 8

NATO Faze ale ciclului de viaţă

Faza de evaluare a nevoilor misiunii

Faza de pre-fezabilitate

Faza de fezabilitate

Faza de definire a proiectului

Faza de proiectare şi dezvoltare

Faza de producţie

Faza de serviciu

Faza de disponibi-lizare

ROMÂNIA

Stabilirea nevoilor pentru îndeplinirea misiunii

Faza 0

Studierea şi selectarea conceptului

Faza 1

Definirea programului / proiectului

Faza 2

Dezvoltare tehnologică

Faza 3

Producţia şi instalarea

Faza 4

Operarea şi suportul

Scoaterea din exploatare, declasarea şi casarea

Faza de achiziţie

Danemarca

Stabilire cerinţe (Cerinţele militare de bază, Cerinţele utilizatorului operaţional)

Achiziţie (Explorarea pieţei, Invitare furnizor, Evaluare furnizor, Selectare tip, Comandă)

Faza de serviciu şi mentenanţă

Retragere

Elveţia Pre-concept Concept Evaluare Achiziţie Serviciu Disponibi-lizare

Franţa Pregătire Concepere Realizare Utilizare Disponibi-lizare

Germania Faza de analize Faza de reducere a riscului Faza de

introducere Faza de utilizare în serviciu

Grecia Pre-concept Concept Evaluare Demonstrare Fabricare Serviciu Disponibi-

lizare

Norvegia Concept Definire Dezvoltare Achiziţie Serviciu Disponibi-

lizare

Olanda

Pre-faza A

Faza A: Stabilirea cerinţelor Faza B/C/D: (preliminar) studierea şi pregătirea achiziţiei

Realizare Serviciu Disponibi-lizare

Suedia Faza de dezvoltare a conceptului

Faza de evaluare a conceptului

Faza de definire şi demonstrare

Faza de achiziţie

Faza de serviciu

Faza de disponibi-lizare

Turcia

Pre-concept Concept Faza de definire a proiectului

Dezvoltarea ingineriei şi produsului

Fabricaţie Operare şi mentenanţă

Disponibi-lizare

UK Pre-concept Concept Evaluare Demonstrare Fabricare Serviciu Disponibi-lizare

Pre-achiziţia sistemului Achiziţia sistemului Susţinere

USA Rafinarea conceptului Dezvoltare tehnologică Dezvoltarea

şi demonstrarea sistemului

Producţie şi instalare

Operare şi suport

Inclusă în operare şi suport

Australia Concept Realizare Serviciu

Japonia Concept Cercetare Dezvoltare Operare Disponibi-lizare

Coreea de Sud

Faza de cercetare conceptuală

Faza de dezvoltare exploratorie

Faza de dezvoltare a sistemelor

Faza de producţie şi operare

Disponibi-lizare

Figura 8. Comparaţie între sistemele de achiziţii militare aplicate pe plan mondial

23 CAPITOLUL 2

2.2. PROCESUL DE MANAGEMENT AL CERINŢELOR Principalele intrări în procesul de management al achiziţiilor sunt cerinţele operaţionale sintetizate în Documentul cu Nevoile Misiunii şi dezvoltate ulterior în Documentul cu Cerinţele Operaţionale. Aceste documente rezidă din documentele strategice naţionale şi analizele privind securitatea şi apărarea. Comunitatea de generare a cerinţelor operaţionale trebuie să specifice parametrii cheie de performanţă, care vor fi consideraţi mai departe ca decisivi pentru formularea criteriilor de acceptanţă, pe baza cărora organismele de achiziţie şi testare şi evaluare adoptă modele de management potrivite, pentru a asigura includerea acestor parametrii ca elemente critice de sistem. Obiectivul principal al activităţilor de generare a cerinţelor este definirea clară a sistemului, în termeni a căror domenii de valori să acopere întreg spectrul de performanţe aşteptate, conform nevoilor misiunii prezente şi viitoare.

O contribuţie la procesul de management al cerinţelor o constituie dezvoltarea unei proceduri pentru translatarea cerinţelor, în vederea elaborării Documentului cu Cerinţele Operaţionale. Documentului cu Nevoile Misiunii este documentul primar al programului de management al achiziţiilor. Pentru evitarea redundanţelor, acest document nu poate să apară concomitent cu Documentul cu Cerinţele Operaţionale, nici măcar dacă este elaborat într-o formă iniţială. Documentul cu Nevoile Misiunii este rezultatul unei activităţi de analiză a domeniului misiunii care trebuie executată de o echipă integrată constituită la nivelul Statului Major General şi care concomitent cu prezentarea pentru validare a documentului face şi propunerea pentru desemnarea componentei Ministerului Apărării Naţionale responsabilă pentru bugetarea programului de achiziţii. Deşi există posibilitatea reală ca sistemul de armament care face obiectul achiziţiei să răspundă cerinţelor mai multor beneficiari din cadrul ministerului (de exemplu un sistem de armament de infanterie), o singură structură va fi responsabilă pentru gestionarea programului, celelalte structuri beneficiare urmând să asigure din bugetele proprii o parte din fondurile necesare desfăşurării programului.

Figura 9. Fluxul activităţilor desfăşurate pentru elaborarea Documentului cu Cerinţele Operaţionale

După aprobare, Documentul cu Nevoile Misiunii trebuie transmis structurii desemnată pentru

gestionarea programului, care prin desfăşurarea propriilor analize privind dezvoltarea conceptului operaţional, elaborează Documentul iniţial cu Cerinţele Operaţionale. Acest document este supus unui proces de validare şi pus la dispoziţia autorităţii de achiziţie – Departamentul pentru Armamente – în vederea studierii şi dezvoltării conceptului de sistem de armament. Departamentul pentru Armamente formulează cerinţa privind elaborarea studiului de concept, document care, aşa cum a fost prezentat şi în paragrafele anterioare, trebuie să propună o singură soluţie de sistem de

Documente de planificare a

apărării

SMG DIEPA

Analiza domeniului misiunii

Documentul cu Nevoile Misiunii

Categorie de forţă / similar

Studiu de concept

Analiza conceptului operaţional

Documentul cu Cerinţele

Operaţionale

SMG SMG

Categorie de forţă / similar

ACTTM / similar

Analiza alternativelor

DpA

Documentul cu Cerinţele

Operaţionale

Categorie de forţă / similar

Alte surse de cerinţe

24 CAPITOLUL 2

armament, considerată viabilă de către structura elaboratoare. Prin desfăşurarea activităţii de analiză a alternativelor soluţiilor propuse de diferite studii de concept, Departamentul pentru Armamente va propune structurii desemnate pentru bugetarea programului de achiziţie, proiectul Documentului cu Cerinţele Operaţionale. Această structură va înainta documentul, spre aprobare, către Consiliul de Supraveghere a Cerinţelor, obţinându-se astfel documentul primar cu cerinţe pentru intrarea în fazele de cercetare şi dezvoltare tehnologică ale sistemului de armament. Fluxul activităţilor necesare pentru obţinerea Documentului cu Cerinţele Operaţionale este prezentat în Figura 9.

În continuarea paragrafului este detaliată o analiză referitoare la activităţile procesului de management al cerinţelor, desfăşurate în cadrul procesului de inginerie de sistem, pentru asigurarea elementelor de referinţă necesare certificării etapelor de maturizare a sistemului de armament pe parcursul fazelor ciclului de viaţă. În cadrul acestei analize sunt aduse contribuţii la dezvoltarea procesului de management al achiziţiilor prin definirea activităţilor şi realizarea unor metodologii necesare managementului cerinţelor:

• identificarea şi formularea unui set echilibrat de cerinţe verificabile, care să asigure transmiterea nevoilor utilizatorului într-o formă care să permită dezvoltarea conceptelor de sistem, organizate în funcţie de cuprinderea mediului de generare, aşa cum se prezintă în Figura 10;

Figura 10. Sursele cerinţelor

• construirea blocului de transformare şi definirea relaţiilor dintre cerinţe în interiorul acestuia, conform reprezentării din Figura 11;

Figura 11. Relaţiile dintre cerinţe în interiorul blocului de transformare

• Legi şi regulamente • Atribuţii sociale • Nivelul tehnologic • Forţa de muncă • Produse concurente • Standarde şi specificaţii • Cultura publică

• Politici şi proceduri • Standarde şi Specificaţii • Instrucţiuni şi regulamente • Tehnologii cunoscute • Cultura organizaţională

Mediul extern

Mediul militar

• Instrucţiuni de lucru • Planuri • Instrumente • Rapoarte • Unităţi de măsură

Integrarea proiectului

Procese de inginerie sistem

Mediul proiectului • Decizii privind bugetarea • Contracte • Menţinerea infrastructurii • Managementul resurselor • Supraveghere producţie • Susţinerea domeniului

Susţinerea proiectului

Specificaţii

DNM DCO

Cerinţe tehnice de sistem

Reprezentări de soluţii funcţionale

Cerinţe tehnice derivate

Reprezentări de soluţii fizice

Soluţii de proiectare

Standarde Regulamente emise pentru

emise pentru

conduc la

Bloc de transformare

asociate pentru

emise pentru

conduc la conduc la

25 CAPITOLUL 2

• construirea schemei de evoluţie a cerinţelor pe parcursul ciclului de viaţă a sistemului, conform reprezentării din Figura 12;

Figura 12. Schema de evoluţie a cerinţelor

• stabilirea responsabilităţilor beneficiarului şi producătorului privind gestionarea cerinţelor, conform reprezentării din Figura 13;

Figura 13. Linia de demarcaţie a responsabilităţilor - variabilă de program

• introducerea conceptului de cerinţă bună. O cerinţă bună exprimă o nevoie, este formulată

imperativ, afirmativ, fără ambiguitate, cu precizie şi este cuantificabilă. A formula un set de cerinţe bune nu înseamnă a aduna cele mai bune valori ale performanţelor sistemelor de referinţă existente pe plan mondial. Acest lucru trebuie subliniat, deoarece se poate sesiza tendinţa punerii în practică a acestei abordări simpliste, existând pericolul generalizării ei prin formarea unor deprinderi organizaţionale într-un cadru procedural virtual;

• dezvoltarea unui instrument pentru gestionarea cerinţelor, sub forma relaţiilor de familie, conform reprezentării din Figura 14;

Figura 14. Evoluţia cerinţelor sub forma relaţiilor de familie

Performanţă

Proiectare detaliată

Autoritatea contractantă

Producător

Alocare

Dezvoltare

DCO

Funcţionare

Baze de date cu cerinţe

Proiect

Dezvoltare

Producţie

Surse de cerinţe DNM DCO Standarde

CONTRACT Structura divizată de lucru

Fişa de produs

Sp. sistem Sp. dezv. Sp. produs Sp. fabricaţie

Validare concept Integrare sistem

Performanţe tehnice

Testare şi evaluare Producţie Introducere în înzestrare

Lipsă cerinţă – funcţionalitate inventată

Cerinţe de sistem

PT 3.1

Pui orfan

Specificaţie de sistem - cerinţe operaţionale -

Specificaţie de dezvoltare - cerinţe funcţionale - Specificaţie de produs

- parametrii tehnici -

CF 1

PT 1.1

PT 1.2

PT 1.3

CF 2 Cerinţă fără pui – pierdere funcţionalitate

Lipsă pui

26 CAPITOLUL 2

2.2.4. Studiu de caz - Evoluţia cerinţelor unui divizion de artilerie terestră

Pentru formularea unei imagini a modului în care sunt translatate nevoile misiunii în

parametrii tehnici, se poate construi următorul studiu de caz: România îşi exprimă angajamentul pentru participarea la operaţiuni de menţinere a păcii începând cu anul 2020 cu o brigadă mecanizată. Din analiza domeniului misiunii a reieşit că îndeplinirea acestei nevoi nu poate fi realizată printr-o soluţie nematerială, având în vedere că pentru constituirea structurii de forţe a brigăzii nu se poate aloca din existent un divizion de obuziere autopropulsate. Ca urmare, echipa constituită la nivelul Statului Major General a elaborat Documentul cu Nevoile Misiunii. Un fragment din acest document este prezentat în Figura 15.

Figura 15. Identificarea cerinţelor în Documentul cu Nevoile Misiunii

Cerinţele identificate în Documentul cu Nevoile Misiunii sunt analizate, prelucrate şi transpuse în Documentul cu Cerinţele Operaţionale, conform cu Figura 16.

Figura 16. Identificarea cerinţelor în Documentul cu Cerinţele Operaţionale Odată identificate cerinţele operaţionale, acestea se transpun în specificaţia de sistem sub formă de cerinţe funcţionale, pe baza analizei cerinţelor de sistem, în vederea asigurării datelor necesare dezvoltării configuraţiilor funcţionale şi fizice ale sistemului divizion de obuziere autopropulsate.

Figura 17. Identificarea cerinţelor în Specificaţia de sistem

300 km. 234.1. Bătaia maximă cu proiectil M107, minim 30 km. 234.2. Bătaia maximă cu proiectil ERFB-BB, minim 40 km. 235.1. Distanţa de detecţie a ţintelor tip autovehicul prin radiolocaţie, minim 50 km. 235.2. Distanţa de recunoaştere a ţintelor tip autovehicul prin radiolocaţie, minim 40 km. 235.3. Distanţa de recunoaştere a ţintelor tip autovehicul prin radiolocaţie, minim 40 km

STANAG 36452. 234. Execută executarea tragerilor indirecte cu traiectorie curbă şi verticală, conform

AArtyP-1(A). 235. Are capabilitatea detecţiei, recunoaşterii şi identificării ţintelor, conform STANAG

23456. 236. Execută trageri prin ochire directă, conform STANAG 23457. 239 Are capabilitatea ducerii luptei în orice condiţii de timp conform STPM 1234

cerinţa nr. 234 cerinţa nr. 235

cerinţa nr. 236

cerinţa nr. 239

Dn.Art. este o unitate organică a Bg.Mc., care asigură, prin foc indirect sau prin trageri prin ochire directă, distrugerea (grad de lovire mai mare de 40%), neutralizarea (grad de lovire până la 30%), interdicţia sau hărţuirea inamicului. Dn.Art. asigură în funcţie de situaţie, indiferent de condiţiile de timp, anotimp şi loc îndeplinirea următoarele roluri: a) Sprijinul prin foc pe adâncimea apropiată a dispozitivului inamicului b) Sprijinul prin foc pe adâncimea dispozitivului inamicului

cerinţa nr. 234 cerinţa nr. 235

cerinţa nr. 236 cerinţa nr. 237

cerinţa nr. 238 cerinţa nr. 239

27 CAPITOLUL 2

Specificaţia de sistem generează specificaţii de dezvoltare pentru subsistemele componente, asigurând formularea de performanţe tehnice care să aibă atributele unei cerinţe bune.

Figura 18. Identificarea cerinţelor în specificaţia de produs pentru obuzierul propriu-zis

Acest studiu de caz propune evidenţierea sintetică a faptului că documentele cu cerinţe nu

sunt redundante indiferent de stadiul produsului pe ciclul de viaţă. Documentele cu cerinţe au destinaţii precise, în conformitate cu elementele pe care le definesc şi locul în cadrul programului.

Cerinţele asigură baza dezvoltării arhitecturilor de sistem şi evaluării modalităţilor de maturizare a acestora. Integrarea tuturor elementelor de program, arhitecturi, procese şi activităţi se realizează prin intermediul structurii divizate de lucru.

2.3. DEZVOLTAREA STRUCTURII DIVIZATE DE LUCRU PENTRU SISTEMELE DE ARMAMENT TERESTRU

Activitatea de validare a cerinţelor încheie fluxul acţiunilor întreprinse în cadrul procesului

de management al cerinţelor, desfăşurat pentru definirea completă şi concretă a viziunii managementului programului asupra sistemului de armament. Următoarea sarcină a directorului de program este identificarea şi aplicarea măsurilor necesare transpunerii setului de cerinţe validate într-un proiect care să asigure îndeplinirea misiunii, în conformitate cu aşteptările utilizatorului final. De cele mai multe ori, utilizatorul nu are nevoie de piesa de artilerie sau de tanc ca entităţi independente care sunt caracterizate, în sine, de performanţe specifice dar nu sunt suficiente pentru a servii interesului formulat prin documentele cu cerinţe operaţionale. Pentru îndeplinirea nevoilor misiunii sunt necesare structuri operaţionale constituite din unităţi de forţe care au în dotare aceste sisteme complexe de armament, într-un număr determinat de capabilităţi operaţionale identificate.

Figura 19. Sistemul integrat de management al unui sistem militar de nivel tactic

300 km. 234.1.1. Bătaia maximă cu proiectil M107, minim 30 km. 234.1.2. Bătaia minimă cu proiectil M107, 0,5 km. 234.1.3. Unitatea de foc cuprinde 20 lovituri cu proiectil M107 234.1.4. Cadenţa de tragere cu proiectil M107, minim 4 lovituri / minut 234.1.5. Bătaia maximă cu proiectil ERFB-BB, minim 40 km. 234.1.6. Bătaia minimă cu proiectil ERFB-BB, 0,5 km.

Sistemul Forţelor Armate

Sistemul Forţelor Aeriene Sistemul Forţelor Navale

Sistemul Forţelor Terestre

Sistemul Divizion de artilerie

Subsistemul forţelor de sprijin

d l tă

Bg.Mc.

Sistemul de conducere

Sistemul de asigurare cu date

Sistemul de susţinere logistică

Sistemul de instruire şi antrenament

Sistemul de infrastructură

Sistemul mijloacelor de lovire

Sistemul de asigurare cu date

Sistemul de conducere a focului

Sistemul gură de foc

Sistemul de recunoaştere

Sistemul purtă- tor

Sistemul de contramăsuri

28 CAPITOLUL 2

Viitorul aparţine sistemelor orientate spre produse complexe şi foarte complexe, denumite sisteme ale sistemelor, aşa cum poate fi considerat şi un sistem de armament terestru, care este parte integrantă a unui sistem integrat de management al unui sistem militar de nivel tactic de tipul unei brigăzi mecanizate, cum se prezintă în Figura 19.

Desfăşurarea procesului de inginerie de sistem în cadrul definit al procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, aduce valoare adăugată prin asigurarea instrumentelor şi tehnicilor necesare definirii şi atingerii obiectivelor programului. În acest sens, în cadrul acestui paragraf, ca o contribuţie la dezvoltarea programelor de achiziţie, este propusă o abordare structurată a dezvoltării arhitecturii unui sistem de armament terestru, prin parcurgerea următoarelor etape:

• stabilirea terminologiei care va fi utilizată în cadrul proiectului, în vederea asigurării mijloacelor de definire şi comunicare clare şi complete atât a sistemului ca ansamblu, cât şi a funcţiilor, componentelor, operaţiilor şi proceselor asociate acestuia. Terminologia adoptată în cadrul proiectului trebuie să fie preluată din teoria ingineriei de sistem şi să se încadreze în direcţiile generale privind definirea sistemelor complexe de tipul sistemelor de armament. Se recomandă ca pentru acelaşi domeniu de activitate terminologia să fie abordată unitar, fără alterarea înţelesurilor general acceptate pentru facilitarea schimbului de informaţii la toate nivelurile;

• realizarea unei structuri arborescente a sistemului de armament, printr-o construcţie grafică familiară majorităţii specialiştilor implicaţi în dezvoltarea sistemelor de armament [101], care presupune stabilirea nivelurilor ierarhice ale componentelor sistemului şi relaţiilor de incluziune între acestea;

• structurarea eforturilor care trebuie depuse pentru desfăşurarea într-un cadru organizat a activităţilor programului de management al achiziţiilor. Aceste eforturi pot fi organizate cu ajutorul procesului de inginerie de sistem, care asigură un instrument foarte puternic, denumit structura divizată de lucru [85], [97], [98], [106], [107].

Necesitatea abordării în cadrul acestei lucrări a aspectelor referitoare la structura divizată de lucru, apare ca urmare a faptului că în practica curentă sunt sesizabile unele confuzii în aplicarea în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare a acestei structuri. În documentele de planificare a proiectelor, sub denumirea de structură divizată de lucru, de multe ori apare descrisă ierarhia elementelor din cadrul sistemului în curs de dezvoltare. De asemenea, pentru multe proiecte care se constituie în continuări ale unor activităţi demarate anterior, nu sunt preluate şi aplicate elementele structurilor divizate de lucru dezvoltate pe timpul activităţilor anterioare, ci sunt definite structuri noi. Aceste abordări, pe lângă faptul că produc unele confuzii referitoare la domeniul de aplicare a proiectului propriu-zis, conduc şi la un consum suplimentar de resurse. Elementele de noutate aduse de această lucrare în tratarea structurii divizate de lucru sunt:

• abordarea structurii divizate de lucru ca un instrument de analiză şi control al sistemului, fiind utilizată pentru organizarea activităţilor de dezvoltare, pentru identificarea datelor şi documentelor necesare şi pentru organizarea echipelor integrate de lucru;

• analizarea structurii divizate de lucru din punct de vedere organizaţional, financiar şi tehnic; • legarea obiectivelor şi activităţilor programului de resurse, bugete şi personal, ceea ce

asigură fundamentul pentru toate activităţile programului, incluzând planificarea tehnică şi de program, definirea schemelor de timp, managementul configuraţiei, managementul riscului, managementul datelor, elaborarea specificaţiilor, raportarea stadiului programului, analiza problemelor, estimarea costurilor şi formularea bugetelor;

• identificarea elementelor principale pentru realizarea structurii divizate de lucru sub forma arhitecturile fizice şi funcţionale;

• stabilirea nivelurilor structurii divizate de lucru şi a responsabilităţilor pentru gestionarea acestora;

• procedurarea activităţilor echipei de lucru pentru realizarea structurii divizate de lucru în vederea contractării, conform reprezentării din Figura 20.

29 CAPITOLUL 2

Figura 20. Activităţile echipei de lucru pentru realizarea structurii divizate de lucru în vederea contractării

• construirea matricei de control a structurii divizate de lucru, un instrument al

managementului programului care asigură identificarea şi dimensionarea costurilor necesare derulării programului de achiziţie pe parcursul tuturor fazelor ciclului de viaţă, conform reprezentării din Figura 21. Această matrice alături de analiza cost-performanţă este cel mai important mijloc la îndemâna directorului de program pentru controlul costurilor pe timpul derulării programului.

Figura 21. Matricea de control a structurii divizate de lucru

Arhitectura de sistem dezvoltată în cadrul structurii divizate de lucru, prezintă, într-o formă

organizată, configuraţia sistemului de armament care urmează a fi achiziţionat în vederea îndeplinirii nevoilor validate ale misiunii. Pe parcursul derulării fazelor programului, directorul de program este responsabil pentru managementul configuraţiei, în sensul planificării şi coordonării activităţilor necesare transpunerii cerinţelor gestionate în cadrul procesului de management al cerinţelor, în soluţii finale de sistem. Instrumentele pentru gestionarea cerinţelor sunt asigurate de procesul de management al configuraţiei.

Arhitectura de sistem

Proc

es d

e fa

bric

aţie

Pr

oces

de

test

are

Proc

ese

de su

port

SISTEM

PRODUS

SUBSIST.

ANSAMBLU

SUBANSAMBLU SUBANSAMBLU SUBANSAMBLU

Asamblare

Producţie

Instalare

Cost Cost

CostCost

Cost

Cost

Cost

Cost

Cost

Constituirea echipei de lucru pentru realizarea

structurii divizate de lucru

Director de program (inginer de sistem) Responsabil de contract Responsabil financiar

Elaborarea formei preliminare a structurii

divizate de lucru

Elaborarea documentelor de planificare (SOW)

necesare elaborării cererii / cererilor de ofertă

Elaborarea cererii / cererilor de ofertă

30 CAPITOLUL 2

2.4. CONSIDERAŢII PRIVIND MANAGEMENTUL CONFIGURAŢIEI SISTEMELOR DE

ARMAMENT TERESTRU Managementul configuraţiei este un proces formal, aplicat pentru identificarea, controlul, verificarea şi înregistrarea caracteristicilor fizice şi funcţionale ale fiecărui element de configuraţie, în scopul confirmării faptului că produsul final este construit şi calificat în conformitate cu cerinţele din specificaţie. În cadrul acestui capitol, ca o contribuţie importantă la dezvoltarea domeniului tezei, sunt detaliate aspecte referitoare la definirea şi utilizarea în cadrul programului de achiziţie a unui instrument esenţial asigurat de ingineria de sistem, denumit baza configuraţiei. Baza configuraţiei este constituită din trei elemente fundamentale ale programului, necesare pentru asigurarea tranziţiei dintr-un punct de decizie în altul: baza funcţională, baza alocată şi baza de produs. Graficul din Figura 22 prezintă o descriere generală a modului în care cele trei baze ale configuraţiei sunt asociate cu fazele procesului de management al achiziţiilor pentru apărare.

Figura 22. Asocierea bazelor configuraţiei cu fazele de program Specificaţiile tehnice elaborate pentru caracterizarea unui sistem în ansamblu şi pe componente reprezintă elementele fundamentale ale proiectului acestuia, pe baza lor urmând a se configura, realiza, testa şi operaţionaliza sistemul în cauză. Practica dezvoltării sistemelor a demonstrat că o modificare radicală a specificaţiilor, mai ales pe parcursul fazelor finale de realizare, conduce la creşterea semnificativă a costurilor în ansamblu, iar în unele situaţii critice, poate conduce chiar la abandonarea proiectului. În acest sens, în cadrul paragrafului sunt aduse o serie întreagă de elemente de noutate necesare utilizării specificaţiilor tehnice în cadrul procesului de management al achiziţiilor, astfel:

• modul de elaborare a specificaţiilor tehnice nu este liniar, sau standardizat, constituindu-se într-un proces complex, iterativ, alcătuit dintr-o serie de analize de performanţă, studii de optimizare, evaluare a constrângerilor şi analiză a raportului cost/performanţă. Specificaţiile tehnice ale unui sistem cuprind toate aspectele relevante legate de eficienţă, costuri, încadrare în timp şi riscuri şi trebuie să susţină realizarea specificaţiilor tehnice impuse sistemului căruia i se subordonează, sau cu care se integrează;

• evidenţierea caracterului dinamic continuu al procesului de configurare a cerinţelor în vederea elaborării specificaţiilor tehnice, conform reprezentării din Figura 23 [7], [18];

Faza 0 Studierea şi selectarea conceptului

Faza 1 Definire program / proiect

Faza 2 Dezvoltarea tehnologică

Faza 3 Producţie şi instalare

Faza 4 Operare şi suport

Specificaţii de tip A

Specificaţii de tip B

Specificaţii de tip C

Specificaţii de tip D

Specificaţii de tip E

Baza funcţională

Baza alocată

Baza de produs

31 CAPITOLUL 2

Figura 23. Caracterul dinamic şi iterativ al generării cerinţelor în procesul de stabilire a specificaţiilor tehnice

• specificaţiile tehnice ale sistemului evoluează odată cu sistemul, ajungând la un stadiu de

maturitate odată ce sistemul ajunge la o configuraţie considerată de referinţă; • identificarea şi definirea etapelor procesului de stabilire a necesarului de specificaţii tehnice,

sintetizate sub forma: identificarea necesităţii de realizare a sistemului, colectarea cerinţelor şi crearea unor concepte alternative, realizarea propunerii cu cerinţele operaţionale (conceptul operaţional), analiza cerinţelor operaţionale şi proiectarea performanţelor sistemului, evaluarea, verificarea şi validarea performanţelor şi stabilirea necesarului de specificaţii tehnice detaliate. Contribuţiile la implementarea procesului de management al configuraţiilor în cadrul

procesului de management al achiziţiilor, tratate pe larg în cadrul lucrării, sunt: • furnizarea datelor necesare procedurării activităţilor de management al configuraţiei în

scopul facilitării eforturilor directorului de program şi distribuirii sarcinilor în cadrul echipelor de produs de lucru, având la bază fluxul activităţilor prezentate în Figura 24;

Figura 24. Fluxul activităţilor în cadrul procesului de management al configuraţiei • o abordare privind nivelurile tipice de control al configuraţiei şi persoanele care ar trebui să

aibă responsabilitatea conducerii acestor activităţi de control, sintetizate în Figura 25.

Nivel de control al configuraţiei / Persoană de conducere / Tip comisie Preşedinte

Nivel I – Comisia de analiză a programului Directorul de program denumită Echipa de produs de supraveghere

Nivel II – Comisia de analiză a programului Directorul de program (directorii de denumită Echipa de subprogram de lucru subprograme)

Nivel III – Comisia de control a configuraţiei Directorii de proiecte denumită Echipa de produs de lucru

Nivel IV – Comisia de control a configuraţiei Responsabilul de element de configuraţie

Figura 25. Niveluri de control a configuraţiei

Comisiile de analiză şi control sunt constituite din reprezentanţi ai structurilor implicate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi ai producătorului, având competenţa de a propune aprobarea modificărilor, abaterilor şi abandonărilor solicitate pentru baza configuraţiei unui element

Procesul de management al configuraţiei

Identificare şi

Înregistrare

Control şi

Înregistrare

Verificare şi

Înregistrare

Management tehnic

Sistem de armament (i)

Mediu de generare a cerinţelor

Cerinţe (i+1)

Performanţe (i)

32 CAPITOLUL 2

de configuraţie. Persoanele de conducere (preşedinţii de comisii) propun organizaţiile şi structurile care vor desemna membrii în comisii. Numirea comisiilor este în competenţa autorităţilor de decizie asupra programului, conform instrucţiunilor în vigoare.

• sintetizarea activităţilor de control al configuraţiei, conform reprezentării din Figura 26 şi identificarea tipului de documente necesare pentru generarea unei modificări a configuraţiei;

Figura 26. Sinteza procesului de control al configuraţiei

• elaborarea schemei logice a procesului de management al configuraţiei, conform reprezentării din Figura 27;

Figura 27. Procesul de management al configuraţiei

• detalierea activităţilor de verificare a configuraţiei, stabilirea corespondenţei dintre pachetul de analize tehnice şi audituri definite în conformitate cu standardele în vigoare şi cele aplicate în cadrul procesului de ingineriei de sistem şi sintetizarea activităţilor unei analize tehnice, conform reprezentării din Figura 28.

Specificaţii Documente cu cerinţe Documente de proiectare Documente de control al interfeţelor

Solicitare de modificare Propunere pentru modificare inginerească Solicitare de abatere / abandonare Notă pentru modificarea specificaţiei Notă pentru modificare documentaţie Notă pentru revizia interfeţelor

Comisia de control a configuraţiei

Directiva Comisiei de control a configuraţiei

Implementare

Încorporare modificare

ACT UAL I Z ĂRI

Specificaţii Documente cu cerinţe Documente de proiectare Documente de control al interfeţelor

RE VI Z I I

Identificarea soluţiei

Cerinţă nouă - diverse surse

Efectuarea analizelor de

impact

Identificarea documentelor care trebuie revizuite

Elaborarea notei de modificare a specificaţiei

DA Interfeţe afectate

Coordonare cu elementele cu care se

interfaţează

Elaborarea notei de modificare a

specificaţiei de sistem

Comisia de analiză a

programului

STOP

NU

Revizia specificaţiei. Stabilirea impactului asupra costurilor şi

graficelor

Comisia de control a

configuraţiei

Modificare clasa I

ACCEPTARE

NU

DA

STOP

Modificarea specificaţiei şi

trecere la proiectare

ACCEPTARE

RESPINGERE

RESPINGERE

33 CAPITOLUL 2

Anterior Planificare • Stabilire

participanţi • Stabilire roluri şi

sarcini • Stabilire reguli şi

proceduri • Stabilire şi

utilizare criterii de intrare

• Stabilire criterii de ieşire

Familiarizare • Întâlnire formală

Pre-analiză • Analize

individuale şi de echipă

• Strângere date • Analiza datelor • Analize ale

solicitărilor şi documentelor

În timpul Analiză • Analize

individuale şi de echipă

• Întâlnire pentru planificare activităţi

• Examinarea datelor de analizat – înregistrare şi clasificare

• Abordarea problemelor identificate la pre-analiză

• Evaluarea severităţii problemelor

• Identificarea acţiunilor

Rezolvare • Stabilire

responsabilităţi

Ulterior Urmărire • Linia de acţiune • Documentarea şi distribuirea rezultatelor analizelor

Figura 28. Activităţile procesului de analiză tehnică

2.5. STUDIU DE CAZ – INTEGRAREA PROCESELOR DE MANAGEMENT AL CERINŢELOR ŞI MANAGEMENT AL CONFIGURAŢIEI

Acest studiu de caz prezintă un model de integrare a activităţilor de inginerie de sistem abordate în cadrul acestui capitol, pe parcursul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare desfăşurat din Ministerul Apărării Naţionale. Acest model urmăreşte etapizarea în timp a activităţilor de inginerie de sistem, împreună cu responsabilităţile asociate, integrate în fazele definite ale procesului de management al achiziţiilor. Reprezentarea grafică a modelului este prezentată în Figura 29. Integrarea proceselor de management al cerinţelor şi management al configuraţiilor oferă un tablou al activităţilor desfăşurate pe parcursul fazelor procesului de management al achiziţiilor pentru identificarea, definirea, verificarea şi validarea cerinţelor, translatarea acestora în configuraţii funcţionale şi fizice de sistem, verificarea şi validarea configuraţiilor în vederea asigurării îndeplinirii nevoilor aprobate ale misiunii. Flexibilitatea sistemului de achiziţii permite translatarea acestor activităţi în funcţie de interesele programului, în general spre fazele incipiente, având în vedere dorinţa obţinerii a cât mai multor detalii referitoare la sistemul dorit încă din momentul proiectării cerinţelor şi performanţelor. În parcurgerea fazelor programului, trebuie respectată logica de funcţionare a procesului. Elaborarea specificaţiilor tehnice este determinată de definirea bazei configuraţiilor, care are la bază structura divizată de lucru. Documentele cu cerinţele operaţionale asigură datele necesare elaborării structurii divizate de lucru, iar toate documentele cu cerinţe, indiferent de tipul lor, trebuie supuse unui proces de analiză. Rezultatele obţinute în urma acestor analize se constituie în date de intrare pentru etapa următoare de dezvoltare a programului şi asigură informaţiile necesare managementului riscului şi revizuirii costurilor pe ciclul de viaţă. Necesitatea evoluţiei controlate a programului pare de la sine înţeleasă, dar trebuie evitată tendinţă formalizării activităţilor în sensul marcării execuţiei tuturor paşilor fără a se asigura consistenţa necesară acestora. Practica curentă a dovedit că, în anumite cazuri, activităţi de proiectare, verificare, analiză sau validare au fost executate după finalizarea fazelor în care trebuiau să aibă loc şi chiar după finalizarea dezvoltării programului, pentru completarea golurilor unui

34 CAPITOLUL 2

proces proiectat. Directorul de program este primul care trebuie să înţeleagă necesitatea organizării programului, elaborării documentelor de planificare şi controlului permanent al rezultatelor, pentru a fi în măsură să identifice şi să asigure acţiunile necesare atingerii obiectivelor punctuale şi de sistem şi să pună la dispoziţia autorităţilor de decizie un pachet de date complet, obiectiv şi eficient.

Figura 29. Activităţile de management al cerinţelor şi management al configuraţiilor integrate pe

parcursul fazelor procesului de management al achiziţiilor

2.6. CONCLUZII Realizarea cu succes a procesului de management al achiziţiilor pentru apărare solicită integrarea activităţilor de inginerie de sistem pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului de armament. Operaţionalizarea sistemului dorit se referă la implementarea şi tranziţia în operare a soluţiei de proiectare validată pe parcursul fazelor de dezvoltare tehnologică. Implicarea inginerilor de sistem în această fază presupune desfăşurarea activităţilor prezentate în cadrul acestui capitol, colectarea şi managementul cerinţelor, definirea şi controlul bazei programului, executarea şi supravegherea iteraţiilor de cerinţe şi proiectare, verificarea, integrarea şi validarea sistemului în vederea instalării, operării şi suportului. Integrarea activităţilor de inginerie de sistem asigură fluenţă şi consistenţă procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Directorul de program are responsabilitatea identificării tipului şi cuprinderii activităţilor de inginerie de sistem în vederea utilizării în cadrul programului. Aceste activităţi trebuie organizate prin documentele de planificare ale programului şi supuse procesului de aprobare din partea autorităţilor de decizie. Odată identificat spectrul activităţilor, directorul de program stabileşte responsabilităţile factorilor implicaţi în asigurarea funcţionării procesului.

Faze ale programului

Puncte de decizie

Procesul de management al cerinţelor

Baza configuraţiilor

Analize tehnice şi audituri

Activităţi iniţiale

Studiere şi selectare concept

Definire program / proiect

Dezvoltare tehnologică

Producţie şi instalare

Operare şi suport

PD 0

PD 1

PD 2

PD 3

PD 4

Analiza domeniulu

DNM

Specificaţie tip A

Specificaţie tip B

Specificaţie tip C

Specificaţie tip D

Specificaţie tip E

Analiza conceptul

DCO- iniţial -

Analiza alternative

DCO

Studii de concept

Manuale

Alocată

Produs

Funcţională

ACS APDAPT

ACF AOO

ACFz APPR

APS APP

35 CAPITOLUL 2

Cerinţele de bază pentru controlul procesului de inginerie de sistem aplicat programului sunt:

1. identificarea proceselor de inginerie de sistem pentru utilizarea în cadrul programului de achiziţie;

2. documentarea implementării şi întreţinerii proceselor de inginerie de sistem; 3. definirea intrărilor şi ieşirilor subproceselor de inginerie de sistem; 4. definirea criteriilor de intrare şi ieşire pentru activitatea majoră de proces de inginerie de

sistem; 5. utilizarea în cadrul proiectului a unui set stabilit de metode sau tehnici standard în procesul

de inginerie de sistem; 6. utilizarea unor direcţii care să permită procesului standard să îndeplinească nevoile specifice

proiectului; 7. identificare elementelor procesului standard de inginerie de sistem pentru adaptare în

vederea îndeplinirii nevoilor specifice programului de achiziţie; 8. evaluarea periodică a părţilor tari şi a celor slabe ale procesului de inginerie de sistem.

Capacitatea de a modifica sau de a îmbunătăţii sistemul şi procesele trebuie să fie proiectată în cadrul arhitecturii şi transpusă în structura divizată de lucru, pentru a permite susţinerea eficientă a sistemului pe parcursul ciclului său de viaţă. Structura divizată de lucru leagă obiectivele şi activităţile programului de resurse, bugete şi personal şi reprezintă fundamentul pentru toate activităţile programului, incluzând planificarea tehnică şi de program, definirea schemelor de timp, managementul configuraţiei, managementul riscului, managementul datelor, elaborarea specificaţiilor, raportarea stadiului programului, analiza problemelor, estimarea costurilor şi formularea bugetelor.

Strategiile de dezvoltare evolutivă ar trebui să ia în considerare abordări manageriale pentru acceptarea şi introducerea tehnologiilor noi, dezvoltarea cerinţelor sau extinderea capabilităţilor produsului. Întreaga evoluţie a sistemului de armament pe parcursul ciclului de viaţă este supravegheată prin intermediul procesului de management al configuraţiei. Odată formulate, cerinţele sunt rafinate în cadrul procesului de management al configuraţiei, aplicat pentru identificarea, controlul, verificarea şi înregistrarea caracteristicilor fizice şi funcţionale ale unui element de configuraţie în scopul asigurării faptului că produsul final este construit şi calificat în conformitate cu cerinţele din specificaţie. Un instrument esenţial al managementului configuraţiei, indiferent de complexitatea programului este baza configuraţiei. Baza configuraţiei este constituită din trei elemente fundamentale ale programului utilizate pentru asigurarea tranziţiei dintr-un punct de decizie în altul: baza funcţională, baza alocată şi baza de produs. Baza funcţională a programului furnizează elementele fundamentale pentru contractarea şi controlul proiectului sistemului şi include specificaţiile de tip A (specificaţii de sistem). Baza alocată a programului conţine specificaţiile de tip B (de dezvoltare) care definesc performanţele pentru fiecare element de configuraţie al sistemului. Baza de produs a programului este stabilită prin documentaţia de proiectare detaliată pentru fiecare articol de configuraţie şi include specificaţiile de tip C (de produs), tip D (de proces), tip E (de material) şi desenele. Pentru asigurarea faptului că sistemul deţine şi îşi menţine performanţele, pe parcursul fazelor programului se realizează activităţi de analiză tehnică şi audit. Participanţii în procese, activităţile recomandate şi rezultatele finale ale acestora sunt strict determinate de instrumentele şi tehnicile alese pentru utilizare. Toate activităţile de inginerie de sistem trebuie integrate cu procesul de management al achiziţiilor pentru apărare în scopul atingerii obiectivului de operaţionalizare şi menţinere în operare a sistemului de armament necesar îndeplinirii nevoilor misiunii. Cerinţa de integrare este susţinută şi de necesitatea menţinerii programului în graficele de timp proiectate, cu respectarea bugetelor aprobate.

CAPITOLUL 3

ACHIZIŢIILE BAZATE PE SIMULARE – UN NOU MODEL PENTRU MANAGEMENTUL ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE

Bugetul apărării exercită o presiune permanentă asupra structurilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale cu responsabilităţi în domeniul achiziţiilor, pentru a găsi modalităţi de evitare a constrângerilor financiare, în aplicarea procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. De asemenea, viteza mare cu care se succed evenimentele tehnologice şi operaţionale pe plan mondial, determină necesitatea ca soluţiile materiale pentru îndeplinirea nevoilor misiunilor să ajungă mai rapid la dispoziţia utilizatorilor finali. Pentru a face faţă constrângerilor de buget şi de timp, trebuie desfăşurat un permanent proces de analiză în scopul identificării de soluţii, pornind de la eficientizarea planificării şi mergând până la modificarea procedurilor şi modelelor de organizare, în scopul adaptării obiectivelor intermediare la specificul programului în desfăşurare. O astfel de soluţie este reprezentată de utilizare în procesul de management al achiziţiilor pentru apărare a instrumentelor de modelare şi simulare. Aceste instrumente pot asigura îndeplinirea principalelor obiective de management economic, creşterea randamentului şi scăderea costurilor programului. Pentru punerea în practică a acestei soluţii, personalul responsabil pentru managementul programului va căuta să identifice aplicaţii ale modelării şi simulării de-a lungul fazelor de program şi să găsească argumentele necesare ca aceste aplicaţii să devină elemente constituente ale programului. Implementarea ştiinţifică a acestui proces conduce la dezvoltarea unui nou model de management al achiziţiilor, susţinut de avansul tehnologic în domeniul simulării, denumit achiziţia bazată pe simulare. Achiziţiile bazate pe simulare reprezintă un model pentru achiziţii, iterativ, integrat de produs şi proces, care permite structurilor destinate ducerii luptei, de alocare a resurselor şi de achiziţii, să asigure îndeplinirea nevoilor materiale ale utilizatorului final prin utilizarea modelării şi simulării pe parcursul întregului ciclu de viaţă al sistemului. În anul 1997, Consiliul de Achiziţii al Departamentului Apărării Statelor Unite a promovat filozofia privind Achiziţiile Bazate pe Simulare ca fiind „un proces de achiziţii în care Departamentul Apărării şi industria sunt angajate în utilizarea în comun a tehnologiei de simulare în mod integrat pe parcursul fazelor programelor de achiziţie”. În scopul dezvoltării unei strategii a fost constituită o echipă comună a structurilor Departamentului Apărării mandată pentru promovarea unei adevărate reforme în domeniul achiziţiilor, care să asigure implementarea acestui nou concept [111], [112]. Datorită resurselor deosebite pe care le deţine noul concept, la nivelul NATO există preocupări susţinute pentru investigarea aplicabilităţii modelului de achiziţii bazate pe simulare în contextul necesităţii dezvoltării capacităţilor militare prin desfăşurarea procesului de achiziţii la nivelul NATO şi statelor aliate. În acest scop, Grupul NATO de modelare şi simulare, constituit în cadrul Research and Technology Agency a finalizat în februarie 2003 Studiul de fezabilitate privind tehnologia de modelare şi simulare în susţinerea achiziţiilor bazate pe simulare – RTO-TR-064 [113]. La noi în ţară acest concept este foarte puţin cunoscut şi din studierea documentaţiei disponibile nu există preocupări în abordarea sa. Din această perspectivă, abordarea problematicii prin dezvoltarea în cadrul acestei lucrări a modelului de achiziţii bazate pe simulare ca o alternativă la procesul actual de management al achiziţiilor, constituie o contribuţie foarte importantă la dezvoltarea domeniului şi asigură elementele de bază pentru analizele ulterioare privind alegerea alternativei optime pentru desfăşurarea fiecărui program, în funcţie de obiectivele specifice.

37 CAPITOLUL 3

În acest scop, în cadrul capitolului sunt abordate următoarele aspecte: • definirea obiectivelor şi stabilirea dimensiunilor de acţiune ale modelului de achiziţii bazate

pe simulare; • definirea şi asigurarea elementelor de implementare a conceptelor mai bun, mai rapid şi mai

ieftin; • identificarea şi dezvoltarea modalităţilor de compensare a riscurilor de performanţă, prin

asigurarea cadrului de implicare a utilizatorului final ca membru activ al echipei de lucru pe întreaga durată de desfăşurare a programului de achiziţie şi asigurarea posibilităţii efectuării analizelor de tip „what if” prin aplicarea iteraţiilor de proiectare cu sute de elemente simultan;

• evaluarea impactului deciziilor de proiectare asupra costurilor pe termen lung ca parte propriu-zisă a procesului de proiectare. Acest aspect generează conceptul de acceptare a costurilor de achiziţie drept un parametru propriu-zis, care poate fi abordat tehnic, în cadrul proceselor de analiză pentru identificarea, stabilirea şi evaluarea soluţiei fizice de sistem. Pentru parametru cost se pot stabili valori prag şi obiectiv, astfel încât să fie inclus în matricea parametrilor decisivi în caracterizarea programului;

• dezvoltarea proiectării iterative în cadrul modelului de achiziţii bazate pe simulare, aşa cum este reprezentat în Figura 30 [99];

Figura 30. Procesul de achiziţii bazate pe simulare

• identificarea confluenţei fazelor modelului de achiziţii bazate pe simulare cu fazele

procesului de management al achiziţiilor pentru apărare aplicat în Ministerul Apărării Naţionale, aşa cum este reprezentat în Figura 31;

Procesul de management al achiziţiilor pentru apărare

Faze Activităţi

preliminare fazei

Faza 0 Studierea şi selectarea

conceptului

Faza 1 Definirea

programului / proiectului

Faza 2 Dezvoltarea tehnologică

Faza 3 Producţia şi instalarea

Faza 4 Operarea şi

suportul

Modelul de achiziţii bazate pe simulare

Faze Activităţi

preliminare fazei

Faza 1 Generarea nevoilor

Faza 2 Dezvoltarea şi

proiectarea iterativă

Faza 3 Producţia

Faza 4 Operarea şi

suportul

Figura 31. Procesul de management al achiziţiilor pentru apărare în relaţie cu modelul de achiziţii

bazate pe simulare • dezvoltarea activităţilor fazelor şi stabilirea elementelor de interacţiune cu modelul de achiziţii

bazate pe simulare, aşa cum se prezintă în Figura 32.

Proces DELPHI

Analize „casa

calităţii”

Simulări constructive

Simulări interactive Mediu

virtual Teste fizice

Mediu interactiv distribuit - interacţiune cu alte sisteme tehnice sau operaţionale -

38 CAPITOLUL 3

Figura 32. Elementele de interacţiune cu modelul de achiziţii bazate pe simulare 3.6. STUDIU DE CAZ – DEFINIREA UNOR FUNCŢII ALE MODELULUI DE ACHIZIŢII

BAZATE PE SIMULARE PENTRU SISTEMELE DE ARMAMENT Procesul de achiziţie poate fi privit prin intermediul unei colecţii de funcţii concurente care pot fi implementate iterativ pe parcursul procesului de achiziţie, aşa cum este prezentat în Figura 33 Funcţia de management al dezvoltării sistemului acceptă intrări de la alte câteva funcţii şi ca ieşire asigură specificaţiile generale ale sistemului dorit. Elaborarea specificaţiilor de sistem iniţiază procesul general de proiectare. Software-ul de proiectare asistată de calculator care generează proiectul poate fi văzut, în sine, sub forma unei simulări. Eficienţa acestui software depinde de abilitatea sa de a cuprinde (simula) procesul de proiectare anticipat de utilizator. Următorul pas este reprezentat de evaluarea capacităţii proiectului iniţial de a satisface obiectivele de proiectare aprobate. În execuţia acestei evaluări pot fi adoptate două metode alternative. Prima metodă este reprezentată de continuarea programului în cadrul procesului de management al achiziţiilor prezentat în capitolul anterior, ceea ce presupune construcţia unuia sau mai multor prototipuri fizice, care pot fi testate ulterior. Această metodă poate asigura evaluări cuprinzătoare, dar realizarea prototipurilor este foarte costisitoare. A doua metodă presupune evaluarea proiectului prin utilizarea modelelor analitice şi simulărilor fizice în cadrul procesului de achiziţii bazate pe simulare. În cazul unui sistem complex este de aşteptat să fie necesare numeroase simulări, corespunzătoare fiecărui subsistem în parte. De asemenea, pentru caracterizarea comportării unui subsistem anume, vor fi executate alte simulări detaliate pentru evaluarea interoperabilităţii cu celelalte sisteme, necesare pentru analiza performanţelor totale ale sistemului de armament. Obiectivul acestei metode este minimizarea numărului de prototipuri necesare, în special pe parcursul fazei de studiere şi selectare a conceptului. Simulările asigură o alternativă viabilă, dar este puţin probabil să poată înlocui în totalitate nevoia de realizare de prototipuri, având în vedere practica curentă care solicită vizualizarea permanentă a conceptelor sub formă de rezultate fizice. De asemenea, simulările permit utilizarea mai eficientă a prototipurilor realizate. Rezultatele experimentărilor executate pe prototipuri pot asigura date suplimentare pentru validarea şi îmbunătăţirea modelelor de simulare. Se stabileşte o relaţie strânsă între experimentarea prin simulare de modele şi experimentarea pe prototipuri.

Procesul de management al achiziţiilor pentru apărare - managementul

achiziţiei - managementul

cerinţelor - testare şi evaluare - producţie - logistică - instruire

Utilizatorul final - logistică şi

mentenanţă - operare

Autoritatea de decizie Procesul de decizie

Alocare resurse

Generare cerinţe

Direcţii de acţiune Cercetare-dezvoltare Tehnologie Planificare strategică

Modelul de achiziţii bazate pe simulare

Medii sintetice

Platforme de armament

Sisteme Scenarii Teatre de operaţiuni

39 CAPITOLUL 3

Figura 33. Funcţiile de achiziţie

O problemă majoră a fazelor de dezvoltare este asamblarea subsistemelor într-un sistem global. De exemplu, proiectantul trebuie să verifice dacă locaţia fizică şi mişcarea unei părţi nu este afectată de cele ale altei părţi şi dacă toate toleranţele părţilor îmbinate sunt corespunzătoare. În prezent, prototipurile sunt indispensabile pentru efectuarea acestei evaluări. Având în vedere că instrumentele de proiectare asistată de calculator asigură asamblarea virtuală a subsistemelor într-un prototip simulat, acesta poate fi utilizat ca soluţie pentru evaluarea avantajelor strategice/tactice ale noului sistem. Modelele tactice ale sistemului propus se aplică în simulări de luptă în scopul evaluării beneficiilor strategice pe care le va aduce noul sistem. Prin analizarea diverselor scenarii de luptă se identifică avantajele strategice care rezultă dintr-un concept de proiectare abordat,

Proiectarea costului şi elaborarea de statistici de producţie

Costul real şi statistici de producţie

Proiectare electronică

Modelul de forţe semi-

autonome al sistemului

Statistici de fabricaţie

Simulatoare fizice de sistem

Proiecţii de performanţă

Procesul de planificare asistat

de calculator

Modificări în proiectare Proiectare

electronică

Fabricaţie virtuală

Modificări în proiectare

Planuri de proces

Producţia sistemului

Planuri de proces

Funcţia logistică

Sisteme şi părţi livrate

Comenzi de producţie

Dislocarea în

bază / teatru

Sisteme şi părţi livrate

Comenzi de producţie

Modelarea facilităţilor de

fabricaţie

Modele de

facilităţi

Modifi - cări de

facilităţi

Modelarea obiectelor de

sistem

Modelarea luptei

Proceduri operaţionale

tactice Eficienţa sistemului / Statistici de fiabilitate

Achiziţia şi mentenanţa sistemului /

Statistici de fiabilitate

Proiectarea sistemului

Modificări în proiectare

Managementul dezvoltării sistemului

Capabilităţi strategice proiectate

Proiectare asistată de calculator

Specificaţii de sistem

Asamblare virtuală

40 CAPITOLUL 3

mergând până la identificarea consecinţelor logistice derivate din utilizarea sistemului propus într-un scenariu simulat de luptă. Utilizarea analizelor strategice evoluează în cicluri iterative suplimentare în cadrul procesului de proiectare a sistemului. O altă problemă majoră a proiectării şi ingineriei sistemului este costul pe ciclul de viaţă. Acesta include câteva componente: costurile iniţiale de fabricaţie/achiziţie, costurile pentru mentenanţă/operare şi costurile de instruire asociate implementării sistemului, aspecte care vor fi detaliate în capitolele următoare. Noile metode de proiectare, prin aplicarea ingineriei concurente, încearcă să evalueze costurile de fabricaţie asociate unui proiect dat înainte de trecerea la fabricaţia de serie. În efectuarea acestor evaluări, aşa cum a fost prezentat anterior, simularea este un instrument esenţial, care are la bază presupunerea că pentru fiecare componentă a sistemului există o reprezentare digitală. Proiectului în formă electronică i se aplică instrumentul de planificare a procesului asistată de calculator, care permite dezvoltarea de instrucţiuni de procesare detaliate necesare pentru fabricaţia componentelor. După ce sunt realizate, planurile de procesare sunt introduse în funcţia de fabricaţie virtuală. În cadrul fabricaţiei virtuale se pot utiliza câteva moduri de analize prin simulare. Instrumentele actuale de calcul au capacitatea de a rula software-uri de procesare virtuală care pot emula execuţia unui set dezvoltat de instrucţiuni de procesare pentru o piesă dată. Aceste capacităţi de procesare virtuală sunt utile şi pentru verificarea corectitudinii unui set dat de instrucţiuni de procesare. Principala problemă a funcţiei de fabricaţie virtuală este evaluarea producţiei sistemului în ansamblu, în special a evaluării costurilor şi capacităţilor de producţie ale unui sistem anume în cadrul unor facilităţi de fabricaţie existente. Ieşirea funcţiei de fabricaţie virtuală este reprezentată de un set detaliat de estimări ale costurilor şi capabilităţi de producţie ale sistemului, care sunt returnate funcţiei de management al sistemului sub formă de feedback. Este evident că astfel se poate iniţia un nou ciclu de proiectare pentru îmbunătăţirea producţiei sistemului. După finalizarea proiectării este iniţiată producţia. Funcţia logistică este sursa probabilă pentru instrucţiunile de realizare a producţiei. Comenzile pentru sistemul principal sunt generate odată cu cele pentru piesele de schimb şi sunt realizate în conformitate cu nevoile utilizatorului şi în funcţie de locul unde acestea vor fi implementate. Eficienţa şi fiabilitatea sistemului depind de maniera în care acesta va fi utilizat. În acest sens, o problemă critică este reprezentată de dezvoltarea de proceduri operaţionale standardizate şi tactici pentru utilizarea sistemului. Acest aspect procedural permite desfăşurarea altor activităţi iterative de utilizare, ce depind atât de proiectarea propriu-zisă, cât şi de experienţa acumulată în domeniul sistemelor de armament. Modelele sunt introduse în simulări de luptă în vederea testării diferitelor tactici pentru utilizarea sistemului pentru evaluarea performanţelor sale. În această dezvoltare, dacă apare o nouă tactică poate fi imediat testată în exerciţii de instruire şi simulare a luptei. Beneficiul acestor exerciţii este că asigură în mod interactiv îmbunătăţirea modelelor de simulare. Este evident, în acest sens, că realizarea şi testarea modelelor sistemului sunt şi ele incluse în cadrul procesului iterativ. Prin aplicarea modelului de achiziţii bazate pe simulare, procesul de testare şi evaluare asigură evaluarea completă şi continuă a sistemului de armament, evaluarea performanţelor sistemului şi în zonele unde instrumentările fizice nu sunt nici fezabile, nici practice, identificarea şi concentrarea activităţilor de testare fizică asupra zonelor de mare risc tehnic, abordarea elementelor de sistem până la cele mai mici niveluri ale configuraţiilor funcţionale şi fizice, extinderea domeniului de aplicare a planurilor de testare şi evaluare de dezvoltare şi identificarea scenariilor de testare fizică, implicarea testatorului încă din fazele iniţiale ale programului, astfel încât să-şi aducă aportul măcar pentru optimizarea necesarului de activităţi de testare şi evaluare şi eficientizarea procesului de planificare a testării şi evaluării.

Probabil că soluţia optimă în desfăşurarea programului de testare şi evaluare este utilizarea combinată de teste analitice şi fizice, funcţie de disponibilitatea instrumentelor de testare şi nivelul de încredere asociat rezultatelor. Prin aplicarea modelului de achiziţii bazate pe simulare, faţă de vechea concepţie de testare a unei baterii de artilerie pentru demonstrarea performanţelor stabilite, se promovează o nouă abordare prin care este necesară testarea unui pluton de artilerie pentru demonstrarea performanţelor unui divizion.

41 CAPITOLUL 3

3.7. STUDIU DE CAZ – ANALIZA ALTERNATIVELOR ÎN CADRUL MODELULUI DE ACHIZIŢII BAZATE PE SIMULARE

Odată aprobat Documentul cu Nevoile Misiunii se pune problema alegerii alternativei pentru efectuarea analizelor necesare stabilirii soluţiei pentru îndeplinirea cerinţelor acestuia. Aşa cum a fost prezentat anterior, una dintre soluţii este reprezentată de utilizarea modelării şi simulării pentru asigurarea unui mediu sintetic distribuit care să permită interacţiunea tuturor structurilor militare interesate în obţinerea celei mai eficiente soluţii de sistem de armament.

Conform prevederilor instrucţiunilor în vigoare [87], componentele Ministerului Apărării Naţionale trebuie să evalueze în permanenţă potenţialul curent şi anticipat al forţelor în contextul schimbării ameninţărilor, liniei politice, conducerii, strategiei militare şi misiunilor încredinţate, în scopul identificării deficienţelor. Această analiză trebuie, de asemenea, să stabilească tipul soluţiei pentru satisfacerea unei necesităţi: nematerială (care nu implică acţiuni asupra tehnicii de luptă) sau materială. Componentele Ministerului Apărării Naţionale vor efectua această analiză printr-o evaluare detaliată, denumită analiza domeniului misiunii. Dacă este necesar să fie adoptată o soluţie materială, atunci definirea este activitatea care translatează deficienţele şi oportunităţile tehnologice în Documentul cu Nevoile Misiunii, care descrie, în termeni largi, noile capabilităţi operaţionale.

Având în vedere aceste reglementări, este de aşteptat ca pentru elaborarea Documentului cu Nevoile Misiunii să fie aplicat un proces iterativ, care să asigure coerenţa necesară definirii complete şi corecte a nevoilor misiunii. După validarea Documentul cu Nevoile Misiunii, reprezentantul utilizatorului primeşte sarcina elaborării Documentul cu Cerinţele Operaţionale. În cadrul acestui studiu de caz se urmăreşte stabilirea procedurii care să fie aplicată de către „reprezentantul utilizatorului” din momentul primirii Documentului cu Nevoile Misiunii, aprobat, în scopul efectuării unei analize care să permită structurarea cerinţelor pentru sistemul de armament dorit în Documentul cu Cerinţele Operaţionale, în cadrul modelului de achiziţii bazate pe simulare. Schema logică a acestei proceduri este reprezentată în Figura 34.

Figura 34. Analiza alternativelor în cadrul modelului de achiziţii bazate pe simulare

7. Elaborarea şi prezentarea rezultatelor

Da

6. Selectarea cerinţelor care urmează a fi translatate în Documentul cu Cerinţele Operaţionale

1. Formularea problemei

2. Culegerea informaţiilor şi construirea modelului conceptual

3. Validarea modelului conceptual

4. Programarea modelului

5. Validarea modelului programat

Da

Nu

Nu

42 CAPITOLUL 3

Pasul 1. Definirea problemei • Structura responsabilă constituie o echipă de lucru pentru elaborarea analizei alternativelor.

Acesta este unul dintre principalele instrumente utilizate pe plan mondial, în cadrul procesului de inginerie de sistem, de către organismele militare sau civile în cadrul managementului programelor [80], [81], [110]. Analiza alternativelor urmăreşte analizarea costurilor estimate şi eficienţei operaţionale a soluţiilor materiale alternative pentru îndeplinirea nevoilor misiunii.

• Echipa de lucru pentru analiza alternativelor, în cadrul pasului pentru definirea problemei, va urmări stabilirea scopului analizei, detalierea planului analizei, fără a se irosi timp pentru detaliile referitoare la arhitectura modelului ce urmează a fi dezvoltat, definirea măsurilor de performanţă care vor fi utilizate în evaluarea eficienţei diferitelor configuraţii de sistem, stabilirea scopului modelului, detalierea configuraţiei sistemului care va fi modelat şi graficul de timp pentru studiu şi resursele necesare (oameni, tehnică de calcul, fonduri etc.).

Pasul 2. Culegerea informaţiilor şi construirea modelului conceptual • Culegerea informaţiilor necesare despre structura sistemului de armament şi procedurile de

operare. • Culegerea datelor necesare pentru stabilirea parametrilor modelului şi probabilităţilor de

distribuţie (de exemplu timpul mediu până la defectare şi timpul mediu pentru reparaţii pentru maşina de luptă a infanteriei).

• Înregistrarea premiselor, algoritmilor şi bazelor de date pentru modelul conceptual. • Nivelul de detaliu la care va fi realizat modelul depinde de următorii factori: obiectivele

proiectului, măsurile de performanţă de interes, disponibilitatea datelor, asigurarea credibilităţii, constrângerile tehnologice privind tehnica de calcul, opiniile exprimate de experţi în domeniu şi constrângerile de timp şi buget.

• Culegerea datelor de performanţă disponibile de la sistemele existente (dacă este cazul) pentru utilizare pe timpul validării modelului, în pasul 5.

Pasul 3. Validarea modelului conceptual • Prezentarea modelului conceptual spre validare de către analişti şi experţi în domeniu. Practic,

se realizează o analiză a logicii modelului conceptual. • Dacă sunt identificate erori sau lipsuri pentru modelul conceptual, atunci trebuie actualizat până

la trecerea la pasul următor, de programare. Pasul 4. Programarea modelului

• Programarea modelului conceptual cu utilizarea unui limbaj de programare, care permite construcţia de simulări.

• Verificarea programului de modelare. Pasul 5. Validarea modelului programat

• Dacă există un sistem fizic considerat drept referinţă, atunci se compară datele de performanţă ale acestuia, culese în pasul 2, cu datele obţinute prin simularea noului sistem de armament. Această activitate poate fi denumită validarea rezultatelor.

• Rezultatele obţinute la activitatea anterioară sunt puse la dispoziţia analiştilor şi experţilor pentru evaluare. Dacă aceştia percep rezultatele ca fiind în conformitate cu modul de operare anticipat pentru sistemul de armament, în pasul 3, atunci modelul este considerat validat.

• În cadrul acestui pas trebuie efectuate analize profunde, prin iteraţii repetate asupra modelului proiectat, pentru a se stabili care sunt factorii cu cel mai mare impact asupra măsurilor de performanţă.

Pasul 6. Selectarea cerinţelor care urmează a fi translatate în Documentul cu Cerinţele Operaţionale

• Pentru fiecare configuraţie de sistem considerată validată sunt selectaţi parametrii operaţionali consideraţi importanţi care urmează a fi translataţi în Documentul cu Cerinţele Operaţionale.

• Stabilirea principalelor cerinţe operaţionale pentru construirea matricei parametrilor tehnici decisivi.

43 CAPITOLUL 3

Pasul 7. Elaborarea şi prezentarea rezultatelor • Documentul cu rezultatele obţinute va cuprinde modelul conceptual (cu o evaluare privind

disponibilitatea pentru reutilizare viitoare), o descriere detaliată a programului de calcul şi concluziile analizei alternativelor.

• Prezentarea finală a simulării trebuie să includă o animaţie şi o prezentare a modului de validare pentru stabilirea nivelului de încredere al rezultatelor.

Este evidentă necesitatea validării tuturor modelelor utilizate pentru simulări, dar trebuie înţeles faptul că există riscul ca deciziile bazate pe aceste modele să fie afectate de erori. Pentru reducerea la minim a acestora trebuie urmărite câteva principii de bază: formularea precisă a problemei, interogarea experţilor potriviţi pentru domeniul problemei, asigurarea unei interacţiuni cu autoritatea de decizie pentru ca proiectul de simulare să abordeze problema corectă şi să capete credibilitate, modelul conceptual trebuie elaborat în scris, efectuarea unui număr suficient de iteraţii care să asigure consistenţă simulărilor fără sisteme fizice de referinţă şi analizarea animaţiilor generate pentru a stabili dacă simulările asigură viabilitate conceptelor.

3.8. STUDIU DE CAZ – PROVOCĂRI PENTRU IMPLEMENTAREA MODELULUI DE ACHIZIŢII BAZATE PE SIMULARE

Implementarea modelului de achiziţii bazate pe simulare poate părea nerealistă la această dată. Deprinderile formate prin aplicarea unui cadru procedurat, la rândul său recent dezvoltat, cel al managementului achiziţiilor pentru apărare, ar putea determina o rezistenţă la schimbare. Trebuie înţeles încă de la început că implementarea noului model nu afectează în nici un fel filozofia actuală privind achiziţiile pentru apărare, ci reprezintă o opţiune la îndemâna autorităţilor de decizie, care, la propunerea directorului de program sau structurii responsabile pentru managementul executiv al programelor poate fi aplicată pentru atingerea obiectivelor specifice programului de achiziţie. În acest context se poate anticipa că provocările pentru implementarea modelului de achiziţii bazate pe simulare vor fi de natură culturală, tehnică şi procedurală. Este prematur în această fază, să fie definite intensitatea de manifestare şi momentul de apariţie, dar se poate crea o imagine de ansamblu privind sursele şi direcţiile de acţiune a acestora. Provocările culturale. Majoritatea specialiştilor din domeniu [8], [71] consideră că barierele culturale reprezintă cel mai mare inconvenient pentru acceptarea modelului de achiziţii bazate pe simulare. Acestea se referă la dificultatea acceptării modelării şi simulării drept instrumente eficiente ale procesului, neîncrederea în imaginile virtuale, rezistenţa pentru lucrul în echipă în cadrul definit de mediul interactiv distribuit şi ataşamentul faţă de proiectarea „pe planşetă”. În cadrul Ministerului Apărării Naţionale există mai multe structuri, atât din Statul Major General, cât şi din Departamentul pentru Armamente, cu preocupări sau responsabilităţi în domeniul modelării şi simulării, pornind de la domeniul operaţional şi până la cel ingineresc. Aceste structuri s-ar putea constitui în promotori ai schimbării mentalităţii şi învingerii rezistenţei la nou. În acest sens, ar trebui să aducă rezultate concrete, pe care să le integreze, pentru a dovedi funcţionalitatea relaţiilor de natură mai mult sau mai puţin informală, indiferent de nivelul ierarhic pe care se găsesc. O altă provocare culturală este aceea de a învăţa lucrul în echipă în medii distribuite. Lucrul în echipă este dificil, indiferent de tipul activităţii executate. Lucrul în echipă în medii distribuite pare cu atât mai dificil, având în vedere tendinţa naturală a individului de a nu pune, în mod dezinteresat, informaţia sa la dispoziţia partenerului, sau în orice caz, transmiterea a cel mult aceleiaşi cantităţi de informaţie cu cea primită, tendinţă accentuată şi de dificultatea sistemului militar de asigurare a unor resurse motivaţionale suplimentare din punct de vedere financiar. Nu se poate discuta despre provocările culturale fără a se aduce în discuţie lipsa iniţiativei. În general, participanţii în activităţile de echipă pentru managementul şi desfăşurarea programelor sunt reţinuţi în abordarea unei atitudini active. Acest lucru este determinat de faptul că participanţii

44 CAPITOLUL 3

se tem, în condiţiile deja amintite, că iniţiativa le poate aduce numai sarcini şi responsabilităţi suplimentare, fără a se obţine beneficii personale. Provocările tehnice. Probabil că provocările tehnice sunt cele care pot fi intuite cel mai uşor. Acestea se referă la stabilirea a ceea ce poate fi modelat cu eficienţă şi obiectivitate şi la mijloacele de asigurare a interoperabilităţii între modele. Interoperabilitatea poate fi privită ca disponibilitatea modelelor şi simulărilor pentru toate programele concurente, indiferent de structura responsabilă pentru managerierea acestora, în vederea asigurării analizelor alternativelor în mediul sintetic al sistemului de sisteme. Aceste analize trebuie să se desfăşoare atât pe dimensiunea integrală între programe, cât şi pe verticală prin parcurgerea tuturor nivelurilor ierarhice, pentru evaluarea relaţiilor fizice şi funcţionale. Provocări de proces. Provocările de proces sunt determinate de principiile de organizare şi funcţionare ale Ministerului Apărării Naţionale. Dinamica modelului de achiziţii bazate pe simulare solicită elaborarea de noi instrucţiuni, standarde şi norme pentru aplicare şi modificarea celor existente. De asemenea, având în vedere interacţiunea din mediul distribuit şi cu elemente din afara ministerului, producătorii şi posibili alţi beneficiari, apar probleme asupra modului de gestionare a informaţiilor clasificate şi dreptului de proprietate intelectuală. Toate provocările culturale, tehnice şi de proces prezentate şi poate şi altele, creează o imagine asupra dificultăţilor în implementarea modelului de achiziţii bazate pe simulare. Beneficiile identificate pentru acest model trebuie să asigure determinarea necesară pentru depăşirea acestor probleme şi trecerea la analizarea oportunităţii asigurării măsurilor şi mijloacelor cerute de includerea modelului de achiziţii bazate pe simulare printre soluţiile viabile de management al achiziţiilor pentru apărare.

3.9. CONCLUZII Modelul de achiziţii bazate pe simulare este un model activ de evaluare a stadiului de evoluţie a programului, cerut mai degrabă de dinamica misiunilor prezente şi viitoare şi de evoluţia rapidă a tehnologiei decât de lungimea excesivă a ciclului actual de achiziţie. Modelul de achiziţii bazate pe simulare asigură o flexibilitate mult mai mare programului, necesară adaptării la nevoile evolutive ale misiunii. Procesul este mai agil, având capacitatea de a se menţine într-o stare de dezvoltare iterativă până la finalizarea producţiei şi mai departe pe timpul operării şi suportului. Modelul de achiziţii bazate pe simulare creează un mediu în care problemele complexe pot fi integrate şi evaluate pentru a susţine deciziile autorităţilor în punctele de decizie pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului. De asemenea, permite identificarea, minimizarea, sau chiar eliminarea neconformităţilor şi ca urmare creşterea probabilităţii de apariţie a evenimentului de succes al programului. Elementele dezvoltate prin implementarea modelului pot servi drept instrumente excelente de comunicare şi marketing. Capacitatea de vizualizare a evoluţiei sistemului de la un concept de fidelitate scăzută la un sistem de înaltă fidelitate este foarte utilă pentru rezolvarea divergenţelor de pe parcursul dezvoltării. Simularea şi vizualizarea sunt instrumente deosebit de puternice pentru echipele de produs şi autorităţile de decizie, prin asigurarea unei imagini clare a rezultatelor fiecărei decizii şi pentru evaluarea consecinţelor înainte de luarea unei decizii costisitoare. Modelul de achiziţii bazate pe simulare este o alternativă viabilă pentru efectuarea de achiziţii de sisteme de armament. Posibilitatea implementării sale depinde de asigurarea resurselor la nivelul tehnologic cerut de acurateţea reprezentărilor, de angajamentul structurilor cu responsabilităţi în domeniul modelării şi simulării şi de disponibilitatea autorităţilor de decizie în acceptarea viabilităţii noului model. Nu este mai puţin adevărat că simulările nu pot reda cu rezoluţie maximă realitatea, în special pentru evenimentele a căror condiţii de desfăşurare nu pot fi în întregime anticipate. De aceea, deşi pare o soluţie de compromis, pentru început ar putea fi abordată o metodă combinată, care să asigure validarea conceptului prin realizarea fizică a unor prototipuri industriale şi / sau producţii iniţiale de serie mică. Modalităţile de implementare şi cuprinderea activităţilor de modelare şi simulare pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului reprezintă decizii ale directorului de program care, în funcţie de strategia de achiziţie aleasă propune autorităţilor de decizie soluţiile pe care le consideră fezabile şi eficiente.

CAPITOLUL 4

PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCURILOR ŞI COSTURILE PE CICLUL DE VIAŢĂ AL SISTEMELOR DE ARMAMENT

4.1. MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN CADRUL PROCESULUI DE MANAGEMENT AL

ACHIZIŢIILOR PENTRU APĂRARE

Investiţiile în dezvoltarea şi achiziţia de sisteme de armament implică fonduri publice foarte mari. Aceste bugete pun o presiune deosebită asupra autorităţilor de decizie în domeniul achiziţiilor, care trebuie să-şi asume un anumit grad de risc în alegerea soluţiilor de sistem, indiferent de stadiul acestuia pe ciclul de viaţă. De asemenea, în ecuaţia procesului de management al programului, directorul de program este constrâns de limitările de timp şi necesităţii de armonizare a solicitărilor şi aşteptărilor utilizatorului final cu posibilităţile practice ale programului. Din aceste motive, riscurile în evoluţia programului de achiziţie trebuie manageriate în scopul asigurării controlului şi reducerii la un nivel acceptabil. În desfăşurarea actuală a procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, această nevoie este puţin abordată. Deşi există unele discuţii de principiu privind necesitatea şi politica de implementare a procesului, nu s-au întreprins măsuri concrete în sensul procedurării şi desfăşurării activităţilor care decurg din problematica managementului riscurilor pe ciclul de viaţă al sistemelor de armament. În acest sens, în cadrul acestui capitol sunt tratate unele aspecte referitoare la identificarea şi implementarea activităţilor de management al riscului asigurate de ingineria de sistem în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Consideraţii privind unele metode de management al riscurilor, cu aparatul matematic necesar sunt prezentate în Anexa nr. 4. Principalele contribuţii la dezvoltarea domeniului sunt aduse în cadrul acestei lucrări prin:

• identificarea funcţiilor de management al riscului asigurate de ingineria de sistem cu aplicabilitate în cadrul procesului de management al achiziţiilor;

• stabilirea obiectivului managementului riscului şi ierarhiei riscurilor pentru dezvoltarea sistemului de armament, prezentată sintetic în Figura 35;

Figura 35. Ierarhia riscurilor

• identificarea unui model eficient de management al riscului pentru managementul achiziţiilor pentru apărare, având în vedere corespondenţa sa cu modul de abordare a proceselor de management al cerinţelor sau management al configuraţiei, format din patru procese specifice: planificare, evaluare, abordare şi monitorizare, conform reprezentării din Figura 36;

Program - fază pe ciclul de viaţă -

Managementul programului

Managementul programului

Proces intern Influenţe externe

Sistem propriu-zis

Suport

46 CAPITOLUL 4

Figura 36. Funcţionarea procesului de management al riscului

• stabilirea principiilor pentru planificarea managementului riscului, în concordanţă cu prevederile instrucţiunilor în vigoare;

• definirea activităţilor necesare pentru definirea iniţială a riscului, conform reprezentării din Figura 37, prin identificarea surselor de risc sau de incertitudini, transformarea incertitudinii în risc, cuantificarea riscului, stabilirea probabilităţii de apariţie şi stabilirea priorităţilor în abordarea riscurilor [99];

Figura 37. Identificarea iniţială a riscurilor

• stabilirea categoriilor de risc în cadrul managementului achiziţiilor pentru apărare şi gruparea lor în tehnice, financiare, de timp şi programatice. O schemă a interacţiunii celor patru categorii de risc este prezentată în Figura 38.

Figura 38. Graficul relaţiilor dintre categoriile de risc

Risc tehnic

Risc programatic

Modificări ale misiunii

Risc financiar Risc de timp

Grafice comprimate Probleme tehnice

Grafice necesareBugete impuse

Probleme tehnice

Fonduri limitate

Grafice reduse

Fonduri limitate

Stabilirea matricei de definire a riscurilor şi asocierea riscurilor cu zonele de risc

Moderat Ridicat Ridicat

Ridicat Scăzut

Scăzut Scăzut

Moderat

Moderat

P R O B A B I L I T.

CONSECINŢĂ

Colectarea riscurilor - sistem - suport - procese de management intern - influenţe externe

Stabilirea priorităţilor în abordare - prioritizare pe modelul matriceal - stabilirea „riscurilor ridicate” - stabilirea „riscurilor moderate

Planificare

Evaluare

Abordare

Monitorizare

Cum se evaluează

Cum se abordează

Cum se monitorizează

Ce se abordează Ce se monitorizează

Modificare risc

Feedback

Feedback

Feedback pentru management

47 CAPITOLUL 4

Deşi în literatura de specialitate nu este identificată o relaţie pornind de la riscul financiar către riscul de timp, în mediul în care se desfăşoară sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare această relaţie este necesar să fie evidenţiată. Ea este determinată de faptul că deşi planificarea programului este multianuală, bugetele se aprobă anual, iar graficele programului pot fi afectate de neaprobarea sau întârzierea aprobării bugetelor, sau de reducerea acestora.

4.1.5. Studiu de caz – Utilizarea analizei decizionale pentru managementul riscurilor

Analiza decizională este o metodă pentru identificarea celei mai bune alternative în condiţii de incertitudine, utilizând posibilele beneficii şi probabilitatea de apariţie a fiecărei alternative pentru calculul valorii rezultate aşteptate. Studiul de caz propune rezolvarea următoarei probleme: asigurarea unei lunete de ochire pe timp de noapte pentru pistolul mitralieră cal. 7,62 mm, pentru un număr de 10.000 de sisteme aflate în operare. Pentru îndeplinirea acestei nevoi sunt disponibile două alternative şi se pune problema deciziei privind alegerea celei mai bune dintre ele.

• Alternativa A presupune dezvoltarea unui nou proiect, care, dacă devine funcţional, asigură un profit foarte mare pentru următorii cinci ani. Se estimează că această alternativă implică 6.000.000 euro pentru dezvoltare, iar posibilele beneficii pentru următorii cinci ani vor fi de 20.000.000 euro.

• Alternativa B presupune modificarea unui proiect existent. Se estimează că această alternativă implică 50.000 euro pentru implementare, dar va asigura un profit de 10.000.000 euro până la scoaterea din uz a sistemului existent. Pentru rezolvarea problemei, se construieşte diagrama decizională, pornind cu decizia din

partea stângă a diagramei, prin explorarea fiecărui beneficiu posibil al fiecărei alternative în parte. Cea mai bună decizie este reprezentată de alegerea ramurii cu cea mai mare valoare. Alternativa A: 12.785.000 – 6.000.000 = 6.785.000 euro Alternativa B: 6.500.000 – 50.000 = 6.450.000 euro

6.785.000 > 6.450.000 Decizia corectă este reprezentată de alegerea Alternativei A.

Decizie

Alternativa A

Alternativa B

-6.000.000

-50.000

Neîndeplinirea setului minim deobiective

Îndeplinirea setuluiminim de obiective

Îndeplinirea tuturorobiectivelor

0,15

0,15

0,70

Stopare activităţi0,66 0 euro

0,34 Obţinere beneficiu

10.000.000 euro Obţinere beneficiu

Cel mai mare beneficiu

20.000.000 euro

15.000.000 euro

12.500.000 euro 0,70

0,30

Neîndeplinirea setului minim deobiective

Îndeplinirea setuluiminim de obiective

Îndeplinirea tuturorobiectivelor

0,25

0,25

0,50

Stopare activităţi0 euro

Obţinere beneficiu5.000.000 euro

Obţinere beneficiu

Cel mai mare beneficiu

10.000.000 euro

7.500.000 euro

6.000.000 euro

3.400.000 euro

48 CAPITOLUL 4

4.2. ANALIZA COSTURILOR PE CICLUL DE VIAŢĂ AL SISTEMELOR DE ARMAMENT

În cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, o importanţă deosebită trebuie acordată costului pe ciclul de viaţă al sistemelor. Numai prin corecta înţelegere a structurii costului pe ciclul de viaţă se evită greşeala elementară şi frecventă de a identifica acest cost cu valoarea costului de achiziţie, însoţit eventual şi de costurile pentru reparaţii pe timpul operării. O abordare coerentă a costului unui sistem pe ciclul de viaţă se poate realiza prin intermediul procesului de management al ingineriei de sistem. Estimarea costurilor pe ciclul de viaţă reprezintă o analiză a costurilor viitoare ale unui sistem, având la bază costurile anterioare ale sistemelor similare. Această definire trebuie tratată în deplinătatea înţelesului ei, în sensul cuprinderii tuturor detaliilor costurilor pe ciclurile de viaţă ale sistemelor de referinţă. Estimarea costurilor trebuie să identifice toate elementele implicate de dezvoltarea, producţia şi operarea unui sistem, indiferent de sursele de bugetare sau tipul de control. Pentru asigurarea premiselor tratării organizate a problemei costului, estimarea acestuia se poate face cu ajutorul unei abordări specifice ingineriei de sistem, care începe cu necesitatea definirii a ceea ce se doreşte estimat. Ingineria de sistem oferă soluţia acestei probleme prin intermediul unuia dintre principalele sale instrumente, structura divizată de lucru şi se execută pe parcursul fazei de studiere şi selectare a conceptului. Pe baza acestei structuri, se trece la următorul pas în estimarea costurilor, privind identificarea şi cuantificarea tuturor acţiunilor care decurg din structura divizată de lucru. În această etapă se estimează costurile tuturor activităţilor tehnice, de management şi de altă natură, presupuse de desfăşurarea programului pe parcursul ciclului de viaţă. Pentru estimarea propriu-zisă există numeroase modele, dezvoltate de marile şcoli de economie de pe plan mondial, descrise pe larg în literatura de specialitate. Exemple de modele parametrice foarte utilizate în ziua de astăzi, aplicate şi de ministerele apărării din Statele Unite sau Marea Britanie sunt:

• The PRICE Estimating Suite (PRICE H/HL/M/S) [115]; • System Evaluation and Estimation of Resources – Hardware Estimation (SEER-H) [116] • Cost Analysis Strategy Assessment (CASA) [117] • Automated Cost Estimating Integrated Tools (ESC - ACEIT) [118]

După finalizarea estimării costurilor, urmează etapa de evaluare. În esenţă, această activitate urmăreşte verificarea estimărilor din punct de vedere al cuprinderii şi realismului, adică dacă elementele de cost reflectă în mod corespunzător cerinţele şi sunt adaptate schimbărilor din piaţă, condiţiilor economice şi cantităţilor anticipate.

În fluxul activităţilor necesare proiectării costului pe ciclul de viaţă se continuă cu etapa de cuantificare a riscurilor asociate estimării costurilor. Această activitate este inclusă în planul de management al riscurilor şi urmăreşte stabilirea unui anumit nivel de încredere în costurile estimate. Ultima etapă a procesului este reprezentată de aprobarea costurilor estimate de către autoritatea de decizie a programului, moment care se poate constitui şi în punct de decizie pentru introducerea costului ca variabilă independentă a programului de achiziţie. Având în vedere faptul că în momentul estimării costului pe ciclul de viaţă, detaliile referitoare la arhitectura sistemului nu sunt suficiente, valoarea determinată nu poate fi considerată definitivă. Această valoare este actualizată în permanenţă pe parcursul derulării programului, odată cu maturizarea sistemului, fiind necesar să se menţină în interiorul valorilor prag şi obiectiv stabilite prin matricea parametrilor tehnici decisivi. Evaluările privind costul pe ciclul de viaţă sunt utilizate în efectuarea analizelor cost / performanţă. Analiza cost / performanţă reprezintă o tehnică specifică procesului de inginerie de sistem şi este orientată spre atingerea următoarelor obiective susţinerea identificării obiectivelor misiunii şi cerinţelor de performanţă, susţinerea alocării performanţelor pentru îndeplinirea funcţiilor sistemului, asigurarea selecţiei cerinţelor pentru proiectarea sistemului şi proceselor, furnizarea unor

49 CAPITOLUL 4

criterii pentru selecţia soluţiilor alternative, furnizarea unei confirmări analitice a faptului că proiectul îndeplineşte cerinţele utilizatorului final, susţinerea verificării sistemului şi proceselor şi susţinerea deciziilor privind modificările şi modernizările pe parcursul ciclului de viaţă. Costurile estimate incluse în cadrul analizei cost / performanţă pot fi exprimate în diverse moduri, organizate în funcţie de cerinţele beneficiarilor analizei. În acest sens, este adusă o contribuţie prin stabilirea modurilor de proiectare a costurilor pe ciclul de viaţă, în funcţie de responsabilitatea sau implicarea organismului care îl exprimă sau solicită:

(1) Prin articole bugetare de alocare a fondurilor. Această formă de exprimare a costurilor de program este necesar pentru raportarea modului de alocare a cheltuielilor specifice programului, prin intermediul sistemului PPBE. Gestionarea datelor în acest fel este utilă pentru integrarea tuturor cheltuielilor specifice programelor până la nivel de programe majore ale Ministerului Apărării Naţionale, astfel încât autorităţile de decizie să aibă elementele necesare pentru formularea politicilor de management al resurselor de apărare şi proiectarea bugetelor pentru apărare.

(2) Prin structura divizată de lucru. Structura divizată de lucru trebuie să definească în totalitate sistemul, prin dezvoltarea unei reprezentări arborescente de elemente de arhitectură, servicii, date şi facilităţi, împreună cu relaţiile dintre ele pentru asigurarea funcţionalităţii produsului finit. Acest mod de exprimare a costurilor programului este extrem de util directorului de program şi contractorilor pentru luarea tuturor măsurilor tehnice şi economice necesare managerierii programului.

(3) Prin categorii de costuri pe ciclu de viaţă. Acest mod de exprimare a costurilor este util autorităţilor de decizie şi structurilor logistice pentru stabilirea valorilor obiectiv asociate costurilor în diversele stadii ale sistemului de armament şi pentru urmărirea eficienţei economice a acestuia pe ciclul de viaţă. O modalitate expresivă de urmărire a costurilor pe ciclul de viaţă este prezentată în Figura 39.

Figura 39. Elementele costului pe ciclul de viaţă Pentru asigurarea consistenţei procesului de achiziţii pentru apărare se impune standardizarea componentelor costului pe ciclul de viaţă. Această standardizare ar permite un mod

Operare şi suport

Studiere şi selectare concept Dezvoltare

tehnologică Producţie şi instalare

Costuri de C-D din bugetul programului

Costuri de C-D

X - Costuri de C-D din Planul sectorial de C-D al M.Ap.N.

X

Costuri de achiziţie

Costuri de investiţie

Costuri de Operare şi Suport

Costul pe ciclul de viaţă

COST

TIMP

50 CAPITOLUL 4

unitar de raportare a cheltuielilor efectuate în cadrul programului de achiziţie. În acest sens, în Figura 40 este prezentată o schemă de standardizare a componentelor costurilor.

• Costurile de dezvoltare sunt costurile tuturor activităţilor de cercetare-dezvoltare necesare pentru realizarea şi testarea sistemului şi fac parte din categoria costurilor de proces. Aceste costuri includ un număr de elemente ale structurii divizate de lucru, echipamente de bază, echipamente de suport, instruire etc. [117] În această categorie sunt cuprinse şi costurile pentru prototipuri şi articole de testare. Costurile de dezvoltare sunt alocate numai din categoria de costuri de cercetare-dezvoltare specifice programului.

• Costurile combinate sunt necesare pentru cumpărarea echipamentelor de bază (de exp. un avion, un tanc, un obuzier etc.). Aceste costuri sunt parte a categoriei de costuri de investiţii.

• Costul sistemului de armament reprezintă contraponderea materială a costurilor de dezvoltare (din acest motiv conţine aceleaşi elemente). Aceste costuri sunt parte a categoriei de costuri de investiţii.

Figura 40. Componentele costului pe ciclul de viaţă

• Costurile de achiziţie sunt, de asemenea, parte a categoriei de costuri de investiţie şi includ pe lângă costurile sistemului de armament şi costurile de cumpărare a pieselor de schimb iniţiale.

• Costurile programului de achiziţie includ totalitatea costurilor asociate cu dezvoltarea, cumpărarea şi depozitarea unui sistem de armament. Acesta este costul total al unui sistem de armament gata pentru operare.

Costuri de dezvoltare C-D, T&E - echipamentele de bază - ingineria de sistem / managementul programului - T&E - instruire - echipament de suport - date

Costuri combinate Achiziţie - echipamentele de bază - ingineria de sistem / managementul programului - T&E - garanţie - modificări inginereşti

Costul sistemului de armament Achiziţie - costuri combinate - antrenament - echipament de suport - date

Costurile programului de achiziţie C-D, T&E. Achiziţie, Construcţii militare - costuri de dezvoltare - costuri de cumpărare - facilităţi

Costuri de achiziţie Achiziţie - costul sistemului de armament - piese de schimb iniţiale

Costuri de operare şi suport C-D, T&E. Achiziţie, Construcţii militare - personal - consumabile - mentenanţă - suport - îmbunătăţirea produsului - date

Costuri pe ciclul de viaţă C-D, T&E. Achiziţie, Construcţii militare, O&S, personal - costuri de achiziţie - costuri de O&S - costuri de disponibilizare

51 CAPITOLUL 4

• Costurile de operare şi suport sunt alocate primar din categoria de costuri de operare şi suport. Ulterior pot fi utilizate şi fonduri din categoriile de cercetare-dezvoltare şi investiţii, funcţie de evoluţia sistemului pe ciclul de viaţă. Costurile de operare şi suport includ toate costurile directe şi indirecte asociate programului în această fază.

• Costurile pe ciclul de viaţă cuprind toate categoriile de costuri prezentate, asociate cu toate elementele structurii divizate de lucru. Costurile pe ciclul de viaţă se determină prin însumarea costurilor programului de achiziţie, costurilor de operare şi suport şi costurilor de disponibilizare necesare pentru un sistem de armament.

4.3. CONCLUZII

În cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, obiectivul managementului riscului este determinat de asigurarea operaţionalizării şi menţinerii în exploatare a sistemului de armament şi proceselor asociate, în conformitate cu nevoile misiunii, la timp şi în cadrul bugetelor aprobate. Managementul riscului trebuie să abordeze incertitudinile legate atât de arhitectura de sistem, cât şi de procesele desfăşurate, precum şi relaţiile care se stabilesc între acestea. Modelul care poate fi considerat cel mai eficient, având în vedere corespondenţa sa cu modul de abordare a proceselor de management al cerinţelor sau management al configuraţiei, cuprinde următoarele patru procese: planificare, evaluare, abordare şi monitorizare.

Pentru abordarea eficientă a riscurilor de program, o importanţă deosebită trebuie acordată costului pe ciclul de viaţă al sistemelor. Numai prin corecta înţelegere a structurii costului pe ciclul de viaţă se evită greşeala elementară şi frecventă de a identifica acest cost cu valoarea costului de achiziţie, însoţit eventual şi de costurile pentru reparaţii pe timpul operării. O abordare coerentă a costului unui sistem pe ciclul de viaţă se poate realiza prin intermediul procesului de management al ingineriei de sistem, care oferă instrumentele necesare controlului şi reducerii costurilor.

Estimarea costurilor pe ciclul de viaţă reprezintă o analiză a costurilor viitoare ale unui sistem, având la bază costurile anterioare ale sistemelor similare. Această definire trebuie tratată în deplinătatea înţelesului ei, în sensul cuprinderii tuturor detaliilor costurilor pe ciclurile de viaţă ale sistemelor de referinţă. Estimarea costurilor trebuie să identifice toate elementele implicate de dezvoltarea, producţia şi operarea unui sistem, indiferent de sursele de bugetare sau tipul de control.

Costul pe ciclul de viaţă poate fi definit ca fiind costul total al unui program pe parcursul întregii vieţi, din momentul în care sistemul reprezintă doar o nevoie şi până în momentul în care este disponibilizat. Pornind de la această definire, costul pe ciclul de viaţă include costurile pentru cercetare-dezvoltare, testare, producţie, facilităţi, operare, mentenanţă, personal, mediu şi disponibilizare.

Directorul de program trebuie să se asigure, înainte de intrarea în oricare punct de decizie, că riscurile fazei au fost reduse la un nivel acceptabil, iar costurile au fost contabilizate, pentru a putea prezenta un pachet complet de date de sprijin al deciziei de trecere la faza următoare a programului. Abordarea cât mai organizată a riscurilor şi costurilor, încă din fazele iniţiale ale programului, asigură premisele îndeplinirii în totalitate a obiectivelor de program.

52 CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 5

SISTEMUL INTEGRAT DE TESTARE ŞI EVALUARE ÎN SUSŢINEREA SISTEMELOR DE ARMAMENT PE PARCURSUL CICLULUI DE VIAŢĂ

5.1. CONSIDERAŢII PRIVIND PROCESUL DE TESTARE ŞI EVALUARE A SISTEMELOR DE ARMAMENT

Procesul de testare şi evaluare este un element cheie al existenţei produsului pe ciclul de viaţă, fiind singurul proces care tranzitează toate fazele procesului de management al achiziţiilor pentru apărare şi care interacţionează cu toate activităţile executate în cadrul procesului de inginerie a sistemului. Programele de testare şi evaluare trebuie să integreze toate activităţile de testare şi evaluare de dezvoltare, testare şi evaluare operaţionale, testare şi evaluare prin trageri reale (unde este cazul) şi modelare şi simulare, coordonate de diferite organizaţii cu responsabilităţi în domeniile respective, ca un continuum eficient, astfel încât să reprezinte o parte a unei strategii care să asigure obţinerea tuturor informaţiile referitoare la riscurile identificate sau presupuse, să furnizeze date pentru validarea modelelor, să permită o evaluare a nivelului de îndeplinire a performanţelor tehnice şi a maturităţii produsului în diversele faze ale evoluţiei sale şi să determine dacă acesta este operaţional şi fezabil pentru misiunile stabilite. Importanţa realizării unui program de testare şi evaluare complet pe parcursul procesului de achiziţie este incontestabilă, evidenţiind aici numai beneficiul asigurat de reducerea costurilor suplimentare (pentru upgrade-uri, reproiectare, modernizare ş.a.m.d.) prin identificarea problemelor care pot fi rezolvate înaintea achiziţionării unui număr mare de produse şi în permanenţă pe timpul exploatării. Schema programului integrat de testare şi evaluare, prezentată în Figura 41, reprezintă un instrument al planificării procesului de testare şi evaluare pe parcursul ciclului de viaţă, necesar integrării activităţilor de testare şi evaluare în cadrul fazelor procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, în scopul eliminării redundanţelor, corelării activităţilor şi estimării bugetelor necesare asigurării nivelului de încredere necesar utilizării datelor obţinute de către autorităţile de decizie. Planificarea testării şi evaluării trebuie realizată în deplină concordanţă cu fazele procesului de management al achiziţiilor, ca parte integrantă a managementului programului şi ingineriei de sistem, astfel încât să asigure atingerea cu maximă eficienţă a obiectivelor programului de achiziţie. Un program de testare şi evaluare complet, trebuie în mod obligatoriu, să includă planuri de testare pentru toate elementele componente ale produsului, elaborate în relaţie cu specificaţiile tehnice corespunzătoare şi proceduri care să detalieze cerinţele, tehnicile, mijloacele şi referinţele necesare desfăşurării tuturor testelor identificate, indiferent de natura tipului de testare şi evaluare în care au fost incluse.

În vederea parcurgerii în totalitate a programului de testare şi evaluare este necesară asigurarea resurselor identificate prin procesul de planificare. Având în vedere mecanismele care asigură funcţionarea procesului de testare şi evaluare, la această dată resursele implicate în desfăşurarea activităţilor nu sunt complet evidenţiate. Un element de noutate este asigurat de identificarea surselor de finanţare a programelor de testare şi evaluare. O mare parte din materialele consumabile sunt asigurate din existent şi ca urmare sunt contabilizate în cadrul programului numai din punct de vedere cantitativ şi nu şi financiar. Costurile cu asigurarea elementelor de infrastructură şi a echipamentelor, în special cele de amortizare, dar şi utilităţile curente, de

53 CAPITOLUL 5

asemenea nu sunt bine subliniate. Toate aceste elemente creează dificultăţi în cadrul procesului de planificare şi mai departe în estimarea corectă şi completă a costurilor programului de achiziţie.

Figura 41. Schema programului integrat de testare şi evaluare

Pentru mai buna gestionare a cheltuielilor cu testarea şi evaluarea ar fi necesar, într-o primă fază, ca în cadrul planurilor sectoriale testarea şi evaluarea să reprezinte un capitol distinct, mergând ulterior spre introducerea unui nou articol bugetar care ar asigura o mai bună gestionare a resurselor financiare de către structura responsabilă la nivel de conducere, cu supravegherea procesului de testare şi evaluare. În această abordare, capătă relevanţă secţiunea de costuri de testare şi evaluare din cadrul schemei programului de testare şi evaluare (Figura 41). În practica curentă, modul de asigurare a costurilor de testare şi evaluare pentru desfăşurarea unui program de testare şi evaluare în fazele de dezvoltare este reprezentat în Figura 42.

Figura 42. Asigurarea costurilor de testare şi evaluare pentru un program în fazele de dezvoltare

AN 1 AN 2 AN 3 AN 4 AN 5 AN 6 AN 7 AN 8 AN 9 AN10 AN11 AN12

C&D

T&E

Achiziţie

TOTAL

Faza 0 Faza 1

Faza 2 Faza 3 PD 0

PD 1 PD 2

PD 3 PD 4

Prototip PISM Produse finale Model

Livrări

Faze şi puncte de decizie

Testare şi evaluare de dezvoltare Testare şi

evaluare prin trageri reale

Testare şi evaluare

operaţionale

Raport de testare şi evaluare prin trageri reale

Raport de testare şi evaluare de dezvoltare

Iniţială Finală

CCC OOO SSS TTT UUU RRR III

Faza 4

Raport de testare şi evaluare operaţionale

40 ÷ 50%

Asigurare resurse materiale din diferite gestiuni

10 ÷ 20%Plan sectorial de C-D

20 ÷ 30%

Producător

20 ÷ 30%Unitate executantă

54 CAPITOLUL 5

O categorie distinctă de resurse materiale, care trebuie evidenţiată în acest context, sunt resursele de antrenament. Acestea constau în materiale şi echipamente necesare pentru desfăşurarea activităţilor de antrenament şi includ proceduri pentru operarea şi suportul sistemului, simulatoare de antrenament, ţinte de ameninţare, proceduri de antrenament şi de evaluare a nivelului de calificare a personalului. De cele mai multe ori aceste resurse sunt asigurate după finalizarea achiziţiei şi introducerii în operare a sistemelor de armamente propriu-zise. O soluţie mai eficientă ar putea fi reprezentată de achiziţia simultană a sistemelor propriu-zise şi a simulatoarelor pentru acestea, astfel încât, măcar în momentul trecerii la testarea operaţională, operatorii să poată fi aduşi la un nivel de instruire care să asigure nivelul de încredere necesar unei decizii cum este cea privind achiziţia sistemului de armament. Luând în considerare dificultatea identificării costurilor asociate programului de testare şi evaluare şi complexitatea acestuia, pornind de la dimensiunea mare a resurselor materiale şi umane angrenate în desfăşurarea programului şi numărul mare al beneficiarilor procesului de testare şi evaluare, se poate dezvolta un nou concept – sistemul integrat de testare şi evaluare.

5.2. IMPLEMENTAREA UNUI NOU CONCEPT PRIVIND SISTEMUL INTEGRAT DE TESTARE ŞI EVALUARE

O contribuţie importantă la dezvoltarea sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare o constituie introducerea unui nou concept – sistemul integrat de testare şi evaluare. Obiectivele planificării apărării vizează pe de o parte creşterea nivelului de modernizare şi antrenament al tuturor categoriilor de forţe armate, iar pe de altă parte modul în care acestea consumă resursele existente sau prognozate. Pentru o evaluare obiectivă şi completă a modului în care aceste obiective sunt luate în considerare în cadrul procesului de achiziţie este necesară testarea şi evaluarea tuturor acţiunilor în mediile în care se desfăşoară. În cadrul definit al interacţiunii dintre sistemele implicate în achiziţiile pentru apărare, se poate formula un nou concept privind testarea şi evaluarea ca un sistem integrat, plasat la intersecţia celor trei sisteme majore de management, pentru a asigura obţinerea şi circularea datelor necesare autorităţilor de decizie din cale trei consilii majore care guvernează sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare (Figura 43).

Sistemul integrat de testare şi evaluare, în concepţia prezentată, este orientat spre îndeplinirea următoarelor obiective majore [15], [29]:

1. Testarea efectelor bugetării achiziţiei de echipamente, efectuată conform activităţilor planificate, în cadrul programelor majore ale apărării. Testarea se execută în scopul evaluării creşterii nivelului capabilităţilor aşteptate în urma efectuării achiziţiei, prin analiza gradului în care sunt îndeplinite nevoile misiunii în cadrul unor bugete aprobate. Pentru estimarea tuturor nevoilor de bugetare trebuie identificate toate organismele militare implicate în dezvoltare, achiziţie, operare, mentenanţă, service şi disponibilizare pentru sistemul de armament cerut, cu descrierea tuturor resurselor necesare la un nivel cât mai detaliat, astfel încât să se stabilească sursele fondurilor (programul de provenienţă) şi modalităţile de eficientizare prin eliminarea redundanţelor de toate tipurile.

2. Analiza cerinţelor formulate sub formă de nevoi ale misiunii. Analiza se efectuează în scopul evaluării atât a nivelului de înţelegere şi acceptare, cât şi a corectitudinii formulării şi a disponibilităţii pentru procesul de măsurare directă a cerinţelor operaţionale. Aşa cum a fost arătat în capitolele anterioare, procesul de management al cerinţelor este poate cel mai important proces în cadrul ingineriei de sistem, fiind necesară punerea în practică a unor instrumente şi tehnici care să permită gestionarea acestui proces.

3. Generarea concomitentă a strategiilor de testare şi evaluare şi a celor de achiziţie. Se poate crea impresia că această evoluţie este evidentă şi implicită. În practica curentă nu este nici pe departe adevărat. Activităţile de testare şi evaluare, chiar şi pentru proiectele simple, sunt prevăzute ca fiind ultimele în cadrul oricărei etape de existenţă a sistemului pe ciclul de viaţă, înglobând şi activităţile de certificare specifice. Dar această poziţionare temporară nu este susţinută de un proces

55 CAPITOLUL 5

de planificare cuprinzător, generat de o strategie de testare şi evaluare care să prevadă participarea testatorului pe parcursul tuturor activităţile executate, astfel încât să asigure asistenţa necesară celorlalţi participanţi la aplicarea procesului de inginerie de sistem, în sensul celor prezentate anterior în cadrul acestui capitol. Acesta este şi motivul pentru care directorul de proiect nu alocă fonduri suficiente „ultimei activităţi”, testatorul fiind obligat să se descurce cu ceea ce rămâne având în vedere „fondurile niciodată suficiente”.

Figura 43. Sistemul integrat de testare şi evaluare

4. Obţinerea feedback-ului presupune evaluarea modului în care presupunerile iniţiale au fost atinse prin operaţionalizarea sistemului achiziţionat, de către toate procesele care interacţionează în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

În cadrul noului proces, analizele de evaluare au la bază acţiuni de testare executate cu ajutorul unor instrumente specifice pe modele sau produse fizice, rezultatele obţinute fiind sintetizate şi introduse într-un flux continuu de date. Sistemul integrat de testare şi evaluare porneşte de la modelul Defense Resource Management Model, folosit ca instrument principal pentru evaluarea acţiunilor Sistemului de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare, pentru asigurarea datelor necesare Consiliului de planificare a apărării. Acest instrument este puţin utilizat la această dată, nefiind exploatat la adevărata sa capacitate nici pentru componenta sa operaţională, nici pentru latura sa tehnică. El asigură evaluarea obiectivă a relaţiei operaţie – tehnologie într-un mediu controlat şi reproductibil şi ar putea veni în sprijinul tuturor celor care au în responsabilitate elaborarea de analize şi evaluării în diverse puncte ale evoluţiei sistemului de armament.

Următorul instrument principal pentru sistemul integrat de testare şi evaluare este analiza alternativelor, ca mijloc de evaluare a cerinţelor operaţionale generate. Această analiză asigură facilitarea comunicării alternativei fezabile sau rezonabile şi asigură consistenţă raţionamentelor care guvernează deciziile în cadrul programului. Numărul de analize ale alternativelor care se elaborează pe parcursul unui program este stabilit de către autoritatea de decizie. Sistemul integrat continuă cu procesul de testare şi evaluare în sprijinul sistemului de achiziţii a cărui elemente principale au fost prezentate anterior şi se finalizează cu evaluarea şi validarea modului în care sistemul operaţionalizat contribuie la creşterea capacităţilor de apărare. Responsabilităţile privind managementul şi execuţia procesului integrat de testare şi evaluare trebuie să fie clar definite şi în concordanţă cu atribuţiile specifice ale fiecărei organizaţii implicate. Nivelul de încredere aşteptat, asociat deciziilor, se poate realiza şi certifica prin punerea în practică a acestui sistem în toate fazele procesului şi punctele de decizie definite şi planificate. Procesul integrat de testare şi evaluare este un element critic al managementului riscului programului privind costurile, planificările şi obiectivele de performanţă. Este aplicat pentru determinarea maturităţii sistemului şi identificarea zonelor cu risc tehnic şi economic şi tratarea

Consiliul de planificare a apărării

Sistemul de planificare, programare, bugetare şi

evaluare

Sistemul de emitere a cerinţelor

Sistemul de management al achiziţiilor

Consiliul de supraveghere a

cerinţelor

Consiliul de achiziţii

PROCESUL DE TESTARE ŞI EVALUARE

56 CAPITOLUL 5

acestora ca funcţii de management al riscului programului. Dezvoltă relaţii cu toate elementele de sistem definite în paragrafele anterioare, accentuând legăturile cu resursele financiare, umane, de infrastructură sau procedurale. Dacă acest proces de testare şi evaluare nu este aplicat în mod logic, sistematic şi continuu, odată cu apariţia nevoilor misiunii şi continuând cu toate fazele procesului de achiziţie, succesul programului poate fi compromis. De asemenea planificarea unui proces de testare şi evaluare ineficient poate conduce la neidentificarea tuturor riscurilor existente, poate lăsa „găuri negre” în evoluţia programului, având efecte cu urmări majore sau chiar catastrofice. Acestea se transpun în degradarea posibilităţilor de îndeplinire a misiunilor, depăşirea costurilor planificate, dezorganizarea schemelor de planificare, scăparea de sub supraveghere a performanţelor, rănirea sau afectarea pe termen lung a sănătăţii personalului, deteriorarea echipamentelor şi pot merge până la eşecul total al misiunii şi pierderea de vieţi omeneşti.

5.3. ACTIVITĂŢI DE TESTARE ŞI EVALUARE EXECUTATE PE PARCURSUL CICLULUI DE VIAŢĂ AL SISTEMULUI DE ARMAMENT

Procesul de testare şi evaluare se desfăşoară pe întreg ciclul de viaţă generând informaţii

necesare executării analizelor şi deciziilor privind selectarea, dezvoltarea, achiziţionarea, utilizarea şi scoaterea din funcţiune a sistemelor. Schema procesului de testare şi evaluare pe parcursul fazelor programului de management al achiziţiei este prezentată în Anexa nr. 5. În cadrul acestui paragraf, în teză sunt detaliate activităţile de testare şi evaluare desfăşurate în cadrul fazelor programului de achiziţie.

Parcurgerea fazelor programului de achiziţie evidenţiază faptul că procesul de testare şi evaluare interacţionează cu toate activităţile care se desfăşoară pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului, asigurând datele necesare menţinerii programului în parametrii aprobaţi şi luării deciziilor referitoare la modalităţile de eficientizare ale sale.

5.4. MATRICEA PARAMETRILOR TEHNICI DECISIVI - INSTRUMENT CHEIE AL PROCESULUI INTEGRAT DE TESTARE ŞI EVALUARE

Unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului de testare şi evaluare utilizat în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare este matricea parametrilor tehnici decisivi. Înţelegerea deplină a cerinţelor de sistem este fundamentală pentru desfăşurarea programului de achiziţii. Instrucţiunile din domeniul managementului achiziţiilor pentru apărare prevăd necesitatea elaborării matricei parametrilor tehnici decisivi ca parte componentă a oricărui plan de testare şi evaluare, fără a se specifica cu claritate momentul la care această matrice să fie elaborată, sau în responsabilitatea cui intră completarea şi gestionarea acesteia. Având în vedere importanţa matricei parametrilor tehnici decisivi şi caracterul datelor cuprinse în aceasta, în cadrul acestui paragraf este adusă o contribuţie, prin stabilirea unei metodologii de elaborare a acestui instrument de management al programului. Această contribuţie se materializează prin:

• identificarea responsabilităţilor privind elaborarea matricei parametrilor tehnici decisivi în persoana directorului de program, având în vedere faptul că acesta este în măsură să acceseze toate sursele de informaţii şi să motiveze toate părţile implicate în execuţia programului pentru a participa cu elementele necesare completării matricei;

• furnizarea unei proceduri pentru construirea matricei parametrilor tehnici decisivi, care să asigure funcţionalitate acestui instrument, să evidenţieze importanţa deosebită pe care o are şi să sublinieze caracterul profund analitic care îl caracterizează [16], [17], [19], [20]. În cadrul procedurii de elaborare a matricei parametrilor tehnici decisivi, în cadrul lucrării

sunt detaliaţi următorii paşi:

57 CAPITOLUL 5

• definirea primară a sistemului în baza Documentul cu Nevoile Misiunii şi Documentului cu Cerinţele Operaţionale;

• stabilirea contextului de întrebuinţare a sistemului de armament; • stabilirea criteriilor de ieşire dintr-o fază (subfază, etapă) a programului şi trecerea la faza

următoare, conform schemei reprezentate în Figura 44.

Figura 44. Schema de generare a criteriilor de ieşire

• evaluarea măsurilor succesului pentru fiecare cerinţă operaţională identificată. În această etapă, planificatorul activităţilor de testare şi evaluare stabileşte dacă există criterii de ieşire generatoare de costuri şi durate excesive care să afecteze desfăşurarea normală a programului de testare. Aceste criterii pot fi numite nerealistice, impunându-se o reevaluare corespunzătoare, care să vină din partea utilizatorului final şi să fie adoptată de testator;

• asocierea cerinţelor cu criteriile de ieşire, utilizate pentru evaluarea performanţelor sistemului achiziţionat, prin construirea matricei de corelare a cerinţelor (Figura 45)

Contexte de întrebuinţare (CIN), Misiuni (MIS)

CIN-1 … CIN-n

Cerinţe operaţionale (CO)

Criterii de ieşire (CI) MIS-11 … MIS-q1 … MIS-1n … MIS-rn

CO-1 → CI-1 X11 … X1q … X1n … X1r

CO-2 → CI-2 X21 … X2q … X2n … X2r

… … … … … … … …

CO-p → CI-p Xp1 … Xpq … Xpn … Xpr

Figura 45. Matricea de corelare a cerinţelor

• stabilirea parametrilor tehnici decisivi, ca fiind criteriile decisive pentru îndeplinirea

obiectivelor programului. Îndeplinirea valorilor stabilite pentru aceşti parametrii condiţionează certificarea sistemului în faza la care se execută şi asigură evaluarea maturităţii sistemului de armament pe parcursul ciclului de viaţă. Parametrii tehnici decisivi ar trebui să se găsească în totalitate în documentele sursă, să fie măsurabili prin evenimentul de măsurare directă şi să aibă stabilite valori de referinţă.

PTD Documentsursă

Valoareobiectiv

Valoare prag

Faza pentrucare este necesară

măsurarea

Locaţiapentru testare

Număr de

încercări

Număr de

produseLimitări Observaţii Alternative

PTD-1 DCO X1 X2 1 A 1 1 - - -

PTD-2 DNM Y1 Y2 2-1 B 10 2 -500 / -600

Lipsă etuvă -

… … … … … … … … … … … PTD-n DCO Z1 Z2 2-2 A 2 15 - - -

Figura 46. Matricea parametrilor tehnici decisivi

58 CAPITOLUL 5

• Parametrii tehnici decisivi pot fi structuraţi în cadrul unei matrice, denumită matricea parametrilor tehnici decisivi, care reprezintă un instrument cheie al desfăşurării programului de achiziţie. Acest instrument este esenţial pentru efectuarea activităţilor de planificare în cadrul tuturor fazelor procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Deciziile luate în urma evaluării fiecărui criteriu de ieşire sunt decisive pentru desfăşurarea programului de achiziţie şi ca urmare modul de construire şi de evaluare a acestora se impune a fi procedurat şi să întrunească acceptarea generală. Formatul matricei parametrilor tehnici decisivi este prezentat în Figura 46.

Printre cei mai importanţi parametrii tehnici decisivi ai unui sistem de armament sunt supravieţuirea şi letalitatea. Aceşti parametrii ai căror măsuri ale eficienţei definesc în mod explicit comportarea sistemului de armament în teatrele de operaţii sunt, la această dată, puţin scoşi în evidenţă în programele de testare şi evaluare, conducând chiar la dezbateri referitoare la stabilirea momentului pe ciclul de viaţă pentru realizarea certificării şi la tipul de testare şi evaluare care îi adresează.

5.5. SUPRAVIEŢUIREA ŞI LETALITATEA – PARAMETRII DEFINITORII PENTRU DEZVOLTAREA INGINERIEI SISTEMELOR DE ARMAMENTE TERESTRU

O contribuţie importantă la dezvoltarea procesului de testare şi evaluare şi implicit a procesului de management al achiziţiilor sistemelor de armament este reprezentată de caracterizarea parametrilor de supravieţuire şi letalitate. Pentru evaluarea supravieţuirii şi letalităţii acestor sisteme se aplică un tip foarte important de testare şi evaluare, denumit testarea şi evaluarea prin trageri reale. Testarea supravieţuirii se adresează atât echipajului / operatorilor cât şi sistemului echipaj-echipament pentru tipuri de ameninţări şi efecte aşteptate în mediul operaţional. Se urmăreşte gradul în care elementele de ameninţare afectează operatorii şi sistemul de armament. Testarea letalităţii este organizată pentru evaluarea efectului sistemelor de tipul muniţiilor şi rachetelor configurate pentru luptă, asupra ţintelor tipice din mediul operaţional. Cu alte cuvinte, acest parametru stabileşte capacitatea muniţiilor de a realiza efectul dorit la ţintă, în condiţii operaţionale. Parametrii de letalitate şi vulnerabilitate sunt utilizaţi mai departe în confirmarea unor caracteristici importante ale sistemului de armament (de exp. unitatea de foc) şi în elaborarea de noi instrucţiuni şi manuale pentru instrucţie şi luptă. Necesitatea completării şi certificării documentaţiei pentru instruire trebuie foarte bine înţeleasă şi pusă în practică, în special pentru sistemele de armament care parcurg programe de modernizare, pentru a se depăşi etapa actuală în care sistemele modernizate parcurg aceleaşi şedinţe de tragere care erau valabile şi pentru sistemele nemodernizate. Aceasta ar trebui să fie o activitate obligatorie a programului şi să fie planificată pe timpul fazei de dezvoltare tehnologică, pentru a fi certificată în cadrul pachetului supus procesului de omologare. Procesul de testare şi evaluare de dezvoltare abordează pe parcursul subfazei de producţie iniţială de serie mică, în mod curent, următoarele caracteristici: puterea de foc (care include letalitatea); supravieţuirea (care cuprinde vulnerabilitatea); siguranţa; fiabilitatea; productibilitatea; mentenabilitatea şi durabilitatea; integrarea personalului şi suportul logistic întrunit. Ca parte componentă a acestui proces, testarea şi evaluarea prin trageri reale se adresează cerinţelor puterii de foc şi respectiv de supravieţuire, prezentate comparativ în Tabelul 1. Testarea şi evaluarea prin trageri reale a vulnerabilităţii se referă atât la capacitatea de protecţie la efectul mecanismelor letale, cât şi minimizarea daunelor asupra echipajelor sau echipamentelor, în condiţiile unui impact sau spargeri date cauzate de un mecanism letal. De asemenea, testarea şi evaluarea prin trageri reale a vulnerabilităţii urmăreşte şi evaluarea abilităţii de reparare la efectele distructive din câmpul tactic. La nivel inferior celui de sistem (ansamblu sau subansamblu), testarea şi evaluarea letalităţii urmăreşte atât abilitatea de perforare sau spargere a ţintei, cât şi producerea de daune semnificative asupra acesteia.

59 CAPITOLUL 5

Tabelul 1. Comparaţie între puterea de foc şi supravieţuire Putere de foc Supravieţuire

Abilitatea de achiziţie a ţintelor Abilitatea de lovire a unei ţinte achiziţionate Abilitatea de distrugere a ţintei lovite (letalitate) Abilitatea de penetrare sau spargere a ţintei Abilitatea de a produce efecte semnificative asupra ţintei Cadenţa de tragere

Evitarea sau reducerea posibilităţii de a fi achiziţionat Evitarea sau reducerea posibilităţii de lovire fiind ţintă achiziţionată Evitarea sau reducerea posibilităţii de a fi distrus din cauza unei lovituri (vulnerabilitate) Protecţia împotriva mecanismelor letale Limitarea efectelor asupra echipajului şi echipamentelor Asigurarea retragerii / reparării rapide a sistemului

Testarea şi evaluarea prin trageri reale a letalităţii urmăreşte analizarea numai acelor zone ale sistemului care au cel mai ridicat nivel de protecţie şi / sau a celor care pot fi lovite de diverse tipuri de muniţie al cărui efect trebuie stabilit. De exemplu, o nouă muniţie poate să nu distrugă acea zonă a sistemului care este cel mai bine protejată, dar pentru zonele mai puţin protejate, efectul distructiv (probabilitatea de distrugere pentru o lovitură dată (Pk/h)) poate fi semnificativ mai mare decât al muniţiei pe care o înlocuieşte. Probabilitatea de supravieţuire (Ps) se exprimă sub forma unei serii de probabilităţi condiţionate: Ps = 1 – Pd x Pa/d x Ph/a x Pk/h Unde: Pd = Probabilitatea de detecţie Pa/d = Probabilitatea de a achiziţie pentru o detecţie dată

Ph/a = Probabilitatea de lovire pentru o achiziţie dată, ∫−

−==z

z

zh

ah dzehzPP

22

)(π

Unde P(z) este probabilitatea ca abaterea z să fie cuprinsă între două abateri -z şi z.

Pk/h = Probabilitatea de distrugere pentru o lovitură dată În esenţă, supravieţuirea este o funcţie care exprimă disponibilitatea sistemului de a fi detectat, achiziţionat, lovit (vulnerabil) şi distrus. Importanţa evaluării gradului de afectare a personalului de deservire este evidentă. Echipajul poate fi afectat de penetratori primari – muniţia propriu-zisă, bucăţi de material create de impactul muniţiei, suprapresiunea din frontul undei de şoc, fum toxic, efecte acustice, şocul creat de impactul muniţiei, efecte luminoase, arsuri create de aprinderea combustibilului, muniţii şi alte elemente vătămătoare. Estimarea efectelor asupra operatorilor trebuie realizată cât mai devreme posibil pe ciclul de viaţă (în cadrul fazei de dezvoltare tehnologică).

Un element important în executarea programului de testare prin trageri reale îl reprezintă definirea corectă a ameninţărilor pe care sistemul de armament trebuie să le contracareze. În acest sens, ar fi utilă formularea unui chestionar a cărui răspunsuri să asigure datele necesare dezvoltării sistemului dorit de utilizator, urmărindu-se stabilirea cu acurateţe a următoarelor elemente: măsura în care sistemul va fi expus unor ameninţări care să depăşească în mod semnificativ nivelul propriu de protecţie, capacitatea sistemului pentru angajarea ţintelor de ameninţare cu propriile elemente de armament, efectul ameninţărilor asupra sistemului, modul de afectare a echipajului, care sunt instrumentele disponibile, dacă este necesară dezvoltarea unui model software, care sunt costurile programului de testare prin trageri reale şi cine va suporta costurile programului de testare.

60 CAPITOLUL 5

5.6. MODELUL “V” PENTRU VERIFICAREA ŞI VALIDAREA SISTEMELOR DE

ARMAMENT

Ansamblul activităţilor de testare şi evaluare executate pentru un sistem de armament în scopul certificării maturităţii sistemului în oricare din etapele ciclului de viaţă trebuie integrate cu activităţile de analize tehnice şi audituri. În practica curentă, din totalitatea activităţilor de analiză tehnică şi audit prevăzute în instrucţiunile şi standardele în vigoare, sunt aplicate cu preponderenţă auditurile configuraţiilor funcţională şi fizică şi analiza omologării oficiale, însoţite câteodată de analiza pregătirii pentru testare. Pentru evidenţierea importanţei tuturor activităţilor de analiză tehnică şi audit şi dezvoltarea unei proceduri de lucru pentru integrarea acestora cu testarea şi evaluarea, în cadrul acestui paragraf este dezvoltată o metodologie pentru verificarea şi validarea sistemelor de armament, pe baza modelului „V”, dezvoltat de Forsberg şi Mooz [119].

Reprezentarea „V” exprimă relaţia dintre procesul de definire / descompunere / validare ca latură stângă a V-ului şi procesul de integrare / verificare ca latură dreaptă a V-ului, aplicate pentru produsele militare aflate în cadrul procesului de management al achiziţiilor. Un proces coerent de dezvoltare va crea o corespondenţă directă între activităţile de validare şi cele de verificare, aşa cum este prezentat sintetic în Figura 47. Pe ramura stângă a graficului sunt reprezentate activităţile de descompunere şi definire a arhitecturii de sistem în scopul asigurării detaliilor de proiectare. Integrarea şi verificarea evoluează către partea dreaptă a graficului sub formă de niveluri succesive ale verificării subsistemelor, finalizându-se la nivel de sistem.

Figura 47. Ingineria şi verificarea sistemului Ascensiunea pe partea dreaptă a V-ului este asigurată de activităţile de integrare şi verificare. La fiecare nivel există o corespondenţă directă, echilibrată, între activităţile celor două laturi, stângă şi dreaptă ale V-ului. Metoda de verificare trebuie să fie determinată odată cu dezvoltarea şi documentarea cerinţelor la fiecare nivel. Aceasta minimizează posibilitatea ca cerinţele să fie specificate într-o manieră care să nu permită să fie măsurate sau verificate. Începând de la nivelurile superioare, odată cu translatarea cerinţelor utilizatorului în cerinţe de sistem, trebuie să se determine modelul de verificare a sistemului, care va dovedi dacă acesta va îndeplini şi în ce măsură nevoile misiunii. Nevoile tehnice ale procesului de verificare pot determina parametrii de cost şi planificare şi se pot constitui în factori de selecţie ai conceptelor alternative. Dacă cerinţele utilizatorului sunt prea vagi pentru a permite o definire finală a sistemului de armament în vederea executării analizei proiectului preliminar, programul se poate dezvolta prin activităţi incrementale predeterminate. Prima activitate este orientată spre realizarea unui set minim de cerinţe ale utilizatorului, cu activităţi subsecvenţiale care să asigure beneficii funcţionale şi de

Domeniul ingineriei de

sistem

Cerinţe utilizator şi concepte de

operare

Cerinţe şi arhitectură de

sistem

Proiectare componente

Fabricaţie şi asamblare părţi

Integrare şi testare componente

Integrare şi verificare sistem

Demonstrare şi validare sistem

Domeniul ingineriei componentelor

61 CAPITOLUL 5

performanţă. Echilibrul procesului de dezvoltare a sistemului are o serie de V-uri deplasate şi întrepătrunse, câte unul pentru fiecare activitate. Această abordare permite consolidarea pas cu pas a cerinţelor operaţionale şi formularea setului de parametrii tehnici decisivi.

a. Realizarea valorii – progresul măsurat sau realizat, trasat şi comparat cu progresul planificat şi aprobat în punctele de analiză.

b. Estimare pentru sfârşitul dezvoltării la momentul curent – valoarea parametrului tehnic care este previzionată pentru a fi atinsă la sfârşitul contractului, cu resursele existente.

c. Punct de analiză – moment de timp când este realizată o evaluare a măsurării parametrilor tehnici. d. Valoare planificată – valoare previzionată a parametrului tehnic pentru măsurare bazată pe profilul planificat. e. Profil planificat – profil reprezentând demonstrarea proiectată pe faze a parametrului tehnic cerut. f. Interval de toleranţă – limite de alertă pentru management, plasate în fiecare parte a profilului planificat pentru

indicarea gradului de variaţie acceptat. g. Prag – valoare limită acceptabilă a parametrului tehnic, constituită în mod uzual în cerinţă de performanţă

contractuală. h. Variaţie – două variaţii sunt esenţiale în cadrul măsurării performanţelor tehnice: variaţia tehnică demonstrată

– diferenţa dintre valoarea planificată şi valoarea măsurată într-un moment specific de timp şi variaţia tehnică previzionată – diferenţa dintre valoarea specificată sau obiectiv şi estimarea curentă a parametrului.

Figura 48. Ilustrarea profilului testării performanţelor tehnice

În dezvoltarea modelului propus, în cadrul lucrării sunt prezentate detalii referitoare la:

• elementele integrării, verificării şi validării; • analizele de verificare pentru susţinerea dezvoltării produselor, serviciilor şi proceselor

necesare pentru confirmarea faptului că sistemul satisface cerinţele aprobate. În acest context este ilustrat profilul testării performanţelor tehnice, conform graficului din Figura 48 [107].

5.7. CONCLUZII

Procesul de testare şi evaluare este partea integrantă a procesului de inginerie de sistem care identifică nivelurile de performanţă şi asigură sprijinul necesar corectării deficienţelor. Este un

Interval de toleranţă

Realizarea valorii

Tip de analiză Testare Prin APP Valoare estimată APP - APD Valoare alocată APD - APT Valoare calculată Testare – AOO Valoare măsurată

Valoare estimată pentru sfârşitul dezvoltării

Valoare din specificaţie constatată pe timpul APT

TIMP

Sfârşitul dezvoltării

P A R A M E T R U

Praguri maxime ale cerinţelor din specificaţii

Limita superioară de variaţie

Limita inferioară de variaţie

APP APD TestareAPT

62 CAPITOLUL 5

element esenţial al procesului decizional, prin asigurarea datelor necesare analizelor de echilibru, reducerii riscurilor şi rafinării cerinţelor. Deciziile privind maturitatea performanţelor şi pregătirii trecerii la faza următoare de dezvoltare au în vedere performanţele demonstrate prin execuţia procesului de testare şi evaluare. Programele de testare şi evaluare trebuie să integreze toate activităţile de testare şi evaluare de dezvoltare şi testare şi evaluare operaţionale, coordonate de diferite organizaţii cu responsabilităţi în domeniile respective, ca un continuum eficient, astfel încât să reprezinte o parte a unei strategii care să asigure obţinerea tuturor informaţiile referitoare la riscurile identificate sau presupuse, să furnizeze date pentru validarea modelelor, să permită o evaluare a nivelului de îndeplinire a performanţelor tehnice şi a maturităţii produsului în diversele faze ale evoluţiei sale şi să determine dacă acesta este operaţional şi fezabil pentru misiunile stabilite. Politica de testare şi evaluare asigură flexibilitatea necesară fiecărui program de achiziţie în vederea integrării unei strategii de testare şi evaluare, generată concomitent cu strategia de achiziţie, eventual ca parte integrantă a acesteia, pentru atingerea scopurilor propuse. Planificarea testării şi evaluării trebuie realizată în deplină concordanţă cu fazele procesului de management al achiziţiilor, ca parte integrantă a managementului programului şi ingineriei de sistem, astfel încât să asigure atingerea cu maximă eficienţă a obiectivelor programului de achiziţie. Un program de testare şi evaluare complet, trebuie în mod obligatoriu, să includă planuri de testare pentru toate elementele componente ale produsului, elaborate în relaţie cu specificaţiile tehnice corespunzătoare şi proceduri care să detalieze cerinţele, tehnicile, mijloacele şi referinţele necesare desfăşurării tuturor testelor identificate, indiferent de natura tipului de testare şi evaluare în care au fost incluse.

Pentru o evaluare obiectivă şi completă a modului în care este atins obiectivul de creştere a nivelului de modernizare al forţelor armate, în contextul presiunii bugetelor pentru apărare este necesară testarea şi evaluarea tuturor acţiunilor în mediile în care se desfăşoară. În cadrul definit al interacţiunii dintre sistemele implicate în achiziţiile pentru apărare, se poate formula un nou concept privind testarea şi evaluarea ca un sistem integrat, plasat la intersecţia celor trei sisteme majore de management, pentru a asigura obţinerea şi circularea datelor necesare autorităţilor de decizie din cale trei consilii majore care guvernează sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

Sistemul de testare şi evaluare urmăreşte: 1. Testarea efectelor bugetării achiziţiei de echipamente, efectuată conform activităţilor

planificate, în cadrul programelor majore ale apărării. Testarea se execută în scopul evaluării creşterii nivelului capabilităţilor aşteptate în urma efectuării achiziţiei, prin analiza gradului în care sunt îndeplinite nevoile misiunii în cadrul unor bugete aprobate.

2. Analiza cerinţelor formulate sub formă de nevoi ale misiunii. Analiza se efectuează în scopul evaluării atât a nivelului de înţelegere şi acceptare, cât şi a corectitudinii formulării şi a disponibilităţii pentru procesul de măsurare directă a cerinţelor operaţionale.

3. Generarea concomitentă a strategiilor de testare şi evaluare şi a celor de achiziţie. Pentru ca procesul de testare şi evaluare să asigure cu eficienţă sprijinul necesar autorităţilor de decizie, este necesar ca strategia de testare şi evaluare să fie parte componentă a strategiei de achiziţie.

4. Obţinerea feedback-ului presupune evaluarea modului în care presupunerile iniţiale au fost atinse prin operaţionalizarea sistemului achiziţionat, de către toate procesele care interacţionează în cadrul sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

Procesul integrat de testare şi evaluare este un element critic al managementului riscului programului privind costurile, planificările şi obiectivele de performanţă. Este aplicat pentru determinarea maturităţii sistemului şi identificarea zonelor cu risc tehnic şi economic şi tratarea acestora ca funcţii de management al riscului programului. Dezvoltă relaţii cu toate elementele de sistem, accentuând legăturile cu resursele financiare, umane, de infrastructură sau procedurale. Dacă acest proces de testare şi evaluare nu este aplicat în mod logic, sistematic şi continuu, odată cu apariţia nevoilor misiunii şi continuând cu toate fazele procesului de achiziţie, succesul programului poate fi compromis. De asemenea planificarea unui proces de testare şi evaluare ineficient poate conduce la neidentificarea tuturor riscurilor existente, poate lăsa „găuri negre” în evoluţia programului, având efecte cu urmări majore sau chiar catastrofice. Acestea se transpun în degradarea posibilităţilor de îndeplinire a misiunilor, depăşirea costurilor planificate, dezorganizarea schemelor de planificare, scăparea de sub supraveghere a performanţelor, rănirea sau afectarea pe termen lung a sănătăţii personalului, deteriorarea echipamentelor şi pot merge până la eşecul total al misiunii.

CAPITOLUL 6

EVALUAREA COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE ARTILERIE TERESTRĂ

6.1. CONSIDERENTE PRIVIND MODELUL DE EVALUARE COMPARATIVĂ A SISTEMELOR DE ARMAMENT

Procesul de inginerie de sistem asigură o serie de instrumente necesare fundamentării şi eficientizării deciziilor pe parcursul ciclului de viaţă al sistemelor de armament. În fazele iniţiale ale programului de management al achiziţiilor pentru apărare la baza deciziilor stau rezultatele analizelor şi evaluărilor domeniului misiunii, conceptelor operaţionale, alternativelor de sistem, alocărilor funcţionale, factorilor de risc şi costurilor pe ciclul de viaţă. În scopul efectuării acestor analize au fost dezvoltate numeroase metodologii aplicate pe scară largă pe plan mondial, de producătorii de sisteme complexe, cum sunt şi sistemele de armament terestru. Un moment cheie al procesului de achiziţie este reprezentat de alegerea alternativei de sistem şi evaluarea modului în care această soluţie poate asigura îndeplinirea nevoilor misiunii. Alegerea alternativei trebuie să aibă în vedere şi sistemele similare existente pe plan mondial, pentru evaluarea comparativă a performanţelor acestora cu cele ale sistemului previzionat. Această evaluare este decisivă în cazul achiziţiei de sisteme fără nevoi de dezvoltare, aşa numitele sisteme de pe raft sau la cheie.

În cadrul acestui capitol este dezvoltată o metodologie pentru evaluarea comparativă a sistemelor de artilerie terestră, având la bază tehnica scorurilor statice pentru caracteristicile sistemelor de armament. Această tehnică este utilizată de autorităţile de achiziţie din majoritatea armatelor lumii, prin intermediul unor software-uri dezvoltate în conformitate cu concepţiile şi nevoile proprii. Produsele software dezvoltate de diversele armate nu sunt, în general, disponibile, având în vedere că includ o bază de date bogată despre sistemele de comparaţie existente pe plan mondial. Ca urmare, apare necesitatea dezvoltării de către Ministerul Apărării Naţionale a unui instrument care să aibă la bază concepţiile proprii în abordarea cerinţelor operaţionale şi nevoilor de înzestrare şi să confere încrederea necesară autorităţilor de decizie în alegerea alternativelor de sisteme de armament, în cadrul procesului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

Modelul propus are drept scop stabilirea capacităţii sistemelor convenţionale de artilerie (tunuri, obuziere, aruncătoare) şi instalaţii de lansare rachete (inclusiv aruncătoare de proiectile reactive), prin atribuirea unui scor în funcţie de parametrii funcţionali şi tehnici caracteristici. Acest model poate fi extins la toate categoriile de tehnică, prin identificarea caracteristicilor definitorii şi scorurilor necesare pentru ierarhizare. În concepţia propusă, categoriile de tehnică de artilerie au fost împărţite în două grupe mari:

• sisteme de artilerie tractată, autopropulsată; • instalaţii de lansare rachete.

Materialul de comparaţie pentru toate sistemele terestre este sistemul american M-109. Acest sistem a fost ales având în vedere faptul că este printre primele produse de serie mare dezvoltate de SUA şi aliaţi în perioada 1965-2005. Principalele caracteristici ale acestui sistem sunt prezentate în Anexa nr. 7.

64 CAPITOLUL 6

6.2. PARAMETRII CARE STAU LA BAZA CARACTERIZĂRII SISTEMULUI DE ARMAMENT

A. POTENŢIALUL ARMEI (PA), stabileşte scorul total al caracteristicilor de bază ale armei:

• Masa componentei utile a loviturii – masa proiectilului loviturii de bază. • Raza de acţiune - bătaia. • Mobilitatea armei.

B. POTENŢIALUL SISTEMULUI DE ARMAMENT (PSA), reflectă caracteristicile sistemului de armament:

• Capacitatea de achiziţie a ţintei şi de control a focului. • Utilizarea muniţiei dirijate. • Gradul de protecţie la contramăsuri. • Nivelul tehnologic al focosului – capacitate de programare. • Raza minimă de acţiune. • Precizia. • Mobilitatea sistemului. • Capacitatea de supravieţuire – nivelul de protecţie.

C. POTENŢIALUL SUPLIMENTAR AL SISTEMULUI DE ARMAMET (PSSA), este o măsură a configuraţiei tactice, a eficienţei şi a uzurii morale.

• Configuraţia tactică – construcţie individuală sau unitară. • Productivitatea. • Uzura morală.

6.3. MĂSURAREA CARACTERISTICILOR SISTEMULUI ARTILERISTIC Potenţialul armei stabileşte atributele de bază ale armei. Pentru determinarea acestuia se foloseşte următoarea formulă:

)()()( MSFBMFGUMFPA MSBMGU ×+×+×= unde:

GUM – masa utilă a muniţiei, împărţită la valoarea de comparaţie.; BM – bătaia maximă a armei folosind încărcătura maximă de pulbere sau capacitatea

maximă a rachetei, în km, împărţită la valoarea de comparaţie. MS – mobilitatea sistemului, exprimată ca viteza maximă pe şosea în km/h împărţită la valoarea de comparaţie. Fxx – factori de ponderare pentru caracteristicile sistemului, unde:

103

1

=∑=xx

xxF

xx – caracteristicile de bază ale sistemului, exp: masa utilă a muniţiei (GU), bătaie maximă (BM), mobilitatea sistemului (MS). Valorile xxF sunt subiective. La baza stabilirii acestor valori poate sta un proces Delphi, la care să participe experţi în domeniul artileristic, atât din domeniu tehnic, cât şi operaţional. Parametrii de bază ai potenţialului armei (PA) sunt amplificaţi pentru a se stabili contribuţia subsistemelor în atributelor totale ale sistemului. Valoarea rezultantă se exprimă prin formula:

65 CAPITOLUL 6

SAMMSFDRRBMFGUGUMFPSA MStBMtGUMt ×××+×−××+××= ))1((

max

min

unde: GUt – factorul de utilitate a componentelor sistemului; Rmin – raza minimă de acţiune (bătaia minimă); Rmax – raza maximă de acţiune (bătaia maximă); Dt – factorul de dispersie; AM – factorul de amplificare a mobilităţii; S – factorul de supravieţuire.

Factorul GU este destinat ajustării PSA ţinând cont de utilitatea componentelor sistemului şi se determină cu o subrutină bazată pe următoarea formulă:

mdttmdmdtmndttxxxmndt CMGATFTSFCFATFTGU ×××+×××= unde:

FTxxx – factorul ţintă (destinaţia); xxx – categoria ţintei, exp: angajată cu muniţii nedirijate (mnd) sau muniţii dirijate

(md); txxxAT - factorul capacitate de achiziţie a ţintei;

CFt – factorul capacitate de control a focului pentru muniţii nedirijate; tmndSF - factorul sporire a efectului prin intermediul nivelului tehnologic al muniţiei;

Gt – factorul capacitate de dirijare; CMmd – sensibilitatea sistemului dirijat la contramăsuri.

Figura 49. Fereastra POTENŢIALUL ARMEI Figura 50. Fereastra POTENŢIALUL ARMEI pentru piesele de artilerie pentru instalaţiile de lansare

Figura 51. Fereastra POTENŢIALUL SISTEMULUI DE ARMAMENT

66 CAPITOLUL 6

Factorul CFt pentru muniţii nedirijate este exprimat, în mod subiectiv, prin viteza relativă şi acurateţea cu care subsistemele de calcul a soluţiilor pentru controlul focului aleg variantele şi comunică cu arma. Factorul ţine cont şi de capacitatea de modularizare pentru utilizare la mai multe sisteme de armament.

Factorul SFmnd pentru muniţii nedirijate ţine seama de îmbunătăţirea sistemului prin creşterea nivelului tehnologic al muniţiei. Factorul are în vedere atât tipul focosului, cât şi tipul muniţiei (cu fragmentare sau cu submuniţii). Se observă creşterea în timp ceea ce arată dezvoltarea graduală a muniţiei.

Pentru segmentul muniţiilor dirijate, factorul capacităţii de dirijare Gt reflectă creşterea relativă a potenţialului sistemului prin diferite moduri de dirijare. Valoarea relativă a sistemelor semiactive pot apărea întrucâtva micşorate, dar aceasta este datorită cerinţei ca ţinta să fie desemnată activ, ceea ce conferă o posibilitate de restituire semnificativă în luptă. Cel mai mare efect este rezervat pentru proiectilele dirijate. Având în vedere faptul că ILR de obicei execută tragerea în salve, primesc acelaşi scor cu o singură lovitură de artilerie cu submuniţii inteligente.

Un alt termen asociat factorului Gt este sensibilitatea sistemului dirijat la contramăsuri CMmdr. Acesta reflectă gradul în care potenţialul sistemului dirijat poate fi degradat de contramăsuri. Alţi factori ce intervin în stabilirea PSA sunt cei legaţi de bătaia (raza de acţiune) a sistemului. Primul dintre aceştia este raza minimă (bătaia min) de acţiune Rmin , care este aplicat în expresie cu bătaia maximă Rmax şi ţine seama de zona neacoperită datorită fenomenului de limitare în bătaie. Pentru majoritatea sistemelor de armament (artileristice) Rmin = 0 (cu unele excepţii cum ar fi unele aruncătoare de bombe) pentru că aceste sisteme trebuie să aibă o ridicată capacitate de foc prin ochire directă. Pe de altă parte sistemele ILR, frecvent nu pot angaja ţinte în interiorul unui cerc cu raza Rmin. care este o proporţie semnificativă din Rmax.

Este evidentă importanţa mult mai mare a raportului Rmin / Rmax pentru ILR decât pentru sistemele de armament. Matematic, de aceste raze de acţiune se ţine seama prin intermediul expresiei:

max

min1RRZ −=

Al doilea factor legat de raza de acţiune este factorul de dispersie Dt. Acest factor este punctat favorabil dacă pentru o bătaie mare se obţine o dispersie relativ mică. Factorul Dt este mult mai pronunţat pentru tunuri decât pentru ILR deoarece compensează efectul redus prin trageri în serii de lovituri. Termenul mobilitatea sistemului (MS) pentru sistemele artileristice terestre mobile este un factor influenţat de factorul de amplificare a mobilităţii (AM). Acest factor este la rândul său constituit din mai mulţi coeficienţi:

adaercacx CCCCAM +++= unde:

Ccx – factor de mobilitate pe teren accidentat; Cca – factor de mobilitate amfibie; Caer – factor de mobilitate tactică aeriană (transport aeropurtat); Cad – factor de activare/dezactivare (timp de aducere în poziţie de luptă/marş). Capacităţile de mobilitate amfibie şi aeropurtată conferă un plus în abordarea diferitelor

tipuri de obstacole ceea ce duce la creşterea semnificativă a mobilităţii. Bineînţeles că lipsa acestora nu modifică abilitatea de mişcare pe teren.

Factorul de supravieţuire S este un coeficient care modifică PSAt şi reflectă gradul de protecţie a sistemului conferită de proiectarea caracteristică. Metodologia de calcul a S este următoarea:

• Pentru fiecare măsură de protecţie se acordă un scor având valori exprimate cu unitatea de măsură 5.

• Când fiecare măsură de supravieţuire a fost punctată, valorile sunt însumate şi se obţine valoarea Σ.

• Se utilizează tabela de conversie din care se scoate S în funcţie de Σ. • În multe situaţii criteriile aplicate pentru măsurarea capacităţii de supravieţuire sunt aceleaşi

cu cele utilizate la determinarea capacităţilor sistemelor în misiuni (paralela supravieţuire-potenţial în luptă).

67 CAPITOLUL 6

• Valorile S sunt în mod deliberat restrânse la intervalul 0,8÷1,2 pentru sistemele terestre şi montate pe nave. S este trunchiat în aceste cazuri pentru a reflecta interacţiunea dintre supravieţuirea turelei şi a platformei pe care este montată. În general S are valoarea impusă de gradul de supravieţuire al sistemului în ansamblu. De asemenea misiunile pe care le poate executa un sistem sunt legate de gradul de protecţie. Ca urmare alegerea şi limitele pentru S trebuie făcută de o comisie de specialişti de artilerie.

Figura 52. Fereastra POTENŢIALUL Figura 53. Fereastra cu rezultate SUPLIMENTAR AL SISTEMULUI DE ARMAMENT

6.3.3. Potenţialul suplimentar al sistemului de armament (PSSAt)

Dacă PSA reflectă potenţialul propriu-zis al sistemului de armament, PSSA exprimă potenţialul sistemului în ansamblul condiţiilor în care este utilizat. PSSA se determină cu formula:

( ) tRIPRODCTtPSAtPSSA ×××= )( unde:

CT – factorul de configuraţie tactică; PROD – factorul productivitate; RI – factorul de îmbătrânire (uzură morală) relativă pe an t;

Gurile de foc de artilerie rareori sunt utilizate în mod independent. Uzual sunt deservite de un grup de sisteme pentru achiziţie ţinte, control al focului şi subsisteme C3I. De asemenea, în mod standard, piesele de artilerie sunt utilizate în baterii cu configuraţie de 3, 4, 6 sau 8 piese de artilerie sau ILR. Valoarea factorului configuraţie tactică (CT) se calculează uzual cu formula:

x

......... baterieiastadardiaconfiguraţînfocdegurideNumăuCT = , unde: x = 6.

Valoarea de la numitor este dată de modelul de comparaţie: bateria de M-109. Pentru un sistem de armament individual coeficientul CT are valoarea 1/6 sau 0,167. Utilizatorul poate alege modul de evaluare a sistemului artileristic: individual sau în baterie. Factorul PROD este un factor foarte complex, a cărui interpretare este subiectivă. Acest factor ţine seama de cadenţa de tragere, de unitatea de foc ce poate fi transportată, de modul de execuţie a focului: foc cu foc sau foc automat, de operaţiunile în timpul cărora nu se poate executa foc (lucrări de mascare neprevăzute etc.). Factorul de îmbătrânire relativă (RI)t este introdus pentru a aprecia modul în care se produce deprecierea sistemului nemodificat de-a lungul ciclului de viaţă. În cazul sistemelor artileristice autotractate cauza îmbătrânirii este uzura morală şi fizică. Aceste sisteme au o viaţă mult mai lungă decât alte tipuri de sisteme. Sistemele autopropulsate au o durată de viaţă mai scurtă având în vedere scăderea fiabilităţii odată cu creşterea complexităţii. Formula pentru calculul factorului RIt este:

( )( )⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡×−

−=DVkttRI t01)( ,

unde: t0 – anul intrării în înzestrare; DV – durata de viaţă în ani; k – factor de corecţie specific ţării utilizatoare.

68 CAPITOLUL 6

6.4. CONCLUZII

Procesul de inginerie de sistem asigură o serie de instrumente necesare fundamentării şi eficientizării deciziilor pe parcursul ciclului de viaţă al sistemelor de armament. Un moment cheie al procesului de achiziţie este reprezentat de alegerea alternativei de sistem şi evaluarea modului în care această soluţie poate asigura îndeplinirea nevoilor identificate ale misiunii. În cadrul procesului de analiză a alternativelor trebuie avute în vedere şi sistemele similare existente pe plan mondial, pentru realizarea unei evaluări comparative a performanţelor acestora cu cele ale sistemului previzionat. În acest sens, metodologia propusă pentru evaluarea comparativă a sistemelor de artilerie terestră, având la bază tehnica scorurilor statice pentru caracteristicile sistemelor de armament, asigură mijloacele necesare clasificării sistemului de artilerie dorit.

Necesitatea dezvoltării de către Ministerul Apărării Naţionale a unui astfel de instrument apare din considerentele că trebuie să aibă la bază concepţiile proprii în abordarea cerinţelor operaţionale şi nevoilor de înzestrare şi să confere încrederea necesară autorităţilor de decizie în alegerea alternativelor de sisteme de armament, în cadrul procesului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare.

CAPITOLUL 7

CONTRIBUŢII PERSONALE ŞI CONCLUZII FINALE

7.1. CONTRIBUŢII PERSONALE 1. Pentru prima dată, având în vedere bibliografia studiată, este elaborată o lucrare de complexitatea unei teze de doctorat, care să abordeze procesul de inginerie de sistem în totalitatea sa, pornind de la apariţia nevoilor utilizatorului şi până la retragerea din dotare a unui sistem de armament terestru. Această abordare permite tratarea sistemului de armament în contextul unui mediu de dezvoltare unde interacţionează cerinţele operaţionale, studiile conceptelor alternative, specificaţiile tehnice, activităţile de certificare, activităţile de producţie şi control, implementarea şi suportul în mediu operaţional, susţinute de procesul integrat de testare şi evaluare. Urmând această cale pot fi detaliate componentele specifice, fizice şi software, pornind de la noţiunea de element şi până la plasarea sistemului integrat de armament în mediul operaţional, permiţând o dezvoltare facilă prin modelare şi simulare.

Abordarea asigură dezvoltarea integrată, pornind de la nevoia primară de combatere a unei ameninţări şi planificarea resurselor în funcţie de cerinţele structurate pe priorităţi, precum şi de cuprinderea tuturor acestora în elemente de program puternic ancorate în realitatea exprimată de documentele strategice şi politice privind securitatea naţională şi mergând până la identificarea momentului scoaterii din funcţiune, declasării şi casării sau valorificării sistemului de armament. 2. Introducerea structurii operaţionale tactice ca nivel de sistem de armament pentru managementul achiziţiilor pentru apărare. Pentru eliminarea ambiguităţilor este necesar ca nivelul de sistem să fie considerat acel nivel solicitat de către utilizator. De cele mai multe ori, utilizatorul nu are nevoie de piesa de artilerie sau de tanc ca entităţi independente care sunt caracterizate, în sine, de performanţe specifice, dar nu sunt suficiente pentru a servii interesului formulat prin documentele cu cerinţe operaţionale în scopul combaterii unei ameninţări. Pentru îndeplinirea nevoilor misiunii sunt necesare structuri operaţionale constituite din unităţi de forţe care au în dotare aceste sisteme complexe de armament, într-un număr determinat de capabilităţi operaţionale identificate. 3. Dezvoltarea unei proceduri de translatare a cerinţelor din momentul identificării unei ameninţări şi până la elaborarea Documentului cu Cerinţele Operaţionale. În această dezvoltare este accentuată responsabilitatea fiecărei structuri participante în procesul de emitere a cerinţelor şi stabilită necesitatea detalierii unei singure soluţii de sistem în cadrul studiului de concept, cea identificată ca eficientă şi viabilă de către organismul elaborator. Structura responsabilă pentru managementul programului emite cerinţele pentru elaborarea studiului de concept şi lansează competiţia pentru contractarea acestuia. În funcţie de interesele programului, pot fi elaborate mai multe studii de concept de către organisme diferite, structura responsabilă pentru managementul programului urmând se execute activitatea de analiză a alternativelor pentru selectarea celui mai bun concept. Este impropriu ca organismul elaborator al studiului de concept să îşi irosească resursele pentru definirea mai multor concepte în cadrul aceluiaşi studiu, pentru ca în finalul activităţii, când este nevoie să se propună o singură soluţie de sistem, să recunoască că celelalte concepte detaliate nu sunt viabile, indiferent de motive. 4. Identificarea şi prezentarea principalelor activităţi şi rezultate specifice ingineriei de sistem obţinute în cadrul fazelor programelor de achiziţii, pentru definirea cadrului necesar stabilirii modului de interacţiune a procesului de inginerie de sistem cu procesul de management al achiziţiilor pentru apărare. Această contribuţie este rezultatul unei analize aprofundate a modului

70 CAPITOLUL 7

în care se desfăşoară majoritatea programelor de achiziţie pentru forţele terestre, fiecare cu obiectivele şi constrângerile sale, la care a luat parte şi autorul tezei din poziţia de testator. Activităţile detaliate în lucrare au caracter de generalitate, fiind asigurate premisele utilizării integrate în cadrul tuturor programelor de achiziţii indiferent de structura emitentă sau utilizatorul final. 5. Propunerea pentru translatarea subfazei de producţie iniţială de serie mică din cadrul fazei de dezvoltare tehnologică în cadrul fazei de producţie şi instalare. Pornind de la principalele aspecte ale subfazei de producţie iniţială de serie mică: fondurile necesare realizării sunt din articolul pentru investiţii, produsele realizate sunt destinate intrării în înzestrare, dimensionarea în general pe arhitectura structurii operaţionale pe care o va deservi, produsele sunt omologate deci tehnologiile sunt maturizate, este propusă o abordare care să translateze această subfază ca fiind prima etapă a fazei de producţie şi instalare, din cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. În această accepţiune, momentul ieşirii din faza de dezvoltare tehnologică este reprezentat de finalizarea omologării sistemului, dosarul de omologare fiind principalul element de sprijin al deciziei de trecere la faza de producţie şi instalare. Din punct de vedere financiar, la punctul de decizie 3, se mută centrul de greutate al costurilor programului de la costurile de cercetare-dezvoltare la cele de investiţii, operare şi mentenanţă. 6. Realizarea unei analize comparative între fazele ciclului de viaţă pentru sistemele militare şi civile, pentru a determina poziţia pe care se situează actualul sistem militar de achiziţii faţă de un program comercial tipic. Tendinţa actuală manifestată pe plan mondial, în toate domeniile tehnico-economice, privind unificarea conceptelor într-un cadru standardizat integrat, este de aşteptat să influenţeze şi procesul de management al achiziţiilor pentru apărare. Existenţa organismelor internaţionale puternice în domeniul certificării sistemelor calităţii şi în domeniul ingineriei de sistem, precum şi dorinţa producătorilor de impunere a unor standarde de configuraţii, fac ca şi sistemul militar să fie nevoit să se adapteze la noul mediu prin adoptarea reglementărilor internaţionale. Această nevoie apare ca urmare a principalului obiectiv care guvernează procesul de management al achiziţiilor pentru apărare, achiziţia de sisteme de armament cât mai performante la preţuri cât mai scăzute. Analiza evidenţiază faptul că toate programele sunt în esenţă similare, având aceeaşi logică procesuală, pornind de la definirea cerinţelor şi mergând prin dezvoltare, producţie, implementare, operare şi suport, spre scoatere din uz şi casare sau valorificare. Totuşi trebuie sesizate şi analizate pe viitor unele diferenţe de terminologie implementată şi nuanţe ale proceselor secvenţiale, pornind de la momentele de apariţie şi terminând cu modul de exploatare a rezultatelor. 7. Realizarea unei analize comparative grafice a sistemului de achiziţii aplicat de România cu alte sisteme de achiziţie care funcţionează în unele state NATO şi în alte state dezvoltate din afara Alianţei. Fiecare din armatele statelor lumii aplică propriul sistem de achiziţii. Aceste sisteme sunt mai mult sau mai puţin procedurate şi integrate, fiind generate de concepţiile proprii privind finanţarea şi modul de funcţionare al relaţiilor comerciale din punct de vedere economic şi politic. Din această analiză se poate trage concluzia că nu există concepţii fundamental diferite, existând premisele dezvoltării unui sistem unic de achiziţii pentru statele membre NATO. Acest sistem ar asigura posibilitatea efectuării de achiziţii comune de sisteme de armament, care să constituie în acelaşi timp nevoi pentru mai multe state, în scopul reducerii costurilor şi în general resurselor implicate şi asigurării interoperabilităţii necesare la nivelul Alianţei. 8. Dezvoltarea unor instrumente noi pentru managementul cerinţelor, prin introducerea conceptelor de relaţii de familie şi cerinţe bune. Obiectivul principal al procesului de definire a cerinţelor este reprezentat de identificarea şi formularea unui set echilibrat de cerinţe verificabile, care să asigure transmiterea nevoilor utilizatorului într-o formă care să permită dezvoltarea conceptelor de sistem. Cerinţele trebuie culese dintr-o varietate de surse, a căror număr, cuprindere, obiectivitate şi intimitate este în funcţie de cuprinderea mediului de generare. Abordarea procedurată şi aprofundată a cerinţelor, încă din momentul definirii conceptului, are un rol fundamental în reducerea costurilor pe ciclul de viaţă.

71 CAPITOLUL 7

9. Dezvoltarea unei analize privind structura divizată de lucru, instrument fundamental asigurat de ingineria de sistem pentru managementul programelor de achiziţii. Deşi acest instrument este definit şi în cadrul instrucţiunilor în vigoare şi standardelor militare de domeniu, necesitatea dezvoltării aspectelor referitoare la structura divizată de lucru, apare ca urmare a faptului că în practica curentă sunt sesizabile unele confuzii în utilizarea lui în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltare. În documentele de planificare a proiectelor, sub denumirea de structură divizată de lucru, de multe ori apare descrisă ierarhia elementelor din cadrul sistemului în curs de dezvoltare. De asemenea, pentru multe proiecte care se constituie în continuări ale unor activităţi demarate anterior, nu este asigurată continuitatea utilizării structurilor divizate de lucru dezvoltate pe timpul activităţilor anterioare, ci sunt definite structuri noi. Aceste abordări, pe lângă faptul că produc unele confuzii referitoare la domeniul de aplicare a proiectului propriu-zis, conduc şi la un consum suplimentar de resurse. Ca un element de noutate, pentru managementul structurii divizate de lucru este propus un instrument de control, denumit matricea de control a structurii divizate de lucru, în scopul asigurării identificării şi dimensionării costurilor necesare derulării programului de achiziţie pe parcursul tuturor fazelor ciclului de viaţă. Această matrice alături de analiza cost-performanţă este cel mai important mijloc la îndemâna directorului de program pentru controlul costurilor pe timpul derulării programului. 10. Introducerea elementelor de management al configuraţiei asigurate de ingineria de sistem pentru identificarea, controlul, verificarea şi înregistrarea caracteristicilor fizice şi funcţionale ale fiecărui element de configuraţie, în scopul confirmării faptului că produsul final este construit şi calificat în conformitate cu cerinţele din specificaţie, ca o contribuţie semnificativă la dezvoltarea procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Procesul de inginerie de sistem asigură mijloacele necesare urmăririi modului de maturizare a conceptului de sistem de armament, prin intermediul procesului de management al configuraţiei. Elementele de management al configuraţiei abordate sunt: bazele programului de achiziţie, activităţile recomandate pentru elaborarea specificaţiilor tehnice, tipurile de documente incluse în setul de documentaţie, tipurile de comisii de control al configuraţiei, clasificarea modificărilor configuraţiei şi responsabilităţile controlului acestora. Pentru o mai bună înţelegere a modului în care se desfăşoară activităţile de management al configuraţiei a fost dezvoltată o schemă logică a procesului. De asemenea, o contribuţie importantă este reprezentată de descrierea, gruparea şi procedurarea activităţilor de analiză tehnică şi audit. 11. Integrarea proceselor de management al cerinţelor şi de management al configuraţiei pe parcursul programului de achiziţie obţinându-se un tablou sintetic, foarte expresiv al încadrării activităţilor specifice ale acestor procese în fazele procesului de management al achiziţiei. 12. Introducerea modelului de achiziţii bazate pe simulare ca alternativă pentru efectuarea achiziţiilor pentru apărare. O soluţie pentru reducerea presiunii bugetelor şi constrângerilor de orice fel în desfăşurarea programului de achiziţie este reprezentată de utilizare în procesul de management al achiziţiilor pentru apărare a instrumentelor de modelare şi simulare. Aceste instrumente pot asigura îndeplinirea principalelor obiective de management economic, creşterea randamentului şi scăderea costurilor programului. Pentru implementarea ştiinţifică a acestor instrumente, în cadrul tezei este prezentat un nou model de management al achiziţiilor, susţinut de avansul tehnologic în domeniul simulării, denumit achiziţia bazată pe simulare, model aflat în faza de studiu şi pe plan mondial. Modelul de achiziţii bazate pe simulare este abordat prin prisma nevoilor şi disponibilităţii pentru implementare ale Ministerului Apărării Naţionale. Prin contribuţia propusă, domeniile de aplicare a procesului de management al achiziţiilor bazate pe simulare nu afectează trăsăturile individuale ale entităţilor: ingineria, angajarea, misiunea (operaţiunea) şi teatrul de operaţii. 13. Implementarea domeniilor de management al riscului şi categoriilor de risc asigurate de ingineria de sistem în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Riscurile în evoluţia programului de achiziţie trebuie manageriate în scopul asigurării controlului şi reducerii la un nivel acceptabil. În desfăşurarea actuală a procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, această nevoie este puţin abordată şi aproape deloc implementată. Din acest motiv, în cadrul acestei lucrări au fost identificate domeniile de management al riscului şi categoriile de risc

72 CAPITOLUL 7

în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Ca elemente de noutate, au fost detaliate activităţile pentru managementul riscului şi au fost stabilite funcţiile managementului riscului în cadrul programelor de achiziţie. 14. Structurarea modalităţilor de exprimare a costurilor pe ciclul de viaţă şi dezvoltarea structurii divizate de lucru a costurilor, un instrument foarte puternic pentru managementul programului. Numai prin corecta înţelegere a structurii costului pe ciclul de viaţă se evită greşeala elementară şi frecventă de a identifica acest cost cu valoarea costului de cumpărare, însoţit eventual şi de costurile pentru reparaţii pe timpul operării. Având în vedere faptul că o abordare coerentă a costului unui sistem pe ciclul de viaţă se poate realiza prin intermediul procesului de management al ingineriei de sistem, o contribuţie importantă este reprezentată de implementarea conceptelor de inginerie de sistem în cadrul definit al managementului achiziţiilor pentru apărare. În acest sens, au fost abordate modalităţile de exprimare a costurilor pe ciclul de viaţă şi a fost dezvoltată structura divizată de lucru a costurilor, un instrument foarte puternic pentru managementul programului. 15. Introducerea costului total pe ciclul de viaţă sub forma unei variabile independente, cu valori prag şi obiectiv, în matricea parametrilor tehnici decisivi. Această abordare asigură procedurarea completă a activităţilor procesului de management al achiziţiilor şi elementele necesare pentru controlul costurilor pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului de armament. 16. Dezvoltarea unui nou concept - sistemul integrat de testare şi evaluare, ca o contribuţie esenţială la asigurarea funcţionării eficiente a tuturor proceselor şi sprijinul autorităţilor de decizie implicate în sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare. Sistemul integrat de testare şi evaluare este plasat la intersecţia celor trei sisteme majore de management, pentru a asigura obţinerea şi circularea datelor necesare autorităţilor de decizie din cele trei consilii majore care guvernează sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare. 17. Dezvoltarea unei metodologii pentru realizarea matricei parametrilor tehnici decisivi, unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului de testare şi evaluare utilizat în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare. Instrucţiunile din domeniul managementului achiziţiilor pentru apărare prevăd necesitatea elaborării matricei parametrilor tehnici decisivi ca parte componentă a oricărui plan de testare şi evaluare, fără a se specifica cu claritate momentul la care această matrice să fie elaborată, conţinutul acesteia sau în responsabilitatea cui intră completarea şi gestionarea ei. Având în vedere importanţa matricei parametrilor tehnici decisivi în cadrul managementului programului, a fost dezvoltată o metodologie pentru realizarea acesteia, prin identificarea măsurilor de eficienţă şi compatibilitate, din contextele de întrebuinţare şi misiunile definite în vederea elaborării documentelor primare cu cerinţe şi rafinarea mai departe în măsuri de performanţă şi parametrii tehnici decisivi. 18. Abordarea parametrilor de supravieţuire şi letalitate în cadrul testării şi evaluării prin trageri reale, pentru evaluarea posibilităţii de îndeplinire a misiunilor sistemelor de armament. Aceşti parametrii sunt strict determinaţi de nivelul de acurateţe a determinărilor, implementarea lor fiind o sarcină principală a directorului de program. Pentru stabilirea gradului de îndeplinire a acestora se execută procesul de testare şi evaluare prin trageri reale, care urmăreşte atât capacitatea de protecţie la efectul mecanismelor letale, cât şi minimizarea daunelor asupra echipajelor sau echipamentelor, în condiţiile unui impact sau spargeri date cauzate de un mecanism letal. Acest proces este puţin utilizat în practică, existând dificultăţi atât din punct de vedere financiar, cât şi procedural. În sprijinul evaluărilor necesare este propus un model matematic pentru calculul probabilităţii de supravieţuire sub forma unui produs de probabilităţi condiţionate. 19. Dezvoltarea unei metodologii pentru verificarea şi validarea sistemelor de armament prin aplicarea modelului „V”. Ansamblul activităţilor de testare şi evaluare executate pentru un sistem de armament în scopul certificării maturităţii în oricare din etapele ciclului de viaţă trebuie integrate cu activităţile de analize tehnice şi audituri. În practica curentă, din totalitatea activităţilor de analiză tehnică şi audit prevăzute în instrucţiunile şi standardele în vigoare, sunt aplicate cu preponderenţă auditurile configuraţiilor funcţională şi fizică şi analiza omologării oficiale, însoţite câteodată de analiza pregătirii pentru testare. Pentru evidenţierea importanţei tuturor activităţilor de analiză tehnică şi audit şi dezvoltarea unei proceduri de lucru pentru integrarea acestora cu testarea şi

73 CAPITOLUL 7

evaluarea, în cadrul lucrării a fost dezvoltată o metodologie pentru verificarea şi validarea sistemelor de armament. Reprezentarea „V” a fot utilizată pentru evidenţierea relaţiei dintre procesul de definire / descompunere / validare ca latură stângă a V-ului şi procesul de integrare / verificare ca latură dreaptă a V-ului, aplicate pentru sistemele de armament aflate în cadrul procesului de management al achiziţiilor. 20. Dezvoltarea unei metodologii pentru evaluarea comparativă a sistemelor de artilerie terestră, având la bază tehnica scorurilor statice pentru caracteristicile sistemelor de armament. Un moment cheie al procesului de achiziţie este reprezentat de alegerea alternativei de sistem şi evaluarea modului în care această soluţie poate asigura îndeplinirea nevoilor misiunii. Alegerea alternativei trebuie să aibă în vedere şi sistemele similare existente pe plan mondial, pentru evaluarea comparativă a performanţelor acestora cu cele ale sistemului previzionat. În acest scop, a fost adusă o contribuţie prin dezvoltarea unei metodologii pentru evaluarea comparativă a sistemelor de artilerie terestră. Această tehnică este utilizată de autorităţile de achiziţie din majoritatea armatelor lumii, prin intermediul unor software-uri dezvoltate în conformitate cu concepţiile şi nevoile proprii. Produsele software dezvoltate de diversele armate nu sunt, în general, disponibile, având în vedere că includ o bază de date bogată despre sistemele de comparaţie existente pe plan mondial. Ca urmare, apare necesitatea dezvoltării de către Ministerul Apărării Naţionale a unui instrument care să aibă la bază concepţiile proprii în abordarea cerinţelor operaţionale şi nevoilor de înzestrare şi să confere încrederea necesară autorităţilor de decizie în alegerea alternativelor de sisteme de armament, în cadrul procesului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare. Acest model poate fi extins mai departe, la toate categoriile de tehnică, prin identificarea caracteristicilor definitorii şi scorurilor necesare pentru ierarhizare.

7.2. CONCLUZII FINALE

În spaţiul conflictului armat al viitorului, inteligenţa şi tehnologia militară vor avea un rol hotărâtor, generând o cunoaştere aproape instantanee a situaţiei militare globale şi punctuale din teatre, o reală superioritate informaţională, o nouă dinamică, precizie şi eficacitate a forţelor aflate în ofensivă, asigurând, în timp scurt, înfrângerea şi capitularea inamicului. Programele de achiziţii ale Armatei României trebuie să fie orientate spre sisteme de armament bazate pe tehnologii moderne, ce asigură interoperabilitatea cu forţele NATO, iar standardizarea să răspundă acestor exigenţe de interoperabilitate.

Necesitatea şi actualitatea acestei teze de doctorat pot fi consolidate măcar prin sublinierea următoarelor argumente:

• sistemele de armament sunt foarte complexe, managementul programelor de achiziţie pentru acestea solicitând existenţa unui mediu organizat cum este cel asigurat de ingineria de sistem;

• perioada de timp cerută pentru dezvoltarea şi producerea unui nou sistem de armament a crescut foarte mult, astfel încât unele componente ale acestuia tind să devină perimate în momentul instalării la utilizator. De asemenea, limitarea bugetelor de apărare creează constrângeri în achiziţia de mari cantităţi de echipamente şi sisteme noi. Elementele de contribuţie la dezvoltarea procesului de management al achiziţiilor prezentate în această lucrare asigură premisele reducerii graficelor de timp şi costurilor programelor, în condiţiile menţinerii sau chiar creşterii eficienţei operaţionale;

• prin aplicarea tehnicilor ingineriei de sistem implementate, în cadrul acestei lucrări, în procesul de management al achiziţiilor unele sisteme existente în înzestrare pot rămâne sisteme de armament viabile prin introducerea şi controlul modificărilor;

• activităţile de contractare trebuie să aibă la bază dezvoltarea de arhitecturi de sistem în cadrul structurilor divizate de lucru, care să fie urmărite prin activităţile de management al configuraţiilor, susţinute de procesul de testare şi evaluare;

74 CAPITOLUL 7

• fondurile destinate înzestrării nu vor creşte spectaculos în viitorul apropiat, ceea ce va conduce la amplificarea unor factori de risc, fiind necesară asigurarea funcţionării unui proces de management al riscurilor coerent şi cuprinzător;

• procesul de achiziţii trebuie revigorat şi întărit cu proceduri privind ingineria sistemelor, costurile pe întreaga durată de viaţă a programelor, managementul riscului, al negocierilor şi al contractelor, studierea pieţei, testarea şi evaluarea;

• în eforturile de restructurare ale industriei de apărare este necesară iniţiativa Ministerului Apărării Naţionale pentru implementarea unui cadru organizat de desfăşurare a achiziţiilor pentru apărare; Teza de doctorat, cu numeroasele elemente de noutate şi originalitate, deschide calea şi

dezvoltă direcţiile de acţiune către un domeniu vast, aflat într-o permanentă şi susţinută dezvoltare, domeniul ingineriei sistemelor complexe.

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI DE REFERINŢĂ [1] ALEXANDRESCU G., SITEANU E., Optimizarea utilizării sistemelor de armament de mare precizie şi bătaie

lungă în scopul adaptării acestora la desfăşurarea acţiunilor militare asimetrice, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005.

[2] ARSENIE V., BĂDĂLAN E., Tactica forţelor terestre, Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

[3] BĂDĂLAN E., Doctrina pentru operaţii a forţelor terestre, Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004.

[4] CERNAT M., IANCU N., CHERECHEŞ T., Unele aspecte privind definirea specificaţiilor tehnice, Al XXXVI–lea Simpozion de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională al ACTTM, Bucureşti, 2005.

[5] CERNAT M., IANCU N. - Achiziţii bazate pe simulare – nevoia de schimbare, Al XXXVII–lea Simpozion de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională al ACTTM, Bucureşti, 2006.

[6] CERNAT M., IANCU N., Achiziţii bazate pe simulare – nevoia de schimbare, Al XXXVII-lea simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM, 2006.

[7] CERNAT M., IANCU N., Some aspects regarding systems Technical specifications definition, Al XXXVI-lea simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM, 2005.

[8] CHANG D. and SHRIVASTAKA P., Modeling and Simulation Fundamentals, Research Policy 25, March 1998 [9] CHEŢE E., VĂDUVA G., MOŞTOFLEI C., VISARION N., POPA V., Conflicte asimetrice. Cerinţe operaţionale

privind structura armatei României, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005. [10] CORDESMAN A.H., Lessons of Modern War, Volume Four, Center for Strategic and International Studies, 1800

K Street, NW, Washington DC, 20006. [11] DAVIS W.J., Simulation-Based Acquisition: An Impetus for Change, Winter Simulation Conference, 2000. [12] FLOWE R., Integrating Evolutionary Acquisition with PPBS, DAU FD-TED/SM, 23.08.2002. [13] GÂŢĂ I., Tactica unităţilor de tancuri, Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Editura Universităţii Naţionale de Apărare,

Bucureşti, 2004. [14] HALBAC N., Scurt istoric al armei tancuri, Revista AFT, nr. 1, 2003. [15] IANCU N., Sistemul integrat de testare şi evaluare – un nou concept, Revista Agenţiei de Cercetare pentru

Tehnică şi Tehnologii Militare, nr. 2, 2003. [16] IANCU N., Matricea parametrilor tehnici critici, Al XXXIII–lea Simpozion de comunicări ştiinţifice cu

participare internaţională al ACTTM, Bucureşti, 2002. [17] IANCU N., Matricea de corelare a cerinţelor operaţionale, Revista Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi

Tehnologii Militare, nr. 1 / 2002. [18] IANCU N., Consideraţii privind procesul de generare a cerinţelor, Revista Tehnica Militară, nr. 2 / 2005, [19] IANCU N., Matricea parametrilor tehnici critici, Al XXXIII-lea simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM,

2002. [20] IANCU N., Critical technnical parameters matrix, Aquisition management symposium DpA, 2003. [21] IANCU N., Some aspects on requirements definition process, Al XXXVI-lea simpozion ştiinţific internaţional al

ACTTM, 2005. [22] IANCU N., CERNAT M., CHERECHEŞ T. - Achiziţii bazate pe simulare – un nou model de management al

achiziţiilor pentru apărare, Universitatea Naţională de Apărare ,,Carol I”, Facultatea de Comandă şi Stat Major, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice ,,STRATEGII XXI”, Secţiunea Management şi Educaţie, Bucureşti, 2006.

[23] IANCU N., Muniţii cu risc atenuat – testare-evaluare, Revista ACTTM, nr. 1-2 / 2001. [24] IANCU N., Sistemul integrat de testare şi evaluare-un nou concept, Revista ACTTM, nr. 2 / 2003. [25] IANCU N., LESPEZEANU I., Expoziţie internaţională de tehnică militară - Eurosatory 2004, Observatorul

militar nr. 30 şi 31 / 2004. [26] IANCU N., CHERECHEŞ T., CERNAT M., Unele aspecte privind procesul de management al cerinţelor aplicat

în cadrul procesului de management al achiziţiilor pentru apărare, Revista Tehnica Militară, nr. 2 / 2005. [27] IANCU N., Managementul activităţilor de testare şi evaluare, Al XXXIII-lea simpozion ştiinţific internaţional al

ACTTM, 2002. [28] IANCU N., Live fire test and evaluation-Scop and objectives, Al XXXV-lea simpozion ştiinţific internaţional al

ACTTM, 2004. [29] IANCU N., The test and evaluation process as an iterative process, Al XXXV-lea simpozion ştiinţific internaţional

al ACTTM, 2004.

76 BIBLIOGRAFIE

[30] IANCU N., MAIER V., Test and evaluation management, Acquisition management symposium DpA, 2003. [31] IANCU N., Testarea şi evaluarea muniţiilor de artilerie pe timpul dezvoltării şi exploatării, A 4-a conferinţă de

pirotehnie cu participare internaţională, Slovacia, 2003. [32] IANCU N., CERNAT M., The systems engineering process across military product life cycle, Al XXXVI-lea

simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM, 2005. [33] IANCU N., IANCU V., LĂPĂDAT D., The “V” approach for military product verification and validation, Al

XXXVI-lea simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM, 2005. [34] IANCU N., CERNAT M., Managementul cerinţelor, Sesiunea de comunicări ştiinţifice a U.N.Ap. 2005 –

Management şi educaţie. [35] IANCU N., CERNAT M., Systems Engineering Fundamentals Applied to Defense Products Management,

International Conference on Integrated Engineering C2I 2005 Timişoara. [36] IANCU N., Some aspects regarding the existing weapon systems development programs to make them

interoperable according to NATO requirements, 1st Central Eastern European Military Technology Conference, Budapest, Hungary.

[37] IANCU N., CERNAT M., Managementul configuraţiei sistemelor de armament, Al XXXVII-lea simpozion ştiinţific internaţional al ACTTM, 2006.

[38] IANCU N., CERNAT M., CHERECHEŞ T., Procesul de management al configuraţiei sistemelor de armament, Sesiunea de comunicări ştiinţifice a U.N.Ap. 2006 – Management şi educaţie, Bucureşti, 2006.

[39] IANCU N., CERNAT M, CHERECHEŞ T., Achiziţii bazate pe simulare – un nou model de management al achiziţiilor pentru apărare, Sesiunea de comunicări ştiinţifice a U.N.Ap. 2006 – Management şi educaţie, Bucureşti, 2006.

[40] ILIE G., MARIN G., STOIAN I., Câmpul de luptă cibernetizat. Concepte, realizări, perspective, Editura Militară, Bucureşti, 1991.

[41] IOAN S., Forţele Terestre în 2005 Premiere şi performanţe, Revista Forţelor Terestre, nr. 2, 2005. [42] IOAN S., Mentalitatea apartenenţei la NATO, Revista Forţelor Terestre, nr. 1, 2005. [43] IONESCU S.C., Excelenţa industrială, Editura Economică, Bucureşti, 1998. [44] IONESCU S.C., Management industrial, Universitatea Politehnică Bucureşti, 1998. [45] IONESCU S.C., Bazele managementului, Editura Printech, 1999. [46] IONESCU S.C., Managementul proiectelor, Editura Printech, 2001. [47] IONESCU S.C., Managementul dezvoltării, Editura Electra, Bucureşti, 2004. [48] JOHNSON M.V.R. Sr., McKEON M.F., SZANTO T.R., Simulation Based Acquisition: a New Approach, Defense

Systems Management College Press, Fort Belvoir, Virginia 22060-5565, Dec. 1998. [49] KAYUHA R.J., LECLAIRE R.C., MATTHEWS R.H., HENRY L.M., Integrated Project Management Handbook,

Dayton Aerospace, Inc., 08.02.2002. [50] KOSSIAKOFF A., SWEET W.N., Systems Engineering Principles and Practice, Wiley-Interscience, December 2,

2002. [51] LEVINE S., Implementing System of Systems in a Spiral Development/Evolutionary Acquisition Environment,

DAMO-FD, www.sei.cmu.edu/cbs/spiral2000/Levine.ppt. [52] MALOŞ G., NASTĂSESCU V., SANDU I.E., Ingineria sistemelor pentru apărare, Editura Academiei Tehnice

Militare, Bucureşti, 2001. [53] MARTIN J.N., Overview of the EIA 632 Standard - “Processes for Engineering a System”, Digital Avionics

Systems Conference, 1998. [54] NICULIŢĂ L., Managementul şi ingineria calităţii, Editura Academiei Române, 2005, ISBN973-27-1218-X,

Bucureşti. [55] NICULIŢĂ L., Managementul proiectelor de cercetare, Editura Academiei Române, 2005, ISBN973-27-1218-X,

Bucureşti. [56] NICULIŢĂ L., PALADE D.D., ABALARU I.A., MOCANU N., DĂBULEANU E.M., Controlul automat integrat

în sisteme de prelucrări mecanice, Editura Tehnică, 1998, ISBN973-31-1243-7, Bucureşti. [57] NICULIŢĂ L., Tolerarea şi măsurarea dimensională şi geometrică, Editura Tehnică, 2001, ISBN973-31-2043-X,

Bucureşti. [58] POPA V., Tehnologie şi inteligenţă în conflictele militare, Universitatea Naţională de Apărare, Centrul de Studii

Strategice de Apărare şi Securitate, 2003. [59] POPESCU E., BUŢA V., Tactica unităţilor de artilerie şi rachete terestre, Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004. [60] POPESCU M., PAUL V., Doctrinele acţiunilor militare întrunite şi multinaţionale, Tratat de ştiinţă militară, vol.

3, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004. [61] PINŢA F., Tactica unităţilor mecanizate, Tratat de ştiinţă militară, vol. 3, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare, Bucureşti, 2004. [62] PLEŞANU T., Dificultăţi în proiectarea unei maşini de luptă a infanteriei, Buletinul Universităţii Naţionale de

Apărare, nr. 2, 2005. [63] RADU V., PLEŞANU T., Tanc principal de luptă sau M.L.I.?, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare, nr. 1,

2005.

77 BIBLIOGRAFIE

[64] RADU V., Misiuni specifice blindatelor uşoare pe şenile, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare, nr. 2, 2005. [65] SAGE A.P., Systems Engineering, A Wiley-Interscience Publication, John Wiley&Sons, Inc. [66] SAGE A.P., PALMER J.D., Software Systems Engineering, Wiley-Interscience, March 1990. [67] SANDU I.E., Contribuţii la dezvoltarea ingineriei sistemelor balistice integrate pe aeronave, Teză de doctorat,

Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 2003. [68] SANDU I.E., Managementul configuraţiei sistemelor de armament, Revista Tehnica Militară, 1998. [69] SANDU I.E., Sistemul integrat de management al achiziţiilor pentru apărare, Revista Tehnică Militară, 1999. [70] TÂRNĂCOP C.M., Intensitatea şi complexitatea transformării (II), Observatorul militar nr. 7 / 2003. [71] THOMKE S., Simulation, Learning and R&D Performance: Evidence from Automotive Development, Research

Policy 27, May 1998 [72] VERMA D., Systems Engineering and Architecting: A Global Perspective, Presentation at the North Star Chapter

of INCOSE 99 Conference.

LEGI, REGULAMENTE, INSTRUCŢIUNI, MANUALE, STANDARDE [73] AC/323(SGMS)D/2 - NATO Modelling and Simulation Master Plan, 07.08.1998. [74] AMC PAMPHLET No. 715-17, Guide for the preparation and use of performance specifications,

HEADQUARTERS, U.S. ARMY MATERIEL COMMAND, 11.02.1999. [75] ANSI/EIA-632-1998, Processes for Engineering a System, January, 1999. [76] Colecţia "Jane's Defense Weekly", 2004-2006. [77] Colecţia Defense AT&L Magazine, 2004-2006. [78] Concepţia de înzestrare cu echipamente şi sisteme majore a Armatei României în perioada 2006-2025, Bucureşti,

2006. [79] Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2004. [80] DoD 5000.1, The Defense Acquisition System, Department of Defense, May 12, 2003. [81] DoD 5000.2, Operation of the Defense Acquisition System, Department of Defense, May 12, 2003. [82] DoD 5000.59-M – DoD Modeling and Simulation Glossary, January 1998. [83] DSMC Systems Engineering Management Guide, January 1990. [84] F.T.1, Doctrina operaţiilor Forţelor Terestre, Bucureşti, 2004 [85] IEEE P1220, Standard pentru aplicarea şi managementul procesului de inginerie de sistem. [86] IEEE 610.3-1989 - IEEE Standard Glossary of Modeling and Simulation Terminology, 01.01.1989 [87] I.1000.1-01 - Regulament de emitere a cerinţelor, Bucureşti, 2001. [88] I.1000.2-01 - Managementul achiziţiilor pentru apărare, Bucureşti, 2001. [89] I.1000.3 – Instrucţiuni privind interacţiunea dintre Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare,

Sistemul de emitere a cerinţelor şi Sistemul de management al achiziţiilor pentru apărare, Bucureşti, 2003. [90] I.1000.4 - Instrucţiuni privind procesele de testare, evaluare şi omologare a produselor, Bucureşti, 2006. [91] I.1000.5 - Instrucţiunea privind managementul activităţilor de cercetare ştiinţifică pentru tehnică şi tehnologii

militare, Bucureşti, 1999. [92] Joint Technical Architecture, Volume I, Department of Defense, Version 6.0, 03.10.2003. [93] Joint Technical Architecture, Volume II, Department of Defense, Version 6.0, 03.10.2003. [94] Legea nr. 473 din 04.11.2004 privind planificarea apărării, publicată în Monitorul Oficial nr. 1052 din 12

noiembrie 2004. [95] MIL-HDBK-61A(SE), Configuration management guidance, 07.02.2001. [96] MIL-HDBK-881; Work Breakdown Structures for Defense Materiel Items, 2 January 1998. [97] MIL-STD-499A, Systems Engineering Management. [98] NASA Systems Engineering Handbook, SP-610S. [99] Risk Management Guide for DoD Acquisition, Fifth Edition, Version 2.0, June 2003, Defense Acquisition

University [100] SMC, Systems Engineering Primer & Handbook, 2nd Edition, 15 January 2004 [101] SMT 40531 – 99; Structura divizată de lucru. [102] SMT 40532 – 99; Întocmirea şi utilizarea specificaţiilor. Cerinţe generale. [103] SMT 40533 – 99; Analize tehnice şi audituri. [104] SMT 40546-99, Aplicarea şi managementul procesului de ingineria sistemelor. Cerinţe generale, Bucureşti, 1999. [105] Strategia de securitate naţională a României, ediţiile 1999 şi 2002. [106] Systems Engineering Fundamentals, Supplementary text prepared by the defense acquisition university press Fort

Belvoir, Virginia 22060-5565. [107] Systems Engineering Handbook, INCOSE-TP-2003-016.02, Version 2a, 1 June 2004. [108] Systems Engineering Manual, National Airspace System, Fewderal Aviation Administration, 13.11.2003. [109] Systems Engineering Plan (sep) Preparation Guide, Department of Defense, Version 0.95, 22 December 2004. [110] The Acquisition Handbook, Edition 4 – January 2002, MoD UK.

78 BIBLIOGRAFIE

ADRESE DE INTERNET

[111] https://www.dmso.mil/ [112] http://www.dtic.mil/whs/directives/ [113] http://www.rta.nato.int/ [114] www.rand.org/publications/bib/SB2058.pdf [115] www.pricesystems.com [116] http://akss.dau.mil/software/23.jsp [117] https://www.logsa.army.mil/alc/casa [118] http://akss.dau.mil/software/62.jsp [119] http://www.itsdocs.fhwa.dot.gov/EDLDOCS/8143/r4.pdf [120] www.dau.mil