UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE

Cristian Bandi

PRINCIPII ESTETICE ALE ICONOGRAFIEI BIZANTINE

Teză de doctorat - rezumat –

Conducător ştiinţific, Prof. univ. Dr. Mihai Nistor

Iaşi, 2010

1

CUPRINS

Introducere…………….………………….….……….……. 3 1. În căutarea frumosului mundan……………………….… 19 1.1. Tripla funcţionalitate a artei…...……...……………….. 19

1.1.1. Arta ca reflectare………………………………………20

1.1.2. Arta ca influenţă…………………………….….…..…25

1.1.3. Prezumţia idealului………….………………………...31

1.2. Redarea frumosului senzorial, ca opţiune estetică…......44

1.3. Prolegomene la o estetică a elenismului........................48

1.4. Artele plastice în elenism, problematica frumosului .....54

1.5. Portretul elenistic……………………………..….….....74

2. Frumosul ca Ipostas al Divinităţii sau frumuseţea în viziunea artei creştine………………………………………………....82 2.1. Vocaţia filotheică a filosofiei antice greceşti…………...82

2.2. Premise semantice ale noţiunii de „realitate”………...133

2.3. Spaţio-temporalul iconic ca principiu estetic….……....165

2.4. Principiul estetic al frontalităţii, sau omul ca fiinţă

dialogică.................................................................................204

2.5. Valenţe simbolice ale cromaticii

bizantine………..…………………………….………….. .. 213

2

2.6. Enipostazierea regnurilor……….…………… 225

2.7. Canon şi libertate……………….…………......231

2.8. Artă şi catharsis, sau realizarea „frumuseţii

iconice”……....…………………………………....238

Concluzii….………………………………..…..….256

Bibliografie…..…………………………………....259

Anexe……………………………………………...270

3

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

„PRINCIPII ESTETICE ALE ICONOGRAFIEI

BIZANTINE”

Lucrarea de faţă îşi are geneza în însăşi

structura şi formaţia profesională a autorului ei, şi anume, aceea de artist plastic. Căutător al frumosului, iniţial în lumea strict vizualului, aveam a constata, pe măsură ce aprofundam istoria şi filosofia artelor, nu doar varietatea dar şi antagonismul propunerilor morfologice şi semantice ale demersurilor artistice studiate.

Spre finalizarea studiilor universitare, având a explora anumite direcţii majore de expresie ale artei bizantine, printre care şi arta picturii murale din Ţările Române, efortul de accedere a resorturilor noetice se reclama tot mai evident necesar pentru conştientizarea gramaticii arhitectonice a construcţiilor vizuale studiate. Am ajuns astfel „pelerin” în „Civitas Dei” (Fer. Augustin), unde observarea naturii reflexive a artei faţă de abisurile ontologicului uman se potenţa reciproc unei noi propuneri de valorizare şi redimensionare a antropologicului, estetica bizantină descoperindu-mi-se nu doar ca un amplu şi coerent sistem, dar şi ca un fenomen cu certe valenţe contemporane (prin actualitatea mesajului şi reverberaţiile stilistice). Teza prezintă, din acest punct de vedere, tocmai expresia acestei „mirări”, mirarea a cât de mult sunt înrudite, iubitoare reciproc şi asemănătoare în esenţă şi în căutare, trei mari domenii de cunoaştere: filosofia, teologia şi arta; filosofia în trăirea căutării Revelaţiei, teologia în căutarea trăirii Revelaţiei iar arta în Revelarea trăirii căutării.

4

Ele pot constitui totodată şi corespondenţe ale celor trei mari postulate platonice: adevărul, binele şi frumosul. Iar dacă la un pol al istoriei Aristotel afirmă importanţa artei şi redefineşte conceptul platonic de mymèsis ridicându-l din dimensiunea amendamentului de activitate imitatoare a realităţilor superficiale în cea a vectorului gnoseolgic de redare a realităţilor esenţiale, a realităţii posibile în limitele verosimilului şi ale necesarului 1, iată, la celălalt pol al istoriei culturii şi civilizaţiei, filosoful contemporan Jean-Luc Marion, preciza următoarele: Chestiunea picturii nu aparţine nici în primul rând, nici în exclusivitate pictorilor, cu atât mai puţin doar esteticienilor. Ea aparţine vizibilităţii înseşi, aşadar tuturor – senzaţiei comune. La drept vorbind, acest „tuturor” trebuie restrâns la toţi cei pentru care faptul de a vedea nu se înţelege de la sine. Şi, fără îndoială, acesta este motivul pentru care filosofia nu poate sta deoparte atunci când este vorba despre pictură. 2 Din această perspectivă, se consideră ca întemeiată abordarea şi dezvoltarea subiectului tezei ca fiind în mod natural şi organic apartenent domeniului filosofiei, nu numai prin natura subiectului, care reflectă un Răspuns în istoric şi ontologic deopotrivă, dar şi prin înseşi accepţiile şi conotaţiile termenului de „filosofie”. Mari personalităţi filosofice ale Greciei antice (Socrate, Platon, Aristotel) cât şi „filosofi” ai Lògos-ului Întrupat, precum Sf. Iustin martirul şi filosoful, Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Ambrozie al Mediolanumului, Fer. Augustin, Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Maxim Mărturisitorul, sunt numai câteva nume a celor ce consideră filosofia în

1 D.M. Pippidi, Cuvânt introductiv la Aristotel, Poetica, Editura Republicii Populare Române, Bucureşti, 1965, p.11. 2 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, tablou, televziune, icoană, o privire fenomenologică, traducere şi postfaţă de Mihail Neamţu, cuvânt înainte diac. Ioan I. Ică jr., Editura „Deisis”, Sibiu, 2000, p.17.

5

veridicul ei etimologic. De exemplu, Fer. Augustin aprecia filosofia cu apelativul de mare, blândă şi cinstită, reclamând atitudinea unora de a travesti şi „colora erorile lor” „cu ajutorul filosofiei”: Sunt unii care înşeală cu ajutorul filosofiei, colorând şi dregând erorile lor cu marele, blândul şi cinstitul nume al filosofiei. 3 Convingerea entelehiei oricărui lucru şi oricărui fapt de a se desfăşura in templum, că toate au o raţiune a lor, reclamă în filosofia antică greacă nu numai exponentul convingerii faţă de covârşitoarele şi mult prea delicatele dimensiuni ale ontologicului uman, dar şi realizarea definirii unui limbaj conceptual şi de ajuns de nuanţat încât să permită începutul accederii la o dimensiune revelatorie a limbajului, a Însuşi Logos-ului. Teologia patristică preia din mers (…) întreaga terminologie a culturii greceşti (…) şi toarnă în amforele splendid meşteşugite ale limbajului filosofic, untdelemnul dogmelor creştine. 4 Acest lucru este prezentat pe larg în capitolul 2, subcapitolul 1. Conştientizându-se că un tablou, o icoană, în general orice operă de artă este cu mult mai mult decât ceea ce se vede, arta de a vedea fiind direct dependentă anumitor profile de formare, se realizează insuficienţa fiziologicului, care, asemenea unui copil, cere şi este necesar a fi condus de părinteasca mână a gnoseologicului, numai astfel reuşind a-şi deschide privirile în potenţialităţi şi universuri multiple de citire şi interpretare, multiple însă nu ca ipoteze axiologice ci ca descoperiri, dezvăluiri şi aprofundări de sensuri axiomatice ireductibile.

3 Fericitul Augustin, Confessiones – Mărturisiri, III, V, 8, traducere şi indice de Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, introducere şi note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p. 123. 4 Ion Buga, preot profesor, cuvânt introductiv la Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise, Editura „Sf. Gheorghe-Vechi”, Bucureşti, 1995, p.19, carte a cărei traducere şi comentariu le semnează.

6

Deşi evident mult prea vastă, amplă şi adâncă prin amplitudinea orizonturilor ce începeau a se deschide, această „descoperire” a înrudirilor şi reciproc punerii în valoare a filosofiei, teologiei şi artei, m-au determinat a păşi cu sfială şi ca smerit neofit în însăşi „sfera” care reprezintă cel mai vizibil (atât prin corpusul noetic comun cât şi prin reprezentarea în concretul vizual) dialogul celor trei, şi anume- estetica artei bizantine. Întreaga parte a doua expune acest subiect, defalcat câtorva direcţii majore, pentru o rigurozitate a prezentării şi o mai facilă observare a lor. Astfel, filosofia a luat figura esenţială a fenomenologiei; ori, fenomenologia nu pretinde să revină la lucrurile însele decât pentru că încearcă mai întâi să vadă ceea ce se dă – ce mai dă şi asta. Excepţionala vizibilitate a tabloului devine atunci un caz privilegiat al fenomenului, eventual o altă cale către fenomenalitate în general. 5 Din alte perspective privind lucrurile, exasperarea unei (aparente) disjuncţii între filosofie şi teologie se transformă printr-o abordare interdisciplinară ce poate facilita o perspectivă organică asupra fenomenului, într-o adevărată şi frumoasă cunună pe tărâmul artelor, recte al iconografiei bizantine, articulându-se în două octave contigue din punct de vedere discursiv 6, unde ele sunt nu numai direct implicate şi prezente, dar se şi recunosc într-o irenică bucurie a completitudinităţii entelehice, arta icoanei nefiind altceva decât o anumită expresie vizual-plastică a iubirii omului de către Lògos şi a Lògos-ului de către om. Observând multiple similitudini sau chiar identităţi de sens între filosofie şi iconografia bizantină, atât prin căutarea generală a resorturilor şi raţiunilor lumii şi ale vieţii, cât mai ales prin Întruparea Sensului, prin care primele menţionate se

5 Jean-Luc Marion, op.cit., p.17. 6 Mihail Neamţu, postfaţă la Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului, Editura „Deisis”, Sibiu, 2000, p. 142.

7

ordonează şi se justifică, Pavel Florenski observă, ca unul ce cuprinsese în urcuşu-i noetic vaste domenii ale filosofiei, ştiinţelor exacte, artei şi teologiei: …totul este sens întrupat şi realitate plină de sens. Bazându-se pe o asemenea arătare, metafizicianul creştin nu va pierde niciodată relaţia cu concretul, cu arătarea, şi, prin urmare, va avea întotdeauna icoana sub privire, iar iconograful, bazându-se pe aceeaşi arătare, nu se va preta la o execuţie pur tehnică, lipsită de semnificaţie metafizică, (…) ci va filosofa cu penelul. 7 O perspectivă, am zice enteleheică, cu atât mai amplă şi mai circumscrisă etimologicului antic, cu cât sensul este înţeles şi recunoscut ca Persoană concretizată (inclusiv) istoricului. Potrivit concepţiei întregii Antichităţi, filosofia reprezintă o mărturie asupra lumii spirituale. Iată de ce, atât adevăraţii teologi, cât şi adevăraţii iconografi, au fost numiţi, deopotrivă, filosofi. 8 Parcursul expozitiv al tezei este structurat ideatic conform unui algoritmic cu trei scări de valori, corespondente unei viziuni evolutive a conceptului de frumos: frumosul senzorial, frumosul etic şi frumosul revelat. Avem, deci, încă din cuprins, o primă clasificare a principiilor estetice ale iconografiei bizantine, respectiv cel al redării realist-naturaliste, al redării etico-morale şi al dimensiunii simbolice de redare a Persoanei-Arhetip. Această redare corespunde demersului evolutiv al noţiunii de „frumos”, identificată celor trei nivele sau scări de valori. O a doua clasificare, de asemenea vizibilă încă din cuprinsul tezei, se referă la o serie de principii morfologico-simbolice specifice, dintre care enumerăm: modalităţile de redare a „realităţilor” şi „realităţii”, spaţio-temporalul „iconic”, principiul „frontalităţii”, simbolismul elementelor de limbaj plastic

7 Pavel Florenski, Iconostasul, traducere şi cronologie de Boris Buzilă, Editura Fundaţia „Anastasia”, Bucureşti, 1994, p. 228 8 Ibidem

8

(punct, pată, linie, formă şi culoare), enipostazierea regnurilor şi dimensiunea ambivalentă a catharsis-ului, dinspre opera de artă spre privitor şi dinspre artistul iconograf către operă. Din punct de vedere al ordonării în părţi, capitole şi subcapitole, am considerat a organiza conţinutul lucrării în două segmente majore, cea a frumosului senzorial şi cea a frumosului revelat, despre frumosul etic făcând referire în amândouă disertaţiile mai sus menţionate, însă din perspective cu totul diferite: aceea a unui frumos etic căutător, orizontal, întrebător, atât de evident transgresat de valori uneori antagonice, şi aceea a unui frumos etic revelat, construit şi cultivat pe dimensiuni ontice şi ontologice pancalice şi filocalice. Pornind de la abordarea estetică a frumosului senzorial, creat, - natural şi artistic, trecând apoi „în revistă” principalele teorii estetico-plastice, cât şi fundamentele şi reverberaţiile lor filosofice, analizând noţiunile de mymèsis şi kalòkaghatòn, remarcând alături de necesitatea acestuia din urmă şi insuficienţă lui prin relativizare şi ipotetizare, ceea ce deseori îi conferă o nuanţă de utopic, ajungem la adevărate fruntarii de cugetare constituite de conştientizarea necesităţii existenţei Arché-ului, a Lògosului şi a Raţiunii plăsmuitoare, de exemplu. Prima parte este constituită din cinci capitole, primul capitol având la rândul lui trei subcapitole. Astfel, subiectul „frumosului mundan”, va fi analizat din perspectiva triplei funcţionalităţi a artei (ca reflectare, ca influenţă şi ca prezumţia a idealului), din cea a analizei şi descrierii resorturilor opţiunii estetice de redare a senzorialului şi alegerea ca subiect de caz a esteticii elenistice, atât din considerentul istorico-cronologic ca etapă premergătoare apariţiei artei bizantine cât şi datorită evidentului prag al acumulărilor sintactico-morfologice pe care elenismul îl reprezintă, cumul care, din toată istoria artelor, considerăm a ne

9

oferi cel mai expresiv demers de analiză paralelă, în care asemănările şi deosebirile pot fi urmărite şi apreciate. Cea de a doua parte deschide subiectul unei dimensiuni poate mai puţin analizată în literatura artistică, aceea a descifrării mesajului, a mesajului care, uneori poate fi nu tocmai transparent ci mai mult aluziv şi folosind imaginea ca pretext, încifrat conform diferitor chei de criptare; alteori, precum în cadrul artei bizantine, mesajul este construit odată cu imaginea, ca un corp comun, ca întreg şi tot indivizibil, deopotrivă şi deodată dialogând cu privitorul ca fiinţă complexă şi sinergică. Arta bizantină, aşadar, se adresează în egală măsură raţiunii, voinţei şi sentimentului, iar privitorul, pe măsură ce transgresează din stadiul de „voyeur” înspre cel de contemplator, reuşeşte a înfiripa şi dezvolta nu numai un amplu dialog cu opera, şi prin aceasta cu artistul şi cu tot ceea ce acesta şi aceasta (opera) reprezintă, ci, mai ales, al dialogului cu sine printr-o redescoperire a propriei persoane ca fiinţă dialogică, iconică, „purtătoare de neţărmurit logos”, cum de demult deja intuise „întunecatul Heraclit”. În cele opt capitole ce dezvoltă această parte a tezei- frumosul revelat, sau frumosul ca Ipostas al Divinităţii- conceptul îşi descoperă premise încă dinainte de apariţia oricărei forme ingenue de artă bizantină, prin apariţia şi cristalizarea în filosofia antică greacă a unor noţiuni şi concepte generatoare, restructuratoare şi revalorizante, precum arché, apéiron, nòus, logos, raţiune plăsmuitoare, entelehie, catharsis, şi mai ales - necesitatea existenţei unei Divinităţi ca fiinţă cu atribute sau calităţi corespondente celor mai pure şi înalte aspiraţii umane de bine, adevăr şi frumos. Sunt evocaţi astfel filosofi precum Thales, Anaximandru, Heraclit, Pitagora, Anaxagoras, Parmenide, Xenofan, Socrate, Platon, Aristotel. Toţi aceştia, dar şi alţi filosofi despre care capitolul respectiv menţionează, întreţes laolaltă prin adevărate perle de cugetare,

10

baza istorică a unui amplu sistem filosofic ce îşi va fi găsit în Revelaţie nu numai sursă ci şi legitimitate, sens şi deschidere amplitudinală. Încă de acum, relaţia om – Divinitate capătă dimensiunile unui nod de tensiune polară, pe de o parte a condiţiei omului ca prag al unor absconxe potenţe, dar totodată şi al unei fiinţe purtătoare de cele mai pure şi înalte idealuri, nostalgice după o altă natură decât cea pe care, atât de des, are prilejul să o repugne. Iar dacă conştientizarea necesităţii existenţei unei relaţii între fiinţa umană şi Arhetip, între Creator şi creaţie avea a rămâne oarecum în suspansul unor aspiraţii filosofice, evenimentul Întrupării Logos-ului vine să ofere posibilitatea realizării acestora, a posibilităţii de realizare şi trăire a stării de theosis şi „îndumnezeire prin har”, codificând în morfologia artei bizantine nu numai elemente de teologie sau filozofie, ci împletindu-le şi folosindu-le laolaltă într-un mod ce se identifică în istoria şi cultura civilizaţiilor ca unic şi inconfundabil. Pornind dintr-un spectru destul de larg de analiză, din „întinsa împărăţie a frumosului” (Hegel), dar restrângându-se spre „artele frumoase”, lucrarea se focalizează în partea a doua asupra fenomenalului artistic bizantin, a însăşi „reprezentării sensibile a Ideii”, caracterizând arta răsăritean creştină a Europei din prisma principii estetice amintite ( frontalitatea, perspectiva „inversă”, elongaţia, enipostazierea regnurilor, simbolismul şi mecanica cromaticii, binomul creativitate-canonicitate, secţiunea de aur şi raportul „de aur” sau π, bidimensionalul, etc). Teza realizează astfel un demers analitic al noţiunii şi dimensiunilor de „frumos”, accentuând pe observarea, analiza şi exegeza construcţiei estetice de factură bizantină, realizând un traiect gnoseologic cu dublă deschidere, dinspre privitor spre opera de artă şi dinspre opera de artă spre privitor,

11

valorizând deopotrivă traiectul morfologic cât şi sintactic, astfel încât icoana sau ansamblul de pictură murală să poată fi privit, înţeles şi apreciat în şi din contextul său ideatic. Realizăm astfel ceea ce ne-am propus, prezentarea fenomenului estetic analizat ca progresie semantic-gnoseologică. Ceea ce este minunat în icoană este că icoana însăşi este minunată, minunată în toate aspectele ei. Fiind o artă ce se doreşte a fi reflectare în vizibil a unei sfere numenale ce dezvăluie şi dezvoltă aspecte care ating incomensurabilul, ea îşi cristalizează în curs de câteva sute de ani (sec. IV-IX) un program estetic minuţios structurat şi susţinut, justificat ca universal prin dimensiunea ontologicului şi valabil şi în uz până astăzi, el incitând deseori la accederea dialogului artistic „bizantin” oriunde în contemporaneitate. Tensiunea esteticului bizantin se manifestă însă cel mai vizibil pe linia „strâmtului interval al canoanelor”, canoane ce într-adevăr, mărginesc orizontul unor căutări ipotetice dar eliberează din şi înspre axiomatic. Altfel spus, ea redefineşte şi redimensionează esteticul prin axiologic, iar nu axiologicul prin jalonări estetice. Poate că diferenţa majoră a artei bizantine faţă de alte formule sau structuri ideologice manifestate artistic este tocmai convingerea că Logos-ul este veşnic şi aprioric Întrupării (din punct de vedere istoric, iar nu simbolic), respectiv reflectării Sale în estetic, în vizibil. Aşadar icoana în sine nu este doar filosofie, nu este doar teologie, nu este doar artă, în accepţiile lor general cunoscute, ci, într-un fel, este mai mult decât fiecare, dorindu-le, chemându-le şi aşezându-le (cu sensul biblic al aşezării la cină, ceea ce presupune o intimă prietenie, părtăşie, dragoste reciprocă, ospăţ totodată noetic şi agapic) pe toate acestea trei la un loc. Arta icoanei, fără pretenţia de a circumscrie, se dovedeşte a fi expresie plenară a unirii tuturor acestora într-o dimensiune ontologică, contemplativă şi mistică a aspiraţiilor umane, expresie a însăşi teofaniei şi teandriei, a arătării lui

12

Dumnezeu către om şi a îndumnezeirii omului. Scriere din, cu şi în Frumos, Bine şi Adevăr - în vizibilul esteticului, expresie a regăsirii, cină a familiei reîntregite, banchet (Symposion) platonic în care oamenilor căutător-istorici li se revelează Tainicul, Nemărginitul, iar Ideile însele mărturisesc şi dezvăluie Binele, Raţiunea Supremă, Lògos-ul, Zeul Unic intuit de filosofi şi aşteptat în Areopagul Atenei cu un monumental soclu liber, cu un altar închinat „Dumnezeului necunoscut” (Faptele Apostolilor 17.23). Estetica artei bizantine este filosofie prin căutare, teologie prin împlinire şi artă prin expresie, constituindu-se ca sistem bine conturat şi inconfundabil. Din punct de vedere filosofic, arta icoanei accede dimensiuni ale esteticii, epistemologiei, gnoseologiei, fenomenologiei, eticii, filosofiei artelor şi istoriei filosofiei. Deşi poate părea multora o afirmaţie nu chiar modestă, estetica bizantină îşi dovedeşte însă capacitatea de a se argumenta prin ea însăşi tuturor acelora care întreabă şi caută în mod constant şi direct, probabil mai puţin acelora care cred a o cunoaşte deja, din oarecare descrieri strict exterioare, decontextualizate şi decontextualizante. Bibliografia este prezentată după plaje relativ distincte prin tematică: filozofie, teologie şi artă, bibliografie care va oferi cititorului, oricând, variante de material consultativ necesar edificării unei arhitectonici de abordare a esteticii bizantine, demersul situându-se în mod cert într-un domeniu al interdisciplinarităţii, ceea ce permite moduri de abordare sau accente de perspectivă fie filosofice, fie teologice, fie artistice.

13

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI FILOSOFICE AALL, Anathon, Geshchichte der Logosideein der griechischen Philosophie Aall, 2004, 790 S, Gb, (Minerva), Bestell ACRON, Comentariu la Horaţiu, I, 3, 124 ADĂMUŢ, I. Anton, Filosofia Sfântului Augustin, Editura „Polirom”, Iaşi, 2001 ARISTOTEL, Metafizica, trad. de Ştefan Bezdechi, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, A 986a, 15; 987b, 64 BALCA, Nicolae, diacon prof.dr., Istoria filosofiei antice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982 BANU, Ion, coordonator, Filosofia greacă până la Platon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

14

BEJAN, Petru, Critica filosofiei pure, Editura Fundaţiei ,,AXIS”, Iaşi, 2000 BLAGA, Lucian, Eonul dogmatic, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 1993 BURKE, Edmund, Despre sublim şi frumos, Editura „Meridiane”, 1981 CICERO, Despre natura zeilor, II, 13, 37 CLÉMENT, Élisabeth, DEMONQUE, Chantal, HANSEN-LØVE, Laurence, KAHN, Pierre, Filosofia de la A la Z, Dicţionar enciclopedic de filozofie, traducere Magdalena Mărculescu-Cojocea şi Aurelian Cojocea, Editura „All Educational”, Bucureşti, 2000 CORNEANU, Nicolae, mitropolit, Elemente de estetică patristică, în. vol. Studii Patristice, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1984 CULIANU Ioan Petru, Călătorii în lumea de dincolo, Editura „Polirom”, Iaşi, 2007 CULIANU, Ioan Petru, Mircea Eliade, ediţie revăzută şi augmentată, traducere de Florin Chiriţescu şi Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade şi postfaşă de Sorin Antohi, Editura „Nemira”, Bucureşti, 1995 DANIEL, Constantin, Cultura spirituală a Egiptului antic, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1985

15

DIACONU, Florica, DIACONU Marian, Dicţionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Editura „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 2000 DIOGENES, Laertios, Despre viaţa şi doctrinele filosofilor, trad. de C.I. Bălmuş, Editura „Polirom”, 1998, Iaşi ECO, Umberto, coordonator de ediţie, Istoria urâtului,Editura „Enciclopedia Rao”, Bucureşti, 2007 ECO, Umberto, Istoria Frumuseţii, Editura „Rao”, trad. din limba italiană de Oana Sălişteanu, Bucureşti, 2005 ELIADE, Mircea, Încercarea labirintului, trad. si note de Doina Cornea, Editura „Dacia”, Cluj Napoca, 1990 EPICUR, Athenaios, Banchetul sofiştilor, XII, 546 f GAVRILUŢĂ, Nicu, Mentalităţi şi ritualuri magico religioase, studii şi eseuri de sociologie a sacrului, Cuvânt înainte de Ştefan Afloroaei, Editura „Polirom”, Iaşi, 1998 HANDOCA, Mircea, Noi glose despre Mircea Eliade, Editura „Roza Vânturilor”, Bucureşti, 2006 HEGEL, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de D.D.Roşca, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 1997 HEGEL, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de estetică, Editura Academiei R.S. R., Bucureşti, 1966

16

HERACLIT, Fragmente, trad. de Adelina Piatkowski si Ion Banu, în Filosofia greacă până la Platon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 HERIVAN, Mircea, Noua mitologie a universurilor deschise, Editura „Eminescu”, Bucureşti, 1984 HESIOD, Opere, Teogonia - traducere, studiu introductiv şi note de Dumitru T. Burtea, Editura „Univers”, Bucureşti, 1973 HRYISIP, Filon, Despre monarhie, I, 216 M IAMBLICHOS, De vita phytagoreica, trad. de Mihai Nasta, în Filosofia greacă până la Platon, vol.I, partea a doua, 15, 68. KINKEL, W.,Geschichte der Philosophie von Sokrates bis Aristoteles, Berlin,1922, p.1, apud: Nicolae Balca, diacon prof. dr., Istoria filosofiei antice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982 MATSOUKAS, Nikolaos, Istoria filosofiei bizantine, traducere de Constantin Coman şi Nicolae Deciu, Editura „Bizantină”, Bucureşti, 2003 MINUCIUS, Felix, Dialogul Octavius, în vol. Apologeţi de limba latină, trad. Prof. Nicolae Chiţescu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981 MORAR, Nicolae, Genialitate şi harismă, filosofi greci şi teologi creştini, Editura „Marineasa”, Timişoara, 2006 MUNTEANU, Ştefan, Raţionalitatea metafizicii lui Ion Petrovici, Editura „C.H. Beck”, Bucureşti, 2007

17

MUREŞAN, Valentin, îngrijitor de ediţie, Axiologie şi moralitate, Editura „Punct”, Bucureşti, 2001 NASTA, Mihail, Note la Pythagoras, în Filosofia greacă până la Platon, vol.I, partea a doua, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 NISTOR, Mihai, Fenomenologia sacrului, studiu introductiv de Nicu Gavriluţă, Editura „Cantes”, Iaşi, 1999 NISTOR, Mihai, Intuiţia estetică la Bergson, Editura „Cantes”, Iaşi, 1998 NOICA, Constantin, Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibnitz şi Kant, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 1995 NOICA, Rafail, Celălalt Noica, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1994 PAVEL, C. Contantin, Tragedia Omului în cultura modernă, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1997 PETROVICI, Ion, Studii istorico-filosofice, Editura „Casa Şcoalelor”, Bucureşti, 1929 PLATON, Dialoguri, Banchetul, trad. de Cezar Papacostea, Editura „Iri”, Bucureşti, 1998 PLATON, Opere, ediţie îngrijită de Petru Creţia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983

18

PLATON, Republica, cartea aVIIa, 514a- 517c, trad. Andrei Cornea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 PLEŞU, Andrei, Despre Îngeri, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2003 PORPHYRIOS, Viaţa lui Pitagora, trad. de Adelina Piatkowski, Cristian Bădiliţă şi Cristian Gaşpar, ed. îngrijită de Cristian Bădiliţă, Editura „Polirom”, Iaşi POSESCU, Alexandru, Platon, filosofia dialogurilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971 ROSENKRANTZ, Karl, O estetică a urâtului, traducere de Victor Ernest Maşek, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1984 SAVA, Iosif, Muzica în zgomotul lumii, Editura „Du Style”, Bucureşti, 1995 SEXTUS, Empiricus, Contra învăţaţilor, VI SIMPLICIUS, Phyisis, trad. de M. Marinescu-Himu, în Filosofia greacă până la Platon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 ŢUŢEA, Petre, Între Dumnezeu şi neamul meu, ediţie îngrijită de Daniel Klimovicz, Fundaţia Anastasia, Editura „Arta Grafică”, Bucureşti, 1992 TATARKIEWICZ, Wladyslav, Istoria esteticii, traducere de Sorin Mărculescu, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1978

19

UNDERHILL, Evelyn, Mistica, Studiu despre natura şi dezvoltarea conştiinţei spirituale a omului, traducere de Laura Pavel, postfaţă de Marta Petreu, Editura „Apostrof”, Cluj, 1995 URSACHE, Petru, Mic tratat de estetică teologică, Editura „Junimea”, Iaşi, 1999 VLĂDUŢESCU, G., Deschideri către o posibilă ontologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987 VLĂDUŢESCU, Gheorghe, Filosofia în Grecia veche, Editura „Albatros”, Bucureşti, 1984

LUCRĂRI TEOLOGICE

Apologeţi de limbă greacă, traducere, introducere, note şi indici de pr. prof. dr. T. Bodogae, pr. prof. dr. Olimp Căciulă, pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1997 BIBLIA, adică DUMNEZEEASCA SCRIPTURĂ A LEGII VECHI ŞI A CELEI NOUĂ, Ediţia Sfântului Sinod, Bucureşti, 1914 BRANIŞTE, Ene, Liturgica generală, Editura „Partener”, Galaţi, 2008 CARAGIU, Florin, Antropologia iconică, prefaţă de conf. dr. Adrian Lemeni, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2007

20

CHIRILĂ, Ioan, Homo Deus, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1997 CRAINIC, Nichifor, Nostalgia Paradisului, Editura Moldova, Iaşi, 1996 DAMASCHIN, ieromonah, Viaţa şi lucrările pr. Serafim Rose, traducere de Constantin Făgeţan şi pr. Constantin Jinga, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2005 DAMIAN, Theodor, Pr. Prof., Implicaţiile spirituale ale teologiei icoanei, Editura „Eikon”, Cluj-Napoca, 2003 DANTE, Alighieri, Divina comedie, în româneşte de Giuseppe Cifarelli, ediţie îngrijită de Titus Pîrvulescu, prefaţă de Alexandru Ciorănescu, ilustraţii realizate de Marcel Chirnoagă, Editura „Europa”, Craiova, 1993 DIACONESCU, Mihail, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, Editura „Porto-Franco”, Galaţi, 1996 ELIADE, Mircea, CULIANU Ioan Petru, Dicţionar al religiilor, cu colaborarea lui H. S. Wiesner, ediţie nouă, traducere din limba franceză de Dan Petrescu, Editura „Polirom”, Iaşi, 2007 EVDOKIMOV, Paul, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere de Theodor Baconsky, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1991 EVDOKIMOV, Paul, Arta icoanei, o teologie a frumusetii, traducere de Grigore Moga şi Petru Moga, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1992

21

Fericitul AUGUSTIN, Mărturisiri, traducere şi indice de prof. dr. docent Nicolae Barbu, introducere şi note de pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, ediţia a II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994 FLORENSKI, Pavel, Iconostasul, traducere şi cronologie de Boris Buzilă, Editura Fundaţiei „Anastasia”, Bucureşti, 1994 GHELASIE, ierom., Memoriile unui isihast, Editura „Platytera”, colecţia Isihasm, Bucureşti, 2006 GHELASIE, ieromonah, Medicina isihastă, Editura „Platytera”, Bucureşti, 2007, ediţie îngrijită de Florin Caragiu KOVALEVSKY, Ioan, Fericiţii nebuni pentru Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura „Anastasia”, 1997 NEAMŢU, Mihail, Bufniţa din dărâmături, Insomnii teologice din România postcomunistă, Editura „Polirom”, Iaşi, 2008 NELLAS, Panayotis, Omul – animal îndumnezeit, perspective pentru o antropologie ortodoxă, studiu introductiv şi traducere de diacon Ioan Ică jr., Editura „Deisis”, ediţia a doua, Sibiu, 1999 NEVOITOR, Război în văzduhul inimii, Editura „Credinţa Strămoşească”, Iaşi, 2001 ORIGEN, Filocalia, în Scrieri alese. Partea a doua, traducere de Teodor Bodogae, Nicolae Neaga şi Zorica Laţcu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982, XVIII, 2. OZOLIN, Nikolai, pr., Chipul lui Dumnezeu,chipul omului, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1998

22

PALADE, Mihaela, Iconoclasmul în actualitate, Editura „Sophia”, Bucuresti, 2005 RAHNER, Karl, Tratat fundamental despre credinţă, introducere în conceptul de creştinism, traducere din limba germană de Marius Taloş, Editura „Galaxia Gutenberg”, Târgu Lăpuş, 2005 RĂDUCĂ, Vasile, pr. dr., Antropologia sfântului Grigorie de Nyssa, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996 SCHÖNBORN, Christoph, Icoana lui Hristos – O introducere teologică, traducere şi postfaţă de pr. dr. Vasile Răducă, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1996 SF. CHIRIL al ALEXANDRIEI, Scrieri, Partea a doua, Glafire, trad. din limba greacă, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Col. P.S.B. 39, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992, p.451, n.776., apud: Florin Caragiu, Antropologia iconică, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2007 SF. DIONISIE AREOPAGITUL, Despre Numele Divine, Teologia Mistică, Traducere pr. Cicerone Iordăchescu şi Theofil Simensky, postfaţă de Ştefan Afloroaei, „Institutul European”, Iaşi, 1993 SF. DIONISIE AREOPAGITUL, Opere complete şi Scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de pr. Dumitru Stăniloae, ediţie îngrijită de Constanţa Costea, Editura „Paideia”, Bucureşti, 1997 SF. IOAN al CRUCII, Noaptea întunecată, traducere şi editare efectuată pe baza mandatului şi autorizaţiei Ordinului

23

Carmeliţilor Desculţi, Provincialatul München, Editura „Thausib”, Sibiu, 1995 SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, ed. a III a, traducere pr. Dumitru Fecioru, Editura „Scripta”, Bucureşti, 1993 SF. IUSTIN, MARTIRUL şi FILOSOFUL, Apologia întîia, în Apologeţi de limba greacă, traducere de Teodor Bodogae, Olimp Căciulă şi Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980 SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de pr. Prof. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2006 SF. NICODIM AGHIORITUL, Paza celor cinci simţiri, Editura „Bunavestire”, Bacău, 2000 SF. NICOLAE VELIMIROVICI, Simboluri şi semne, trad. din limba sârbă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2009 SF. SIMEON, NOUL CUVÂNTĂTORIU de DUMNEZEU, Ale Dumnezeieştilor cântări, Iubirile, traducere de Isaac Dascălu, Editura „Predania”, Bucureşti, 2008 SF. VASILE cel MARE, Tâlcuire duhovnicească la psalmi, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2000 ŠPIDLÍK, Tomáš, Spiritualitatea Răsăritului Creştin, Manual sistematic, traducere şi prezentare de diac. Ioan Ică jr., Editura „Deisis”, Sibiu, 1997

24

STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura „Cristal”, Bucureşti, 1995 STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., Iisus Hristos, lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, îngrijirea ediţiei de Monica Dumitrescu, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1993 STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., Iisus Hristos sau restaurarea omului, Editura „Omniscop”, Craiova, 1993 STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., O teologie a icoanei, Editura Fundaţiei „Anastasia”, Bucureşti, 2005 STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991 STĂNILOAE, Dumitru, pr. prof. dr., Teologia dogmatică Ortodoxă, E.I.B.M.B.O.R., ediţia a doua, Bucureşti, 1997 STUPARU, Florin, îngrijitor ediţie, Sfinţii Părinţi despre Naşterea şi Întruparea Cuvântului, Editura „Cartea Ortodoxă”, Bucureşti, 2007 TEŞU, Ioan Cristinel, Omul - taină teologică, studii de spiritualitate filocalică, cuvânt înainte de pr. prof. dr. Ilie Moldovan, Editura „Christiana”, Bucureşti, 2002 TODORAN, Isidor, pr. prof. dr., Teologia Dogmatică, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1991

25

LUCRĂRI DESPRE ARTĂ ARGAN, Carlo Giulio, Căderea şi salvarea artei moderne, traducere de George Lăzărescu, prefaţă de Theodor Enescu, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1970 BURKHARDT, Jacob, Artă şi istorie, traducere, antologie, note şi cuvânt înainte de Mircea Popescu, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1987 CASTELFRANCHI, VEGAS Liana, Arta Renaşterii, traducere din italiană, Michaela Şchiopu, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 1997 CAVARNOS, Constantine, Ghid de iconografie bizantină, îngrijitor de ediţie şi coordonator artistic Ştefan Ionescu-Berechet, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura „Sophia”, 2005 CHÉNG, Francois, Vid şi plin, Limbajul pictural chinezesc, trad. de Iuliana Crenguţa Munteanu, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1983 DELVOYE, Charles, Arta bizantină, traducere de Florica-Eugenia Condurachi, prefaţă de Vasile Drăguţ, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1976 DULGHERU, Elena, Tarkovski – filmul ca rugăciune, ediţia a II- a, revizuită, Editura „Arca Învierii”, Bucureşti, 2002 EFREMOV, Alexandru, Icoane româneşti, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 2003

26

ENĂCHESCU, Constantin, Tratat de igienă mintală, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996 FAURE, Élie, Istoria Artei, traducere de Irina Mavrodin, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1970 FRONTISI, Claude, coordonator, Istoria vizuală a artei, traducere din limba franceză de Alina Dimitriu, Liana Filimon, Denia Mateescu, Editura „Enciclopedia RAO”, Bucureşti, 2005 GHIŢESCU, Gheorghe, Antropologie artistică, vol.I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979 GRENIER, Jean, Arta si problemele ei, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1974 http://ro.wikipedia.org/wiki/pictura în ulei IULIANA, monahia, Truda iconarului, traducere din limba rusă de Evdochia Şavga, Editura „Sophia”, 2001 IONESCU, Claudiu – coordonator, Marcel Chirnoagă, Editor Fundaţia culturală „Gama”, Bucureşti, 2000 JONES, Arthur F., Introducere în artă, traducere Anca Irina Ionescu, Editura „Lider”, Bucureşti, 1993 KANDINSKY, Wassily, Spiritualul în artă, traducere şi prefaţă de Amelia Pavel, Editura „Meridiane”, Bucureşti 1994 KARELIN, Rafail, GUSEV, Nikolai, DUNAEV, Mihail, Îndrumar iconografic, ediţie îngrijită de L. S. Desartovici, traducere din limba rusă de Evdochia Şavga, Editura „Sophia”, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007

27

LAZAREV, Viktor, Istoria picturii bizantine, traducere de Florin Chiriţescu, prefaţă de Vasile Drăguţ, Editura Meridiane, Bucureşti, 1980 LIVIO, Mario, Secţiunea de aur, povestea lui phi, cel mai uimitor număr, Editura „Humanitas”, trad. din limba engleză de Mihnea Moroianu, Bucureşti, 2007 MARION, Jean-Luc, Vizibilul şi revelatul, teologie, metafizică şi fenomenologie, Editura „Deisis”, Sibiu, 2007 MIHALCU, Mihail, Faţa nevăzută a formei şi culorii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996 MORA, Paolo, MORA, Laura, PHILIPPOT Paul, Conservarea picturilor murale, traducere de Dan Pineta, prefaţă de Vasile Drăguţ, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1986 NYSSEN, Wilhelm, Începuturile picturii bizantine, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1975 ONASCH, Konrad, Civilizaţia marelui Novgorod, traducere de D. Marian, cuvânt înainte de Dan Zamfirescu, Editura Meridiane, 1975 PIATNITSKY, Yuri, BADDELEY, Oriana, BRUNNER, Earleen, MUNDELL MANGO, Marlia - editors, Sinai, Byzantium, Russia, Orthodox Art from the Sixth to the Twentieth Century, published to accompany an exhibition at The State Hermitage Museum, St. Petersburg, with the collaboration of the Saint Catherine Foundation, 2000 POHONŢU, Eugen, Iniţiere în artele plastice, Editura „Albatros”, Bucureşti, 1980

28

POPOVA, Olga, SMIRNOVA, Engelina, CORTESI, Paola, Les icônes, Éditions „Solar”, Paris, 2002 QUENOT, Michel, Sfidările icoanei- o altă viziune asupra lumii, trad. din limba franceză de Dora Mezdrea, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2004 READ, Herbert, Semnificaţia artei, trad. de D. Mazilu, prefaţă de Theodor Enescu, Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1969 SĂNDULESCU-VERNA, Constantin, Materiale şi tehnica picturii, Editura „Marineasa”, Timişoara, 2000 SENDLER, Egon, Icoana, chipul nevăzutului, traducere din limba franceză de Ioana Caragiu, Florin Caragiu şi monahia Ilie Doiniţa Teodosia, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2005 ŞUŞALĂ, Ion N., Culoarea cea de toate zilele, Editura „Albatros”, Bucureşti, 1982 ŞUŞALĂ, Ion N., BĂRBULESCU Ovidiu, Dicţionar de Artă, termeni de atelier, Editura „Sigma”, Bucureşti, 1993 ŞUŞALĂ, Ion N., BĂRBULESCU Ovidiu, Dicţionar de Arsmatetică, Editura” Star Tipp”, Slobozia, 2003 ŞUŞALĂ, Ion N., Estetica şi Psihopedagogia Artelor Plastice şi Designului, Editura „Sigma”, Bucureşti, 2000 ŞUŞALĂ, Ion N., PETRE Gheorghe, Educaţia vizuală de bază, Editura „Star Tipp”, Slobozia, 2003

29

30

TARABUKIN, Nikolai M., Sensul icoanei, traducere şi postfaţă de Vladimir Bulat, ediţie îngrijită de Adrian Tănăsescu-Vlad, Editura „Sophia”, Bucureşti, 2008, USPENSKY, Leonid, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, studiu introductiv şi traducere de Teodor Baconsky, Editura „Anastasia”, Bucureşti, 1994 VASILE, Vasile, Metodica educaţiei muzicale, Editura „Muzicală”, Bucureşti, 2004 VELMANS, Tania, sous la direction, Le grand livre des Icônes, des origines à la chute de Byzance, Éditions Hazan, Paris, 2002 ZĂRNESCU, Constantin, Aforismele şi textele lui Brâncuşi, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1988