romana 30p

31
ION de Liviu Rebreanu Tema operei Tema romanului este sociala, urmarindu-se prezentarea vietii rurale din Ardeal la sociala este sustinuta de o serie de teme subordonate: tema inavutirii, a iubirii, intelectualului (invatatorul). Romanul prezinta drama taranului ardelean, care tra este mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale. Sursa de inspiratie n realizarea romanului !on", publicat in #$%&, Rebreanu a pornit de 'rima dintre ele a avut loc in timpul unei plimbari a autorului, cand acesta a vaz sarbatoare care a in enunc eat si a sarutat pamantul. *e-a de-a doua este reprezen articol despre un taran foarte bo at care a fost silit sa isi dea toata averea pen care ramasese insarcinata fara sa fie casatorita, iar cea de-a treia intamplare re taran din 'rislop (in roman: 'ripas) care vorbea cu atata patima despre pamant inc numele lui pentru personajul principal. +intre cele trei scene, realitatea s-a tra le atura intre momente: tanarul indra ostit de pamant ia locul flacaului care suci disperata de a intra in posesia zestrei, si tot el, devenit stapan al pamantului, Acest prim sc elet de roman, cu titlul ! estrea", a fost abandonat dupa doua l fara a a coeziva a unui personaj reprezentativ, fara motivatii puternice si fra il admite inselaciuea nepedepsita, c iar daca asemenea situatii sunt prezente in via n planul epic principal a aparut solutia salvatoare: iubirea, !mai puternica pasiuni". n linii mari, romanul !on" asise nucleul epic pe care l-a secundar, care sa dea operei aspectul mono rafic visat de autor. serie de evenimente conver la constituirea materialului romanului: parte din in soarta familiei /erdelea, nunta unei surori devine sursa de inspiratie pentru n isi ramnifica neamul prin toate provinciile romanesti, pre atind terenul pentru pr (!on", !Rascoala" si un roman ramas la stadiu de proiect). 1n rol tot mai importa personaj-liant, capabil sa circule cu usurinta si in ierar ia satului 'r 3ucurestiului sau la mosia Amara, in romanul Rascoala. importanta deosebita pentru raportul realitate-fictiune prezinta structura s simetrie si de opozitie care se stabilesc intre partile si capitolele operei. 4andit ca !lume noua, cosmos nou" si corp sferoid, romanul se constituie ca un urmareste sa enereze o intensa iluzie a realului, sa creeze un analo on al realit Titlul Operei Titlul romanului este o referire la personajul eponim, 5n timp ce subtitl metaforic6, su er7n ale erile pe care le are de facut on: 84lasul pamantului", r nu e 5ntamplatoare, cele # capitole av7nd titluri-sinteza (;trean ul, *opilul), intitulate 8<nceputul" =i 8>f7r=itul". Structura *ele treisprezece capitole ale romanului urmareasc odiseea personajului in l disperata de a avansa de la mar inea societatii rurale spre centrul ei, unde consi a fost arazit. *onceptia despre roman ca !lume noua" si corp sferoid determina s !>farsitul", care su ereaza bucla de timp in care se inscrie actiunea si, mai ales titluri de capitole poarta numele personajelor situate in prim-plan (!?asile", !*o pentru actiunea petrecuta in interiorul lor (!9unta", !>arutarea", !>trean ul"), !9oaptea", !3lestemul"), care marc eaza desc iderea romanului catre parabola viet Incipit si final -ncipitul si finalul, construite pe motivul drumului, evidentiaza aspect inc ide in sine un bo at univers rural, stratificat social si economic (saraci-bo satului).Romanul incepe cu descrierea drumului, care intra in satul 'ripas si se i invers, aceasta ale ere simbolizand intrarea si iesirea din lumea fictionala. n i un alt simbol: !o cruce ru inita cu un /ristos rasturnat" (se su ereaza faptul ca are nimic sfant, este o lume lipsita de valori spirituale). Tot in incipit apare o personajele si conflictele intre ele: scena orei de duminica, cand ?asile 3aciu, cautandu-si fata, pe Ana, insa, atunci cand descopera ca acesta se retrasese cu o acesta in fata intre ului sat, numindu-l !sarantoc si tal ar". Romanul se inc eie

Upload: maria-alina

Post on 05-Nov-2015

73 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

s

TRANSCRIPT

ION de Liviu RebreanuTema opereiTema romanului este sociala, urmarindu-se prezentarea vietii rurale din Ardeal la inceputul secolului XX. Macrotema sociala este sustinuta de o serie de teme subordonate: tema inavutirii, a iubirii, a familiei, conditiei femeii si a conditiei intelectualului (invatatorul). Romanul prezinta drama taranului ardelean, care traieste intr-o societate pentru care pamantul este mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale.Sursa de inspiratieIn realizarea romanului Ion, publicat in 1920, Rebreanu a pornit de la o serie de intamplari reale. Prima dintre ele a avut loc in timpul unei plimbari a autorului, cand acesta a vazut pe camp un taran imbracat in straie de sarbatoare care a ingenuncheat si a sarutat pamantul. Ce-a de-a doua este reprezentata de publicarea intr-un ziar a unui articol despre un taran foarte bogat care a fost silit sa isi dea toata averea pentru a o scapa de rusine pe fiica lui, Rudovica, care ramasese insarcinata fara sa fie casatorita, iar cea de-a treia intamplare reprezinta o discutie a lui Rebreanu cu un taran din Prislop (in roman: Pripas) care vorbea cu atata patima despre pamant incat autorul s-a gandit sa imprumute numele lui pentru personajul principal. Dintre cele trei scene, realitatea s-a transformat in fictiune, printr-o distorsionata legatura intre momente: tanarul indragostit de pamant ia locul flacaului care sucise capul Rudovicai, intr-o incercare disperata de a intra in posesia zestrei, si tot el, devenit stapan al pamantului, il va saruta drept simbol al posesiunii. Acest prim schelet de roman, cu titlul Zestrea, a fost abandonat dupa doua luni, pentru ca i se parea banal, marunt, fara axa coeziva a unui personaj reprezentativ, fara motivatii puternice si fragil in insasi logica estetica, deoarece nu putea admite inselaciuea nepedepsita, chiar daca asemenea situatii sunt prezente in viata reala. In planul epic principal a aparut solutia salvatoare: iubirea, mai puternica in sufletul omului decat toate celelalte pasiuni. In linii mari, romanul Ion gasise nucleul epic pe care l-a dezvoltat ulterior, dar era necesar un plan epic secundar, care sa dea operei aspectul monografic visat de autor. O serie de evenimente converg la constituirea materialului romanului: parte din destinul familiei autorului se revarsa in soarta familiei Herdelea, nunta unei surori devine sursa de inspiratie pentru nunta Laurei, personajele se diversifica si isi ramnifica neamul prin toate provinciile romanesti, pregatind terenul pentru proiectata trilogie pe tema pamantului (Ion, Rascoala si un roman ramas la stadiu de proiect). Un rol tot mai important dobandeste Titu Herdelea gandit ca personaj-liant, capabil sa circule cu usurinta si in ierarhia satului Pripas sau un tinului Armadiei, dar si in saloanele Bucurestiului sau la mosia Amara, in romanul Rascoala. O importanta deosebita pentru raportul realitate-fictiune prezinta structura si compozitia romanului, raporturile de simetrie si de opozitie care se stabilesc intre partile si capitolele operei. Gandit ca lume noua, cosmos nou si corp sferoid, romanul se constituie ca univers secund, tridimensional,care urmareste sa genereze o intensa iluzie a realului, sa creeze un analogon al realitatii.Titlul OpereiTitlul romanului este o referire la personajul eponim, n timp ce subtitlurile celor 2 volume au structur metaforic, sugerng alegerile pe care le are de facut Ion: Glasul pamantului, respectiv Glasul iubirii. Nici structura nu e ntamplatoare, cele 13 capitole avnd titluri-sinteza (treangul, Copilul), ncadrandu-se simetric ntre capitolele intitulate nceputul i Sfritul.StructuraCele treisprezece capitole ale romanului urmareasc odiseea personajului in lumea nedrept alcatuita, zbaterea disperata de a avansa de la marginea societatii rurale spre centrul ei, unde considera ca i-ar fi locul, dupa calitatile cu care a fost harazit. Conceptia despre roman ca lume noua si corp sferoid determina simetria ilustrata in titlurile Inceputul si Sfarsitul, care sugereaza bucla de timp in care se inscrie actiunea si, mai ales, destinul personajului principal. Unele titluri de capitole poarta numele personajelor situate in prim-plan (Vasile, Copilul, George), altele au rol de sinteza pentru actiunea petrecuta in interiorul lor (Nunta, Sarutarea, Streangul), altele au caracter simbolic (Zvarcolirea, Noaptea, Blestemul), care marcheaza deschiderea romanului catre parabola vietii si a mortii.Incipit si final-Incipitul si finalul, construite pe motivul drumului, evidentiaza aspectul de corp sferoid al romanului, care inchide in sine un bogat univers rural, stratificat social si economic (saraci-bogati), dar si cultural (tarani intelectualitatea satului).Romanul incepe cu descrierea drumului, care intra in satul Pripas si se incheie cu aceeasi descriere, dar in sens invers, aceasta alegere simbolizand intrarea si iesirea din lumea fictionala. In incipit, prezentarii drumului ii este asociat un alt simbol: o cruce ruginita cu un Hristos rasturnat (se sugereaza faptul ca lumea in care urmeaza sa intram nu mai are nimic sfant, este o lume lipsita de valori spirituale). Tot in incipit apare o scena de grup, cea a horei, care introduce personajele si conflictele intre ele: scena horei de duminica, cand Vasile Baciu, cel mai bogat om din sat vine la hora cautandu-si fata, pe Ana, insa, atunci cand descopera ca acesta se retrasese cu Ion Pop al Glanetasului, il umileste pe acesta in fata intregului sat, numindu-l sarantoc si talhar. Romanul se incheie cu uciderea lui Ion de catre George, naratorul folosind un simbol: el este ucis cu o sapa. Scena finala a romanului este simetrica cu cea dintai, prezentand drumul care iese din sat.Timp si spatiu-Pentru a creea impresia de verosimil, timpul i spaiul sunt bine precizate: aciunea se desfoara n satul Pripas din Bistria Nsud, n primul deceniu al secolului XX.Subiect/Actiune (rezumat)-Planul principal al romanului prezinta incercarile lui Ion Pop al Glanetasului, un taran sarac din Pripas de a se imbogati. In acest scop el o lasa insarcinata pe Ana, fiica bogatului gospodar Vasile Baciu, desi aceasta ii era promisa lui George Buluc, iar Ion era indragostit de Florica Oprea. Pentru a-si scapa fata de rusine, Vasile Baciu accepta sa-si dea toata averea, insa trece totul pe numele copilului, Petrisor. Dupa ce Florica se casatoreste cu George, Ion isi reia relatia cu aceasta, dar adulterul este deconspirat de Savista. Atunci cand afla de infidelitatea sotului, Ana se sinucide, lasand copilul in ingrijirea bunicilor care il neglijeaza, astfel incat Petrisor moare la scurt timp. Tot Savista ii povesteste de relatia dintre Florica si Ion lui George, care pune la cale un plan pentru a-i surprinde pe cei doi impreuna. In final, George il ucide pe Ion si isi recunoaste vina. Planul secundar al romanului cuprinde povestea familiei invatatorului Zaharia Herdelea, care este silit sa faca unele compromisuri pentru a asigura viitorul copiilor lui Laura, Titu, Ghighi.Conflictele-In planul principal al romanului predomina conflictele exterioare motivate de interesele materiale ale personajelor. Astfel, inca din scena horei se remarca conflictul exterior principal dintre Ion si Vasile Baciu; in realizarea temelor apar si conflicte subordonate: Ion-George, Ana-Florica. In planul secundar al romanului (familia Herdelea) exista deopotriva un conflict intre invatatorul Zaharia Herdelea si preotul Belciug, dar si unul interior, in inima lui Herdelea, intre convingerile patriotice si siguranta materiala a familiei.Personajele-Utilizand tehnicile realiste de construire a personajelor, Rebreanu intenioneaz s ofere n romanul su o imagine monografic a satului ardelenesc, surprinznd tipuri de personaje reprezentative pentru ntreaga ierarhie sociala: ranii bogai (Vasile Baciu, George Bulbuc), ranii lipsii de pmnt (Florica), ranii sraci (Ion) i intelectualitatea (Herdelea, Belciug). n aceeai intenie se nscrie i interesul pe care autorul l acord conturarii condiiei femeii, aprnd 4 ipostaze diferite ale feminitatii: fata bogata, dar urat (Ana); fata srac, dar frumoas (Florica); tnra educata, reprezentanta al mediului intelectualilor (Laura); femeia ajuns la maturitate, nraita de greutaile vieii (Zenobia). Indiferent de tipologia pe care o reprezint, aceste femei au n comun 2 aspecte ilustrative pentru lumea lor: trebuie s fie supuse tailor, respectiv soilor i totodat trebuie s accepte c viaa i destinul lor este dictat de interesele materiale. In privinta personajului Ion Pop al Glanetasului au existat doua mari controverse critice din momentul aparitiei romanului (1920). Prima e reprezentata de imposibilitatea criticilor de a cadea de acord asupra incadrarii personajului Ion in tipologia parvenitului. Pe de o parte, criticul Eugen Lovinescu considera ca Ion reprezinta tipul parvenitului deoarece el pune la cale un plan pe baza caruia intentioneaza sa dobandeasca averea de la Vasile Baciu. In plus, Lovinescu face o paralela intre personajul lui Rebreanu si prototipul parvenitului din literatura europeana, Julien Lolle din Rosu si Negru. Pe de alta parte, George Calinescu considera ca Ion nu poate fi incadrat in tipologie, deoarece el nu are de ales, iar societatea nu-i lasa alta cale de a se imbogati. Calinescu da exemple din roman pentru a-si sustine ideea ca, in lumea rurala, singura modalitate accesibila pentru imbogatire era casatoria cu o fata bogata. Din caracterizarea directa putem extrage cateva trasaturi ale personajului. Prin prisma celorlalte personaje observam cum Ion este numit sarantoc si talhar, iar invatatorul il considera cel mai bun elev al sau, de aici rezultand o oarecare inteligenta. Naratorul ne mai spune ca Ion era iute si harnic ca ma-sa, unde punea el mana, punea si dumnezeu mila si ca Pamantul i-a fost mai drag ca o mama, de aici rezultand atat harnicia cat si lacomia personajului. Din autocaracterizare aflam de la Ion: Dragostea nu-mi ajunge in viata, dragostea e doar adaosul, rezultand din afirmatia sa ca el pune fericirea emorionala pe un loc inferior celorlalte aspecte ale vietii. Caracterizarea indirecta este realizata prin mijloacele romanului traditional: fapte, vorbe si gesturi. Astfel, din scena sarutarii pamantului si din furtul unei brazde de pamant din lotul vecinului Simion Lungu vedem pana unde poate ajunge dragostea sa pentru pamant si avere impreuna cu lacomia. Din scena nasterii rezulta o dezumanizare a personajului intrucat acesta considera ca Ana si-a gasit nepotrivit momentul nasterii, aceasta nascand pe camp, iar impulsivitatea sa este rezultata din violenta pe care o manifesta fata de sotie, pe care o bate frecvent. Relatia dintre Ion si Ana ilustreaza conditia femeii la tara si greutatile prin care aceasta trebuie sa le depaseasca. El nu o iubeste, dar se casatoreste cu ea din dorinta inavutirii. E violent cu ea constant si au un copil impreuna pe care Ion nu il iubeste ci e doar pentru o clipa mandru ca e baiat. Deoarece o insala cu Florica, femeia frumoasa, dar saraca, pe care el o iubeste, Ana ajunge sa se sinucida pentru a scapa de durerea emotionala pricinuita de el.O SCRISOARE PIERDUTAde Ion Luca Caragiale Introducerea opereiO scrisoare pierduta, publicata in 1883, este cea de-a doua comedie scrisa de Caragiale, urmand O noapte furtunoasa si precedand Conu Leonida fata cu reactiunea si D-ale carnavalului.Tema opereiTema acestei comedii este ironizarea vietii politice si a moravurilor politicienilor. Astfel, se atrage atentia asupra adulterului, demagogiei, coruptiei si imoralitatii.Titlul Operei-Titlul piesei sugereaza de fapt elementele din intriga si, prin forma articulata nehotarat a substantivului, se creeaza generalizarea, astfel scrisoarea devine un simbol al coruptiei, sugerand faptul ca functiile politice nu se obtin pe baza meritelor ci intr-o maniera imorala.Structura-Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.Incipit si final-In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor succesive sau a bulgarelui de zapada, oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat. Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii. Finalul este specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Trahanache.Timp si spatiu-Timpul si spatiul nu sunt precizati, in didascalia initiala aparand mentiunea in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Astfel, actiunea si tipurile umane prezentate capata valoare generala, conferind piesei un caracter pururi actualSubiect/Actiune (rezumat)-In cele patru acte ale piesei, actiunea se dezvolta prin inlantuirea secventelor, chiar daca intriga este anterioara intamplarilor propriu-zise (Zoe pierduse deja scrisoarea.). Actul I prezinta modul in care o scrisoare compromitatoare de dragoste trimisa de Stefan Tipatescu lui Zoe Trahanache ajunge in mainile adversarului politic, Nae Catavencu. Acesta pune la cale un santaj, amenintand ca va publica in ziar scrisoarea daca nu primeste sprijin politic din partea partidului condus de Trahanache in vederea alegerii lui in functia de deputat. Cel de-al doilea act surprinde incercarile celor implicati de a rezolva problema: Tipatescu ordona arestarea lui Catavencu si perchezitionarea casei lui; Zoe vrea sa accepte santajul, convingandu-si amantul sa negocieze cu Nae Catavencu, iar Trahanache gaseste o polita falsa prin care Catavencu fura din banii asociatiei si intentioneaza sa-i raspunda acestuia tot printr-un santaj. Sedinta in cadrul careia urma sa fie desemnat candidatul este prezentata in actul al III-lea. Dupa discursul lui Farfuridi si Catavencu, o telegrama de la Bucuresti anunta ca cel aes este un necunoscut: Agamemnon Dandanache. In urma bataii iscate in sedinta, Catavencu isi pierde palaria in captuseala creia ascunsese scrisoarea, aceasta fiind gasita de cetateanul turmentat, care i-o inapoiaza lui ZoeConflictele-Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, intre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectuluiPersonajele-Constructia personajelor respecta modelul realist clasic, personajele incadrandu-se in tipologii. De exemplu, Zaharia Trahanache reprezinta tipul incornoratului, Nae Catavencu demagogul si ipocritul, Zoe tipul femeii voluntare, Tipatescu tipul junelui prim si Ghita Pristanda tipul politistului corupt. Aceste personaje nu au conflict interior, rar profilul lor psihologic nu este bine conturat.O particularitate a comediilor lui Caragiale este aceea ca nu exista un singur protagonist ci mai multi, datorita faptului ca autorul considera la fel de grave defectele intruchipate de celelalte personaje .Unul dintre personajele principale este Nae Catavencu (al carui statut social reiese chiar din tabla de personaje: avocat, director proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor, prezident al Societatii Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Romana). Statutul moral al personajului se defineste chiar prin tipologia pe care o reprezinta: tipul demagogului, al politicianului lipsit de etica; Catavencu fura, santajeaza, manipuleaza, minte fara scrupule si fara mustrari de constiinta. Caracterizarea directa a personajului se realizeaza atat prin vorbele celorlalti (misel, nebun, canalie), cat, mai ales, prin autocaracterizare: Vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde snt cel dintai... dintre fruntasii politici. Caracterizarea indirecta se face, in primul rand, pe baza replicilor, limbajul lui denotand incultura si demagogie. De exemplu, el crede ca a fi capitalist inseamna sa locuiesti in capitala si e convins ca industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Ilustrativa este scena discursului din actul III in care Catavencuvorbeste mult, joaca teatru, dar nu spune, in schimb, nimic. Incadrarea in tipologie este sustinuta si prin faptele personajului, acestea dovedindu-si imoralitatea si fatarnicia. El fura bani din fondurile asociatiei, il imbata pe cetateanul turmentat si ii ia scrisoarea , doreste sa obtina o functie politica in urma unui santaj, iar, in final, isi schimba radical comportamentul, acceptand sa organizeze festivitatile date in cinstea lui Dandanache. Relatia dintre Catavencu si Zoe Trahanache denota caracterul ambivalent al avocatului. Daca la inceput, cand are scrisoarea, afiseaza o atitudine superioara si o umileste pe Zoe prin santaj, in final, pierzand biletul compromitator, se arata sleit, cade in genunchi si isi cere iertare.Arta narativa-O caracteristica a acestei specii este prezenta celor patru tipuri de comic, care actioneaza simultan si releva inclinatia lui Caragiale spre caricatura. Comicul de situatie se refera la intamplarile care provoaca rasul prin caracterul lor neasteptat (bataia din sedinta, aparitiile cetateanului turmentat, repetarea istoriei cu scrisoarea ). Comicul de moravuri (intentie) se refera la aspectele sociale/ defectele umane pe care autorul doreste sa le ironizeze. De exemplu, prin intermediul personajului Catavencu se ironizeaza demagogia. Comicul de caracter provine din discrepanta intre ce vor sa para personajele si ce sunt de fapt. De pilda, Trahanache este convins ca e un bun politician respectabil si un cetatean onorabil, dar, de fapt, este un batran senil si incornorat. Comicul de limbaj se manifesta prin greselile de exprimare care arata incultura personajelor. Apar deformari fonetice (bampir, printipuri, sotietate, famelie), etimologii populare (renumeratie), confuzii paronimice (Ghita se lauda ca e scrofulos la datorie), nonsensuri (sa punem punctele pe i, dupa lupte seculare ce au durat trezeci de ani, ora 12 trecut de fix, daca e anonima, o semnez), truisme (o societate care nu merge inainte, sta pe loc). O alta sursa de comic de limbaj sunt si ticurile verbale (Trahanache: aveti putintica rabdare, Ghita: curat). Comicul de nume are rol si in caracterizare: Catavencu vine de la cata sau cataveica (haina cu doua fete); Trahanache: trahana (coca moale); Pristanda: dans moldovenesc in care se bate pasul pe loc; Agamemnon Dandanache (dandana=boacana).Concluzie-In concluzie, O scrisoare pierduta, se incadreaza in specia dramatica a comediei prin prezenta comicului, a finalului fericit, conflict exclusiv exterior si are ca tema moravurile societati

ENIGMA OTILIEIde George CalinescuIntroducerea operei-Dup ce literatura romn interbelic ajunsese la nivelul celei europene, prin intermediul operelor care au pus n practic ideile lui Eugen Lovinescu despre Sincronism, o serie de critici promoveaz rentoarcerea la romanul realist. George Clinescu argumenteaz aceast opiune prin faptul c cititorul mediu nu ar putea recepta corect un roman bazat pe fluxul contiinei i care aborda problematica legat de condiia intelectualului. Prin urmare, se pornete de la ideea c trebuie preluate din literatura occidental acele modele care s fie potrivite ateptrilor i modelului de percepere a fenomenului literar specifice romnului. Inspirndu-se din procedeele narative utilizate de scriitorul francez Honore de Balzac, George Clinescu scrie romanul "Enigma Otiliei" vrnd s-i demonstreze tezaTema operei-Tema romanului ilustreaz viaa burgheziei bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea, societate degradat sub puterea mistificatoare a banului, ntreaga aciune a romanului construindu-se n jurul averii lui mo Costache Giurgiuveanu, care concentreaz faptele i reaciile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puin de motenireTitlul Operei -Titlul iniial al acestui roman a fost "Prinii Otiliei", autorul vrnd s accentueze faptul c soarta Otiliei este influenat de cei din jur care se erijeaz (preiau rolul) n protectorii ei. Ulterior, Clinesu a modificat titlul din dorina de a accentua faptul c protagonista romanului rmne un mister att pentru personaje ct i pentru cititori.Structura-Cele 2 planuri narative ale romanului se dezvolt prin alternarea secvenelor narative iar legtura dintre ele este fcut prin intermediul personajului Costache Giurgiuveanu care, n mod indirect influeneaz destinele tuturor celorlalte personaje. Astfel, planul principal descrie lupta pentru averea btrnului implicndu-i n primul rnd pe membrii familiei Tulea.Cel de-al doilea plan narativ prezint povestea de dragoste dintre Felix i Otilia i conflictul interior al fetei, dintre iubirea oferit de tnr i viaa lipsit de griji materiale reprezentat de PascalopolIncipit si final-Ca i n romanele lui Rebreanu, se utilizeaz procedeul narativ al circularitii incipitului cu finalul, opera ncepnd i terminndu-se cu aceeai scen: descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu vzut de fiecare dat prin ochii tnrului Felix. Dac n romanul "Ion", Rebreanu apelase la o scen de grup ca pretext pentru a introduce n scen toate personajele, Clinescu procedeaz n acelai mod. Atunci cnd intr in casa unchiului su, Felix i gsete pe toi membrii familiei n camera de zi a btrnului jucnd cri i table. Scena este un prilej pentru narator de a face un portret fizic al fiecrui personajTimp si spatiu-Indicii temporali i spaiali sunt bine precizai,aciunea petrecndu-se n Bucureti, majoritatea scenelor avnd loc n casa btrnului Costache Giurgiuveanu de pe strada Antim. Aciunea debuteaz n vara anului 1909 i se incheie la civa ani dup terminarea Primului Rzboi Mondial.Subiect/Actiune (rezumat)-Construcia subiectului este specific romanului realist, aciunea fiind structurat pe doua planuri.n centrul romanului este tema motenirii, surprinzndu-se ncercrile familiei Tulea de a obine averea lui Costache Giurgiuveanu. Dei motenitorul legal este Aglae, btrnul amenin c o va nfia pe Otilia, ceea ce determin invidia i ncercrile lui Aglae de a o discredita pe aceasta.n cele din urm, averea rvnit de toi ajunge la Stnic Raiu, ginerele lui Aglae, acesta provocndu-i moartea btrnului i furndu-i toi banii. Pierderea motenirii i anuleaz Aurici Tulea ultima ans de a se mai cstori vreodat i, pe de alt parte este i motivul divorului dintre Olimpia i Stnic. n al doilea plan narativ, este descris venirea la Bucuretia tnrului Felix Sima, al crui tutore fusese desemnat Mo Costache; nscriindu-se la facultatea de medicin, Felix are ambiia de a-i respecta cuvntul dat tatlui su pe patul de moarte: c va deveni un bun chirurg. n casa btrnului o revede pe Otilia Mrculescu, a crei fire enigmatic l face s se ndrgosteasc i s i declare sentimentele. Dei la nceput l respinge, Otilia i mrturisete i ea dragostea, dei continu s se ntlneasc des cu Leonida Pascalopol, prietenul lui Mo Costache. Dup moartea lui Costache, Otilia fuge la Paris i se cstorete cu Pascalopol, ns, dup civa ani divoreaz i se mrit cu un conte din America de Sud. Felix devine un medic celebru i se cstorete din interes; iar Stnic Raiu se cstorete cu Georgeta i, cu ajutorul acesteia, intr n politic, devenind prefectConflictele-n planul principal, pedominant este conflictul exterior motivat de lupta pentru avere i desfurat de familia Tulea i Mo Costache pe de-o parte i respectiv familia Tulea i Stnic pe de alt parte. Singurul personaj ca dezvolt un conflict interior n acest plan este Mo Costache, acesta dorind s o nfieze pe Otilia dar amnnd n permanen momentul din pricina avariiei.n planul secundar, accentul cade pe conflictele interioare: Felix are de ales ntre a termina facultatea, a deveni medic i, pe de alt parte, a rmne alturi de Otilia, ceea ce ar fi propus abandonarea visului su. Pascalopol nu i poate da seama dac iubirea lui pentru Otilia este una patern sau viril. La nceput el insist c Otilia i este ca o fiic i c singura lui fericire este de a-i face cadouri i de a o rsfa. Ulterior ns, Pascalopol i devine so i descoperr c Otilia nu mai este o feti, ci o femeie de care este interesat. Otilia are de ales ntre iubirea ideal despre care vorbete Felix i viaa lipsit de orice griji reprezentat de Pascalopol. Ea ncearc s-i motiveze hotrrea de a fugi la Paris i de a se cstori cu moierul ca pe un gest de altruism; n scrisoarea pe care i-o trimite lui Felix dup desprire, ea ncearc s-l conving de faptul c prsindu-l i-a fcut un bine.Personajele-n conformitate cu formaia de critic i istoric literar a lui Clinescu, n roman se folosesc mai multe modaliti de a construi personajele, distingndu-se cteva categorii.1) o serie de personaje sunt construite dup metoda realist-clasic, reprezentnd tipologii: Mo Costache, tipul avarului, Stnic Raiu, tipul arivistului,tipul parvenitului, Aglea Tulea, tipul "babei absolute fr cusur n ru", Aurica, tipul fetei btrne, Olimpia, tipul soiei supuse.2) Clinescu utilizeaz un procedeu specific prozei naturaliste n construirea personajelor Simion i Titi Tulea. Factorul ereditar este cel care determin comportamnetul lui Titi, naratorul nregistrnd modul n care treptat, tnrul se degradeaz psihic.3) n cazul personajului Felix, Clinescu a intenionat s urmreasc evoluia acestuia de la adolescen la maturitate, cartea devenind din acesat perspectiv un Bildungsroman.4) n construirea personajului Otilia, Clinescu utilizeaz dou procedee specifice modernismului. O asemenea modalitate inovatoare este reflectarea poliedric sau ntre oglinzi paralele (imaginea Otiliei este format din totalitatea prerilor, uneori contradictorii pe care celelalte personaje le au despre ea). De exemplu, Mo Costache o consider pe Otilia o feti inocent iar Pascalopol c ea "e un temperament de artist care simte nevoia luxului". Aglae consider c Otilia e doar o profitoare, Aurica este invidioas pe frumuseea ei iar Stnic o laud pentru c e materialist i i conoate bine interesul. Cel de-al doilea procedeu modern prin care se adncete misterul personajului este lipsa total a monologului interior al Otiliei Costache Giurgiuveanu-Statutul social al personajului este chiar intriga romanului. Costache ii motenise averea de la soie, i o sporise de-a lungul anilor cumprnd imobile pe care le nchiria i mprumutnd bani de la cmtrie.Statutul psihologic se explic prin ncadrarea lui n tipologie. El are o trstur fundamental cruia i se subordoneaz ntregul su portret, singura form de umanizare fiind sentimentele pe care le are fa de Otilia. Totui, nici mcar aceasta nu este suficient de puternic nct s-l fac s o nfieze pe Otilia.Imoralitatea personajului este n discret legtur cu avariia lui, reieind din scenele n care face cmtrie sau l minte pe Felix mprumutndu-l din proprii lui bani.Caracterizarea direct a lui Mo Costache debuteaz cu un portret fizic fcut de narator n scena de grup, detaliile vestimentare sugernd indirect avariia i delsarea personajului."capul i era atins de o calviie total [...] buzele i erau ntoarse n afar i galbene de prea mult fumat, acoperind numai 2 dini vizibili."Personajele reflector surprind avariia lui Mo Costache, Stnic fiind cel care i reproeaz de cele mai multe ori btrnului acest defect.Autocaracterizarea este extrem de redus i apare n momentul n care btrnul se ntreaba dac a fost un tat bun pentru Otilia.Clinescu opteaz pentru mijloacele tradiionale de caracterizare indirect, toate trsturile reieite din vorbele, faptele i gesturile btrnului trimind la ncadrarea lui n tipologie. Din dialogul iniial cu Felix reiese spaima btrnului de a nu fi jefuit; blbiala este o arm de aprare pe care Costache o folesete pentru a scpa de necunoscui, percepndu-i pe toi ca pe poteniali hoi: "nu st nimeni aici".Romanul este presrat cu scene n care avariia personajului devine evident: Costache l mprumut pe Felix din proprii lui bani, i cere mprumuturi servitoarei i n mod repetat lui Pascalopol. Spre deosebire de clasicism, unde personajele aveau o trstur de caracter dominant creia i se subordonau toate celelalte, Clinescu introduce i o dimensiune realist, umanizndu-l pe Mo Costache prin sentimentele pe care le are fa de Otilia. Pentru Costache, Otilia este o feti i ncurajeaz vizitele lui Pascalopol pentru c acesta o rsfa pe Otilia n locul lui. La rndul ei, fata este singura dezinteresat de averea btrnului i singura care se preocup de sntatea lui.Otilia Mrculescu-Vorbind despre protagonista romanului su, Clinescu recunoate c modelul de la care a plecat a fost eroina romanului Madame Bovary de Gustave Flaubert.n construirea personajului se folosesc 2 procedee moderne: lipsa monologului interior i reflectarea poliedric, ntre oglinzi paralele.Tocmai prin utilizarea acestor procedee statutul psihologic al eroinei se contureaz cu dificultate aprnd indici contradictorii uneori. Ea nsi recunoate ntr-un scurt pasaj de aurocaracterizare c firea ei este schimbtoare: "eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau [...] sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber".Statutul social al personajului intr oarecum n contradicie cu stilul de via pe care i-l dorete ea; faptul c este orfan i c btrnul Costache Giurgiuveanu amn momentul adopiei, constituie constrngerea pe care mediul o manifest asupra destinului protagonistei. Din punct de vedere al statutului psihologic, Otilia rmne o enigm, tocmai pentru c naratorul evit s foloseasc monologul interior sau chiar stilul indirect liber, urmrind-o pe Otilia exclusiv prin manifestrile ei exterioare. Moralitatea protagonistei este discutabil tocmai pentru c adevratele ei intenii nu sunt accesibile cititorului; ea poate fi acuzat c alege banii n locul iubirii i c opteaz pentru valori materiale n defavoarea celor spirituale, ns finalul este deschis. Caracterizarea direct a Otiliei este redus n ceea ce privete observaiile fcute de narator i de protagonsit nsi. Naratorul se limiteaz la portretul fizic pe care l realizeaz n scena iniial de grup i n care insist pe frumuseea, elegana i delicateea fetei.Autocaracterizarea apare ntr-o singur secven atunci cnd,dorind s-l conving pe Felix de nepotrivirea dintre ei, Otilia afirm: "eu sunt o zpcit, nu tiu ce vreau". Clinescu folosete tehnica reflectrii poliedrice drept principal mijloc de caracterizare direct, opiniile celorlalte personaje despre Otilia fiind complementare dei pot prea uneori contradictorii. Caractrizarea indirect se realizeazrin mijloace specifice romanului realist. De la Balzac, este mprumutat procedeul caracterizrii unui personaj prin descrierea camerei sau a casei acestuia. Camera Otiliei, vzut prin ochii lui Felix denot chiar contradiciile din personalitatea ei. Dezordinea care domnea n camer, amestecul de cri i partituri dar i de obiecte ce in de cochetria feminin, i strnesc uimirea i interesul tnrului neiniiat.Trsturi: 1. Mobilitatea psihologic. Otilia i schimb convingerile i interesele. Dac la nceput declar c este dezinteresat de averea lui Costache, sfrete prin a nelege c viaa pe care i-o dorete presupune o stabilitate material pe care doar Pascalopol i-o poate oferi. 2. Caracterul schimbtor al Otiliei se regsete i n scenele n care i gsete o preocupare nou pe care ns o abandoneaz foarte repede pe motiv c se plictisete.Exist o serie de scene in care Otilia pare naiv i se comport ca un copil care se joac, ilustrativ fiind episodul cltoriei la moia din Brgan a lui Pascalopol unde fata are exuberana i vitalitatea unei adolescente. Relaia dintre Otilia i Felix adncete i mai mult misterul protagonistei. Adolescentul se las prins ntr-un joc al seduciei, este n permanen atras i respins iar faptul c se ndrgostete provine tocmai din incapacitatea lui de a-i lmuri cine este Otilia cu adevrat. Atunci cnd Felix i interzice din gelozie Otiliei s se mai ntlneasc cu Pascalopol, fata accept la nceput umil aceast condiie ns i d seama c Felix nu i poate oferi ceea ce ea i dorete pentru a fi fericit. Experiena iubirii l maturizeaz pe Felix care n final renun la idealul de iubire pe care i-l formase i se adapteaz i el la mediul social.Concluzie-n concluzie, "Enigma Otiliei" este manifestarea balzacianismului n literatura romn, reunind elemente specifice realismului dar aducnd i cteva elemente de modernitate:

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE. INTAIA NOAPTE DE RAZBOI de Camil PetrescIntroducerea opereiCamil Petrescu se inspira in constituirea romanelor sale din opera scriitorului francez Marcel Proust. Pentru a pregati publicul sa recepteze acest nou tip de roman, Petrescu scrie doua studii in care explica procedeele prozei moderne: Noua structura si opera a lui Marcel Proust si Teza si antiteza. Romanul modern de tip proustian promovat de Camil Petrescu impune un nou univers epic, o alta perspectiva narativa si un nou tip de personaj, o constiinta lucida, analitica, intelectualul, inadaptatul superior. Innoirea romanului romanesc interbelic se produce prin sincronizare cu filozofia si stiinta, dar si cu literatura universala, potrivit conceptiei lui Eugen Lovinescu. Printre mutatiile aduse de modernism se numara intelectualitatea prozei, schimbarea mediului rural cu cel urban si dezvoltarea romanului de analiza. Adept al principiului autenticitatii, adica al trairii in constiinta, opteaza ca formula narativa pentru analiza lucida si subiectiva a evenimentelor din lumea exterioara. De altfel, scriitorul afirma ca singura realitate pe care o poate povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic. Pentru realizarea autenticitatii, autorul introduce in romanele sale documente suflestesti, precum jurmalul. Principiul de realizare al materialului epic nu mai este cel cronologic, ci apare memoria afectiva, memoria involuntara sau voluntara, fluxul constiintei, trecutul si prezentul contopindu-se intr-un timp subiectiv, cel al prezentului constiintei. Pentru Camil Petrescu, scriitorul are rolul de a exprima cu sinceritate experientele traite, promovand anticalofilismul, adica este impotriva scrisului frumos, caracterizat de artificii si ornamente stilistice. El impune un stil narativ rafinat, spiritual, analitic si natural.Tema operei-Dragostea si razboiulreprezinta temele romanului, acestea fiind precizate in titlu si in structura cartii. De asemenea, iubirea si razboiul constituie cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist, un tanar intelectual cu nostalgia absolutuluiTitlul Operei-Titlul cartii si faptul ca exista doua teme total diferite, iubirea si razboiul, au condus la ideea ca ar fi vorba de fapt despre doua romane independente. In realitate insa, caracterul unitar al romanului reiese din existenta unei constiinte unice care descopera lumea si se descopera prin intermediul a doua experiente de viata. In plus, se foloseste un artificiu compozitional, Partea I incepand cu o scena petrecuta in 1916, pe front, si continuand cu rememorarea unor intamplari din intervalul 1914-1916. In volumul al doilea se revine la momentul 1916, continuandu-se povestirea.Structura-Romanul este alcatuit din doua parti si treisprezece capitole cu titluri sugestive. Daca prima parte a romanului, Ultima noapte de dragoste, reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuatedintre Stefan Gheorghidiu si Ela, partea a doua, Intaia noapte de razboi, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce de-a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului insusi, articole si documente din epoca, ceea ce ofera autenticitate textului.Incipit si final-Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie realista coordonatele spatio-temporale: In primavara lui 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal. Incipitul romanului are un rol dublu. Pe de o parte se creeaza un portret psihologic al protagonistului, sugerandu-se faptul ca e mai inteligent decat altii pentru ca e singurul ofiter care isi da seama de superficialitatea pregatirilor armatei romane pentru intrarea in razboi. Pe de alta parte, incipirul ofera pretextul rememorarii: aflandu-se la popota ofiterirol, Gheorghidiu asista la o discutie despre un barbat care isi ucisese sotia infidela si fusese achitat de jurati. Episodul discutiei de la popota, adica un eveniment exterior, declanseaza, intocmai ca la Proust, rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un timp pierdut, un timp psihologic, dar spre deosebire de fluxul memoriei involuntare proustiene, in cartea lui Camil Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate cronologic si analizte in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara. La Proust, personajul-narator retraieste trecutul, la Camil Petrescu, acesta analizeaza si interpreteaza trecutul. Daca incipitul este construit in maniera realista, cu detalii de timp si spatiu, finalul deschis lasa loc interpretarilor multiple, asa cum se intampla in general in proza de analiza psihologica. Astfel, Gheorghidiu, obosit sa mai caute certitudini si sa se mai indoiasca, se simte detasat de tot ceea de il legase de Ela, hotaraste sa o paraseasca si sa ii lase tot trecutul.Timp si spatiu-Actiunea romanului se petrece atat in mediu citadin (Bucuresti, Campulung), cat si pe front, si cuprinde evenimentele traite de protagonist cu aproximativ doi ani si jumatate inainte de 1916, anul intrarii romaniei in razboi, cat si din timpul desfasurarii acestuia. Insa timpul si spatiul sunt reunite intr-un prezent al trairilor si framantarilor interioare, in confesiunea personajului narator.Conflictele-Spre deosebire de romanele traditionale in care conflictul se desfasoara la nivel exterior intre diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu, conflictul este interior si se produce in constiinta personajului narator, Stefan Gheorghidiu, care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce o priveste pe sotie sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare.Asa cum a remarcat si critica literara, Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de realitatea inconjuratoare, insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea sa se implice va produce destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea mondena pe care eroul o dispretuieste si fata de care tine sa se detaseze reprezinta principalul motv al rupturii dintre Stefan si sotia sa. Asadar, conflictul interior trait de protagonist se produce din cauza discrepantei dintre aspiratiile lui Gheorghidiu si realitatea lumii inconjuratoare. Conflictul exterior pune in evidenta relatia personajului cu societatea, accentuand acelasi orgoliu al respingerii si plasandu-l in categoria inadaptatului social.Subiect/Actiune (rezumat)-Romanul este construit pe baza unui artificiu compozitional, cartea incepand cu o scena ulterioara desfasurarii actiunii din primul volum. Discutie de la popota ofiterilor este pretextul rememorarii celor doi ani de casniciedintre studentul la filosofie Stefan Gheorghidiu si Ela. La baza casatoriei statuse orgoliul lui Stefan care fusese flatat de atentia pe care i-o acorda cea mai frumoasa dintre studente. Dupa casatorie, cei doi au petrecut cateva luni fericite pana cand o neasteptata mostenire din partea unchiului Tache a facut ca Ela sa apara intr-o noua lumina: a intervenit in discutiile pentru avere si a inceput sa fie interesata de moda si de lumea mondena. In timpul unui picnic la Odobesti, comportamentul nepotrivit al Elei fata de domnul Grigoriade atrage banuielile lui Stefan. Pe parcursul mai multor luni cei doi se cearta si se impaca de mai multe ori fara ca Stefan sa primeasca vreodata dovada clara a adulterului. Atunci cand el e trimis la Piatra Craiului, Ela se muta la Campulung si, in timpul unei permisii, Stefan il intalneste in acelasi oras pe domnul G. Convins ca are dovada infidelitatii, el se hotaraste sa ii omoare insa este rechemat pe front. In volumul al doilea sunt descrise cateva scene de razboi, urmarindu-se traseul plutonului lui Gheorghidiu pana la Sibiu. Sunt inserate aici pagini intregi din jurnalul de front al lui Camil Petrescu, ceea ce sporeste autenticitatea romanului.Fiind ranit in razboi, Stefan este trimis intr-un spital din Bucuresti si aici primeste o scrisoare anonima care pare sa contina dovada adulterului. El nu da curs acestei scrisori ci ii cere Elei divortul, lasandu-i cea mai mare parte a averii.Personajele-In conformitate cu rigorile romanului modern, protagonistul reprezinta tipul intelectualului atat prin statutul sau social (student la Filosofie) cat si prin statutul psihologic (intelectual lucid, hipersinsibil, capabil de introspectie). Din punct de vedere al statutului moral el se ghideaza dupa o serie de principii pe care le considera absolute, dar care ii fac pe ceilalti sa il priveasca drept un inadaptat social (pentru el nu conteaza valorile materiale ci numai cele spirituale). Caracterizarea directa a personajului se realizeaza prin autocaracterizare deoarece textul e scris la persoana I. Gheorghidiu este suficient de lucid pentru a-si defini singur personalitatea. Orgoliul personajului se manifesta mai ales prin portretul fizic pe care si-l realizeaza: Treceam printre studentii bine. Eram inalt si elegant.. Acelasi orgoliu este si principala trasatura de caracter pe care si-o descopera: acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Stefan e constient ca ceialalti il vad ca pe un inadaptat, il considera rautacios si il ocolesc: n-ai spirit practic Cu Kant ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nici o branza. (unchiul Nae). Din caracterizarea indirecta aflam ca este gelos si posesiv (scena de la Odobesti), dezinteresat de valorile materiale, are demnitate (apara onoarea tatalui sau), este influentabil si usor de manipulat (unchiul Tache il atrage in afacerea cu armament). In relatia cu Ela, ea e privita exclusiv din perspectiva naratorului-personaj. Astfel, la inceput, cand e indragostit, ii realizeaza un portret angelic, spunand ca ea ii lumineaza viata. In final insa, cand iubirea dispare, Ela i se pare o fiinta banala, respingatoare.Concluzie-Asadar, putem afirma despre romanul Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi, scris de Camil Petrescu, ca poate fi considerat un roman modern intrucat intruneste calitatile acestuiia: relatarea actiunii se face la persoana I, naratorul este personaj, subiectiv, si non-omniscient, mediul desfasurarii actiunii este urban, protagonistul se incadreaza in tipul intelectualului, conflictul predominant este cel interior, cronologia nu e respectata (apare fluxul constiintei) iar limbajul e savant.

MOARA CU NOROCde Ioan SlaviciTema operei-Tema textului se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina hangiu); din perspectiva moralizatoare , prezinta consecintele dorintei de a avea bani. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de prosperitate economica, isi pierde pe rand siguranta in sine si in familie. Epilogul prezinta implinirea destinului, sub semnul caruia este pusa intreaga actiune.StructuraNuvela este realista, de factura clasica, avand o structura riguroasa unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole respectandu-se ordinea cronologica a desfasuririi actiunii. Incipit si finalIncipitul nuvelei are statultul de prolog si surprinde relatiile din familia lui Ghita, personajul principal. Acesta e casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, si locuieste cu soacra sa. Cei patru au un trai modest, caci Gita este cizmar si nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea gospodariei. Ca urmare, el planuieste sa ia in arenda o carciuma, numita Moara cu noroc , deoarece oamenii isi duceau initial granele acolo pentru macinat. Incipitul este simetric cu finalul, circularitatea fiind realizata prin vorbele moralizatoare ale batranei soacre, care sintetizeaza de fapt mesajul intregului text: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.. Cu toate acestea, Ghita nu tine cont de avertismentul ei si hotaraste sa ia in arenda carciuma. Finalul o readuce in prim-plan pe batrana. Aceasta incheie simetric nuvela, printr-o replica privitoare la destinul implacabil: ... asa le-a fost dat!.... Avertismentul initial isi confirma astfel valoarea de adevar universal, de neevitat in ordinea unei lumi ordonate conform unor principii morale solide. Cei doi soti au murit in conditii dramatice, Ana ucisa de Ghita, iar Ghita ucis de Raut, partenerul lui Lica. Hanul de la Moara cu noroc a ars, intreaga avere, castigata atat prin munca, cat si prin mijloace necinstite, se risipeste. Destinul nu iarta. Sunt salvati doar cei inocenti copiii celor doi soti si cei virtuosi batrana.Timp si spatiu-Timpul desfasurarii actiunii este a doua jumatate a secolului XIX, moment al aparitiei si dezvoltarii relatiilor capitaliste, iar din perspectiva momentului concret, dupa Sfantul Gheorghe: abia trecusera doar cateva luni de la SF. Gheorghe.Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un spatiu real, transilvanean, aproximativ in zona comunei Siria, fapt indicat de secventele descriptive de la incepultul capitotlului al doilea de la Ineu, drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini...Subiect/Actiune (rezumat)-Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa,infruntand situatia sociala si economica gri in care se afla.Nemultumit de statutul sau de cizmar, in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului soacrei ,sa ia in arenda hanul Moara cu noroc . Un timp afacererile prospera, iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (pusta aradeana)insa cu potential. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic. Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod; se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului. Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita, care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o femeie in doliu si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica, pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce si face. Totusi, cel care va cadea in propria cursa va fi Ghita, care,atunci cand se intoarce la han o omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele Samadaului, iar apoi este omorat de Raut, omul samadaului. Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de destin fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a dramatiza scena si a accentua ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma: asa le-a fost dat.Conflictele-Conflictele exterioare din nuvela au rol de pretext pentru adevaratul conflict, cel interior al lui Ghita care se vede pus sa aleaga intre linistea si siguranta caminului si imbogatire. Astfel, el sfarseste prin a alege bogatia si de aici pornesc alte conflicte. El se distanteaza treptat de familie, cazand in capcana Samadaului si, desi stie ca nu este corect ceea ce face din punct de vedere moral, el alege sa continue sa faca afaceri cu Lica. Prin urmare, el ajunge intr-un conflict tacit cu Ana, care nu realizeaza ce se intampla cu sotul ei si isi doreste ca lucrurile sa revina la normal. In acelasi timp se dezvolta si conflictul dintre el si Samadau intrucat Pintea, jandarmul si fost partener al lui Lica, il convinge pe Ghita sa il ajute sa il demaste. Lica totusi reuseste sa il distruga pe Ghita, asa cum a facut si cu fostii carciumari de la Moara cu noroc. Treptat, Lica ajunge sa o faca pe Ana sa il insele pe Ghita cu el, iar cand Ana moare ucisa de Ghita, acesta, impreuna cu Raut, da foc morii. Cu toate acestea, si Lica isi gaseste sfarsitul, sinucigandu-se. De-a lungul operei se observa un raport de inversa proportionalitate: cu cat Ghita intra mai mult in cardasia cu Lica, cu atat se dezumanizeaza; pe langa asta, cu cat se ridica din punct de vedere financiar-social, cu atat se indeparteaza de familiePersonajele-Personajele sunt tipice pentru realism intrucat sunt oameni obisnuiti in situatii obisnuite, sunt personaje complexe avand deopotriva calitati si defecte, mediul social le influenteaza personalitatea si destinul si sunt vazute ca reprezentand fie o tipologie fie in involutie. Din punct de vedere al statutului social se observa o evolutie: daca la inceput Ghita este cizmar intr-un sat de oameni saraci, ulterior, ajungand hangiu, reuseste sa asigure un trai indestulat familiei sale. In ceea ce priveste statutul moral, se poate observa in nuvela o degradare foarte accentuata si rapida a personajului. Intr-un singur an, tatal si sotul iubitor se transforma intr-un om lipsit de principii si capabil de crima. Atentia naratorului cade pe conflictul interior al personajului, care este redat prin mijloacele specifice realismului obiectiv (monolog interior, prim-plan, detaliu semnificativ). Principala trasatura de caracter a protagonistului este incapacitatea sa de a lua decizii corecte. Patima pentru bani este atat de puternica incat il dezumanizeaza pe omul mult prea slab pentru a se impotrivi. O scena ilustrativa in acest sens este cea in care Ghita se hotaraste sa i-o lase pe Ana lui Lica, crezand ca e mai importanta razbunarea. Aceeasi trasatura reiese si din intriga, Ghita acceptand mult prea usor darurile din partea Samadaului si lasandu-se atras in capcana banilor.Caracterizarea directa a personajului se face prin toate cele trei mijloace specifice. Autocaracterizarea apare in secventa de dupa proces in care Ghita refuza sa-si recunoasca vinovatia si pune totul pe seama destinului: Ce-s eu vinovat... nici cocosatul nu are vina pentru povara ce-o poarta. Caracterizarea directa facuta de narator apare in special in incipit, acolo unde este ilustrata prima ipostaza a lui Ghita: om harnic si sarguitor. Celelalte personaje il portretizeaza pe Ghita in mod diferit; daca soacra il considera un om caruia ii rade sufletul cand isi vede sporul, Ana ajunge in final sa fie dezamagita e lasitatea lui: Tu esti om, Lica, dar Ghita nu e decat o muiere in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat atata.. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin mijloace traditionale si din ea reies urmatoarele trasaturi: lasitate (refuza sa-si accepte propria vina), slab, usor de manipulat (de catre Lica), om care doreste bunastarea familiei sale, si harnicie. In relatia dintre Ghita si Ana observam o involutie. Daca la inceput Ghita era un sot iubitor si care punea relatia cu ea si cu familia pe primul loc, dupa ce ajunge hangiu incepe sa se distanteze de ea si , oricat de mult ea incearca sa se apropie de el, nu are succes. Pana la finalul nuvelei vedem cum singurul sentiment ce supravietuieste in Ghita este cel de furie fata de fapta petrecuta intre ea si Lica si cel de gelozie fata de sotie. Acesta nu realizeaza propria vina si faptul ca prin minciunile spuse ei si momentele de violenta a facut el insusi in asa fel incat sotia sa il insele si sa moara amandoi la Moara cu noroc.Concluzie-In concluzie, Moara cu noroc este o nuvela realista psihologica deoarece are conflict predominant interior, sunt folosite tehnici de analiza psihologica, personajul este privit in involutie, predomina caracterizarea indirecta, personajul este rotund, mediul influenteaza viata personajelor, tema este sociala, iar stilul este obiectiv.LUCEAFARULde Mihai Eminescu

Introducere opera Tema poemului este conditia omului de geniu, problematica preluata de Eminescu de la filosoful german Arthur Schopenhauer. Acesta realizeaza o distinctie intre omul de geniu si omul comun, dupa cum urmeaza: geniul este un indaptat social, altruist, rational, cu o minte attotcuprinzatoare si capabil sa-si depaseasca soarta, pe cand omul comun este adaptat la conditiile sociale, egoist, limitat, care se ghideaza pe baza instinctelor si a sentimentelor si e incapabil sa isi depaseasca propria conditie.Macrotema este sustinuta printr-o serie de teme subordonate: iubirea, incompatibilitatea dintre doua fiinte apartinand unor luni diferite, tema naturii, tema efemeritatii omului in raport cu eternitatea Universului. Teme secundare intregesc complexul de semnificatii al poemului: natura terestra si cosmica, iubirea in dubla ipostaza, pamanteana si implinita si cea intre doua entitati ce apartin unor lumi incompatibile, fragilitatea si efemeritatea conditiei umane, devenirea universala, calatoria la originile universului, in timp si spatiu cosmic. Fara a avea pretentia de a le enumera in totalitate, motivele specifice imaginarului eminescian tin, in cea mai mare parte, de estetica romantismului: aspiratia spre o stea sau luceafarul pun in lumina conditia omului de geniu care doreste sa cuprinda spiritual universul, visul favorizeaza accesul la un alt tip de realitate, ingerul si demonul se regasesc in metamorfozarile luceafarului in sacrificiul lui suprem de renuntare la conditia divina, fortuna labilis (soarta este schimbatoare : "Ei doar au stele cu noroc/ Si prigoniri de soarte")si vanitas vanitatum et omnia vanitas (desertaciunea desertaciunilor, totul e desertaciune) sunt repere ale existentei terestre, iar teiul, codrul protector, luna ca astru tutelar, izvorul compun natura salbatica pe fundalul careia se reface cuplul adamic in final. Tema Timpului ilustreaza ideea timpului filozofic bivalent: timpul individual: "Trecu o zi, trecura trei/ Si iarasi noaptea vine", timpul universal: "Si cai de mii de ani treceau/ In tot atatea clipe", conditia efemera a omului in relatie cu timpul si in antiteza cu eternitatea Universului: "Caci toti se nasc spre a muri/ [...]/ Iar tu, Hyperion ramai/ Oriunde ai apune". Tema Spatiului este ilustrata de cele doua planuri spatiale: planul uman-terestru: "in vremea asta Catalin/ Viclean copil de casa; Ce imple cupele de vin/ Mesenilor la masa", planul universal-cosmic: "Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste." Tema Cosmosului este reprezentata de axa luminii care strabate intreg poemul, definita printr-o foarte variata gama de motive romantice: luna, luceafarul, noaptea, cerul, stelele, haosul, geneza, zborul intergalactic: "O, vin, in parul tau balai/ S-anin cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri sa rasai/ Mai mandra decat ele". Tema naturii este sugestiva prin crearea celor doua formule artistice de pasteluri: pastelul cosmic: "Un cer de stele dedesubt/ Deasupra-i cer de stele-/ Parea un fulger ne-ntrerupt/ Ratacitor prin ele", pastelul terestru: "Caci este sara-n asfintit/ Si noaptea o sa-nceapa;/ Rasare luna linistit/ Si tremurand din apa." Tema iubirii este chiar substanta ideatica a poemului, fiind ilustrata prin ideile specific eminesciene: idealul absolut de iubire, incompatibilitatea celor doua lumi, din care cauza cuplul nu se realizeaza, forta geniului de a face sacrificiul suprem pentru implinirea iubirii. Tema folclorului este evidenta prin sursa de inspiratie (basmul Popular), formulele specifice basmului, cuvinte si expresii ale limbajului popular si intreg tabloul al II-ea care ilustreaza o idila rustica. Tema filozofiei este dominanta in poemul "Luceafarul" prin cateva idei profund filozofice: conditia nefericita a omului de geniu intr-o lume meschina, Norocul va petrece,-/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemritor si rece.", ideea genezei si stingerii Universului: "Nu e nimic si totusi e/ O sete care-l soarbe/ E un adanc asemene/ Uitarii celei oarbe.", ideea timpului filozofic bivalent: individual si universal, ideea filozofica. Motivele utilizate sunt de factura romantica: teiul, motivul naturii, noptii, visul, metamorfoza, cosmosul/zborul cosmic, motivul timpului, metempsihoza, codrul, iubita blonda. Intalnim si motive mitologice preluate din sistemul de gandire al filozofilor greci Platon si Aristotel, din "Poemele Vedelor" apartinand filozofiei indiene si din mitologia crestina, mai ales notiunea de "pacat originar" si viziunea cosmogoniei crestine si a apocalipsei. Poemul "Luceafarul" este cea mai inalta expresie a poeziei romanesti deoarece ea reuneste "aproape toate motivele, toate ideile fundamentale, toate categoriile lirice si toate mijloacele lui Eminescu, poemul fiind intr-un fel si testamentul lui poetic, acela care lamureste posteritatii chipul in care si-a conceput propriul destin". (Tudor Vianu)Explicarea titlului Forma articulata a titlului denota intentia autorului de a sugera unicitatea simbolului liric reprezentat de Hyperion. Eminescu opteaza in cadrul poemului Luceafarul pentru o formula numita lirism cu masti. Lirismul cu masti este o forma de lirism obiectiv in care se folosesc simboluri poetice care se aseamana cu personajele dintr-o opera epica, dar de faptele intruchipeaza idei poetice sau concepte. De exemplu Hyperion reprezinta omul de geniu, Catalina este omul comun cu aspiratii inalte, iar Catalin, ispita banalitatii. Ilustrativ pentru lirica mastior, Luceafarul are un fir epic in care sunt integrate mai multe personaje (Lucefarul/Hyperion, Fata de imparat/Catalina, Catalin, Demiurgul). Prezenta unui narator, gradatia firului epic, preponderenta naratiunii si a dialogului, preferinta pentru verbe sunt elemente ce tin de prezenta epicului.Tipul de lirism Poemul apartine unei lirici mascate, evidente cel putin in pasajele ce descriu intalnirea la nivel oniric dintre fata de imparat si Luceafar, ipostazierea astrului in inger si demon, chemarile fetei sau scenariul erotic din partea finala. Nu in ultimul rand, secvente dramatice precum dialogul Demiurg-Hyperion sau replicile finale ale celui din urma corespund filozofiei grave a poemului.Comentarea secventelor lirice-Incipitul poemului amintete de sursa de inspiraie folcloric i plaseaz povestea ntr-un illo-tempore: A fost odata ca-n povesti. Tot n incipit este redat i portretul fetei de mprat, accentual czand pe unicitatea ei Cum e fecioara ntre sfinti/ i luna ntre stele. Compozitional, cele 98 de catrene se structureaza n 4 tablouri: * tabloul I corespunde planului ceresc, dar i terestru, cuprinzand ntalnirile celor 2 ndragostiti; * al II-lea cuprinde exclusiv planul terestru i povestea de dragoste ntre Ctlin i Ctlina; * tabloul al III-lea, exclusive cosmic, nregistreaza discuia dintre Luceafr i Demiurg; *tabloul al IV-lea surprinznd deopotriv ambele planuri, arat ntoarcerea Luceafrului n planul lui. Ideile poetice pe baza crora se creeaza alegoria sunt grupate n secvente poetice care dezvolta semnificatii.Tabloul iniial surprinde portretele celor 2 ndragostiti, Luceafrul i fata de mprat, ca i primele ncercri de contact. Iniial comunicarea se face indirect, prin oglinda sau prin vis, deoarece diferenta dintre cele 2 fiinte este foarte mare El tremur-n oglinda/cci o urma adnc n vis. Invocaia fetei arat aspiraia ei spre ideal i are drept rezultat o prim metamorfozare a Luceafrului; acesta apare iniial n ipostaz uman, purtand nsemnele lumii marine, dar i pe cele ale apartenenei lui la o alta sfera Un mort frumos cu ochii vii ce scnteie-n afara. Chiar dac Luceafrul ncearc s-i explice fetei superioritatea lumii lui i s o atrag pentru a-l urma, refuzul ei reflect incapacitatea specific fiinei limitate de a nelege ce e diferit strin la vorba i la port. ntreaga secventa liric se repeta (n privina metamorfozei, Luceafrul are nsemnele focului); fata l refuz din nou, ceea ce denot aceeai limitare : Dei vorbesti pe neles,/ Eu nu te pot pricepe.Cel de-al 2-lea tablou aduce cu sine o schimbare de registru: fata i pierde atributele unicitatii, devenind Ctlina, nume care sugereaza banalitatea i identitatea de condiie dintre ea i Ctlin. n ipostaza de umil servitor, Ctlin i ofera n schimb o iubire simpl, mplinibil.Corespunzator tabloului al III-lea, drumul Luceafrului spre Demiurg constituie un prilej pt Eminescu de a introduce o serie de motive i idei specifice: -motivul zborului cosmic, -motivul nemarginirii Universului (cci unde ajunge nu-i hotar), -motivul timpului care i condamna doar pe oameni.Din discutia cu Demiurgul reiese ideea fundamentala a efemeritatii oamenilor Dar piara oamenii cu totii/ S-ar naste iarai oameni [] Noi nu avem nici timp, nici loc / i nu cunoastem moarte. Refuzul Demiurgului este motivat de faptul c Luceafrul este o parte eseniala din ordinea Universului i c plecarea lui ar determina extincia cosmosului.Finalul (tabloul al IV-lea) se deschide cu imaginea cuplului de ndragostiti Ctlin-Ctlina, care n spatiul protector al codrului triesc iubirea mplinit. Contientizarea trdrii nu atraga ns razbunare din partea Luceafrului; acesta d dovada de o nelegere superioar a condiiei dintre ei. Atributele nemuritor i rece sugereaza retragerea geniului n lumea lui, unde n-are nici moarte, dar n-are nici norocElemente de prozodie (versificatie)Prozodia este traditionala, cele 98 de catrene avand ritm iambic ( a doua silaba e accentuata), rima fiind incrucisata.Analiza pe niveluri de interpretarestilistic, se manifesta o preferin pt antitez, fie ntre condiiile protagonitilor, fie ntre ipostazele angelic-demonic.La nivel stilistico-lexical, poezia utilizeaz ca procedeu fundamental alegoria; abundena figurilor de stil, portretele i tablourile de natur alctuiesc un imginar poetic unic.Concluzie-In concluzie, poemul-sinteza Luceafarul reprezinta incrucisarea ideologiei romantice in cultura noastra atat prin tematica si elemente de imaginar poetic (cuvinte specifice unui scriitor), cat si prin stil si mijloace poetice.Povestea lui Harap-Albde Ion Creanga

Acest basm cult este publicat n revista Convorbiri literare, n 1877, i aparine celui mai talentat povestitor din Epoca Marilor Clasici, Ion Creang.Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, o oper epic, n proz, inspirat din folclor, dar original prin stilul unic al povestitorului humuletean.Basmul este o specie epic, n proz, cu personaje simbolice, cu aciune fabuloas, supus unor convenii, unor stereotipii, care nfaieaz parcurgerea drumului maturizrii de ctre erou (bildungsroman).Conflictul exterior dintre bine i ru se ncheie prin victoria forelor benefice. Personajele ndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcii: antagonistul-Spnul, ajutoarele-calul nzdrvan, Sfnta Duminic, cei cinci tovari; donatorii- albinele, furnicile.Ele sunt individualizate, mai ales, prin fapte i limbaj.Povestea lui Harap-Alb este un basm pentru c: timpul i spaiul sunt neprecizate, nelimitate; are motive specifice: cltoria de iniiere a eroului, dorina acestuia de a ajunge mprat, probe (obstacole), moartea, nvierea, nunta; personaje pozitive, exemplare (Harap-Alb), negative (Spnul), fantastice: Sfnta Duminic, fata mpratului Ro, cei cinci camarazi; animale personificate: calul, furnicile, albinele; mprai, precum craiul, mpratul Verde, mpratul Ro; formule tipice de basm (iniial, median, final); cifra magic trei ca semn al totalitii, obiecte magice: smicele de mr, ap vie, ap moart.Fantasticul, n basmul lui Ion Creang, are dou particulariti: este umanizat (eroii, prin inut, prin comportament, gesturi, mentalitate, limbaj, amintesc de personajele din Amintiri din copilrie) i este localizat(prin detalii realiste, locurile unde se deruleaz ntmplrile capt contur geografic i istoric: eroii se comport rnete i vorbesc moldovenete, ca humuletenii).Basmul, inclusiv cel scris de Ion Creang, intr n categoria estetic a miraculosului, a fabulosului. De la nceput pn la final, cititorul strbate o lume supranatural, pe care o accept cu toate conveniile ei.Viziune despre lume Prin scrierile sale, Ion Creang se nscrie n realismul rnesc, deoarece remarcabilul povestitor s-a inspirat din inepuizabila comoar a literaturii populare. Definiia dat basmului de criticul literar G. Clinescu: o oglindire a vieii n moduri fabuloase se potrivete i pentru Povestea lui Harap-Alb.Ion Creang este un scriitor moralist care transmite n aceast capodoper un mesaj clar: cei buni sunt rspltii, iar cei ri sunt pedepsii, de aceea basmul are caracter educativ, etic.Perspectiva narativ este specific: naraiunea la persoana a III-a este realizat de un narator omniscient, dar nu ntotdeauna obiectiv, deoarece intervine prin reflecii i comentarii adresate cititorului, ca de exemplu: Eu sunt dator s spun povestea i v rog s ascultai.Compoziia basmului: Aciunea povetii lui Creang se desfoar cronologic, linear, caracterizndu-se prin succesiunea secvenelor narative, prin nlnuire.Astfel, exist o situaie initial de echilibru, o parte pregtitoare, un eveniment care deregleaz echilibrul de la nceput, apariia ajuttoarelor, donatorilor, trecerea probelor, refacerea echilibrului i rsplata eroului.Etapele drumului iniiatic, parcurs de protagonist, sunt: etapa iniial, de pregtire a eroului pentru cltorie, la curtea craiului; parcurgerea drumului dup care tnrul devine mprat. Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale, concretizat n trecerea obstacolelor i modificarea statutului social al protagonistului (mezinul curajos i naiv al craiului i atinge elul de a conduce o mprie, dup ce a trecut printr-un proces de maturizare).De exemplu, n desfurarea aciunii dou episoade/ secvene narative sunt importante pentru marcarea conflictului de tip exterior i caracterizarea personajelor: Spnul reuete, prin viclenie, s-l atrag pe mezinul craiului n fntna unde l ine captiv, obligndu-l, n schimbul eliberrii, s jure c va pstra secretul n sensul c Spnul se d drept fiul cel mic al craiului (devenind astfel un impostor) i mezinul s-i fie slug cu numele Harap-Alb (rob alb, slug alb). Episodul demonstreaz c eroul negativ izbutete s-l nele pe naivul i credulul biat care, neexperimentat, cade n capcan i urmeaz s in piept probelor impuse de rivalul su, care vrea s-l piard i n acest fel s-l nlocuiasc la tron: s aduc salatele din Gradina ursului, apoi- pielea cu nestemate a cerbului fermecat i s o prind pe fata mpratului Ro.Ajutat de Sfnta Duminic, de calul su, de alte personaje cu puteri supranaturale, Harap-Alb trece, cu perseveren, peste toate cele trei ncercri.O alt secven semnificativ este aceea n care fata mpratului l demasc pe Spn, acesta i taie capul lui Harap-Alb, iar eroul negativ este rpus de calul nzdrvan. Fata l readuce la via pe erou, folosindu-i puterile supranaturale, dar i cele trei smicele de mr dulce, ap vie i ap moart (obiectele magice procurate de tnr cu ajutorul calului su).Cele dou motive (al morii i al nvierii) sunt urmate de motivul nunii, pentru c fata i mezinul craiului se plac i se cstoresc. Harap-Alb devine mprat, ceea ce confirm maturizarea sa.Incipitul basmului const n formula iniial: Amu cic era odat, prin care se stabilesc relaiile temporale i spaiale: verbul la imperfect era i adverbul odat plaseaz aciunea n atemporalitate, iar reperele spaiale sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie s ajung de la un capt la altul al lumii (de la imaturitate la maturitate, n plan simbolic).n basm exist i formule mediane: i merg ei o zi, i merg dou i merg patruzeci i nou; Dumnezeu s ne ie, c cuvntul din poveste, nainte mult mai este, care realizeaz trecerea de la o secven narativ la alta i ntrein atenia i interesul cititorului.Formula final: i a inut veselia ani ntregi i acum mai ine nc marcheaz ieirea din fabulos i finalul nchis, fericit, ca n basme.Att formula iniial ct i cea final din Povestea lui Harap-Alb se difereniaz de cele deja cunoscute, consacrate: A fost odat ca-n poveti i, respectiv: -am nclecat pe-o a specifice basmului popular.Construcia subiectului: Ea respect momentele corespunztoare unei specii epice, clasice: expoziiunea care se refer la timp, la spaiu, la eroi precum craiul i cei trei feciori ai si, la mesajul primit de crai de la mpratul Verde, care, neavnd fete, are nevoie de un motenitor, de un urma la tron (motivul mpratului fr urma).Intriga se deduce din lipsa relevat de scrisoarea mpratului Verde: absena motenitorului pe linie masculin. Urmeaz cutarea celui capabil s plece n cltorie, care se concretizeaz n proba la care craiul i supune feciorii: se mbrac n piele de urs i iese n faa lor de sub un pod, nfricondu-i pe primii doi care se dovedesc lai. Testul este trecut de fiul cel mic, curajos i hotrt (motivul superioritii mezinului).n desfurarea aciunii, se remarc gestul de milostenie a eroului care i d un ban btrnei ceretoare, n fapt, Sfnta Duminic (un fel de zn bun), care l sftuiete s ia calul, armele, hainele tatlui.Urmeaz alegerea calului (animalul slab care vine de trei ori la tava cu jratic) care are puteri supranaturale (vorbete, zboar) i devine cel mai bun prieten i sfetnic al biatului. Apoi, tatl l sftuiete s se fereasc de omul spn i de omul ro (motivul interdiciei). Pe drum ns, feciorul se rtcete, e ademenit de Spn, capt identitatea de Harap-Alb, dup episodul fntnii i trece obstacole n numr de trei; probe de iniiere.Testul de prindere a fetei mpratului presupune alte serii de ncercri, prin care mpratul Ro tinde s ndeprteze ceata de peitori (casa nroit, ospul, alegerea macului din nisip.).Eroul basmului iese cu bine din toate aceste ncercri, datorit personajelor adjuvante: calul, criasa furnicilor, criasa albinelor, Geril, Flmnzil, Setil, Psri-Li-Lungil, Ochil.Punctul culminant corespunde momentului de dezvluire a identitii rufctorului, Spnul, a crui tentativ de a-l suprima definitiv pe Harap-Alb, eueaz.Fata mpratului l salveaz pe erou, iar impostorul i pierde viaa, nu n lupt cu tnrul, ci fiind ucis de cal.Deznodmntul const n rspltirea protagonistului pentru comportamentul, nsuirile sale pozitive dovedite n mprejurri dificile.Astfel conflictul exterior, lupta dintre bine i ru, se ncheie prin triumful forelor benefice.Construcia personajelor n basm:Protagonistul, Harap-Alb, nu are puteri supranaturale, dar dobndete, prin trecerea probelor, o serie de caliti: mil, generozitate, buntate, prietenia, curajul, perseverena.Numele lui reflect condiia dual: rob/ slug (Harap) de origine nobil (Alb), iar sugestia cromatic alb/ negru sugereaz trecerea sa de la stadiul de neiniiat, inocent, la cel de persoan maturizat, capabil s conduc.Personajul principal este ntruchiparea binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de nsuiri supranaturale i este construit realist, ca o fiin complex, care nva din greeli i progreseaz.El este sprijinit de ajutoare i donatori, fiine cu nsuiri supranaturale, pentru c reuete prin gesturile sale de mil, omenie, buntate, cumsecdenie, s i le apropie, fiind sociabil, comunicativ, prietenos, caliti necesare pentru un mprat care trebuie s interrelaioneze cu supuii.Harap-Alb este vzut n evoluie, prin caracterizare direct, a autorului : Fiul craiului, boboc n felul su la trebi de aieste, prin caracterizare indirect: fapte, gesturi, relaii cu alte personaje, nume.Statutul iniial al personajului este cel de neiniiat, de tnr naiv (boboc), fr experien. Pe parcursul iniierii sale, el cunoate oameni, obine capacitatea de a citi dincolo de aparen, puterea de a cntri ceea ce e sinceritate i ceea ce e prefctorie.El are de nvat de la mai muli pedagogi: tatl su, Sfnta Duminic, calul-prieten, chiar de la Spn.Dac naivitatea face parte din codul iniierii, buntatea este calitatea sa nnscut, care provoac transformarea personajului.n trecerea primelor teste, Harap-Alb i demonstreaz curajul i destoinicia, dar i ascultarea sfaturilor date de Sfnta Duminic.Generos i ndemnatic, el se mprietenete cu furnicile i albinele care l vor ajuta la momentul oportun prin reprezentantele lor, criesele.Prietenos, comunicativ, eroul se ntovrete, fr mare dificultate, cu cinci personaje hilare, caricaturale, ce se dovedesc ajutoare de ndejde n ncercrile impuse de mpratul Ro.Pentru Harap-Alb, prinderea fetei acestuia este o prob grea pentru c pe drum se ndrgostete de ea, dar onest, i respect jurmntul fcut i nu-i mrturisete adevrata sa identitate.Dei este un personaj de basm, protagonistul nu reprezint tipul lui Ft-Frumos din basmele populare, cci evoluia sa reflect concepia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Potrivit spuselor lui G. Clinescu, el este o ntruchipare a omului de soi.n basmul lui Creang, Harap-Alb este un erou pozitiv, un simbol al binelui, iar Spnul este un erou negativ, un simbol al forelor malefice, prin urmare aceste personaje sunt construite n antitez.Antagonistul, Spnul, este viclean, mincinos, impostor, agresiv, egoist. Este rivalul eroului pozitiv, cu care se nfrunt pn la deznodmntul care stabilete echilibrul i dreptatea: cel bun, onest, curajos, cinstit, milostiv, inimos, prietenos ctig, nvinge.Personajele sunt individualizate prin fapte, dar mai ales prin limbaj. Acesta cuprinde termeni i expresii populare, regionalisme, ziceri tipice, proverbe i zictori, introduse n text prin expresia vorba ceea.Limbajul naratorului, dominat de oralitate i umor, face memorabile portretele fizice ale eroilor cu figuri caricaturale: Setil, Flmnzil, Geril, Psril, Ochil.Originalitatea basmului Povestea lui Harap- Alb const n: arta narativ, adic n modul de a povesti care se caracterizeaz prin: ritmul alert al naraiunii, individualizarea faptelor i personajelor, folosirea dialogului pentru dezvoltarea aciunii i caracterizarea eroilor, aglomerarea detaliilor asupra micrilor, gesturilor sugestive pentru reliefarea unor tipuri umane: fricosul, laul, curajosul, sftosul, vicleanul, frigurosul, mncciosul, setosul.De asemenea, originalitatea operei se explic prin umorul dat de starea de bun dispoziie a autorului, de plcerea lui de a povesti. Modalitile de realizare a umorului sunt: exprimarea pozna, glumea (mucalit), combinaia neateptat de cuvinte, caracterizrile pitoreti, ironia, scene comice, porecle, diminutive.Exprimarea unei opinii argumentate:-Fr ndoial c basmul, prin dimensiunea sa moral, nu urmrete s ofere modele abstracte, ci modele accesibile, umane. De aceea Harap-Alb nu are caliti excepionale, supranaturale; este bun, curajos, naiv, ca orice tnr de vrsta lui. El exceleaz prin omenescul lui, prin slbiciunile fireti vrstei i devine un exemplu prin fermitatea cu care i asum iniierea.Ajunge mprat vrednic i so iubit pentru c are nsuiri remarcabile: corectitudine, onoare, omenie, tenacitate.Trecerea protagonistului prin ncercri dificile, ca i experiena condiiei umilitoare de rob la dispoziia unui stpn nedrept, contureaz sensul didactic al basmului, exprimat de Sfnta Duminic: Cnd vei ajunge i tu mare i tare, i cuta s judeci lucrurile de-a fir- a- pr i vei crede celor asuprii i necjii, pentru c tii acum ce e necazul.n literatura noastr, personajul Harap-Alb, creat de Ion Creang, rmne un simbol al binelui, al frumosului i adevrului, valori pe care orice cititor le apreciaz n mod deosebit.

PLUMBde George Bacovia

Plumb este o poezie simbolist cu care debuteaz volumul cu acelai titlu, publicat in 1916.Caracteristici ale poeziei simboliste (ncadrarea operei ntr-un curent literar):Plumb se nscrie n lirica simbolist prin: folosirea simbolurilor (plumb), tehnica repetiiei, cromatica i tririle profunde ale eului liric.Estetica simbolist se caracterizeaz prin izolare, solitudine, nstrinare, mpietrire, stri sufleteti confuze, nedefinite, transmise pe calea sugestiei, folosit pentru a exprima corespondenele ntre planul exterior i planul interior, prin cultivarea senzaiilor vizuale, auditive, tactile, olfactive.Plumb exploreaz strile i emoiile produse de elementele decorului funerar (imaginarul poetic).Simbolurile din opera bacovian: plumb, cavou, singur, organizeaz discursul liric i confer ambiguitate prin diversitatea semnificaiilor.Muzicalitatea interioar este dat de paralelismul sintactic, de laitmotivul stam singur, de pauze, de puncte de suspensie, care transmit senzaie de mpietrire i sentimentul morii.Viziune despre lume:Poezia lui George Bacovia oglindete solitudinea eului liric, o constiin nspimntat de lumea n care triete. n Plumb viziunea este fr ieire, deoarece textul evideniaz starea de singurtate, obsesia deplinei izolari, presimirea morii.Lirism subiectiv:Poezia se realizeaz ca un monolog liric, lirismul subiectiv fiind redat prin mrcile subiectivitii: stam, am nceput-verbe la persoana I, singular; (amorul) meu-adjectiv posesiv, la persoana I, singular.Tema operei:Plumb are ca tem condiia poetului ntr-o societate limitat, artificial, fr idealuri, ntr-o lume ostil i stranie.Compoziia textului poetic:Semnificaia titlului: Plumb este un simbol care sugereaz apsarea sufleteasc, greutatea sufocant, cenuiul existenial, universul monoton, imposibilitatea de a iei dintr-un spaiu nchis.Incipitul (primul vers) Dormeau adnc sicriele de plumb cuprinde cele dou simboluri bacoviene sicrie i plumb ce fac parte din cmpul semantic al morii alturi de verbul la imperfect dormeau i adverbul adnc, care ilustreaz motivul somnului/ al morii ca un somn profund. Cuvntul plumb plasat la final de vers sugereaz nchiderea, imposibilitatea evadrii. De fapt, termenul este reluat de ase ori, n poziii distribuite simetric n ambele strofe-catren. Semnificaiile cuvntului plumb se construiesc pe baza corespondenelor dintre planul subiectiv, uman, interior i planul obiectiv, exterior. El sugereaz moartea, apsarea sufleteasc, prbuirea interioar. Culoarea sa gri exprim tristee, monotonie, plictis, nelinite, melancolie, rceal, lipsa de via, izolare. Sonoritatea cuvntului, produs de patru consoane i o vocal nchis indic prbuirea, greutatea apstoare a existenei. Plumb este poziionat simetric i n asocieri semantice inedite: sicriele de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb( n prima strof) i amorul meu de plumb, aripile de plumb ( n al doilea catren). Toate contribuie la realizarea unui decor macabru, dezolant, a imaginarului poetic specific bacovian.Simetria compoziional:Discursul liric este organizat n dou catrene care sunt secvene poetice corespunztoare celor dou planuri: realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir, de cavou i realitatea interioar, subiectiv, simbolizat de sentimentul iubirii (amorul meu de plumb).Construciile simetrice sunt: primul catren ncepe cu verbul dormeau, urmat de adverbul adnc; al doilea catren debuteaz cu verbul dormea, urmat de adverbul ntors; sintagma flori de plumb se afl la nceputul celui de-al doilea vers, n ambele strofe; sintagma stam singur ocup prima poziie n al treilea vers, n ambele catrene; structurile i era vnt, i era frig sunt distribuite la finalul celui de-al treilea vers din fiecare strof; simbolul plumb ncheie versurile 1, 4, 5, 8.Simetria construciei acestei poezii sugereaz monotonia, plictisul, universul nchis, sufocant, apstor, n care eul liric nu poate evolua spiritual.Limbajul i expresivitatea textului liric:Poezia Plumb este realizat n mod preponderent din imagini vizuale, care evideniaz vidul sufletesc, angoasa vieii.Strofa nti descrie un spaiu nchis, apstor, sufocant n care eul liric se simte izolat ca ntr-un cavou.Toate elementele decorului de nmormntare indic mediul provincial mohort, anost, n care pn i florile sunt mpietrite. Vntul sugereaz micarea, dar produce efecte reci, exprimate prin imaginea auditiv: i scriau coroanele de plumb.Strofa a doua ilustreaz tragicul existenial, provocat de lipsa afectivitii: Dormea ntors amorul meu de plumb. Sintagma aripile de plumb presupune un zbor n jos, cdere surd i grea, moarte.O alt imagine auditiv i-am nceput s-l strig exprim durerea sufleteasc a eului liric.Ambiguitatea poetic se remarc la nivelul structurii amorul meu de plumb, deoarece aceasta poate sugera pe de o parte, o dragoste pierdut, trist, irealizabil i, pe de alt parte, creaia eului liric care nelege c, ntr-o lume ngust, moart din punct de vedere spiritual, opera sa nu se poate nla, nu poate fi apreciat la justa ei valoare.Astfel, creatorul triete o dram, se simte incompatibil cu lumea n care triete i care nu-l nelege, nu-l apreciaz. De aceea poezia are ca tem condiia creatorului/ artistului de geniu, aflat n dezacord cu societatea.Expresia spaimei de moarte, a senzaiei de gol sufletesc, a singurtii obsedante se realizeaz prin imaginile auditive, dar i prin senzaii tactile (frigul, vntul).Prozodia este riguros construit prin nchiderea versurilor cu rim mbriat, msura fix de zece silabe.Verbele sunt la timpul imperfect care desemneaz trecutul nedeterminat, dar i permanena unei stri de nelinite, de singurtate, dezamgire: dormeau, stam, era, scriau, dormea, atrnau.Verbul la perfect compus am nceput i cel la conjunctiv s strig sugereaz disperarea eului liric. Verbul a fi, impersonal, apare n dou versuri simetrice sintactic, n construcii care sugereaz trecerea de la planul obiectiv, era vnt, la planul subiectiv era frig.Textul poetic este realizat prin procedeul acumulrii: prin repetarea conjunciei copulative i, prin sintagmele n centrul crora se afl simbolul central-plumb.Prin atmosfer, folosirea sugestiei, a simbolului i a corespondenelor, prin accentuarea strilor sufleteti, poezia Plumb de George Bacovia se ncadreaz n estetica simbolist/ curentul literar numit simbolism, deschiznd, n lirica noastr, calea spre modernitate, n privina modalitilor de expresie, a viziunii despre lume.TESTAMENTde Tudor Arghezi

FORMULAREA IPOTEZEI Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic, alturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga i Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezat n fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927), i are rol de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice.ENUNAREA ARGUMENTELOR Este o art poetic, deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre menirea literaturii, despre rolul artistului n societate.Este o art poetic modern, pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica poetic.Se poate vorbi despre o permanen a preocuprii argheziene de a formula crezul poetic, Testament fiind prima dintre artele poetice publicate n diferite volume: Flori de mucigai, Epigraf, Frunze pierdute etc.DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR-Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tat unui fiu spiritual cruia i este lsat drept unic motenire cartea", metonimie care desemneaz opera literar. Discursul liric avnd un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct i, la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I i a Ii-a singular, alternnd spre difereniere cu persoana a IlI-a, topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice), n poezie, eul liric apare n mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatl -fiul (n dialogul imaginar iniial), de la strbunii mei pn la tine" (n relaia strbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (n finalul poeziei).Titlul poeziei are o dubl accepie: una denota-tiv i alta conotativ. n sens propriu (denotativ), cuvntul-titlu desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seam n legtur cu transmiterea averii sale. Aceasta este ns accepia laic a termenului. n accepie religioas, cuvntul face trimitere la cele dou mari pri ale Bibliei, Vechiul Testament i Noul Testament, n care sunt concentrate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii. Din aceast accepie re ligioas deriv i sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel creaia arghezian devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.Textul poetic este structurat n ase strofe cu numr inegal de versuri, nclcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar ntre tat i fiu, ntre strbuni i urmai, ntre rob i Domn, tot attea ipostaze ale eu-lui liric.Metafora carte" are un loc central n aceast art poetic, fiind un element de recuren. Termenul carte" are rol n organizarea materialului poetic i semnific, pe rnd, n succesiunea secvenelor poetice: realizarea ideii poetice a acumulrilor spirituale; poezia este rezultatul trudei, treapt", punct de legtur ntre predecesori i urmai, valoare spiritual, rezultat al sublimrii experienei naintailor - hrisovul cel dinti; cuvinte potrivite"; Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit" (definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug); Robul a scris-o, Domnul o citete" (relaia autor- cititor).Cartea"/ creaia poetic i poetul/ creatorul/ eu" se afl n strns legtur, verbele la persoana I singular avnd drept rol definirea metaforic a actului de creaie poetic, a rolului poetului: am ivit, am prefcut, fcui, am luat, am pus, am fcut, grmdii, iscat-am. Concreteea sensului verbelor red truda unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n plan spiritual. Determinantele verbale (pronume, substantive) sunt n general la genul feminin, desemnnd produsul: poezia {domnia") i cartea".Organizarea materialului poetic se realizeaz i prin seria relaiilor de opoziie n care intr cartea" sau ipostaze ale sale:- Ca s schimbm acum ntia oar / Sapa-n condei i brazda-n climar" (instrumentele muncii rneti i ale muncii intelectuale);- izvoarele creaiei poetice i poezia nsi sunt redate prin metafore/ sintagme poetice dispuse n serii opuse: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite"; Fcui din zdrene muguri i coroane"; Veninul strns l-am preschimbat n miere", cenua morilor - Dumnezeu de piatr;- Din bube, mucegaiuri i noroi/ Iscat-am frumusei i preuri no?;- Slova de foc i slova furit/ mperecheate-n carte se mrit" (definiie metaforic a poeziei, n egal msur har i meteug);- Robul a scris-o, Domnul o citete" (relaia autor -cititor).Incipitul, conceput ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu spiritual, conine ideea motenirii spirituale, un nume adunat pe-o carte", care devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Condiia poetului este concentrat n versul: dect un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual i peren: Nu-i voi lsd drept bunuri dup moarte...".Metafora seara rzvrtit" face trimitere la tre-- figure de stil - cultul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare, prin carte", creaia poetic, treapt a prezentului: In seara rzvrtit care vine/ De la strbunii mei pn la tine". Enumeraia rpi i gropi adnci, ca i versul urmtor Suite de btrnii mei pe brnci, sugereaz drumul dificil al cunoaterii i al acumulrilor strbtut de naintai.Formula de adresare, vocativul fiule", desemneaz un potenial cititor, poetul identificndu-se, n mod simbolic, cu un tat, cu un mentor al generaiilor viitoare. De asemenea, poetul se nfieaz ca o verig n lanul temporal al generaiilor, crora, ncepnd cu fiul evocat n poem, le transmite motenirea, opera literar. Cartea este o treapt" n desvrirea cunoaterii.n strofa a doua, cartea", creaia elaborat cu trud de poet, este numit hrisovul vostru cel dinti, cartea de cptai a urmailor. Cartea" - hrisov" are pentru generaiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei sau unei mrturii istorice, un document al existenei i al suferinei strmoilor; Al robilor cu saricile pline/ De osemintele vrsate-n mine".Ideea central din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. Astfel sapa", unealt folosit pentru a lucra pmntul, devine condei, unealt de scris, iar brazda" devine climar", munca poetului fiind numai ca material ntrebuinat altfel dect a naintailor lui rani; asupra cuvintelor el aplic aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul este, prin urmare, un nscocitor, care transform graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", n cuvinte potrivite", metafor ce desemneaz poezia ca meteug, ca trud, i nu ca inspiraie divin. Efortul poetic presupune ns un timp ndelungat, necesar transfigurrii artistice i trudei asupra cuvintelor, sugerat prin paralelismul dintre munca fizic (Sudoarea muncii sutelor de ani) i aceea spiritu