rousseau - confesiuni 1

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 1

1/346


2/346

confesiuni/


3/346


4/346

«... Oricine ai , tu, cel pe care destinul încrederea mea te-au făcut judecătorul tui caiet, te conjur, prin nenorocirile le, prin simţirea ta şi în


5/346

numele întregii speţe umane, să nu distrugi o scriere folositoare şi unică, cepoate sluji ca primă piesă de comparaţie pentru studiu! oamenilor, care,desigur, rămîne încă să e început, şi de a nu-mi lipsi cinstirea memoriei desingurul monument exact al caracterului meu, care să nu fost des gurat decătre duşmanii mei .

.- . ".O#$$%'isările unui (oinar singuratic )pu*licate în +olumul al ediţiei de faţa sînttraduse de i(ail ora.

%&0- &12#%$ "O#$$%1onfessions 3o.nc 4i*fairie 5ion, 5aris"O#$$% 6 5O"3"%3 7 0 5"O8 49

1onfesiunile lui ean- ac:ues "ousseau apar, acum, pentru prima dată înlim*a rom;nă, într-o traducere integrală. &semenea întîr


6/346

ecranul istoriei moderne ca un precursor, ca un docuinar, ca un re+oluţionar,ca un profet, fără ca el să aspirat la +ieuna din aceste misiuni şi fără caopera lui să ai*ă tonul sau am*iţia instaurării unor dogme a*solute. %l nu ană


7/346

însuşi decît aceea pe care i-a păstrat-o posteritateaD, conc(ide pe dreptcu+înt un'*iogr.il rom;n, care i-a consacrat nu de mult o amplă şi su*stanţialamonogra e. ? 1onştient de +aloarea sa ca scriitor şi gînditor, conştient

totodată de interesul stîrnii de scrierile lui în lumea literaţilor şi lo


8/346

sc(im*, +iaţa la Los-.eR, în mijlocul naturii, i-a stîrnit lui "ousseau, încă dincopilărie, dragostea pentru pri+eliştile campestre, ce nu se +a mai stingeniciodată în su=etul său. tn- toic la Fene+a, eSte dat să facă ucenicie la ungra+or. 1ondiţiile de trai la noul lui stăpin sini insuporta*ile, restricţiiledomestice şi pri+aţiunile de li*ertate altornînd cu dese pedepse corporale.

îtur-o duminică,


9/346

împreună cu 3(erese într-o mansardă şi-şi cîştigă existenţa fă- cînd copiimu


10/346

5ant(eon, ca o reparaţie postumă a memoriei şi numelui său, ce se impunea în mod logic o dată cu i

în afară de cîte+a momente de *ucurii- sporadice cunoscute in primatinereţe 6 şi care se datorau nu atît unor împrejurări de ordin o*iecti+, cit

efu


11/346

a făcut din raţiune instrumentul de surare a +ec(ilor instituţii şi dogme 6este un +eac al protestului şi contestării. 0iciodată de la "enaştere încoacenu s-a înregistrat în istoria europeană o mai iminentă ne+oie de re+i-G


12/346

profet.7ouă sînt în esenţă re+elaţiile lui în materie de restructurare a +i


13/346

*ogăţia şi adesea onorurile sînt preţul celor mai demni în arta de a instrui şilumina oameniiE totul contri*uie să perfecţione


14/346

a-şi. păstra fondul de omenie într-o societate condusă de ipocri


15/346

literară, 1onfesiunile se impun cititorului su* două aspecte esenţ[email protected] caauto*iogra e a unui om care a căutat să spună totul despre el, descărcîndu-şi conştiinţa de greşelile sau păcatele ce-B apăsau, şi, în al doilea rînd, capo+estire scrisă de un scriitor desă+îrşit, a cărui artă stilistică predomină dela început pînă la sfîrşit, atît în pri+inţa formulării ideilor, cît şi a descrierilor

de întîmplări, de personaje sauG Gde peisaje în a căror redare "ousseau răinîne neîntrecut pentru epoca sa.

7ar principalul merit al scriitorului constă în excepţionalul lui patosconfesi+. %l a simţit cu acuitate o stare frec+entă în psi(ologia modernă,oferind memorialiştilor de structură ego- tistă de mai tîr


16/346

dimensiunea su*iectului a*ordat şi prin temeritatea concepţiei ce stătea la*a


17/346

că Cnu există su=et omenesc, aricit de curat ar el, care să nu ascundă+reun +iciu de


18/346


19/346

1onfesiuni.&ceastă C arăD era insă omul cel mai *lînd cu putinţă, însu=eţii de

dragoste şi genero


20/346

însumi, dorind totuşi să jiu maiGG ',

îngăduitor cu ceilalţi. 'reau să u mereu drept şi ade+ărat, spit- nînd desprealţii *inele in măsura m care-mi +a cu putinţă, ne+or*indu-i de rău decîtatunci cînd sînt în cau


21/346

dispariţia pacientului ! 6 că "ousseau a suferit de toate *olile psi(iceposi*ile @ isterie, neurastenie, erotomanie, delir paranoic, mania persecuţiei,dereglări cardio-+asculare etc. etc. 0u este deci de mirare că c(iar pe terenulinterpretărilor literare propriu-


22/346

deeît să accentue


23/346

depo


24/346

materiale."ousseau şi-a propus sarcina imensă şi aproape (imerică pentru +remea

lui de a înfăptui +ictoria inţei naturale a omului asupra unei societăţiarti ciale. "edusă la dimensiunea spaţiului său *iologic, tentati+a s-a soldatcu un eşec, dar în lumina perspecti+ei istorice ea este o i


25/346

3&L%4 1"O0O4OF 1BJBH 4a HI iunie se naşte ean- ac:ues "ousseau, a Fene+a. %ste al doilea


26/346

u al lui saac "ousseau, ceasornicar, căsătorist în BJXV cu $u


27/346

c(mlui sau Lernard, apoi este cîat în seama pastorului 4am*ercier, la LosseR,unde +a cunoaşte acel Ctalmcş-*almeş numit educaţie


28/346

BJHV $e naşte lo


29/346

BJVX "ousseau pleacă la 4Ron, unde este preceptorul copiilor lui a*lR,intendent general, frate cu lo


30/346

]tBJKH "ousseau se sta*ileşte la 1(e+rette, într-un pa+ilion oferit de doamna

d9%pinaR.5rimele doua +olume din %nciclopedie sînt inter


31/346

[.+oare "ameau )născut în B II .


32/346

BJ K $crisori de la munte sînt arse la Aaga apoi Wa 5aris. "ousseau,ameninţat cu lapidarea


33/346

BJIV oare 7iderot.'II oare pictorul 4a 3our )născut în BJ1V care a lăsat un portret şi maimulte desene ce gurea


34/346

1 3"% 1 3 3O"lată singurul portret de. om,


35/346

său ade+ăr, care există care, pro*a*il, +a exista +reodată. Oricine ai , tu,cel pe care destinul încrederea mea te-au făcut judecătorul acestui caiet,te conjur, prin nenorocirile mele, prin simţirea ta şi în numele întregii speţeumane, să nu distrugi o scriere folositoare şi unică, ce poate sluji ca primăpiesă de comparaţie pentru studiul oamenilor, care, desigur, rămîne încă să

e început, şi de a nu-mi lipsi cinstirea memoriei de singurul monumentexact al caracterului meu, care să nu fost des gurat de către duşmaniimei. i c(iar de-ai tu însuţi unul din duşmanii mei necruţători, încetea


36/346

1artea întîi)B J B H6B J H I


37/346

&lcătuiesc o lucrare cum n-a mai fost alta la fel +i a cărei înfăptuire nu +aa+ea imitator. 'reau să înfăţişe< semenilor mei un om în tot ade+ărul rii lui Eşi omul acesta +oi cu.

0umai eu. îmi ştiu inima şi-i cunosc pe oameni. 0u sînt făcut ca nici unuldintre cei pe care i-am +ă


38/346

+iaţa, îşi făcură jurainţe, şi cerul le *inecu+întă legăm;ntul.Fa*riel Lernard, frate al mamei, se îndrăgosti de una dintre surorile

tatălui meuE dar fata nu consimţi să se mărite cu fratele, decît dacă fratele eise +a însura cu sora. u*irea împlini totul, şi cele două căsătorii se făcură înaceeaşi


39/346

ac:ues, să +or*im despre mama taD, cu îi. răspundeam @ C5rea *ine, tată,dar o să începem să pl;ngem şi numai aceste cu+inte îi smulgeau lacrimi.


40/346

C&(, rostea el gemînd, redă-mi-o, consolca


41/346

putea să e altfel, deoarece această *i*liotecă fusese alcătuită de un pastor,ce-i drept, *a c(iar sa+ant, căci aşa era mo-da pe atunci, însă om de gust şi-de spirit. storia Lisericii şi a mperiului de 4e $ueur E 7iscursurile lui Lossuetdespre storia uni+ersalăE Oamenii iluştri de 5lutarc( E ls-V>

N-io .

tona 'eneţiei de 0ani E etamorfo


42/346

8ontenelleE 7ialogurile morţilor, tot de el, şi cîte+a tomuri de oliere furăcărate în atelierul tatălui meu, şi le citeam


43/346

unul răsfăţat. 0iciodată, pînă mi-am luat


44/346

face să rîd şi astă


45/346

ade+ărata po+este a tuturor po


46/346

că l-au cîntat şi alţii în afară de sărmana mea mătuşă $u


47/346

arate în mine o inimă atît de mîndră şi totodată atît de duioasă, un caracterefeminat şi totuşi ne- înfrînt, care, piutind totdeauna între slă*iciune şi curaj,


48/346

între moliciune şi tărie, m-a pus pînă la urma în contradicţie cu mine însumişi a făcut ca înfrî- narea şi pri(ana, plăcerea şi cuminţenia să-mi scapedeopotri+ă.

&cest soi de educaţie fu întrerupt de o întîm- plare ale cărei urmări au înrîurit tot restul +ieţii mele. 3ata a+u o neînţelegere cu un domn Fautier,

căpitan în 8ranţa şi cu rude sus-puse. &cest Fautier, om o*ra


49/346

era foarte puternic, şi nu numai că nu puteam trăi o singură clipă despărţiţi,dar nici nu concepeam că am putea +reodată separaţi. &+eam amîndoi o

re care ceda uşor la mîn-


50/346

gîieri, ascultători cinci ceilalţi nu ne supuneau la constrîngeri, eramtotdeauna dc acord asupra oricărui lucru. 7acă, prin fa+oarea celor care ne


51/346

conduceau, el a+ea asupra mea oarecare trecere în faţa lor, cînd rămîneamsinguri eu mă *ucuram de o în- tîietate ce resta*ilea ec(ili*rul. în orele destudiu, îi su=am lecţia atunci cînd el se încurca E după ce eu îmi terminamtema, îl ajutam să şi-o facă şi el, iar în distracţiile noastre, rea mea maiacti+a îi ser+ea totdeauna de călău


52/346

mine, mi se părea tare îngro


53/346

4JA*lîndeţea mea rească mă împiedicau să caut repetarea aceluiaşi tratament,


54/346

meritîndu-BE căci găsisem în durere, şi c(iar în ruşine, un amestec desen


55/346

mersese de


56/346

primele i


57/346

declara ne*unia mea şi de a cere de la ele, în cea mai intimă familiaritate,singura fa+oare ce le lipsea celorlalţi. &sta nu mi s-a întîmplat decît o singurădatăHB

în copilărie cu o fată de +îrsta mea E dar şi atunci, ea a fost aceea care a

rostit primul cu+înt.&jung;nd în felul acesta la primele urme ale inţei mele sensi*ile, dau deelemente care, părînd uneori deose*ite între ele, n-au încetat de a se unipentru a produce cu putere un efect uniform şi simplu, după cum găsescaltele care, deşi aceleaşi în aparenţă, au format, prin concursul unor anumite

împrejurări, îm*inări atît de diferite, încît nimeni nu şi-ar înc(ipui că au +reunraport unele cu altele, 1ine ar crede, *unăoară, că una din trăsăturile celemai +iguroase ale su=etului meu s-a scăldat rin acelaşi i


58/346

totdeauna tratat cu *lîndeţe, dreptate, *ună+oinţă, care nu ştie ce estenedreptatea, şi care încearcă, pentru prima dată, o nedreptate atît de maretocmai din partea oamenilor pe care-i iu*eşte şi-i respectă cel mai mult ! 1epră*uşire în gîndurile lui ! 1e în+ălmăşeală în simţămintele lui ! 1e


59/346


60/346

gateE dar de cînd am?trecut de +îrsta maturităţii, înclinînd către *ătrîneţe,simt că aceste amintiri renasc, în timp ce celelalte se şterg, şi că se


61/346

întipăresc în memoria mea cu trăsături al căror farmec şi tărie sporesc din


62/346

recurs 4a tot felul de +icleşuguri spre a uda salcia timp de cîte+a


63/346


64/346

1um gîndurile ne erau numai la copăcelul nostru, care nu ne mai lăsa să în+ăţăm, să studiem, făcîn- du-ne să trăim ca intr-un delir, iar cum ceilalţi,ne- cunoscînd pricina, ne ţineau mai din scurt ca înainte, pre+ă


65/346

salcia, totul fu distrus, totul fu morfolit fără ca el să rostit, în timpul acesteicumplite năpustiri, nici un alt cu+înt, în afară de exclamaţia pe care o repetamereu @ #n apeduct! şi striga aşa într-una, sfărîmînd totul @ , un apeduct! unapeduct !

5oate credeţi că întîmplarea s-a înc(eiat rău pentru micii ar(itecţi. 'ă

înşelaţi @ totul s-a terminat aici. 7omnul 4arn*ercier nu ne spuse nici o +or*ăde dojana, nu ne aruncă nici măcar o pri+ire urîtă, şi nu ne mai +or*i despreasta E l-am au


66/346

clin apucăturile uşuratice pe care lenea ni le-ar putut inspira. Freşesc c(iarsocotindu-ne leneşi, căci nicicînd în +iaţi n-am fost mai puţin, şi noroculnostru era că toate distracţiile ce ne atrăgeau rînd pe rînd ne făceau să stămamîndoi în casă şi să ne petrecem +remea acolo, fără a nici măcar ispitiţisă co*orîm în stradă. 8ăceam coli+ii, =uiere,


67/346

O doamnă de 'uîson mai ales nu mă mai slă*ea cu mîngîierile, şi, pentru apune +îrf la toate, ica sa mă luă diept amore


68/346

!] îi restituiam domnişoarei de 'ulson. care nu *ănuia nimic, grija pe care o


69/346

a+ea ea de a se ser+i de mine spre a-şi ascunde alte amoruri. 7ar, spremarele meu regret, taina fu descoperită, sau fu mai puţin *ine păstrată demica mea în+ăţătoare decît de mine, căci nu peste mult furăm despărţiţi, iardupă cît+a timp, reîntorcîndu-mă la Fene+a, am au


70/346

*ine+oitor cu una, şi mai supus faţă de cealaltă. 5entru nimic în lume n-aş +rut s-o supăr pe dom-WK


71/346

nişoara de 'ulson E dar dacă domnişoara Foton mi-ar poruncit să mă arunc în =ăcări, cred că aş făcut-o pe loc.


72/346

u*irea mea, sau, mai *ine


73/346

afară din grefă în c(ip ruşinos pentru nătîngiaWJmea, iar sluj*aşii domnului asseron se pronunţară că nu-s *un decît să tragcu pila.

'ocaţia mea astfel terminată, fui trimis să fac ucenicie, însă nu la un

ceasornicar, ci la un gra+or. 5urtarea dispreţuitoare a gre erului mă umili eatît de tare, că acum mă supuneam fără să crîcncsc. 0oul stăpîn, pe nume7ucommun, era un *ăr*at tînăr, necioplit şi silnic, care i


74/346

li*er la domnul 4am*ercier, aşe


75/346

nu mai a+eai nimic de făcut acolo E unde, ţintuit fără răga< la lucru, +edeam în toate numai prilejuri de desfătare pentru alţii şi de conştrmgeri pentru


76/346

mine E unde imaginea despre li*ertatea stăpînului şi a calfelor sporea po+ara înro*irii mele E unde, în discuţiile despre ceea ce ştiam mai *ine, nu cute


77/346

mulţumit că mă alegeam cu cîte+a rimituri, nici nu mă atingeam de +inullor.

>VB


78/346

3rea*a merse astfel cîte+a


79/346

îndeplineam ticăloşia cu cea mai mare credinţă, şi singurul meu îndemn erade a-i pe plac celui ce mă punea s-o fac. 7acă însă aş fost prins asuprafaptului, ce *ătaie, ce înjurături, ce pedepse crude s-ar a*ătut asupra mea,

în timp ce păcătosul, dînd +ina numai pe mine, ar fost cre


80/346

*ătăile ajunseră să mi se pară un fel de răsplată a furtului, ce-mi dădeadreptul să-l continui. în loc să întorc oc(ii înapoi şi \ă +ăd pedeapsa, îi

îndreptam înainte şi pri+eam spre ră


81/346

şi a *ătut merg împreună şi formea


82/346

las cealaltă parte în grija stăpînului meu. 5e *a


83/346

cu+înt de spus, un gest de făcut îmi sperie lenea E teama şi ruşinea mă apasăaşa de tare, încît aş +rea să dispar din oc(ii tuturor muritorilor. 7acă tre*uiesă acţione.

cumpărate cu *ani n-ar a+ea pentru mine nici un farmec E mă îndoiesc c(iarcă aş în stare sa re- E curg la aşa ce+a. 4a fel se întîmplă cu toate plăcerilece-mi stauQ în putere E dacă ie capăt uşor, mi se pur sear*ede. îmi placnumai *unurile oare nu smt ale nimănui, decît ale primului care ştie s?ă leguste.

0iciodată *anul nu mi s-a părut ce+a atît de pre ! ţîos pe cît este socotit.ai mult .încă, el nu mi s-a k părut niciodată prea îm*ietorE nu e *un la nimic

i prin el însuşi, tre*uie să-l transformi ca sa te *ucuri k ele el E tre*uie săcumperi, să faci negoţ, adesea să B i înşelat, plătind *ine spre a prostser+it. 'reau ţ un lucru *un prin calitatea sa E cu *anul meu s;nt sigur că-B+oi a+ea prost. 5lătesc scump un. ou proas- i păt, dar e +ec(i E un fructfrumos, dar e crud E o f fată, dar e stricată. îmi place +inul *un, dar de unde jsă-l iau \ 7e la negustorul de +inuri \ Oricum aş K face, mă +a otră+i. in cuorice preţ să u *ine ser+it E cîte griji, cîte încurcături ! $ă ai prieteni,corespondenţi, să trimiţi comisioane, să scrii, \ă pleci,, să +ii, să aştepţi, şiadesea pînă la urmă tot eşti pă j călit. 1îte neca


84/346


85/346

decît la mine.%ram la 5aris. ă plim*am, cu domnul de 8ran- cueil, la 5alais "oRal, pe la

ceasurile cinci. %l îşi scoase ceasul, îl pri+i şi-mi spuse @ CAai să mergem laOperăD. 8ui de acord E ne duserăm. 4uă două *ilete la am teatru, îmi dădumie unul şi trecu înainte cu celălalt. ntră în sală, eu mă ţineam după el. 7ar

cînd să intru şi eu, mă lo+esc de îm*ul


86/346

dacă aş a+ut pasiuni mai costisitoare. ărginit la clipa pre


87/346

să se îndoape cu cţiuni. i-e de ajuns, deocamdată, că am descifratoriginea şi prima cau


88/346

noastre nu se rupseră cu totul, şi cum el era un *ăiat cu re *ună, urmauneori îndemnurile inimii, în ciuda po+eţelor mamei lui, &=înd despre(otărîrea mea, alergă să mă +adă, nu spre a mă întoarce din cale sau sărămînă cu mine, ci spre a-mi face, prin cîte+a mici daruri, fuga mai uşor de

îndurat, căci propriile mele mijloace nu puteau să mă ducă prea departe. îmi

dădu, între altele, o mică spadă, la care ţineam foarte mult, pe care ampurtat-o pxnă la 3o- rmo, unde ne+oia m-a făcut să mă despart de ea şi undea tre*uit, cum se


89/346

şi-ar mai amintit de mine.n loc de asta... ce ta*lou îmi e dat să


90/346

gentilom era el E dar eram un prea *un me- ]sean pentru a tot atit de *unteolog E iar +inul

j +or*a gri gentilomii ducelui de $a+oia, cate se lăuda- seră că-i mănîneăfripţi pe gene+e


91/346

6 - -]- +P> >??«?>>>Nel nu era desigur un om +irtuos E dimpotri+ă, era un *isericos care nu


92/346

cunoştea altă +irtute decît să adore icoanele şi ea spună rugăciuniE un fel demisionar ce nu ştia altce+a mai *un, spre folosul credinţei, decît să

întocmească jal*e contra pastorilor din Fene+a. 7eparte de a se gîndi să mătrimită Ba ai mei, el pro tă de dorinţa mea de a mă înstrăina, spre a mă facesă nu mă mai întorc din drum, c(iar cînd aş a+ut c(ef să mă ră


93/346

tul*urată de teama de a nu displace.. 7e altminteri, cu toate că a+eam unspirit destul de *ogat, din pricină că nu intrasem pîna atunci în lume, eramcu totul lipsit de maniere, iar cunoştinţele mele, departe de a suplini acestlucru, nu făceau decît să mă intimide


94/346

pe care o cili pînă la capăt, şi ar recitit-o încă dată dacă ser+itorul nu î-ar amintit că era timpul + intre în *iserică. C%(, copilul meu, îmi spuse pe un


95/346

ton ce mă făcu să tresar, iată-te cutreier;nd? lumea destul de tînăr E e trist,intr-ade+ăr.> &poi, fără a aştepta răspunsul meu, adăugă @ C7u-te şi aşieap-la-mă acasă E spune să ţi se dea de mîncare E după sluj*ă +oi +eni să stăm de+or*ă>.

4ouise-%leonore de Uarens era o domnişoară de ia 3our de 5il, no*ilă şi

+ec(e familie din Ye+e+, oraş din regiunea 'aud. $e căsătorise foarte ţinurăcu domnul de Uarens din casa de 4oRs, ul mai?mare al domnului de'i lardin, din 4ausanne. &ceastă căsătorie, din care nu se născuseră copii,ne ind prea reuşită, doamna de Uarens, împinsă de unele nemulţumiricasnice, folosi prilejul că regele 'ietor- &medee se a=a la %+ian, pentru atrece lacul şi a se duce să se arunce la picioarele acestui prinţ, părăsin- du-şiastfel soţul, familia şi ţara, prmtr-o nesă*uinţă asemănătoare cu a mea, şi pecare a a+ut tot timpul s-o deplîngă ca şi mine. "egele, căruia ii plăcea să facăpe catolicul


96/346

pentru a întuneca luminile raţiunii, minunata sa inimă nu se dădu *ătută şirămase mereu aceeaşiE caracterul ei iu*itor şi *lînd,

VB simţămintele ei pentru cei nenorociţi, nesnrşita ei *unătate, rea ei +eselă,desc(isă şi sinceră, nu se întinară niciodată E şi c(iar în pragul *ătrîneţii, !a

apariţia lipsurilor, a *olilor şi a suferinţelor de tot felulQ senmatateafrumosului ei su=et îi păstră pînă la sfîrşitul +ieţii întreaga +oioşie a


97/346

că, de la prima între+edere, de a primul cu+înt, de la prima pri+ire, doamnade Uarens îmi inspiră nu numai cel mai +iu ataşament, dar o încredere oar*ăce nu s-a de


98/346

mea pe care-B +ă


99/346

mînca împreună cu noi şi care de+oră, el singur, o masă ce putea îndestulaşase persoane. în ce mă pri+eşte, mă a=am într-o stare de încîntare ce nu-mi

îngăduia să pun nimic în gură. nima mi se (rănea cu un simţămînt cu totulnou, ce-mi năpădea întreaga inţă şi făcea să nu mă mai gîndesc la nimicaltce+a.

7oamna de Uarens +roi să a=e amănunte despre mica mea odis>ee E casă i-o po+estesc, regăsii toată în=ăcărarea pe care o pierdusem la stăpînulmeu. 1u cît cîştigam acest excelent su=et în fa+oarea mea, cu atît eadeplîngea soarta la care a+eam să mă expun. 7uioasa ei milă se +edea în

înfăţişarea sa, în pri+ire, în gesturi. 0u îndră


100/346

să facă *inele după puterile sale, şi că-i +a +or*i despre asta onseniorului.7ar afurisitul de căpcăun, temîndu-se că ea nu +a +or*i aşa cum +roia el şia+înd micul lui interes în această afacere, alergă să-i pre+ină pe cu+ioşiipreoţi, şi-i

N


101/346

pregăti atît de *ine, încît, tind doamna de Uarens, care era îngrijorată decălătoria mea, +roi să-i + or*ească episcopului, a=ă că totul era aranjat, iar


102/346

prelatul îi şi dădu numaidecît *anii (ără


103/346

pentru ccC cred eu, +enit la &nnecR pe urmele mele, nu s-a mai dus dupămine piuă. la 1(am*erR, unde ştia *ine că mă putea ajunge. ată pentru ce,apoi, dueîndu-măJB


104/346


105/346

&ceastă purtare a unui tată a cărui dragoste şi +irtute e cunoscusem atîtde *ine mi-a stîrnit re=ecţiuni asupra mea însumi, care n-au a+ut mai puţindarul de a-mi păstra inima curată. &m tras de aici un mare precept moral,singurul poate folositor în practică, acela de a ocoli împrejurările care pun înopo


106/346

în+ăţase la şcoala lor un anumit jargon *isericesc de care se folosea fără încetare, am*iţion;nd să e un mare predicator. tia c(iar un pasaj latinescdin Li*lie, şi era ca şi cum ar ştiut o mie, căci îl repeta de o mie de ori pe

JWducea rareori lipsă de *ani cînd ştia că se găsesc în punga altoraE mai multisteţ, totuşi, decît ticălos şi de*itîndu-şi pe un ton ademenitor pălă+răgelile,lui pline de cucernicie, semăna cu 5etru eremitul predic;nd cruciada, cusa*ia la şold.

1it despre doamna $a*ran, soţia lui, aceasta era o ne+astă destul de*una, mai liniştită


107/346

tînăr şi să ajungi în talia, să ri +ă


108/346


109/346

mele frumoase, şi totdeauna cu multă plăcere. ai pe urmă, îndatoririle,tre*urile, *agajul pe care-B purtam cu mine m-au silit să fac pe domnul şi săiau trăsuriE grijile apăsătoare, greutăţile, slă*iciunea au crescut o dată cumine, şi, de atunci, în călătoriile mele, în loc să simt, ca mai înainte, plăcereade a um*la, nu mai simţeam decît ne+oia de a ajunge unde+a. &m căutat

mult timp, la 5aris, doi to+arăşi la fel cu mine, care să +rea să pună la *ătaieecare cîte cinci


110/346

început mi se păru mai curînd impunător decît plăcut, şi mă puse pe gîndurimai ales cînd mă *ăgară într-o încăpere destul de mărişoară. 7rept oricemo*ilă, +ă


111/346

mari erau smerite, iar a treia, femeie plină de graţie şi totodată de spirit, erapoate şi mai smerită decît ele, deşi mai puţin *ătător la oc(i. 7in sinulTacestei onora*ile familii, am trecut la domnul 4am- *ercier, care, deşi ora al*isericii şi predicator, era credincios în sinea lui şi făcea aproape tot atît *inepe cît spunea. $ora lui şi el de


112/346

gustare, de unt proaspăt, de fructe, de lapte dulce. Ospăţul de la domnul de5ont+erre a+usese, de asemenea, un mare efect. &şa că n-a fost greu să mă


113/346

atît de puternice, incit, clacă aş găsit o singură cîipă poarta desc(isă, aş fugit de *ună seamă E dar nu ]mi-a fost cu putinţă, şi această (o ţări rc nu


114/346

se do+edi nici ea prea tare.5rea multe im*olduri tainice o com*ateau, ca să n-o înfrîngă în cele din

urmă. 7e altminteri, dîr


115/346

protestantul, să în+eţe a se decide. $e ştia asta E dar nu se qş- . teptau ca ei,nişte oameni pricepuţi, să înt;mpine de la unul de +îrsta şi condiţia meagreutăţi mari. 7e altfel, nu primisem încă prima comuniune şi nici pregătirilecare se fac pentru aceasta E se ştia şi asta, da> nu se ştia că, în sc(im*, eufusesem *ine instruit la domnul 4am*ercier şi că, afară de asta, a+eam în

urma mea oIW


116/346

mică


117/346

cam uitasem după aceea, dar care îmi re+enea în minte pa măsură cedisputa se în er*înta.

#n preot *ătrîn, mic de statură, dar destul de +enera*il, ne ţinu în comunprima prelegere. &ceastă prelegere era pentru to+arăşii mei mai degra*ă uncate(ism decît. o contro+ersă, şi lui îi rămînea mai mult să-i instruiască decît

să re


118/346

care-i în+inuia pe pastori, şi că născocea uneori pasajele spre a scăpa de oo*iecţiune care nu-i con+enea.

în timp ce se desfăşurau aceste mici c(iţi*uşerii, iar


119/346

uneori îşi împărţea porţia eu mine la masă şi mai ales mă săruta deseori cu oaprindere ce mă st;njenea foarte mult. Oricîtă silă aş a+ut pentru faţa tui


120/346

de turtă dulce, împodo*ită cu urma unei tăieturi adinei, şi pentru pri+irea luifocoasă ce părea mat .cur;nd furioasă decît drăgăstoasă, înduram totuşiaceste sărutări, spunîndu-mi în sinea mea @ CLietul m +rea să-mi arate oprietenie puternică, şi ar o greşeală să i-o respingD. 3recea, treptat, lapurtări tot mai li*ere şi-mi +or*ea în cu+inte atît de neo*işnuite, meit uneori

credeam că s-a smintit la cap. în- itr-o seara, +roi să +ină să doarmă cumine E m-ara opus a asta, spunînd că patul meu era prea mic. ă îndemnăsă mă duc într-al luiE îl refu


121/346

pe şleau şi, înc(ipuindu-şi ca împotri+irea mea era cau


122/346

dus, precum se cu+enea, la *iserica metropolitană $aint- ean pentru a face oa*- juraţie solemnă ?şi a primi dic(isurile *ote


123/346


124/346

"egele $ardiniei a+ea atunci cea mai *ună orc(estră din %uropa. $omis,7esjardins, Lesou


125/346

lucrul meu, *a şi mai mulţumită de =ecăreala mea, după ce mă mai liniştiipuţin E căci era strălucitoare şi *ine îm*răcată, şi, cu toată înfăţişarea eigraţioasă, ţinuta sa îmi impuse. 7ar primirea plină de *unătate, +or*ele eicompătimitoare, purtarea ei *linda şi mîngîietoare făcură sa mă simt repedela largul meu.'ă


126/346

atît, pri+irea mi se tul*ura, pieptul mi se înă*uşea, răsu=area, din ce în cemai nereg(lată, mi-o stăpîneam cu multă greutate, şi tot ce puteam să fac


127/346

era să scot nişte suspine înfundate şi foarte neplăcute în tăcerea în care netre


128/346

poate şi dorinţele, şi că era reţinută de o ruşine asemănătoare cu a mea, fără însă ca asta să-mi dea puterea de a o în+inge. 1u cinci sau şase ani maimare decît mine, tre*uia, după gîndul meu, ca ea să e cea îndră


129/346

merg mai departe. 1(iar şi astă


130/346

să e încurajat, dar să e şi iniţiat.0u ştiu cum s-ar sf;rşit această scenă răscolitoare şt mută, nici cit timp

aş rămas nemişcat în acea po


131/346

întine< liniştea, pentru toate *ucuriile plăcerii. &sta m-a făcut să pun atîteagriji, atîta taină, atîtea precauţii în iu*irile mele, înc;t nici una nu mi-a pututreuşi. 5uţinul meu succes la femei s-a datorat totdeauna faptului că leiu*eam prea mult.


132/346

1a să mă întorc la =autistul %gist, partea ciudata era că pe cît de+eneamai de nesuportat, ticălosul pe atît părea mai *ine+oitor. 7in prima


133/346

stăpîna lui îmi arătase oarecare simpatie, ea se gîndise să mă facă folositor în pră+ălie. ă pricepeam de *ine de rău la aritmetică E ea îi spuse să mă în+eţe să ţin registrele E dar urîciosul primi cu răutate această însărcinare,temmdu-se, pesemne, că +a înlocuit. &stfel, toată trea*a mea, după celăsasem sculele, era să transcriu unele socoteli şi conturi, să pun în ordine

nişte condici şi să traduc cîte+a scrisori de afaceri din italiană în france


134/346

toate că acolo nu se a=au decît prieteni de-ai lui. $oţia îi sări de gît, îi luămîinile, îi făcu mii de giugiuleli pe care el le primi fără să î le întoarcă. $alutălumea, î se dădu un tacîm, mîncă. &*ia începuse să +or*ească desprecălătoria lui, că, aruneîndu-şi oc(ii spre masa cea mică, întrea*ă pe un tonapăsat cine este *ăieţan- drul pe care-B +ede acolo. 7oamna Lasile îi spune

totul, cu ne+ino+ăţie. %l întrea*ă dacă locuiesc înBXB


135/346

casa, se răspunde că nu. 7e ce nu \ rosteşte el cu asprime @ de +reme cestă aici


136/346

după un elogiu adine şi sincer al doamnei Lasiie, îl făcu şt pe al meu cupuţine +or*e, adăugind că, departe de a ponegri pioasa caritate a soţiei lui,ar tre*ui să se gră*ească s-o împărtăşească şi el, deoarece nimic nu treceadincolo de marginile *unei-cu+iinţe. $oţul replică pe un ton iritat, pe carecăuta să şi-l ascundă pe jumătate, în pre


137/346

displăcutE intrai numaidecît în ser+iciul ei, dar nu în calitate de fa+orit, ci încalitate de lac(eu. 8ui îm*răcat în culoarea oamenilor săiE singura deose*ireera că ei purtau găitane, ceea ce eu nu a+eam E şi o li+rea fără galoanesemăna puţin cu un costum *ur-BXW


138/346

BXVg(e


139/346

nă


140/346

se lase înşelat de curio


141/346

decît în c(estiuni de ser+iciu. ă judeca nu după ceea ce eram, ci după ceeace ea mă făcuse, şi, indcă nu +edea în mine decît un lac(eu, mă împiedica


142/346

sa-i apa ca altce+a.1red că de atunci am luat cunoştinţă de acest joc +iclean al intereselor

ascunse, care m-a urmărit toata +iaţa şi care mi-a s timit o ură sincerăpentru rînduiala +ădită ce le dă naştere. 7oamna de 'erceiiis, nea+înd copii,a+ea ca moştenitor pe nepotul ei, contele de 4a "o:ue, ce-i făcea o curte

stăruitoare. &fară de asta, ser+itorii ei mai răsăriţi, +ă


143/346

care-B a+eam pe mine şi pe care domnul 4oren


144/346

îndră


145/346

+icii. %u însumi nu pri+esc mi


146/346

descurajarea şi ne+ino+ăţia călcată in picioare \ O(, dacă remuşcarea de a putut-o face nefericită era cumplită, gîndiţi-+ă cum este aceea de a putut-oface mai rea decît mine !

&ceastă amintire crudă mă tul*ură uneori şi mă frămmtă aşa de tare, că în nopţile mele de nesomn o +ăd pe acea sărmană fată +enind să-mi ceară

socoteală pentru fărădelegea mea, ca şi cum totul s-ar întîmplat doar ieri.&tîta +reme cît am trăit liniştit, ea m-a c(inuit mai puţin E dar în mijlocul unei+ieţi furtunoase, mă lipseşte de cea mai dulce consolare W ne+ino+aţilorprigoniţi j ea mă face să simt ceea ce am spus, cred, în +reuna din lucrărilemele, anume, că remuşcarea adoarme în cursul unui destin fericit, şi se

înăspreşte în potri+nicie. 1u toate astea, n-am a+ut niciodată tăria să-midescarc inima făcînd această mărturisire în faţa unui prieten. 1ea mai strînsăprietenie nu m-a ajutat să +or*esc nimănui, nici c(iar doamnei de Uarens.

3ot ceea ce am putut face a fost să mărturisesc că a+eam pe conştiinţă ofaptă îngro


147/346

şi greşeala mea nici nu era altce+a. 7e aceea, amintirea ei mă apasă maipuţin din pricina răului în sine, cît din pricina celui pe care l-a putut prilejui.%a mi-a făcut c(iar acest *ine de a mă feri în cursul +ieţii m e!e de mai tîr


148/346

atît de nemernică. i dacă aceasta este o crimă care poate ispăşită, cumcute< a o crede, ea tre*uie să e prin multele nenorociri ce s-au a*ătutasupra mea la sfîrşitul +ieţii, prin patru


149/346

roadele dorite şi nu mă îndoiesc că, numai cuQ puţină (otăr;re, aş căpătataceasta *ucurie, daca aş a+ut curajul să aştept. &semenea ne*unie fu ocatastrofă de-a dreptul comică, dar pentru mine mai puţin (a


150/346

mă puse pe g;nduri. ă înfundai în su*terane, cu riscul de a mă rătăciacolo E gălăgia, +ocile, glasul *ăr*atului se ţineau într-una. după mine. ă


151/346

*i


152/346

1îte+a


153/346

pri+ire *atjocoritoare, îmi strigă @ C5rinţul, prinţul, iar eu un papă-lapte E daralteţa-sa să nu mai calce pe aiciZ. 0u mai adăugă nimic, iar eu îmi luaitălpăşiţa cu oc(ii în pămînt şi mulţumindu-i în sinea mea că nu spusese maimulte. Lănuiesc că *lestematele acelea de *ătrîne l-au făcut de ruşinepentru uşurinţa lui de a dat cre


154/346

oamenilor, decît arareori de admiraţia lor.5entru a sta*ili îndatoririle omului, tre*uia să ajungem la principiul lor de

*a


155/346

case de $olar. &erul plin de demnitate al acestui respecta*il *ătrîn făcu să mise pară şi mai călduroasă primirea ce mi-o arătă. a între*ă cu luare-aminte,iar eu i-am răspuns cu sinceritate. îi spuse contelui de 4a "o:ue că a+eam o

înfăţişare plăcută şi care făgăduia isteţime de minte E că i se părea, într-ade+ăr, a nu-mi lipsi aşa ce+a, dar

BV 6 1onfesiuni ]6 ean- ac:ues 5+ousseauBB\


156/346

fă nu asta e totul şi că tre*uie să mă +adă la trea*ă E apoi, întorcîndu-se spremine @ C1opilul meu, îmi spuse el, în mai toate lucrurile începutul e greu E al


157/346

dumitale nu +a totuşi prea greu. 8ii înţelept şi caută să placi aici la toatălumeaE iată, deocamdată, singura dumitale datorie E cît despre rest, păstrea-


158/346

nu era trea*a unui ser+itor să *age în seanţă aceste lucruri. %ra o cuteBHB


159/346

de altfel nici nu eram singurul. ajordomul şi +aleţii de cameră +or*eauuneori a masa noastră despre ea cu o grosolănie care mă făcea să sufăr


160/346


161/346

Lreil se înroşi pînă în al*ul oc(ilor.&ici se sf;rşi romanul din care se +a o*ser+a, ca şi în ca


162/346

KA ]]L WiaD li ? @! I


163/346

B

A TTT+iaţa mea, că nu am noroc în dragoste. în


164/346

capul. 7ar, e că destoinicia mea îi dăduse ilu


165/346


166/346

ajuta totdeauna cu o *unătate a cărei amintire mă înduioşea


167/346

întîlnit cîţi+a gene+e


168/346

pentru a se reîntoarce la Fene+a. 1e pierdere pentru mine ! i îi simţeam cuputere întreaga po+ară. $pre a mă *ucura măcar de timpul ce-mi mai


169/346

rămăsese, nu-B mai părăseam de loc sau, mai curînd, el nu mă părăsea pemine E căci, la început, nu-mi pierdusem c(iar într-atîta capul încît să plec deacasă spre a petrece


170/346

BHN

meu stăpîn, şi fui adine mişcat,, dar acea frumoasă călătorie mi se întipărise


171/346

prea tare în minte pentru ca ce+a să-i mai poată clătina farmecul. 0u mai+roiam să ştiu de nimic @ m-am încăpăţînat, m-am îndîrjit, am făcut-o pemîndrul şi am răspuns\ cu semeţîe că, de +reme ce am fost concediat, îmiprimesc soarta, că nu mai e ca


172/346

nostru în+eselea cîte+a clipe prin cîrciumi (angiţele şi ser+itoarele lor, laplecare tre*uia totuşi să plătim gă


173/346

adesea fără adăpost şi fără o *ucată de pline, am pri+it totdeauna cu acelaşioc(i şi *ogăţia şi sărăcia. 4a ne+oie, aş putut că cerşesc sau să fur caoricare altul, dar nu să mă neliniştesc că am ajuns aici. 5uţini oameni augemut ca mine, puţini au plîns ca mine în +iaţa lor K dar niciodată sărăciasau teama de a cădea în g(earele ci nu m-au făcut să scot un suspin sau să

+ărs o lacrimă. $u=etul meu, în i


174/346

şi tocmai atunci and nu-mi lipsea nimic pentru trai eu m-ami simţit cel mainenorocit dintre muritori.


175/346

7e cum apărui în faţa doamnei de Uarenş, înfăţişarea ei mă linişti. &mtresărit la primul su- > net al +ocii sale E m-am aruncat la picioarele ei, şi,]su* puterea celei mai +ii *ucurii, mi-am lipit *u


176/346

cînd a+eam +erdeaţă la ferestrele mele. 'eşnic înconjurat de


177/346

treapta la care ea a conti- .nuat apoi mereu. icuţul mă agreia doamna deUarens E aman, o agreiam eu E şi am rămas totdeauna icuţul şi aman,c(iar cînd numărul anilor aproape ştersese diferenţa de +îrstă dintre noi.$ocot că aceste două apelati+e exprimă cel mai *ine ideea despre tonulnostru, simplitatea felului nostru

BHBWJ


178/346

de a ne purta şi mai ales legătura dintre inimile noastre. %a fu pentru minecea mai iu*itoare dintre marne, care nu căuta niciodată plăcerea ei, ci numai


179/346

*inele meu E şi dacă simţurile au intrat în dragostea ce i-o purtam, asta nuera pentru a-i sc(im*a natura, ci doar pentru a o face mai delicată, pentru amă îm*ăta de farmecul de a a+ea o mamă tînără şi frumoasă, pe care îmiplăcea nespus de mult s-o mîngî[email protected] spun s-o mîngîi în ade+ăratul înţeles alcu+întuîui, căci niciodată ea nu se gîndea să-şi precupeţească sărutările, nici

cele mai calde mîngîieri materne, iar eu n-am căutat niciodată să a*u


180/346

în care +edeam în gînd sălaşul nostru comun, toate acestea mă sfîşiau cu unsimţămînt atît de +iu, de cald, de trist şj de mişcător, îneît mă +edeamtranspus, ca într-un exta


181/346

?-u inc>x mujici uijuiicRu+ aiuaQu u u tn c+iBB iacui uatunciE şi ceea ce m-a i


182/346

cînd ea s-a înfăptuit, este de a cunoscut asemenea momente întocmai aşaprecum le +ă


183/346

una altaE era pentru mine singura ?femeie care se a=a pe lume, iar mareagingăşie a sim- ţămintelor pe care mi le insu=a, nelăsînd simţurilor meletimpul să se în er*înte pentru altele, mă apăra de ea şi de toate cele desexul ei. într-un cu+înt, eram cuminte indcă o iu*eam. în lumina acestorlucruri,

BVBpe care !e redau eu st;ngăcie, n-are dec;t să spună oricine de ce speţă eradragostea pe care i-o purtam. în ce mă pri+eşte, tot ce pot să spun este că,dacă această dragoste părea cu totul neo*işnuită, în cele ce urmea


184/346

mont W, Aenriada. V 1u toate că nu mai a+eam +ec(ea patimă pentru citit, casă-mi omor +remea tmi aruncam oc(ii peste acele cărţi. $pectatorul

îndeose*i îmi plăcu mult şi îmi făcu *ine. 7omnul a*ate de Fou+on mă în+ăţase să citesc cu mai puţină sete şi cu mai multă re=ectare E lectura îmiera de mare folos. -arn o*işnuit să gîndesc as?upra alocuţiunii, asupra

fra


185/346

făceam laolaltă cu toţi gene+e


186/346

$oit :u?un ancien respect pour le sang de leurs maîtres5ariat encor pour lui dans le coeur de ces traîtres. B1u+întul pariat, care mă i


187/346

dar fără a se ruina, un fel de a+enturier. îi propuse cardinalului de 8leurR improiect de loterie foarte *ine studiat, care nu fu gustat. $-a dus şi l-a propusapoi 1urţii de la 3orino, unde a fost primit şi pus în aplicare. %l se opri pentrucît+a timp la &nnecR, unde se îndrăgosti de doamnaBVK


188/346

ntendentă, care era o femeie foarte drăguţă, foarte pe gustul meu şi singurape care o +edeam cu plăcere a aman, 7omnul d9&u*onne mă +ă


189/346

lui îi +or*i despre mine E el se însărcina să mă studie


190/346

destul de multE toate decorurile sînt amestecate unele cu altele ţ în toatepărţile +e


191/346

lume au un mare a+antaj @ ştiind ce anume tre*uie să ţină su* tăcere, sîntmai siguri de ceea ce spun E dar c(iar şi atunci le scapă adesea cîte omojicie. Fîndiţi-+ă la unul care cade acolo din [email protected] este aproape cu neputinţăsă +or*ească un minut fără a nu greşi. n doi, un neajuns pe care-B găsesc şimai rău e necesitatea de a +or*i [email protected] cînd ţi se +or*eşte tre*uie să

răspun


192/346

&cest amănunt, întîmpîat într-o împrejurare deose*ită, nu este nea+enitpentru ceea ce a+ea să urme


193/346

îi +or*i despre asta stareţului. &cesta era un a pe nume domnul Fros,un omuleţ mărunt, pe jumătate c(ior, uscăţi+, cu părul al*, cel mai în+ăţat şi


194/346

cel mai puţin pedant a


195/346

a*ate de la curte !7acă aş rămas două luni în +oia acestui monstru, sînt încredinţat că mi-

aş pierdut minţile. 7ar *unul domn Fros, care o*ser+ă că eram trist, că nuB 4ouis 0icolas 1leram*ault )B J 6BJVN , compo-BKKmîncam şi că slă*eam mereu, g(ici cau


196/346

în inima mea, m-a călău


197/346

cum +întul şi-a sc(im*at direcţia, şi tocmai la timp E iată ceea ce puteam săspun şi să do+edesc E dar că una din aceste două întîmplări a fost cau


198/346

cel mai puţin defa+ora*il ce-i fu cu putinţă, se +edea că ele nu corespundeausilinţii pe care o arătasem, şi asta nu era în măsură să-i încuraje


199/346

face să-mi continui studiile. &şa că episcopul şi stareţul se lăsară păgu*aşi, şimă trimiseră înapoi la doamna da Uarens, ca pe unul care nu era *un să enici măcar preot, deşi, altfel, eram, se


200/346

dragoste duioasă pentru o melodie din 1onditor alme ? siderum B, compusădin iam*i, indcă, într-o duminică din postul 1răciunului, am au


201/346

tînăr desfrînat, care primise educaţie şi care pornise la cerşit nu ca un calic,ci ca un scrîntît. 0e spuse că se numeşte 'enture de 'illeneu+e, că +ine de la5aris, că se rătăcise pe drum E şi, uitîndu-şi oarecum rolul de mu


202/346

*casca despre altce+a. înainte de a se duce la *iserică, i se dădu partitura luispre a se pregăti E nici nu-şt aruncă oc(ii pe ea. &ceastă lăudăroşenie îl


203/346

surprinse pe 4e aître. C&i să +e


204/346

între+ederea nu dădu re


205/346

7upă ce încercase în


206/346

domnul 4e aître măcar pînă la 4Ron şi să rămîn lingă el atîta +reme cit +aa+ea tre*uinţă de mine. ai t;r


207/346

îndepărta de 'enture contri*uise la această (otăr;re. $e sfătui apoi cuFlaude &net, ser+itorul ei credincios, în pri+inţa transportului lă


208/346

7upă ce petrecurăm în mod foarte plăcut patru sau cinci


209/346

7e îndată ce l-am părăsit pe domnul 4e aître, (otărîrea mea fu luată şipornii spre &nnecR. 1au


210/346

preţioasă iadă, cărată cu atîta timidă, fusese con scată la sosirea în 4Ron decătre contele 7ortan, căruia epar(ia îi scrisese ca să-l înştiinţe


211/346

singur, meclitînd asupra marii lui fale, admirînd, rî+nind rarele lui însuşiri şi*lestem;nd steaua mea posomorită care nu mă călău


212/346

care o a+eam pentru ea. 1înd îşi apropia *otul uscat şi negru, mînjit de ta*acspaniol, de faţa mea, numai cu greu mă stăpîneam să nu-B scuip. însă a+eamră*dare, şi, afară de asta, mă simţeam tare *ine în mijlocul tuturor acelorfete, care, e spre a-i intra în +oie domnişoarei Firaud, e pentru mine

însumi, se întreceau în a mă răsfăţa. 7ar eu nu +edeam în toate astea decîtprietenia. &*ia mai tîr


213/346

atrăgeau de oc. ie îmi plăceau domnişoarele. Orice om are


214/346

ce repre


215/346

mult timp această prietenie, clacă nu apărea +reun iu*it oare să le de


216/346

acelaşi moti+, însă n-aş prea crede. 'eselia lor +ie şi fermecătoare erainocenţa însăşiE şi apoi, ce-ar făcut cu mine, între ele două \ 3r;ntiserădupă +in peste tot prin împrejurimiE nu se găsi însă nicăieri, într-atît decumpătaţi şi de săraci erau ţăranii din acel canton. 1um ţinură să-mido+edească mî(nirea lor, le-am spus să nu se întriste


217/346

din păcate, dar, în loc să ne plîngem că fusese prea scurtă, găsirăm căa+usesem secretul de a o face lungă prin toate distracţiile de care ştiusem săo umplem.

4e părăsii aproape în acelaşi loc de unde mă luaseră ele. 1u c;tă părerede rău ne-am despărţit ! Fu cită plăcere am proiectat să ne re+edem !

7ouăspre


218/346

preţioasă într-un *ăr*at de spirit şi de litere, de o companie foarte plăcută,care a+ea talente şi le culti+a E pe urmă, trecînd, după o*iceiul lui, de lalucrurile cele mai serioase la cea mai ne+ino+ată fri+olitate, mă duse să +ădun distracti+ cuplat, +enit ds la 5aris, pe o arie dintr-o operă de ouret, ce secînta atunci. &cest cuplet îi plăcuse atît de mult domnului $irnon )era numele

judecătorului supleant , încît +roia să facă un altul, oa răspuns, pe aceeaşiarieE, *a îi spusese lui 'enture să facă şi el unulE iar acestuia ii trăsni prinminte să mă pună să fac şi eu un al treilea, pentru ca,


219/346

luasem rolul [email protected] ascultam şi tăceam. 0-au adus +or*a despre cuplete niciunul, nici celălalt E n-am adus-o nici eu, şi niciodată, pre cit ştiu, n-a fost


220/346

+or*a despre al meu.7omnul $imon păru mulţumit de înfăţişarea [email protected] este aproape tot ceea

ce +ă


221/346

trînti o înjurătură, spunîndu-i că, după cîte se pare, dumneaei nu e decît otîrfă şi că domnul judecător nu. dă pilde *une la el acasă. &jutorul de

judecător, furios, şi nea+înd la îndemînă decît oala de noapte, tocmai sepregătea s-o arunce în capul *ietului om, cînd sosi îngrijitoarea.BK 6 1onfesiuni 6 jjean-jac:ues "ousseau

BIW


222/346

?&cest om pitic, atît de +ădu+it trupeşte de către natură, fusesedespăgu*it în pri+inţa spiritului @ a+ea o minte în


223/346

îm*ogăţească şi mai mult. 1u toate că era, după cîte se spunea, destul de*un cunoscător al legilor, nu-şi iu*ea meseria. îndrăgise arta literară, şi aicii


224/346

a se crede pentru mine de acelaşi gen ca şi acele domnişoare. n cele dinurmă găsii că e mai *ine să mă folosesc de ea decît de nimic, şi mă pregătiipentru orice risc.BK>BIK.


225/346

Firaud mă g(ici de la primul cu+înt, ceea ce nu era de loc greu. 1(iardacă o scrisoare ce urma să e dusă unei domnişoare n-ar spus totul de la


226/346

sine, mutra mea prostească şi fîstîcită m-ar dat singură de gol. $-ar puteacrede că această însărcinare nu-i făcu prea mare plăcere, totuşi o primi şi oduse la îndeplinire cu toată credinţa. & doua


227/346


228/346

a *lîndeţii mora+urilor mă mişcau pînă la lacrimi şi îmi st;rneau un puternicregret de a pierdut toate aceste *unuri. în ce greşeală pluteam, dar cît era


229/346

de rească ! 1redeam a +edea toate acestea în patria mea, deoarece lea+eam sădite în inimă.

3re*uia să trecem prin 0Ron. $ă trec pe aici, fără să-l +ăd pe *unul meupărinte \ 7acă aş a+ut această nec(i*


230/346

totdeauna proiectele a căror înfăptuire cere mult timp, ca nişte momeli înşelătoare. ă las călău


231/346

multă *ătaie de cap, mă las păgu*aş. 1ea mai mică *ucurie ce-mi stă la îndem;nă mă ispiteşte mai mult decît fericirile 5aradisului. Ocolesc totuşi


232/346

plăcerea ce tre*uie să e urmată de durere E aceasta nu mă ispiteşte,deoarece nu iu*esc decît *ucuriile pure şi indcă niciodată nu există dinacestea atunci cmd ştii că după ele +ine o căinţă.

&+eam mare ne+oie să ajung unde+a, şi cu cît mai repede cu atît mai *ineE căci, rătăcind drumul, mă pomenii seara la oudon, und?e am c(eltuit

puţinul ce-mi rămăsese, în afară de


233/346

îmi făcu asemenea înlesniri cu cea mai mare *ună+oinţă din lume şi nu cruţănimic spre a-mi de folos.

1um se face că, întîlnind atîţia oameni *uni în tinereţea mea, întîlnesc atîtde puţini la o +îrstă înaintată \ "asa lor să se stins oare \ 0u E dar treaptaBNB


234/346


235/346

decît la întîmplare, simţămintele naturale se fac mai adesea au


236/346

cinci sau şase minute, care fură pentru mine cinci sau şase +eacuri. în ne,totul ind gata, *at cu un frumos sul de (îrtie în pupitrul mgu de dirijor celecinci sau şase lo+ituri de @ 8iţi atenţi, începem. $e făcu linişte. începui să *atcu gra+itate măsura E pornirăm... 0u, de cinci există pe lume compo


237/346

ă-şi astupe urec(ile, dar nu era cu putinţă. $inii o- niştii, transformaţi înnişte călăi ai mei, +roinid să se distre


238/346

nu-ţi trecea că într-o


239/346

mereu la ea şi de a dori să o re+ăd, nu numai pentru su*


240/346

fusesem născut, îmi aprinde imaginaţia, gîndul mi se opreşte la ţinutul 'aud,lingă lac, cu fermecătoarele lui cîmpii. &ş +rea o li+ada pe marginea acestuilac şi nu a altuia E aş +rea un prieten *un, o femeie drăgăstoasă, o +acă şi o*ărcuţă. 0u mă +oi *ucura de o fericire deplină pe părnînt decît atunci cînd+oi a+ea toate acestea. îmi +ine să rîd de nătîngia ce m-a mînat de mai multe

ori în acest ţinut numai pentru a căuta acolo această fericire înc(ipuită. &mfost de ecare dată surprins să dau aici de oameni,BNJ


241/346

mai ales femei, de o re cu totul deose*ită decît aceea pe care o căutam eu.1ît de nepotri+it tni se părea totul ! ara şi poporul care o locuieşte nu mi s-


242/346

au părut niciodată făcute unul pentru cealaltă. în această călătorie spre Ye+eR. mă lisam ?pradă, mcrgînd de-a lungul

frumosului ţărm, celei mai dulci melancolii. nima-mi se scălda cu nesaţ în miiide fericiri ne+ino+ate @ mă înduioşam, suspinam şi pi în geam ea un copil. 7eci te ori, oprindu-mă ca să plîng în +oie, aşe


243/346

mănînc ce+a E acolo +ă


244/346

c(iar at;t de rău precum mă temusem. %ram mai îndră


245/346

măcar intimidat. &m expus pe scurt şi clar misiunea ar(imandritului. &mlăudat pietatea prinţilor ce contri*uiseră la colecta pe care el +enise să o


246/346

facă. 7înd a înţelege ca nici pietatea excelenţelor-lor nu tre*uia să rămînămai prejos, am spus că aşteptăm tot pe atîta de la dărnicia lor recunoscută.&poi, căut;nd să demonstre< că această opera frumoasă era în aceeaşimăsură +ala*ilă pentru toţi creştinii, fără deose*ire de cult, am înc(eiat prina in+oca *inecu+;ntarea cerului pentru toţi cei ce +or *ine+oi să-şi dea

o*olul. 0u +oi spune că discursul meu a produs efectE dar e sigur că a fostgustat, iar la sf;rşitul audienţei, ar(imandritul primi o ofrandă foartemulţumitoare, şi, pe deasupra, laude despre isteţimea secretarului său, pecare a+ui plăcerea de a i le traduce, dar fără ; îndră


247/346

ei, facînd un re


248/346

Fodard, colonel el+eţian în ser+iciul 8ranţei, căuta pe cine+a spre a-B numipe lingă nepotul său, care intra foarte de tînăr în armata, şi se gîndi că eu aşputea să-i con+in. 1u această intenţie însuşită cu destulă uşurinţă, plecareamea fu (otăr;tă E iar eu, care +edeam în faţă o călătorie şi la capătul ei5arisul, eram în al noulea cer de *ucurie. i se dădură c;te+a scrisori, o sută

de franci pentru drum, dimpreună cu multe sfaturi *une, şi? pornii.&m făcut această călătorie în cincispre


249/346

impresie, şi am rămas totdeauna cu un de


250/346


251/346

dar mă poftiră la masa lor, din care m am înfruptat adeseori în timpul şederiimele la 5aris. 7oamna de er+eilleux îmi păru a fost o femeie frumoasă Ea+ea un minunat păr negru, cu cîrlionţi la tîmple, după moda +ec(e. îirămăsese ceea ce nu se pierde cîtuşi de puţin o dată cu +eştejirea

trăsăturilor, un spirit foarte plăcut. %a păru a-B gusta pe al meu, şi făcu totceea ce putu spre a-mi de fota\E dar nimeni n-o seconda, şi în curînd fuide


252/346


253/346

*u


254/346

la strîm*ăturile pe care tre*uie să le făcut el citind acel panegiric în careera


255/346

0iciodată n-am simţit asta mai *ine ca la întoarcerea despre care +or*esc.'enind la 5aris, mă mărginisem la ideile în legătură cu ceea ce a+eam să facaici. -am lansat în cariera pe care tre*uia s-o ur-HBB


256/346

me


257/346

imaginare. 1olonelul Fodard şi nepotul lui nu pri+eau cu oc(i *uni unasemenea erou ca mine. Fraţie cerului, acum. eram de


258/346

fost ispitit să-mi prelungesc drumul dueîndu-mă să +ăd malurile rîului4ignon E căci, printre romaneleHBW


259/346

pe care le citisem cu tat;l meu, &stree B nu lusese uitat şi era acela la caremă gîndeam cel mai adesea cu plăcere. între*ai care era drumul spre 8ore< E


260/346

şi în timp ce +or*eam cu ga


261/346

? alergai de-a lungul c(eiului şi nu mă oprii decît la podul de lemn, tremurîndaşa de tare, de parcă aş să+îrşit o nelegiuire. ai fusesem o dată supusaceluiaşi +iciu E amintirea aceea mă lecui pentru multă +reme de asemeneacurio


262/346


263/346

sînt pe terminate, cîntăream ecare leţcaie din puţinul ce-mi mai rămăsese.încam mai rar la ga


264/346

eu a+eam să mă laud şi mai puţin cu primirea lor. 1ea mai mare, ră- sucindu-_9e, mă călca dinadins cu tocul ei ascuţit pe +îrful piciorului, unde o*ătătură foarte dureroasă mă silise să tai pielea pantofului E cealaltă serepe


265/346

oraşului, pe un drum ce mergea pe marginea Aonului sau a rîului $aone, numai ştiu *ine care din două. Frădini înălţate în terase se întindeau într-oparte a drumului. 8usese foarte cald în


266/346

o*oseala. -am întins cu +oluptate pe un prag dintr-un fel de ridă sau deuşă falsă sco*ită într-un perete al terasei E acoperişul patului meu era format


267/346

de +îrfuriie copacilor, o pri+ig(etoare se a=a c(iar deasupra mea E amadormit în cîntecul ei E somnul mi-a fost dulce, tre


268/346

la plecare cîţi+a gologani în plus, pe care nu-i meritam de loc şi care m-aupus iarăşi pe picioare. 4a puţine


269/346


270/346

şi apa al*astră al cărei muget îl au


271/346

&m intrat în funcţie la cîte+a


272/346

o compun ele E re


273/346

greşeala este a sa. Or, în acest scop nu e de ajuns ca po+estirea mea să esinceră, ea tre*uie să e şi exactă. 0u e datoria mea să judec însemnătateafaptelor E eu tre*uie să le spun pe toate şi să-i las lui grija de a alege. 1eeace m-am şi străduit să fac pînă aici cu tot curajul, şi o +oi face la fel şi maideparte. 7ar amintirile din +îrsta mijlocie sînt totdeauna mai puţin +ii decît

acelea din prima tinereţe, &m început prin a le reda pe acestea în c(ipul ceimai larg ce mi-a fost cu putinţă. 7acă şi celelalte îmi +or re+eni cu aceeaşiputere, cititorii neră*dători şe +or plictisi poate, dar eu nu +oi nemulţumitde munca mea. 0u mă tem decît de un lucru în această lucrare j nu ca +oispune prea mult isau +oi spune neade+ăruri, ci de a nu spune totul şi de atrece su* tăcere ade+ărul,1artea a cine ea)B J W H )\ 6 B J W I

1red că în BJWH, dacă nu mă înşel, am ajuns la 1(am*erR, aşa cum amspus, şi am început să u folosit ^ cadastru pentru ser+iciul regelui. &+eamdouă


274/346

că e *ine să ai*ă un ier*orist în persoana ser+itorului. %l se pasiona atît demult pentru studiul plantelor, iar ea îi încuraja atît de *ine în această direcţie,că de+eni un ade+ărat *otanist, şi, dacă n-ar murit tînăr, şi-ar făcut unnume în această ştiinţă, la fel cum merita sa ai*ă unul printre oamenii deonoare. 8iindcă ]era serios, gra+ c(iar, şi indcă eu eram mai tînăr decît el,

de+eni pentru mine un fel de îndrumător ce mă feri de multe nesă*uinţe,căci îmi impunea respect, iar eu nu îndră


275/346

stăp;nei lui, şi arătă o prietenie sinceră prietenului pe care şi-l alesese ea.tara sa-şi exercite asupra mea autoritatea pe care postul lui îl îndreptăţea s-oai*ă, se mulţumea cu aceea pe care înţelepciunea lui i-o dădea asupra aleimele. 0u îndră


276/346


277/346

*ună parte, după trei


278/346

pe atunci aproape tot atîta de a+ansat ca şi ea E din două sau trei citiridescifram o melodie. #neori, +ă


279/346

inima îmi *atea de *ucurie la cele mai mici i


280/346

literatura, ea cumpăneşte ura generală pe care o inspiră înfumurareafrance


281/346

în timp ce în talia se dădeau lupte, în 8ranţa se cînta. u


282/346

începea să facă +îl+ă, scoţînd la i+eală lucrările lui teoretice, cunoscute pînăatunci doar de puţini oameni, din pricina o*scurităţii lor. 7in întîmplare, au


283/346

introdus, mai ales la marc(i


284/346

desc(isă şi modestă, exprim;nd simplitate şi *ună- cu+iinţă, n-a+ea nici acrulfăţarnic sau o*ra


285/346

că a fost, ci încrederea unui om cinstit, care, fără să se ruşine


286/346

că această ne*unie se lo+i de unele împotri+iri. & părăsi un post onora*il şicu un +enit x, pentru a alerga după ele+i nesiguri, era o (otăr;re prea puţinHVW


287/346

-i'$i


288/346

înţeleaptă spre a împărtăşită dc aman. 1(iar presupunînd că progreselemele +iitoare ar atît de mari precum mi le înc(ipuiam, însemna să mămulţumesc cu prea puţin şi să mă mărginesc toată +iaţa la meseria demu


289/346

două lumi nu puteam sta în cumpănă ca să fac alegerea. 1a atare, m-amsimţit atît de *ine în alegerea mea, încît nu mi s-a întîmplat niciodată să măcăiesc, şi nu mă căiesc nici astă


290/346

lata aproape singura data cind, ascultind numai de înclinările mele, nu mi-am +ă


291/346

locuitorilor de aici m-au făcut să îndrăgesc legăturile cu lumea, iar *ucuria pecare am a+ut-o atunci mi-a do+edit că dacă nu-mi place să trăiesc printreoameni nu este atît din +ina mea, cit dintr-a lor,

% păcat că sa+oiar


292/346

de graţie, fără o*ră


293/346

+roia să se întîmple aşa ce+a, n-o slă*ea nici o clipă din oc(i. 5unînd-o să în+eţe mu


294/346

ţin prost decît păream, +a i


295/346

instruirea ele+ului ei, aman a+ea moti+e mai demne de ea să mă fereascăde toate capcanele a care +îrsta şi starea mea mă expuneau. 1(iar în+remea aceea mi se şi întinse una de un soi foarte periculos, de care scăpai,dar care a făcut-o să-şi dea seama că piimejdiile ce mă ameninţau fără

încetare impuneau toate măsurile de pre+edere pe care ea le putea lua.

7oamna contesă de ent(on, mama uneia din ele+ele mele, era o femeiecu mult spirit, însă socotită ca ind în aceeaşi măsură de rea. %a fusese, precît se spunea, pricina multor certuri, şi, între altele, a uneia care a+useseurmări fatale în casa d9%ntremont. aman fusese în relaţii destul deapropiate cu ea ca să-i cunoască *ine caracterul E inspirînd într-tin modfoarte ne+ino+at simpatia cui+a asupra căruia doamna de ent(on a+eapretenţii, rămase +ino+ată faţă de ea de crima acestei preferinţe, cu toate cănici n-o căutase, nici n-o acceptase E doamna de ent(on căută de atunci săse ră


296/346

mulţumesc acestei prostii a mele pentru primejdiile de care mă ferea. &mrămas pentru doamna de ent(on proleson.il de cînt al icei sale, şi nimicaltce+a @ în sc(im*, am trăit liniştit şi *ine +ă


297/346

ne+oie, lucru care nu era însă ade+ărat, deoarece, culme a ciudăţeniei, fuifoarte *ucuros că le a+eam, într-atît de mult mă i


298/346


299/346

femeilor, nu mă atinsesem încă de nici una E că imaginaţia, ne+oia,+anitatea, curio


300/346

care ea nu-B pri+ea cu acelaşi oc(i ca celelalte femei, aşa cum se +a +edeamai departe. O compătimeam şi mă compătimeam. &ş +roit să-i spun @C0u, aman, nu e ne+oie E îţi garante< de mine şi fără astaD. 7ar nu

îndră


301/346

seama că nu era ade+ărat şi că de fapt o singură femeie putea să măferească de alte femei şi să mă pună la adăpost de ispite. 8ără a dori s-o


302/346

posed, mă *ucuram că ea i


303/346

necunoscute, ind nule pentru cel înşelat, erau la fel şi pentru conştiinţacelei care le făptuia E în sfîrşit, el o con+inse că păcatul în sine nu însemnanimic prin el însuşi, că nu de+enea fapt decît prin scandal, şi că orice femeieera destul să pară cuminte pentru a pri+ită ca atare. înHKJ


304/346

felul acesta, netre*nicul îşi atinse scopul, corupînd mintea unei copile a căreiinimă n-o putuse corupe. 7rept pedeapsă, că


305/346

gelo


306/346

şi pe care nu şi-o călău


307/346

aceea de a le face plăcere celor pe care-i iu*ea. 3otuşi, e li*er oricine săcreadă asupra acestui lucru tot ceea ce +rea şi să do+edească în mod sa+ant


308/346

că nu e ade+ărat. 7atoria mea este să spun ade+ărul, iar nu să cer să ucre


309/346

mu


310/346

«na mai strălucită pentru care începeam să-mi dau seama ca nu eramnăscut. 5radă în întregime dorinţei da a-i face lui aman o +iaţă fericită,


311/346

stăteam mereu în preajma ei, iar cînd tre*uia să plec de lingă ea spre a măduce în oraş, cu toată dragostea mea pentru mu


312/346

distre


313/346


314/346

călcîie, *ătînd fără încetare apa în piuă şi o*osind-o pe iner+a lor cu unnesecat şu+oi de cu+inte @ frumoasă îndeletnicire ! &cest soi de oameni, oricear face, sînt totdeauna o po+ară pentru ceilalţi şi pentru ei înşişi. 5e +remeacînd eram la otiers, mă duceam să trăncănesc la +ecinele mele j dacă m-aş

întoarce în lume, aş purta totdeauna în *u


315/346

pentru plăcerea de a +edea trecînd un măgar călare pe caî.Z %ra pe atît de


316/346

strîngîndu-i *raţul şi scrîşnînd din dinţi, dacă $iluitul 5etru ar co*orî din cer şimi-ar cere să-i împrumut


317/346

nu l-aş împrumuta. B? într-o


318/346

locul ce i se cu+enea.& doua


319/346

prin cap, în mijlocul con+or*irii, nemernicul, şi nedemnul gînd de a-i moşteni+eşmintele, şi îndeose*i / un frumos frac negru, la care-mi rămăseseră oc(ii,


320/346

-a-m gîndit la asta, deci am spus-o cu glas tare, căci,entru mine, în faţa ei a gîndi şi a +or*i era acelaşi ucru. 0imic nu o făcu să

simtă mai puternic pierderea pe care o suferise decît aceste m;rşa+ecu+inte, dat ind că de


321/346

nedi*aci în alegerea ascun


322/346

*uinţa pentru cumpărarea de (aine sau mo*ile în folosul meu, oferindu-mi*a o spadă de argint, *a un ceas, sau altce+a de felul acesta.


323/346

1on+ins că nu +oi putea să strîng niciodată *ani po calea asta şi că, c(iarde-aş i


324/346

nimic de contra*andă, nu puteam înţelege pe ce pretext putuse întemeiată. în cele din urmă am a=at moti+ul E şi se cu+ine să-l arăt, indcă eo întîmplare cu totul curioasă.1unoscusem la 1(am*erR un *ătrîn lione


325/346

su* regenţă B la +i


326/346


327/346

de la 3our, sora lor, cînta puţin din gură. 3oate acestea tăcură mu


328/346

se înjg(e*a un fel de concert pu*lic, a cărui conducere urma să mi se deamie E dar s-a +ă


329/346

%u n-am renunţat totuşi de a da pentru concert cîte+a mici *ucăţi în genulmeu, şi, între altele, o cantată, care a plăcut mult. 0u era o lucrare preareuşită, dar era plină de melodii noi şi cu părţi de efect ce nu erau aşteptatede la unul ca mine. &ceşti domni nu puteau crede că, descifrmd atît de greumu


330/346

acest mic succes. %ra totuşi un lucru foarte simplu. 7e fapt, mă pricepeamfoarte *ine a mu


331/346

îndelungată. Oricum ar , m-a măgulit, grija lui de a şterge în mintea altora,şi c(iar într-a mea, această mică ruşine prin care trecusem E şi, doispre


332/346

sau cincispre


333/346

un singur duşman în +iaţă. 8ericit om ! 'enea în ecare an la *ăile din &ix,unde .se aduna lumea *ună de prin părţile locului. &+înd legături cu toatăno*ilimea din $a- +oia, +enea de la &ix la 1(am*erR spre a-B +edea pecontele de Lellegarde şi pe tatăl îău, marc(i


334/346

ade+ărată prietenie. ată destule lucruri ce mă îndreptăţesc să +or*escdespre un prieten de care arii fost foarte legat K dar, lăsînd la o parte oriceinteres personal în e+ocarea memoriei lui, era un om atît de *un şi atît defericit în


335/346


336/346

mersul tre*urilor ci şi +edeam ca ele se îndreptau spre o stare rea, care mă îngro


337/346

sută de ori, dar în


338/346

7ar la această primă tresărire de patriotism po care Fene+a înarmată ostîrni în su=etul meu nu eram încă un om moderat. $e +a înţelege asta dintr-o întîmplare foarte gra+ă pentru mine, pe care am uitat s-o amintesc la loculcu+enit şi care nu tre*uie să e trecută cu +ederea.HB>

HIB#nc(iul meu Lernard plecase de cîţi+a ani în 1a- rolina, pentru a construioraşul 1(arlesto n, al cărui pian îi întocmise E el a şi murit acolo, puţin dupăaceea. 'ărul meu murise, de asemenea, în ser+iciul regelui 5rusiei, astfel cămătuşa mea îşi pierdea aproape în acelaşi timp şi ul şi soţul. &ceste pierderio făcură să se arate mai prietenoasă cu ruda cea mai apropiată ce-i rămîneaşi care eram eu. 1înd mă duceam la Fene+a, locuiam la dînsa, şi-mi plăcea«ă răsfoiesc şi să scotocesc prin cărţile şi (îrtiile pe care le lăsase unc(iulmeu. &m găsit printre ele multe piese ciudate şi scrisori a care, desigur,nimeni nu se mai gîndea. ătuşa, indcă nu. prea punea preţ pe aceste(îrţoage, m-ar lăsat să le iau pe toate cu mine, dacă aş +roit. -am

mulţumit cu două sau trei cărţi comentate de. mina unc(iului Lernard,pastorul, şi între altele cu Operele postume ale lui "o(ault, ale căror lea+eau marginile umplute de excelente însemnări ce m-au făcut să îndrăgescmatematicile. &ceastă carte a rămas printre cele ale doamnei de Uarens, şimi-a părut totdeauna rău că n-am păstrat-o. 4a aceste cărţi am adăugat cincisau şase lucrări memoriale în manuscris şi una singură tipărită, aparţinîndfaimosului ic(eli 7ucret, om de mare talent, sa+ant luminat, dar preaneastîmpărat, tratat cu cru


339/346

do+edi că mă număram printre oamenii de seamă ai Fene+ei care cunoşteausecretele de stat. 3otuşi, dintr-o re


340/346

. ,ţ ]- V


341/346

> S$r y V 6

i$DE L

?+. ? ?

pe.care ar tre*uit să-i dea dacă ar cumpărat-o. 7in fericire, dintre toatee+enimentele +iitoare, cel mai puţin pro*a*il este că regele $ardiniei +aasedia cînd+a Fene+a. 7ar cum acest lucru nu este cu totul exclus, nu-mi +oiierta niciodată +anitatea de a de


342/346

&+eam o mamă duioasă, o prietenă dragă E dar îmi tre*uia o iu*ită. i-ofăuream cu înc(ipuirea în persoana ci E mi-o înfăţişam în mii de feluri, ca să-mi cree< ilu


343/346

se pricepea puţin. &m încercat mai mult în silă, şi, după ce-am în+ăţat de*ine de rău mişcările, progresul meu fu atît de iute, că înainte de sfîrşitulprimei partide i-am dat tura pe care el mi-o dăduse la început. 0u mi-atre*uit mai mult ca să de+in un pătimaş al jocului de şa(. &m cumpărat ota*lă de şa(, am cumpărat piesele, m-am înc(is în camera mea, şi

petreceam acolo


344/346

scol noaptea şi să mă t;răsc în camera ei spre a-i da sfaturi, îndră


345/346

ei astfel, în măsura în care asta depindea de mine. 7ar +edeam, simţeamc(iar, că într-o casa mo(or;tă şi tristă continua singurătate în doi +a de+enipînă la urmă tristă şi ea. 4eacul se i+i ca de la sine. amaia îmi recomandaseun regim lactat şi +roia să mă duc să-l urme< la ţară. &m consimţit, cucondiţia să +ină şi ea cu mine. 0-a fost ne+oie de mai mult 1a s-o determin E

nu mai răm;nea decît să alegem locul. Frădina de la marginea oraşului nuera propriu-


346/346

leg(e depărtare. între două dealuri destul de înalte, o mică +ale se întinde dela nord la sud, iar în fundul ei curge un rîuşor printre pietre şi copaci. 7e-alungul acestei +ăi, la mijlocul ei, sînt cîte+a case ră

rousseau - confesiuni 1

Documents

Rousseau project 1 alle opnames

Coposu. Confesiuni. Dialoguri cu Doina Alexandru

Confesiuni Si Secte. Studiu Istoric-misionar (1929)

Sf. augustin confesiuni

Mel Rousseau 1

Confesiuni În Cristate de cuget

(PS Grigorie Leu Botosaneanu) Confesiuni Si Secte. Studiu Istoric-misionar (1929)

Rousseau - Las Confesiones Tomo 1

Staniloae, Dumitru - Fiinta Tainelor in Cele Trei Confesiuni [O,1956]

Sf Augustin Confesiuni

LA DOCTRINA PEDAGOGICA DE ROUSSEAU 1 - UNLP

Noile confesiuni ale unui asasin economic - Libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/741/Noile confesiuni ale unui...capitalele lumii situate la cele mai mari altitudini - 9i una din-tre

Fiinta Tainelor in cele trei confesiuni

Confesiuni gurmande - Mihaela Bilic - Libris.ro gurmande - Mihaela Bilic.pdfDescrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei BILIC,MIHAELA Confesiuni gurmande / Mihaela Bilic.- Bucuregti:

Grigorie Leu Botosaneanu - Confesiuni Si Secte_ 1929

Sfântul Augustin, Confesiuni

GESTION DES CONNAISSANCES Cécile Million-Rousseau Cecile.million-rousseau@ontologos-corp.com MASTER TM 1

ROUSSEAU: LE RELAZIONI DI DIPENDENZA NELLA …eprints.unife.it/549/1/Rousseau le relazioni di dipendenza nella... · ROUSSEAU: LE RELAZIONI DI ... pensare che la società del “Contratto”

Lacasuri Sfinte de Diferite Confesiuni

Rousseau, dwarse lezer van Montesquieu - cris.vub.be · Rousseau, dwarse lezer van Montesquieu Maarten Colette 1. Inleiding In het denken van Rousseau spreekt ook Montesquieu tot

Elena Ceausescu, Confesiuni Fara Frontiere - Violeta Nastasescu

Dan Pita - Confesiuni Cinema to Graf Ice

Nomenculture HS N°1 Jean-Jacques Rousseau

Din cuprins: PROIECTELE LUNII AUGUST CONFESIUNI …

Rousseau Jean-Jacques, Discourse on Inequality (1)

FIINŢA TAINELOR IN CELE TREI CONFESIUNI 1

(PS Grigorie Leu Botoșăneanu) Confesiuni Si Secte. Studiu Istoric-misionar (1929)

Arhiereu Grigorie Leu Botosaneanul Confesiuni Si Secte Studiu Istoric Misionar

ROUSSEAU, Henri, Featured Paintings in Detail (1)

HENRI ROUSSEAU -1

”Confesiuni”- Sfântul Augustin

Jean jacques rousseau 1

Rousseau - Rousseau e as Relações Internacionais

Dumitru Staniloae - Dumnezeiasca Euharistie in Cele Trei Confesiuni

Rousseau LE CONFESSIONI - Sentieri della mentesentieridellamente.it/files/rousseau-Le-confessioni.pdf · rousseau . le confessioni. libro primo1. libro primo 2 librosecondo 1. libro