rousseau - confesiuni 2

8/17/2019 Rousseau - Confesiuni 2

http://slidepdf.com/reader/full/rousseau-confesiuni-2 1/352



confesiuni



editura pentru literaturousseau



«Rousseau şi-a propus sarcina imensă şi aproape himerică pentru vremealui de a înfăptui victoria inţei naturale a omului asupra unei societăţiarticiale Redusă la dimensiunea spaţiului său biologic, tentativa s-a soldatcu un eşec, dar în lumina perspectivei istorice ea este o izbîndă. onştient deinegalitatea forţelor a căror înfruntare o provoca, el a folosit în această luptă

armele de care era absolut sigur, acelea ale conştiinţei lui integre şi aleputernicului său geniu poetic. în loc să accepte sinuciderea morală sautăcerea, cum s-ar putut foarte uşor întîmpla, în loc să cadă în conversiunereligioasă sau misticism, pentru care avea anumite predispoziţii, în loc sărecurgă la revolta politică, pentru care temperamentul său de solitar nu erafăcut, Rousseau a ales totuşi lupta, pe care a dus-o cu îndîr!ire pînă lacapăt .onfesiunile au rezonanţa vuietului unui cîmp de bătălie, după cumele se impun prin desăvîrşita lor artă literară, prin admirabila arhitectonică agîndirii, prin răscolitoarea forţă emotivă. "irul lor se întrerupe brusc, înainteca scriitorţ!l să-şi depănat întreaga poveste a vieţii, dar ecoul lor seprelungeşte în #isări, care sînt patetice poerne în proză izvorîte dintr-un

su$et ce-a cunoscut%pînă în străfunduri umilinţă,% durerea, deznăde!dea şicare-şi umbreşte adversarii prin neîntrecuta lui vibraţie poetică.&ceste două opere ' născute din aceeaşi substanţă şi formînd un cor

unitar ' compun. şi transmit peste veacuri o imagine totdeauna vie amarelui şi zbuciumatului Rousseau.()ericle *&R+/0 1&-1&20/ R30//&0 onfession s +ome lî 4ibrairie )ion, )arii. .



artea a şasea56 7 8 7'6 7 9 :;



<=oc erat in votis > modus agri non ita magtus, =ortus ubt et tecto vicinusfugis a?uas !ons,li paulum s@lvae super bis !oret.A 6

u nu pot să adaug> <&uctius at?ue di melius fecereABC dar nu-i nimic, nu-mi trebuia mai mult g nu-mi trebuia nici chiar proprietatea, mă mulţumeam

să mă bucur > căci a trecut timp de cînd am spus şi am înţeles că proprietarulşi posesorul sînt adesea două persoane cu totul diferite, chiar lăsînd la oparte soţii şi amanţii.

&ici începe scurta fericire a vieţii mele D aici apar paşnicile, dar fugarelemomente ce mi-au dat dreptul de a spune că am trăit *omente preţioase şiatît de regretate C &h, reluaţi bla!inul vostru şir, curgeţi, dacă se poate, înamintirea mea mai încet decît aţi făcut-o în marea voastră goană dealtădată. um să fac să prelungesc pentru plăcerea mea această povestireatît de mişcătoare şi atît de simplă, spunînd mereu aceleaşi lucruri, fără să-mi plictisesc cititorii, repetîndu-le, aşa cum nici eu nu mă plictisesc reluîndu-le neîncetat de la capăt E Fi de-ar măcar vorba de fapte, de acţiuni, de

cuvinte G pe acestea le-aş putea descrie şi reda intr-un fel oarecare ! dar cumsă spun ceva ce n-a fost H H

6 ,,ată tot ce doresc > un ogor de o întindere nu prea mare, o grădină şi unizvor cu apă proaspătă în ţaţa casei, şi o pădurice %lingă eleA 5=oraţiu, /atire,, #.; 5lat.;.H <Ieii mi-au dat mai mult decît am vrutA 5lat.;.7rostit, nici făcut, nici chiar gîndit, dar a fost simţit, gustat, fără sa pot invocaalt obiect al fericirii mda decît însuşi acest simţămînt E *ă trezeam o dată cusoarele şi eram fericit ,H mă plimbam, şi eram fericit ! o vedeam pe *aman,şi eram fericit ! o părăseam, şi eram fericitG străbateam pădurile, colnicele,

rătăceam pe văi, citeam, n-aveam nici un zor ! trebălu- iam în grădină,culegeam fructe, a!utam la gospodărie, şi fericirea mă urmarea pretutindeni >ea nu depindea de nimic din afară, pornea toată din mine, nu mă părăseanici o clipă.

imic din tot ce mi s-a întîmplat în această perioadă scumpă, nimic dince-am făcut, am spus, am gîndit în tot acel timp nu mi s-a şters din memorie.pocile de mai înainte sau de mai tîrziu îmi revin în frînturi G mi le amintescfără şir şi amestecate G pe % aceasta mi-o amintesc însă în întregime, ca şicum ea ar dăinui încă şi astăzi. maginaţia, care în tinereţe o lua înainte iaracum se întoarce îndărăt, înlocuieşte prin aceste dulci amintiri speranţelepierdute pentru totdeauna. u mai văd nimic care să mă ispitească în viitor,

doar reîntoarcerile în trecut pot să mă mai bucure, şi aceste reîntoarceri atîtde vii şi de proaspete în epoca de care vorbesc mă fac să trăiesc adeseafericit, în poda nenorocirilor mele.

&m să desprind din aceste amintiri una singură, ce va putea să aratemăsura tăriei şi consistenţei lor. n prima zi cînd ne-am dus să dormim laJharmettes, *aman era purtată în !ilţ de oamenii ei, iar eu o urmam pe !os.Krumul urcaG ea era destul de grea, şi, de teamă să nu-şi obosească preatare oamenii, a vrut să coboare, cam pe la !umătatea drumului, spre a



parcurge restul pe !os. *ergînd, văzu ceva albastru intr-un tuş, şi-mi spuse ><ată un brebenel în$orit CA. u văzusem niciodată un brebenel, şi nu m-amaplecat să-l cercetez, deşi am vederea prea slabă pentru aLprivi de îa înălţimea mea plantele ce cresc din pămînt. *i-am aruncat doar în

trecere ochii asupra acesteia, şi s-au scurs aproape treizeci de ani fără sămai ii văzut vreun brebenel sau să-l cercetat îndeaproape, în 67M9, a$îndu-mă la ressier cu prietenul meu domnul du )e@rou6, am urcat împreună unmunte nu prea înalt, în vîrful căruia se găseşte o frumoasă cabană numită deel, pe bună dreptate, Nellc-#ue. Oncepusem în acea vreme să mă ocup puţincu plantele. în timp ce urcam, aruncîndu-mi ochii prin tuşuri, scot un strigătde bucurie > <&h, iată un brebenelCA, şi era, îrttr-adevăr, un brebenel. )e@roufu surprins de tresărirea mea, dar nu-i cunoştea cauza G o va cunoaşte, sper,daca într-o zi va citi aceste rînduri. ititorul poate !udeca, după impresiafăcută de un amănunt atît de neînsemnat, cit de mari erau toate celelalteimpresii ale mele care se leagă ele acea epocă.

+otuşi, acrul de la ţară nu-mi readuse sănătatea de la început. rambolnăvicios > am devenit şi mai mult. u puteam suporta laptele G a trebuitsă-l înlătur. )e atunci era la modă apa, folosită drept orice leac G m-arn puspe apă, şi cu atîta înverşunare, îneît era să mă vindece nu numai de boalamea, dar chiar de viaţă, în ecare dimineaţă, de cum mă sculam, măduceam la fîntînă cu o cană mare şi beam una după alta, în timp ce măplimbam, cam două sticle de apa. )ărăsii cu totul vinul la mese. &pa pe careo beam era cam tare şi cam grea pentru stomac, aşa cum sînt cele maimulte ape de la munte. )e scurt, am făcut aşa do bine, că în mai puţin dedouă luni mi-am distrus cu totul stomacul, pe care pînă atunci îl avusesemfoarte bun. emaicligerînd, am înţeles că nu mai puteam spera să mă

însănătoşesc. +ot în timpul acela mi se întîm-6 )ierre-&lcPandre du )e@rou, căruia i-a lăsat o parte din manuscrise,printre care şi pe acela al onfesiunilor 5n.t.;.Qplă un accident, la fel de ciudat prin el însuşi ca şî prin urmările lui, care nuse vor sfîrşi decît o dată cu mine.

ntr-o dimineaţă, cînd nu mă simţeam mai rău ca de obicei, ridicînd omăsuţă pe picioarele ei, fui cuprins deodată de o răscolire în tot corpul,aproape de neînchipuit. -aş putea s-o compar decît cu M furtună ce mi seiscă în sînge, şi se răspîndi într-o clipă în toate mădularele. &rterele începurăsă-mi zvîcnească aşa de tare, Pncît nu numai că simţeam zvîcnetui lor, dar îl

şi auzeam chiar, mai ales pe acela al carotidelor. 4a asta se adăugă un marevî!îit în urechi, şi acest vî!îit era triplu sau cvadruplu, format din > un zbîrnîitgreu şi surd, un susur mai uşor, ca o apă care curge, un ţiuit foarte ascuţit şizvîcnetui de care am vorbit şi ale cărui bătăi puteam să le număr fără să-mipipăi pulsul şi nici să-mi ating corpul cu mîinile. &cest vî!îit dinlăuntru era atîtde tare, încît îmi tulbură ascuţimea auzului de care mă bucuram mai înainteşi mă făcu, nu chiar surd, dar tare de urechi, aşa cum am rămas mereu deatunci încoace.



# puteţi da seama de surprinderea şi groaza mea. redeam că mor G amcăzut la patG a fost chemat medicul f i-am povestit păţania mea cutremurat şisocotindu-mă pierdut. red că şi el era de aceeaşi părere ş dar şi-a făcutdatoria. *ă îndopă cu lungi consideraţii din care eu nu înţelegeam nimic,apoi, drept consecinţă a sublimei lui teorii, începu in anima viii cura

ePperimentală pe care socoti de cuviinţa s-o încerce. &ceasta era atît denesuferită, atît ele dezgustătoare, şi dădea rezultate atît de puţine, că încurînd m-am lăsat de ea G şi, după cîteva săptămSni, văzînd că nu-mi mergenici mai bine nici mai rău, am părăsit patul şi mi-am reluat viaţa obişnuită, cuzvîcnetui de artere şi cu vî!îitul acela care, de atunci, adică de treizeci de ani,nu m-au slăbit nici un moment.6:

"usesem pînă atunci un om care dormea buştean. +otala lipsă de somn ceşe adăuga la toate aceste simptome, şi care le-a însoţit fără întrerupere pînăastăzi, siîrşi prin a mă convinge că nu mai aveam decît puţine zile de trăit.&ceastă convingere îmi potoli pentru o vreme gri!a de a mă vindeca. e-

putîndu-mi prelungi viaţa, mă hotărîi să trag din puţina ce-mi mai rămîneatot folosul de care eram în stare G şi asta o puteam face, printr-o neobişnuităfavoare a naturii, care, într-o stare atît de funestă, mă cruţa de durerile ce sepărea că trebuie să mi le aducă. ram stingherit de acel vî!îit, dar nusufeream din pricina luiG el nu era însoţit de nici un alt nea!uns, decît deinsomnia din timpul nopţilor, şi totdeauna de o respiraţie scurtă, ce numergea însă pînă la astm şi nu se făcea simţită decît atunci cînd vroiam săalerg sau să lac o treabă ceva mai iute.

&cest accident ce putea să-mi ucidă trupul, nu-mi ucise decît pasiunile, şibinecuvSntez în ecare zi cerul pentru fericitul efect pe care-6 produseasupra su$etului meu. &ş putea să spun ca n-am început să simt că trăiesc

decît atunci cînd mă privii ca un om mort. Kînd adevăratul lor preţ lucrurilorpe care mă pregăteam să le părăsesc, începui să mă ocup de gri!i mai nobile,anticipSnd asupra celor pe care le vot avea ele îndeplinit în curînd şi de carepînă atunci nu ţinusem niciodată seama. îmi schimbasem adesea credinţadupă modul meu, dar n-am fost niciodată cu totul lipsit de credinţă. u mi-afost greu să revin la acest subiect, atît de !alnic pentru mulţi oameni, Tdaratît de plăcut pentru cel ce-şi face din eC un prile! de mîngîiere şi speranţă.*aman mi-a fost în aceasta împre!urare mult mai de folos decît mi-ar putut toţi teologii laolaltă. a, care punea sistem în orice lucru, nu s-a oprit săpună şi în religie G iar acest sistem era compus din idei foarte deosebite,unele

foarte sănătoase, altele foarte nesăbuite, clin sentimente pornite dincaracterul ei şi din pre!udecăţi căpătate prin educaţia sa. în general,credincioşii îl plăsmuiesc pe Kumnezeu după chipul şi asemănarea lor G ceibuni îl fac bun, cei răi îl fac rău G smeriţii, haini şi înveninaţi nu văd decîtinfernul, indcă ei ar vrea să osîndească toată lumea G su$etele iubitoare şiblînde nu cred însă în iadG iar una din mirările mele adinei este de a-6 vedeape bunul "enelon6 vorbind în al său +elema?ue ca şi cum ar crede în



ePistenţa iadului > dar sper că minţea, deoarece, la urma urmei, oricît decinstit ai , trebuie să mai şi minţi cîteodată, mai ales atunci cînd eştiepiscop. *anian nu minţea faţă de mine G şi acest su$et fără ere, care nuputea să-şi imagineze un Kumnezeu răzbunător şi încruntat, nu vedea decîtclemenţă şi milostivire, acolo unde smeriţii nu văd decît dreptate şi

pedeapsă. a spunea adesea că nu trebuie să cerem lui Kumnezeu să edrept cu noi, deoarece, nedîndu-ne ceea ce trebuie ca să m astfel, ar însemna să-i cerem mai mult decît a dat. )artea ciudată era că, fără a crede în infern, ea nu se codea să creadă în purgatoriu. &sta venea de acolo că nuştia ce să facă cu su$etele păcătoşilor, neputînd nici să le osîndească, nici săle pună alături de ale celor buni pînă cînd se vor îndreptat, şi trebuie sămărturisesc că, într-adevăr, atît în lumea asta, cît şi în cealaltă, păcătoşii tepun totdeauna în încurcătură.

&ltă ciudăţenie. limpede că întreaga doctrină a păcatului originar şi aizbînzii e distrusă prin acest sistem, că baza creştinismului vulgar ezdruncinată prin el şi că însuşi catolicismul nu poate să-i subziste. *aman

însă era o bună catolică, sau pretindea că este, şi e sigur că pretindea astacu toată buna-cre-6 "ran!ois de /alignac de la *othe-"enclon 56MD6'676D;. Romanul

&venturile lui +elema?ue, apărut în 6MQQ, era o satiră la adresa lui 4udovic alUl#-lea 5n.t.;.6Bdinţa. i i se părea că /criptura este ePplicată prea îp litera ei şi intr-uri chipprea aspra. +ot ceea ce se citeşte acolo despre chinurile veşnice i se părea oameninţare sau o pilduire. *oartea lui sus hristos i se părea un ePemplu debunătate divină spre a-i învăţa pe oameni să-l iubească pe Kumnezeu şi săse iubească ei înşişi unii pe alţii. într-un cuvînt, credincioasă religiei pe care o

îmbrăţişase, îi admitea cu sinceritate dogmele, dar cînd se a!ungea ladiscutarea ecărui articol în parte, se vedea că ea crede cu totul altfel decîtNiserica, deşi i se supunea întotdeauna.

&vea în această privinţă o nevinovăţie, o curăţenie a inimii mai grăitoaredecît orice chiţibuşerii, şi care-6 punea adesea în încurcătură chiar şi peduhovnicul ei, căci nu-i ascundea nimic. </înt o bună catolică, îi spunea ea, şivreau să u mereu aşa G îmi însuşesc cu toată puterea su$etului meuhotărîrile sntei noastre Niserici. u sînt stăpînă pe credinţa mea, dar sînt pevoinţa mea. *i-o spun fără crîcnire şi vreau să cred totul. e vrei mai mult dela mine EA

hiar de n-ar ePistaţ o morala creştină, cred că ea ar urmat-o, într-atît

de bine aceasta se potrivea caracterului ei. "ăcea tot ceea ce era orînduit,dar ar făcut-o chiar de n-ar li fost orînduit. n lucrurile mărunte îi plăcea săse supună, şi dacă n-ar li fost oprită, clacă nu i s-ar prescris chiar să numănînce de dulce, ar postit singură în faţa lui Kumnezeu, fără a pune înasta vreo măsură de prevedere. Kar toată această morală era subordonataprincipiilor domnului de +avel, sau mai de grabă ea pretindea a nu le încălcaprin nimic ce le-ar putea sta împotrivă. /-ar culcat în ecare zi cu douăzecide bărbaţi, avînd conştiinţa împăcată şi chiar fără să pună mai presus



scrupulele decît dorinţele. Ftiu că multe smerite nu sînt mai scrupuloase înaceastă materie G dar deosebirea este că ele sînt călăuzite de pasiunile lor,pe cinci ca nu era decît de sosmele sale. în convorbirile cele mai directe, şiaş spune cele mai edicatoare, ea atingea acest punct fără a-şi schimba niciePpresia, nici tonul, fără a se socoti în contradicţie cu ea însăşi. &r întrerupt

la nevoie discuţia asupra faptului, apoi ar li reluat-o cu aceeaşi seninătate caşi mai înainte > într-atît era de convinsă în sinea ei că totul nu e decît omaPimă cie poliţie socială, căreia orice persoană cu bun-simţ putea să-P deainterpretarea, aplicarea, îngăduinţa ce-o credea de cuviinţă, fără cel mai micrisc de a-6 !igni pe Kumnezeu. u toate că asupra acestui punct nu eram,reşte, de părerea ei, mărturisesc că nu îndrăzneam s-o combat, ruşi- nîndu-mă de rolul puţin galant pe care ar trebuit să-l am pentru aceasta. &ş căutat mai curînd să stabilesc regula în privinţa altora, încercînd să măePceptez pe mineG clar, pe lingă faptul că temperamentul ei favoriza în bunămăsură abuzul principiilor sale, ştiam că nu era femeia care să se lase înşelată, şi că a-i cere o ePcepţie pentru mine însemna a i-o îngădui faţă de

toţi cci care-i plăceau. Ke altfel, însemn aci din întîmplare această lipsă deconsecvenţă faţă de alţii, cu toate că aşa ceva avea puţine urmări înconduita ei, i-ar pe atunci nu avea de loc G dar am făgăduit să înfăţişez fărăocol principiile sale, şi vreau să-mi respect această făgăduială. *ă întorc lamine.

Jăsind în ea toate preceptele de care aveam nevoie spre a-mi apărasu$etul de groaza morţii şi de urmările ei, mă adăpam cu năde!de din acestizvor de încredere. *ă ataşam de ea mai mult decît o făcusem vreodată G aş vroit să revărs în ea viaţa-mi pe care o simţeam gata să mă părăsească.Kin această redu- bVre a ataşamentului pentru ea, din convingerea că maiaveam puţin de trăit, clin adînca presimţire a soartei ce mă aştepta, rezulta o

stare foarte liniştită, senzuală chiar, în sensul că, înfrînînd toate pasiunile69ce împing departe spaimele şi speranţele noastre, îmi îngăduia să mă bucurfără temere şi fără zbucium da puţinele zile ce-mi erau hărăzite. Fi ceea cecontribuia să le facă mai plăcute era gri!a de a-i menţine gustul pentru viaţade la ţară prin toate bucuriile pe care le puteam găsi acolo. "ăcmd-o să-şi îndrăgească grădina, curtea cu păsări, porumbeii, vacile, mă îndrăgosteameu însumi de toate acesteaG iar aceste mici ocupaţii, ce-mi umpleau ziua fărăsă-mi tulbure liniştea, avură un efect mai bun decît laptele şi toate leacurilespre a-mi păstra biata mea maşină şi chiar a o îmbunătăţi în măsura în careaşa ceva mai era cu putinţă.

ulesul viei, strSngerea poamelor ne dădură de lucru pînă la sfSrşitulacelui an şi ne legară din ce în ce mai mult de viaţa rustică, în mi!loculoamenilor cumsecade ce ne încon!urau. /osirea iernii ne aduse o marepărere de rău şi ne-am întors în oraş ca şi cum am plecat într-un surghiun Gmai ales eu, îndoin- du-mă că am să mai revăd primăvara, credeam ca spunadio pentru totdeauna căsuţei din harmettes. -am părăsit-o fără să sărutpămSntul şi copacii, fără să mă uit de mai multe ori în urmă, în timp ce mă îndepărtam de ea. RupSnd de multă vreme legăturile cu elevii mei, pierzSnd



gustul distracţiilor şi al reuniunilor de societate, nu mai ieşeam în oraş, numai vedeam pe nimeni în afară de *aman şi de domnul /a- lomon caredevenise medicul ei şi al meu G acesta era un om cinstit, inteligent, marecartezian, vorbind cu miez despre alcătuirea lumilor şi ale cărui convorbiri .plăcute şi instructive mi-au folosit mai mult decît toate reţetele sale. -am

putut să suport niciodată acea neghioabă şi searbădă umplutură aconversaţiilor obişnuite G dar conversaţiile serioase şi folositoare mi-au făcuttotdeauna o mare plăcere şi nu le-am ocolit niciodată. &m căpătat undeosebit interes pentru6Daceea a domnului /alomon G cu ei mi se părea că mă apropii de acele înaltecunoştinţe pc care ic va cuceri su$etul meu după ce-şi va rupt lanţurile cedţineau încătuşat. /impatia ce-o aveam pentru cl se răsfrîngea şi asuprasubiectelor pe care le trata, şi am început să caut cărţile ce mă puteau a!utasă-l înţeleg mai bine. ele care îmbinau credinţa cu ştiinţele îmi conveneaucel mai mult, cum erau îndeosebi acelea de la 3ra- toire6 şi )ort-Ro@alB. &m

început să le citesc, sau mai bine zis să le devorez. *i-a căzut în mină una apărintelui 4am@, intitulată > onvorbiri despre ştiinţe. ra un fel deintroducere spre cunoaşterea cărţilor ce dezbat acest subiect. &m citit-o şirecitit-o de o sută de oriG am hotărît să-mi fac din ea un îndrumător. &poi, încetul cu încetul, în poda stării mele, sau mai degrabă datorită ci, m-amsimţit atras spre studiu cu o putere de neînvins, şi, privind ecare zi ca indultima din viaţa mea, studiam cu o patimă tot mai mare, ca şi cum aş avutde trăit la nesfSrşit. /e spunea că asta îmi făcea rău G eu, însă, cred că mi-afăcut bine, şi nu numai pentru sullet, dar şi pentru trup G căci, această muncăpentru care mă pasionam îmi deveni atît de plăcută, îneît, nemaigîndindu-măla boala mea, o şi simţeam mult mai puţin. &devărul este, totuşi, că nimic nu-

mi aducea o uşurare reală G dar, nemaiavînd dureri vii, m-am obişnuit sătîn!esc, să nu dorm, să gîndesc în loc să activez, şi în cele din urmă săprivesc istovirea treptată şi înecată a maşinii mele ca un fapt de neînlăturat,căruia numai moartea singură putea să-i pună capăt.

u numai că această părere mă depărta de toate gri!ile zadarnice alevieţii, dar mă scăpă de nesuferi-

6 ongregaţie religioasă întemeiată la 6D7D 5n.t.;.8 *înăstire de călugăriţe, care a devenit un loc de retragere şi meditaţie al

lozolor, printre care )ascal, transformînd-a într-un centru de gîndire 5n.t,;.6Mtele metode de lecuire la care fusesem supus piua atunci fără voia mea.

/alomon, convins- că drogurile sale nu puteau să mă salveze, mă scuti degreaţa lor, şi se mulţumi să aline durerea bietei *aman cu unele reţeteneînsemnate ce amăgesc speranţa bolnavului şi menţin creditul medicului.&m părăsit regimul sever G am reînceput să beau vin şi să duc viaţa unui omsănătos, în măsura puterilor mele, cumpătat în toate, dar fără să mă abţin dela nimic. &ni ieşit chiar în oraş, ducindu-mă să-mi vad cunoscuţii, îndeosebipe domnul de onzie, a cărui persoană îmi făcea multă plăcere. în slîrşit, liecă eram hotărît să învăţ pînă în ultimul meu ceas, lie că o rămăşiţa de



speranţă de a trăi mai pîipîia încă în fundul inimii melc, aşteptarea morţii,departe de a-mi potoli rîvna pentru studiu, părea a mi-o însu$eţi, şi măgrăbeam să strîng cîteva cunoştinţe pentru lumea cealaltă, ca şi cum aş crezut că nu am dccît asta de luat cu mine dincolo. &m îndrăgit dugheanaunui librar numit Nouchard, unde se duceau cîţiva oameni de litere G şi cum

primăvara, pe care crezusem ca n-am s-o mai prind, era aproape, măaprovizionai cu un teanc de cărţi pentru harmettes, în cazul că aş maiavea fericirea de a mă reîntoarce acolo.

&vui această t oriei re, şi m-am folosit dc ca din plin. Nucuria de a vedeadînd primii muguri este de nede- % scris. & revedea primăvara era pentrumine ca o renaştere în paradis. Ke cum zăpada începu să se topească, ampărăsit închisoarea noastră şi ne-am dus cit mai devreme la harmettes,spre a prinde întîile triluri de privighetoare. Kc atunci nu m-am mai temut căam să mor, şi, într-adevăr, e curios că la ţară nu m-am îmbolnăvit niciodatăgreu. &m suferit mult şi acolo, dar niciodată n-am zăcut la pat. &desea, cîndmă simţeam mai rău ca de obicei, am spus > Ke mă veţi vedea că

B67sînt gata să mor, cluceţi-mă la umbra unui ste!ar şi vă promit că mă voi însănătoşi.

Keşi slăbit, mi-am reluat îndeletnicirile campestre, însă într-o măsurăproporţională cu forţele mele. ram cu adevărat mîhnit că nu puteam să sapgrădina singur W dar după şase lovituri de cazma, mi se tăia răsu$area, eramnăpădit de sudoare, nu mai eram în stare de nimic. înd stăteam aplecat,zvîcniturile mele se înteţeau şi sîngele mi se urca la cap cu atîta putere, cătrebuia să mă îndrept numaidecît. /ilit să mă mărginesc la treburi mai puţinobositoare, am început sa mă ocup, între altele, de porumbei, şi asta mă

pasiona atît de tare, că-mi petreceam adesea ceasuri întregi la columbar,fără să mă plictisesc nici o clipă. )orumbelul e foarte sos şi greu dedomesticit. +otuşi, am izbutit să le inspir la ai mei atîta încredere, că măurmăreau pretutindeni şi se lăsau să-i prind oricînd vroiam. u era chip să ies în grădină sau în curte fără să mi se anine îndată doi sau trei pe braţe, pecap, şi, pînă la urmă, cu toată plăcerea ce mi-o făceau, acest alai măstingherea atît de mult, încît a trebuit sa-i lipsesc de asemenea prietenie. &mavut totdeauna o deosebită plăcere să îmblînzesc animalele, mai ales pe celesperioase şi sălbatice. *i se părea minunat să le inspir o încredere pe care n-am înşelat-o niciodată. #roiam ca ele să mă iubească în libertate.

&m spus că adusesem cu mine cărţi G le-am folosit, însă într-un mod mai

puţin propriu să mă instruiască, cit să mă copleşească. "alsa idee pe care oaveam despre lucruri îmi spunea că, pentru a citi o carte cu folos, trebuie săai toate cunoştinţele pe care le presupunea ea, departe de a mă gSndi căadesea nu le avea nici autorul şi că el le scotea din alte cărţi, pe măsură ceera nevoit s-o facă. u această idee prostească, mă poticneam la tot pasul,silit să alerg fără încetare de la o carte la alta, uneori înainte de a a!unge lapagina6L



a zecea a aceleia pe care vroiam s-o studiez, astfel că ar trebuit sărăscolesc biblioteci întregi. +otuşi, mă încăpăţînai atît de tare să urmezaceastă metodă năstruşnică, încSt pierdui un timp nesfîrşit, şi era să-mizăpăcesc cu totul capul, pînă la a nu mai putea vedea şi a nu mai înţelegenimic. Kin fericire, am prins de veste că apucasem un drum greşit ce mă

rătăcea într-un labirint imens, şi am ieşit din el înainte de a ml pierde cudesăvîrşire.3ricît de puţină înclinare ai avea către ştiinţe, primul lucru pe care-6

descoperi consacrîndu-te lor este legătura dintre ele, care face să se atragă,să se a!ute, să se lumineze reciproc, şi că una nu se poate lipsi de alta. Keşispiritul omenesc nu poate să le cuprindă pe toate şi trebuie să aleagă unadrept cea principală, dacă n-ai cîteva noţiuni despre celelalte, chiar într-a taorbecăieşti adesea în întuneric. *i-am dat seama că ceea ce întreprinsesemeu era bun şi folositor în sine, că nu trebuia schimbată decît metoda. 4uînd la început nciclopedia, o citeam împărţind-o pe ramuri. &m văzut că trebuiafăcut tocmai contrariul, să iau ecare ramură separat şi să le urmez pe

ecare în parte pînă la punctul unde ele se întîlnesc. &stfel am a!uns lasinteza obişnuită, dar am a!uns la ea ca un om care ştie ce face. ugetarea îmi ţinea loc de cunoştinţe, iar o !udecată foarte naturală mă a!uta să mergpe drumul cel bun. "ie că aş trăit sau aş murit, n-aveam timp de pierdut.& nu şti nimic la aproape douăzeci şi cinci de ani şi a vroi să a$i totul, înseamnă a te hotărî să foloseşti din plin timpul. e- ştiind la ce punct soartasau moartea puteau să-mi curme zelul, vroiam să culeg cu orice prile! ideidespre toate lucrurile, atît spre a încerca înclinările mele naturale, cit şipentru a a$a prin mine însumi ce anume merită să e studiat mai temeinic.BH6Q

&m găsit în aplicarea acestui plan un alt avanta!,la care nu mă gîndisem, acela clc a-mi cheltui mult timp cu folos. /e pare căeu nu sînt născut pentru studiu, deoarece o concentrare mai îndelungată măoboseşte în aşa măsură, că-mi este cu neputinţă să stărui o !umătate de ceasasupra aceluiaşi subiect, mai ales urmărind ideile altuia G căci nu rareori mi s-a în- tîmplat să mă trezesc cufundat într-ale mele, şi chiar cu . destul succes.înd urmez cîteva pagini un autor ce trebuie citit cu atenţie, spiritul meu sedesprinde i,ie el şi se pierde în nori. Kacă ţin cu tot dinadinsul să continui,mă trudesc în zadar G mă cuprinde ameţeala şi nu mai văd nimic. Kar cîndsubiecte diferite se succed, chiar iară întrerupere, unul mă odihneşte decelalalt, şi, fără să am nevoie de pauze, le urmez mai uşor. &m pus în

aplicare această observaţie în planul meu de studii, îmbinîndu-le în aşa fel,că lucram toata ziua, fără să mă obosesc de loc. adevărat că treburilecîmpeneşti şi casnice constituiau variaţii tot atît de folositoare G dar înhărnicia mea crescSndă găseam repede mi!locul de a mă întoarce la studiu,ocupîndu-mă astfel cu două lucruri în acelaşi timp, fără să-mi dau seama căecare mergea mai puţin bine.

n atîtea detalii mărunte ce mă incintă şi prin care îl copleşesc adesea pecititor, păstrez totuşi o discreţie pe care el n-ar bănui-o, dacă n-aş avea gri!ă



să-l previn. &ici, de ePemplu, îmi amintesc cu plăcere toate diferitele încercări pe care le-am făcut spre a-mi împărţi timpul în aşa fel, ca să găsesc în el cit mai multe desfătări, dar şi foloase, şi pot să spun că aceastăperioadă, cînd trăiam retras la ţară, şi mereu bolnav, a fost aceea din viaţamea cînd eram cel mai puţin leneş şi cel mai puţin plictisit. Kouă sau trei luni

trecură astfel căutînd calea spiritului meu şi foucurîn- du-!uă, în cel maifrumos anotimp al anului şi intr-unB:oc plin de vra!ă, de farmecul vieţii, al cărui prX i, .6 simţeam atît ele bine, defarmecul unei societăţi deopo trivă de liberă şi de blîndă, dacă se poate danumele de societate unei uniuni atît de perfecte, precum şi de farmeculminunatelor cunoştinţe pe care îmi propuneam să lc capătG şi era pentrumine ca şi cum le-aş ii avut mai dinainte, dacă nu şi mai mult, deoareceplăcerea de a învăţa făcea parte din însăşi fericirea mea.

* văd nevoit să trec peste aceste lucruri, care erau pentru mine, toate,nişte bucurii, dar prea simple spre a putea ePplicate. Fi încă ceva,

adevărata fericire nu se descrie, se simte, şi se simte cu atît mai mult, cu citpoate mai puţin descrisă, deoarece ea nu rezultă dintr-o înşiruire de fapte,ci e o stare permanentă. *ă repet adesea, dar m-aş repeta şi mai mult dacăaş spune acelaşi lucru ori de cîte ori îmi vine în minte. înd felul meu deviaţă, întrucîtva schimbat, a căpătat, în sfîrşit, un curs uniform, iată cam cumse desfăşura el.

*ă sculam în ecare dimineaţă înainte de .răsăritul soarelui. &pucam,printr-o livadă învecinată, un foarte frumos drurn ce trecea pe dincolo de vieşi ţinea costişa pînă la hamber@. &colo, în timp ce mă plimbam, îmi făceamrugăciunea, care nu consta dintr-o vană mişcare a buzelor, ci dintr-o sinceră înălţare a inimii către creatorul acestei minunate naturi, ale cărei frumuseţi le

aveam sub ochi. u mi-a plăcut niciodată să mă rog în camera G mi se parecă pereţii şi toate aceste mici lucrări ale oamenilor se interpun întreKumnezeu şi mine. îmi place să-l contemplu în creaţiile lut, în timp ce inimami .se înalţă spre el. Rugăciunile îmi erau curate, pot să o spun, şi demnede a auzite. u ceream, pentru mine şi pentru aceea ele la care gîndu- rile-tni nu se depărtau niciodată, decît o viaţă de linişte şi nevinovăţie, ferită deviciu, de durere, dc crudele nevoi, o moarte bună pentru cei drepţi şi soartace li se cuvine în viitor, Ke aulei, acest act sc 5petrecea mai mult în admiraţieşi în contemplaţie deeft în cereri, şi eu ştiam că în faţa împărţitoruluiadevăratelor bunuri cel mai potrivit mi!loc de a le căpăta pe acelea de careaveam nevoie este mai puţin de a le cere, cît de a le merita. 4a întoarcere,

continuSnd să mă plimb, făceam un ocol destul de mare, preocupat săprivesc cu desfătare priveliştile cîmpeneşti ce mă încon!urau, .singurele decare ochiul şi inima mea nu se satură niciodată. *ă uitam de departe să văddacă *aman se sculase G dacă zăream oblonul deschis, tresăream de bucurieşi alergam la ea. Kacă era închis, intram în grădină, aşteptSnd ca ea să setrezească, recapituiînd ceea ce studiasem în a!un, sau grădinărind. îndoblonul sc deschidea, mă duceam s-o îmbrăţişez în patul ei, adesea pe !umătate adormită încă, şi această îmbrăţişare, pe aut de pură pe cit de



galeşă, avea în însăşi inocenţa ci un farmec ce nu se împletea niciodată cuvoluptatea simţurilor.

4a micul de!un serveam de regulă cafea cu lapte. ra timpul din zi cînd nesimţeam cei mai liniştiţi, cînd stăteam de vorba mai pe îndelete. &cesteconvorbiri, de obicei destul de lungi, m-.au făcut să îndrăgesc mult gustările

de dimineaţă, şi prefer nespus obiceiul din &nglia şi din lveţia, unde miculde!un e o adevărată masă ce strînge laolaltă pe toţi ai casei, spre deosebirede cel din "ranţa, unde ecare de!unează singur în camera lui sau, cel maiadesea, nu de!unează de loc. Kupă un ceas ori două ele convorbire, măduceam la cărţile melc, pînă la masa de prînz. începeam cu vreo t carte delozoe, ca 4ogica6 de la port-Ro@al, seulB

6 4ogica de la )ort-Roval sau &rta dc a gîndi a apărut în 6MDB 5n.t.;.a seu asupra înţelegerii omeneşti, de lozoful englez 1ohn 4ocVc 56M8B'

67:9;, a fost scris în 6MQ: 5n.t.;.BBlui 4ocVe, *alebranche 6, 4ci.bniz B, Kescartes8 etc. onstatai în ourînd că toţi

aceşti autori erau între ci într-o contradicţie aproape continuă, şi-mi făuriihimericul plan de a-i pune de acord, ceea ce mă obosi a culme şi mă făcu săpierd mult timp. îmi zăpăceam capul şi nu înaintam cu nimic. 4a urmă,renunţînd şi la această metodă, am adoptat una mult mai bună şi căreia îiatribui tot progresul pe care l-am putut face, în poda nedestoinioiei mele Gcăci e sigur că am fost totdeauna puţin înzestrat pentru studiu. itind unautor, mi-arn făcut o lege din a-mi însuşi şi urma ideile lui, fără a le amestecacu ale mele sau cu ale altuia, şi fără a mă certa niciodată cu el. îmispuneam > </a încep prin a-mi forma un baga! de idei, adevărate sau false,dar limpezi, aşteptînd ca mintea mea să e destul de coaptă pentru a leputea compara şi a alegeT. &ceastă metodă are părţile ei rele, o ştiu, clar mi-

a reuşit în scopul de a mă instrui. Kupă cîteva săptămmi petrecute gîndindnumai după alţii, fără a re$ecta, ca să spun astfel, şi aproape farC a cugeta,m-am trezit cu un fond destul de mare de cunoştinţe spre a mă mişca pepicioare proprii şi a gîndi fără a!utorul altuia. &stfel, cînd călătoriile şitreburile m-au smuls din mi!locul cărţilor, îmi petreceam timpul recapitulîndşi compa- rîud cele ee citisem, cîntărind ecare lucru în balanţa raţiunii şi !udecîndu-i uneori pe maeştrii mei. Keşi am început tîrziu să fac apel lafacultatea mea de apreciere, n-am găsit că ea îşi pierduse vigoarea G iar cîndam publicat propriile mele idei, n-am fost învinuit de a un discipol servil şide a predica in verba magistri i.. Ke aici am trecut la geometria elementară G căci eram mai departe ca

oricînd de ea, încăpăţînîndu-mă să-mi6 icolas *alebranche 56M8L'676D; 5n.t.;.s,8 Jottfried Yilhelm 4eibniz 56M9M%'676M;, Rene Kescartes 56DQ:'6MD:;,

lozo de tendinţe diverse, ce-au înrîurit gîn- direa lozocă din sec. al U#-lea 5n.t.;.

H "olosind cuvintele maestrului 5lat.;.B8in vin g lipsa de memorizare, silit să mă întorc de sute ele ori pe urmele mele



şi să reîncep fără încetare acelaşi drum. u m-a atras aceea a lui uclid, carecaută mat curincl înlănţuirea demonstraţiilor decît legătura dintre ideiG ampreferat geometria părintelui 4am@, care de atunci a devenit unul din autoriimei favoriţi şi ale cărui lucrări lc citesc şi astăzi cu plăcere. & urmat apoialgebra, şi tot pe 4am@ l-am luat şi aici drept ghid. înd am a!uns să u ceva

mai înaintat, am trecut la Ftiinţa calculului a părintelui Re@naud, pe urmă la&naliza demonstrată, tot de el, pe care n-ara făcut dccît s-o răsfoiesc. -ama!uns niciodată atît de departe incit să înţeleg bine aplicarea algebrei îngeometrie. u-mi plăcea această metodă cie a calcula fără să vezi ce faci, şimi se părea că a rezolva o problemă de geometrie prin ecuaţii era ca şi cumai cînta o melodie în- vîrtind o manivelă. )rima dată cînd am a$at prin calculcă pătratul unui binom e compus din pătratul ecăreia din părţile sale şi clindublul produsului dintre una şi alta, cu toată ePactitatea multiplicării mele, n-am vrut să cred nimic pînă cînd n-am făcut gura. &sta nu însemna că nu-miplăcea algebra, neluînd în considerare decît cantitatea abstractă G dartranspusă la întindere, vroiam să văd operaţia prin linii G altfel nu mai

înţelegeam nimic.Kupă aceea veni latina. ra pentru mine studiul cel mai greu, şi în care n-am făcut niciodată mari progrese. &m încercat la început cu metoda latină dela )ort- Ro@al, clar fără roade. &cele versuri colţuroase mă - scîrbeau şi nuera chip să-mi intre în urechi. *ă încurcam în acea sumedenie de reguli, şi, învăţînd-o pe cea din urmă, uitam tot ce fusese mai înainte. 0n studiu alcuvintelor nu este calea ee-i trebuie unui om fără memorie, dar tocmai sprea-mi forţa memoria să devină mai cuprinzătoare mă îndîr!eam cu aceststudiu. )înă la urmă a trebuit să-l părăsesc. înţelegeam înde-B9a!uns construcţia pentru a putea citi un autor uşor, cu a!utorul unui dicţionar.

&ra urmat această cale şi mă descurcam binişor. *-am încercat în traducere,nu prin scris, ci mental, şi m-am oprit aici. u vremea, şi prin ePerciţii, ama!uns să citesc destul de curent autorii latini, clar n-am putut niciodată nici săvorbesc nici să scriu în această limbă G şi asta m-a pus adesea în încurcăturăcînd m-am pomenit, fără să ştiu cum, în tagma oamenilor de litere. 0n altnea!uns, decurgînd clin a- ceastă metodă de a învăţa, este ca n-am ştiutniciodată prozodia, şi încă şi mai puţin regulile versicaţiei. Korind totuşi săsimt armonia limbii în versuri şi în proză, am făcut multe eforturi să a!ung laeaG dar sînt convins că fără profesor aşa ceva e aproape cu neputinţă.Keprinzînd compoziţia celui mai uşor dintre toate versurile, care estehePametrul, avui răbdarea să scandez aproape întregul #ergiliu, marcPnd

picioarele şi măsuraG iar mai tîrziu, cînd eram la îndoiala dacă o silabă escurtă sau lungă, tot pe #ergiliu îl consultam. /e înţelege că asta mă făcea săcad în multe greşeli, din pricina şchiopătărilor îngăduite de regulileversicaţiei. Kar, clacă e un lucru bun să studiezi singur, sînt şi marinea!unsuri, şi mai ales un chin do necrez<ut. Ftiu asta mai bine decît oricine.

în prea!ma amiezii îmi părăseam cărţile, şi dacă mîncarea nu era gata, măduceam să le fac o vizită prietenilor mei porumbeii, sau să sap în grădină,aşteptSnd ceasul mesei. înd mă auzeam chemat, alergam foarte mulţumit



şi înarmat cu o mare poftă de mîn- care G căci, încă un lucru ce trebuie notat>oricît de bolnav puteam să u, pofta de mîncare nu-mi lipsea niciodată. caşezam la masă cu multă plăcere, vorbind despre treburile noastre şiaştepund ca *aman să poată mînca. Ke două-trei ori pe săptămînă, cîndvremea era frumoasă, ne duceam în spatele casei pentru a ne bea cafeaua

într-un boschet răcoros şi stufos pe care-6 îm-BDpodobisem cu plante agăţătoare şi în care ne simţeam foarte bine în timpulcăldurilor G ne petreceam acolo cam o oră, cercetîntl legumele şi $orilenoastre şi dis- cutînd despre felul cum ne foloseam timpul, ceea ce ne făceasă-i gustăm şi mai mult farmecul. u mai aveam o mică familie în fundulgrădinii> albinele. u uitam niciodată să le vizitez, şi uneori venea cu mine şi*ani an G urmăream îndelung munca lor, mă distram nespus văzîndu-le cumse întorc de la cules cu burtişoarele lor uneori atît de încărcate, că abia semai puteau mişca. în primele zile curiozitatea mă făcu indiscret, şi ele mă înţepară de două sau de trei ori G dar pe urmă făcurăm atît ele bine

cunoştinţă, că, oricît de mult m-aş apropiat, mă lăsau în pace, şi oricît demare era roiul ce năvălea din stup şi care mă încon!ura din toate părţile,aşezîndu-mi-se pe mîini, pe faţă, nici una nu mă mai înţepa. +oate vietăţile seferesc de om şi au dreptate să o facă > dar de îndată ce .suit sigure că el nule vrea răul, încrederea lor devine atît de mare, incit ar trebui să i mai multclecît barbar ca să abuzezi de ea.

*ă întorceam la cărţile mele > dar ocupaţiile cîe după-masă puteau maipuţin numite lucru şi studiu, decît recreaţie şi distracţie. -am putut săsuport niciodată munca de biblioteca după-amiaza, şi, în general, orice trudămă oboseşte în timpul căldurii de peste zi. îmi umpleam totuşi vremea, însăfără efort şi aproape fără vreo regulă, cu cititul, fără a studia. Komeniile pe

care le cercetam cu mai multă regularitate erau istoria şi geograa, şi cumasta nu cerea o concentrare a spiritului, am făcut aici progresul ce-6 îngăduiamemoria mea slabă. &m vrut să-l studiez pe părintele )etau, şi m-amcufundat în tenebrele cronologiei G dar m-am dezgustat de partea critici, cen-are nici fund nici margini, şi începui să mă pasionez îndeosebi de ePacta împărţire a timpului şi de mersul corpurilor cereşti. &ş BMputut chiar să prind gust pentru astronomie, daca aş avut instrumente, dara trebuit să mă mulţumesc cu cîteva elemente culese din cărţi şi cu cîtevaobservaţii sumare iacute cu o lunetă de cîmp, spre a cunoaşte doar situaţiagenerală a boitei cereşti, căci vederea mea slabă nu-mi îngăduia să disting

destul de limpede aştrii cu ochiul liber. îmi amintesc în această privinţă o întSmplare a cărei evocare m-a făcut adesea sa rîd. umpărasem o hartă acerului spre a studia constelaţiile. &m Pat -această hartă într-o ramă, şi înnopţile cînd cerul era senin mă duceam în grădină, unde aşezam rama pepatru ţăruşi de înălţimea corpului meu, cu faţa hărţii întoarsă spre mine şi, cas-o luminez, puneam !os, între cei patru ţăruşi, lampa aprinsă într-o căldare,ca să n-o stingă vSntul, apoi, privind, rînd pe riad, harta, cu ochii, şi astrele,cu luneta, mă străduiam să cunosc stelele şi să deosebesc constelaţiile. red



a spus că grădina domnului oi ret era în pantă G de pe drum se vedea totce se petrecea înăuntru. într-o seară, nişte ţărani, trecînd destul de tîrziu peacolo, mă văzură cufundat în operaţia mea, în mi!locul acelor scule bizare.4umina ce se răsfrîngea pe hartă, şi a cărei cauză ei n-o vedeau, deoarecelampa era ascunsă pentru ochii lor de marginile căldării, cei patru ţăruşi,

acea bucată mare de hîrtie împestriţată de guri, rama şi mişcarea luneteimele, care se ridica şi se lăsa, dădeau acestui !oc un aer de vră!itorie ce-i înspăimSntă. îmbrăcămintea mea nu era menită să-i liniştească > o pălăriepleoştită pusă peste tichia din cap şi un halat vătuit al lui *arnan, pe care eamă silise să-l iau, ofereau privirii lor imaginea unui adevărat vră!itor, şi cumera aproape de miezul nopţii, nu se mai îndoiră că acolo se pregătea începutul sabatului. "ără a sta să privească mai bine, o rupseră la fugă foartesperiaţi, îi treziră pe vecinii lor spre a le povesti viziunea pe care oavuseseră, şi vestea se răspîndi atît de iute, că, începSnd daB7.a doua zi, toţi cei de prin vecinătate ştiau că la domnul oiret se iac farmece.

u ştiu unde ar dus pînă la urmă această zarvă, clacă unul dintre ţărani,martorul vră!ilor mele, nu s-ar pfîns în aceeaşi zi la doi că-, îugări iezuiţi ceveneau pe la noi şi care, fără să ştie despre ce era vorba, izbutiră să-lpotolească pentru moment. &ceştia ne povestiră întSmplarea, eu le-amarătat cauza, şi am făcut mult haz. +otuşi, s-a hotărît ca, spre a nu isca vreonouă zarvă, să cercetez de aici încolo cerul fără lampă şi să vin să consultharta în casă, ei care au citit iu /crisori de la munte 6 despre magia mea dela #eneţia, vor socoti, sînt sigur, că aveam de multă vreme o mare înclinaţiecătre vră!itorie.

&stfel îmi duceam viaţa la harmettes, atunci cînd nu mă îndeletniceamcu treburile cSmpeneştiG căci a- cestea aveau totdeauna întîietate şi, atît cît

îmi îngăduiau puterile, munceam ca un ţăranG e adevărat însă că ePtremastare de slăbiciune de pe vremea aceea nu-mi lăsa în această privinţă decîtmeritul bunăvoinţei. Ke altfel, vroiam să fac două treburi în acelaşi timp, şidin această pricină nu făceam niciuna bine. îmi intrase în cap să-mi ascut cuorice chip memoriaG mă îndSr!eam sa învăţ cît mai multe lucruri pe dinafară.)entru asta luam cu mine cîte o carte, pe care o studiam cu o greutate denecrezut, apoi recapitulam cele citite în timp ce lucram la grădină. u-miePplic cum încăpăţSnarea de a face aceste zadarnice şi continui eforturi numi-a smintit pînă la urmă mintea. & trebuit să citesc şi să recitesc dedouăzeci de ori eglogele lui #ergiliu, din care n-am reţinut nici un cuvSnt. &mpierdut sau desperecheat o mulţime de cărţi cu obiceiul pe care-6 aveam de

a le purta pretutindeni cu mine, la hulubărie, în grădină, în livadă, la vie.3cupat cu alt-6 3peră de 1ean-1ac?ues Rousseau 5n.t.;.BLceva, puneam cartea la picioarele unui copac sau lingă vreun tuş, de undeuitam de ecare dată s-o mai iau, şi adesea o regăseam după cincisprezecezile, mucegăită sau roasă de furnici şi de melci. &ceastă rîvnă de a învăţa setransformă într-o manie ce făcu din mine. un fel de zăbăuc, din pricina



obiceiului de a murmura fără încetare ceva printre dinţi./crierile de la )ort-Ro@al şi de la 3ratoire, ind cele pe care le citeam mai

des, mă făcură pe !umătate !ansenist6 şi, cu toată încrederea ce le-o arătam,severa lor teologie mă speria uneori. Jroaza iadului, tle care pînă atunci mătemusem foarte puţin, îmi tulbură încetul cu încetul liniştea, şi dacă *ani an

nu mi-ar potolit su$etul, această înspăimSntătoare doctrina m-ar zdruncinat pînă la urmă cu totul. Kuhovnicul meu, care era şi al ei, contribui în buna parte la păstrarea echilibrului meu su$etesc. &cesta era părintele=erniei, iezuit, un bătrîn bun şi înţelept, a cărui memorie o voi veneratotdeauna. Keşi iezuit, avea nevinovăţia unui copil, iar morala lui, mai multblinda decît slabă, era tocmai ceea ce-mi trebuia spre a cumpăni tristele în-rruriri ale !ansenismului. &cest om cumsecade şi însoţitorul lui, părinteleoppier, veneau adesea să ne vadă la Jharmettes, eu toate că drumul erafoarte greu şi destul de lung pentru nişte bărbaţi dc vîrsta lor. #izitele lor îmifăceau mult bine > e ca Kumnezeu sa ie izbăvească su$etele, căci erau preabătrîni pe alunei spre a crede ea ei s-ar mai a$a astăzi în viaţă. *ă duceam şi

eu să-i văd la hamber@, devenind încetul cu încetul un obişnuit al caseiGbiblioteca lor îmi stătea . la dispoziţ ic Z amintirea acestei "ericite epoci semi- pleteşte cu aceea a iezuiţilor pînă la a mă face s-o în-

6 Koctrină teologică ce-şi trage numele de la 1ansenius 56DLD' 6M8/;,prelat olandez care a preluat concepţiile sfîntului &ugustul despre graţie,liberul arbitru şi predestinare într-o formă ce i-a adus acuzarea de eretic dinpartea bisericii catolice 5n.t.;.BQ«răgesc pe una prin cealaltă, şi cu toate că doctrina lor mi s-a păruttotdeauna prime!dioasă, n-am găsit niciodată în mine puterea de a-i urî cuadevărat.

&ş vroi tare mult să ştiu dacă şi prin inimile celorlalţi oameni trec uneoricopilării asemănătoare acelora ce trec adesea printr-a mea. în mi!loculstudiilor şi al unei vieţi cît mai nevinovate cu putinţă, şi în ciuda a tot ce mi s-a putut spune, teama de iad mă frămînta încă adine. &desea mă întrebam ><în ce stare mă a$u eu E Kacă aş muri acum chiar, aş oare osmdit EA Kupă !anseniştii mei, lucrul era mai presus de orice îndoială, dar, după conştiinţamea, mi se părea că nu. #eşnic speriat şi plutind în această crudăincertitudine, am recurs, ca să scap de ea, la metodele cele mai vrednice derîs şi pentru care aş închide fără şovăire un om dacă l-aş vedea făcînd la fel. într-o zi, gîndindu-mă la acest trist subiect, începui sa arunc, maşinal, cupietre în trunchiurile arborilor, şi asta cu iscusinţa mea obişnuită, adică fără

să nimeresc aproape niciunul. în timpul acestei frumoase isprăvi, îmi dădu îngînd să fac un fel de pronostic spre a potoli neliniştea din mine. îmi spusei ><&m să arunc această piatră în copacul ce se a$ă în faţa mea G dacă-6lovesc, semn de izbăvire G dacă nu-6 lovesc, semn de o.sîndireT. Iicîndacestea, arunc piatra cu o mină tremurătoare şi cu o cumplită bătaie deinimă, dar din fericire piatra nimeri drept în mi!locul copacului G e adevărat călucrul nu era greu, deoarece avusesem gri!ă să aleg unul foarte gros şi foarteaproape de mine. Ke atunci nu m-am mai îndoit de salvarea mea. u ştiu



[tr-o zi de /f. 4udovic, al cărui nume îl purta *aman. &m plecat împreună, noisinguri, de dimineaţă, după slu!ba pe care un carmelit venise s-o rostească în



zorii zilei într-o capela clin corpul casei. u propusesem să ne ducem săstrăbatem costişa clin faţa aceleia unde locuiam şi pe unde nu umblasemniciodată. +rimisesem proviziile înainte, deoarece drumul avea să ţină toataziua. *aman, deşi destul ele plinuţă, mergea binişor G treceam peste coline,prin păduri, uneori prin soare, dar mai mult pe ia umbră, ne opream din cînd

în eînd să ne odihnim, uitam cum se scurg ceasurile G vorbeam despre noi,despre uniunea noastră, despre farmecul vieţii noastre şi făceam pentrudăinuirea ei rugăminţi ce n-au fost împlinite. +otul părea să contribuie lafericirea acelei zile. )louase de curînd G nu era nici un pic de praf, izvoarelegîlgîiau peste tot, un vînticel răcoros frămînta frunzele, aerul era curat, cerulfără nori, seninătatea domnea in văzduh ca şi în inimile noastre. &m întinsmasa la un ţăran şi am împărţit-o cu lamilia lui, care ne mulţumea din totsu$etul. e oameni cumsecade sînt aceşti sărmani savoiarzi i Kupă ce-ammîncat, am trecut la umbră sub nişte copaci mari, unde, în timp ce euadunam vreascuri uscate pentru iierberea cafelei, *aman culegea ierburiprin tuşuri, şi, punîndu-le lîngă $orile din buchetul pe care eu i-6 strînsesem

pe drum, îmi arăta în alcătuirea lor mii de lucruri curioase ce mă îneîntau şicare trebuiau să-mi deschidă gustul pentru botanică G dar nu era momentulpentru aşa ceva, căci eu aveam prea multe alte preocupări. 0n gînd ce măstrăbătu atunci făcu să uit de ierburi şi de $ori. /tarea su$etească în care măgăseam, tot ceea ce vorbisem şi făcusem în ziua aceea, toate lucrurile ce-miatrăseseră atenţia îmi amintiră de acel vis pe care-6 avusesem, treaz ind, la&nnec@, cu şapte sau opt ani mai înainte[, şi despre care am vorbit la timpulsău. &semănările erau atîtde izbitoare, că, gîndindu-mă ia ele, am fost mi@ .n pînă la lacrimi. ntr-opornire de duioşie, am rmbruţi şa t-o pe aceasta scumpă prietena şi i-amspus cu patima în glas > <*aman, \taman, această zi mi-a fost făgăduită de

mult, şi nu vad nimic dincolo ele ea. Jraţie ţie, fericirea mea a a!uns latreapta cea mai înaltă G 6 ic ca ca să nu mai coboare niciodată C "ie ca ea să.ţină a ti ta timp cit eu voi în stare să o simt C .Fi o voi simţi pînă în ultimamea zi CA

&stfel se scurgeau zilele mele fericite, şi cu atît mai fericite, cu cit,nevăzînd nimic care putea sa le tulbure, nu ie întrezăream, intr-adevăr,sfîrşitul decît o dată cu al meu. u însemna că izvorul gri!ilor mele era cutotul secat G clar îl vedeam căpatînd alt curs, pe care eu îl îndreptam pe cît îmi stătea cu putinţă spre .ţinte folositoare, pentru a aduce cu sine uitareanes cazurilor. *aman iubea în mod resc viaţa V ţară, şi acest gust nu i-ascăzut alături de mine. încetul cu încetul, ea a prins plăcere pentru treburile

eampestre ş vroia să pună în valoare pămîntul, şi în această privinţă aveaunele cunoştinţe de care se folosea cu bucurie. emulţumindu-sc cu ceea cese a$a în !urul casei unde locuia. închiria cînd un ogor, ciad o păşune nouă.&poi, îndreptîndu-şi lirea întreprinzătoare către lucrările de agricultură, în locsă stea şi să trindă- vească în casă, se pregătea să devină în eurînd o marefermieră. *ie nu-mi prea plăcea să o văd miinzîndu-se astfel, şi mă opuneampe cît puteam la asm, convins că va mereu înşelata şi că rea ei liberală şidarnică va face ca cheltuielile să întreacă veniturile. +otuşi, mă mmgîiaţn cu



gîndul că aceste venituri, nu vor chiar nule şt ele o vor a!uta să trăiască.Kintre toate înfăptuirile pe care putea să le în!ghebeze, aceasta nri se parcacea mai puţin ruinătoare, şi, fără să întrevăd aici, ca ea, un prile! ele cîştig,vedeam o ocupaţie continuă ce-o va feri de afaceri păgubitoare şi de escroci.8 ' onfesiuni ' 1. 1. Rousseau%' vot.

88



u acest gînd în cap, doream cu aprindere să mă bucur de atîta putere şisănătate cîtă rni-ar trebui ca sa veghez asupra treburilor ci, să 6 iu vătaful



simţi bine ce face adesea ca sensibilitatea s-o ia, ca să spun aşa, razna. /tn-tem atît de puţin făcuţi să m fericiţi pe această lume, îneît e absolutănevoie ca su$etul sau trupul să sufere, atunci cînd nu suferă amîndouădeodată, şi ca buna stare a unuia să facă aproape totdeauna rău8H

88



celuilalt. înd aş putut să mă bucur din plin de viaţă, maşina mea îndecădere mă .împiedica de la asta, fără să se. poată şti cu adevărat unde îşi



făcuse cuibarul pricina răului. *ai tîrziu, în ciuda declinului anilor şi a bolilorfoarte reale şi foarte grave, trupul meu parca a recăpătat forţe noi spre asimţi şi mai bine nevolnicii le, iar acum, ciiul scriu acestea, beteag şi aproapesePagenar, răpus de dureri de tot felul, îmi simt. spre a suferi, mai multaputere şi viaţă decu am avut, spre a mă bucura, în $oarea tinereţii şi în.sînul

celei mai depline fericiri.)entru a mă da cu totul gata, a!ungînd la puţină ziologie în lecturilemele, m-am apucat să studiez anatomia, şi, cercetînd multitudinea şi !oculpieselor ce-ms compun maşinăria, mă aşteptam să văd totul distrugîndu-sede douăzeci de ori pe ziG departe de a uimit că sînt gata să mor, mă miramcă mai pot încă trăi, şi nu citeam descrierea unei boli fără să nu cred că sufărde ea. /înt convins că, dacă n-aş fost bolnav, aş devenit prin acest fatalstudiu. Jăsind în ecare maladie simptomele bolii mele, credeam că le ampe toate, iar pe deasupra am contractat una şi mai crudă, de care măcrezusem izbăvit > toana lecuirii X asta e una greu de înlăturat atunci cinci teapuci să citeşti cărţi de medicină. )e măsură ce studiam, re$ectam,

comparam, a!unsesem să-mi închipui că baza răului meu era un polip lainimă, şi /alomon însuşi păru izbit de această idee. 1udecind bine, trebuia săpornesc de ia această constatare spre a mă întări în convingerea meaprecedentă. -am făcut însă aşa. *i-am încordat toate brele spiritului spre aa$a cum s-ar putea lecui un polip la inimă, hotărît să urmez aceastămiraculoasă cură. ntr-o călătorie pe care &net o făcuse la *ontpellPer, spre avedea Jrădina )lantelor şi pe administratorul ei, domnul /au vage, cineva i-aspus că domnul "izes vindecase un asemenea polip. *aman îşi adusg aminte de asta şi-nti vorbi şi mie. -a trebuit mai mult spre a-miaprinde dorinţa de a mă.duce .să-l consult pe domnul "izes.-/peranţavindecării îmi dădu cura!ul şi puterea de a întreprinde această călătorie. Nanii

aduşi de la Jeneva constituiau mi!locul cie a o face.-*aniaţi, departe de amă opri, mă îmbărbăta, astfel că iată-mă plecat spre *ontpeilier.-a fost nevoie să mă duc atît de departe spre a găsi medicul ce-mi

trebuia. alul obosindu-mă prea mult, am luat la Jrenobic o caleaşca. 4a*oirans, cinci său şase căleşti sosiră în şir după a mea. e să ztc, era oadevărată întrecere a caleştilor. ele mai multe dintre ele făceau alaiul uneiproaspete mirese numită doamna du olombier. Ompreună cu ca mai era oaltă femeie, numită doamna de 4arnage, mai puţin tînără şi. mai puţinfrumoasă decît doamna du olombier, dar nu mai puţin binevoitoare şi care,de la Romans, unde se oprea aceasta, trebuia să-şi urmeze drumul pîna laNourg-/aint-&ndeol, aproape de )ont-du-/aint-s- prit. u timiditatea ce mi

se cunoaşte, se înţelege că n-am făcut numaidecît cunoştinţă cu nişte femeistrălucitoare şi cu suita din !urul lor G dar, oricum, avînd acelaşi drum,oprindu-ne la aceleaşi hanuri şi, de teama de a nu trece drept un omsălbatic, silit să mă înfăţişez la- aceeaşi masă, această cunoştinţă nu puteasa nu se facă. a s-a şi făcut, şi chiar mai repede decît aş vroit eu G căcitoată aceasta vînzoleală nu se potrivea cu un bolnav, şi mai ales cu unbolnav de speţa mea. Kar curiozitatea le face pe ştrengăriţele de feritei atîtdc ademenitoare, îneît, spre a a!unge să c-u- .noască un bărbat, încep prin a-



i suci capul. &sta s-a ntîmpiat cu mine. Koamna du olombier, prea antu-rată de tinerii ei căţei, n-avea timp să mă aţSţe, şi de altminteri nu era nici opagubă, deoarece drumurile noastre aveau să se despartă G dar doamna de4arnage, mai puţin asaltată, avea destule prile!uri să o facă în87

restul -călătoriei. lat-o pe doamna de 4arnage luîn- du-mă în primire, şi s-azis cu tine biet 1ean-1ac?ues, sau mai degrabă s-a zis cu erbinţeala, cugărgăunii,- s-a zis cu polipul tău G toate se spulberau lingă ea, in afară deanumite palpitaţii ce-mi rămăseseră şi de care ea nu vroia să mă vindece.)roasta stare a sănătăţii mele fu primul subiect al cunoştinţei noastre. /evedea ca sînt bolnav, se ştia că mă duc la *ontpellier, şi pesemne că înfăţişarea şi purtările mele nu arătau un desfrînat, căci a lost limpede maipe urmă că nu eram bănuit de a mă duce acolo spre a mă trata de bolilumeşti. u toate că starea de boală nu e pentru un bărbat o recomandate înfaţa femeilor, ea mă făcu totuşi interesant pentru acestea. Kimineaţatrimeteau să a$e veşti despre mine, mă pofteau să iau micul de!un cu ele G şi

mă întrebau cum îmi petrecusem noaptea. 3 dată, după lăudabilul meuobicei ele a vorbi fără să mă gîndesc la ce spun, le-am răspuns că habar n-aveam. &cest răspuns ie făcu să creadă că eram în- tr-o doagă G măcercetară cu de-amănuntul, şi această cercetare nu-mi strică dc loc. ntr-unrînd am auzit-o pe doamna du olombier spunîndu-i prietenei saie > <u-iscos în lume, clar e drăguţT. @\ceste vorbe îmi merseră la inimă şi făcură sădevin intr-adevăr drăguţ.

"amiliarizîndu-te cu ceilalţi, trebuie să vorbeşti despre tine, să spui cineeşti, dc unde vii. &sta mă cam încurca G deoarece simţeam prea bine că, într-o bună companie şi cu nişte femei drăgălaşe, cuvîntul acesta de nouconvertit avea să mă ucidă. u ştiu de unde îmi veni să mă dau drept englez,

să trec drept !acobit, şi fui luat ca atare > mă recomandai Kudding, şi eramnumit domnul Kudding. 0n blestemat marchiz de +orignan, care se ai laacolo, bolnav ca şi mine, pe de-a- supra bătrîn şi de o dispoziţie destul deproastă, găsi de cuviinţă să lege conversaţie cu domnul Kudding. lmi vorbidespre regele 1ac?ues, ele pretendent, despre ve-8Lehea curte de /aint-Jermain. /tăteam ca pe ghimpi t nu ştiam despre toateastea decît puţinul pe care-i citisem în contele =amilton 6 şi în gazete G totuşi,mă folosii atît de bine de acest puţin, încît am scăpat cu obrazul curatG noroccă nu i-a dat în gînd să mă chestioneze despre limba engleză, din care nupricepeam o iotă.

+ot grupul se potrivea şi privea cu părere de rău momentul cînd trebuia săse despartă. *ergeam încet ca melcii. într-o duminică am a!uns la /aint-*arcellin. Koamna de 4arnage ţinu să se ducă la biserică, eu am însoţit-o >asta era să-mi strice toate planurile. ăci m-am comportat ca totdeauna.Kupă atitudinea mea cuminte şi reculeasă, ea mă crezu bisericos şi îşi făcudespre mine cea mai proastă părere din lume, cum mi-o şi mărturisi două zilemai tîrziu. *i-a trebuit multă galanterie după aceea pentru a şterge aceastăproastă impresie G sau, mai degrabă, doamna de 4arnage, ca femeie cu



ePperienţă şi care nu se descura!a uşor, vroi să-şi asume riscurile avansurilorei spre a vedea cum mă descurc. Omi făcu chiar multe, şi în aşa fel, că,departe de a mă făli cu gura mea, crezui că-şi bate !oc de mine. u aceastăidee în cap, nu fu prostie pe care să n-o fac G era mai rău ca păţaniamarchizului din 4egsB. Koamna de 4arnage merse înainte, mă aţîţa şi-mi

spunea lucruri atît de tandre, că unui bărbat mai puţin nătîng i-ar fost greusă ia toate astea în serios. Kar cu cît ea se !uca mai mult, cu atît mă întărea în ideea mea, şi ceea ce mă tulbură cu deosebire fu că pînă la urmă mă îndrăgostii de-a binelea. îmi spuneam, şi îi spuneam, oftînd > <&h, dacă totular adevărat C &ş cel mai fericit dintre oameniCA red

C ontele &ntonie de =amilton 56M9M'67B:;, scriitor irlandez de ePpresiefranceză, autorul lucrării *emoriile contelui de Jramont 5n.t.;.

C omedie de *arivauP 5n.t.;.8Qca naivitatea mea de novice nu făcu decît să-i întărite şi. mai mult fantezia ţnu vroia să aibă dezminţirea.

4ăsaserăm la Romans pe doamna du olombier şi suita sa. oi ne-amcontinuat drumul mai încet şi% în modul cel mai plăcut din lume, doamna de4arnage, marchizul de +orignan şi eu. *archizul, deşi bolnav şi cicălitor, eraun om cumsecade, dar căruia nu-i prea plăcea să se lase dus de nas.Koamna de 4arnage ascundea atît de puţin simpatia ce mi-o arăta, încît elobservă totul mai repede decît mine G şi sarcasmele lui răutăcioase ar trebuit să-mi dea cel puţin încrederea pe care singur nu îndrăzneam s-o amfaţă de drăgălăşeniile doamnei, clacă, printr-o întorsătură a spiritului, de carenumai eu eram în stare, nu nii-ar intrat în cap că se înţelegeau amîndoispre a-şi bate !oc de mine. &cest gPnd prostesc sfîrşi prin a-mi întunecamintea şi mă făcu să apar ca cel mai anost persona! într-o situaţie cinci inima

mea, ind cu adevărat prinsăG mă putea a!uta să u scînteietor. u pricepcum doamna de 4arnage nu se dezgustă de mutra mea morocănoasă şi nu-mi dădu papucul cu ultimul dispreţ. Kar era o femeie deşteaptă, care ştia săcîntărcască oamenii,%şi vedea bine că în purtarea mea era mai multă prostiedecît răceală.

zbuti în cele din urmă să se facă înţeleasă, ceea ce nu fu prea uşor. 4a#alenee ne oprisem să luăm masa, şi, după frumosul nostru obicei, ne-ampetrecut acolo restul zilei. &m fost găzduiţi în afară oraşului, la /aint- 1ac?uesG îmi voi aminti totdeauna hanul acela, ca şi camera pe care o ocupaacolo doamna de 4arnage. Kupă masă ea vroi să se plimbe G ştia că domnulds +orignan nu putea să meargă cu noi G era tocmai prile!ul-.de a singură cu

mine, prile! pe care se hotărîse să-l folosească, deoarece nu ne mai rămîneamult timp de pierdut pentru aceasta. e-am plimbat prin !urul oraşului de-alungul zidurilor. &colo, reluaC lunga po-veste a tSnguirilor mele, cărora ea le răspundea cu un glas atît de duios,apăsîndu-mi uneori pe mina ei braţul pe oare mi-6 ţinea, incit numai onerozie ca a mea mă putea împiedica să veric dacă vorbea cu seriozitate.)artea, ciudată era că eu însumi eram foarte emoţionat. &m spus că eradrăguţă > iubirea o făcea fermecătoare ! ea îi reda întreaga strălucire a primei



tinereţi, iar din sa îşi desfăşura îmbierile cu atîta artă, îneît ar sedus şi unbărbat încercat. ram deci foarte puţin stă- pîn pe mine însumi şi în oricemoment gata să-mi dau drumul G dar teama să n-o !ignesc sau sa nu-idisplac, groaza şi mai mare încă de a gonit, pălmuit, bat!ocorit, de a subiectul unei glume la masă şi de a luat peşte picior pentru tentativele

mele de către nemilosul +orignan mă reţinură în aşa măsură, că mă indignameu însumi de prosteasca mea sală şi de a nu mi-o putea învinge, deşi mi-oreproşam. ra un supliciu > renunţasem pini şi la frazele mele de eladon6, alcăror ridicol îl simţeam în toată puterea cuvîntului ! neştiind nici cum să mămai port, nici ce să spun, tăceam G aveam un aer îmbufnat, în ne, făceamtot ce trebuia ca să-mi atrag tratamentul de care mă temusem. Kin fericire,doamna de 4arnage luă o hotărîre mai omenească. a întrerupse deodatăaceastă tăcere, tre- cîndu-şi un braţ pe după gStul meu, şi în aceeaşi clipăgura ci vorbi atît de limpede pe a mea, incit nu mă mai lăsă în eroare. Jestulnu putea să cadă într-un moment mai potrivit. &m devenit amabil. ra şitimpul. %a îmi dăduse acea încredere a cărei lipsă mă împiedicase aproape

totdeauna să u eu însumi. &tunci am . fost. iciodată ochii, simţurile, inimaşi gura mea n-au vorbit atît de bine G niciodată nu mi-am reparat mai deplingreşelile G şi dacă aceasta mică cucerire a făcut-o

6 )ersona! din romanul &strec, de =onore d[0rfe 56DML' 6MBM; 5n.t.;.96pe doamna de 4arnago să-şi dea oarecare osteneală, am motive să cred căea n-a regretat.

Ke-aş trăi o sută de ani, îmi voi aduce aminte totdeauna cu plăcere deaceastă fermecătoare femeie. /pun fermecătoare, deşi nu era nici frumoasă,nici tSnără G clar neind încă nici urSta, nici bătrînă, nu avea nimic în gurasa care să-i împiedice spiritul şi graţia de a-şi ePercita întregul lor efect. /pre

deosebire de alte femei, ceea ca avea mai puţin fraged era chipul ei, şi credcă numai sulemeneala i-6 veşte!ise. &vea îndreptăţirile sale să calce pe delături, acesta era mi!locul de a-şi pune în valoare meritele.

)uteai s-o vezi fără să te îndrăgosteşti de ea, dar nu s-o posedezi fără săn-o adori. ]i asta dovedeşte, dacă nu mă înşel, că nu era totdeauna atît dedarnică în desfătări precum a fost cu mine. "u cuprinsă de o dorinţă prea vieşi prea puternică spre a scuzată, dar în care inima îşi avea partea ei celpuţin tot atît cît şi simţurile G iar în scurtul şi deliciosul timp petrecut lîngă ea,am motive să cred, după cumpătarea pe care mi-o impunea, că, deşisenzuală şi voluptoasă, ţinea mai muV la .sănătatea mea decît la plăcerile ei.

4egătura noastră nu-i scăpă marchizului de +orignan. +otuşi nu căuta să

mi-o arate G dimpotrivă, mă privea mai mult ca oricînd ca pe un biet îndrăgostit sos, persecutat de asprimile doamnei sale. u-i scăpă un cuvînt,un surîs, o privire ce m-ar putut face să bănuiesc că ne-a ghicit, şi l-aş crezut păcălitul nostru, dacă doamna de 4arnage, care vedea mai bine decîtmine, nu mi-ar spus că nu este, dar că era un om politicos G şi, într-adevăr,nu puteau intenţii mai curate şi comportări mai frumoase ca ale lui, chiarfaţă de mine, ePcepţie făcSnd de glumele sale, mai ales după succesul meu.l îmi şi atribuia, probabil, această onoare, şi mă socotea mai puţin prost



decît părusem. /e înşela, după cum s-a văzut, dar asta n-are impor-tanţă G eu protam de amăgirea ui, şi cum hazul erade partea mea, mă ePpuneam de bună voie şi cu destulă nevinovăţieepigramelor sale, ba uneori îi răspundeam, şi chiar destul de inspirat, mîndrude a mă arăta vrednic în faţa doamnei de 4arnage de isteţimea de spirit ce

mi-o dăduse dînsa. u mai eram acelaşi om de mai înainte.e a$am într-o ţară şi într-un anotimp de trai îmbelşugat G o şi duceamastlcl peste tot, mulţumită gri!ilor domnului de +orignan. *-aş lipsit însăbucuros ca el sa se îngri!ească pînă şi de camerele noastre, dar îşi trimetea înainte lacheul ca să lc reţină, iar secătura, e clin proprie iniţiativă, e dinordinul stă- pînului său, îl instala totdeauna alături de doamna de 4arnage, întimp ce pe mine mă arunca tocmai în partea cealaltă a casei. Kar asta nu măstingherea cu nimic, iar întîlnirile noastre erau şi mai plăcute. &ceastă viaţădesfătătoare ţinu patru sau cinci zile, în timpul cărora mă îmbătai de celemai dulci voluptăţi. 4e-am gustat curate, adînci, fără nici un fel de obida > sîntprimele şi singurele pe care le-am gustat astlel, şi pot spune că-i datorez

doamnei de 4arnage 6 aptul că n-am să mor fără să cunoscut plăcereatrupească.Kacă ceea ce simţeam pentru ea nu era cu adevărat iubire, era oricum o

răsplată atît de calda pentru aceea pe care mi-o arăta ea, era o senzualitateatît de aprinsă în plăcere şi o intimitate atît de dulce în întîlniri, îneît eapunea în acestea toată vra!a pasiunii, fără să pună patima ce întunecămintea şi face să nu te mai bucuri din plin. -am simţit adevărata dragostedecît o singură dată în viaţa mea, şi asta nu s-a întîmplat cu ea. -o iubeamaşa cum o iubisem şi cum o iubeam pe doamna de YarensG dar tocmaipentru asta o posedam de o sută de ori mai bine. u *aman, plăcerea meaera totdeauna tulburată de un simţămînt de tristeţe, de o tainică strSngere

de inimă pe care nu mi-o în vin -98geam decît cu greu G în loc să mă felicit că o posedam, mă invinuiam că o în!osesc. u doamna de 4amage, dimpotrivă, mSndru de a bărbat şi de a fericit, mă lăsam în prada simţurilor cu bucurie, cu încredere G împărtăşeamimpresia pe care o făceam asupra celor ale ei, şi rănii neam destul de stăpSnpe mine spre. a-mi contempla triumful cu o vanitate egală cu voluptatea,făcîndu-6 astfel de două ori mai mare.

u-mi amintesc locul unde ne-a părăsit marchizul do +orignaa, care era deprin acele părţi, dar ne-am pomenit singuri înainte de a a!unge ia*ontelimar, şi de acolo doamna de 4arnage o puse pc camerista sa în

caleaşca mea, iar eu trecui intr-a ei, împreună cu dînsa. )ot da asigurări că înfelul acesta drumul nu ne plictisea de ioc, şi mi-ar ti greu să spun cum arătaregiunea pe care o străbăturăm. 4a *ontelimar ca avu nişte treburi ce-oreţinură acolo trei zile, în cursul cărora nu mă lăsă, totuşi, singur decît. unsfert de ceas, pentru o vizită unde se stăruia să mai rămSnă şi unde i sefăcură invitaţii pe care ca se feri să le primească. )retePtă că nu se simţeabme, ceea ce nu ne împiedică însă să ne plimbăm în toate acele zile singuriprin cele mai frumoase locuri şi sub cel mai. încSntător soare din lume. 3h,



acele trei zile C 4e-am dus adesea dorul, căci n-am mai cunoscut altele la fel C&morurile din timpul călătoriilor nu sînt făcute să dureze. & trebuit să ne

despărţim, şi mărturisesc că era şi vremea, nu indcă m-aş săturat saueram pe cale tic a , căci pofta îmi creştea cu ecare zi mai multG clar, curoată cumpătarea doamnei, nu-mi mai rămSnea decît bunăvoinţa, şi înainte

de a ne despărţi am vroit să mă bucur de acest rest, ceea ce ea îngădui, camăsură de prevedere împotriva <feteior^c dm *ontpellier. e amăgirămregretele prin proiecte de a ne reîntîlni. =ofărîrăm că de vreme ce acestregim îmi făcea bine, să mă folosesc de el .şi sa vin să-mi petrec99iama la No%urg-/aint-&ndeol, sub îngri!iiîaa doamnei de 4amage. +rebuia doarsă rămîn la *ontpellier cinci sau şase săptămSni spre a-i lăsa timp săpregăteascăZ _ lucrurile în aşa fel ca sa prevină birlelile. im4cîăti@ , ampleinstrucţiuni despre cee-a ce trebuia să ştiu, despic ceea ce trebuia să spun,despre cum trebuia sa mă comport. între timp urma să ne scriem. îmi vorbimult şi cu toată seriozitatea despre îngri!irea sănătăţii mele ` %mă îndemnă

să consult oameni pricepuţi, să liu cu băgare de seamă la tot ceea ce-mi vorprescrie ei şi se însărcina ca, pricit de severe vor indicaţiile lor, să mă facăsă le urmez cirul voi li alături de d%însa. red că vorbea cu sinceritate, căcimă iubea G îmi dădu o mie de dovezi mai grăitoare decît favorurile. 1udeca,după baga!ul meu, că nu înotam în bogăţie G cu toate că nu era nici eabogată, vroi, la despărţire, să mă silească să accept !umătate din punga pecare o aducea destul de plină de la Jrenoble, şi nu mi-a fost uşor să mă împotrivesc. în sfîrşit, am părăsit-o cu inima plină de ea, şi lăsîndu-i, pe cit mise pare, o adevărată dra- . go/te pentru mine.

îmi închei călătoria reîncepînd-o în amintirile mele, şi deocamdată foartemulţumit că mă a$u întf-o caleaşca bună spre a visa în voie la plăcerile pe

care le gustasem şi la acelea ce-mi erau făgăduite. u mă gîndgam decît laNourg-/aint-&ndeol şi la viaţa îneîn- tătoare ce mă aştepta acolo G n-ovedeam decît pe doamna de 4amage şi tot ceea ce o încon!ura G restul_universului nu mai ePista pentru mine. )e *arnau însăşi o uitasem. îmitreceam vremea combinînd în gînd toate amănuntele legate de doamna de4amage, spre a-mi face dinainte o imagine despre locuinţa ei, despre vecini,despre relaţiile ei, despre întregul ei fel dc a trăi. &vea o fără despre care îmivorbise adeseori ca o mamă ee-şi adoră ica. &ceasta trecuse decincisprezece ani G era vioaie, fermecătoare, avea un caracter blîncî.*i se spusese că voi răsfăţat de ea > nu uitasem această făgăduială şi eramfoarte curios să ştiu cum se va purta domnişoara de 4arnage cu prietenul

mamei sale. &cestea fură subiectele reveriilor mele ele la )ont- /aim-spritpînă la Remoulin. *i se spusese să mă duc să văd podul din Jard G n-ampierdut prile!ul. Kupă un prSnz compus din foarte gustoase smochine, amluat o călăuză şi m-am dus să văd podul din Jard. ra prima lucrare făcutăde romani pe care o vedeam. *ă aşteptam să dau cu ochii ele un monumentvrednic de mSinile celor ee-6 construiseră. Ke astă-dată, obiectul întrecuaşteptările mele, ceea ce mi se întSmplă o singură dată în viaţă. umairomanii puteau să creeze un asemenea efect. &spectul acestei simple şi



măreţe lucrări mă izbi cu atît mai mult cu cît ea se găseşte în mi!locul unuideşert, unde liniştea şi singurătatea fac obiectul mai impunător şi admiraţiamai vie, căci acest pretins pod nu era decît un apeduct. +e întrebi ce forţă acărat aceste uriaşe pietre atît de departe de orice carieră şi a. reunit braţeleatStor mii de oameni într-un pustiu unde nu locuieşte nimeni E &m străbătut

cele trei eta!e ale grandiosului ediciu, pe care respectul mă împiedicaaproape de a îndrăzni să-l calc cu picioarele. Răsunetul paşilor mei subimensele bolţi mă făcea să cred că aud glasul puternic al celor ce le-au zidit.*ă pierdeam ca o gînganie în imensitatea lor. /imţeam, pe măsură cepăream mai mic, că ceva îmi înălţa inima, şi-mi spuneam suspinSnd > <Ke cenu m-am născut roman CA &m rămas acolo mai multe ceasuri, într-ocontemplare încSntătoare. *-am trezit în- gîn durat şi visător, iar aceastăreverie nu-i fu favorabilă doamnei de 4arnage. /e gSndise bine să măferească de <feteleT din *ontpellier, dar nu şi de podul din Jard. u poţi să leprevezi niciodată pe toate.4a îmes m-am dus să văd arenele. &ceasta e o lucrare mult mai măreaţă

decSt podul din Jard, dar care9Mm-a impresionat mult mai puţin, e din pricină că admiraţia mea fuseseconsumată de primul obiectiv, e din aceea că poziţia celuilalt în mi!loculoraşului era mai puţin în stare s-o răscolească. &cest vast şi superb circ e încon!urat de case mici şi urile, iar alte case, mai mici şi mai urîte, umpluarena, în aşa fel că totul produce un efect amestecat şt tulbure, în careregretul şi indignarea înăbuşă plăcerea şi surpriza. &m văzut mai tîrziu circuldin #erona, innit niai mic şi mai puţin rumos decît cel din îmes, clar îngri!itşi păstrat eu toată decenţa şi curăţenia posibile, şi care tocmai ele aceea mi-a făcut o impresie mult mai puternică şi mai plăcută. "rancezii nu au gri!a de

nimic şi nu respectă nici un monument. /e aprind iute cîncC e vorba să facăceva, clar nu ştiu să sfîrşească şi să păstreze nimic.ram atît de schimbat, şi simţurile mele, puse la încercare, erau atît ele

dezlănţuite, că într-o zi mă oprii la <)ont de 4unelT pentru a lua acolo o masăbună în compania celor în tî n iţi înăuntru. &cest han, cel mai preţuit clinuropa, îşi merita pe atunci ren urnele. ei care-6 ţineau ştiuseră să tragăfolos din poziţia lui fericită pentru a-6 aproviziona din belşug şi numai culucruri alese. ra, într-aticvăr, ceva neaşteptat să găseşti într-o casăsinguratică şi rătăcită în mi!locul eîm- piei o masă încărcata cu peşte de mareşi de apă dulce, cu vînat ePcelent, cu vinuri de soi, servită cu acele atenţii şigri!i ce se întSlnesc doar la cei mari şi bogaţi, şi toate astea numai pentru

treizeci şi cinci de soli. Kar <)ont de 4unelT nu rămăsese prea multă vremepe acest picior, căci, spori,ndu-şi mereu faima, sfîrşi prin a şi-o pierde cutotul.

0itasem, în timpul drumului, că eram bolnav ! rni-.am amintit de asta eindam a!uns la *ontpellier. *ă vindecasem de fandaPiile mele, dar celelaltemetehne îmi rămăseseră, şi cu toate că, datorită obişnuinţei, le simţeam maipuţin, ele făceau să cred că am să97



mor la un arac pe negîndite. ntr-adevăr, acestea erau mai puţin dureroasedecît- înfricoşătoare, şi chinuiau mai mult spiritul dccît trupul, a căruidistrugere păreau s-o vestească. &stlcl stînd lucrurile, furat de pasiunile melevii, nu mă mai gîndeam la boala mea G clar cum ca nu era închipuită, osimţeam de îndată ce sîngele mi se potolea. *ă gîndii deci cu toată

seriozitatea la sfaturile doamnei de 4arnage şi la scopul călătoriei mele. &mconsultat pe cei mai iluştri practicieni, îndeosebi pe domnul "izcs, şi, ca unsurplus de prevedere,- am intrat în pensiune la un medic. &cesta era unirlandez numit "itz-*oris, care dădea masa la un. număr destul de mare destudenţi în medicină, iar avanta!ul pentru un bolnav consta în aceea cădomnul "itz-*oris se mulţumea cu o plată cuviincioasă pentru hrană, înschimb nu lua nimic de la pensionarii lui pentru îngri!irile ce le dădea camedic. l se însărcina- să aplice reţetele domnului "izcs şi să vegheze asuprasănătăţii mele. /e achită foarte bine de această sarcină în privinţa niîncăm Gla pensiunea lui nu căpătai niciodată indigestie, şi, cu toate că eu.nu prea iau în. seamă asemenea lucruri, mi!loacele de comparaţie erau am de la

îndemînă, îneît nu mă puteau împiedica de a-mi spune uneori în sinea meacă domnul de +orignan era un amtrion mai bun cle.cît domnul "itz- *oris. +otuşi, cum nu se murea nici de foame la el, şi cum tineretul de acolo erafoarte vesel, viaţa pe care o duceam a dînşul îmi făcu bine cu adevărat şimă împiedică de a recade în tîn!iriîe mele. Kimineaţa mi-o petreceam luînddroguri, mai ales nu ştiu ce ape, cred că ape de #als, şi scriincVi-i doamnei de4arnage, deoarece corespondenţa îşi urma cursul ci, şi Rousseau se însărcinasă întocmească scrisorile prietenului său Kud- tling. 4a amiază dădeam oraită la anourgue, cu vreunul din tinerii noştri comeseni, care erau toţibăieţi foarte cumsecade G apoi ne strîngeam şi ne duceam să9L

mîncăm. Kupă masă, o treabă importantă îi aştepta pe cei mai mulţi dintrenoi pînă seara, aceea de a ieşi clin oraş şi de a se duce să parieze pe ogustare în două sau trei partide de oină... u nu !ucam, n-aveam nici putere,nici dibăcie pentru aşa ceva, dar puneam rămăşaguri şi, urmărind cupasiunea rămăşagului !ucătorii şi mingile de-a lungul pîrtiilor gloduroase şipline de pietre, rîdeam şi zburdam aşa de tare, că totul îmi făcea bine. 4uamgustarea ntr-un han dinafara oraşului. u c nevoie sa spun că aceste gustărierau foarte vesele, dar voi adăuga că erau destul de cuminţi, deşi . fetelede la han erau frumoase. Komnul "itz-*oris, mare !ucător de oină, eraprezidentul nostru, şi pot să spun că, în ciuda proastei faime a studenţilor,am găsit îa aceşti tineri mai multă cuminţenie şi bun-simţ clocit aş putut

găsi la acelaşi număr de oameni în vîrstă. i erau mai mult gălăgioşi decîtdesfrînaţi, mai mult veseli decît libertini, şi mă amestecam cu atîta bucurie într-o astfel de viaţă plină de voioşie, îneît n-aş t i dorit altceva decît ca ea săţină mereu. )rintre aceşti studenţi se a$au mai mulţi irlandezi, cu a!utorulcărora încercai- să- învăţ cîteva cuvinte englezeşti, ca măsură de prevederepentru Nourg-/amt-&ndeol, căci se apropia vremea să mă duc acolo >doamna de 4arnage mă chema cu ecare scrisoare, iar eu mă pregăteam sămă supun ei. ra limpede ca medicii mei, neînţclcgîntl răul de care sufeream,



cu nesăbuitele mele cheltuieli, se zbatea pentru mine, în timp ce eu o înşelam ca un nemernic. &ceastă învinuire deveni atît de puternică, îneît învinse orice. &propiin- du-mă de )ont-/aint-sprit, am luat hotărîrea de a numă mai opri la Nourg-/aint-&ndeol şi de a-mi continua drumul drept înainte.eea ce şi făcui, cu mult cura!, cu unele oftaturi, o mărturisesc, dar totodată

cu această mulţumire lăuntrică, pe care o încercam pentru iîntîia oară înviaţă, de a-mi spune > <îmi merit propria mea stimă G ştiu să pun mai presusdatoria, decît plăcereaT, lată prima obligaţie adevărată pe care o datorezstudiului, căci m-a învăţat sa gmciesc, să cumpă- , nesc lucrurile. Kupăprincipiile atît de curate pe care H l.c adoptasem cu puţin timp mai înainte,după regulile . de înţelepciune şi de virtute pe care mi le făcusem şi de caremă simţisem atît de mîndru să le urmez, ruşinea de a atît de puţinconsecvent cu mine însumi, de a dezminţi atît de repede şi atît de tarepropriile mele precepte se dovedi mai puternică decît voluptatea. )oate că înaceastă hotărîre a mea, orgoliul a avut o parte tot atît de mare ca şivirtutea G dar dacă orgoliul nu este virtutea însăşi, el duce la efecte niîi

9H/de asemănătoare, încît e -de iertat să e confundat cu ea.

0nul clin rezultatele bune ale acţiunilor frumoase este că înalţă inima şi o îndeamnă- să săvîrşească altele şi mai frumoase > căci aşa este slăbiciuneaomenească, să numere printre acţiunile frumoase abţinerea de la răul pecare eşti ispitit să-l faci. Ke cum am luat ho- tărîrea aceasta, am devenit altom, sau mai bine zis am redevenit cel care eram mai înainte şi pe care oclipă de rătăcire îl făcuse să se piardă. )lin de simţăminte şi de gînd-uri bune,mi-am continuat drumul cu via dorinţă de a-mi ispăşi greşeala, hotărît să-mi îndrept de aici încolo viaţa pe calea virtuţii, să mă consacru în întregime

slu!irii celei mai bune dintre marne, arătîndu-i tot atîta credinţă cită dragosteaveam pentru ea şi să nu mai ascult de altă chemare decît de aceea a îndatoririlor mele. #ai, sinceritatea cu care mă întorceam spre lapte bunepărea să-mi făgăduiască o altă soarta G a mea era însă scrisă şi chiar începută, iar în timp ce inima-mi, plină de dorul de a face lucruri bune şicurate, nu vedea decît nevinovăţie şi fericire în viaţă, mă apropiam decumplitul moment ce avea să tragă după el lungul lanţ al nenorocirilor mele.

erăbdarea de a a!unge mă făcea să u mai grăbit decît crezusem. îivestisem din #alence ziua şi ora sosirii. îştigînd o !umătate de zi faţă desocoteala mea, mă oprii această !umătate de zi la hapareillan, astfel ca săa!ung ePact în momentul prevăzut. #roiam să gust în tot farmecul ei bucuria

de a o revedea. &ş vrut chiar să întîrzii puţin, pentru plăcerea de a aşteptat. &ceastă precauţie îmi izbutise totdeauna G de ecare dată văzusemcă sosirea mea era%întSmpinată ca un fel de mică sărbătoare, şi. la aşa cevamă aşteptam şi acum G iar aceste întSmpinări ce mă bucurau atSt de multmeritau să e puse la cale.DB

&m a!uns deci tocmai la timp. Ke departe mă uitam să văd dacă ea nu-miiese înainte G inima îmi batea tot mai tare, pe măsură ce mă apropiam.



*ergeam gî- iîind, căci în oraş coborîsem din trăsură G nu zăream pe nimeni în curte, lîngă poartă, la fereastră G începeam să mă îngri!orez, mă temeamsă nu se fî întîmplaţ ceva. &m intratG înăuntru era linişte G lucratorii mîn- cau în bucătărie G încolo, nici o pregătire. &păru servitoarea şi se miră că mă vedeG nu ştia că trebuia sa% mă întorc. 0rc sus, o văd, în siîrşit, pe scumpa mea

*aman, cea atît de mult, atît de viu, atît de curat iubită G alerg, mă reped lapicioarele ei. <&h, iată-te, micuţul meu, îmi spuse ea îmbrăţişîndu-mă. &icălătorit bine E um te simţi EA &ceastă primire mă cam puse pe gînduri. &m întrebat-o dacă nu sosise scrisoarea mea. *i-a spus că da. <&ş crezut canuA, am adăugat eu, şi lămurirea se încheie aici. ra cu un bărbat . .tînăr. îlcunoşteam, indcă îl mai văzusem în casă înainte de a pleca G de astă datăpărea că locuieşte aiciG aşa şi era. )e scurt, îmi găseam locul ocupat.

&cest tîiiăr era din cantonul #aud G tatăl său, pe nume #intzenried, eraportar, sau, aşa zicînd, căpitan la castelul din hillon. l[iul domnului căpitanera pc- ruchier, şi colinda lumea în această calitate, cînd se. prezentă ladoamna de Yarens, care îC primi bine, aşa cum tăcea cu toţi drumeţii, şi

îndeosebi cu cei clin ţara sa de baştină. ra un bărbat înalt, de un blondspălăcit, destul de bine croit, cu faţa searbădă, cu spiritul la lei, vorbind cafrumosul 4iandru 6 depănmdu-şi lunga poveste a succeselor sale pe toasetonurile şi pe toate gusturile treptei ui, nenumind decît !umătate din toatemarchizele cu care se culcase şi pretinzSnd că nu

6 4eandre, persona! care apare în. unele comedii ale lui *olare T5#icleniilelui /capin, Nurghezul gentilom;, înfăţişind pe tînărul îndrăgostit de fete ce nui se potrivesc din punctul de vedere al convenţiilor sociale, dar face mare cazde iubirile lui întîmpiatoare 5n.t.;.D8coafase nici o femeie frumoasă fără a-i îmbrobodi şi pe soţii lor G înfumurat,

prost, incult, obraznic, altminteri cel mai bun băiat din lume. &cesta era celce mă înlocuise în timpul absenţei mele şi mi se asocia acum, la întoarcere.&h, dacă su$etele desprinse din cătuşele lor pămîn- teşti mai pot vedea

din sinul eternei lumini ceea ce se petrece în rîndul muritorilor de aici, iartă-mă, scumpă şi respectată umbră, că nu trec sub tăcere greşelile tale, aşacum nu le trec nici pe ale mele, şi că le dezvălui şi pe unele şi pe altele subochii cititorilor. +rebuie, vreau să spun adevărul despre tine, ca şi despremine > vei avea de pierdut din asta mult mai puţin decis mine. &h, caracterultău îngăduitor şi bîînd, nesecata bunătate a inimii tale, felul tău deschis de ali şi toate admirabilele tale virtuţi cîte slăbiciuni nu răscumpăra ele, dacă%potii numite astiel greşelile pornite numai din spiritul tău E &i păcătuit, dar n-ai

fost stăpînită de vicii G purtarea ţi-a iost vrednică de mustrare, clar inima ţi-afost totdeauna curată. /ă punem binele şi răul în balanţa şi să m drepţi >care altă femeie, dacă şi-ar dezvălui viaţa ei tainică, aşa cum ai făcut-o tu, arcuteza să se compare cu tine E

oul venit se arătă zelos, harnic, punctual în toate micile treburi, careerau mereu destul de numeroase G devenise vătaful lucrătorilor ci. )e aut degălăgios pe cît de puţin eram eu, se făcea văzut, şi mai ales auzit, la arat, lacosit, la pădure, la gra!d, în curtea păsărilor. umai la grădină nu se



amesteca, deoarece munca de aici era prea liniştită şi nu se făcea cu larmă.*area lui plăcere era să încarce şi să care, să taie sau să despice lemne Gumbla totdeauna cu toporul sau cu hîrleţul în mînă, îl auzeai alergînd, izbind,strigînd cît îl ţinea gura. u ştiu cită treabă făcea, dar de agitat se agita cîtzece sau doisprezece oameni laolaltă. Fi toată zarva asta îi im

D9punea bietei *arţian ţ ea vedea în tînărul acesta o comoară pentru treburilesale. #roind să-l păstreze, folosea toate mi!loacele ce-i stăteau la îndemmă,iară a uita pe acela pe care se bizuia cel mai mult.

*i-e cunoscută inima, cu simţămintele ei cele mai statornice, maiadevărate, îndeosebi acelea ce mă readuceau atunci lingă dînsa. e răscolirese petrecu deodată în toata inţa mea i )uneţi-vă în locul meu, şi !udecaţi C într-o clipă am văzut destrămîndu-se întregul viitor de fericire pe care rni-6zugrăvisem. +oate minunatele gînduri pe care le mîngîiam cu atîta plăcere sespulberară, şi eu, care din copilărie nu-mi vedeam viaţa decît alături de a ei,mă pomenii pentru prima dată singur. &cea clipă fu îngrozitoareG cele ce-au

urmat fură mereu întunecate. ram încă tînăr, dar acel dulce simţămînt dedesfătare şi speranţă ce dă viaţă tinereţii mă părăsi pentru totdeauna. Keatunci, inţa mea sensibilă fu pe !umătate moartă. u mai vedeam înainteamea decît tristele resturi ale unei ePistenţe serbede, şi dacă uneori ofăgăduinţă de fericire îmi mai trezea dorinţele, această fericire nu era ceacare să mi se potrivească G simţeam că, ob- ţinînd-o, n-aş mai cu adevăratfericit.

ram atît de neghiob şi încrederea mi-eri atît de mare, că, în podatonului familiar al noului venit, pe care eu îl priveam ca un efect al aceleiuşurinţe prin care *aman şi-apropia pe oricine, nu mi-ar trecut niciodatăprin cap să-i bănuiesc adevărata cauză dacă ea însăşi nu mi-ar spus-o G dar

ea se grăbi să-mi facă această mărturisire cu o sinceritate menită să-misporească mînia, dacă inima mea ar putut să e în stare de aşa ceva.Jăsind, în ce-o privea, că lucrurile erau foarte simple, mă învinuia denepăsare în casă şi punea asta pe seama deselor mele plecări, ca şi cum eaar avut o re ce-o îndemnaDDsă umple repede golurile. <&h, *aman, mă plînsei cu inima strînsă de durere,ce îndrăzneşti să-mi spui E 3are asta să e preţul iubirii mele E 3are mi-aiapărat de atî tea ori viaţa ca să mă lipseşti de ceea ce mi-ar face-o maidragă E &m să mor, şi are să-ţi pară rau.A a îmi răspunse, pe un ton liniştit,ce mă scotea din minţi, că eram un copil, că nimeni nu moare din asemenea

lucruri, că n-am să pierd nimic, că vom tot- atît de. buni prieteni, tot atît deintimi în toate privinţele, că dragostea ce mi-o poartă nu va. scădea şi nu seva s%rşi decît o dată cu ea. *ă făcu să înţeleg, într-un cuvînt, că toatedrepturile mele vor rămîne aceleaşi şi că, împăfţindu-ie cu altul, nu-mi vor prin asta ştirbite cu nimic.

iciodată puritatea, adîncimea, tăria simţăminte- lor ce le nutream pentruea, niciodată sinceritatea, cinstea mea su$etească nu se făcură simţite maideplin în mine ca în momentul acela. *ă aruncai la picioarele ei, îi îmbrăţişai



genunchii, vărsînd şuvoaie dc lacrimi. <u, *aman, i-am spus cu însu$eţire,te iubesc prea mult pentru a te în!osi G posedarea ta mi-e prea scumpă,pentru a o împărţi cu altul G regretele ce-au însoţit-o cînd te-am avut aucrescut o dată cu- dragostea meaG nu, n-o pot păstra cu acelaşi preţ. #eiavea totdeauna adorarea mea, i vrednică de ea> simt mai multă nevoie să

te respect, decît să tc am. )entru tine, *aman, îmi înfrîng toate dorinţele Gpentru unirea inimilor noastre îmi !ertfesc toate plăcerile î *ai bine să mor dco mie de ori înainte de a mă bucura ele ceea ce-mi întinează iubirea CA

*i-am ţinut acest !urămînt cu o tărie demnă, îndrăznesc să o spun, desimţămîntul din care s-a. născut. Kin acel moment n-am mai privit-o pe*aman cea atît de scumpă decît cu ochii unui adevărat u G şi e de notat că,deşi hotărîrea mea n-a avut aprobarea ei tainică, aşa cum am putut să-midau seama, ea n-aDMfolosit, spre a mă face să mi-o calc, nici cuvinte ispititoare, nici mingrieri, nicivreuna din acele dibace ademeniri la care femeile ştiu să recurgă fără a sc%

ePpune şi care rareori se întîmplă să nu le reuşească. 3bligat să-mi caut osoartă independentă de ea, ceea ce nici nu puteam să-mi închipui, am trecut în curînd la cealaltă ePtremitate, şi arn căutat-o chiar în ea însăşi. ar acoloam căutat-o atît de bine, încît am a!uns aproape să uit de mine însumi.&rzătoarea dorinţa de a o şti fericită, cu orice chip şi cu orice preţ, absorbeatoate simţămintele mele > ea putea să-şi despartă fericirea de a mea, euvedeam în a ei fericirea mea, în ciuda intenţiilor sale.

&stfel începură să încolţească o dată cu suferin- .ţele mele virtuţile, acăror sămînţă era sădită în su$etul meu, pe care ePperienţa e dezvoltase şicare nu aştepta, spre a în$ori, decît fermentul încercărilor dureroase. )rimulrod al acestei dispoziţii atît de dezinteresate, fu să înlătur din inima mea

orice simţămSnt de ură şi de pizmă contra aceluia ce-mi luase locul. #roiam,dimpotrivă, şi vroiam cu toată sinceritatea, să mă apropii de acest tSnăr, să-lformez, să-i întregesc educaţia, să-l fac să simtă fericirea lui şi să e vrednicde ea, dacă aceasta era cu putinţă, intr-un cuvint, să mă port cu el aşa cumse purtase cu mine &net intr-o împre!urare asemănătoare. Kar între persoaneera oarecare deosebire. u mai multă delicateţe şi mai instruit, eu n-aveamsîngele rece şi siguranţa lui &net, nici acea forţă de caracter ce impune şi decare aş avut nevoie spre a reuşi. Jăseam apoi la tSnărul meu mai puţinedin însuşirile pe care &net le găsise la mine > supunerea, simpatia,recunoştinţa, îndeosebi nevoia ce-o simţeam de a îndrumat de el şi dorinţavie dc a trage foloase din -sfaturile lui. +oate acestea lipseau aici. el pe care

vroiam să-l formei nu vedea în -mine decît un pedant plicticos ceD7$ecărea într-una. Kimpotrivă, el se considera pe sine un om însemnat încasă, şi, măsurînd serviciile pe care credea că le aduce după larma pe care ofăcea, îşi privea topoarele şi hîrleţele lui ca ind mult mai necesare decîttoate hîrţoagele mele. ntr-o privinţă, nu se înşelaG dar pornind de aici, îşidădea nişte aere, că te prăpădeai de rîs. /e purta cu ţăranii ca un gentilomde la ţara G în curînd, iot aşa se purta cu mine, şi pînă la urmă chiar cu



*aman însăşi. umele de #intzenried nepărîndu-i-se destul de nobil, - îlpărăsi pentru acela de domnul de ourtilles, şi sub acest din urmă nume s-afăcut mai tîrziu cunoscut la hamber@ şi *aurienne, unde s-a însurat.

în sfîrşit, atît se agită ilustrul persona!, că deveni totul în casă, iar eunimic. Fi cum, atunci cînd aveam nefericirea de a-i displace, el îşi vărsa

necazul pe *aman, nu pe mine, teama de a n-o ePpune grosolăniilor lui mă îndemna să-i intru în voie în tot ceea ce dorea, şi de ecare dată cîndspărgea lemne, treabă ce-o îndeplinea cu o mîndrie fără egal, eu trebuia săstau de o parte şi să-i admir în tăcere această voinicie. ndividul n-avea însă întru totul o re rea G o iubea pe *aman, indcă era cu neputinţă să nu eiubită G nici faţă de mine nu se arăta duşmănos, şi în pauzele cînd hărnicia luine îngăduia să stăm de vorbă cu el, ne asculta uneori cu multă supunere,recunoscînd singur că era un prostG ceea ce nu-6 împiedica după aceea săfacă noi prostii. Ke altminteri, avea o inteligenţa atît de mărginită şi gusturiatît de !oase, că era greu să discuţi ceva cu el şi aproape cu neputinţă să tesimţi bine în prea!ma lui. 4a posesiunea unei femei plină de farmec adăugă

tocana unei cameriste bă- trîne, roşcată, ştirbă, căreia *aman avea răbdareadc a-i îndura dezgustătorul serviciu, cu toate că-i producea o mare scîrbă.&m obsenZat acest nou mena! şi fui peste măsură da indignat, dar amobservat şi unDLalt lucru ce mă mîhni şi mai mult încă şi mă arunca într-o descura!are maiadîncă clecît tot ce se întSmplase pînă atunci > era răceala pe care începeasă mi-o arate *aman.

&bţinerea ce mi-o impusesem şi pe care ea se prefăcea că o aprobă eunul din acele lucruri pe care femeile nu le iartă, orice mutră ar face ele, maipuţin pentru abţinerea ce rezultă din asta pentru ele însele, cit din pricina

nepăsării ce-o văd în privinţa posedării lor. 4uaţi femeia cea mai cuminte, ceamai înţeleaptă, cea mai puţin stăpSnită de simţuri G crima cea mai deneiertat pe care un bărbat, căruia chiar dacă îi dă prea puţină atenţie, poatesă o săvSrşească faţă dc ea, este de a putea să o aibă şi de a nu o face. /evede că asta e o regulă generală, ele vreme ce o simpatie atît de rească şiatît de puternică fu clătinată în *aman de o abstinenţă ce lua ca temeiurivirtutea, prietenia şi stima. Ke atunci n-am mai găsit la ea acea legătură ainimilor ce-a însemnat totdeauna cea mai dulce desfătare pentru a mea.Kînsa nu-şi mai deschidea su$etul faţă de mine decît atunci cînd avea să seplîngă de noul venitG cînd erau împreună, eu ţineam puţin loc în condenţeleei. )înă la urmă, încetul cu încetul, adoptă un fel de a din care eu eram cu

totul dat la o parte. )rezenţa mea îi făcea încă plăcere, dar nu-i mai simţeanevoia, şi puteau să treacă zile întregi fără s-o vad, ea nu observa aceasta.)e nesimţite, m-am pomenit izolat şi singur în casa unde mai înainte eu

eram totul şi unde trăiam, ca să spun aşa, cît doi. freptat-treptat, am început .să!mă depărtez de tot ce se petrecea acolo, de înşişi cei ce-olocuiau, şi, spre a mă cruţa de nesfîrşitele chinuri, mă închideam între cărţilemele sau mă duceam să suspin şi să plîng în voie în mi!locul pădurii. &ceastăviaţă îmi deveni în curînd de nesuportat. /imţeam că prezenţa zică şi



depărtarea su$etească aDQ



unei femei ce-mi era atu de scumpă îmi răscolea durerea şi că, încetind de ao mai vedea, aş simţi cu mai puţină cruzime că sînt dat la o parte. *î-amfăcut planul de a părăsi casaG i-am spus-o şi ei, dar, departe de a se opune laplanul meu, îi susţinu. &vea la Jrenoble o prietenă, doamna Ke@bens, alcărei soţ era prieten cu domnul de *abl@, şeful !andarmeriei din 4@on.

Komnul Ke@bens îmi propuse să u preceptorul copiilor domnului de *abl@ >am primit şi am plecat la 4@on, 6 ară a lăsa şi aproape fără să simt nici celmai mic regret pentru o despărţire la care mai înainte nu ne-am putut gîndilără a cuprinşi de spaimele morţii.

&veam destule cunoştinţe necesare unui preceptor şi mă credeam înzestrat cu această calitate. #reme de un an, cit am stat la domnul de*abl@, am avut prile!ul să-mi dau seama ca mă înşelasem. Nlîndeţea riimele m-ar făcut bun pentru această îndeletnicire, daca ea n-ar ii fosttulburată de furiile meleG &tSta timp cît totul mergea bine şi-mi vedeam încununate de succes lecţiile şi truda, de care pe atunci nu ţineam seamă,eram un înger G cinci treaba mergea şchiopătSnd, mă înrăiam. inci elevii nu

mă ascultau cu toată atenţia, bateam cîmpii, iar cînd se arătau obraznici, aş fost în stare să-i ucid > aceasta nu era o metodă de a-i face savanţi şi înţelepţi. &veam doi eleviG ci erau de ri foarte deosebite. 0nul de opt saunouă ani, pe nume /ainte-*arie, avea o gură drăgălaşă, o-minte destul eledeschisă, destul de isteaţă, şi era zburdalnic, şăgalnic, răutăcios, clar de orăutate plină de voioşie. el mai mic, cu numele ondillac, părea aproapenătîng, leneş, îndărătnic ca un catîr, şi nu putea să prindă nimic. /e înţelegecă între aceşti doi ştrengari treaba mea nu era uşoară. u răbdare şistăpînire, poate că aş izbutitG clar cura n-aveam nici una, nici alta, nufăceam nici o ispravăşi elevii mei se mişcau foarte greu. u-mi lipsea sîr- guinţa, clar îmi lipsea

măsura, şi mai ales prudenţa. u mă pricepeam să folosesc cu ei ciecît treiinstrumente, totdeauna de prisos şi adesea prime!dioase faţă ele copii >dragostea, !udecata, mînia. &ci mă înduioşam cu /ainte-*arie piuă lalacrimi G vroiam să-l înduioşez şi pe el, ca şi cum un copil ar în stare de oadevărată emoţie su$etească G aci mă străduiam să-i vorbesc cu înţelepciune, ca şi cum el m-ar putut înţelege G şi cum el îmi dădea uneorinişte răspunsuri foarte agere, îl socoteam pur şi simplu deştept, indcăvorbea cu !udecată. *icul ondillac mă punea în încurcături şi mai mari dinpricină că, neînţelegînd nimic, nu răspundea nimic, nimic nu se lipea de el,şi, de-o încăpăţînare fără seamăn, nu mă întrecea mai mult decît atunci cîndmă înfuria G în asemenea cazuri el era cel înţelept, iar eu eram copilul. îmi

vedeam toate cusururile, le simţeam G studiam spiritul elevilor meî, îi înţelegeam foarte bine, şi cred că nici o singură dată n-am fost păcălit devicleniile lor. Kar la .ce-mi folosea că vedeam răul, fara a-i putea aducelecuirea E înţelegnid totul, nu împiedicam nimic, nu izbuteam nimic, şi totceea ce făceam era tocmai ceea ce nu trebuia să fac.

zbuteam tot atît de puţin pentru mine ca şi pentru elevii mei. "usesemrecomandat doamnei de *abl@ de către doamna Ke@bens. a o rugase să-miformeze manierele şi să-mi dea lustrul necesar în lume. a depuse oarecare,



rai în curînd, vazînd că ele nu a!ung la nici un rezultat.4a *aman pierdusem cu totul gustul micilor furtişaguri, deoarece, a$îndu-



mă la mine acasă, nu aveam nimic de furat. Ke altminteri, principiile înaltepe. care mi le însuşisem trebuiau să mă ridice deasupra unor astfel deapucături, şi e sigur că de atunci încoace ra-am dezbărat în general de ele Gdar am făcut-o nu atît pentru că învăţasem să-mi înfrîng ispitele, cit pentrucă le-am tăiat rădăcina şi tare mă tem că aş fura ca în copilărie, dacă aş

aţîţat de aceleaşi dorinţi. &m avut această dovadă la domnul de *abl@. încon!urat de mici lucruri ce puteau ii uşor furate, nici nu mă uitam la ele, dar începui să rîvnesc la un anumit vin alb de &rbois, foarte gustos, pentru carecîteva pahare băute la masă, ici şi colo, îmi deschiseseră o mare poftă. ra însă cam tulbureG eu credeam că ştiu să limpezesc vinul, ma lăudai cu asta,mi se încredinţa treaba G l-am limpezit, şi l-am stricat, dar asumai la vedere Gvinul îşi păstra gustul şi cu acest prile! puneam din cînd în cînd deopartecîteva sticle, spre a le bea în voie, nevăzut de nimeni. Kin păcate, n-am pututsă beau niciodată fără să mănînc. um să fac ca să am pîine E u-mi stătea în putinţă să păstrez de rezervă. & trimite servitorii să-mi cumpere însemnasă ma dau de gol şi aproape să-i !ignesc pe stăpînul casei. a să cumpăr eu

însumi, nu îndrăzneam. Kitamai domn, cu spada la şold, să se ducă la unbrutar pentru a cumpăra o pîine, aşa ceva nu se cădea C în cele din urmă, îmiamintii de strîmtorarea unei mari prinţese căreia i se spunea că ţăranii nu aupîine şi care răspundea > </a mănînce cozonac 6A &m cumpărat cozonac. Karşi pentru asta, cîtă bătaie de cap C eşeam -singur în acest scop, străbateamuneori tot oraşul şi treceam prin faţa a treizeci de cofetari înainte de a intraa vreunul. +rebuia sănu e decSt o singură persoană în prăvălie, şi cu o înfăţişare care sa măatragă spre a îndrăzni să-i trec pragul. în schimb, îndată ce aveamcozoaăceliii la îndemînă şi, închis în camera mea, îmi scoteam sticla dinfundul vreunui dulap, şi ce chefuri trăgeam de unul singur, în timp ce citeam

cîteva pagini de roman C ăci a citi în timp ce măriînc a fost totdeauna unnărav al meu, din lipsă de a cu cineva. în felul acesta, înlocuiesc companiape care n-o am. înghit, rînd pe riad, o pagină şi o îmbucătură > e ca şi cumcartea s-ar ospăta împreună cu mine.

-am fost niciodată lacom sau dezmăţat şi nu =-am îmbătat în viaţa mea.Ke aceea, micile mele furturi nu erau făcute prea pe ascunsG totuşi, furădescoperite > sticlele mă dădură de gol. u mi se spuse nimic, în schimb numai avui cheia de la pivniţă, în toată treaba asta, domnul de *abl@ se purtăcu prevedere şi cuviinţă. ra un bărbat politicos care, sub o înfăţişare aspra,ca şP funcţia lui, avea un caracter cu adevărat blînd şi o rară bunătatesu$etească. ra drept, înţelegător şi, ceea ce nu s-ar aştepta de la un oţer

de !andarmi, chiar foarte omenos. #ăzînd îngăduinţa lui, i-anP devenit şi maiataşat, lucru ce făcu să-mi prelungesc şederea în casa lui mai mult decîtdacă s-ar întîmplat altfel. Kar în cele din urmă, dezgustat de o îndeletnicirepentru care nu eram potrivit şi de o situaţie foarte stSn!enitoare, ce n-aveanimic plăcut pentru mine, după un an de încercare, în cursul căreia nu-miprecupeţisem strada niiîe, m-am hotărît să-mi părăsesc discipolii, convins cănu voi izbuti niciodată să scot din ei oameni. Komnul de *abl@ vedea asta totatît de bine ca şi mine. +otuşi, cred că el nu s-ar gîndit să mă con cedieze



urmau cursul lor. )revedeam că nu va trece mult şi pensia îi va poprită sausuprimată. în sfîr- şit, nu întrezăream clecît ruină şi dezastre, iar momentulacela mi se părea destul de aproape, îneît îi simţeam de pe actmi toategrozăviile.

abinetul de lucru era singurul meu refugiu. /ilit să caut aici remedii

pentru frămSntările mele su$eteşti, mi se năzări să le caut şi împotrivarelelor pe care le prevedeam, şi, întoreîndu-mă la vechile mele idei, iată-măclădind noi castele în /pania pentru a scăpa pe această biată *aman dinghearele crudelor lipsuri în care o vedeam gata să cadă. ma simţeam destulde priceput şi nu mă socoteam destulD ' onfesiuni ' 1. 1. Rousseau ' voi. îlMDide isteţ a minte spre a străluci în republica literelor şi a face avere peaceastă cale. Kar îmi veni o nouă idee ce-mi insu$ă încrederea pe caremediocritatea talentelor mele nu mi-o putea da. u părăsisem muzica, deşi încetasem să mai dau lecţiiG dimpotrivă, studiasem destul teoria, îneît

puteam să mă privesc ca ind cel puţin savant în această materie. Re$ectîndasupra greutăţii pe care o avusesem în privinţa descifrării unei partituri şi laaceea pe care o aveam încă în a cînta după note, am a!uns să cred căaceastă greutate se datora atît obiectului în sine cît şi mie însumi, ştiind maiales că a învăţa muzica nu e, în general, pentru nimeni un lucru uşor.ercetînd compunerea semnelor, le găseam adesea foarte prost întocmite.*ă gîndisem mai de mult să însemn scara prin cifre, spre a nu mai nevoiesă se tragă mereu =oit şi portative cînd e vorba să se noteze cea mai micămelodie. *ă lovisem de greutăţile octavelor şi de acelea ale măsurii şi aleduratelor. &ceste idei îmi reveniră în minte şi am văzut, gîndindu-mă din noula ele, că greutăţile de care am amintit nu erau de neînvins. Kupă cîtcva

încercări am izbutit să aştern pe hîrtie orice piesă de muzică, servindu-mă decifre cu ePactitatea cea mai deplină şi, pot să spun, cu simplitatea cea maimarc. Kin acel moment, mi-am crezut succesul asigurat, şi, în via dorinţă dea-6 împărţi cu aceea căreia îi datoram totul, nu mă gîndeam decît să plec la)aris, încredinţat că de voi prezenta proiectul meu la &cademie, am sa fac orevoluţie. &dusesem de la 4@on cîţiva baniG mi-am vîndut şi cărţile. încincisprezece zile hotărîrea fu luată şi înfăptuită. )e scurt, plin de ideilemăreţe ce mi-o inspiraseră şi acelaşi ca întotdeauna, am plecat din /a- voiacu sistemul meu de muzică aşa cum altădată plecasem din +orino cu un vasţîşuitor.MX/

&cestea au fost păcatele şi greşelile tinereţii melc. 4e-am depănatpovestea cu o sinceritate de care inima-mi e mulţumită. Kacă, mai tîrziu, mi-am onorat vîrsta matură cu uneie virtuţi, le-aş înfăţişa cu aceeaşi sinceritate,căci acesta e scopul meu. Kar trebuie să mă opresc aci. +impul poate săridice multa văluri. Kacă amintirea mea va intra în posteritate, s-ar putea ca într-o zi ea să dezvăluie ceea ce aveam de spus. &tunci se va înţelege de cetac.DH



)&R+& & K30&

&ceste caiete pline de greşeli de tot felul, şi pe care nu mai am timp să le



recitesc, sînt de a!uns spre a-i arăta oricărui om adevărul şi de a-i oferimi!loacele de a se încredinţa de el prin propriile sale informări. Kin nefericire,mi se pare greu şi chiar imposibil ca ele să scape de urmărirea duşmanilormei. Kacă ar cădea în mîinile unui om cinstit 5sau în ale prietenilor domnuluide hoiseull, dacă ar a!unge la domnul de hoiseul însuşi, încă aş mai crede

cu putinţă ca onoarea memoriei mele să nu e întunecată. Kar, o, cerule,ocrotitor al nevinovăţiei, fereşte aceste ultime dovezi despre a mea demîinile doamnelor de Nouers, de #erdelin şi de cele ale prietenilor lor,&păra macar de aceste două furii amintirea unui nenorocit pe care în timpulvieţii l-ai lăsat pradă nă- păstuirii lor. B

R30//&0.% Kucele iicnns 4ranţoiH de l.or ui 586Q- 6K;, !itii(- ministru al lui

4udovic al U# iea 5n.t.;H otă scrisă în fruntea părţii a douH a manuscrisi-loi dc 6( Jeneva

@i.ed.fr.;,76



artea a şaptea56 79 6'6 7 9 7;



Kupă doi ani de tăcere şi răbdare, în poda hotărSrilor mele, pun iarăşimina pe pană. ititorule, nu căuta motivele ce rn-au silit la aceasta. 4e veiputea înţelege numai după ce mă vei citit.

&m arătat cum paşnica mea tinereţe s-a scurs în- tr-o viaţă cumpătată,destul de plăcută, fără mari nenorociri şi fără mari fericiri. &ceastă calc de

mi!loc a fost în bună parte opera rii mele aprinse, dar slabă, prea puţinpotrivită pentru înfăptuiri şi prea uşor de descura!at, părăsind tihna prinzguduiri, dar reîntorcîndu-se la ea din oboseală şi alean G şi care, readucîndu-mă totdeauna, departe de marile virtuţi şi încă mai departe de marile vicii, lao viaţă trSndavă şi potolită pentru care mă simţeam născut, nu mi-a îngăduitniciodată să fac ceva măreţ, e în bine, e în rău.

e tablou deosebit voi avea de înfăţişat în curSnd E /oarta, care timp detreizeci de ani îmi fu prielnica imboldurilor, se împotrivi lor în cursul celorlalţitreizeci, şi din această opunere continuă dintre situaţia mea şi înclinărilemele se vor vedea năseîndu-se greşeli foarte mari, nenorociri de necrezut şitoate însuşirile, în afară de forţă, ce pot face fala potrivni- ciilor.

78 )rima parte a fost scrisă în întregime clin memorie şi trebuie să săvîrşitacolo multe greşeli. /ilit să o scriu şi pe a doua tot din memorie s-ar putea săsăvSrşesc şi mai multe încă. Kulcile amintiri ale anilor frumoşi petrecuţi înlinişte şi nevinovăţie mi-au lăsat mii de impresii fermecătoare pe care îmiplace să le evoc neîncetat. /e va vedea în curînd cit de deosebite sînt celedin restul vieţii mele. vocîndu-lc, înseamnă să reînnoiesc amărăciunea lor.Keparte de a-mi învenina starea actuală prin aceste triste întoarceri în trecut,le îndepărtez pe cît îmi stă în putinţă, şi lucrul acesta mi-a reuşit adesea pînăa nu le mai putea regăsi atunci cînd am nevoie de ele. &ceastă uşurinţă de auita nenorocirile e o consolare pe care cerul mi-a îngăduit-o în mi!locul

acelora pe care soarta avea să le îngrămădească într-o zi asupra mea.*emoria, care nu-mi aduce în faţă dccît întSmplările plăcute, e un fericitcontra-balans al imaginaţiei mele speriate, ce mă face să prevăd totdeaunadoar un viitor nemilos.

+oate hSrtiile pe care le strînsesem spre a umple golurile memoriei şi amă călăuzi în această lucrare, cazînd în alte mii ni, nu se vor mai reîntoarce într-ale mele. u am decît un ghid credincios pe care să mă pot bizui, acestaeste lanţul simţămintelor ce-au marcat desfăşurarea inţei melc, şi prin elepe cel al în- tîmplărilor ce i-au fost cauza şi efectul. îmi uit uşor nenorocirile,dar nu pot să-mi uit greşelile, şi-mi uit şi mai puţin simţămintele frumoase.&mintirea lor nvi-e prea scumpă spre a se şterge vreodată din inima mea. )ot

face scăpări în privinţa faptelor, pot răsturna ordinea lor, pot încurca datele Gdar nu mă pot înşela asupra a ceea ce am simţit, nici asupra a ceea cesimţămintele mele tn-au îndemnat să săvîrşesc G şi ăsta este lucrul principal.3biectul acestor confesiuni este de a-mi înfăţişa cu ePactitate văzduhullăuntric în79toate împre!urările vieţii mele. &m făgăduit să întocmesc istoria su$etuluimeu, şi, pentru a o scrie cit mai del, n-am nevoie de alte materiale



a!utătoare G îmi e de a!uns, cum am făcut şi pînă aici, să mă cufund în mine însumi.

Pistă totuşi, din fericire, o perioadă de şase sait şapte ani despre care aminformaţii sigure într-o culegere de scrisori transcrise, ale căror originale sea$ă m mSinile domnului du )e@rou. &ceastă culegere, ce duce pînă în 67M:,

cuprinde tot timpul şederii mele la =ermitage şi al certurilor cu aşa-zişii meiprieteni> epocă memorabilă în viaţa mea şi care a fost sorgintea tuturorcelorlalte nenorociri. ît priveşte scrisorile originale mai recente pe care le-aşputea avea la îndemSnă, şi care sînt intr-un foarte mic număr, în loc să letranscriu la sfSrşitul culegerii, prea voluminoasă spre a putea spera să lescap de urmărirea &rguşilor6 mei, îc voi transcrie chiar în lucrarea de faţă,dacă mi se va părea că ele aduc oarecare lumină, e în folosul meu, e îndauna mea> deoarece nu mă tem că cititorul va uita vreodată că nu-mi scriuconfesiunile spre a-mi face apologia G dar nu trebuie nici să se aştepte să trecsub tăcere adevărul atunci cînd cl vorbeşte în favoarea mea. f

Ke altfel, această a doua parte nu are comun cu prima decît adevărul, iar,

mai presus de el, însemnătatea faptelor. n afară de asta, ca nu poate decîtsări e inferioară în totul. &m scris prima parte cu plăcere, cu voioşie, fărăconstrSngere, la Yootan sau în H

H &rgus, persona! legendar, înzestrat cu o sută de ochi, dintre carecincizeci rămîncau mereu deschişi. /imbol al vigilenţei căreia nu-i scapănimic 5n.t.;.

a 4ocalitate în &nglia, unde Rousseau şi-a petrecut un scurt ePil în 67MM5n.t.;.7Dcastelul din +r@e 6 G toate amintirile pe care le evocam erau pentru mine totatîtea noi desfătări. *ă întorceam mereu asupra lor cu o nouă bucurie şi

puteam să-mi aştern pe hîrtie descrierile nestingherit, pînă cînd erammulţumit de ele. &stăzi, memoria şi mintea slăbite mă fac aproape neînstaresă mai pot lucra G întocmesc scrierea de faţă în silă şi cu inima strînsă dedurere. a nu-mi răscoleşte decît nenorociri, trădări, perdii, numai amintiri !alnice şi sfîşietoare. &ş vroit mai bine sa po.t îngropa în noaptea timpurilorceea ce am dc spus, dar, silit să vorbesc fără voia mea, mă văd obligat sămă ascund6 B, să înşel, sa încerc a păcăli, să mă în!osesc la lucruri pentru caresînt cei mai puţin făcutG tavanul sub care mă a$u are ochi, pereţii ce mă încon!oară au urechiG împresurat de spioni şi paznici răuvoitori şi va!nici,neliniştit şi posomorit, arunc în grabă pe hîrtie cîteva fraze desperecheate,pe care abia am timp să le recitesc, necum să ie corectez. Ftiu ca, în ciuda

zăgazurilor nenumărate ce se ridică neîncetat în !urul meu, unii se tern caadevărul să nu scape totuşi prin vreo crăpătură. um să fac spre a-6 scoatela lumină E încerc însă cu puţină speranţă de izbîndă. /puneţi dacă în astfelde condiţii se pot zugrăvi tablouri plăcute şi. dacă li se poate da un coloritatrăgător C li previn, deci, pe cei ce ar vroi să înceapă această lectură, cănimic în cursul ei nu-i va feri de plictiseală, decît doar dorinţa de a sfîrşi săcunoască un om şi dragostea sinceră de adevăr şi dreptate.

încheiam prima parte cu momentul cînd plecam mîhnit la )aris, lăsîndu-mi



4e-am dat vreme de cîteva luni lecţii ce-mi susţinură într-o măsură punga cemiX8L6se golea. &batele de 4eon îmi arată prietenie şi vroia să mă aibă ca secretar

al său G dar nu era bogat şi nu putu să-mi ofere în totul decît opt sute defranci, pe care-i refuzai cu părere de rău, deoarece nu-mi puteau a!ungepentru locuinţă, hrană şi îmbrăcăminte.

Komnul de Noze mă primi foarte bine. ra îndrăgostit de ştiinţă şi sepricepea în aceasta. Kar era puţin pedant. Koamna de Noze putea să-i eicăG era strălucitoare şi bună gazdă. &m luat de cîteva ori masa la ei. u sepoate închipui purtare mai sîîngace şi mai neroadă ca aceea pe care o aveamfaţă de ea. "elul ei liber dc a mă fîstîcca şi mă făcea şi mai caraghios. înd îmi întindea o farfurie, eu ridicam furculiţa şi luam cu modestie o bucăţică dinceea ce-mi oferea, în aşa fel că ca îi dădea apoi lacheului farfuria ce mi-odestinase, întoreîndu-se într-o parte ca să n-o văd cum rîde. /e îndoia ca în

capul ţărănoiului acesta ar putea să ePiste vreo fărîmă de spirit. Komnul dcNoze mă prezentă domnului de Rcaumur 6, prietenul lui, care venea să iamasa la cl în ecare vineri, zi dc şedinţă îa &cademia de ştiinţe. îi vorbidespre proiectul meu şi de dorinţa pe care o aveam de a-i supune cercetării&cademiei. Komnul de Rcaumur se însărcina să facă propunerea, care fuprimită G în ziua hotărîtă, fui introdus şi prezentat de domnul de Rcaumur şi, în aceeaşi zi, BB august 679B, avui cinstea de a citi la &cademie *emoriul pecare-6 pregătisem în acest scop. u toate că această ilustră adunare era, se înţelege, foarte impunătoare, în faţa ei mă sticii mat puţin decît în prezenţa,doamnei de Noze, şi mă descurcai binişor cu lectura şi răspunsurile date.*emoriul izbîndi şi-mi atrase laude ce mă surprinseră pe cît mă măguliră, ne-

6

Renc-&tuoine de Riaumur 56ML8'67D7;, zician francez, inventatorultermometruîui care-i poartă numele 5n.t.;.LBvenindu-mi să cred că, în faţa unei &cademii, unul ce nu făcea parte din eaputea să aibă atîta trecere. Paminatorii ce mi se dădură fură domnii de*airan, =ellot şi de "ouch@, toţi trei oameni de merit, fără îndoială, dar niciunul din ei nu se pricepea la muzică, nici măcar atîta ca să e în stare de a !udeca proiectul meu.

în timpul consfătuirilor mele cu aceşti domni, m-am convins, pe cît dedeplin pe atît de surprins, că clacă uneori savanţii au mai puţine pre!udecăţidecît ceilalţi oameni, ei ţin, în schimb, cu o tărie şi mai mare, la acelea pe

care le au. 3ricît de slabe, oricît de false erau cele mai multe din obiecţiilelor, şi oricît de soase erau răspunsurile mele, şi în termeni nepotriviţi, omărturisesc, din motive lesne de ghicit, n-am a!uns nici o singură clipă să măfac înţeles şi să-i mulţumesc. ram uluit de uşurinţa prin care, cu a!utorulunor fraze sonore, ei mă combateau mereu fără a mă priceput.Kescoperiră, nu ştiu unde, că un călugăr numit părintele /ouhaitti se gîndisecîndva să noteze gama prin cifre ,H fu destul pentru a pretinde că sistemulmeu nu era nou, şi cu asta basta, căci deşi eu nu auzisem niciodată



vorbindu-se dc părintele /ouhaitti, şi deşi felul lui de a scrie cele şapte noteale cîn- tărilor bisericeşti, fără a ţinea seama dc octave, nu merita în nici unchip să e pus în paralelă cu simpla şi comoda mea invenţie de o nota maiuşor prin cifre orice mişcare muzicală, cheie, pauze, octave, măsuri, timpi şilungimea notelor, lucruri ce lui /ouhaitti . nici nu-i trecuseră prin cap, se

putea totuşi spune cu foarte multă îndreptăţire că, în privinţa ePpresieielementare a celor şapte note, el era primul inventator. Kar, pe lîngă faptulcă dădură acestei invenţii, ce se bucura de întîietate, mai multă însemnătatedecît avea, ei nu se mulţumiră cu asta, şi cPnd trecură să discute fondulsistemului, nu făcură decît să batăJHL8timpii. &l meu avea marele avanta! că desinţa transpoziţiile şi cheile, în aşafel că aceeaşi bucată era notată şi transpusă după voie în orice ton, prinmi!locirea schimbării indicată de o singură iniţială pusă în fruntea melodiei.&ceşti domni îi auziseră pe scrip- carii din )aris spunînd că metoda ePecuţiei

prin transpoziţie n-avea nici o valoare. )orniră de aici spre a întoarce ca oobiecţie de neînvins împotriva sistemului meu tocmai avanta!ul său cel mai însemnat, şi declarară că metoda mea era bună pentru partea vocală, darrea pentru cea instrumentală, în loc să decidă, aşa cum% ar trebuit, că erabună pentru partea vocală şi desăvSrşită pentru cea instrumentală. în bazaraportului lor, &cademia îmi acordă un certicat plin de foarte frumoaselaude, printre care strecura, în privinţa fondului, că ea nu considera sistemulmeu nici nou, nici folositor. -am socotit de cuviinţă să anePez această piesăla lucrarea intitulată Kisertaţie despre muzica modernă, prin care am cerutpărerea publicului.

&m putut să observ cu acest prile! cum, chiar cu un spirit mărginit,

cunoaşterea unilaterală, dar profundă, a problemei este preferabilă, pentru ase întocmi o !udecată valabilă, tuturor luminilor pe care le dă culturaştiinţelor, atunci cînd nu se recurge la studiul particular al celei despre careeste vorba. /ingura obiecţie temeinică ce s-ar putut aduce sistemului meua fost făcută de Rameau. Ke cum i 6-ant ePplicat, el i-a şi văzut partea slabă.</emnele dumitale, mi-a spus el, sînt foarte bune în aceea că indică în modsimplu şi clar valorile, în aceea că ele înfăţişează limpede intervalele şi aratăo mişcare simplă în prelungire, lucruri pe care nu le face notarea obişnuită Gdar sînt rele în aceea că cer o operaţie a spiritului ce nu poate urmăritotdeauna rapiditatea ePecuţiei. )oziţia notelor noastre, continuă el, seprezintă ochiului fără

L9contribuţia acestei operaţii. Kacă două note, una foarte sus, cealaltă foarte !os, sînt unite printr-o intonare de note intermediare, eu văd de la primaaruncătură de ochi trecerea de la una la alta prin trepte îmbinate G pe cînd ladumneata, spre a mă asigura de această intonare, trebuie să citesc toatecifrele una după alta, şi atunci o privire nu mai serveşte la nimic6 3biecţia mise păru fără replică şi o acceptai îndată > oricît de simplă şi izbitoare ar ea,numai o îndelungată practică a artei ar putut-o sugera, şi nu e de mirare că



nu i-a venit în minte nici unui acade mician G dar adevărul este că toţi aceştimari savanţi, care ştiu atStea lucruri, se pricep la atît de puţine, că ecare n-ar trebui să se pronunţe decît în materia lui.

Kesele vizite l-a ePaminatorii mei şi la alţi academicieni îmi dădurăposibilitatea să fac cunoştinţă cu tot ceea ce )arisul avea mai distins în

literatură, astfel că aceste cunoştinţe erau depline cînd mă văzui, mai tîrziu,numărîndu-mă printre ei. Keocamdată, concentrat asupra sistemului meu demuzică, mă încăpăţînat să fac prin el o revoluţie în această artă, şi astfel săa!ung la o celebritate care, în artele frumoase, este însoţită totdeauna, la)aris, de bogăţie. *-am închis în camera mea şi am muncit două sau trei lunicu o rîvna de nedescris, să refac, într-o lucrare destinată publicului, *emoriulpe care-6 citisem a &cademie. Jreutatea fu de a găsi un librar dispus săprimească manuscrisul meu, dat ind că trebuiau făcute unele cheltuielipentru noile caractere de tipar, că librarii nu-şi aruncă banii pe debutanţi, şică, la urma urmei, mi se părea drept ca lucrarea mea să-mi restituie pîineape care o mîncasem scriind-o.

Nonnefond mă puse în legătură cu 2uillau tatăl, care încheie cu mine uncontract împărţind cSştigul pe din două, iară a ţine seama de drepturilecuvenite au-LDtorului. umitul 2uillau făcu în aşa fel, ca nici vorbă nu mai fu de drepturi, şinu mă mai alesei cu nici o para din această tipărire, care, ce-i drept, nu şebucură de prea multă căutare, cu toate că abatele Kesfontai- nes6 îmifăgăduise să o facă să meargă, iar ceilalţi !urnalişti vorbiră destui de binedespre ea.

ea mai mare piedică în încercarea sistemului meu era teama că, de nuva ii admis, se va pierde timpul degeaba ca să e învăţat. u răspundeam la

aceasta ca practicarea metodei mele făcea ideile atît de limpezi, îneît, pentrua învăţa muzica prin scrierea obişnuită, oricine va cîştiga timp începînd cu amea. /pre a-mi dovedi spusele prin ePperienţă, am dat fără plată lecţii demuzică unei tinere americane numită domnişoara Kesroulins, pe care mi-oprezentase domnul Roguin G în trei luni ea fu în stare să descifreze prinmetoda mea orice muzică şi chiar să cînte după partitură mai bine decîtmine, atunci cînd nu se lovea de greutăţi prea mari. &cest succes fu grăitor,dar neluat în scamă. 0n altul ar umplut gazetele cu eîG dar, cu oarecaretalent de a găsi lucruri folositoare, cu nu aveam nici unul spre a le pune învaloare.

ată cum vasul meu ţîşnitor sc sparse pentru a doua oară G de astă dată

însă aveam treizeci de ani şi mă a$am la )aris, unde nimeni nu trăieştedegeaba. învăţătura pe care o trăsei din această încercare nu-i va mira decîtpe cei ce nu vor eitit cu luare-aminte prima parte a lucrării mele. *ăaruncasem în strădanii pe cit de mari pe atît de zadarniceG aveam nevoie sărăsu$u. în loc sa mă las cuprins de deznăde!de, mă lăsai ou nepăsare pradăleneviei mele şi în gri!a )rovidenţei, iar pentru a-i da timp să-şi împli-

6 &batele )ierre-"ranşois Kesfontaînes 56MLD'679D;, om tie litere,cunoscut prin cearta lui cu #oltaire 5n.t.;.



LMneasca opera, începui să mănînc, fără a nia grăbi, cei cSţiva ludovici ce-mimai rămăseseră, orînduind cheltuiala tembelelor melc plăceri fără să osuprim, netnaiducîndu-mă la cafenea decît la două zile o dată, iar laspectacole doar de două ori pe săptămSnă. în privinţa <fetelor66 n-am avut

de făcut nici o reformă, deoarece n-am risipit în viaţa mea nici un sol în acestscop, în afară de o singură dată, despre care voi vorbi, în curSnd.4iniştea, voluptatea, încrederea cu care îmi duceam acest trai trSndav şi

solitar, cînd n-am avut nimic de făcut timp de trei luni, este una dincuriozităţile vieţii mele şi una din ciudăţeniile rii mele. *area nevoie ce osimţeam de a nu dat uitării era tocmai ceea ce îmi tăia cura!ul de a ieşi înlume, iar trebuinţa de a face vizite mă silea să le privesc ca de nesuportat, înaşa măsură că încetai de a-i mai vedea pe academicieni şi pe ceilalţi oamenide litere cu care începusem de!a să întreţin relaţii. *arivauP H, abatele de*abl@, "ontenelle fură aproape singurii la care mă mai duceam uneori.)rimului i-am arătat chiar piesa mea de teatru arcis. îi plăcu, şi avu

bunăvoinţa de a o îndrepta. Kiclerot, mai tînăr decît ei, era cam de aceeaşivîrstă cu mine. 4ui îi plăcea muzica, a cărei teorie o cunoştea şi despre carevorbeam mult împreună G el îmi vorbea, de asemenea, despre proiectele salede lucrări. &sta stabili curînd între noi legături mai strSnse, care au duratcincisprezece ani şi care ar mai dura, probabil, dacă, din păcate, şi numai dinvina lui, n-aş fost aruncat şi eu în chiar domeniul său.

u v-aţi putea închipui în ce fel mi-am întrebuinţat acest scurt şi preţiostimp cc-mi mai rămSnea îna-

H )ierre de *arivauP 56MLL'67M8;, dramaturg, autorul comediilor 1oculdragostei şi al întîmplării, /urprizele iubirii ete. şi al romanelor #iaţa *arianeişi ăranul parvenit 5n.t,;.

L7.



ori le uitasem. în ecare dimineaţă, pe la ceasurile zece, mă duceam să măplimb la 4uPembourg, cu un #ergiliu sau cu un Rousseau 6 în. buzunar, şiacolo rememoram, pînă la ora mesei, e o odă sacră, e una bucolică, fără amă descura!a de faptul că, învăţînd-o pe aceea din ziua respectiva, o uitamcu totul pe aceea din a!un. îmi amintii că după înfrSngerea lui icias la

/@racusa, atenienii captivi îşi cîştigau pîinea recitind poemele lui =omer.Sştigul pe care-6 avui din această rămăşiţă de erudiţie, pentru a mă înarma împotriva sărăciei, fu să deprind faimoasa mea memorie să înveţe toţi poeţiipe dinafară.&veam un alt mi!loc, nu mai puţin solid, în şab, căruia îi consacram, curegularitate, la <*augisTB, după-amiezile din zilele cînd nu mă duceam laspectacol. &colo făcui cunoştinţă cu domnul de 4egal, cu un domn =usson, cu)hilidor, cu toţi marii !ucători de şah din acea vreme, dar n-am devenit maibun. şahist. u mă îndoiam însă că pînă la urmă am să devin mai tare ca eitoţi, şi asta era destul, după mine, ca să-mi cSştig ePistenţa. Ke oricenebunie mă agăţam, !udecam întotdeauna în acelaşi fel. îmi spuneam > <ine

are întîietate în ceva poate sigur că este căutat. /ă u deci primul, nuimportă în ce, voi căutat, prile!urile se vor ivi şi meritul meu va face restul.T&ceastă copilărie nu era un sosm al minţii mele, era acela al trîndăvieimele. /periat de marile şi rapidele eforturi pe care ar trebuit să le fac înstrădania mea, încercam să-mi măgulesc lenea şi-i învăluiam umilinţa înargumente demne de ea.6 1ean-Naptiste Rousseau 5n.t.;.B afenea din )aris 5n.t.;.

&şteptam astfeC în linişte terminarea banilor, şi cred că aş a!uns laultimul gologan fără să mă sinchisesc cîiuşi de puţin de asta, dacă părinteleastel pe care mă duceam să-l văd uneori la cafenea, nu m-ar smuls din

letargia mea. )ărintele astel era un z.urliu, dar, altfel, om cumsecadeG nu-iplăcea să mă vadă risipindu-mă aşa, fără să fac nimic. <Kaca muzicienii, îmispuse el, dacă savanţii nu cîntă la unison cu dumneata, schimbă coarda şivezi de femei- )oate că pe această cale vei izbuti mai bine. î-am vorbitdespre dumneata doamnei de Nezenval G du-te la ea din partea mea. ofemeie bună, care va privi cu plăcere pe cineva din ţara ului şi a soţului ei.3 vei întîln> la dînsa pe doamna de Nrogiie, ică-sa, care e o femeiedeşteaptă. Koamna Kupin este aha căreia i-am vorbit, de asemenea, despredumneata > du-i lucrarea dumitale G vrea să te vadă şi te va primi bine. ufaci nimic la )aris fără femei > ele sînt ca nişte curbe ale căror asimptote sînt înţelepţii G se apropie neîncetat unele de alţii, dar nu se ating niciodată. A

Kupă ce-am amînat de la o zi la alta aceste corvezi, sfîrşii prin a-mi luainima în dinţi, şi m-am dus s-o văd pe doamna de Nezenval. a mă primi cubunătate. înd doamna de Nrogiie intră în camera ei, îi spuse > <"iica mea,iată-6 pe domnul Rousseau, de care ne-a vorbit părintele astelT. Koamna deNrogiie îmi aduse laude pentru lucrarea mea şi, du- cîndu-mă la clavecinul ei, îmi arătă că se ocupase de ea. #ăzSnd că pendula era aproape să batăceasurile %unu, am vroit să mă retrag. Koamna de Nezenval îmi spuse > <ştideparte de locuinţa dumitale, rămîi, vei lua masa aiciT. u mă îăsai rugat.



lăsa multă vreme fără nici un rost, şi nu m-am înşelat. /ă vor-6 vorba de o lucrare a lui harles )inot Kuclos 567:9' 677B;, moralist şi

om de lume francez 5n.t.;.a <&m crezut asta atît de multă vreme şl atît de deplin, că lui i-am

încredinţat, după întoarcerea la )aris, manuscrisul confesiunilor mele.

Nănuitorul 1can-1ae?ucs n-a putut niciodat crede în perdie şi falsitate, decîtdupă ce-a căzut victima lor. 5ota lui 1.'1. Rousşeau.;na pe



rească. )ăşirea într-o casă bogată era o poartă deschisă spre avuţie G nuvroiam, în situaţia mea, să risc de a-mi închisă. Koamna Kupin, oricît de



binevoitoare putea , era serioasă şi rece G nu vedeam nimic în purtările eicare să mă încura!eze. în casa ei, mai strălucitoare pe atunci ca oricare altadin )aris, se aduna o lume căreia nu-i lipsea decît să e mai puţin numeroasăpentru a de elită în toate privinţele. i îi plăcea să vadă pe toţi oamenii cerăspSndeau strălucire, pe cei mari, pe oamenii de litere, femeile frumoase.

u întîlneai la ea decît duci, ambasadori, purtători de titluri înalte. Koamnaprinţesă de Rohan, doamna contesă de "orcal?uier, doamna, de *irepoiP,doamna de Nrignole, milad@ =erve@ treceau drept prietenele sale. Komnul de"ontenelle, abatele de /aint-)ierre h abatele /allier, domnul de "curmontB,domnul de Nernis8, domnul de Nuf fon 9. domnul de #oltaire, făceau parte dincercul şi din oaspeţii ei la mese. Kacă purtarea ei rezervată nu atrăgea mulţitineri, societatea sa, cu atît mai aleasă, nu era decît mai impunătoare, şibietul 1ean-1ac?ucs nu prea avea cu ce să scînteieze în mi!locul tuturoracestora. u cutezam deci să vorbescG dar, nemaipu- tînd să tac, mi-am luatcutezanţa de a-i scrie. a păstră două zile scrisoarea mea fără a-mi spunenimic. & treia zi, mi-o îiţapoie, adresmdu-mi cîtevs cuvinte de îndemn pe un

ton rece care mă îngheţă. &m început să vorbesc, frazele mi se topiră pebuze G6 &batele harles-renee de /aint-)ierre 56MDL'6798;, autorul unei scrieri

intitulată )roiect de pace perpetuă, despre care va vorba mai tîrziu înonfesiuni 5n.t.;.

s tienne "ourmont 56M/8'679D;, sinolog francez 5n.t.;.8 "raafois-1oachim de Nernis 5676D'67Q9;, poet şi prelat, a deţinut

funcţii politice sub 4udovic al U#-lea. ste autorul unor interesante *emorii5n.t.;.

9 Jeorge-4ouis 4eclerc de Nuon 567:7'67LL;, celebru savant, autorulstoriei naturale 5n.t.;.

Koamna Kupin este, după cum se ştie, ica lui /a( muel Nernard şi adoamnei "ontame. rau trei surori care puteau numite cele trei Jraţii.Koamna de la ouche, care făcu o escapada în &nglia cu ducele de ingston Gdoamna d[&rt@, iubita şi, mai mult decît atît, prietena, singura şi sinceraprietenă a domnului prinţ de onti, femeie adorabilă prin blînde- ţea, prinbunătatea minunatului ei caracter, cît şi pentru spiritul ei plăcut, prin.nesecata voioşie a inimii saleG în sfSrşit, doamna Kupin, cea mai frumoasădintre toate trei şi singura ce nu putea învinuită de nici o abatere înconduita sa. a fu răsplata pentru ospitalitatea domnului Kupin, căruiamama sa i-o dădu dimpreună cu un post de controlor al impozitelor şi o mareavere, drept recunoştinţă pentru buna primire pe care el i-o făcu în provincia

sa. fa încă, atunci cînd am văzut-o întSia oară, una dintre cele mai frumoasefemei din )aris. *ă primi în timp ce-şi făcea toaleta. &vea braţele goale, păruidespletit, capotul nepetrecut bine, &ceastă întSmpinare era pentru mineceva foarte nouG bietul meu cap îşi pierdu cumpătulG mă tulburai, uitai demine, pe scurt mă îndrăgostii de doamna Kupin.

+ulburarea mea nu păru a-mi dăuna în faţa ei G nici n-o luă în seamă. )rimicartea şi pe autor, îmi vorbi de proiectul meu ca o persoană instruită, cîntă,se acompanie la clavecin, mă opri la masă, unde mă aşeză alături de dînsa G



nu era nevoie de atîtea spre a mă face jsă înnebunesc G am şi înnebunit. a îmi îngădui să vin s-o văd G mă folosii, abuzai chiar de această învoire. *ăduceam la ea aproape în ecare zi, luam masa acolo de două sau de trei oripe săptimînă. *uream de nerăbdare de a-i vorbi> dar nu îndrăzneam s-o fac.*ai multe motive îmi sporeau siciunea



subita mea pasiune se stinse o dată cu orice speranţă, şi. după o declaraţie în formele îngăduite, am continuat să trăiesc faţă de ca ca şi mai înainte,



fără a-i mai vorbi cu nimic, nici măcar cu ochii.redeam ca nechibzuinţa mea fusese uitată G mă înşelam. Komnul de

"rancueil ul domnului Ku- pin şi ul vitreg al doamnei, era cam ele aceeaşivSrstă cu ea şi cu mine. &vea spirit, era frumosG putea să aibă pretenţiiG sespunea că şi avea faţă de ea, poate numai indcă-i dăduse o soţie destul de

urîtă, destul de moale, şi indcă ca trăia în bună înţelegere cu amîndoi.Komnul de "rancueil iubea şi cultiva oamenii de talent. *uzica, pe care ocunoştea foarte bine, fu un mi!loc de legătură între noi. îl vedeam des, m-am împrietenit cu el. 4a un moment dat, mă făcu să înţeleg că doamna Kupingăsea vizitele mele prea asidui şi mă ruga să le răresc. &cest compliment ar putut să-şi aibă locul atunci cînd ea îmi înapoiase scrisoareaG dar după optsau zece zile, şi fără nici o altă cauză, era, mi se pare, lipsit de rost. &sta creao poziţie cu aut mai ciudată, că nu eram mai puţin binevenit decît înainte ladomnul şi doamna de "ran- cueii. *ă duceam totuşi la ei, însă mai rar, şi aş încetat cu totul de a mă mai duce dacă, printr-o altă ciudăţenie neprevăzută,doamna Kupin nu m-ar rugat să veghez timp de opt sau zece zile lingă ul

ei, care, schimbîndu-şi educatorul, rămînea singur în acest interval. *i-ampetrecut opt zile intr-un supliciu pe care numai plăcerea de a mă supunedoamnei Kupin putea. să mă facă să-l sufăr G căci sărmanul henonceauPavea de pe atunci acea încăpăţînate ce era să-i dezonoreze familia şi care-i.aduse moartea în insula Nourbon. în timpul cit am stat lingă el, l-am

6 laude-4ouiF Kupin de "rancueil 567:L'6779;, încasator de. nanţe,este bunicul scriitoarei Jcorge /and 5născută Kupin;Q 9 împiedicat sa-şî facă rău lui însuşi şi altora, şi asta-i totul > dar n-a lost otreabă uşoară G nu m-aş mai li însărcinat cu aşa ceva pentru alte opt zile,chiar dacă doamna Kupin mi s-ar dat, ca recompensă.

Komnul de "rancueil îmi arătă prietenie, lucram împreună cu el am început amîndoi un curs de chimie la Rouelle. /pre a mai aproape de el, ampărăsit hotelul /aint-2uenlin şi rn-am mutat în strada #erdelet, care dă înstrada )lStriere, unde locuia domnul Kupin. &colo, în urma unei răcelinegli!ate, m-am ales cu o aprindere la plămSni, cc era să-mi aducă moartea. în tinereţe am avut adesea asemenea boli in$amatorii, plcurezii şi mai alesanghine, cc puneau uşor stăpînire pe mine, al căror număr nu-6 mai însemnaici, dar care toate m-au făcut să văd moartea destul de aproape spre a măobişnui cu imaginea ei. în timpul convalescenţei, avui răgaz să re$ectezasupra stării mele, deplîngîndu-mi timiditatea, slăbiciunea şi nepăsarea,care, în ciuda focului ce-6 simţeam în mine, mă lăsa să lîncezesc în trîndăvia

minţii, mereu la cheremul mizeriei. în a!unul zilei cînd am căzut bolnav, mădusesem la o operă de Ro- @er, ce se dădea atunci şi al cărei titlu l-am uitat.u toata bunăvoinţa mea faţă de talentele altora, ce m-a făcut totdeauna sămă îndoiesc de ale mele, nu m-am putut înpiedica de a găsi această muzicăslabă, fără căldură, fără invenţie. îndrăzneam uneori să-mi spun > <*i se parecă eu aş face una mai bună decît astaA. Kar cumplita idee ce-o aveamdespre compoziţia unei opere şi importanţa pe care auzeam că o dădeauoamenii dc artă unei asemenea înfăptuiri mă descura!a numaidecSt şi mă



un ambasador de genul lui Nar !ac C, căruia îi făcea o curte asiduă. "ratelesau, cavalerul de *ontaigu, gentilom de spadă al domnului Kauphin 6 B, era ocunoştinţă a acestor două doamne şi a domnului abate &lar@, de la &cademia"ranceză, pe care îl vedeam, de asemenea, din cînd în cînd. Koamna deNroglie, ştiind că ambasadorul căuta un secretar, mă propuse. ntrarăm în

tratative. u am cerut o leafă de cincizeci de ludovici, ceea ce era puţin pentru unpost unde trebuia să ai o ţinută costisitoare. l nu vroia să-mi dea decît osută de6 #aletul de cameră al cardinalului de "leur@ 56MD8'6798;, ministru sub

4udovic al U#-ea 5n.t.;.B "iul cel mai mare al regelui 5n.t.;.7 ' onfesiuni ' 1. 1. Rousseau ' vot. Q7pistoli \ şi să fac călătoria pe cheltuiala mea. )ropunerea era ridicolă. u ne-am putut înţelege. Komnul de "rancueil, care făcea eforturi să mă oprească,

O învinse. &m rămas, şi domnul de *ontaigu a plecat, luînd un alt secretar,numit domnul "ollau, care i se dăduse pentru biroul afacerilor străine. Karabia a!unseră la #eneţia, că se certară. "ollau, văzSnd ca are de-a face cu turnebun, îl lăsă balta G iar domnul de *ontaigu, neavînd decSt un tSnăr abate,pe nume de Ninis, care lucra cu secretarul şi nu era în stare să-i ţină locul,mă chemă pe mine. "ratele său, cavalerul, om isteţ, mă ameţi aşa de bine,dîndu-mi a înţelege că postul de secretar se bucură şi de alte drepturi, incitmă făcu sa primesc cei o mie de franci. &m căpătat douăzeci de ludovicipentru călătorie, şi am plecat.

4a 4@on aş vroit să apuc drumul către *ont enis, spre a o vedea întrecere pe sărmana *Sman. Kar am coborît Romii şi m-am îmbarcat la

+oulon, atît din pricina războiului şi elin motive do economie, cit şi pentru alua un paşaport de la domnul de *ire- poiP, care comanda atunci în )rovcnţaşi căruia îi fusesem recomandat. Komnul de *ontaigu, ncputîn- du-se lipsi demine, îmi trimitea depeşă după depeşă, spre a-mi grăbi călătoria. 3 întSmplare neplăcută o întSrzie însă.

ra în timpul ciumei de la *essina. "lota engleză ancorase acolo, şicorabia pe care ma a$am eu fu oprită şi cercetată. &sta ne supuse, a!ungîndla Jenova după o lungă şi foarte amară plutire pe mare, la o carantină dedouăzeci şi una de zile. 4i se dădu călătorilor dreptul ele a alege dacă vor săo facă pe vas sau în lazaret, unde furăm preveniţi că nu vom 6

6 4udovicul de aur valora B9 dc franci, pistolul 6: franci. Rousseau cerea

deci o leafă de 6B:: franci, în timp ce contele de *ontaigu îi oferea doar6::: 5n.t.;.găsi clecît patru ziduri goale, deoarece nu avuseseră timp să-l amena!eze. +oţi aleseră corabia. ăldura de nesuportat, puntea îngustă, unde nu teputeai mişca, păduchii, mă determinară să prefer lazaretul, cu orice risc. &mfost dus într-o clădire mare cu două caturi, absolut goală, unde n-am găsitnici fereastră, nici pat, nici masă, nici scaun, nici măcar un scăunel pe caresă mă aşez, nici măcar nişte paie pe care să mă întind. *i se aduse mantaua,



sacul de noapte, cele două cuiere G în urma mea fură închise porţile mari cuză- voare groase, şi rămăsei acolo, liber să mă plimb în voie din cameră încameră şi de la un cat la aVul, în- tîlnind peste tot numai singurătate şiaceeaşi goliciune.

Kar toate acestea nu mă făcură să regret că alesesem lazaretul în locui

corăbiei, şi, aidoma unui nou Robinson, începui să mă pregătesc pentru celedouăzeci şi una de zile ca pentru o viaţă întreagă. *ă delectai mai întîi cuvînătoarea păduchilor pe care-i adusesem de pe corabie. inci, după ce-mischimbai cămăşile şi hainele,.mă văzui, în sfîrşit, curat, procedai la orînduireacamerei pe care mi-o alesesem. îmi făcui un culcuş din hainele şi ţoalelemele, cearceafuri din mai multe şervete pe care le cusui cap la cap, o învelitoare din halat şi pernă din mantaua răsucită sul. Kinţr-un cufăr aşezat !os mi-am făcut scaun, iar din celălalt, pus în picioare, masă. &m scos hîrtie,călimara, am înşirat în !ur, în chip de bibliotecă, cele vreo douăsprezece cărţiaduse cu mine. )e scurt, m-atn instalat aşa de bine, că, în afară de perdele şiferestre, mă simţeam în acest lazaret absolut pustiu aproape tot atît de bine

ca şi în odăiţa mea din strada #er- deîet. &lesele mi se serveau cu multăpompă, însoţite de doi grenadiri cu baioneta la puşcă > scara era sala mea demîncare, palierul îmi ţinea loc de masă, prima treaptă îmi ţinea loc de scaun,şi cînd totul era gata, soldaţii, retrăgîndu-se, sunau un clopoţel spre a măQQ7HF, st % <

i6

( _>î%r6

1..h

m6

vesti că pot să vin să mănîne. ntre mese, cînd nu citeam, nu scriam sau numă ocupam cu dereticarea W sălaşului meu, mă duceam să mă plimb princimitirul protestant, ce ţinea loc de curte, unde urcam într-un turn care dădeaspre port şi de unde puteam să văd corăbiile ce veneau sau plecau.)etrecut astfel paisprezece zile, şi le-aş petrecut pe toate cele douăzecifără să mă plictisesc nici o clipă, dacă domnul de 1onville, însărcinatul



"ranţei, căruia îi trimisesem o scrisoare mirosind a oţet, a parfum, şi pe !umătate. arsa, nu mi-ar scurtat şederea acolo cu opt zile > pe acestea le-am petrecut la el, şi m-am simţit mai bine, o mărturisesc, în casa lui decît înlazaretul acela. l mă primi cu multă bunăvoinţă. Kupont, secretarul său, eraun băiat cumsecade, şi mă introduse, atît la Jenova, cit şi în împre!urimi, în

mai multe familii unde se ducea o viaţă destul de distractiva, şi am legat cuel o cunoştinţă şi o corespondenţă pe care am întreţinut-o vreme îndelungată. *i-am urmat apoi drumul de-a lungul 4ombardiei. &m văzut*ilano, #e- rona, Nrescia, )adova, şi am a!uns, în sfîrşit, ia #eneţia, aşteptatcu nerăbdare de demnul ambasador.

&m găsit un teanc de depeşe, atît de la urte cît şi de la ceilalţiambasadori, dintre care el nu le putuse citi pe cele cifrate, cu toate că aveacifrurile la în- demînă. întrucît nu mai lucrasem niciodată într-un astfel debirou şi nu văzusem pînă atunci un cifru de ministru, mă temui la început căam să mă încurcG dar constatai că nimic nu era mai simplu, şi în mai puţin deopt zile descifrai totul, deşi, de bună seamă, nu merita truda G căci, pe lingă

faptul, că ambasada de la #eneţia era destul de inactivă, ambasadorul nu eraom-uf căruia să i se. încredinţeze cea mai mici negociereCl- se a$a în mare încurcătură pînă la sosi- , rlZpăteaneşfd!fţd nici să dicteze, nici să scrie citeţ,li eram deci foărte necesar G simţi asta, şi mă trata bine.#îic ^sv n vjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj 0n alt motiv îl îndemna, de asemenea, s-o facă. Ke and domnul de "roula@,predecesorul lui, îşi zdruncinase mintea, consulul "ranţei, domnul 4e Nlond,rămăsese însărcinatul cu afaceri al ambasadei, şi continua să e şi dupăvenirea domnului de *ontai gu, pînă cînd îl va pus la curent cu toatetreburile. Komnul de *ontaigu, gelos că altul îi făcea meseria, cu toate că el

însuşi era incapabil să şi-o facă, îl privea cu ochi răi pe consul, şi de îndatăce-am sosit eu, îi luă funcţiunile - de secretar de ambasadă pentru a mi le damie. &cestea atrăgeau după sine titlul G el îmi spuse să mi-6 însuşesc. +ottimpul eît am rămas pe lîngă el, nu mă trimetea decît pe mine, cu acest titlu,la /enat şi la reprezentantul săuG şi, de fapt, era foarte resc ca el să preferesă aibă drept secretar de ambasadă un om al lui, decît un consul ori unfuncţionar numit de urte.

+oate astea îmi creară o situaţie destul de plăcută, îrnpiedicîndu-i pegentilomii săi, care erau italieni, ca şi pe pa!i şi cea mai mare parte dintreoamenii săi să-mi dispute întSietatea în casa lui. *-am slu!it cu succes deautoritatea legată de titlul meu spre a-i păstra dreptul de listă, adică scutirea

de taPe în eful său, împotriva încercărilor făcute în mai multe rînduri de a i-6 încălca, încercări la care funcţionarii lui vene- ţieni nu aveau de gînd săreziste. Kar în acelaşi timp nu puteam închide ochii asupra matrapazlîcurilor,deşi m-aş putut alege eu cîştigurile de la care Pcelenţa-sa nu s-ar dat înlături să-şi aibă partea sa.

l îndrăzni chiar să şi-o ceară din drepturile secretariatului, care se numeacancelarie. e a$am în războiG cu toate astea, se eliberau multe paşapoarte.)entru ecare din aceste paşapoarte se plătea un ţechin secretarului eare-6



elibera şi-l contrasemna. +oţi precedesorii mei încasau acest ţechin atît de lafrancezi, oît şi de la străini, fără deosebire. u găsii că6:6acest sistem era nedrept, şi, fără să u francez, l-am anulat pen t ru francezi, în schimb îmi cercam cu aii ta tărie dreptul meu de la ceilalţi, că marchizul

/cotti, fratele favoritului reginei /paniei, rugîndu-mă să-i dau un paşaportfără să-mi trimită ţechinul cuvenit, i l-am cerut, şi această îndrăzneală n-afost uitată de răzbunătorul italian. Ke cum se ailă despre reforma introdusăZde mine în taPa paşapoartelor, nu se mai prezentă să le ceară dccît o gloatăde pretinşi francezi, care, intr-o limbă păsărească, se clădeau unul dreptprovensal, altul drept picard, altul drept burgund. um am j o urechej destulde isteaţă, nu m-am lăsat păcălit, şi mă îndoiesc ca vreun italian să-mi şterpelit ţechinul cuvenit sau ca un francez să-l plătit. &m avut nerozia dea-i vorbi domnului de *ontai gu, care nu ştia nimic despre ceea ce făcusem.4a cuvmtul de ţechin d îşi ascuţi urechea şi, fără a-şi da părerea asuprasuprimării celor datoraţi de francezi, pretinse să-i împart cu el pe ceilalţi,

făgăcluindu-mi o răsplată echivalentă. *ai mult indignat decit atins îninteresul meu propriu de această propunere !osnică, o respinsei cu semeţie Gel stărui, eu mă aprinsei > <u, domnule, i-am spus cu cu tărie G Pcelenţa-voastră să păstreze ce e al ei, şi să-mi lase ce-i al meu G nu voi ceda nici unsingur soîA. #ăzînd că nu cîştiga nimic pe această cale, apuca alta, şi nu seruşina să-mi spună că, de vreme ce mă alegeam cu venituri de pe urmacancelariei sale, era drept să-i suport cheltuielile. u vroiam să mă cert cu elasupra acestui articol şi, de atunci, am cumpărat cu banii mei cerneală,hîrtie, ceară, luminări, parafe, pînă -şi sigiliul, care am pus să e refăcut, fărăca el să-mi restituie o para chioară. &sta nu mă împiedica să-i fac dinprodusul paşapoartelor o mică parte abatelui de Ninis, băiat cumsecade şi

departe de a avea vreo pretenţie de acest fel. Kacă el era drăguţ6:Bcu mine, eu nu eram mai puţin cinstit faţă de el, şi am dus-o totdeauna bine împreună.

în privinţa sarcinii mele, o găsii mai puţin grea decîi mă temusem, ca omfără ePperienţă, pe lingă un ambasador, care n-avea nici atîta, şi care, pedeasupra, cu nepriceperea şi îndărătnicia lui, părea a se împotrivi anume latot ceea ce intenţiile mele şi oarecare lumini mă inspirau să fac bine pentruserviciul său şi acela al regelui. 4ucrul cel mai înţelept pe care-6 făcu fu ele ase împrieteni cu marchizul *ari, ambasadorul /paniei, un om dibaci şi isteţ,care l-ar dus de nas dacă ar vrut, dar oare, dată ind uniunea de interese

a celor două coroane, îl sfătuia destul de bine ele obicei, dacă cestălalt n-ar stricat sfaturile sale pu- nînd totdeauna ceva de la sine în ePecutarea lor./ingurul lucru pe care îl aveau de făcut de comun acord era de a-i anga!a peveneţieni să păstreze neutralitatea. &ceştia nu se sau să dea asigurări înprivinţa delităţii lor în această chestiune, în timp ce furnizau pe faţă muniţiitrupelor austriece şi chiar recruţi, sub pretePtul dezertărilor. Komnul de*ontaigu, din dorinţa, cred, de a pe placul Republicii6, nu se sa nici el sămă facă să dau asigurări în toate rapoartele sale, în poda ePplicaţiilor mele,



că ea nu-şi va călca niciodată neutralitatea. încăpăţînarea şi împotrivireaacestui om mă obligau să scriu şi să comit în orice moment nechibzulnţe alcăror agent eram silit să k!, indcă aşa vroia ci, dar care îmi îngreunauuneori misiunea şi o făceau aproape cu neputinţă de îndeplinit. l ţinea, depildă, cu tot dinadinsul ca partea cea mai mare a raportului său către rege şi

a aceluia către ministru să e cifrată, cu toate că nici unul, nici altul nu-cuprindeau absolut nimic care să impună această precauţie. îi spuneam căde vineri, cinci soseau6 Republica .#eneţiei 5n.t.;.6:8depeşele de la urte, şi pînă sîmbătă, cînd plecau ale noastre, nu aveamdestul timp spre a face atStea eifrări şi a întocmi toată corespondenţa pecare trebuia să o pregătesc pentru acelaşi curier. 4a asta, el. găsi o soluţieadmirabilă, anume, de a scrie începînd de !oi răspunsurile la depeşele ceurmau să sosească a doua zi. &semenea idee i se păru destul de fericită, încSt-, indiferent de ce am putut să-i spun eu despre imposibilitatea, despre

absurditatea ePecutării ei, a trebuit să o punem în practică G şi tot timpul cîtam rămas la el, după ce luam notă de cSteva fraze, pe care el mi le spunea în treacăt în cursul săptămSnii, şi de cSteva noutăţi cunoscute de toatălumea, pe care le culegeam de ici, de colo, înarmat cu aceste unicemateriale, nu uitam niciodată ele a-i prezenta !-oia dimineaţa ciornadepeşelor ce trebuiau să plece sîmbătă, în afară de .unele adăugiri saucorectări, pe care le făceam în grabă pe marginea celor ce ne soseau vinereaşi la care ale noastre ţineau loc de răspunsuri. l mai avea un alt obicei,foarte caraghios, ce făcea corespondenţa sa de un ridicol greu de imaginat.&cesta consta în a trimite ecare ştire înapoi la sursa ei, în loc de a-i dacursul cuvenit. îi transmitea astfel domnului &meîot ştirile de la urte,

domnului de *aurepas pe cele din )ai is, domnului d[=avrincourt pe cele din/uedia, domnului de 4a hetardic pe cele de la )etersburg şi uneori ecăruiape cele venite de la ei înşişi, după ce eu le îmbrăcam în termeni oarecumschimbaţi. um din tot ce-i duceam să semneze cl nu-şi arunca ochii dccîv.peste rapoartele pentru urte şi le semna pe cele către ceilalţi ambasadorifără să le citească, eram mai mult sau mai puţin stăpîn să e întocmesc peacestea din urmă după moda zilei, şi făceam astfel ca ştirile să se încrucişezeunele cu altele. îmi fu însă cu neputinţă să dau o formă potrivită depeşelorimportante > şi eram încă fericit atunci cînd lui nu-i dădea prin cap să le6:9 împăneze tam-nisam cu cîteva r în duri puse de a el, si- lindu-mă să mă

întorc şi să transcriu la repezeală întreaga scriere împodobită de aceastănouă neobrăzare, căreia trebuia să-i fac onoarea cifrul ui, fără de care n-ar semnat-o. &m fost îndemnat de zeci de ori, spre gloria lui, să cifrez altcevadecît ceea ce-mi spusese el ! dar dîndu-mi seama că nimic nu putea autorizao aseH menea indelitate, l-am lăsat să aiureze pe socoteala lui, mulţumindu-mă să-i vorbesc cu sinceritate şi să-mi îndeplinesc cum credeam de cuviinţădatoria faţă de el.

eea ce am şi făcut întotdeauna cu o cinste, un zel şi o îndrăzneală ce



meritau din partea lui altă răsplată decît aceea pe care am primit-o pînă laurmă. ra timpul să u, în sfîrşit, ceea ce cerul, care mă înzestrase cu o refericită, ceea ce educaţia pe care o primisem de la cea mai minunată femeieşi aceea pe care mi-o făcusem eu însumi, mă hărăzise să u G şi am fost.&scultînd numai de mine însumi, fără prieten, fără sfaturi, fără ePperienţă,

într-o ţară străină, slu!ind o naţiune străină, în mi!locul unei mulţimi depungaşi care, pentru interesul lor, şi spre a înlătura scandalul bunuluiePemplu, mă stSrneau să fac ca ei, departe de a-i urma, am servit "ranţa,căreia nu-i datoram nimic, şi mai ales pe ambasador, aşa cum se şi cuvenea, în tot ceea ce atîrna de mine. reproşabil într-un post destul de însemnat,meritam şi m-am bucurat de stima Republicii, de aceea a tuturorambasadorilor cu care noi eram în legătură, precum şi de dragostea tuturorfrancezilor ce trăiau la #eneţia, chiar a consulului însuşi, pe care l-am înlocuit, cu părere de rău, în funcţiile ce ştiam că-i erau atribuite lui şi caremie mi-au adus mai mult necazuri decît bucurii.

Komnul de *ontaigu, urmîndu-6 fără rezerve pe marchizul *ari, nu intra

în amănuntele datoriilor lui şi le negli!a în aşa măsură, că, fără mine,francezii



din #eneţia n-ar observat că au acolo un ambasador al naţiunii lor. +otdeauna îndepărtaţi, fără ca el să se ostenească să-i asculte, cînd aveau



nevoie de protecţia lui, ci se descura!au şi nu apărea nici unuC nici în suita sa,nici la masa lui, unde nu-i poftea niciodată. &m făcut adesea din îndemnulmeu ceea ar trebuit să facă el > le-am înlesnit francezilor cc se adresau ui,sau mie, toate serviciile ce stăteau în. puterile mele. în orice altă ţara aş făcut mai mult ş dar, neputînd vedea pe nimeni cu rang important, din

pricina ţării mele6

, eram nevoit să recurg adesea la consul, şi consulul,stabilit aici, împreună cu familia lui, trebuia să respecte unele obligaţii ce-6 împiedicau să facă tot ceea ce ar vroit el să facă. +otuşi, văzîndu-6 uneoriprea moale şi lipsit de cura!, m-am aventurat în demersuri cutezătoare,dintre care multe mi-au reuşit. îmi amintesc unul ce mă face să rid şi astăzicînd mă gîndesc la ei. imeni nu bănuia ca datorită mie amatorii de teatrudin )aris au putut s-o vadă pe aroline 6 B 8, dimpreună cu sora ei amille >totuşi, nimic nu e mai adevărat. #eronese, tatăl lor, se anga!ase cu toţi copiiilui pentru trupa italiană G dar, după ce primise doua mii de franci pentrucălătorie, în loc să plece, rămase liniştit la #eneţia, la teatrul /aint-4uc, undearoline, deşi încă o copilă, atrăgea multă lume. Komnul duce de Jcsvres, ca

prim gentilom al camerei regelui, îi scrise ambasadorului, cerînd pe tată şi peică. Komnul de *ontaigu îmi dădu scrisoarea, spunmdu-mi drept oriceinstrucţiuni > <#ezi de astaT. *-am dus la domnul 4e Nlond să-l rog să stea devorbă cu persoana căreia îi aparţinea teatruC /aint-4uc, şi care6 Rousseau era cetăţean elveţian şi lucra, aici, în slu!ba statului francez 5n.t.;.

8 &ctriţă italiană, ica lui haries-&ntoine #eronese, zis )antalon 5n.t.;.era, cred, un Iustinîam, spre a-i da drumul iui #e- ronese, care era anga!at în serviciul regelui. 4e Nlond, care nu prea lua treaba în serios, o făcu rău.Iusii- niani îi spuse ee-i spuse, şi #eronese nu tu concediat. "ui înţepat. ra în timpul carnavalului. )umn du-mi costumul de gală şi masca, am cerut să

u dus la - palatul Iustiniani. +oţi cei care văzură apă ritul gondola mea custema ambasadorului fură surprinşi D #eneţia nu mai văzuse niciodată aşaceva. ntru, mă anunţ sub numele de una siora maschera 6. Ke cura fuiintrodus, îmi scot masca şi-mi spun numele. /e-, natorul păli şi ramase încremenit. <Komnule, m-am adresat către el în veneţiană, îmi pare rău căstingheresc pe Pcelenţa-voastră cu vizita mea, dar dumneavoastră aveţi lateatrul /aint-4uc un om numit% #eronese care este anga!at în serviciul regeluişi care> v-a mai fost cerut> vin să-l cer încă o dată în nu-C mele*aiestăţiisaleA. /curta mea cuvîntare avu efect.> îndată după ce plecai,omul meu alergă să-şi înfăţi- ! şeze tărăşenia la inchizitorii /tatului, care-itrasară un refec zdravăn. #eronese fu concediat chiar în ziua aceea, l-am dat

de veste că dacă nu pleacă în opt zile, voi pune să e arestatG el a plecat. ! ! într-altă împre!urare, am scăpat de pedeapsă, sin-% gur şi aproape fără

a!utorul nimănui, pc . căpitanul% unui vas de mărfuri. /e numea căpitanul3livet, din *arsilia G numele vasului l-am uitat. chipa!ul său sa certase cunişte csclavoni din serviciul Republicii > se luaseră la bătaie, şi vasul a fostpus sub arest cu atîta severitate, că nimeni, în afară de căpitan, nu putea săurce pe punte sau să plece fără permis. l se adresă ambasadorului, care-6



trimise la plimbare G se duse la consul, care-i spuse că nu era o afacere decomerţ şi că el nu se putea amesteca G neştiind ce să mai facă,6 3 persoană mascată 5it.;.6:7,



particulare cu care mă însărcinam, şi spiritul de dreptate m-a făcut să suporttotdeauna paguba rezultată din vina mea înainte de a-i da cuiva prin gînd săse plîngă. u voi cita în acest sens decît o singură întîmpîare ce se referi laplecarea mea din6:Q



#eneţia şi ale cărei consecinţe le-am simţit mai pa urmă la )aris.Nucătarul nostru, pe nume Roussciot, adusese din "ranţa o chitanţă de



două sute de franci pe care un prieten al lui, perucliier, o avea dc la un nobilve- neţian cu numele Ia.netto ani pentru procurarea unor peruci. Roussciot îmi dădu această chitanţă, ru gîndu-mă să încerc să capăt ceva prin bună înţelegere. Ftiam, şi ştia şi cl, că obiceiul dintotdeauna al nobililor veneţieniera de a nu mai plăti, odată întorşi în patria lor, datoriile făcute într-o ţara

străină G cînd cineva vrea să-i constrîngă la plată, îl chinuiesc pe bietulcreditor cu atîtea tărăgăneli şi tîrguieli, că acesta se descura!ează şi sfîrşeşteprin a se lăsa păgubaş ori se mulţumeşte cu o nimica toată. 4-am rugat pedomnul 4e Nlond sa stea de vorbă cu Ianetto G acesta a recunoscut chitanţa,nu însă şi plata. Kupă multe stăruinţe, făgădui, în cele clin urmă, trei ţechini.înd 4e Nlond îi prezentă chitanţa, cei trei ţechini nu erau pregătiţi G trebuiasă mai aşteptăm. în timpul acestei aşteptări, surveni cearta mea cuambasadorul şi plecarea de la el. &m lăsat hSrtiile ambasadei în cea maimare ordine, dar chitanţa lui Roussciot nu se găsea nicăieri. Komnul 4e Nlondmă asigură că mi-o dăduse înapoiG îl cunoşteam ca un om prea cinstit spre ama îndoi ele astaG dar îmi fu cu neputinţă să-mi amintesc ce se întîmplase cu

chitanţa. um Ianetto recunoscuse datoria, l-am rugat pe domnul 4e Nlondsă încerce a căpăta cei trei ţechini cu o adeverinţă de primire, ori să-l înduplece a se mulţumi cu o chitanţă duplicată. Ianetto, ştiind chitanţapierdută, nu vroi să faca nici una, nici alta. -am oferit lui Roussciot cei treiţechini din punga mea, în schimbul chitanţei. l îi refuză şi-mi spuse să mădescurc la )aris cu creditorul, a cărui adresă mi-o dădu. )eruchierul, a$înd cese pe-trecuse, îmi ceru sau chitanţa, sau banii toţi. 5î[e n-aş clat, în indignareamea, să pot regăsi acea blestemată chitanţă C &m plătit cei două sute defranci, şi asta din toată sărăcia mea. ată cum pierderea chitanţei îi adusecreditorului plata întregii sume, pc cînd, dacă, spre nenorocul lui, chitanţa s-

ar regăsit, ar căpătat, cu chiu cu vai, cei zece scuzi făgăduiţi de P-celenţa-sa Ianctto ani. înclinarea ce credeam a o simţi pentru slu!ba mea mă făcu să mi-o

îndeplinesc cu plăcere, şi, în afară de întSlnirile cu prietenul meu Jarrio şiacele-a cu virtuosul &ltuna, despre care voi vorbi în curînd, în afară deplimbările nevinovate prin piaţa /an *arco, de teatru şi de cîteva vizite pecare le făceam mai totdeauna împreună, singurele mele bucurii erau îndatoririle mele. u toate că munca nu era prea grea, mai ales avînda!utorul abatelui de Ninis, întrucît corespondenţa era foarte întinsă şi, cum nea$am în timp de război, eram mereu ocupat în modul cel mai chibzuit.4ucram în ecare zi o bună parte a dimineţii, iar în zilele de curier stăteam

uneori pînă ia miezul nopţii. îmi consacram restul timpului învăţSnd meseriace-o începusem şi în care speram, după succesele obţinute, să u folosit cumai mult spor mai tîrziu. într-adevăr, toată lumea mă privea cu ochi buni, începuid cu ambasadorul, care se lăuda cu serviciul meu, care nu s-a plînsniciodată dc mine şi a cărui singură nemulţumire se datora aptului ca, plîn-gîndu-mă eu însumi fără temei, am dorit, în ceie din %urmă, sa u concediat.&mbasadorii şi miniştrii regelui, cu care noi eram în corespondenţă, îi făceau, în legătură cu meritul secretarului său, complimente de care ar trebuit să



la preţui resc al bunelor servicii, care este stima celor ce sînt în măsură săle !udece şi sa le răsplătească. u voi spune dacă ePactitatea mea în a-mi îndeplini funcţia era pentru ambasador un motiv întemeiat de a se plînge,dar voi spune că era singurul pe care l-a accentuat pînă în ziua despărţiriinoastre.

asa lui, pe care nu şi-o ţinea niciodată pe un picior prea bun, era plină deticăloşi G francezii erau trataţi rău, italienii aveau întîietate G şi chiar printreaceştia, slu!itorii cinstiţi anga!aţi mai de mult la ambasadă au fost alungaţi înmod ruşinos, între alţii primul său gentilom, pe care-6 avea de la contele de"roula@ şi care se numea, cred, contele )eati, sau eu un nume foarteapropiat. &l doilea gentilom ales de domnul de *ontaigu era un tîlhar din*antua, numit Komini?ue #itali, căruia ambasadorul îi încredinţa gri!a caseişi care,L668prin linguşiri şi economii !osnice, îi cîştigă încrederea şi deveni favoritul lui, în

dauna puţinilor oameni cumsecade ce se mai a$au încă acolo şi asecretarului care se a$a în fruntea lor. 3chiul integru al unui om cinstit îistinghereşte totdeauna pe hoţomani. u era nevoie de mai mult pentru ca#itali să prindă ură pe mine G dar această ură avea şi o altă cauză, ce-o făceaşi mai înverşunată. +rebuie să arăt această cauză, spre a condamnat dacăm-am înşelat cumva.

&mbasadorul avea, după protocol, o lo!ă la ecare din cele cinci teatre. înecare zi, la masă, el numea teatrul unde vroia să se ducă în ziua aceeaGdupă el, alegeam eu, apoi gentilomii dispuneau dc celelalte lo!i. 4uam, laplecare, cheia lo!ei pe care o alesesem, într-o zi, #itali nel tind acolo, îl însărcinai pe valetul ce mă însoţea să-mi aducă cheia într-o casă pc care i-o

indicai. #itali, în loc să-mi trimită cheia mea spuse că o ia el. "ui cu aiît mai !ignit, cu cît valetul îmi aduse la cunoştinţă aceasta de faţă cu toată lumea./cara, #itali vroi să-mi spună cîteva cuvinte de scuză, pe care le respinsei> <\ii inc, domnule, i-am răspuns, vei veni să-mi ceri iertare la cutare oră, în casaunde am primit afrontul şi de faţă cu oamenii care au, fost martoriG altfel îţideclar că poimîine, orice s-ar în- tîmpla, dumneata sau eu, unul din doi, vapleca cie aiciA. &cest ton hotărît îl puse ia locul lui. #eni în casa şi la oraPată spre a-mi cere scuze în public cu o !osnicie vrednică de el G în schimb, îşi luă la nudul lui măsurile sale şi, continuind să-mi iacă mari plecăciuni, mălucră atît dc bine pc italieneşte, că, nepu- tîndu-6 convinge pe ambasador sămă concedieze, mă puse în situaţia de a pleca eu însumi.

0n asemenea ticălos nu era tăcut, dc bună seamă, să mă cunoască G darcunoştea din mine ceea ce servea scopurilor lui. *ă cunoştea bun şi blîndpînă la ePces pentru a trece cu vederea greşelile făcute fără i

i 69v-oie, mîndru şi necruţător cu !ignirile premeditate, iubind cuviinţa şidemnitatea în lucrurile îngăduite şi pe atît de pretenţios în a mi se darespectul ce mi se cuvenea, pe cit de atent eram să-l dau şi eu celor ce-6meritau. "olosindu-se de aceste însuşiri ale mele, făcu totul spre a mă



descura!a. întoarse casa cu susul în !osG zădărnici încercările mele de apăstra aici regulă, supunere, curăţenie şi ordine. 3 casă fără femei6 arenevoie de o disciplină mai severă spre a păstra în ea cumpătarea deneînlăturat a demnităţii. l făcu în curînd din a noastră un loc de orgii şidestrăbălare, o vizuină de puşlamale şi desfrSnaţi, li dădu ca al doilea

gentilom al Pcelenţei-sale, în locul celui pe care-î izgonise, un altpezevenghi ca şi el, care ţinea un bordel în rucea de *altaG şi aceşti doipungaşi, ce se înţelegeau bine între ei, erau de o neruşinare egală cuneobrăzarea lor. în afară de camera ambasadorului, care nu era nici eatocmai în regulă, nu se a$a în toată casa un singur colţ convenabil pentru unom cumsecade.

um Pcelenţa-sa nu cina niciodată, noi aveam seara, gentilomii şi eu, omasă particulară, unde mîn- cau, de asemenea, abatele de Ninis şi pa!ii. încea mai păcătoasă circiumă se servea însă mai curat, mai bine, cu şervetemai puţin murdare şi se găsea o mîncare mai gustoasă. ouă ni se dădea unsingur sfeşnic mic, negru, farfurii de alamă, furculiţe de er. u mai vorbesc

de ce se făcea pe ascunsG dar mi se luă gondola G dintre toţi /ecretarii deamabasadă eu eram singurul ce trebuia să închiriez una, sau să umblu pe !os, iar stema Pcelenţei-sale n-o mai aveam decît atunci cînd mă duceam la/enat. Ke altminteri, nimic din ce se petrecea înăuntru nu era necunoscut înoraş. +oţi slu!itorii ambasadorului ţipau în gura mare. Ko-6 ontesa de *ontaigu rămăsese la )aris 5a.ed.fr.;.



mini?ue, capui răutăţilor, striga cel mai tare, ştiind că neruşinarea cu careeram trataţi pe mine mă supăra mai mult decît pe ceilalţi. u eram singurul



de-al casei care nu spuneam nimic în afară, dar mă .plingeam cu nădufambasadorului de toate şi de el însuşi, căci, stîrnit în ascuns de su$etul luiblestemat, îmi făcea în ecare zi un nou afront. /ilit să cheltuiesc mult spre a în rînd cu confraţii mei şi a-mi ţine rangul în postul ce-6 aveam, nu puteampune deoparte un sol din leafa mea, şi cînd îi ceream bani, îmi vorbea de

stima şi încrederea lui, ca şi cum acestea mi-ar umplut punga şi ar înlocuit restul.&ceşti doi pungaşi sfîrşiră prin a suci cu totul capul stăpînului lor, care nu-

6 avea nici aşa prea drept, şi îl tîrau spre ruină prin tot felul de tîrguri înşelătoare, despre care-6 convingeau că erau tîrguri de om şmecher. îlfăcură să închirieze pe Nrenta un palazzo cu dublul valorii lui, şi împărţirăsurplusul cu proprietarul. &partamentele erau încrustate cu mozaic şi împodobite cu pilaştri şi coloane foarte frumoase, de marmură, după modalocului. Komnul de *ontaigu puse, din fălnicie, să se acopere toate acesteacu o lemnărie de brad, pentru singurul motiv că la )aris apartamentele sînt îmbrăcate în lemn. +ot dintr-un motiv asemănător, fu singurul dintre

ambasadorii de la #eneţia care interzise pa!ilor săi să poarte spadă şivaleţilor să aibă baston. ată cine era omul care, din aceeaşi pricină, poate,prinse pică pe mine, numai indcă-l slu!eam cu credinţă.

îndurai cu răbdare dispreţul, grosolăniile, răul lui tratament, atîta timp cit,văzînd în ele o toană, nu credeam a vedea o ură G dar de îndată ce constataică scopul lui era de a mă lipsi de onoarea ce-o meritam prin bunele meleservicii, m-am hotărît să renunţ la totul. )rima dovadă ce-o avui despre reaualui voinţă fu cu prile!ul unui ospăţ ce trebuia să-l dea în cinstea66Mdomnului duce de *odena şi a familiei lui, ce se a$au la #eneţia, şi cînd el îmi făcu cunoscut că nu voi ocupa locul meu la masă, i-am răspuns înţepat,

dar fără să mă supăr, că, avînd cinstea de a mm ca în ecare zi acolo, dacădomnul duce de *odena ar cere să nu iau parte cînd va veni el, era dedemnitatea Pcelenţei-sale şi de datoria mea sa nu consimţim la una ca asta.<um, zise el înfuriat, secretarul meu, care nici nu e gentilom, pretinde să- iamasa cu un suveran, cînd înşişi gentilomii mei nu o iau EA <Ka, domnule, amreplicat eu, postul cu care m-a onorat Pcelenţa-voastră mă înnobileazădestul, atîta vreme cît îl ocup, spre a mai presus de gentilomii voştri, saupretinşi ca atare, şi spre a admis acolo unde ei nu pot să e. Ftiţi prea bineca în ziuaH cînd vă veţi face prezentarea ocială, eu sînt chemat de etichetăşi de un obicei străvechi să vă urmez în costum de ceremonie şi să staualături de dumneavoastră la masa de la )alatul din /an *arco G şi nu văd

pentru ce un om care poate şi trebuie să manînce în public cu dogele şi/enatul #eneţiei n-ar putea să mănînce în particular cu domnul duce de*odena.T u. toate că argumentul era fără replică, ambasadorul nu ţinuseama de el G dar n-am mai avut prile!ul să reîmioim disputa, deoarecedomnul duce de *odena n-a mai venit să ia masa a dSnsul.

Ke atunci n-a încetat de a-mi face neplăceri, de a mă nedreptăţi într-una,străduindu-se să-mi ia micile prerogative legate de postul meu spre a letransmite scumpului său #itali, şi sînt încredinţat că, dacă ar îndrăznit să-



săi, care se ridicară în picioare, ca dc obicei, şi care mi-ar dat, cred, maicurînd a!utor mic împotriva lui, decSt lui împotriva mea. "ără a mai urca încamera mea, am coborît scara numai decît şi am părăsit în aceeaşi clipăpalatul, pentru a nu mă mai întoarce niciodată acolo.

*-am dus drept la domnul 4e Nlond, spre a-i povesti întîmplarea. l nu fu

ţarea surprinsG cunoştea omul. *ă opri la masă. &cest prînz, deşi nepregătit,fu strălucit. +oţi francezii ele vază din #eneţia se a$au acolo. imeni nu luăpartea ambasadorului. onsulul povesti cazul meu celor de faţă. 4a auzul celor petrecute, nu fudecît un strigăt, care nu era în favoarea Pcelenţei-sale. a nu-mi plătisedrepturile, nu-mi dăduse nici măcar un sol, şi, redus doar la cei cîţiva ludovicipe care-i aveam la mine, eram în încurcătură în ce priveşte întoarcerea mea în ţară. +oate pungile mi se deschiseră. &m luat douăzeci de ţechini66Qdin punga domnului 4e Nlond, tot aiîta din aceea a domnului de /ant-vr, cucare, după cel dinţii, eram într-o legătură mai strînsă G le mulţumii tuturor

celorlalţi, şi, aşteptîndu-mi plecarea, m-am instalat la secretarul consulatului,care a dovedit publicului că naţiunea nu era complice cu nedreptăţileambasadorului. &cesta, furios de a mă vedea a!utat în nenorocirea mea, iardînsul părăsit, oricît era el de ambasador, îşi pierdu cu totul capul şi se purtăca un smintit. *erse pînă acolo, că prezentă un memoriu /enatului cerînd său arestat. 4a sfatul abatelui de Ninis, m-am hotăfît să rămîn încăcincisprezece zile în loc să plec a treia zi, aşa cum avusesem de gînd. +oatălumea a văzut şi mi-a aprobat conduita G eram pretutindeni stimat. /enatulnu catadiPi să răspundă năstruşnicului memoriu al ambasadorului, şi-mitrimise vorbă prin consul că puteam să rămîn la #eneţia cit timp doream,fără să mă neliniştesc de demersurile unui scrîn- tit. ontinuat să-mi văd

prietenii > m-am dus să-mi iau rămas bun de la domnul ambasador aî/paniei, care mă primi foarte bine, şi de la contele de "ino- chietti, ministruleapolelui, pe care nu l-am găsit, dar căruia i-am scris, iar el mi-a răspunsprin cea mai îndatoritoare scrisoare din lume. în sfîrşit, am plecat, nelăsînd,cu toată struntorarea mea, alte datorii decît împrumuturile de care am vorbitşi cincizeci ele scuzi primiţi de la un negustor numit *orandi, pe care arriose însărcina să-l plătească, şi căruia nu i-am mai înapoiat niciodată banii, cutoate că ne-am revăzut adesea după aceea G cît despre celelalte două împrumuturi despre care am vorbit, pe acestea le-am achitat în întregime, de îndată ce mi-a fost în putinţă.

/ă nu părăsim #eneţia fără a spune un cuvînt despre faimoasele distracţii

din acest oraş, sau măcar despre foarte mica parte de care m-am bucurat cîttimp am stat acolo. /-a văzut în cursul tinereţii mele6B:cît de puţin am alergat după plăcerile acestei -vîrste, sau barem după aceleace poartă acest nume. u miPam schimbat rea la #eneţia G dar ocupaţiilemele, care, de altminteri, nu-mi prea dădeau răgaz, îmi făceau mai plăcutepetrecerile nevinovate pe care mi le îngăduiam. )rima şi cea mai dulce erasocietatea oamenilor de merit, domnii 4e Nlond, de /aint-@r, arrio, &ltuna



vîrstă nu arc nici douăzeci de ani. u cunosc ceva mai voluptuos, maimişcător dccît această muzică > bogăţia artei, gustul ales al cîntecelor,frumuseţea vocilor, ePecuţia desăvîrşită, totul în aceste încSntătoareconcerte contribuie să producă o impresie care nu e, de bună scamă, demare gală, clar mă îndoiesc că vreo inimă omeneasca poate să-i reziste.

arrio şi cu mine nu lipseam niciodată de la vecerniile de la &l endi cănii [, şinoi nu eram singurii de acolo. Niserica era totdeauna plină de amatori G chiarartiştii de la 3peră veneau să-şi însuşească adevărata frumuseţe a cînteculuide la aceste ePcelente modele. eea cc mă supăra erau acele blestematezăbrele ce nu lăsau să treacă printre ele decît sunetele, ascunzSnd angelicelechipuri ce le dădeau glas. ici nu mai vorbeam despre altceva. ntr-o zi,vorbindu-i despre asta domnului 4e Nlond > <Kacă eşti atît de curios să veziacele fete, îmi spuse el, e uşor să-ţi împlinesc dorinţa. u sînt unul dinadministratorii casei. &m să te chem să iei masa cu ele.A u i-am dat pacepînă ce nu şi-a îndeplinit făgăduiala. )ăşind în sala ce închidea acelefrumuseţi atît de rîv- nite, am simţit o tresărire de dragoste pe care n-o mai

încercasem niciodată. Komnul 4e Nlond îmi prezentă una după alta acestecîntăreţe faimoase, pe care nu le cunoşteam decît după glas şi după nume.#ino, /ophic... ra îngrozitoare. #ino, attina... ra chioară. #ino, Nettina...ra ciupită de vărsat. &proape nici una nu era lipsită de un cusur ce-ţi sărea în ochi. ălăul rîdea de cruda mea surprindere. Kouă sau trei mi se părurătotuşi mai acătării > clar ele nu cSntau dccît în cor. ram dezamăgit. în timpulmesei fură stîrnite la vorbăG se înveseliră toate. 0rîţenia nu înlătură graţia Gle-o găseam din 6

6 erşetori, milogi 5ir.;.6B8



plin. îmi spuneam> <u se poate cînta astfel, fără su$etG şi ele auA. )înă laurmă, felul meu de a le vedea se schimbă atît de mult, că ieşii de acolo



abia de pot să le înţeleg eu însumi, sfîrşii prin a mă lăsa tîrît, împotrivagustului, a inimii, a raţiunii, a voinţei mele, numai din slăbiciune, din ruşinea



de a nu da loc V bănuieli şi, cum se spune în această ţară, per non parertroppo coglione)adoana6 B la care rie-am dus avea o înfăţişare drăguţă, erachiar frumoasă, însă nu de o frumuseţe care să-mi placă. Komini?ue mă lăsăla ea. &m pus sa se aducă dulceţuri, am pus-o să cm te şi după o !umătatede ceas am vrut să plec, lăsîncîu-i pe masă un ducatG dar ea avu ciudatul

scrupul de a nu vroi să-l primească înainte de a-6 meritat, iar eu ciudataprostie de a-i ridica acest scrupul. *-am întors acasă atît de convins căfusesem îmbolnăvit, îneît primul lucru pe care-6 făcui fu să trimit dupăchirurg spre a-mi da leacuri. imic nu poate egala starea de spirit de caresuferii timp de trei săptămSni, fără ca vreo durere reală sau vreun semnaparent sa o îndreptăţească. u-mi puteam închipui că aş scăpat teafăr dinbraţele )adoanei. hirurgul însuşi a trebuit să depună mari străduinţe spre amă linişti. l nu izbuti într-aceasta decît încredinţîndu-mă că aveam oconstituţie deosebită, ce nu putea infectată uşor, şi, cu toate ca măePpusesem poate mai puţin ca oricare alt om ia această încercare, sănătateaneindu-mi atinsă cu nimic în această privinţă, căpătai dovada că chirurgul

avea dreptate. &ceastă opinie nu mă făcu totuşi mai îndrăzneţ, şi, dacă măbucur în ade- % văr de-o asemenea favoare a naturii, pot spune că n-amabuzat niciodată de ea.

ealaltă aventură a mea, deşi tot cu o fată din acestea, a fost de un genoarecum diferit, atît în ce priveşte originea, cit şi prin efectele ei. &m spus căacel căpitan 3livet îmi dăduse o masă pe vasul lui,6 a să nu par prea bleg 5it.;.B )atroana 5it.;.unde îl luasem şi pe secretarul ambasadei spaniole. *ă aşteptam la o primiresolemnă, cu salve de tun. chipa!ul ne întîmpină înşirat pe două rînduri, darnu fu nici o împuşcătură, ceea ce mă umili adine din pricina ui Jarrio, pe

care-6 vedeam puţin !ignit G şi e adevărat că pe vasele de mărfuri se trăgeausalve de tun pentru te miri ce oameni care o meritau, desigur, mai puţindecît noi G pe deasupra, credeam Xa avea dreptul la o anumită distincţie dinpartea căpitanului. u-mi putui ascunde nemulţumirea, deoarece aşa cevanu sta în. rea mea G şi cu toate că masa a fost foarte bună, iar căpitanul3livei i-a făcut toate onorurile, eu ani început-o cu proastă dispoziţie,mîncînd puţin şi vorbind şi mai puţin. *ai aşteptam ca măcar la prima închinare de pahar să se tragă o salvă > nimic. Jarrio, care-mi citea în su$et,rîdea văzîndu-mă îmbufnat ca un copil. 4a al treilea fel de mîncare, văzuiapropiindu-se o gondolă. <#ai de mine, domnule, îmi spuse căpitanul, ţineţi-va bine, iată inamicul CA 4-am întrebat ce vroia să spună > îmi răspunse printr-

o glumă. Jondola aborda, şi văzui ridieîndu-se din ea o it- nără fatăstrălucitoare, foarte dichisită şi foarte sprintenă, care din trei sărituri fu încabină G şi mă pomenii cu ea lîngă mine, înainte de a observa că sc maipusese un tacîm. ra pe atît de fermecătoare pe cît de vioaie, o brunetă decel mult douăzeci de ani. u vorbea decît italieneşte > singur accentul ei fude a!uns ca să-mi sucească minţile. în timp ce mînca şi v.orbea într-una, seuită la mine, mă Pă o clipă, apoi, strigînd > </imtă "ecioară C &h, scumpulmeu Nremond, de cînd nu te-am mai văzut CA se arunca în braţele mele, îşi



lipi gura de a mea, şi mă strînse, să mă înăbuşe. 3chii ei mari, negri ca deorientală îmi îngeau în inimă săgeţi de foc G şi, cu toate că surprinderea mălîstîci la început, fără să mai ţin6B7seama de cei de faţă, mă aprinsei atît de repede şi în aşa măsură, inert a

trebuit ca frumoasa mea să mă stăpSnească ea însăşi G eram, pasămi-te,beat sau mai degrabă furios. înd ea mă aduse la punctul unde mă vroia, îşimai potoli mîngîierile, dar nu şi aţîţările, iar cînd socoti cu cale să ne ePplicecauza, adevărată sau falsă, a acestei vioiciuni, ne spuse că eu semănăm leitcu domnul de Nremond, directorul vămilor din +oscana G că se îndrăgostise deacest domn de Nremond, că-6 mai iubea încă, dar îl părăsise indcă era oproastă, şi că în locul lui mă lua pe mine G că vroia să mă iubească, indcăaşa-i plăcea ei, şi că, din acest motiv, trebuia s-o iubesc şi eu atîta timp cîtasta îi va face plăcere G apoi, după ce mă va îngenuncheat cu totul, urmasă am răbdare, aşa cum făcuse scumpul ei Nremond. ele spus s-au îndeplinit întocmai. )use stăpînire pe mine ca pe bărbatul ei, îmi dădea să-i

ţin mănuşile, evantaiul, cinda, pălăria ! îmi poruncea să mă duc încoace şi încolo, să fac cutare sau cutare lucru, şi eu mă supuneam. îmi spuse să măduc să dau drumul gondolei sale, indcă vroia să se servească de a mea, şim-ain dus G îmi spuse să mă scol de la locul meu şi să-l rog pe Jarrio să seaşeze lingă ea indcă avea să-i vorbească ceva, şi o făcui. #orbiră mult timp împreună şi în şoaptă G i-am lăsat în pace. *ă chemă, venii numaidecît.<&scultă, Ianetto, mu spuse, cu nu vreau să u iubită după modafranţuzească, şi nici n-ar bine. 4a primul semn de plictiseală, pleacă G darnu rămîne la !umătate, te previn.T Kupă masă ne,-am dus să vedem sticlăriadin *urano. îşi cumpără o mulţime de brelocuri, pe care ne lasă să i le plătimfără fasoane G în schimb, dădea în stînga şi în dreapta bacşişuri mult mai

mari decPt tot ce cheltuisem noi. epăsarea cu care îşi arunca banii şi nefăcea să-i aruncăm pe ai noştri dovedea că aceş-6BL îia n-aveau nici o valoare pentru ea. iar dacă ne lăsa. să plătim noi în locul ei,cred că o făcea mai mult din vanitate, decît din zgîrcenie. ra încîatată depreţul ce se dădea favorurilor ci.

/cara -am conclus-o acasă. #orbind de una, de alta, văzui .pe masa de laoglinda ci două pistoale. <&h, ah, spusei luînd unul în mînă, iată oscăpărătoare de fabricaţie nouă C /-ar putea şti la ce serveşte E îţi cunoscalte arme ce dau foc mai bine decît acestea.T Kupă cîteva glume pe acelaşiton, ea ne spuse, cu o naivă mîndrie, ce-o făcea şi mai fermecătoare > <înd

sPnt drăguţă cu oamenii pe care nu-i iubesc, îi fac să plătească plictiseala cemi-o produc G nimic nu-i mai dreptG dar, îndurai- du-le mSngSierile, nu vreausă le îndur !ignirile, şi voi trage în primul care mă va călca pe coadă.

4a plecare ne-am dat întîlnire pentru a doua zi. -am făcut-o să aştepte.&m găsit-o in vestita di condenza H, într-un capot mai mult decît aţSţător,aşa cum nu vezi decît în ţările meridionale, şi pe care nu mă voi complacesă-l descriu, cu toate că mt- amintesc foarte bine. #oi spune doar că lamîneci şi în. !urul gulerului era tivit cu un r de mătase prevăzut cu ducuraşi



clin schituri sînt mai puţin proaspete, frumuseţile seraiului mai puţinatrăgătoare, zîneie din paradis mai puţin seducătoare. icicînd o desfătare



aut de dulce nu se oferi inimii şi simţurilor unui muritor C &h, de-aş ştiut săo sorb pe deplin şi întreagă măcar o singură clipă C... &m sorbit-o, însă fărăfarmec. înecam în ea toate deliciile, le ucideam parcă din plăcere. u, naturanu m-a făcut să mă bucur adine. a a pus în netotul meu cap otrava acesteifericiri de nedescris, a cărei poftă a sădit-o în inima mea.

Kaca e în viaţa mea .o împre!urare care-mi zugrăveşte bine rea, ea esteaceea pe care am s-o povestesc. )uterea cu caic îmi amintesc în acestmoment .scopul cărţii mele mă face sa calc în picioare, aci, falsabunăcuviinţă ce m-ar împiedica să-l ating. 3ricine aţi , dacă vreţi săcunoaşteţi un om. citiţi cele două sau trei pagini care urmează G îl veţicunoaşte cu adevărat pe 1ean-1ac?ues Rousseau.

&m păşit în camera unei curtezane ca într-un sanctuar al iubirii şifrumuseţiiG mi se părea că văd în persoana ei divinitatea. -aş crezutniciodată că, fără respect şi fără stimă, s-ar putea simţi ceva asemănător cuceea ce m-a făcut să trăiesc ea. &bia cunoscut, la primele intimităţi, vra!afarmecelor şi a mîngîierilor sale, că. dc teamă să nu le pierd din mina, vrut să

mă grăbesc a le culege cu nesaţ. Keodată, în locul pSr!olului ce mă mistuiaam simţit tin or de gheaţă alergîndu-mi prin vine, picioarele îmi tremurau şi,gata să leşin, căzui pe un scaun şi începui să plîrtg ca un copil.

ine ar putea ghici pricina lacrimilor mele şi ceea ce se petrecea înmintea mea în acel moment E îmi spuneam G <&ceastă inţă de care dispuneste o capodopera a naturii şi a iubirii > spiritul, trupul, totul este desăvSrşit în ea G e pe atît de bună şi de darnică,68:pe cît e de îngăduitoare şi de frumoasă. Jranzii, prinţii ar trebui să e sclaviieiG sceptrele ar trebui să stea la picioarele sale. Fi totuşi e o sărmana tîrfă, ofemeie decăzută G căpitanul unui vas de mărfuri dispune de eaG iar eu i-am

căzut cu tronc, eu, despre care ştia că n-am nici o leţcaie, eu, al cărui merit,pe care ea nu-6 putea cunoaşte, trebuie că era nul în ochii ei.A ste la mi!locceva de neînţeles. /au inima mă înşală, orbindu-mi simţurile şi făcîndu-mă !ucăria unei ticăloase, ori poate vreo meteahnă ascunsă pe care eu n-ocunosc distruge efectul vra!ei sale şi o face respingătoare celor ce-ar trebuisă şi-o dispute, începui să caut această meteahnă cu o încordare neobişnuităa minţii, dar nici nu-mi trecu prin cap că s-ar putea să e vorba de silis.)rospeţimea trupului ei, strălucirea feţei, albeaţa dinţilor, răsu$area > înmirezmată, aspectul de curăţenie răspîndit pe întreaga ei făptura îndepărtară atît de mult de mina acest gînd, că, îndoindu-mă încă de stareamea de cînd eu )adoana, îmi făceam un scrupul din a nu ti destul de sănătos

pentru ea, şi sînt întru totul convins ca în această privinţă încrederea ce i-oacordam nu mă înşela.&stfel de gînduri, atît de la locui lor, mă tulburară pînă la lacrimi. Iulietta,

pentru care această scenă constituia, desigur, un spectacol nou intr-oasemenea împre!urare, rămase o clipa buimăcită. Kar, făcînd încon!urul odăiişi trecînd prin faţa oglinzii, înţelese, şi privirile mele ii conrmară cădezgustul nu-şi avea nici o parte în năzăririle mele. u-i fu greu să mi lealunge şi să spulbere aceasta mică umilire. Kar, în clipa cînd eram gata să



măsură ce suceam şi răsuceam această idee, văzui limpede ca lumina zileică în loc de cea mai fermecătoare persoană ce mba puteam închipui, ţineam în braţele mele un fel de monstru, refuzul naturii, al oamenilor şi al dragostei. împinsei nechibzuinţa pînă la a-i vorbi de acest sîn strîmb. a luă mai întîi întrebarea mea în glumă, apoi, cu o pornire nebunatică, murmură şi făcu

lucruri în stare să mă ucidă în înlănţuire. Kar, păstrînd o urmă de nelinişte cenu i-o puteam ascunde, o văzui în cele din urmă roşindu-se, acoşerindu-se,ridieîndu-se şi, fără a scoate o vorbă, se duse şi se aşeză la fereastră. &mvrut să mă aşez lingă ea G se retrase, se întinse pe o canapea, se scula dupăo clipă şi, plimbîndu-se prin cameră în timp ce-şi făcea vînt cu evantaiul, îmispuse pe un ton rece şi dispreţuitor > <Ianetto, lascia ie dorine, e studia iamatematicaA b

înainte dc a o părăsi, i-am cerut o nouă întîlnire pentru a doua zi, pe careea o amînă pentru a treia zi, adăugind, cu un suri%s ironic, că aş avea nevoiede întremare. îmi petrecui acest timp ca pe ghimpi, cu inima plină defarmecul şi vra!a ei, chinuit de nesocotinţa mea, învinuindu-mS, regretînd

momentele folosite atSt de rău, şi care nu atîrna decît de mine ca să le faccele mai plăcute din viaţa mea, aşteptînd cu cea mai vie înfrigurare clipacînd voi repara greşeala, şi nerăbdător, cu toate că o mai făcusem, de a împăca perfecţiunea acestei adorabile femei cu nevrednicia stării ei. &malergat, am zburat spre ea la ceasul hotărît. u ştiu dacă temperamentul eifocos ar fost mai mulţumit de această vizită. *în

6 4asă femeile şi oeupă-te dc matematică 5it.ţ.dna ei ar ii fost, în orice caz, şi-mi cream dinainte satisfacţia a-dîncă de a-iarăta în toate chipurile cum ştiam să-mi îndrept greşelile. Kar ea mă scuti deaceastă osteneală. Jondolierul pe care, trăgînd la peron, l-am trimis s-oanunţe, mi-a adus vestea că ea plecase în a!un la "lorenţa. Kacă nu simţisem

întreaga dragoste posedînd-o, o simţeam acum cu cruzime, pierzînd-o.Regretul meu nerod mă stăpînea încă. 3ricît de drăgăstoasă, oricît defermecătoare era în ochii mei, puteam să mă consolez de a o pierdut G darde ceea ce nu m-am putut consola de loc este, o mărturisesc, iaptul că ca n-a păstrat despre mine decît o amintire învăluită în dispreţ.

ată cele două aventuri ale mele. n decurs de optsprezece luni cît am statla #eneţia 6 n-am mai avut alta, decît cel mult una sub formă de proiect.arrio era un afemeiat. /ătul să se tot ducă la fete anga!ate de alţii, îi dădu în cap să aibă şi cl una a luiG şt cum eram nedespărţiţi, îmi propuse învoiala,destul de frecventă la #eneţia, de a avea una amSndoi. u am consimţit.Rămînea doar s-o găsim. l căută, pînă cînd descoperi o fetiţă între

unsprezece şi doisprezece ani, pe care nevrednica ci mamă vroia sa o vîndă.e-arn dus s-o vedem împreună. /u$etul mi se tulbură văzînd această copilă.ra bălaie şi blîndă ca o mieluşea > nici n-ai crezut că e italiancă. 4a #eneţiase trăieşte cu puţin. -am dat cîţiva bani mamei şi ne îngri!irăm de întreţinerea fetei. a avea voce > pentru a-i dezvolta talentul, i-am făcut rostde o spinetă şi de un profesor de canto. +otul nu ne costa decît doi ţechini pelună de ecare, în schimb ne scutea de alte cheltuieli ! cum însă trebuia săaşteptăm ca ea să mai crească,



6 Rousseau a stat de fapt a #eneţia mai puţin de un an G de la 9septembrie 6798, pină la BB august 6799 5n.t.;.688 însemna să semănăm mult înainte de a culege. +otuşi, mulţumiţi că aveamunde să ne petrecem serile, vorbind şi cîntînd în chip foarte nevinovat cu

aceasta copilă, ne distram mai bine poate decît dacă am posedat-o > cîteste de adevărat că ceea ce ne leagă mai mult de femei nu e atît desfrîul, cîto anumită plăcere de a trăit ia prea!ma lorC )e nesimţite, inima mi se aprinsepentru mica &nzolctta, însă cu o dragoste părintească, în care simţurileaveau o parte atît de neînsemnata, că, pe măsură ce ataşamentul meupentru fetiţă creştea, o rîvneam tot mai puţin G ba simţeam chiar că mi s-arpărea dezgustător să mă ating de ea cînd va nubilă, ca şi cum aş făptui unincest îngrozitor. #edeam că simţămintele bunului Jarrio căpătau, la rîndullor, aceeaşi întorsătura. e mulţumeam, fără să ne dăm seama, cu plăceri numai puţin dulci, clar diferite de acelea la care ne gîndisem la începutG şi sînt încredinţat că, oricît de frumoasă ar putut deveni această biată copilă,

departe de a corupătorii nevinovăţiei sale, am fost apărătorii ei. /fîrşitulcarierei mele intervenind la puţin timp după aceea, nu mi-a mai lăsat răgazulde a continua această faptă bună G şi nu am a mă lauda în această treabădecît cu bunătatea inimii. /ă ne întoarcem la călătoria mea.

)rimul meu plan, plecînd de la domnul de *ontai gu, era de a mă retragela Jeneva, aşteptînd ca o soartă mai bună, înlăturînd piedicile, să mă poatăreaduce lingă sărmana *aman G dar silva pe care o făcu cearta noastră şinesocotinţa ambasadorului de a scrie la urte mă determinară să iauhotărîrea de a mă duce eu însumi acolo spre a da socoteală de purtarea meaşi a mă plînge de aceea a unui smintit. -am scris în acest sens de la #eneţiademnului du +heil, locţiitor al ministrului afacerilor străine după moartea

domnului &melot. &m plecat îndată689după scrisoarea mea > am apucat dramul pe la Rer- gamo, omo şiKomodosolla G am străbătut /implonul. 4a /ion, domnul de haignon, însărcinat cu afaceri al "ranţei, mă primi foarte prietenosG la Jeneva, domnulde la îosure, de asemenea. &ici am reînnoit cunoştinţa cu domniiC deJauecourt, de la care aveam de primit nişte bani. &m trecut prin @on, fărăa-i vedea pe tata, nu indcă n-aş vrut, dar nu m-am putut hotărî să dauochii cu mama vitregă după dezastrul meu, convins că ea mă va !udeca fărăa vroi sa mă asculte. 4ibrarul Kuvillard, prieten vechi cu tata, mă mustraaspru pentru această greşeală. l-am arătat pricina G şi, spre a-mi repara

greşeala fără a mă ePpune s-o văd pe mama vitregă, am luat o trăsură şi ne-am dus la @on, unde am tras la o locantă. Kuvillard se duse să-l caute patata, care alerga numaidecSt să mă îmbrăţişeze. &m luat masa împreună şi,după ce-am petrecut o seară ce mi-a bucurat inima, m-am întors a doua zidimineaţa la Jeneva cu Kuvillard, căruia i-am păstrat totdeauna recunoştinţăpentru binele ce mi l-a făcut în această împre!urare.

Krumul ceC mai scurt nu era prin 4@on, dar am ţinut să trec pe acolo sprea verica o tSlhărie !osnica a domnului de *ontaigu. &dusesem de la )aris o



lăcliţă în care se a$a o haină cu returi de aur, cîteva perechi de manşete şişase perechi de ciorapi albi de mătase G nimic mai mult. 4a propria-ipropunere, am adăugat această lădiţă, sau mai curSnd această cutie, Vbaga!ul său. în memoriul de spiţer )^e care l-a întocmit pentru plata salariuluimeu şi pe care îl scrisese cu mina lui, trecuse că această cutie, numită de el

balot, cîntărea unsprezece chintale, şi îmi puse pentru transport un preţenorm. )rin gri!a domnului No@ cCe la +our, căruia îi fusesem recomandat dedomnul Roguin, unchiul sau, s-a dovedit.



după registrele vămilor din 4@on şi *arsilia, că aşa- zisul balot nu cîntăreadecît patruzeci şi cinci de livre şi că nu se plătise transportul decît pentru



această greutate. &m anePat acest ePtras autentic ia memoriul domnului de*ontaigu G şi, înarmat cu aceste piese şi cu mai multe altele dc aceeaşi tărie,m-aro îndreptat spre )aris, foarte nerăbdător să mă folosesc de ele. în cursulacestui lung drum, am avut cîteva mici întîmplări la omo, în #alais şi în altepărţi. &m văzut multe lucruri, între altele insulele Norromees, care ar merita

să e descrise. Kar timpul nu-mi îngăduie şi spionii nu-mi dau paceG sînt silitsa aştern pe hîrtie la repezeală şi ca vai de lume o lucrare care ar cererăgazul şi liniştea ce-mi lipsesc. Kacă vreodată )rovidenţa, întoreîndu-şi ochiispre mine, îmi va hărăzi şi zile mai potolite, le voi folosi să refac, dacă voiputea, această scriere, sau măcar să-i adaug un supliment, de care simt căare mare nevoie.6

#estea despre păţania mea mi-o luase înainte, şi, a!ungînd la )aris, amvăzut că în birouri şi în public toată lumea era indignată de răutăţileambasadorului. u toate acestea, în ciuda vîlvei ce se făcuse la #eneţia, înciuda dovezilor fără replică pe care le arătai, n-am putut obţine nici odreptate. Keparte-de a mi se da satisfacţie sau de a despăgubit, am fost

lăsat la voia ambasadorului în privinţa salariului meu, şi asta pentru singurulmotiv că, nc- ind francez, n-aveam dreptul la ocrotirea naţională şi că totulera o chestiune particulară între el şi mine. +oată lumea era de partea mea,spunînd că sînt !ignit, lezat, năpăstuitG că ambasadorul era un nebun rău,nedrept, şi că această întîmplare îl dezonora H

H <&m renunţat la acest proiect.T 5ota lui 1.'1. Rous-seau.68Epentru totdeauna. Kar, ce vrei, el era ambasador, eu eram doar secretar CNuna ordine, sau ceea ce se numeşte astfel, vroia ca eu sa nu capăt nici odreptate, şi n-am căpătat nici una. &m crezut că strigînd şi tratîndu-6 pe

acest nebun aşa cum merita, mi se va spune pîna la urmă sa tac G şi eratocmai eeca ce aşteptam, hotărît să nu mă astîmpăr dccît după cc se va luat o măsură. Kar în momentul acela nu ePista ministru de ePterne. *ălăsară să trăncănesc, mă încura!ară chiar, toţi făceau cor cu mine G dartreaba stătea pe loc, pînă cînd, sătul să tot am dreptate şi să nu tmi se facă, îmi pierdui cura!ul şi renunţai la tot.

/ingura persoană care mă primi rău şî de la care aşteptam cel mai puţin oasemenea nedreptate fu doamna de Nezenval. împopoţonată cuprerogativele rangului şi nobleţei sale, ei nu-i putea intra în cap că unambasador ar putea să greşească faţă de secretarul lui. )rimirea ce mi-ofăcu fu conformă cu această pre!udecată. &m fost foarte mîhnit că, ieşind de

la dînsa, i-am trimis una clin scrisorile cele mai tari şi muşcătoare pe care le-am scris, poate, vreocVţS, şi n-am mai călcat ipe acolo. )ărintele astel măprimi mai bine G dar, printre linguşirile lui iezuite, l-am văzut urmîncl cudestulă supunere una din marile maPime ale societăţii, cate este ele a-6 !erttotdeauna -pe cel mai slab, celui mai puternic. /imţămmtul adine al dreptăţiicauzei mele şi mîndria mea rească nu . imă lăsară să îndur în linişte aceastăpărtinire. &m încetat de a-6 mai vedea pe părintele astel şi de a mă maiduce la iezuiţi, unde nu-6 cunoşteam deeît pe el. Ke altfel, spiritul tiranic şi



intrigant al confraţilor lui, atît de deosebit ele rea bună a părintelui =emct,mă făcură să mă depărtez atît de mult de ei, că n-am mai dat ochii cuniciunul de atunci, în afară de părintele Nerthier, pe care l-am văzut de douăsau de687

trei ori la domnul Kupin, unde lucra din toate puterile la combaterea lui*ontes?uieu.6

/ă termin, pentru a nu mă mai întoarce la el, ceea ce-mi rămîne de spusdespre domnul de *ontaigu. îi declarasem, în certurile noastre, că lui nu i-artrebui un secretar, ci un greer de procuror. l urmă acest sfat şi luă casuccesor al meu chiar un procuror, care, în mai puţin de un an, îl !efui dedouăzeci sau treizeci de mii de livre. alungă, puse să e băgat la închisoare, îşi izgoni gentilomii cu ţipete şi tărăboi G se certă cu toată lumea,primi afronturi pe care un valet nu le-ar putut îndura şi sfîrşi, din pricinanesăbuinţelor, prin a rechemat şi trimis sa vadă de verzeîe lui la ţară. înaşa fel că, printre _mustrările pe care le primi la urte, con$ictul lui cu mine

nu fu uitat. 3ricum, la puţin timp după întoarcerea sa, îmi trimise cămăraşulspre a încheia socoteala cu mine şi a-mi da nişte bani. +ocmai duceam lipsăele aşa ceva în acel momentG datoriile mele de la #eneţia, datorii de onoare,mă apăsau pe su$et. &m folosit mi!locul ce se ivea spre a mi le achita,dimpreună cu chitanţa lui Ianetto ani. &m primit ceea cc a găsit de cuviinţăsă-mi dea G mi-am plătit toate datoriile, şi am rămas fără un sol, ca şi mai înainte, însă uşurat de o povară ce mă chinuia. Ke atunci, n-am mai auzitvorbindu-se de domnul de *ontaigu decît la moartea lui, despre care ama$at din gazete. Kumnezeu să-l aibă în paza sa pe acest biet om C l era totatît de potrivit pentru meseria de ambasador, pe cit fusesem eu în copilăriepentru aceea de conţopist. +otuşi, n-a atîrnat decît de el să se susţină în mod

onorabil prin serviciile mele, şi6 *ontes?uieu făcea în /piritul legilor şi /crisori persane critica papalităţii,a regalităţii şi a diferitelor forme de guver- nămînt, lucru pentru care eracombătut de cercurile ociale din timpul lui 4udovic al U#-lca 5n.t.;.68Lsă mă facă să a!ung repede în starea pentru care contele de Jouvon măhărăzise în tinereţe şi pe care eu singur mi-am creat-o, cu mîna mea, la ovîrstă mai înaintată.

Kreptatea şi zădărnicia plîngerilor mele îmi lăsară în su$et un germene deindignare contra proastelor noastre alcătuiri civile, unde adevăratul binepublic şi adevărata dreptate sînt totdeauna sacricate nu ştiu cărei ordine

aparente, în fond distrugătoare a oricărei ordine, şi care nu face decît săadauge sancţiunea autorităţii publice la asuprirea celui slab şi la nedreptateacelui tare. Kouă lucruri au împiedicat acest germene să se dezvolte atunciaşa cum s-a în- tîmplat mai tîrziu > unul, că era vorba despre mine în aceastăafacere şi că interesul particular, care n-a produs niciodată ceva mare şinobil, nu putea smulge din inima mea divinele elanuri, cărora numai cea maicurată dragoste de dreptate şi frumos le dădea viaţă. elălalt era farmeculprieteniei, cc-mi înfrîna şi potolea mînia prin predominarea unui simţămmt



mai blînd. unoscusem la #eneţia un biscaiez H, prieten cu amicul meuarrio, şi vrednic dc a îndrăgit de orice om de bine. &cest cumsecade tînăr,născut pentru toate talentele şi pentru toate virtuţile, făcuse încon!urul talieispre a-şi însuşi gustul artelor G şi, socotind că nu mai are nimic de învăţat,vroia să se întoarcă de-a dreptul în ţara lui. u i-am spus că artele nu erau

decît o recreare pentru un spirit ca al său, făcut să slu!ească ştiinţele, şi i-ampropus, spre a prinde gustul lor, o călătorie şi o şedere de % şase luni la )aris.l mă ascultă şi se duse la )aris. înd am sosit eu, era acolo şi mă aştepta.um locuinţa lui era prea mare pentru el, îmi oferi !umătate din eaG eu amprimit. 4-am găsit în erberea 6

6 4ocuitor din regiunea spaniolă Niscaia 5n.t ;.68Qmarilor cunoştinţe. imic nu era mai presus de puterile lui W înghiţea şimistuia soţul cu o repeziciune uimitoare. it de mult îmi mulţumi indcă-ipriîe- !uisem această hrană pentru un spirit ca al său C it dc mult îl îmbătasetea de a şti C e comori de lumini şi de virtuţi găsii în acest su$et vîn!osC

/imţeam că era prietenul ce-mi trebuia > am devenit intimi. Justurile noastrenu erau aceleaşi G ne ciorova- dam mereu. &mîndoi încăpăţînaţi, nu eramniciodată de acord asupra nici unui lucru. u toate astea, nu ne puteamdespărţiG şi, disputîndu-ne fără încetare, nici unul din noi n-ar vroit cacelălalt să e altfel.

gnatio manuel de &ltuna era unul din acei oameni rari pe care numai/pania îi dă la iveală, şi din care dă prea puţini la iveală pentru gloria sa. uavea acele aprige porniri naţionale, obişnuite în ţara lui. Jîndul răzbunării nu-i bîntuia spiritul, după cum dorinţa nu-i aprindea inima. ra prea mîndru sprea duşmănos, şi l-am auzit adesea spunînd cu multa convingere că unmuritor de rînd nu i-ar putea !igni niciodată su$etul. ra curtenitor, fără sa e

sentimental. /e purta cu femeile ca şi cu nişte copii drăgălaşi, îi plăcea săstea de vorbă cu iubitele prietenilor săi, dar pe ei nu l-am văzut niciodată săaibă vreuna sau să dorească să aibă. "lăcările virtuţii ce ardeau în inima luinu le lăsau pe cele ale simţurilor să sa aprindă. Kupă ce-a pus capătcălătoriilor, s-a însurat G a murit tînăr G au rămas de la el copii, şi sînt încredinţat, ca de propria mea viaţă, că soţia lui a fost prima şi singura care l-a făcut să cunoască desfătările dragostei. 4a suprafaţă era credincios ca unspaniol, dar Pnlăuntrul său era de-o pioşenie îngerească. în afară dc mine, nul-am văzut, de and mă ştiu, decît pe el tolerant. u s-a interesat niciodată săa$e ce gîndeşte un om în materie de religie. -a- vea importanţă dacăprietenul ui era evreu, protes-

69:cant, turc, bigot, sau ateu, îotui era sa e om cinstit, Kîrz, aprig însusţinerea diferitelor păreri, de îndată ce venea vorba de religie sau chiar demorală, se în- muîa, tăcea ori spunea simplu > <u mă ocup decît de mineT. greu de crezut că s-ar putea îmbina un su$et atît de înalt cu un spirit ceducea cele mai mici amănunte pînă la ePagerare. îşi împărţea şi-şi orîridai atimpul zilei în ore, sferturi de ora şi minute, şi urma acest program cu atîtaregularitate, că, dacă ar bătut ora în timp ce citea o frază, ar închis



cartea fără să o termine. Kin toate aceste măsuri de timp Pate astfel, îşiconsacra unele pentru cutare studiu, altele pentru altul, unele pentrure$ecţie, altele pentru conversaţie, pentru masă, pentru 4ocVe6, pentrurugăciune, pentru vizite, pentru muzică, pentru pictură G nu ePista plăcere,ispită, distracţie care să poată răsturna această ordine. umai o datorie de

îndeplinit ar putut-o răsturna. înd îmi arătă lista împărţirii timpului său, casă mi-6 potrivesc pe al meu după al lui, am început prin a rîde şi am sfîrşitprin a plînge de admiraţie. iciodată nu stingherea pe nimeni, nici nu sufereasă e stingheritG îi repezea pe cel ce, din politeţe, vroiau să-l stingherească./e înfuria, fără să e supărăcios. 4-am văzut adesea mmiat, clar nu l-amvăzut niciodată îmbufnat. imic nu avea atîta voioşie ca rea lui deschisa ! înţelegea de glumă şi-i plăcea să glumească. hiar strălucea în asta şi aveatalentul epigramei. înd se însu$eţea, era zgomotos şi gălăgios în vorbire,glasul lui se auzea de departe. Kar în timp ce ţipa, îl vedeai zîmbind, şi înfuriile lui găsea cîte o vorbă de haz ce stîrnea osul tuturor. u atît înfăţişareao avea de spaniol, cit calmul. )ielea îi era albă, obra!ii coio-

6

"ilozoful englez 1ohn 4ocVe, autorul seului despre înţelegereaomenească 5n.t.;.696



raţi, părul castaniu, aproape blond. ra înalt şi bine legat. +rupul ii era croitpe măsura su$etului.



&cest înţelept cu inima şi capul se pricepea ia oameni şi a fost prietenulmeu. &sta ţine loc de răspuns pentru cei ce nu-mi sînt. e legasem atSt demult unul de altul, că ne-am propus să ne petrecem viaţa nedespărţiţi. 0rmaca peste cîţiva ani să mă duc la &sco@tia, pentru a trai alături de el în ţara lui. +oate amănuntele acestui plan le-am întocmit împreună în a!unul plecării lui.

u lipsea în aceste proiecte atît de bine clădite decît ceea ce nu atSrnă deoameni. întSmplările de mai tSrziu, înfrSngerile mele, % căsătoria şi apoimoartea lui ne-au despărţit pentru totdeauna.

/-ar spune că numai negrele uneltiri ale celor răi au sorţi de iz-bîndă Gproiectele nevinovate ale celor buni nu a!ung aproape niciodată la înfăptuire.

Kînch-mi seama de nea!unsul de a atîrna de alţii, mi-am făgăduit solemnsă nu mai cad în acest păcat. #azînd răsturn-îndu-se, chiar ele la înriparealor, proiectele pline de ambiţie pe care întîmplarea mă îndemnase să mi lefăuresc, ncmaiavînd chef să mă întorc la cariera pe care o începusem atît debine, şi clin care fusesem totuşi izgonit, am luat hotărîrea de a nu mă maialipi de nimeni, ci de a-mi păstra independenţa, trăgînd foloase numai din

talentele mele, a căror valoare începeam, în sfSrşit, să o simt şi la care măgSndisem cu prea multă modestie piuă atunci. &m reluat lucrul la opera mea,pe care o întrerupse- sem pentru a mă duce la #eneţia G şi, spre a măconsacra ei în mai multă linişte, m-am întors, după plecarea lui &ltuna, lavechiul meu hotel /aint-2uintin, care, intr-un cartier singuratic şi nu departeele grădina 4uPembourg, îmi era mai prielnic pentru lucru decît zgomotoasastradă /aint-=onore. &ici mă aştepta singura inîngîiere adevărată pe carecerul m-acare69Bfăcut s-o cunosc în mizeria mea şi pe care am putut-o suporta numai datorită

ei. &ceasta n-a fost o cunoştinţă trecătoare G de aceea se cuvine să vorbescmai pe larg despre felul cum s-a înnodat.=otelul avea o nouă stăpînă, care era din 3rleans. a luă, spre a îngri!i de

curăţenie, o lată din provincia sa, între douăzeci şi doi şi douăzeci şi trei deani, care stătea la masă cu noi, împreună cu proprietă- reasa. &ceastă fata,al cărui nume era +herese 4e #asseurP, se trăgea dintr-o familie bună G tatălei fusese slu!baş la monetăria din 3rleansG mama sa era negustoreasă.&ceştia avuseseră mulţi copii. *onetăria din 3rleans neniaimergmd, tatăl sepomeni fără lucru G mama, avînd de suferit de pe urma falimentului, r.-o maiscotea la capăt, părăsi negoţul şi veni V )aris cu soţul şi cu ica ei, undetrăiau toţi trei din munca acesteia.

)rima dată cinci am văzut-o pe fată apărînd la masă, am fost izbit de înfăţişarea ei modestă, clar mai ales de privirea ei vioaie şi blinda, carepentru mine n-a avut niciodată asemănare. 4a masă luau parte, în afară dedomnul de Nonnefonds, mai mulţi abaţi irlandezi, gasconi, şi alţi oameni deaceeaşi categorie. )roprietărcasa însăşi nu fusese uşă de biserică > dintre toţinumai eu vorbeam şi mă purtam cuviincios. /e glumea pe seama fetei G eu i-am luat apărarea. u- maidecît înţepăturile se întoarseră asupra mea. hiarde n-aş simţit nici o atracţie pentru această biată fată, d in milă, din



împotrivire faţă de ceilalţi, trebuia să simt una. *i-a plăcut totdeauna bună-cuvi- inţa în purtări şi în vorbe, mai ales faţă de o femeie. Kevenii apărătorulei făţiş. 3 văzui mişcată de atenţiile mele, şi privirile sale, încărcate derecunoştinţa 6

6 *arie-+herese 4e #asseur, născută la 3rleans, la BB septembrie 67BB şi

moartă la )lessis-Nelleville, la 6B iulie 6L:6 5n.t.;.698p« care nu îndrăznea s-o ePprime prin vorbe, deveneau şi mai pătrunzătoare.

a era foarte soasă G eu, de asemenea. 4egătura, pe care această însuşire comună părea s-o îndepărteze, se împleti totuşi foarte repede.)roprietă- reasa, care observă totul, deveni furioasă, iar brutalităţile ei mă împinseră şi mai mult către fată, care, ncavînd alt spri!in acolo în afară demine, se întrista cinci mă vedea pîecînd şi ofta uşor eînd protectorul ei se întorcea. &propierea inimilor noastre, potrivirea stărilor noastre su$eteştiavură în eurînd efectul obişnuit. a crezu a vedea în mine un omcumsecade G şi nu se înşela. u crezui a vedea în ca o fată simţitoare, simplă

şi fără ifose G nu mă înşelam nici eu. -am mărturisit de la început că n-o voipărăsi niciodată, dar nici n-o voi lua de soţie. Kragostea, respectul,sinceritatea naivă fură aliaţii izbînzii mele G şi asta indcă su$etul ei era caldşi cinstit, îneît am fost fericit fără să u întreprinzător.

+eama ei că o să mă supăr dacă n-am să găsesc la ea ceea ce credea căeu căutam îmi descumpăni fericirea mai mult ca orice. 3 văzui reţinută şi încurcată înainte de a se dărui, vrînd să se facă înţeleasă, dar nemdrăznindsă se ePplice. Keparte de a bănui adevărata cauză a şovăielii ei, mi-am închipuit una cu totul falsă şi cu totul !ignitoare pentru cuminţenia sa, şi,crezînd că mă prevenea asupra prime!diilor ce-mi pîndeau sănătatea, amintrat la gri!i ce nu m-au oprit din drum, dar care, timp tic cîtcva zile, îmi

otrăviră bucuria. um nu ştiam ce gîndaam unul şi altul, toate discuţiilenoastre asupra acestui subiect erau tot atîtea enigme şi neînţelegeri, maimult decît demne de rîs. a fu gata sa mă socoată nebun G eu, gata să numai ştiu ce să cred despre din sa. în cele din urmă, am a!uns să ne lămurim >plîngînd, ea îmi făcu mărturisirea unei singure greşeli din adolescenţă, rodulne-699priceperii sale şi al îndrăznelii unui bărbat ce-o ademenise. Ke cum am înţeles, am scos un strigăt de bucurie > <"eciorie, am ePclamat eu, tocmai la)aris, tocmai la douăzeci de ani te-om găsitC &h, +herise, sînt prea fericit de ate avea cuminte şi curată şi de a nu da peste ceea ce nu căutam CA

4a început nu vroisem decît să-mi găsesc o desfătare. &m văzut căfăcusem mai mult şi-mi găsisem o tovarăşă. 0n pic de obişnuinţă cu aceastăminunată 4ată, un pic de re$ectare asupra situaţiei mele mă făcură să înţeleg că, gîndindu-mă numai la plăcerile proprii, făcusem mult pentrufericirea mea. în locul ambiţiei înfrînte, îmi trebuia o dragoste vie, care să-miumple inima. îmi trebuia, spre a spune adevărul întreg, o inţă care să-iurmeze lui *aman > de vreme ce nu se putea să mai trăiesc cu ea, aveamnevoie de cineva care să împartă viaţa cu elevul ei şi în care eu să găsesc



simplitatea, blmdeţea su$etească pe care ea o găsise în mine. +rebuia catihna vieţii particulare şi casnice să mă despăgubească de cariera strălucităla care renunţasem. înd eram cu totul singur, inima îmi era goală G dar eradestul o alta, ca să mi-o umple. /oarta mi-o smulsese, mi-o înstrăinase, celpuţin în parte, pe aceea pentru care mă zămislise natura. Ke atunci eram

singurG căci pentru mine nu ePistă treaptă de mi!loc între tot şi nimic. &mgăsit în +herese înlocuirea de care aveam nevoie G prin ea ara trăit fericitatît cît puteam să u în înlănţuirea întîmplă- rilor.

&m vrut la început să-i formez spiritul. +rudă zadarnică. /piritul ei era aşacum l-a făcut natura G cultura şi şlefuirile nu se lipeau de el. u mi-e ruşine săspun că ca n-a ştiut niciodată să citească bine, cu toate că scria frumuşel.înd m-am mutat în strada euve- des-)etits-hamps, aveam în faţaferestrelor mele, la palatul )ontchartrain, un cadran, şi m-am străduit 1 98

mai bine de o lună s-o fac să cunoască orele. &bia

daca le cunoaşte şi astăzi. -a putut niciodată să enumere ordinea celordouăsprezece luni ale anului şi nu cunoaşte nici măcar o cifră, în poda încercărilor mele de a o face sa le înveţe. u ştia să socotească banii, nici saaprecieze valoarea vreunui lucru. u- vuitul pe care-6 rosteşte vorbind esteadesea opus celui pe care vrea să-l spună. îndva, întocmisem un dicţionaral frazelor ei spre a o distra pe doamna de 4uPembourg, şi mcîVîturile sale aua!uns de pomină în cercurile prin care. am trăit. Kar această inţă atît demărginită şi, dacă vreţi, atît de proastă, era o sfătuitoare desăvSrşită în împre!urările grele. &desea, în lveţia, în &nglia, în "ranţa, în .nenorocirile cemă urmăreau, ea a văzut ceea cc cu însumi nu vedeam G rru-a dat sfaturilecele mai bune, m-a ferit de prime!diile spre care mă îndreptam orbeşte G şi în

faţa doamnelor de ceC mai înalt rang, în faţa celor mari şi a prinţilor,simţămintele sale, bunul ei simţ, răspunsurile şi purtarea sa i-au atras stimatuturor, iar mie, datorita meritului ei, laude de a căror sinceritate erampătruns.

4ingă persoanele pe care le iubeşti, dragostea hrăneşte spiritul întocmaica şi inima, şi ai puţină nevoie să cauţi ideile în altă pane. +răiam cu +heresea mea într-un chip tot atît de plăcut ca şi cu cel mai minunat geniu de pepămînt. *ama ei, mandră de a ii fost crescută altădată pe lingă marchiza de*onpipeau, se credea deşteaptă, vroia să-i deschidă şi ci mintea, şi strica,prin amestecul ci, simplitatea legăturii noastre. )lictiseala acestei stingherelimă făcu să înving prosteasca ruşine de a nu îndrăzni să mă arăt cu +herese

în lume, şi făceam mici plimbări împreuna sau luam cu multă meîntare micigustări în doi. #edeam că ea mă iubea cu adevărat, şi asta îmi sporeadragostea. &ceastă dulce intimitate îmi ţinea loc de oriceG69Mviitorul nu mă% mai interesa, sau mă gSndeam la el ca la un prezent prelungit> iiu doream de cil să-l fac să dăinuie.

&semenea bună înţelegere făcea să mi se pară orice altă distracţiesearbădă şi de prisos. u ieşeam decii ea să mă duc la +herese G locuinţa ei



deveni aproape şi a mea. &ceastă viaţă retrasă fu atît de prielnică lucruluimeu, îneît în mai puţin de trei luni terminai întreaga operă, cuvinte şi muzică.u-mi rămînea de adăugat decît unele acompaniamente şi de umplut unelegoluri. &ceastă muncă de cSrpaci mă plictisea la culme. -am propus lui)hilidor 6 să se ocupe de ea, dîndu-i parte la beneciu. & venit de două ori şi

a făcut cSteva, umpluturi în actul lui 3vidiu, dar nu s-a putut înhăma la omuncă migăloasă pentru un eîştig îndepărtat şi chiar nesigur. -a mai venit,şi mi-am terminat treaba singur.

3pera astfel încheiată, rămînea să trag folos de pe urma ei G asta era oaltă operă, mult mai greu de înfăptuit. u a!ungi la nimic la )aris dacă trăieştiretras. *-ara gîndic să ies la lumină prin domnul de la )opeiiniere, la care măintrodusese Jauecourt, întors de la Jeneva. Komnul de la )opeiiniere era*ecenaL lui Rameau, a cărui umilă elevă era doamna de la )opeiiniere.Rameau aducea, cum se zice, ploaia şi timpul frumos în casa lor. /ocotind căel va lua cu plăcere sub aripa-i ocrotitoare lucrarea unuia din. discipolii săi,am vrut să i-o arat pe a mca.j Refuză să o vadă, spunînd că nu putea citi

partituri şi că asta îl obosea prea tare. Koamna de la )opeiiniere îi răspunsecă l-ar putea a!uta să le asculte şi-mi propuse 6 B H H

6 )hilidor, celebrul !ucător de şah, despre care a mai fost vorba, era şicompozitor 5n.t.;.B )e vremea împăratului roman &ugustus, *ecena era un on(bogat eare-i spri!inea pe ppeţi şi artişti. umele lui a devenitsinom cu protector al literelor şi artelor 5n.t.;.6:H697



sa strîng instrumentişti spre a ePecuta cSteva bucăţiG nici nu ceream maimult. Rameau consimţi bombănind şi repeta într-una că trebuia să e un



lucru frumos compoziţia unui omce nu se trăgea dintr-o familie demuzicanţi şi care a învăţat această artă singur. *-am grăbit să transcriupărţile pentru cinci sau şase bucăţi alese. *i se dădură zece simfonişti, iardrept cîntăreţi, &îbert, Nerard şi domnişoara Nour- bonnois. Rameau începu alăsa să se înţeleagă, încă de la uvertură, prin laudele lui ePagerate, că ea nu

putea de mine. u lăsa să treacă nici o bucată fără a da semne cicnerăbdare G pînă and, la o melodie de con trai to, al cărei timbru erabărbătesc şi sonor, iar acompaniamentul foarte sclipitor, nu se mai putu stă-pîni > se răsti la mine cu o violenţă ce indignă toată lumea, susţinîncC că oparte din ceea ce auzise era de un om priceput în artă, iar restul de unneştiutor ce nu cunoştea nici măcar muzica G şi e adevărat că lucrarea mea,inegală şi fără regulă, era and sublimă, crud foarte searbădă, aşa cumtrebuie să e a oricărui ins ce nu se ridică decît prin unele avînturi de geniu,dar pe care ştiinţa nu-6 a!ută de loc. Rameau pretindea ca nu vede în minedecît un plagiator fără talent şi fără gust. ei de faţă, şi mai ales stăpînulcasei, nu erau de aceeaşi părere. Komnul de Riche- îieu care, în acea vreme

îl vedea des pe domnul şi, după cum se ştie, pe doamna de V )opeliniere,auzi vorbindu-se despre lucrarea mea şi vroi s-o asculte în întregime, cugrindul să o reprezinte la urte dacă va mulţumit de ea. 3pera fuePecutată cu cor şi orchestră mare, pe cheltuiala regelui, la domnul deNonneval, intendentul eremoniilor. "rancoeur diri!a ePecuţia. fectul a fostsurprinzător. Komnul duce nu mai termina cu strigătele şi aplauzele, iar lasfîr- şitul unui cor, în actul lui +asso, se ridică, veni la mine şi, strîngîndu-mimîna > <Komnule Rousseau,69L îmi spuse el, iată o armonic care farmecă. -am auzit niciodată ceva maifrumos G vreau -să reprezint această operă la #ersaiilcsT. Koamna de la

)opelinicre, care era acolo, nu scoase o vorbă. Rameau, deşi invitat, nuvroise să vină. & doua zi, doamna de la )opeliniere îmi făcu, Vt oglinda sa, oprimire foarte rece, căută să-mi arate că nu e îneîmată de piesa mea şi-mispuse că, în ciuda unei oarecare străluciri ce-6 cucerise la început pe domnulde Richelieu, el şi-a revenit, astfel că dînsa mă sfătuia să nu mă bizui pcopera mea. Komnul duce sosi puţin după aceea şi-mi vorbi cu totul altfel,rostind lucruri măgulitoare despre talentul meu, şi mi se păru că e încăhotărît să reprezinte opera în faţa regelui. <umai actul lui +asso, îmi spuseel, nu poate !ucat la urt%e > trebuie făcut altulT. u această singurăobservaţie m-am închis în casă şi, în trei săptămSni, -am făcut în locul actuluilui +asso ua alt act, al cărui subiect era lesiod inspirat de Xo muza. &m găsit

secretul de a strecura în acest act o parte din povestea talentului meu şi ageloziei cu care Rameau vroia să-l onoreze. ra în. acest act o măreţie maipuţin pronunţată, dar mai bine susţinută decît aceea a lui +asso. *uzica eraaici tot atît dc nobila şi. mult mai bine compusă, şi. dacă celelalte două actear fost la aceeaşi înălţime, piesa în întregime ar avut de cSştigat lareprezentare > însă tocmai cînd eram -aproape să o închei, o alta lucrare întrerupse desăvSrşirea acesteia.

în iarna ce urmă bătăliei de la onteno@ se dădură la #ersailles multe



serbări, între altele cîteva opere la teatrul des )etites-curies. )rintre acesteasc număra şi drama lui #oltaire intitulată )rinţesa de a- vara, căreiaRameau îi făcuse muzica şi care fusese schimbată şi transformată subnumele de /erbările Ramirei. &cest nou subiect cere-a mai multe schimbări în scenele celui vechi, atît în privinţa versurilor, cit

69Q*r.: i[.@ > >H - .., >.oG ... H ,, _,Yv q «AT/> i >5T6 _H CHHzX 16G



şi a muzicii. +rebuia găsit cineva care să poată îndeplini această dublămuncă, #oltaire, atunci în +orc na, şi Rameau, amîndoi ocupaţi în acelmoment cu opera +emplul Jloriei, neputîndu-se îngri!i de aceasta. Komnul de

Richelieu se gîndi la mine, propuse să u însărcinat cu lucrarea, şi, spre a-miputea da seama moi bine ce aveam de făcut, îmi trimise separat poemul şimuzica. înainte de orice, n-am vrut să ma ating de cuvinte decît cu învoireaautoruluiG în acest scop i-am trimis o scrisoare foarte cuviincioasă şi chiarrespectuoasă, aşa cum se şi cuvenea. ată răspunsul lui, al cărui original sea$ă în pachetul &, tir. 6 >

6D decembrie 679D Kumneavoastră. întruniţi, domnule, două talente careau fost totdeauna ţină în prezent separate. lata două motive temeinice



pentru mine de a vă stima şi de a voi să vă iubesc. îmi pare rău pentrudumneavoastră că trebuie să vă irosiţi aceste două talente în- tr-o opera cenu e prea demnă de ele. /înt cîteva luni de etnd domnul duce de Richelieumi-a ordonat pur şi simplu de a face, cît ai bate din palme, o mică şinefericită înseilare a cîtorva scene searbede şi trunchiate, ce trebuiau să se

adauge la nişte divertismente ce nu sînt cîtnşi de puţin compuse pentru ele.*-am supus cu cea mai mare ePactitudineG am lucrat foarte repede şi foarteprost. &m trimis această mizerabilă schiţă domnului duce de Richelieu,crezSnd că nu va folosi la nimic sau că o voi îmbunătăţi. Kin fericire, ea acăzut în mîinile dumneavoastră, care sînteţi acum stăpînul ei deplinGpierdusem cu totul din vedere asta. u mă îndoiesc că veţi îndreptat toategreşelile .strecurate fără voie într-o compunere atît de zorită a unei simpleschiţe, că veţi înlocuit totul. .6D:

Omi amintesc că, între alte nerozii, nu s-a spus, în aceste scene ce leagădivertismentele, cum prinţesa Jrenadine trece dintr-o dată din închisoare

într-o gradină sau într-un palat. Fi cum cel care o sărbătoreşte nu este unmagician, ci un senior spaniol, mi se pare că lucrul nu trebuie să se întîmpleca prin minune. #ă rog, domnule, să binevoiţi a revedea acest episod, desprecare eu nu am decît o idee tulbure. #edeţi dacă e nevoie ca închisoarea să sedeschidă şi- prinţesa noastră să treacă din ea într-un palat poleit cu aur,pregătit pentru dînsa. Omi dau foarte bine seama că toate acestea sînt cît sepoate de prosteşti şi mai pre!os de un om ce vrea să facă o treabă serioasădin asemenea nimicuriG dar, mă rog, dacă e să displăcem cel mai puţin cuputinţă, trebuie să punem cît mai mult bun-simţ cu putinţă, chiar într-unnerod divertisment de operă.

4as totul în seama dumneavoastră şi a domnului Nallod, şi sper să am în

curînd onoarea de a vă aduce mulţumirile mele şi de a vă încredinţa,domnule, de gradul în care am cinstea de a etc. etc.u trebuie să surprindă marea politeţe din aceasta scrisoare, în

comparaţie cu alte scrisori, doar pe !umătate cavalereşti, ce mi le-a trimismai tîrziu. l mă credea în mare favoare la domnul de Richelieu, şi mlădiereade curtezan ce i se cunoaşte îl obliga la multe atenţii faţă de un nou venit,pînă cînd a cunoscut mai bine adevărata măsură a trecerii acestuia.

&utorizat de domnul de #oltaire şi scutit de orice consideraţie în privinţalui Rameau, oare nu căuta decît să mă sape, m-am pus pe lucru şi, în doualuni ele zile, treaba a fost gata. a se mărgini, în materie de versuri, la foartepuţin. &m încercat doar sa fac în aşa «fel ca să nu se simtă deosebirea de

stiluri, şi am cutezanţa de a crede că am reuşit. +ruda mea 1a6D6



+rebuise să compun o muzică potrivita cu ele. +otuşi, tocmai aici doamnade la )opelinicre şi-a îndreptat critica sa, învinuindu-mă, cu multă acreală, de



Richelieu. -am mai avut timp. )lecase la KunVer?ue, unde trebuia sicomande debarcarea pentru /coţia. 4a întoarcerea sa mi-am spus, spre a-mimotiva lenea, că era prea tîrziu. emai- văzîndu-6 de atunci, am pierdutcinstea ce-o merita6D8

lucrarea mea şi onorariul ce trebuia să mi-i aducă, astfel că timpul, munca,mîhnirea, boala şi lPmii %ce m-au costat, totul a fost în paguba mea, fără aprimi un sol drept cîştig, sau măcar ca răsplătire. *i s-a părut însă totdeaunaca domnul ue Richelieu era binevoitor faţă de mine şi avea păreri favorabiledespre talentul meu. Kar nenorocul meu şi doamna de ia )opeliniere împiedicară orice efect al bunelor lui intenţii.

u puteam înţelege de loc duşmănia acestei femei, căreia m-am silit să-iplac şi căreia îi făceam destul de regulat curte. Jauecourt îmi ePplicămotivele. <*ai întîi, îmi spuse el, e prietenia sa pentru Ramcau, pc care-6susţine din toate puterile şi căruia nu vrea să-i ştie nici un concurent, iar, pedeasupra, un păcat originar te osSndeşte în faţa ei, şi nu ţi-6 va ierta

niciodată, acela de a geneveE>. A 4a acestea adăugă că abatele =ubert,care era şi el genevez şi .un sincer prieten al domnului de la )opeliniere, sestrăduise să-l împiedice de a se căsători, cu această femeie, pe care ocunoştea bine, şi că după căsătorie ea-i arătase o ură nemiloasa, la fel catuturor genevezilor. <u toate că )opeliniere, îmi mai spuse el, îţi poartăprietenie, şi ştiu asta, nu te bizui pe a!utorul lui. îndrăgostit ele nevastă-sa Gea te urăşte G şi e rea, şireată G nu te vei alege niciodată cu nimic în aceastăcasă.T &m băgat la cap.

&celaşi Jauecourt îmi făcu aproape în acelaşi timp un serviciu de careaveam mare nevoie. îi pierdusem pe vrednicul meu tată, în !urul vîrştei eleşaizeci de ani l. &m deplîns această pierdere mai puţin ilrcît aş făcut-o

altădată, cSnd încurcăturile situaţiei mele m-ar preocupat mai puţin. întimpul vieţii lui6 vi .ic Rousseau a murit a Q martie 6797, în virata de 7./ de ani 5n,t.;.

6D9nu vroisem să cer nimic din moştenirea ce mi se cm X nea de la mama şi clinale cărei mici venituri trăia el u mi-ara făcut scrupule în privinţa asta dupămoar tea lui. Kar lipsa de probe !uridice asupra morţii l i a telui meu ridica ogreutate pe care Jauecourt se în sarcină s-o înlăture, şi o înlătură mtr-adevăr prin bunele ocii ale avocatului de 4orme. um aveam cea mai marenevoie de acest mic venit şi cum rezultatul era îndoielnic, aşteptam vesteahotarîtoare cu cea nmi vie nerăbdare. într-o seară, întoreîndu-mă acasă, găsii

scrisoarea ce trebuia să-mi aducă această veste, şi o luai să o deschid cu untremur de pripă de care mă ruşinai în sinea roca. <um, minam spus cudispreţ, !ean-1ac?ues se va lăsa covSrşit în asemenea grad de interes şicuriozitate EA &m aruncat în aceeaşi clipă scrisoarea pe cămin. *-amdezbrăcat, m-am culcat liniştit, am dormit mai bine ca de obicei, şi a doua zim-am trezit destul de tîrziu, fără a mă mai gîndi la scrisoare. 6 mbrăcîn du-mă, dau cu ochii de eaG o deschid fără grabă G în plic am găsit o poliţă. &msimţit multe bucurii în clipa aceea, dar pot să !ur că mai puternica deoît toate



a fost aceea de a izbutit să mă stăpînesc. &ş putea cita zeci de asemeneamomente în viaţa mea, dar sînt prea grăbit spre a avea timp să vorbescdespre toate. &m trimis o mică parte din aceşti bani bietei mele *aman,regretînd cu lacrimi în ochi fericita vreme cînd aş pus totul la picioarelesale. +oate scrisorile ci lăsau să se înţeleagă sărăcia prin care trecea. îmi

trimetea teancuri de reţete şi de formule din care credea că am să mă îmbogăţesc şi eu şi ea. /imţămSntul mizeriei începea să-i strîngă inima şi să-i îngusteze mintea. )uţinul ce i l-am trimis căzu în manile pungaşilor ce n-oslăbeau de loc. a nu se alese cu nimic. &sta mă dezgustă sa împart avutulmeu cu aceşti nemernici, mai ales după za-darnica încercare pe care am făcut-o de a o smulge din ghearele lor, aşa cumse va vedea mai departe.

+impul se scurgea, şi odată cu el şi banii. ram doi, chiar patru, ba, pentrua vorbi drept, eram şapte sau opt. ăci, deşi +herese era de o dezinteresarefără seamăn, manta ci nu era la fel ca dSnsa. Ke cum se văzu că prinde iarputeri datorită mie, îşi aduse întreaga familie spre a împărţi roadele cu

ceilalţi. /urori, ice, ii, nepoate, toţi dădură buzna, în afară de ica sa ceamai mare, măritată cu directorul caieştilor din &ngers. +ot ce încropeam eupentru +herese era vărsat de mama ei în gura acestor llămînzi. um nuaveam de-a face cu o persoană lacomă, şi cum nu eram stăpînit ele opasiune oarbă, nu făceam risipă. *ulţumit să o ţin pe +herăse cuviincios, darfără luP, la adăpost de nevoile mari, con simţeam ca tot ce cîştiga ea prinmunca sa să treacă în folosul mamei., şi nu mă mărgineam la atît. Kar,printr-o fatalitate ce mă urmărea, în timp ce *arnan era prada zgripH ţuroilorei, +herese era prada familiei sale, iar eu nu puteam face nimic nici într-oparte nici în alta spre a li spre folosul celei pe care vroiam s-o a!ut. ciudatcă itocmai cea mai mică dintre fetele doamnei 4e #asseur, singura ce nu

primise nici o zestre, era singura ce-şi hrănea tatăl şi mama, şi că, după cefusese multă vreme bătută de fraţii, de surorile şi chiar de nepoatele sale,această sărmană ică era acum !efuită, fără ca ea să se poată apăra defurturile lor mai bine decît se ferise de loviturile lor. 0na singură dintrenepoatele ei, numită Joton 4educ, era mai cumsecade şi cu o lire mai blinda,deşi înrîurită de pildele şi lecţiile celorlalţi. um le vedeam adesea împreună,le dădeam numele ce şi le dădeau ele îusele una alteia > îi spuneamnepoatei, nepoata mea, şi matuşii, mătuşă mea. le ammdoua mă numeauunchiul lor. Ke aici numele de tanti, prin care am continuat s-o agrăiesc pe6DM +hcrese, şi pe care prietenii mei îl repetau cîteodata mai mult în gluma.

/e înţelege că, într-o asemenea situaţie, n-aveam nici un moment depierdut spre a căuta să ies clin ea. Jîndind că domnul de Richelieu uitase demine, şi nemaitrăgînd nici o năde!de din partea urţii, făcui cîteva încercăripentru ca opera mea să e cîntată la )arisG dar m-am lovit de greutăţi carecereau mult timp spre a învinse, iar eu eram din zi în zi tot mai zorit. *i-arevenit ideea ele a prezenta mica mea comedie arcis la +eatrul italienilor Gea fu primită, şi mi se dădu intrare liberă acolo, ceea ce-mi făcu mareplăcere. Kar asta a fost totul. -am izbutit să-mi văd piesa !ucată şi, plictisit



de a le face curte unor comedianţi, i-am lăsat în pace. *-am întors atunci laultima cale ce-mi rămînea şi singura pe care ar trebuit s-o urmez."recventSnd casa domnului de la )opeliniere, mă depărtasem de aceea adomnului Kupin. ele două doamne, deşi rude, nu se aveau bine între ele şinu se vedeau de loc. u ePista nici un cerc comun celor două case, şi singur

+hieriot se ducea şi în una şi în cealaltă. "u însărcinat să încerce să măreintroducă la domnul Kupin. Komnul de "rancueil studia atunci istorianaturală şi chimia, în,- !ghebînd un cabinet. red că năzuia să a!ungă la&cademia de ştiinţe G pentru asta vroia să scrie, o carte şi socotea că eu aşputea să-i u de folos în această muncă. Koamna Kupin, la ri%ndul ei,se.gîndea ia o altă carte şi pusese ochii pe mine într-un scop asemănător.&mSndoi ar vrut să mă aibă în comun ca un fel de secretar, şi tocmai ăstaera rostul intervenţiilor lui +hieriot. u am cerut mai înainte de toate cadomnul de "rancueil sa folosească trecerea sa şi cea a lui 1el@ote 6 spre apune în repetiţie lucra-

6 )ietre de 1el@ote, unul dintre cei mal faimoşi cîntăreţi de 3peră 5n.t.;.

6D7rea mea a 3peră G el a consimţit la aceasta. *uzele galante au fost repetatede mai multe ori mai `tatii în cabine, apoi în sala mare a teatrului. 4arepetiţia generală era de faţă multă lume şi unele bucăţi au fost foarteaplauda!Zu toate acestea, mi-am dat seama eu însumi în timpul ePecuţiei,foarte rău condusă de Rebel, că piesa nu va merge şi chiar că nu era posibilde a l[i reprezentată fără unele mari modicări. &stfel am retras-o fără săspun de ce şi fără să mă ePpun la un refuz G dar am văzut limpede din maimulte semne că lucrarea, chiar de-ar li fost desăvSrşită, n-ar li fost !ucată."rancueil îmi făgăduise că va cere să e repetată, clar că nu va interveni săe şi primită. Fi se ţinu întru totul de cuvînt. &m putut să cred în această

împre!urare, şi în multe altele, că nici el, nici doamna Kupin nu se gîndeausă-mi dea prile!ul de a căpăta oarecare faimă, de teamă poate să nu sepresupună, văzîndu-se cărţile lor, că ei şi-au altoit talentele proprii pe al meu. +otuşi, cum doamna Kupin mi-6 socotea pe al meu foarte mediocru şi nu m-afolosit decît ca să scriu la dictarea ei sau la cercetări de pură erudiţie,această presupunere, mai ales în privinţa ei, ar fost desttil de nedreaptă.

&cest ultim insucces sfSrşi prin a mă descura!a. &m părăsit orice ambiţiede înălţare şi de glorie, şi, fără să mă mai gîndesc la înzestrările mele realesau închipuite ce mă făceau să prosperez atît de puţin, mi-am consacrattimpul şi gri!ile să procur mi!loace de trai pentru mine şi pentru +herese amea, aşa cum le va plăcea celor ce ar putea să mă a!ute la asta. *-am

devotat deci în întregime doamnei Kupin şi domnului de "rancueil. &sta nu-mi aduse o mare îndestulare G căci, cu cei opt sau nouă sute de franci pe ance-i căpătai în primii doi ani, abia puteam să-mi acopăr primele nevoi, silit sălocuiesc în vecinătatea lor, într-o cameră mobilată şi într-un cartier destul de6scump, plătind totodată o altă locuinţă la marginea )arisului, la capătulstrăzii /aint-1ac?ues, unde ma duceam pe orice vreme, mai în ecare seara,să mănînc. Keprinsei în curînd obişnuinţa şi chiar gustul noilor mele ocupaţii.



*ă îndrăgostii de chimic. &m urmat mai multe lecţii împreună cu domnul de"rancueil, la domnul Rouelle, şi am început să umplem hîrtia, de bine de rău,cu această ştiinţă din care nu cunoşteam decît elementele de bază. în 6797nc-am dus sa petrecem toamna în +ouraine, la castelul din henonceauP,reşedinţa regală pe rîul her, construită de ilcnric al -lea pentru Kiana de

)oitiers %, a cărei stemă se mai vedea încă, iar acum era stăpînită de domnulKupin, încasator de impozite. 3 duceam bine în acest loc frumosG -mSncarese găsea aici din belşug G m-am îngrăşat ca un călugăr. /e făcea acolo -multămuzică. u am compus cîteva bucăţi pentru trei voci, de o armonie destul desusţinuta, şi despre care voi vorbi, poate, în suplimentul la această lucraredacă-6 voi scrie vreodată. /e !uca şi teatru. &m scris, în cincisprezece zile, ocomedie în trei acte, intitulată Recrutul viteaz, ce se va găsi printre hSrtiilemele şt care n-are alt merit decît că e foarte vesela. &ni mai scris şi alte micilucrări, între altele o piesă în versuri intitulată &leea /ilviei, după numeleunei alei a parcului ce mergea pe malul rîului her, şi toate acestea lefăceam fără să întrerup lucrările asupra chimiei, sau pe acelea ce le

îndeplineam pe lingă doamna Kupin. în timp ce eu mă îngrăşaţii la henonceauP, biata mea +herese se îngrăşala )aris, însă intr-altfel, îneît, %la întoarcere, mi-am găsit opera ce-o pusesemla cale mult mai înaintată decît aş crezut. &sta m-ar aruncat într-o mare încurcătură, dată ind situaţia 6

6 Kiana de )oitiers 569QQ'6DMM;, favorita lui =enric al -lea 56D6Q'6DDQ;5n.t.;.6DQmea, dacă nişte tovarăşi de masă nu mi-ar oferit singurul mi!loc de a scăpade belea, liste una din acele istorisiri importante pe care nu le pot facetocmai uşor, deoarece ar trebui, comentîndu-le, să mă scuz sau săj mă acuz,

şi nu mi-e îngăduit să fac aici nici una, nici alta.n timpulZ şederii lui &ltuna la )aris, în loc să ne ducem să luăm masa laun birtaş, mîncam, de regulă, el şi eu, în apropierea casei noastre, într-ofundătură din dosul 3perei, la o doamnă 4a /elle, nevasta unui croitor, undese mînca destul dc prost, dar a cărei masă era totdeauna căutată pentrusocietatea plăcută şi de încredere ce se întSlnea acolo G căci nu era primitnici un necunoscut, şi trebuia sa i recomandat de unul dintre cei ce mîncaude obicei aici. omandorul dc Jraville, un batrîn desfrînat şi caGn neruşinat,altfel politicos şi plin de voioşie, locuia acolo şi trăgea după cl oj tinerimezvăpăiată şi strălucitoare formată din oţeri din gardă şi din muşchetari.omandorul de onant, cavalerul tuturor fetelor de la 3peră, se întorcea în

ecare zi cu sacul plin de noutăţi culese dm această spelunca. Komnul du)lessis, locotcnent- colonel pensionar, un moşneguţ bun şi ia locul lui, şi&nceioţer de muşchetari, îi ţineau puţin din. scurt pe tinerii aceştia. *aiveneau acolo negustori, bancheri, furnizori ai armatei, dar oameni şlefuiţi şicumsecade, din cei ce se bucură de respect în meseria lor G domnul deNesse, domnul de "orcade şi alţii, ale căror nume le-am uitat. în. sfîrşit, întîlneai acolo oameni de vază din toate păturile, afară dc abaţi şi de !udecători, din care n-am zărit niciunulG şi era o înţelegere ca aceştia să nu



e aduşi aici. &ceastă masă, destul de numeroasă, era foarte veselă fără săe gălăgioasă şi la ea se glumea mult, fără măscări. Nătr-înul comandor, cutoate snoavele lui neruşinate în privinţa conţinutului, nu pierdea niciodatăpoliteţea de curte veche6M:

şi nicicSnd nu-i ieşea din gura o vorbă deocheată care să nu aibă atîta haz îneît chiar jşi femeile maiG h iertat-o. l dădea tonul la masă, iar ceilalţi tineri6 Fi povesteau aventurile lor amoroase, rara perdea, dar cu graţie, şi întSmplările cu fete lipseau cu aut mai puţin cu cit izvorul lor era alaiuri G caustrăduţă prin care se a!ungea la doamna 4a /elle era aceeaşi vinde se a$aprăvălia doamnei Kuchapt, renumita vSnzătoare de mode, ce avea atuncifoarte frumoase fete la care domnişorii noştri se duceau sa stea t4 vorbă înainte sau după ce luau masa. *-aş $ distra şi eu acolo, ca şi ceilalţi, daca aşli fost ma cutezător. ra destul să păşesc pragul, ca şi eiG dar n-am îndrăznitniciodată. ît despre doamna 4a /elle, am continuat sa iau masa la dinsadestul de des după plecarea lui &ltuna. &m a$at acolo o mulţime de

anecdote foarte hazoase şi am deprins, încetul cu încetul, nu moravurile,slavă Komnului, dar preceptele ce vedeam că se bucură de trecere m lumeade aici. "ete cuminţi cc-au călcat greşit, .soţi înşelaţi, neveste seduse, naşterităinuite erau subiectele cele mai obişnuite, iar bărbatul care popula cît maivirtos 4eagănul copiilor găsiţi era totdeauna cel mai aplaudat. &sta îmiaprinse gSndurile G uni formai felul meu ir. a privi lucrurile după ceea cevedeam ca se petrece la nişte oameni foarte voioşi, şi în fond foartecumsecade, si îmi spusei > <Ke vreme ce acesta c obiceiul ţării, trăind aici, îlpoţi urma, laminarea pe care . o căutam. *ă hotărîC s-o adopt voiniceşte aracel mai mic scrupul, şi singurul pc care-6 avusei de învins fu acela al +hercsei, faţă de care a trebuit sa depun toate străduinţele din lume spre a o

face sa încuviinţeze unicul mi!loc de a rămSne cu cinstea nepatata. 4aacestea, mama ei, temîndu-se ca se va impo@ara cu un nou plod pe cap, îmiveni in a!utoraşi iuca se laşa convinsă. &m căutat o moaşa prevăzătoare şi dem- îC5 j confesiuni - 1. 8. Rousseau - voi. U6M6credere, numita domnişoara Jouin, ce locuia în peninsula /aint-ustache,spre a-i încredinţa această treabă, atunci cînd va timpul. +herese fu dusăde mama ei la domnişoara Jouin, ca să nască acolo. *-am dus s-o văd demai multe ori, şi i-am pregătit un însemn pe care-6 făcusem în douăePemplare pe două cartonaşe, dintre care unul fu pus în scutecele copilului,

care a fost depus de moaşă la 4eagănul copiilor găsiţi, după toate regulilecerute. &nul următor, aceeaşi pacoste şi aceeaşi scăpare, afară de însemn,clc care n-am mai ţinut seama. -a mai fost nevoie de stăruinţele mele, n-amai fost nevoie de încuviinţarea mamei sale > s-a supus oftînd. /e vor vedearînd pe rind toate nenorocirile pc care această fatală purtare îe-a produs înfelul meu de a gîndî, ca şi în destinul meu. ît despre prezent, să ric oprim laaceastă primă perioada. 0rmările ei, atît de crude pe cît de neprevăzute, măvor sili îndestul să mă întorc asupra lor.



3 însemn aci pe aceea a primei mele cunoştinţe cu doamna d[pina@6, alcărei nume va reveni adesea în *emoriile acestea. a se numea domnişoarad[scla- veîles şi tocmai se căsătorise cu domnul d[pina@, ul domnului de4alive de Nellegarde, încasator general ele impozite. /oţul ei era muzician, caşi domnul de "rancueiC G dînsa era, de asemenea, muziciană, şi dragostea

pentru această artă a creat între cele trei persoane o mare prietenie. Komnulde "rancueiC m-a introdus la doamna d[pina@ G uneori mîncam acolo seara împreună cu el. a era amabilă, avea spirit, talent G era, de bună seamă, ocunoştinţă preţioasă. Kar avea o prietenă, pe nume domnişoara d[tte, cetrecea drept rea şi care trăia cu un cavaler de #alor@, ce nu trecea drept bun.red că relaţiile cu aceste două

6 4ouise-"lorence d[pina@ 567BM'67L8;, protectoarea lui Rousseau, aveaun salon literar la )aris 5n.t.;.6MBpersoane i-an făcut rău doamnei d[pina@, căreia natura îi dăduse, pe iîngăun temperament foarte pretenţios, ePcelente însuşiri de a-şi îndrepta sau

răscumpăra greşelile. Komnul de "rancueil îi transmise o parte din prieteniace-o avea pentru mine şi-mi mărturisi legaturile cu dînsa, despre care, dinacest motiv, n-aş vorbi aci, dacă ele n-ar devenit publice pînă la a nu ascunse nici măcar faţă de domnul d[pina@. Komnul de "rancueil îmi făcuchiar despre aceasta doamna nişte destăinuiri destul de neobişnuite, pe careea nu mi le-a făcut niciodată şi despre care nu m-a crezut niciodatăinformat G căci n-am deschis şi nu voi deschide în viaţa mea gura despre ele,nici ţaţă de dînsa, nici faţă de altcineva. +oată aceasta încredere dintr-o parteşi din alta mă punea într-o situaţie foarte încurcată, mat ales faţă de doamnade "rancueil, care ma cunoştea destul spre a nu se îndoi de mine, cu toate căeram în legătură cu rivala sa. 3 consolam cît puteam mai bine pe această

biată femeie, căreia soţul mt-i întorcea, desigur, dragostea pe care dînsa oavea pentru el. &ceste trei persoane mi se destăinuiau ecare în parte G eupăstram secretele lor cu cea mai mare credinţă, fără ca vreuna să-mi smulgăvreodată secretele celorlalte două şi fără ca eu să ascund ecăreia dintrecele două femei dragostea ce-o purtam rivalei sale. Koamna dc "rancueil,care vroia să se slu!ească de mine pentru diverse scopuri, a înghiţit nişterefuzSnd formale G iar doamna d[pina@, vrînd să mă însărcineze o dată cu oscrisoare pentru "rancueil, nu numai că primi unul la fel, dar şi o declaraţietoarte limpede, ca daca ar vrut să mă alunge pentru totdeauna din casa ei,n-avea decît să-mi acă pentru a doua oară o asemenea propunere. +rebuiesă-i fac dreptate doamnei d[pina@ > departe ca acest procedeu sa para a-i

displace, îi vorbi de el lui "rancueil cu laude, şi nu mă primi mai puţin bine. Fiastfel, în6M866H



iui arăta nimic în ochii celorlalţi ce putea să-i răscumpere proasta educaţie,l se însura totuşi cu ca > făcu foarte bine, de vreme ce-i făgăduise. u, care



nu făgăduisem nimic în această privinţă, nu m-am grăbit sii i urmezePemplul. Z*-am împrietenit, de asemenea, cu abatele de on- «li 6 lac %, care nu însemna nimic în literatură, ca şi hărăzit să devină ceea ce este care amvăzut valoarea lui merita. /e părea că şi el mă închis în camera com-

relaţiiîe furtunoase dintre trei persoane pe care trebuia să le cruţ, de caredepindeam într-o măsura şi faţă de care eram legat, m-am bucurat pînă lasfSrşit de prietenia lor, de stima şi încrederea lor, purtîn- du-mă cu delicateţeşi înţelegere, dar totdeauna cu sinceritate şi statornicie. 3u toată nătîngia şistîngăcia mea, doamna d[pina@ vroi să mă distribuie în spectacolele de Vhevrette, castel lingă /aint-Kenis, aparţinînd domnului de Nellegarde. &colose a$a un teatru, unde se !ucau adesea piese. *i se dădu un rol pe care l-am învăţat şase luni fără încetare, iar la reprezentaţie a trebuit să-mi e su$atde la un capăt la altul. Kupă această încercare, nu mi s-a mai propus alt rol.

"ăcînd cunoştinţă cu doamna d[pina@, ani cunoscut-o şi pe cumnata sa,domnişoara de Nellegarde, care deveni în curînd contesa d[=oudetot h înd

am văzut-o prima dată, ea sc alia în pragul căsătoriei G îmi vorbi îndelung, cuacea familiaritate fermecătoare ce-i este rească. &m găsit-o foartebinevoitoare G clar eram departe de a prevedea că această tînără persoană îmi va înrîuri într-o zi destinul şi mă va tSrî, ce-i drept fără voia ei, în abisul încare zac astăzi.

u toate că n-am vorbit despre Kiderot după întoarcerea mea de la#eneţia, şi nici despre prietenul meu domnul Roguin, nu-i dădusem uitării nicipe unul nici pe celălalt, şi mă legasem din zi în zi tot mai mult, îndeosebi decel dintSi. l avea o anette, _aşa cum eu aveam o +herescG era între noi opotrivire în plus. Kar deosebirea era ca +herese a mea, tot atSt de frumoasăla chip ca şi anette a lui, avea un su$et blSnd şi un caracter plăcut, făcut să

atragă un bărbat cinstit G pe cînd a lui, cicălitoare şi mitocaneă,mine, dar care era astăzi. /Snt poate primul şi l-am preţuit aşa cum o apreciape mine G căci, în timp ce. mea din strada 1ean-/aint-Kenis, lîngă 3peră,Zpuneam actul lui =esiod, el venea uneori să mănînce cu mine, ca doi prietenibuni. l lucra atunci la Oncercare asupra originii cunoştinţelor umane, careeste prima lui scriere. Kupă ce-o termina, greutatea fu de a găsi un librardispus să o ia asupra lui. 4ibrarii din )aris sînt trufaşi şi aspri cu orice începător, iar metazica, pe atunci foarte puţin la modă, nu oferea unsubiect prea atrăgător, l-am vorbit lui Kiderot despre ondillac şi desprelucrarea luiG le-am dat prile!ul să se cunoască. rau făcuţi pentru a se înţelege G se înţeleseră unul pc altul. Kiderot îl convinse j pe librarul KurSnd

să primească manuscrisul abatelui, şi acest mare metazician capătă laprima lui carte, şi aproape ca un hatîr, o sută de scuzi, pe care nu i-ar avut,fără mine. um locuiam în cartiere foarte depărtate unii de alţii, ne întilneamtoţi trei o data peHsăptămînă la )alais-Ro@al k şi ne duceam să luăm masa împreună la hanul <)anier-"leuriT. +rebuie că aceste mici ospeţe săptămînale îi plăceau foarte mult lui Kiderot, căci el, carc lipsea aproape de la toate în-tîlniriie sale, n-a lipsit niciodată de la acestea. u am



Kiderot şi eu. &m schiţat prima foaie, scrisă de mine, şi asta mi-a dat prile!ulsă fac cunoştinţă cu d[&lembert, căruia Kiderot îi vorbise despre planulnostru. ntîmplări neprevăzute s-au interpus între noi, şi acest plan a căzutbaltă.

&ceşti doi autori tocmai întreprinseseră Kicţionarul enciclopedic, ce

trebuia să e la început doar un fel de traducere a lui hambers6 B

,asemănătoare oarecum cu aceea a Kicţionarului de *edicină a lui 1ames, pecare Kiderot abia. o terminase. &cesta mă chemase şi pe mine la cea de adoua lucrare şi îmi propuse partea despre muzici, pe care am primit-o şi pecare am realizat-o în foarte mare grabă şi foarte prost în cele trei luni ce-mifuseseră îngăduite, ca tuturor celorlalţi autori ce urmau să colaboreze lalucrare G eu am fost însă singurul care am fost gata la termenul stabilit. -amdat manuscrisul, după ce pusesem să e trecut pe curat de către un lacheual domnului de "rancueil, numit Kupont, care scria foarte frumos şi căruia i-am plătit zece scuzi din buzunarul meu, bani ce nu mi-au fost înapoiaţiniciodată. Kiderot îmi făgăduise din partea librarilor o retribuţie despre care

nu mi-a mai vorbit însă niciodată, şi nici eu lui.&ceastă lucrare Xa nciclopediei a fost întreruptă din pricina arestării lui.deile !iiozoce îi produseră oarecare necazuri, ce n-au avut urmări. u s-a întSmplat însă acelaşi lucru cu /crisoare asupra orbilor, care n-avea nimiccondamnabil, decSt cîteva păreri personale ce i-au supărat pe doamna Kuprede /aint- *aur şi pe domnul de Reaumur, şi pentru care el a fost închis înturnul de la #incennes. u voi putea6 Ie$emistul 5n.t.;.

B fraim hambers, scriitor enW unui Kicţionar enciclopedic 5n.t.;.679:, autorulmort in

%T + =%f4[ _%v ,%__i#nf-@

6mi%6

% Nl -6 _%1 1%__

n!Zl i!gra YD

.(descrie niciodată durerea pe care m-a făcut s-o simt nenorocirea prietenuluimeu. "unesta mea imaginaţie, ce împinge totdeauna răul pînă la ePagerare,fu cuprinsă de panică. credeam închis acolo pentru toată viaţa. ra să înnebunesc. -am scris doamnei de )ompadour con!urînd-o să intervină sprea pus în libertate, sau, de nu, să u închis şi eu cu, el. -ara primit nici unrăspuns la scrisoarea mea > era prea puţin chibzuită spre a avea efect, şi numa pot mînclri că ea a contribuit la îndulcirea de care s-a bucurat bietul



Kiderot în captivitatea lui la cîtva timp după aceea. Kar dacă ea ar continuat cu aceeaşi asprime încă o vreme, cred că aş murit de deznăde!dela picioarele acelui blestemat turn. Ke altfel, dacă scrisoarea mea va avutun cît de mic merit în aceasta, n-am căutat să mă fălesc cu dînsa, căci n-amvorbit despre ea decît numai cîtorva oameni, şi niciodată lui Kiderot însuşi.

artea a opta56 7 9 L'6 7 D D;Kupă încheierea cărţii precedente a trebuit să fac o pauză. u aceasta de

faţă începe, în prima sa fază, lungul lanţ al nenorocirilor mele. +răind în două dintre cele mai strălucite case din )aris, am avut prile!ul să

fac acolo, cu toată puţina mea dibăcie, cîteva cunoştinţe preţioase. &m făcut-o, între altele, la doamna Kupin, pe aceea a tînărului prinţ moştenitor de/aPc-Jotb-a şi a baronului de +hun, guvernorul său. &m întîlnit la domnul dela )opeliniere pe domnul /egui, prieten al baronului de +hun şi cunoscut înlumea literară prin frumoasa lui ediţie din opera lui Rousseau 6. Naronul neinvită, pe domnul /egui şi pe mine, să ne ducem să stăm o zi sau două la

"ontena@-sous-Nois, unde prinţul avea o.casă. c-arn dus. +recînd pe lingă#incennes, la vederea turnului am simţit o sfîşiere a inimii, al cărei efectbaronul îl observă pe chipul meu. 4a masă, prinţul aduse vorba desprearestarea lui Kiderot. Naronul, spre a mă face să vorbesc, îl învinui pe cel închis de lipsa de pre vedere G la fel am fost şi eu eînd i-am luat apărarea cumare în$ăcărare. se iertă acest ePces de zel celui însu$eţit de năpăstuireaunui prie-6 1ean-Naptiste Rousseau 5n.t.;.6ML +en, şi vorbirăm despre altceva. /e. a$au acolo doi germani ataşaţi pe lingăprinţ. 0nul, numit domnul lupel, om de mult spirit, era duhovnicul sau şi

deveni mai pc urmă guvernorul său, după ce-6 înlocuise pe baron. elălaltera un tînăr pe nume domnul Jrimm ce-i servea ca lector pînă cînd va găsiun post de care se vedea, după îmbrăcămintea iui sărăcăcioasă, că avea ograbnică nevoie. hiar din prima seară, între lupel şi mine se stabili olegătură ce se transformă în curSnd în prietenie. &ceea cu Jrimm na se înripă însă tot aşa de repede. l era mai retras, departe de a avea tonui înfumurat pe care prosperitatea i-6 dădu mai tîrziu. & doua zi, la masă,vorbirăm despre muzică, la care el se pricepea îndestul. *-arn bucurat foartemult a$Snd că ştia sa cînte la clavecin. Kupă ce nc-am ridicat de la masă, amtrecut în sala de muzică. &m cSntat toată ziua la clavecinul prinţului, şi astfelse fauri această prietenie ce mi-a fost la început atît de plăcută, apoi atSt de

nefastă şi despre care voi avea mult de vorbit de aici încolo. întoreîndu-ma la )aris, am a$at fericita veste că Kidcrot ieşise din turn şică i se dăduse castelul şi parcul din #incenncs drept închisoare, culegămSntul său că nu va fugi de acolo şi cu îngăduinţa de a-şi vedeaprietenii. St de rău îmi păru că n-am putut alerga dc îndată să-l văd C Kar,reţinut două sau trei zile la doamna Kupin de treburi ce nu sufereauamSnare, după trei sau patru secole de nerăbdare, am zburat în braţeleprietenului meu. *oment de ne- H



H Jrimm 5*elchior;, născut la Ratisbonne în 67B8, mort la Jotha în 6L:7,şi-a legat numele de faimoasa publicaţie literara orespondenţă, îninţată deel în 67D8 pentru uzul prinţilor germani, la care sc abonă şi aterina a U-a, împărăteasa Rusiei. ncepînd din 67DQ, Kiderot îşi publică acolo celebrele iui/aloane 5n.t,;.

6MQ



premiu. &m făcut-o, şi din acea clipă fui pierdut. +ot restul vieţii şi alnenorocirilor mele a fost efectul de neînlăturat al acelei clipe de rătăcire.

/imţămintele mele se treziră la glasul ideilor mele cu o repeziciune denecrezut. +oate micile mele pasiuni fură înăbuşite de în$ăcărarea pentruadevăr, 6

6

)eriodic fondat în 6M7B la )aris 5n.t.;.676



libertate, virtute, şi ceea ce e mai uimitor este că această clocotire dăinui îninima mea mai bine de patru sau cinci ani intr-un grad atît de înalt, cum



poate ea n-a mai fost cunoscută nicicînd de inima unui om.&m lucrat acel discurs intr-un chip neobişnuit, aşa cum am făcut apoi

aproape cu toate celelalte scrieri ale mele. -am consacrat toate nopţile denesomn. Jîndeam la cl cu ochii închişi în pat, suceam şi răsuceam frazele încap în chinuri de neînchipuit, apoi, cîh%d credeam că sînt mulţumit de ele, mi

le întipăream în memorie pînă ce voi putea sa le aştern pe hîrtieG dar, pînăsă mă scol şi să mă îmbrac, uitam totul, şi cînd mă aşezam în faţa hîrtiei nu-mi mai venea în minte aproape nimic din ceea ce compuseseră. *-am gîndits-o iau ca secretară pe doamna 4c #as-, seur. &m instalat-o, cu ica şi cusoţul ei, într-o locuinţă mai aproape de a mea şi, spre a mă scuti decheltuiala unui servitor, ea venea în ecare dimineaţă să-mi aprindă focul şisă-mi facă micile treburi prin casă. 4a sosirea ei, îi dictam din pat meditaţiilemele de peste noapte, şi această practică, pe care am urmat-o vreme îndelungată, m-a ferit de multe uitări.

înd discursul a fost gata, i l-am arătat lui Kiderot, care fu mulţumit de elşi-mi propuse doar cîteva mat clicări. +otuşi, această scriere, plină de

căldură şi de forţă, e cu totul lipsită de logică şi ordine G dintre toate celeieşite din pana mea, este cea mai slabă în argumentare şi cea mai săracă înprivinţa formei şi a armonieiG dar, cu aricit talent tc-ai putea naşte, arta de ascrie nu se învaţă dintr-o dată.

&m trimis lucrarea fără a spune nimănui, în afară, cred, de Jrimm, cucare, după intrarea lui a contele de "riese, începusem să u în cea maistrînsă legătură de prietenie. i avea un clavecin ce ne slu!ea ca punct de întîlnire şi în !urul căruia ne petreceam toate momentele libere, cîntîndmelodii italiene şi barcarole67Bfără încetare şi fără să ne mai săturam, de dimineaţa pînă seara sau, mai

bine zis, de seara pînă dimineaţa, iar atunci cind cineva nu mă găsea ladoamna Kupin, putea sigur că mă găseşte la domnul Jrimm sau împreunăcu el, e la plimbare, e la spectacol. &m încetat de a mă mai duce iaomedia taliană, unde aveam intrarea liberă, clar care lui ntri plăcea, pentrua mă duce împreună cu el la omedia "ranceză, unde plăteam intrarea, şi decare el era pasionat. )e scurt, o atracţie atît de puternică mă lega de acestlînăr şi am devenit atît de nedespărţiţi, încît însăşi sărmana tanti era lăsată lao parte G vreau să spun că o vedeam doar mai rar, deoarece nici o clipă înviaţa mea dragostea ce i-o purtam n-a slăbit în su $cţul meu.

&ceasta neputinţă de a-mi împărţi după măsura chemărilor puţinul timpee-î aveam liber reînnoi mai tare ca oricînd dorinţa ce-o simţeam mai de mult

ele a locui laolaltă cu +hcrăse G dar povara numeroasei ei familii şi, mai ales,lipsa de bani spre a cumpăra mobile mă împiedicaseră pînă atunci de laaceasta. )rile!ul de a face o încercare se ivi acum, şi mă folosii de el. Komnulde "ra.ncu.eil şi doamna Kupin, dîndu-şi seama că opt pînă la nouă sute defranci pe an nu-mi puteau de a!uns, îmi ridicară clin propria lor hotărSreonorariul anual la cincizeci de ludovici, iar, pe deasupra, doamna Kupin,aînd că vroiam să-mi .orînduiesc o locuinţă a mea, mă mai a!ută cu ceva înacest scop. u mobilele pe care le avea +herZse, puserăm totul în comun şi,



închiriind un mic apartament în casa de 4anguedoc, din strada Jreneîle-/aint-=onore, la nişte oameni foarte cumsecade, ne-am aciuiat -acolo cumam putut, şi am trăit aşa în linişte678



rmitage 6. +atăl +heresei era un bătrîn simpatic, foarte blînd, ce se temea la culme



de nevasta lui, căreia îi dăduse din această pricină porecla de 4ocotenentul"ioros, pe care Jrimm o răsfrînse mai pe urmă, în glumă, şi asupra icei.Koamna 4e #asseur nu era lipsită de spirit, adică de dibăcie, se pretindeachiar bine crescută şi-şi dădea aere de persoană din lumea mare G dar aveaun fel ascuns de a umbla cu linguşiri pe care eu nu puteam să-l sufăr G o

sfătuia destul de rău pe ica ei, căutînd a o face să e ascunsă faţă de mineşi băgînd intrigi între prietenii mei în dauna unora şi a altora şi a mea însumiG încolo, era o mamă destul de bună, căci avea motivele ei să e, cocoloşindgreşelile icei, pentru că trăgea foloase din ele. &ceasta femeie, pe care ocopleşeam cu atenţii, cu bunăvoinţă, cu mici daruri şi pe care aş vrut dintoată inima să o pot iubi, era, tocmai din pricina că nu izbuteam să o iubesc,singura cauză de nemulţumire în căsnicia mea, în care, altfel, pot spune căam gustat, în timpul celor şase sau şapte ani, cea mai deplină fericirecon!ugală de care slăbiciunea omenească poate să se bucure. nima +hereseimele era aceea a unui înger > dragostea noastră creştea o dată euintimitatea noastră şi simţeam cu ecare zi tot mai mult cum eram făcuţi

unul pentru altul. Kacă bucuriile noastre ar putea descrise, ele ar stîrni rîsulprin simplitatea lor G ne plimbam în doi în afara oraşului, unde eu aruncam culargheţe opt sau zece soli la vreo cîrciumioară G mîncam pe pervazulferestrei, aşezaţi faţă în faţă pe două scăunele puse pe o adă lungă cîtlărgimea ridei. "ereastra ne ţinea astfel loc de masă, respiram

6 rmitage, numele unui pavilion din parcul de la lievrette, de lingă )aris,al doamnei d[pina@ 5n.t.;.

Yf r

işi pace timp de şapte ani, pînă lamutarea mea în

î 79aer curat, puteam să privim împre!urimile, trecătorii, şi, cu toate că ne a$amla al patrulea eta!, ne aplecam amîndoi spre stradă în timp ce mîncam. inear putea descrie, cine ar putea simţi farmecul acestor mese, compuse, dreptorice bucate, dintr-un sfert de pline mare, din cîteva cireşe, dintr-o bucăţicăde brînză şi dintr-o litră de vin pentru noi amîndoi E )rietenie, încredere,dragoste, dulce gingăşie su$etească, ce delicioase sînt îmbinările voastre C0neori rămîneam acolo pînă la miezul nopţii, fără să ne mai gîndim şi fără săne mai uităm la ceas, clacă bătrîna mamă nu ne trezea din visarea noastră.Kar să lăsăm aceste amănunte care vor părea neghioabe sau demne de rPs.&m spus-o şi am simţit-o totdeauna, adevăratele desfătări nu se descriu prin

cuvinte.am în acelaşi timp, am cunoscut una ceva mai deşănţată, ultima deacest gen de care am a mă mustra. &m spus că pastorul lupel era un omce-ţi făcea plăcere > legăturile mele cu el nu erau mai puţin strînse decît cuJrimm şi devenită Ca fel de familiare G uneori mîncau amîndoi la mine. &cestemese, mai mult decît simple, erau înveselite de ştrengăriile nevinovate şinebuneşti ale lui lupel şi de hazliile germanisme ale lui Jrimm, care nudevenise încă purist. /enzualitatea nu se amesteca în micile noastre orgii, în



schimb bucuriile o înlocuiau din plin, şi ne simţeam atît de bine împreună, îneît nu ne mai puteam despărţi. lupel trăia cu o fetişcană, pe care n-ooprea dc a şi a altora, deoarece nu putea s-o întreţină numai el singur. într-o seară, intrînd la cafenea, îl găsirăm grăbit să plece pentru a se duce săcineze cu ea. oi îl luarăm peste piciorG el se răzbună într-un chip graţios,

poftindu-ne la cina lor, pentru ca apoi să se distreze la rîndul său pesocoteala noastră. "etiţa aceea mi se păru destul de drăguţă, foarte blinda şipuţin potrivită pentru meseria ei, în care o vră!itoare ce67D



cinstească oaspeţii numai pe !umătate, şi trecurăm toţi trei, pe rînd, încamera alăturată, cu biata fată, care nu ştia dacă trebuia să rîdă sau săplPngă. Jrimm a susţinut totdeauna că el nu s-a atins de mititică G clacă eaşa, înseamnă că a stat atît de mult cu ea acolo numai ca să se amuze,făcîndu-ne pe noi nerăbdători, iar clacă s-a abţinut, e puţin probabil că a

făcut-o din scrupul, deoarece înainte de a se anga!a la contele de "rieselocuia la o casă cu fete în acelaşi cartier /aint-Roche.&m plecat din strada *oineauP, unde locuia această fată, la fel de ruşinat

ca şi /aint-)reuP plecatei din casa unde fusese îmbătat, şi cînd am scrispovestea lui mi-o aminteam foarte bine pe a mea. +herese înţelese, dupăanumite semne şi mai ales după mutra mea fîstîcită, că aveam ceva pesu$etG am înlăturat povara mărturisindu-i totul pe loc şi în mod foarte sincer.&m făcut bine, căci chiar a doua zi Jrimm veni sa-i povestească triumfătorticăloşia mea, ePager-înd-o, şi adesea după aceea nu se oprea să i-oamintească într-un chip răutăcios, dovedindu-se în aceasta cu atît maivinovat, cu cit eu, mărturisind liber şi de bună voie fapta, aveam dreptul sa

aştept din partea lui să nu mi-o mai scoată pe nas. iciodată n-am simţit maimult ca în această împre!urare bunătatea de inimă a +heresei mele G căci eafu mai degrabă supărată de procedeul lui Jrimm, dccît !ignită de înşelareamea, şi n-am primit din partea sa decît mustrări calde şi duioase, în care n-am simţit nici cea ntai mică urmă de ciudă.

/implitatea de spirit a acestei minunate inţe era pe potriva bunătăţiiinimii ei, şi asta spune totul G dar un ePemplu ce se ivi atunci merită totuşi a men-donat. îi spusesem că lupel era pastor şi duhovnicul prinţului de /aPe-Jotha. 0n pastor era pentru ea un. om atît de deosebit, încSt, amestecSnd într-un mod comic ideile cele mai diferite, îi intră în cap să-l ia pe lupel

drept papă G a,m crezut-o sărită cînd am auzit-o prima dată s%punîndu-mi, pecînd mă întorceam acasă, că papa venise să mă vadă. &m pus-o să mălămurească despre ce era vorba, şi apoi n-am avut altceva mai bun de făcutdecît să mă duc să le povestesc întSmplarea lui Jrimm şi lui lupel, căruiade atunci i-a rămas printre noi numele de papă. ar fetişcanei din strada*oineauP i-am dat numele de papesa oana >l. &u fost nişte rSsetenemaipomenite G să leşinăm, nu alta. ei care spun că aş declarat, intr-oscrisoare ce-au găsit de cuviinţă să mi-o atribuie, că cu n-am rîs decît dedouă ori în viaţa mea, nu m-au cunoscut în vremea aceea, şi nici în tinereţe,căci altfel nu le-ar trecut, de bunăseamă, prin cap o asemenea idee.

în anul următor, 67D:, cînd aproape uitasem de Kiscursul meu, am a$at

că primise premiul la Ki!on. &ceastă veste îmi trezi toate gSndurile ce mi-6dictaseră, le însu$eţi de o nouă forţă şi sfSrşi prin a răscoli în inima mea aceaprimă plămadă de eroism şi de virtute pe care tatăl meu, şi patria mea, şi)lutarc o sădiseră în copilăria mea. /ocoteam că nimic nu e mai mare şi maifrumos decît să i liber şi virtuos, mai presus de avere şi vază, şi de a tu însuţi. u toate că sala şi teama de $uierături mă împiedicară la început dea mă conduce după .aceste principii şi _de a rupe dintr-o data şi deplin cupreceptele veacului meu, am avut, de atunci o hotărSre neclintită în aceasta



privinţă, şi n-am întSrziat să o pun în practică decît 6

6 umele unei femei despre care se spune că ar ocupat la un momentdat tronul pontical. 4egendă neacreditată însă istoric 5n.t.;.677



aiîta timp cît era nevoie ca împotrivirile să o aţîţe şi să o facă să triumfe. în timp ce lozofam despre îndatoririle omului, interveni o întSmplare ce



mă îndemnă sa mă gîndesc mai adine la ale mele. +herese rămase însărcinată pentru a treia oară. )rea sincer faţă de mine însumi, prea mîndru în sinea mea pentru a accepta să-mi desmint principiile prin faptele mele,am început să re$ectez la soarta copiilor mei şi la legăturile mele cu mamalor, la legile naturii, ale dreptăţii şi ale raţiunii, precum şi ia cele ale acestei

religii pure, snte, eterne, ca şi creatorul ei, pe care oamenii au murdărit-oprefăcîndu-se că vor s-o înnobileze, şi din care ei n-au făcut, prin teoriile lor,decît o religie în vorbe, ştiut ind că nu e greu să recomanzi imposibilul cîndte dispensezi de a-6 practica.

Kacă m-am înşelat în rezultatele mele, nimic nu e mai uimitor ca linişteasu$etească de care am dat dovadă în ePecutarea lor. Kacă aş dintre aceioameni blestemaţi, surzi la blîndul glas al naturii, în- lăuntrul cărora n-a încolţit niciodată un adevărat simţămSnt de dreptate şi omenie, această împietrire su$etească ar foarte simplă. Kar această căldură a inimii,această putere de simţire atît de vie, această uşurinţă de a-mi crea relaţii deprietenie, această forţă prin care ele mă sub!ugă, aceste sfSşieri dureroase

cînd sînt silit sa le rup, această bunăvoinţă înnăscută pentru semenii mei,această dragoste arzătoare pentru ce este mare, adevărat, frumos, drept,această dispreţuire a răului de orice fel, această neputinţă de a urî, de a facerău, şi chiar ele a gîndi la aşa ceva, această înduioşare, aceasta vie şi dulcetresărire pe care o simt faţă de tot ce este virtuos, generos, îngăduitor > toateacestea se pot ele împăca vreodată într-un su$et, cu stricăciunea ce calcă înpicioare, fără mustrări de cuget, cea mai dulce dintre îndatoriri E u, o simtşio spun cu tărie, aşa ceva nu e cu putinţă. ici o clipă, în viaţa lui, !ean- 1ac?ues n-a putut să e un om fără simţămSnt, fără inimă, un tată denaturat.*-am putut înşela, dar nu m-am putut împietri. Kacă mi-aş arăta motivele,

aş spune prea mult. ăci, de vreme ce ele m-au putut ademeni pe mine, arputea ademeni şi pe alţii > şi nu vreau să-i ePpun pc tinerii ce m-ar citi să selase tîrîţi în aceeaşi greşeală. *ă voi mulţumi să spun ca ea constă în aceeacă, încredinţîndu-mi copiii educaţiei publice, neavînd putinţa de a-i creşte cu însumi, hărăzindu-i să devină lucrători sau ţărani, în loc de a a!ungeaventurieri sau haimanale, am crezut că lac un act de cetăţean şi de părinte,şi mă priveam ca un membru al republicii lui )laton. Ke atunci încoace,remuşcarile inimii mi-au dat a înţelege, şi nu o dată, că mă înşelasemG dar,departe ca raţiunea să-şi spus aici cuvîntul, am binecuvmiat adesea cerulde a-i ferit prin aceasta de soarta părintelui lor şi de aceea care-i ameninţacînd aş fost silit să-i părăsesc. Kacă i-aş li lăsat doamnei d[pina@ sau

doamnei de 4uPembourg, care, e din prietenie, e din mărinimie, e din altmotiv, au vrut să-i ia asupra lor mai pe urmă, ar fost oare ei mai fericiţi, arli fost măcar crescuţi ca să devină oameni cinstiţi E u ştiu G dar sînt sigur căar fost îndemnaţi să-şi urască, poate să-şi trădeze părinţii > e de o sută deori mai bine că nu şi rau cunoscut.

el de al treilea copil fu dus deci la 4eagăn, ca şi cei dinaintea lui, şi totastfel se întîmpiă şi cu ceilalţi doi care au urmatG căci am avut cu totul cinci.&cest mi!loc mi se păru atît de bun, atît de înţelept, atît de îndreptăţit, şi



dacă nu m-am lăudat înadins cu el, a fost numai din consideraţie pentrumamăG clar le-am vorbit despre eî tuturor celor cărora le mărturisisemlegătura noastră> i-am vorbit lui Kiderot, lui JrimrriG l-am adus apoi lacunoştinţa doameni d[pina@, iar6BH

67Q



mai tîrziu, doamnei dc 4uPembourg, şi asta în med liber, fără nici un fcî deconstrîngere, cînd puteam tot atît de uşor să-l ascund faţă de toată lumeaG



căci moaşa Jouin era o femeie cinstită, foarte discretă şi pe care mă bizuiamcu toată încrederea. /ingurul dintre prietenii mei căruia aveam oarecareinteres de a-i vorbi a fost medicul +hierr@, care o îngri!i pe biata mea tantimtr-uma din îehuziile ei, cînd a trecut prin mari dureri. într-un cuvSnt, n-amfăcut nici o taină din purtarea mea, nu numai indcă n-am putut ascunde

niciodată ceva faţă dc prietenii mei, dar indcă, într-adevăr, nu vedeamnimic rău în asta. /tSnd şi !udecSnd, am ales pentru copiii mei ceea ce eramai bine sau ceea cc credeam că este mai bine. e n-aş dat, ce n-aş da încă să fostG crescut şi hrănit şi eu aşa cum au fost ci.

în .timp ce eu făceam astfel de mărturisiri, doamna 4e #asseur făcea şi eala riadul ei, însă în scopuri mai puţin dezinteresate. 4e introdusesem, pe ea şipe ica ei, la doamna Kupin care, din prietenie faţa de mine, se purta foartefrumos cu ele. *ama îi destăinui acesteia taina icei sale. Koamna Kupin,femeie bună şi mărinimoasă, şi căreia bătrîna nu-i spunea cum cu, cu toatăsărăcia mea, căutam să fac faţă nevoilor, ne a!ută la rîndu%l ei cu o dărniciepe care, din ordinul mamei, ica mi-a ascuns-o totdeauna cît timp am stat la

)aris, nevorbindu-mt despre ea decît V =ermitage, în urma mai multor altemărturisiri. u ştiam că doamna Kupin, care nu mi-a făcut niciodată nici ceamaî mică aluzie, era atît de bine informatăG nu ştiu nici astăzi dacă doamnade henonceauP, nora ci, fusese şi ea la curentG clar doamna de "ramcueil,ica vitregă, ştia totul, şi nu putu să păstreze tăcerea. a îmi vorbi desprecele întSmplate în anul următor, după ce plecasem din casa lor. &sta madetermină să-i trimit în legătură cu acest subiect o scrisoare ce se v,a găsi înmapele mele, şi în care l-am arătat acelea dintre motivele pe care le puteamspune fără a o în!osi pe doamna l,o #asseur şi familia saG căci cele mai însemnate porneau tocmai de aiciG şi le-am ţinut sub tăcere.

/înt sigur de discreţia doamnei Kupin şi de prietenia doamnei de

henonceauPG eram şi de cea a doamnei de "rancueil care, de altminteri, amurit cu mult înainte ca taina mea să e dată în vileag. a n-a putut sa erăspîndită decît de oamenii cărora le-am încredinţat-o eu însumi, şi asta s-a întSmplat, intr-adevăr, după ruptura mea cu ei. )rin acest singur fapt, ci sînt !udecaţi > fără a vroi să mă dezvinovăţesc de ocara pe care o merit, prefer sămă încarc cu ca decît cu aceea pe care o merită răutatea lor. )ăcatul meu emare, dar nu e decît o greşealăG mi-am nesocotit îndatoririle, însă gSndulde a face rău a fost cu totul străin de mine, şi inima unui tată n-ar putea săvorbească mai înduioşător despre nişte copii pe care nu i-a văzut nimeni> peand, a trăda încrederea prieteniei, a încălca cel mai sfSnt dintre toatepactele, a arunca în gura lumii tainele ce ţi-au fost încredinţate, a huli cu

bună ştiinţă prietenul pe care l-ai înşelat şi care te respectă încă chiar dupăce l-ai părăsit, acestea nu sînt greşeli, sînt !osnicii su$eteşti şi mSrşăvii.&m făgăduit să-mi fac spovedania, nu să-mi iau apărareaG aş-a că mă

opresc aci asupra acestui punct. datoria mea să u sincer, c a cititorului săe drept. ici nu-i voi cerc altceva mai mult.

ăsătoria domnului de henonceauP îmi făcu şi mai plăcută casa mameilui, prin meritul şi spiritul noii căsătorite, persoană tînăra şi foartebinevoitoare, ce păru a mă distinge printre scribii domnului Kupin. a era



ica unică a doamnei vicontese de Rochcchouart, prietenă bună a conteluide "riîse, şi, ca atare, a lui Ji%imm, care lucra cu el. +otuşi, cu am fost acelacare l-a introdus la ica ei> dar rile lor nu se potriveau,9 L6şi aceasta legătură nu ţinuG iar Jrimm, oare încă .de atunci năzuia să a!ungă

departe, o preferă pe mamă, femeie de lume, icei, care vroia prieteni de încredere şi cu care să se înţeleagă fără a se folosi de intrigi şi fără a căutaspri!in printre cei mari. Koamna Kupin, negăsind în doamna de henonceauPtoată ascultarea ce-o aştepta de la ea, îi făcu mena!ul tare trist, iar doamnade henonceauP, mîndră de valoarea ei, poate şi de numele ei, prefera sărenunţe la plăcerile societăţii şi să rămînă aproape singură în locuinţa sa,decît să poarte un !ug pentru care nu se simţea făcută. &cest soi de ePil îmimări ataşamentul faţă de dînsa prin acea înclinare rească ce mă atragecătre cei nefericiţi. &m găsit că are un spirit metazic şi speculativ, deşiuneori puţin sostic. onversaţia ei, ce nu era de loc a unei femei tinere ceieşea de îa mînăstire, era pentru mine foarte atrăgătoare. Fi totuşi, nu

împlinise încă douăzeci de ani. "aţa ei era de o albeaţă strălucitoareG talia saar putut să e înaltă şi suplă dacă şi-ar îngri!it-o mai bineG părul de unblond-cenuşiu şi de o frumuseţe puţin obişnuită, mi-6 amintea pe acela aibietei mele *aman din tinereţea ei, şi-mi răscolea adînc inima. Kar principiileaspre ce mi le impusesem, şi pe care eram hotărît să le urmez cu orice preţ,mă feriră de ea şi de farmecul ei. &m petrecut o vară întreagă stînd singur cuea XDte trei sau patru ceasuri pe zi, foarte serios, învăţînd-o aritmetica şiplictisind-o cu veşnicile mele%cifre, fără a-i spune un singur cuvînt galant şifără a-i arunca o ochiada. inci sau şase ani mai tîrziu n-aş ti fost atît de înţelept sau atît de nebun> dar era scris să nu mă îndrăgostesc cu adevăratdecît o dată în viaţă şi ca alta decît ea să culeagă primele şi ultimele

suspine ale inimii mele.Ke cînd mă a$am la doamna Kupin, m-am declarat mereu mulţumit desoarta mea, fără a arăta nici o do-6LBi%inţă de a o vedea îmbunătăţită. /porirea pe care ea o tăcuse retribuţieimele, la care se adăugă aceea a domnului de "rancueil, pornise numai dinbunăvoinţa lor. în cursul acestui an, domnul dc "rancueil, ce-mi dovedea dinzi în zi mai multă prietenie, se gîndi să-mi creeze o viaţa ceva mai uşoară şi osituaţie mai puţin apăsată de gri!i. l era încasator general de impozite.Komnul Kudo@er, casierul său, era bătrîn, bogat şi vroia să iasă la pensie.Komnul de "rancueil îmi oferi acest post, şi, pentru a-i putea ocupa, m-am

dus timp de ci teP a săptămîni la domnul Kudo@er spre a căpăta învăţămintele necesare. Kar, e că eram puţin înzestrat pentru aceastăslu!bă, e că Kudo@er, ce mi se păru că vroia să-şi numească un alt urmaş,nu mă instrui cu bună-credinţă, mi-am însuşit încet şi rău cunoştinţele decare aveam nevoie, şi toată acea înşiruire de socoteli încurcate într-adins nuse putu lipi de mintea mea. +otuşi, fără a deprins secretul meseriei, n-amşovăit de a porni la treabă cu destulă rîvnă spre a o putea îndeplini cumtrebuie. &m început chiar operaţiileG ţineam registrele şi casaG dădeam şi



primeam bani, poliţe, şi, cu toate că aveam tot atît de puţină plăcere cit şitalent pentru această îndeletnicire, maturitatea anilor iăcîndu-mă mai înţelept, eram hotărît să-mi înving dezgustul şi să mă consacru în întregimeacestei slu!be. Kin nefericire, tocmai cmd începeam să mă dau pe brazdă,domnul de "rancueil plecă într-o călătorie, în timpul căreia eu am rămas

însărcinat cu visteria sa, in care se a$au atunci mei mai mult nici mai puţindecît douăzeci şi cinci sau treizeci de mii de franci. Jri!ile, spaima ce mi-oproduse acest bănet mă făcu să-mi dau seama că nu eram sortit să ucasier, şi nu mă îndoiesc că sîngele rău ce mi-6 făcui în timpul absenţei lui a.contribuit la boala ce m-a lovit după întoarcerea sa.6L8



&m spus, în prima parte a acestei lucrări, că mă născusem aproape mort.0n viciu de conformaţie V vezică m-a făcut să sufăr, în decursul primilor ani,de o reţinere aproape continuă a urinei, iar mătuşa /u- son, care se îngri!i cîe



nobili şi a aşa-zişilor înţelepţi, mă lăsam sub!ugat şi dus de nas ca un copilele aşa-zişii prieteni, care, geloşi de a mă vedea mergSnd singur pe un drumnou, dînd aparenţa, ca vor să mă a!ute să u fericit, nu



căutau, de fapt, decSt să mă facă de rîs, şi începură să uneltească prin a măumili, pentru a a!unge mai tSrziii să mă defăimeze. eea ce-mi atrase pizma



lor, fu mai puţin faima literară, decSt reforma personală, al cărei început îlPez aici> ei mi-ar iertat poate de a străluci în arta dc a scrie, dar nu puturăsă-mi ierte de a da prin purtarea mea o pilda ce părea să-i stSn!enească.ram născut pentru prietenieG rea mea slabă şi blinda o hrănea fărăgreutate. &tîta timp cit am trăit necunoscut de public, am fost iubit de toţi cei

ce m-au cunoscut, şi n-am avut nici un duşman. Kar de cum îmi făcui unnume, nu mai avui prieteni. &sta a fost o foarte mare nenorocireG dar una şimai mare a fost aceea de a încon!urat de oameni ce căpătau acest nume,dar nu sc foloseau de drepturile pe care li le dădea el dccît spre a mă duce lapieire. 0rmarea *emoriilor de faţă va dezvolta această mSrşavă urzeală G nuarăt aci decît începutul ci > se va vedea în curSnd împletindu-se primul nod.

1n libertatea în care vroiam să trăiesc, trebuia totuşi să am ce m-înca.)entru asta m-am gSndit la un mi!loc foarte simplu> să copiez note muzicale,cu atîta pagina. Kacă altă îndeletnicire mai acătării ar ii atins acelaşi scop,mi-aş însuşit-oG dar acest talent ind pe gustul meu, şi singurul care, fărăsă mă înrobească personal, putea să-mi aducă pSinea cea de toate zilele, m-

am oprit la el. /ocotind că sSnt la adăpost de gri!i şi înăbuşindu-mi vanitatea,din casier al unui bancher, m-am făcut copist de muzică. redeam că amcSştigat mult cu această alegere, şi regretam atî-t de puţin că am făcut-o, încSt n-am părăsit această muncă decSt de nevoie, pentru a o relua de îndată ce voi putea. /uccesul primului meu discurs îmi uşura îndeplinireaacestei hotărSri. Kupă ce căpătai premiul, Kiderot se însărcina să-ltipărească. )e cSnd mă a$am la pat, el îmi trimise un bilet spre a-mi anunţapublicarea şi efectul ci. <&idat lovitura, îmi scria elG nu s-a mai pomenit asemenea succesA. &ceastăfavoare a publicului, cîtuşi de puţin împinsă din umbra, şi faţă de un autornecunoscut, îmi dădu prima încredere adevărată în talentul meu, de care, cu

toată convingerea mea intima, mă îndoisem totdeauna pînă atunci. &m înţeles întregul folos ce-6 puteam trage din asta pentru calea ce erampregătit s-o apuc, şi îmi spusei că un copist cu oarecare taimă în literatură nuva duce, de bună seamă, lipsă de lucru.

Ke îndată ce hotărîrea aceasta fu luată şi întărită, i-am trimis un biletdomnului de "rancueil pentru a i-o face cunoscută, pentru a-i mulţumi, la felca şi doamnei Kupin, de întreaga lor bunătate, şt pentru a le cere concursul."rancueil, nemţelegînd nimic din acest bilet şi crezîndu-mă încă în aiurelilefebrei, alergă la mineG clar găsi hotărîrea mea atît de înrădăcinată, îneît numi-o putu clătina. /e duse să-i spună doamnei Kupin şi la toată lumea că înnebunisem de-a binelea. -am lăsat sa vorbească şi mi-am urmat drumul.

*i-am început reforma prin schimbarea înfăţişării ePterioare> am părăsitreturile şi ciorapii albi, mi-am pus o peruca scurtă, am lăsat spada, mi-amvîndut ceasul, spu- n în du-mi cu o bucurie neţărmurită> </lavă cerului, nu voimai avea nevoie să ştiu ce ora este.T Komnul de "rancueil avu bunacuviinţăde a aştepta încă destul de mult înainte de a-şi schimba casierul. în cele dinurmă, văzSnd că sînt neînduplecat, îi dădu casieria domnului d[&libard,cSndva guvemor al t mărului henonceauP şi cunoscut în botanici prin a sa"lora parisiensis.



3ricît de austeră a fost reforma mea în privinţa ţinutei, n-am dus-o, la început, pînă la rufărie, care era frumoasă şi în număr mare, rămasă de pevremea oînd mă a$am la #eneţia, şi la care ţineam în mod6Ldeosebit. 3bişnuit să fac din ea un obiect de curăţenie, sfîrşisem prin a face

unul de luP, care acum îmi devenise foarte costisitor. ineva îmi făcu însăbunul serviciu de a mă scăpa de această povară. în a!unul răciunului, pecinci <guvernanteleT erau la slu!ba de seară iar eu la concertul religios, fuspartă uşa unui pod unde erau întinse toate rufele noastre, puse să se usuce,după spălare. /-a furat totul, între altele patruzeci şi două de cămăşi alemele, de mătase nă, ce constituiau avutul meu în materie de len!erie. Kupăfelul cum vecinii descriseră un bărbat ce fusese văzut ieşind grăbit pe poartăcu nişte pachete în mină, +herese şi cu mine l-am bănuit pe fratele ei, carese ştia că e un potlogar. *ama lor respinse cu tărie aceasta bănuială, daratîtea semne o conrmară, incit o menţinurăm, în poda supărării ci. -am îndrăznit să fac cercetări de teamă să nu descopăr mai mult decît aş vroit.

&cest frate nu mai călca pe la mine, şi pînă la urmă dispăru cu totul.Keplînsei soarta +heresei şi a mea de a ţine la o familie atît de urgisită şi o îndemnai mai -mult ca oricînd să se dezbare de acest !ug prime!dios. &ceastă întSmplare mă lecui de pasiunea cămăşilor de mătase, şi de atunci n-am maipurtat decît din acelea foarte comune, mai potrivite cu restul îm- brăcăminţiimele.

Reforma mea astfel încheiată, nu mă mai gîndeam decît să o iactemeinică şi de lungă durată, străduia- du-mă să zmulg din inima mea totceea ce punea încă preţ pe !udecata oamenilor, tot ceea ce putea să măabată, de teama hulirii, de la ceea ce era bun şi înţelept în sine. Katorităvîlvei stîmită de scrierea mea, hotărîrea pe care o luasem făcu şi ea vîlvă, şi-

mi aduse de lucru, aşa fel că-mi începui noua îndeletnicire cu destul succes.*ai multe cauze ma împiedicară totuşi de a a!unge la izbînzile ce le-aş putut avea în alte împre!urări. *ai întîi, proasta stare a sănătăţii mele.6LL&tacul pe eare-6 suferisem lăsă urme ce nu mi-au mSi redat înzdrăvenirea demat înainteG ba cred că medicii pe mina cărora mă dădeam mi-au făcut toiatSta rău cit şi boala însăşi. *ă dusei rîn%d pe rînd la *orand, ia Karan, la=elvetius, la *alouin, la +hierr@, care, toii foarte savanţi, toţi prieteni ai mei,mă tratară ecare în felul său, fără a mă însănătoşi cu nimic, ba mă slăbiră şimai mult. Ju cît mă luam după sfaturile lor, cu atît deveneam mai galben,mai rav, mai fără putere. maginaţia mea, pe care ei o speriau şi mai rău,

măsurîndu-mi starea după efectul drogurilor lor, nu mă făcea să văd, înaintedc a muri, decît o serie de reţineri ale udului, de blocări ale rinichilor, depietre. +ot ceea ce-i uşura pe alţii, tizaneîe, băile, luarea de sînge, mie îmisporeau durerile. 3bserv-înd că sondele lui Karan, singurele ce dădeauoarecare rezultat şi fără de care credeam că nu voi mai putea trăi, nu-miaduceau decît o uşurare momentană, începui să fac cu mari cheltuieli uriaşeprovizii de sonde, spre a-mi a!unge toata viaţa, în cazul cîncî Karan n-ar maiavea. +imp de opt sau zece ani cît le-am folosit foarte des, trebuie ca am



cumpărat, !udecind după cele ce mi-au rămas, sonde în valoare de cincizecide ludovici. /e înţelege ca un tratament atît de costisitor, atît de dureros, atîtde neplăcut, nu mă laşa să lucrez în linişte, şi nici un muritor n-a dat dovadăde atîta strădanie ca să-şi cSştige pîinea zilnica.

)reocupările literare ma sustrăgeau şi ele mtr-un chip nu mai puţin

păgubitor de la munc-a%mea de ecare zi. &bia îmi apăru discursul, căapărătorii literelor se repeziră asupra mea ca o haită. ndignat de a vedeaatSţia mărunţi domnişori 1osse 6 ce vroiau să mă !udece ca nişte maeştri, fărăa pricepe măcar.problema,

6 )ersona! din teatrul lui *oliere, simbolizSnd îngSmfarea şi pedantismul5n.t.;.6LQ



am pus mina pe condei şi i-am tratat pe cîţiva într-un mod ce le luă piuitul.0n oarecare domn Jautier, din anc@, primul care-mi căzu sub condei, fu



aspru scuturat într-o scrisoare către domnul Jrimm. &l doilea iu regele/tanislas6 însuşi, care catadiPi să intre în discuţie cu mine. instea ce mi-ofăcu mă sili să-mi schimb tonul spre a-i răspundeG am luat unul mai grav, clarnu mai puţin tareG şi fără a arăta lipsă de respect faţă de autor, i-am respinstotal opusculul. Ftiam că un iezuit, pe nume părintele de *enouB, îşi vîrîse şi

el mina acolo. *-arn bizuit pe tactul meu spre a deosebi ceea ce era scris eleprinţ şi ceea ce îi aparţinea călugăruluiG apoi, lovind fără cruţare în toatefrazele iezuistice, relevai, între altele, un anacronism ce credeam a nu puteaveni decît de la preacu- cernicul. &cest articol, care, nu ştiu de ce, a făcutmai puţină vîlvă decît cclalalte scrieri ale mele, este pînă în prezent o lucrareunică în felul ei. &m folosit prile!ul ce mi se oferea pentru a arăta publiculuicum un muritor de rînd poate apăra cauza adevărului chiar împotriva unuisuveran. greu să iei un ton mai semeţ şi în acelaşi timp mai respectuosdecît acela pe care l-am luat eu ca să-i răspund. &veam fericirea de a mărăzboi cu un adversar căruia puteam să-i mărturisesc, fără linguşire, toatăstima ce i-o purtam în inimăG ceea ce am şi. făcut cu mult succes, deşi cu

demnitate. )rietenii mei, îngri!oraţi de soarta mea, credeau că mă şi văd laNastiîia. u nu m-am temut de asta nici o clipă, şi am avut dreptate. &cestcumsecade prinţ, după ce-a văzut răspunsul meu, a spus> &m căpătat ce-amvroit. u mă mai amestec. Kupă aceea am primit de la dînsul diverse semnede stimă şi bunăvoinţa, dintre care aş putea, să citez cîteva, iar scrierea

6 /tanislas 4escinsVi 56M77'67MM;, regele )oloniei, care trăia acum în"ranţa, ind socrul lui 4udovic al U#-lea 5n.t.;.B 1oseph de *enouP, predicatorul regelui /tanislas 5n.ed.fr.;.6Q:mea a străbătut în linişte "ranţa şi uropa, fără ca nimeni s-o mai hulească.

)este puţin avui un alt adversar la care nu mă aşteptam> era însuşi

domnul Nordes, din 4@on, care cu zece ani în urmă îmi arătase multăprietenie şi-mi făcuse numeroase servicii. u-6 uitasem, dar îl negli!asem dinleneG nud trimisesem scrierile mele din lipsa urmi prile! de a le face să a!ungăla el. ram deci vinovat, şi el mă atacă, în mod cuviincios totuşi, iar eu i-amrăspuns în acelaşi fel. l replică pe un ton ceva mai apăsat. &sta dădu loc laultimul meu răspuns, după oare dînsul nu mai spuse nimicG dar deveni celmai înverşunat duşman al meu, aşteptă momentul cînd mă loviră toatenenorocirile spre a mă ataca în nişte groaznice pam$ete, făcSnd chiar ocălătorie la 4ondra spre a mă defăima şi acolo.

+oate aceste polemici îmi dădeau multă bătaie de cap, îmi răpeau timpulpentru copiat muzică, fără prea mare progres pentru adevăr şi cu puţin folos

pentru punga mea, deoarece )issot, pe atunci librarul meu, îmi dădea foartepuţin pentru cărţile tipărite, adesea chiar nimicG astfel, de pilda, n-am primitnici o para pentru primul meu Kiscurs G Kiderot i-6 dăduse gratis. & trebuit săaştept multă vreme şi să smulg sol cu sol puţinul ce mi-6 acorda. )edeasupra, munca de copist nu mergea nici ea. *ă ocupam cu două treburideosebite> asta însemna că le făceam prost şi pe una şi pe cealaltă.

le se mai loveau cap în cap şi intr-altfel, prin diferitele moduri de a trăi lacare mă supuneau. /uccesul primelor mele scrieri făcu să u la modă.



"elul .meu de viaţă stîrnea curiozitateaG toţi vroiau să cunoască acest omciudat care nu căuta pe nimeni şi nu dorea decît să trăiască liber şi fericit,aşa cum socotea el, ceea ce era prea mult ca să o poată face. amera meanu se golea niciodată de oameni care, sub diverse motive, tmneau6Q6



să-mi irosească timpul. "emeile foloseau mii de vicleşuguri ca să mă aibă lamasă. u cit îi repezeSm pe unii, cu atSt ei se îndSr!eau. u puteam să refuz



însă pe toată lumea. "ăcîndu-mi mii de duşmani prin aceste refuzuri, eram pede altă parte sub!ugat de propria-mi bunăvoinţă, incit, oricum m-aş îi purtat,nu aveam nici o ora pe zi care să e a mea.

&m înţeles atunci că nu e tocmai atSt de uşor pre cît se crede să i săracşi independent. #roiam să trăiesc din munca mea, publicul ansă nu vroia. îşi

făurea mii de chipuri spre a mă despăgubi ele timpul pe care mă făcea să-lpierd. în curmei ar trebuit să mă arăt, ca )olichinelle, ecărei persoane,contra cost. u cunosc înrobire mai în!ositoare şi mai crudă ea aceasta. uvăzui leacul dccît în a refuza darurile mari şi mici şi de a nu face nici oePcepţie, faţă de nimeni. Kar asta îi îmbulzi pe donatori, care vroiau sa aibăgloria de a-mi înfrSnge rezistenţa şi dc a mă sili să le u îndatorat fără voiamea. utare ins, care nu mi-ar dat o para, dacă i-aş cerut, nu înceta dc amă plictisi cu ofrandele lui, şi, spre a se răzbuna că i le resping, considerarefuzurile mele drept ială şi true.

ste de la sine înţeles că hotărSrea pe care o luasem şi sistemul pe oarevroiam să-l urmez nu erau pe placul doamnei 4e #asseur. u toată

dezinteresarea ci, ica nu se putea împiedica dc a urma îndemnurile mameisale, încSt <guvernantele6%, cum le numea Jaueco.urt, nu erau la fel deneclintite ca mine în refuzurile lor. Keşi îmi ascundeau multe lucruri, vedeam însă destule pentru a-mi da seama ca nu vedeam totul, şi asta mă chinuia,mai puţin din cauza înţelegerii dintre ele, de care îmi ora uşor să le scuz, cîtla gSndul amarnic de a nu putea stăpSn nici la mine în casă şi nici pevoinţa mea. 4e rugam, le con!uram, mă supăram, dar totul în zadarG mamanu mă scotea din eicălitor urî- cios, din călăul lor. Fuşoteau încontinuu cuprietenii6QBmei, totul era taină şi mister pentru mine în propria, mea casă, şi, spre a nu

mă ePpune mereu la furtuni, nu mai îndrăzneam sa mă interesez de ceea cese petrecea în !uru-mi. *i-ar trebuit, ca să scap de toate aceste necazuri, otărie de care nu eram în stare. Ftiam sa zbier, dar nu să acţionezG ele mălăsau să trăncănesc, şi-şi vedeau mai departe de treaba lor.

&ceste hărţuieli nesfîrşite şi stSn!enelile zilnice îa care eram supus îmifăcură pini la urmă locuinţa şi şederea la )aris de nesuferit. înd boala îmi îngăduia să ies din casă şi cînd nu mă lăsam tîrît ici şi colo de cunoscuţii mei,mă duceam să mă plimb singurG atunci mă gîndeam la marele meu sistem,din care aruncam cîteceva pe hîntie intr-un carnet alb şi cu a!utorul unuicreion, ce le aveam totdeauna în buzunar, lată cum neplăcerile neprevăzuteale unei vieţi ce mi-o alesesem singur mă aruncară pe o calc ocolita în

literatură şi iată cum am pus .în primele mele scrieri erea şi amărăciunea ceclocoteau în mine.4a aceasta mai contribui şi altceva. ntrodus în lume fără vrerea mea şi.

fără să am tonul ce se cerea, neind în stare de a mi-6 însuşi şi de a măputea adapta acolo, am găsit cu cale să iau unul al meu şi să nu-mi pese derest. )rosteasca şi ursuza mea timiditate, pe care n-o puteam învinge, avînddrept călăuzi teama de a nu păcătui împotriva convenienţelor, am luat, sprea prinde cura!, hotărSrea de a le călca în picioare. &m devenit cinic şi



înţepător din sală G mă prefăceam că dispreţuiesc politeţea pe care nu ştiams-o practic. adevărat că această asprime, conformă cu noile _meleprincipii, se şlefuia în su$etul meu, căpăta acolo valoarea virtuţii şi tocmai peaceastă solemnă bază ea s-a susţinut, cutez a o spune, mai bine şi mai îndelung decît s-ar putut aştepta de îa o strădanie atSt de contrara rii

mele. +otuşi, în ciuda faimei de mizantropie pe care manifestările mele şicîteva fraze bine 18 ' onfesiuni ' 1. 8. Rousseau ' voi. î 6Q8



trSntite mi-o aduseră în lume, e neîndoios că, în particular, eram foarte puţinstăpîn pe persoana meaG că prietenii şi cunoscuţii mei făceau din acest urs



atît de sălbatic un mieluşel şi că, mărginindu-mi sarcasmele la adevăruricrude, dar generale, n-am fost niciodată în stare să spun un cuvînt supărătorla adresa nimănui.

Jhicitorul satului sfîrşi prin a-mi încorona faima, şi în curînd nu era ommai căutat ca mine în tot )arisul. )ovestea acestei piese, care a făcut epocă,

ţine de aceea a legăturilor ce le aveam atunci. un amănunt pe care enevoie să-l ePplic spre înţelegerea a ceea ce trebuie să urmeze.&veam un număr destul de mare de cunoscuţi, dar numai doi prieteni

adevăraţi, pe Kiderot şi pe Jrimm. Ja un efect al dorinţei ce o ara de a-i întruni pe toţi cei ce-mi sînt dragi, eram prea bun prieten cu ecare dintre ei,pentru ca să nu devină în curînd tot astfel unui cu altul. -am pus în legătură,s-au înţeles şi s-au împrietenit între ei chiar mai mult decît cu mine. Kiderotavea foarte mulţi cunoscuţiG pe cînd Jrimm, străin şi nou venit, avea nevoiesă şi-i facă. u doream altceva decît să-i ofer prile!ul de a şi-i găsi. l-amprezentat pe Kiderot, i l-am prezentat pe Jaue- court. 4-am dus la doamnade henonceauP, la doamna d[pina@, la baronul d[=o%lbach6, cu care eram

în legătură aproape fără voia mea. +oţi prietenii mei au devenit şi ai lui, astaera foarte simplu G dar nici unul dintre ai lui n-a devenit şi al meu, iată ceeace era mai puţin simplu. n timpul cînd locuia la contele de "riese, ne duceamadesea la masă acoloG dar niciodată n-am primit nici un semn de prieteniesau de bunăvoinţă din partea contelui de "riese, nici din partea contelui de/chonberg, ruda lui, foarte familiar cu Jrimm, nici din partea altor persoane,atît bărbaţi6 Naronul )aul-=enri d[=olbach 567B8'-67LQ;, lozof materialist şi ateu,făcînd parte din cercul nciclopediştilor 5n.t,;.6Q9oît şi femei, pe care Jrimm e cunoscuse prin dînşii. u ePcepţia doar a

abatelui Ra@nal 1

, care, deşi prieten cu el, se dovedi a şi cu mine şi-mi oferi, într-o împre!urare, punga sa cu o dărnicie puţin obişnuită. umai că. eu îlcunoşteam pe abatele Ra@nal cu mult înainte de a-6 cunoscut Jrimm, şi i-am rămas totdeauna apropiat în urma unui gest plin de delicateţe şi dsomenie ce-6 făcu faţă de mine într-o împre!urare destul de neînsemnată, darpe care n-o voi uita niciodată.

&cest abate Ra@nal era, fără îndoială, un prieten de ispravă. &m avutdovada cam în timpul despre care vorbesc şi chiar de faţă cu Jrimm, de carese simţea foarte legat. Jrimm, după ce-i arătase o vreme prieteniedomnişoarei "el 6 B, găsi de cuviinţă să se îndrăgostească pînă în vîrfulurechilor de ea, vrînd să-l dea la o parte pe ahusac 8. "rumoasa,

pretinzîndu-se statornică, îi întoarse spatele noului curtezan. &cesta luălucrul în tragic şi ne făcu să credem că vroia să-şi pună capăt zilelor. ăzudeodată în cea mai ciudată boală despre care nu s-a mai auzit poate nicicîndvor- bindu-se. îşi petrecea zilele şi nopţile într-o neîntreruptă stare denesimţire, cu ochii deschişi, cu pulsul bătîndu-i normal, dar fără săvorbească, fără să mă- nînce, 6 ară să se mişte, părînd uneori că aude, darfără să răspundă niciodată, nici măcar prin semne, şi altfel fără zbuciumări,fără dureri, fără febră, stătea aşa, ca şi cum ar fost mort. &batele Ra@nal şi



cu mine îl vegheam cu rîndulG abatele, mai robust şi mai sănătos, stăteaîngă el nopţile, eu în timpul zilei, fără a-6 lăsa niciodată singur, şi nici unulnu plecam, de acolo înainte de a venit celălalt. ontele de "riese, îngri-

6 &batele Juillaume Ra@nal 56768'67QM;, istoric şi lozof francez 5n.t.;.B *ărie "eeî, cîntăreaţă la teatrul 3deon 5n. ed. fr.;.L

&utorul unei istorii a dansului 5n.ed.fr.;.6QDiaH



!orat, i-6 trimise pe /enac, care, după ce-6 consultă temeinic, spuse că n-arenimic şi nu-i prescrise nimic. Jri ia mea pentru acest prieten mă făcu să



6 vor face totdeauna drag şi cărora le datorez, dincolo de chezăşia inimiimele, încredinţarea că sinceritatea şi .cinstea pot să se îmbine uneori custudiul literelor.

)rimele mele succese îmi aduseră multe alte legături, mai puţin, trainice,şi pe care nu le mai amintesc aici,

6Q7



iar ele ţinură pînă cînd curiozitatea fu satisfăcută, ram un om care o datăvăzut, nu mai prezenta nimic nou pentru a doua zi. 0na ţinu totuşi mai mult



decSt celelalte, şi ea se datora unei femei ce mă preţuia în vremea aceea>este vorba de doamna marchiză de re?ui, nepoata domnului !udecător de"roula@, ambasador în *alta, al cărui frate îl precedase pe domnul de*ontaigu la ambasada din #eneţia, şi pe care mă dusesem să-l văd după întoarcerea mea din acea ţară. Koamna de re?ui îmi scriseG m-am dus la

dînsa, mă primi cu prietenie. 0neori luam masa acoloG am cunoscut astfelmai mulţi oameni de litere, între alţii pe domnul /aurin 6, autorul lui/partacus, al lui Narne- velt etc., devenit mai tSrziu ccl mai aprig duşman almeu, fără să-mi pot închipui altă cauză decît că port numele unui om pe caretatăl său l-a persecutat în chip nemilos.

Kupă cum se vede, pentru un copist ce trebuia să se ţină de munca lui dedimineaţa .pînă seara, aveam multe distrageri ce nu-mi făceau ziua preaspornici şi care mă împiedicau de a destul de atent la lucrul meu pentru a-6 face cum trebuieG astfel că pierdeam mai mult de !umătate din timpul cemi se lăsa ştergSnd sau îndreptSnd greşelile, ori scriind din nou pagina,&ceste nea!unsuri îmi făceau din zi în zi tot mai nesuferit )arisul şi mă

îndemnau să rîvnesc cu ardoare viaţa de la ţară. *-am dus de mai multe orisă petrec cîteva zile la *arcoussis, unde doamna 4e #asseur îl cunoştea pevicar, la care ne instalam cu toţii într-un chip ce nu-6 făcea să-i pară rău deloc. 3 dată a venit cu noi şi Jrimm. #icarul avea voce, cSnta bine şi, cu toatecă nu se pricepea la muzică, învăţa partea lui cu multă uşurinţă şi precizie.e petreceam timpul cîn-

6 1oseph /aurin 567:M'67L6;. +atăl său l-a persecutat pe poetul 1ean-Naptiste Rousseau 5n.t.;.tînd trio-uriîe mele de la henonceauP. &m mai compus alte două sau treinoi, pe cuvinte pe care, de bine de rău, le însăilau Jrimm şi vicarul. u potsă nu regret acele trio-uri compuse şi oîntate în momente de largă bucurie şi

pe care le-am lăsat la Yooton, împreună cu toate compoziţiile mele.Komnişoara Kaven- port va făcut poate din ele papiote, dar meritau să epăstrate, căci cele mai multe sînt de un foarte bun contrapunct. în urmauneia din aceste mici călătorii, în cursul cărora aveam plăcerea de a o vedeape tanti la largul ei, foarte voioasă, şi cînd eu însumi mă înveseleam mult, i-am soris vicarului, la repezeală şi destul de prost, o epistolă în versuri, ce seva găsi printre hîrtiile mele.6

&veam, mai aproape de )aris, un alt loc de popas ce-mi plăcea foartemult, la domnul *ussard, compatriot, rudă şi prieten cu mine, care-şi în!ghebase la )ass@ o locuinţă plină de farmec, unde mi-am petrecut multeclipe liniştite. Komnul *ussard era un giuvaergiu, om de bun-simţ, care,

după ce-şi agonisise în negoţul lui o avere pe cale cinstită şi după ce-şimăritase singura fată cu domnul de #almalette, ul unui vistiernic şima!ordom al regelui, luă înţeleaptă hotărîre de a părăsi la bătrîneţe negoţulşi afacerile şi de a-şi făuri o perioadă de tihnă şi bucurie între zbuciumurilevieţii şi obştescul lui sf%irşit. &cest cumsecade *ussard, adevărat lozof înfelul său, trăia fără gri!i într-o căscioară foarte drăguţă ce şi-o zidise singur şi într-o foarte frumoasă grădină pe care o plantase cu mîinile

6 <"iindcă am uitat să povestesc aci o mică, dar memorabilă întSmplare pe



care am avut-o acolo cu numitul Jrimm, într-o dimineaţă cînd trebuia să neducem să luăm masa la fîntîna din /aint-#audrille, nu voi mai reveni asupraei G însă, gfndin- du-mă la asta mai tîrziu, am a!uns la convingerea că elclocea încă de atunci în inima lui complotul pe care l-a înfăptuit după aceeacu un succes atît de deplin.T 5ota lui 1.'1. Rous- seau.;

6QQ



în natură decît scoici, a!ungîncî pînă la urmă să creadă pur şi simplu căuniversul nu era decît scoici, resturi cCe scoici şi că pămîntul întreg era o



îngrămădire de fosile. #eşnic ocupat cu acest subiect şi cu ciudatele luidescoperiri,, fu atît de obsedat de aceste idei, că ele ar sfîrşit prin a setransforma în capul lui în sistem, adică în nebunie, dacă, din fericire pentrumintea sa, dar din nefericire pentru prietenii cărora le era drag şi caregăseau la el adăpostul cel mai odihnitor, moartea nu l-ar smuls din mi!locul

lor prin cea mai stranie şi mai nemiloasă boală. ra o um$ătură în stomac, cecreştea mereu, împiediondu-6 să se hrănească, fără a-i găsi îndelungatăvreme cauza, şi care, după mai mulţi ani de suferinţe, sfîrşi prin a-6 face sămoară de foame. u pot să nu-mi amintesc fără strîngere de inimă ultimelezile ale acestui sărman şi vrednic om, care, prirnindu-ne totdeauna bucuros,pe 4enieps şi pe mine, singurii prieteni pe care vederea durerilor ce-6chinuiau nu i-a depărtat de lingă el pînă în cel din urmă ceas al său, eraosîndit să se uite cu nesaţ la mîn- .cărurile ce punea să ne e servite, fără aputea să soarbă nici măcar cîteva picături dintr-un ceai destul de uşor, cătrebuia numaidecît să le dea afară. Kar înainte de aceste suferinţe, cîtemomente plăcute n-am petrecut a el ou prietenii de vază pe care şi-i făcuseC

în fruntea lor îl pun pe abatele )revost h om foarte cumsecade şi foartesimplu, a cărui inimă dădea viaţa scrierilor sale, ce merită a trecut lanemurire şi care nu avea, nici în rea, nici în purtarea sa, nimic din coloritulsumbru al operelor saleG apoi medicul )ri- 6

6 &batele )revost 56MQ7'67M8;, autorul romanului *anon 4escaut 5n.t.;.cope, un fel de mic-sop mai norocosG sau Noulanger, faimosul amor postumal Kespotismului oriental şi care, cred, lărgea sistemele lui *ussard asupradăinuirii lumii. Kintre femei, doamna Kenis, nepoata lui #oltaire, pe atunci ofemeie la locul ei, care nu-şi dădea încă aere de deşteptăciuneG doamna#anloo, nu frumoasă, de bună seamă, dar fermecătoare şi care cînta ca un îngerG însăşi doamna #aVnalette care, de asemenea, cînta, şi care, deşi

foarte slabă, ar fost foarte drăgălaşă dacă ar fost mai puţin înfumurată.am aceasta era societatea domnului *ussard, care mi-ar fost destul deplăcută dacă întrevederile numai cu el, cu mania sa pentru scoici, nu mi-ar plăcut şi mai mult, şi pot spune că mai bine de şase luni am lucrat încabinetul lui ou aceeaşi tragere de inimă ca şi el.

încă mai de mult ei susţinea că apele de )ass@ ar salvatoare pentrusănătatea mea şi mă îndemna să vin să urmez o cură, locuind la dînsul. /prea mă smulge un pic din vălmăşagul oraşului, am cedat, în cele din urmă, şiam petrecut la )ass@ opt sau zece zile ce mi-au făcut bine mai mult prinfaptul că eram îa ţară, decît prin aceea că beam acolo ape. *ussard cînta lavioloncel şi iubea cu pasiune muzica italiană, într-o seară am vorbit mult

despre aceasta, înainte de a ne culca, şi îndeosebi despre acele opere buepe care le văzusem şi unul şi altul în talia şi de care rămăsesem amîndoi îneîntaţi. oaptea, neputînd să dorm, m-am gîndit cum s-ar putea face să seintroducă şi în "ranţa ideea unei drame de acest genG căci &morurileRagondei6 nu aducea nici pe departe cu aşa ceva. Kimineaţa, în timp ce măplimbam şi beam ape, am compus la repezeală cSteva versuri, însoţin- du-lede o muzică ce-mi venea o dată cu ele. &m aştern 6

6 omedie muzicală de ericault-Kestouches 56ML:'67D9;, autor



dramatic francez 5n.t.;.B:6



nut totul pe hîrtie într-un fel de chioşc boltit ce se a$a în fundul grădinii, iar laceai nu m-am putut opri de a le arăta lui *ussard şi domnişoarei Kuvernois, îngri!itoarea lui, care era, în adevăr, o femeie foarte bună şi amabilă. eletrei bucăţi pe care le schiţasem erau primul monolog, *i-am pierdut sluga,aria <JhicitoruluiT, ubirea creşte în zbucium şi, ultimul duet, )e veci, olin, te

iau etc. îmi închipuiam atît de puţin că toate astea meritau osteneala de a continuate, incit, fără laudele şi încura!ările unuia şi ale celeilalte, aş aruncat pe foc foiţele mele şi nu m-aş mai gîndit la ele, cum am făcut deatîtea ori cu lucruri cel puţin tot atît de bune> dar ei mă aţîţară în asemeneamăsură, că în şase zile drama fu scrisă, afară doar de cîteva versuri, şi întreaga muzică schiţată, încSt n-am mai avut de compus la )aris decît micirecitative şi melodiile de umplutră, şi terminai totul atît de repede, că în treisăptămSni scenele erau trecute pe curat şi în stare de a reprezentate. umai lipseau decît părţile de dans, care au fost compuse mult mai tîrziu.

înerbSntat de compunerea acestei lucrări, aveam o mare dorinţă de a oauzi, şi aş dat totul pe lume spre a o vedea reprezentată după pofta inimii

mele, cu uşile închise, aşa cum se spunea că 4ulli6

pusese să i se cînte o dată&rmida numai pentru el singur. um nu era cu putinţă să am această plăceredecît cu publicul, trebuia, vrînd-nevrînd, spre a mă bucura de piesa mea, să odau să e !ucată la 3peră. Kin păcate, era de un gen cu totul nou, pentrucare urechile nu erau de loc pregătite G pe deasupra, insuccesul *uzelorgalante mă făcea să prevăd aceeaşi soartă pentru Jhicitor, dacă aşprezenta-o sub numele meu. Kuclos îmi veni în a!utor, însărcinîndu-se să încerce reprezentarea

6 1ean-Naptiste 4ulli 56.M88'-6ML7;, compozitor din secolul lui 4udovic alUl#-lea 5n.t.;.B:B

lucrării fără a se spune numele autorului. /pre a nu dat în vileag, nici nu m-am dus la repetiţie G iar violoniştii, care o conduceau, nu ştiură nici ei înşişicine era autorul decît după ce o aclamaţie generală atestă valoarea lucrării. +oţi cei ce-o ascultară fură încSntaţiH astfel că de a doua zi în toate cercurilenu se mai vorbea de altceva. Komnul de ur@, intendentul /erbărilor, careasistase la repetiţie, ceru lucrarea spre a o reprezenta la urte. Kuclos,ştiindu-mi intenţiile şi socotind că voi putea şi mai puţin autorul piesei melela urte decît la )aris, nu i-o dădu. ur@ o ceru in- vocînd autoritatea saGKuclos se ţinu tare şi dezbaterea dintre ei deveni atît de vie, că într-o zi erausă se în- caiere la 3peră, dacă n-ar fost despărţiţi. &u vroit să mi seadreseze mie> eu am spus că hotărSrea atîrnă de Kuclos. &u trebuit să se

întoarcă la el. nterveni domnul duce d[&umont. Kuclos a!unse în cele dinurmă la convingerea că trebuie să cedeze în faţa autorităţii, şi piesa fu datăspre a !ucată la "ontaine- blc.au.

)artea de care eram cel mai legat, şi unde mă depărtasem cel mai multde calea bătută, era recitativul. &i meu era accentuat într-un fel cu totul nouşi se desfăşura împreună cu rostirea cuvintelor. u îndrăzniră să lase aceastăgroaznică inovaţie de teamă să nu supere urechile berbecăreşti. &mconsimţit ca "rancueil şi 1el@otte să facă un alt recitativ, fără ca eu sa mă mai



amestec.Snd totul fu gata şi ziua pentru reprezentare hotărStă, mi s-a propus

călătoria la "ontainebleau, spre a vedea măcar ultima repetiţie. *-am dus împreună cu domnişoara "el, cu Jri,mm, şi, cred, cu abatele Ra@nal, într-otrăsură a urţii. Repetiţia a mers destul de bineG am fost mai mulţumit decît

mă aşteptasem. 3rchestra era numeroasa, alcătuita din aceea a 3perei şi amuzicii regelui. 1el@otte îl interpreta pe olinG domnişoaraB:8



"el, pe JoletteG Juvîlier, pe JhicitorG coriştii erau cei de la 3peră. /pun puţinlucru arătînd că 1eî@otte era cel care conducea totulG n-am vrut să controlez



ceea ce adăugase el, şi, în ciuda aerului meu roman, eram, în mi!locul aceleilumi, mai ruşinat ca un şcolar.

& doua zi, înainte de reprezentare, m-arn dus să iau masa la cafeneaua<Jrand-ommunA. înăuntru era o mulţime de lume. /e vorbea desprerepetiţia din a!un şi despre greutatea de a se putut intra la ea. 0n oţer ce

se a$a acolo spuse că el intrase cu uşurinţă, povesti pe larg ceea ce sepetrecuse la teatru, îi descrise pe autor, relată tot ce făcuse şi spusese el Gclar ceea ce mă uimi în această povestire destul de lungă, îndrugată cu totatîta siguranţă cît şi nevinovăţie, fu că nimic nu era adevărat în vorbele lui. îmi era foarte limpede că cel ce povestea cu atîtea amănunte despre acearepetiţie nu fusese acolo, deoarece îl avea înaintea ochilor, fără să-lcunoască, pe însuşi autorul despre care zicea că-6 văzuse de aproape. )arteacea mai ciudată în această scenă fu efectul pe care ea îl făcu asupră-mi.3mul meu era un bărbat între două vîrste G nu avea aerul şi nici tonul unui înfumurat ori al unui lăudăros G înfăţişarea îl arata ca pe un om de merit, iarcrucea /fîntuiui 4udovic ce-o purta la piept era semnul unui vechi oţer. îl

ascultam fără să vreau, în poda neobrăzaţii lui-G în timp ce-şi rosteaminciunile, eu mă înroşeam, îmi lăsam ochii în !os, stăteam ca pe ghimpi Gcăutam uneori să-mi spun dacă nu cumva omul se înşela şi că poate era debună- credinţă. în cele din urmă, temîndu-mă ca cineva sa nu mă recunoascăşi să-l dea de gol, mă grăbii să-mi termin de sorbit ciocolata fără a scoate ovorbă, apoi, înclinînd capul în timp ce treceam pe dinaintea lui, ieşii cît mairepede cu putinţă, lăsîndu-i pe ceilalţi sa discute despre relatările sale. înstradă băgai de seamă că eram lac de apă, şi sînt sigur că dacă, înainte dea ieşi, cineva ra-ar recunoscut şi m-ar strigat pe nume, aş fost năpăditde ruşinea şi fîstîceala unui vinovat, din simţămSntul pentru obida pe careacest biet om ar încercat-o dacă minciuna lui ar fost dată pe faţă.

lată-mă în unul din acele momente critice din viaţa mea, cînd îmi vinegreu să mă rezum numai la relatare, deoarece e aproape cu neputinţă capovestirea în sine să nu capete pecetea do!anei sau a apologiei. #oi încercatotuşi să arăt cum şi ce anume m-a îndemnat să mă comport astfel, fără să cad nici înlaudă, nici în mustrare.

&veam şi în ziua aceea, ca de obicei, înfăţişarea neîngri!ită > barba marc,peruca puţin ciufulită. 4uînd această lipsă de cuviinr 6 % % saveau să apară peste puţin regele, regina, familia regală şi toată curtea. &mintrat şi rn-am aşezat în lo!a domnului de ur@, unde mă condusese el însuşi.ra o lo!a mare ce domina sala, faţă în faţă cu o lo!ă mică şi puţin mai

înălţată, unde luă loc regele cu doamna de )ompadour [. încon!urat de femeişi ind singurul bărbat în partea din faţă a lo!ei, nu rn-am gSnd it că am fostpus acolo anume spre a ii la vedere. înd s-au aprins luminile, văzmdu-mă înstarea în care eram, în mi!locul unor oameni deosebit de gătiţi, începui să măsimt prost > mă întrebai dacă mă a$am la locul meu acolo, dacă eram îmbrăcat cum se cuvenea, şi după cîteva clipe de stSn!eneală mi-am răspuns> <Ka,A cu o îndrăzneală ce pornea poate mai %degrabă din neputinţa de a mădezice, decît din convingere. *i-am spus > ./înt la locul meu deoarece am



venit să văd piesa mea la care am fost poftit, pe6 *archiza &ntoinette )oisson de )ompadour 567B6'67M9;,favorita lui 4udovic al U#-lca 5n.t.;.păşit, în halul în care

B:D



B:Mcare n-am scris-o decît pentru asta şi, la urma urmei, pentru că nimeni nu



are dreptul mai mult decît mine să se bucure de rodul muncii şi talentelormele. /înt îmbrăcat ca de obicei, nici mai bine, nici mai rău. Kacă încep iarăşisă mă iau după părerea generală în ceva, apoi, în curînd voi din nousub!ugat în totul. )entru a rămîne eu însumi, nu trebuie să mă ruşineznicăieri de înfăţişarea pe care singur mi-am ales-o > îmbrăcămintea mi-e

simplă şi neîngri!ită, dar nu e necuviincioasă şi murdară G barba nu este niciea, deoarece însăşi natura ne-o dă, şi, după vremuri sau modă, uneori este opodoabă. 0nii mă vor găsi caraghios, semeţ > puţin îmi pasă C +rebuie să ştiua înf runta rîsul şi ocara, cu condiţia să nu le merit.T Kupă acest micsolilocviu mă întării atît de bine, că, dacă ar fost nevoie, aş devenitsdător. Kar, e ca efect al prezenţei suveranului, e din reasca bunădispoziţie a celor din !ur, n-am observat altceva decît amabilitate şi curtenire în curiozitatea ce mi se arăta. &sta m-a mişcat iarăşi pînă la nelinişte înprivinţa mea şi a soartei piesei mele, temîndu-mă să nu dăunez unoratitudini atît de prielnice, care nu păreau a căuta decît să mă aplaude. *ăpregătisem să le înfrunt bat!ocoririle G dar felul lor măgulitor de a ma privi, la

care nu mă aşteptasem, mă cuceri atît de mult, că în clipa cînd începuspectacolul tremuram ca un copil.&vui numai decît de ce să mă bucur. )iesa fu cit se poate de prost !ucată

ele actori, dar bine cîntată şi bine ePecutată în partea muzicală. Ke la primascenă, care este, în adevăr, de o naivitate mişcătoare, auzii ridieîndu-se dinlo!i un murmur de surprindere şi de aprobare neamiîntîlnit pînă atunci pentruacest gen de piese. "remătarea crescîndă a!unse în curînd la punctul de acuprinde întreaga sală şi, spre a vorbi în termenii lui *ontes?uieu, de a-şispori efectul prin însuşi efectul lui. 4a scena celor două persona!e feminine, acest efect fudesăvîrşit. în faţa regelui nu se bate niciodată din palme G asta făcu să se

înţeleagă totul > piesa şi autorul învinseseră. &uzeam în !urul meu şuşotealaunor femei ce mi se păreau frumoase ca nişte îngeri şi care-şi spuneau cu !umătate de glas > < fermecător, e încîntător G nu e nici o notă care să nu-ţimeargă la inimă CA )lăcerea de a stîrni emoţia în atîtea persoane drăgălaşemă tulbură pe mine însumi pînă ia lacrimiG şi nici nu mi le putui stăpîni laprimul duet, cînd băgai de seamă că nu eram singurul care plîngea. 3 clipămă adîncii în mine însumi, amintinidu-mi concertul de la domnul de +re@-torens. &ceastă amintire făcu să mă simt ca sclavul ce ţine cununa deasupracapului învingătorilor G dar ea fu scurtă, şi numaidecît mă lăsai cu totul pradăplăcerii de a mă bucura din plin de gloria mea. /înt totuşi încredinţat că înacele clipe atracţia sePului frumos mă străbatea mai mult decît vanitatea de

autor G şi desigur că dacă s-ar a$at acolo numai bărbaţi, n-aş fost mistuit,aşa cum eram, fără încetare, de dorinţa de a culege cu buzele meledelicioasele lacrimi pe care le făceam să curgă. &m văzut piese ce stîrneaucele mai vii tresăriri de admiraţie, dar niciodată o beţie atît de deplină, atîtde mişcătoare, atît de dulce, ţinîn%d de-a lungul unui întreg spectacol, şi maiales la urte, în ziua primei reprezentaţii. ei care au fost martori la toateacestea trebuie că şi la amintesc încă, deoarece efectul a fost neîntrecut.. în aceeaşi seară, domnul duce d[&umont mi-a trimis vorbă să u a doua zi,



la ceasurile unsprezece, la castel, unde mă va prezenta regelui. Komnul deur@, care îmi aduse acest mesa!, adăugă că ePistau temeiuri de a se credecă era vorba de o pensie şi că regele vroia să-mi dea el însuşi vestea.B:7



i-o produsese regelui însuşi. +oată ziua, îmi scria el, ma!estatea-sa cîntă cucea mai falsă voce din regatul său > <*i-am pierdut sluga credincioasă, mi-am pierdut inima voioasăFi adăuga că peste cincisprezece zile avea să sedea o a doua reprezentaţie a Jhicitorului, ce va consnţi în ochii publiculuideplinul succes al celei dinţii.

Kouă zile după aceea, pe cînd intram seara îa ceasurile nouă la doamnad[pina@, unde eram poftit la masă, mă întSlnii la poartă cu un cupeu. inevadi-B:Qu



năuntru îmi făcu semn să urc G am urcat în cupeu > dădui cu ochii de Kiderot.l îmi vorbi despre pensie cu o aprindere la care nu m-aş aşteptat din



partea unui lozof în legătură cu asemenea subiect. u-mi făcea o crimă dinaceea că nu am vroit să-i u prezentat regeluiG dar îmi făcea una cumplităpentru nepăsarea mea faţă de pensie. îmi spuse că, dacă eram dezinteresat în privinţa mea, nu-mi era îngăduit să u în aceea a doamnei 4e #asseur şi aicei sale G că datoria mea era să nu dau cu piciorul la nici un mi!loc posibil şi

cinstit de a le asigura pîinea, şi cum nu se putea spune, după toate cele întîmplate, că refuzasem această pensie, el susţinu că, de vreme ce se păreacă ePistă bunăvoinţa de a-mi acordată, trebuie să o cer şi să o primesc,oricum şi cu orice preţ. u toate că fui mişcat de zelul lui, nu putui să-i împărtăşesc maPimele, -şi avurăm pe această temă o dispută foarte vie,prima pe care o avui cu el G iar de atunci nu avurăm altele decît de genulacesta, el prescriindu-mi ceea ce socotea că trebuie să fac, eu apărîndu-mă,deoarece credeam tocmai că nu trebuia să-i urmez sfaturile.

ra tîrziu cînd ne-am despărţit. &m vroit să-î iau cu mine la masă ladoamna d[pina@, el nu vroi în ruptul capului, şi cu toate încercările pe caredorinţa, de a-i apropia pe cei ce-mi sînt dragi m-a îndemnat să le fac în

diverse timpuri spre a-6 îndupleca să o vadă, mergînd pînă la a o aduce pînăl-a uşa lui, pe care nu ne-o deschise, el se împotrivi mereu, vorbind despreea în termeni foarte dispreţuitori. umai după cearta mea cu ea şi cu el se împrieteniră, şi de atunci începu să vorbească despre dSnsa, lăudînd-o.

+ot de atunci Kiderot şi Jrimm părură a-şi lua oa sarcină să le îndepărtezede mine pe <guvernanteT, dîndu-le a înţelege că dacă nu o duc bine este dinpricina relei mele voinţe şi că ele amSndouă nu vorB6:a!unge niciodată la nimic cu mine. încercară să le îndemne a mă părăsi,făgăduindu-le un brevet pentru vin zarea sării, un debit de tutun şi nu ştiumai ce, cu bani împrumutaţi de doamna d[pina@. #roiră chiar să-l atragă de

partea lor pe Kuclos, ca şi pe d[=olbach, dar primul nu le cîntă în strună.&$asem încă de pe atunci cîte ceva despre această lucrătura, dar totul numi-a fost limpede decît mult mai tîrziu, şi am avut de deplîns adesea zeulbesmctic şi netăinuit al prietenilor mei, care căutau să mă reducă, strîmtoratcum eram, la cea mai tristă singurătate, stră- duindu-se în sinea lor să măfacă fericit prin mi!loacele care de fapt erau cele mai potrivite pentru a măface nenorocit.

în carnavalul următor, 67D8, Jhicitorul fu !ucat la )aris, şi între timp amizbutit să compun uvertura şî divertismentul. &cest divertisment, aşa cum eschiţat, trebuia să e în acţiune de la început pînă la sfîrşit, cu un subiect închegat, care, după părerea mea, crea tablouri foarte distractive. Kar cînd

am propus această idee la 3peră, nici nu vroiră să audă, şi a trebuit să lipescnişte cîntece şi dansuri obişnuite > ceea ce făcu ca divertismentul, deşi plinde idei minunate, ce nu urîţeau de loc scenele, să aibă un succes foartemediocru. &m scos recitativul lui 1el@otte şi l-am reintrodus pe al meu, aşacum îl scrisesem la început şi cum s-a şi păstratG iar acest recitativ, puţinfranţuzit, o mărturisesc, adică lungit de actori, departe de a supăra pecineva, s-a bucurat de acelaşi succes ca şi ariile, şi a părut, chiar publicului,cel puţin tot atît de bine făcut. -am dedicat piesa domnului Kuclos, care o



prote!ase G şi am declarat că aceasta va singura met dedicaţie. +otuşi, ammai făcut una, cu îngăduinţa saG dar el s-a simţit mai onorat de aceastaePcepţie, decît dacă n-aş făcut niciuna.69HBt 6



B6B&m despre această piesă multe anecdote, clar alte lucruri mai importante



de spus nu-mi dau răgazul să mă întind aici asupra lor. #oi reveni poate,cîndva în supliment. u mă lasă totuşi inima să trec peste una ce poate avealegătură cu tot ceea ce urmează. &m cercetat într-o zi în cabinetul baronuluid[=olbach colecţia lui de muzică G după ce am parcurs mai multe bucăţi dediferite feluri, el îmi arată o culegere de piese pentru clavecin, spunîndu-mi >

<ată nişte piese care au fost compuse pentru mine G ele sînt pline de gust şifrumoase la cîntatG nimeni nu le cunoaşte şi mici mu le va vedea vreodată, înafară de mine. Kumneata ar trebui să alegi vreuna spre a o introduce îndivertismentul dumitale.T întrucît aveam în cap mai multe arii şi simfoniidccît îmi stătea în putinţă să folosesc, mă gîndeam foarte puţin la ale sale. lstărui însă atît de mult, că, spre a-i face plăcere, alesei o pastorală, pe caream scurtat-o şi am pus-o pe trei voci pentru intrarea în scenă a prietenilorolettei. Steva luni după aceea, în timp ce se reprezenta Jhicitorul,dueîndu-mă într-o zi la Jrimm, găsii lumea strînsă în !urul clavecinului său,de la care el se ridică brusc la sosirea mea. îndreptîndu-mi ochii spre pupitrulsău, văzui acolo aceeaşi culegere a baronului d[=olbach, deschisă tocmai a

bucata pe care el mă silise s-o iau, asigurîndu-mă că nu va ieşi niciodată dinmîinile ui. Kupă cîtva timp văzui aceeaşi culegere deschisă pe clavecinuldomnului d[pina@, într-o zi cînd se făcea muzică la el. ici Jrimm, nicialtcineva nu mi-a vorbit niciodată despre această arie, iar eu însumi nu aducvorba despre ea aci decît indcă la puţină vreme după aceea s-a răspînditzvonul cum că n-aş autorul Jhicitorului satului. întrucît n-am fost niciodatăun mare muzicastru, sînt încredinţat că, fără Kicţionarul muzical, pe dare l-am scris, s-ar spus pînă îa urmă că habar n-aveam de muzică.

u puţină vreme înainte de a se reprezenta Jhicitorul satului, sosise ia)aris o trupă de bufoni italieni care au fost chemaţi să !oace la teatrul 3perei,fără a se prevedea efectul ce aveau sa-6 facă. u toate că erau foarte proşti

actori, iar orchestra, pe atunci foarte nepricepută, schilodea cum vroiapiesele pe care le dădură ei, acestea făcură 3perei franceze un pre!udiciu cen-a mai fost îndreptat niciodată. omparaţia între cele două muzici, auzite înaceeaşi zi, la acelaşi teatru, destupă urechile franceze. imeni nu putu sasuporte lîncezeala muzicii lor, după accentul viu şi săltăreţ al celei italiene.Ke cum bufonii terminau, toată lumea pleca. & trebuit să se schimbe ordineaşi să se pună bufonii la sfîrşit. /e dădea gle, )@grnu- lion, /@lfulG nimic numergea. /ingur Jhicitorul satului suportă comparaţia, şi încă după /ervapadrona h înd am compus divertismentul meu, îmi răsunau în minte celedin aceasta, ba îmi dădură chiar ideea de a-î scrie, ind cu totul departe de aprevedea că ele vor ascultate o dată cu al meu. Kacă aş fost un hoţ, cîte

furturi ar fost date atunci pe faţă şi cîtă rîvnă s-ar depus ca să se batătoba asupra lor C Kar nimic G spre necazul unora, nu s-a găsit în muzica meanici cea mai mică reminiscenţă din vreo alta străină, şi toate cîntecele mele,comparate cu pretinsele originale, s-au dovedit tot atît de noi ca şi caracterulmuzicii pe care o creasem eu. Kacă *ondonville sau Ra- meau ar fost puşila o asemenea încercare, amîndoi ar ieşit din ea sfîrtecaţi rău de tot.

Nufonii stîrnirl susţinători foarte în$ăcăraţi as muzicii italiene. +ot )arisulse împărţi în două tabere, mai înverşunate decît dacă ar fost vorba de o



afacere de stat sau de una religioasă. 3 tabără mai puternică, alcătuită dinoameni mari, din bogaţi şi din 6

6 3peră de )ergolese 5676:'678M; 5n.t.;.B68



B69femei susţinea muzica franceză G cealaltă, mai aprigă, mai mîndră, mai



entuziastă, era formată din adevăraţii cunoscători, din persoane de talent,din oameni de geniu. *icul ei pluton se aduna la 3peră, sub lo!a reginei.ealaltă partidă umplea tot restul parterului şi al sălii _G dar focarul eiprincipal era sub lo!a regelui. ată de unde veneau aceste denumiri alepartidelor, faimoase în vremea aceea > olţul Reginei şi olţul Regelui.

Kisputa, însu$eţindu-se, produse broşuri. olţul Regelui vru să-şi bată !oc deceilalţi G fu luat în tărbacă de *icul profet, care se amestecă în discuţie G fuzdrobit de /crisoare asupra muzicii franceze. &ceste două mici scrieri, una deJrimm, cealaltă de mine, sînt singurele care au supravieţuit disputei ] toatecelelalte au fost date uitării.

Kar *icul profet, ce mi-a fost atribuit multă vreme mie, fu luat în derîclereşi nu-i aduse nici cel mai mic necaz autorului său, pe cînd /crisoare asupramuzicii fu luată în serios şi ridică împotriva mea întreaga naţiune care sesocoti !ignită în muzica ei. Kescrierea efectului de necrezut al acestei broşuriar demnă de pana lui +acit. ra pe vremea marei certe dintre parlament şicler. )arlamentul fusese trimis în surghiun G erberea atinsese culmea G totul

ameninţa cu o nouă răscoală. +ocmai atunci apăru broşura G deodată, toatecelelalte certuri fură uitate G lumea nu se mai gîndea decît la prime!dia ceameninţa muzica franceză, şi nu se mai produse răscoală decît împotrivamea. a fu aşa de mare, că naţiunea nu-şi mai veni în re. 4a urte nu sevorbea decît cîe Răsti li a sau de surghiun, şi ordinul de arestare era să eemis, clacă domnul de #o@er n-ar făcut să se înţeleagă întregul caraghioslîcal afacerii. înd se va citi că această broşură a împiedicat poate o revoluţie înstat, se va crede că e o aiurare. ste totuşi un adevăr real, pe care întregul)aris îl poate încă atesta, deoarecen-au trecut decît cincisprezece ani de la această întîm- plare neobişnuită.

Kacă n-am fost lovit în libertatea mea, în schimb n-am fost cruţat de

ofenseG viaţa însăşi mi-a fost pusă în pericol. 3rchestra 3perei urzi onorabilulcomplot de a mă asasina la ieşirea de acolo. *i s-a şi spus asta G totuşi, amcontinuat să mă duc mai des ca înainte la 3peră G şi n-am a$at decît maitîrziu că domnul &ncelet, oţer de muşchetari, ce-mi purta prietenie,zădărnicise complotul, îngri!indu-se să u escortat la ieşirea de la spectacol.3raşul luase conducerea 3perei. )rima măsură a starostelui negustorilor fude a-mi ridica dreptul de intrare, şi asta în chipul cel mai !ignitor cu putinţă,adică oprindu-mi trecerea în văzul publicului, în aşa fel că uram văzut silit săiau un bilet la galerie, spre a înlătura umilirea de a mă întoarce în ziua aceeaacasă. edreptatea era cu atît mai strigătoare cu cît singurul preţ pe care-6cerusem pentru piesa mea, cedîndu-le-o, era intrarea liberă şi permanentă G

şi deşi acesta era un drept pentru toţi autorii, şi pe care eu îl aveam cu dublutitlu, n-am încetat de a mi-6 cere cu tărie în prezenţa domnului Kuclos. adevărat că mi s-a trimis ca onorariu, de către casierul 3perei, cincizeci deludovici, pe care eu nu-i cerusem G dar, pe lingă că cei cincizeci de ludovicinici nu atingeau măcar suma ce mi se cuvenea după regulament, aceastăplată nu avea nimic comun cu dreptul de intrare, stipulat în mod formal, şicare era cu totul independent de rest. ra în acest procedeu atîta nedreptateşi grosolănie, că însuşi publicul, foarte pornit atunci împotriva mea, fu în



unanimitate indignat D încît, cel ce mă !ignise în a!un striga a doua zi în guramare în sală că era o ruşine să i se ridice dreptul de intrare unui autor ce-6merita din plin şi care l-ar putea chiar cere ca pen-B6D



tru doi. într-atît e de adevărat proverbul italian ca3gn[un ama la giustizzia in casa cl[altrui6.



strălucit pe care-i avu lucrarea, deoarece nici unul din ei nu era în stare săurmeze această carieră şi nici să năzuiască la aceleaşi onoruri. /ingurKuclos, ridieîndu-se mai presus de aceste piz-H Naronul d[=olbach 5n.t.;.B67



găsisem din toate acestea în casa domnului d[=olbach. în timp ce Jhicitorul satului se reprezenta la 3peră, se discuta despre

autorul său şi la omedia "ranceză, însă cu mai puţine speranţe de izbîndă.e- putiînd izbuti, în decurs de şapte sau opt ani, să-mi e !ucat arcis-ul la +eatrul italienilor, mă dezgustasem de această trupă, din pricina !ocului prost

al actorilor în limba franceză, şi aş vrut să-mi văd piesa !ucată mai curîndde francezi, decît de ei. -am vorbit despre această dorinţă a mea actorului4a oue, cu care făcusem cunoştinţă şi care, după cum se ştie, era un om demerit şi autor el însuşi. arcis îi plăcu, se însărcina să-l reprezinte fărănumele autorului, şi, pînă atunci, îmi procură libera intrare, ceea ce-mi făcu omare bucurie, căci am preferat totdeauna +eatrul "rancez, celorlalte două.)iesa fu primită cu laude şi reprezentată fără a se da în vileag numeleautoruluiG dar am motive să cred că actorii şi mulţi alţii ştiau cine este.Komnişoarele Jaussin şi Jrandval !ucau rolurile îndrăgostitelor G şi, cu toatecă, după părerea mea, tePtul nu a fost înţeles, nu se putea spune că piesa afost tocmai rău !ucată. 3ricum, am fost surprins şi mişcat de îngăduinţa

publicului, care avu răbdarea de a o asculta în linişte de la un capăt la altul,şi chiar de a suporta o a doua reprezentaţie, fără a da nici ccl mai mic semnde nerăbdare. u, însă, mă plictisii aşa de tare la premieră, că nu putui stapînă la sfîrşit şi, ieşind de la spectacol, m-arn dus la cafeneaua )rocope, undel-am găsit pe Noiss@ B şi pe cîţiva alţii, care pesemne că se plic-6 &ctriţă la omedia "ranceză 5n.t.;.

B 4ouis de Noiss@ 56MQ9'67DL;, autor dramatic şi redactor la *ercure de"rance 5n.t.;.B6Ltisiseră şi ei ca şi mine. &colo, mi-am mărturisit cu glas tare <păcatulT, înfăţişîndu-mă cu umilinţă sau cu mîndrie ca autor al piesei şi vorbind despre

ea aşa cum toată lumea gîndea. &ceastă mărturie publică a autorului uneipiese ce cădea a fost foarte mult admirată, şi mi s-a părut foarte puţinneplăcută. &m simţit chiar o despăgubire a amorului propriu în cura!ul cucare dezvăluirea a fost făcută, şi cred că era în această împre!urare mai multmîndria de a vorbi ce învinsese prosteasca sală de a tăcea. +otuşi, cum erasigur că piesa, deşi primită cu răceală la reprezentare, cîştiga la lectură, amtipărit-o, iar în prefaţă, care este una din scrierile mele bune, am început prina-mi ePpune principiile personale ceva mai pe larg decît o făcusem pînăatunci.

în curîncl avui prile!ul de a le dezvolta într-o lucrare de mai mare însemnătate G căci, în acel an 67D8, cred, apăru programul &cademiei din

Ki!on despre 3riginea inegalităţii dintre oameni. zbit de această mareproblemă, am fost surprins că acea &cademie îndrăznise să o propună G clar,de vreme ce ea avusese acest cura!, puteam să-l am şi eu pe acela de a otrata, şi am şi făcut-o.

)entru a medita în voie la acest mare subiect, am făcut o călătorie deşapte sau opt zile la /aint-Jer- main, cu +herese, cu gazda noastră, care erao femeie bună, şi cu una din prietenele ei. /ocotesc această plimbare ca unadintre cele mai plăcute din viaţa mea. ra o vreme foarte frumoasă ş cele



două femei îşi luară asupra lor toate pregătirile şi cheltuielile G +herese îşipetrecu timpul cu ele \ iar eu, fără să am nici o gri!ă, veneam să mă bucurnestîn!enit la ceasurile ospătarii. +ot restul zilei, rătăcind prin pădure, căutamşi găseam acolo imaginea primelor epoci, a căror istorie o însăilam în liniimari G distrugeam toate micile minciuni ale oamenilor ! duceam cute-

B6Q



zanţa p%înă la a le dezvălui rea în toata goliciunea, cercetam înaintareatimpului şi -a cauzelor care l-au sluţit, şi, comparînd omul născut din om cu



omul ivit din natură, le arătam în pretinsa lui perfecţionare adevăratul izvoral nimicniciilor sale. /u$etul meu, înaripat de aceste contemplări măreţe, seridica pînă la Kivinitate, şi văzîndu-i de acolo pe semenii mei urmînd, peoarba cale a pre!udecăţilor lor, drumul greşelilor, al nenorocirilor, alfărădelegilor lor, le strigam cu o voce slabă pe care ei nu puteau s-o audă >

<esocotiţiîor ce vă plîngeţi mereu de natură, a$aţi că toate relele voastrevin de la voi înşivă.CAKin aceste meditaţii rezultă Kiscursul asupra inegalităţii, operă cc-i plăcu

lui Kiderot mai mult decîţ toate celelalte scrieri ale mele şi pentru caresfaturile lui -îmi fură cele mai de folos6, dar care nu găsi în. toată uropadccît puţini cititori care să o înţeleagă, şi niciunul dintre aceştia dornic săvorbească despre ca. "usese scrisă pentru a concura la premiu, o trimiseideci, însă încredinţat dinaintle că nu-6 va căpăta, şi ştiind bine că nu pentrulucrări de soiul acesta sînt îninţate premiile academiilor.

Federea la ţară şi meditaţiile mele făcură bine atît stării mele su$eteşti,cît şi sănătăţii mele. /e strîn-

6

<în momentul cînd am scris acestea, nu aveam nici o bănuiala despremarele complot urzit de Kiderot şi de Jrimtn, fără de care aş recunoscut cuuşurinţă cum primul îmi amăgi încrederea spre a da scrierilor mele acel tonaspru şi acel colorit întunecat, pe care ele nu-6 mai avură după ce el încetăde a mă mat înrîuri. Nucata lozofului ce se adînceşte în gSndurile luiastupîndu-şi urechile spre a rămîne nesimţitor la !elaniile unui nenorocitpoartă pecetea lui, şi m-a îndemnat şi la altele, mai boacăne, pe care nu m-am putut hotărî să le urmez. Kar, punSnd această neagră dispoziţiesu$etească pe seama aceleia ce i-o produsese şederea în turnul de la#incennes, şi care a lăsat în al său lairval o urmă destul de pronunţată, numi-a dat niciodată în gînd să-l bănuiesc de cea mai mică răutate.A `ota lui !.

'1. Rousseau.;BB:se seră ani de cînd, chinuit de proastla funcţionare a vezicei, mă dădusem cutoiul pe mina medicilor, care, ară să-mi uşureze boala, îmi sleiseră forţele şi-mi zdrobiseră vlaga bărbătească. 4a întoarcerea de la /aint-Jermain eram însă mai în puteri şi mă simţeam mult mai bine. &m urmat acest regim, şihotărît să mă vindec sau să mor fără medici şi fără leacuri, le-am spus adiopentru totdeauna, şi am început să tlrăsese în voia sorţii, stînd nemişcat cîndnu puteam să umblu şi făcînd plimbări de îndată cc mă simţeam în stare deaşa ceva. Kar traiul la )aris, într-o lume plină de deşertăciune, se potriveaatît de puţin cu rea mea C abalele oamenilor de litere, zavistiile lor

mărunte, lipsa de încredere în cărţile lor, felul lor tăios de a în saloane îmierau atît de respingătoare, atît de nesuferite G găseam atît de puţinăblîndeţe, efuziune su$etească, sinceritate, chiar în relaţiile cu prietenii mei,că, dezgustat de această viaţă zbuciumată, începui să tîn!esc cu aprinderedupă şederea la ţară, şi văzui ci că îndeletnicirile mele nu-mi îngăduiau sămă stabilesc acolo, căutam să-mi petrec în mi!locul naturii măcar ceasurilede răgaz pe care le aveam. +imp de mai multe luni, la început în cursul după-amiezilor, mă duceam să mă plimb singur la Nois de Noulogne, meditînd la



subiecte de noi lucrări, şi nu ma întorceam acasă decSt după lăsarea nopţii.Jauecourt, de care eram atunci foarte strîns legat, ind silit să se mute

la Jeneva pentru slu!ba lui, îmi propuse această călătorie G eu am consimţit.u eram însă destul de sănătos spre a mă lipsi de îngri!irile <guvernanteiT >am hotărît să meargă şi ea, lă- sînd casa în seama mamei sale, şi după ce

puserăm totul la punct, plecarăm toţi trei, la 6 iunie 67D9. +rebuie sa notez această călătorie ca perioada primei încercări, pînă lavîrsta de patruzeci şi doi de ani cit aveam atunci, ce mi-a lovit rea încrezătoare cuBB6



care mă născusem şi în voia căreia mă lăsasem totdeauna fără reţinere şifără nea!unsuri. &veam o trăsură burgheză, trasă de aceiaşi cai, cu foarte



dese popasuri. 0neori, eu coboram şi mergeam pe !os. &bia a!unsesem la !umătatea drumului, cînd observai că +herese se ferea cu totdinadinsul sărămînă singură în trăsură cu Jauecourt şi, cu toate rugăminţile lui, cînd euvroiam să cobor, cobora şi ea şi mergea pe !os cu mine. &m certat-o de maimulte ori pentru această toană, şi chiar m-arn împotrivit să coboare, pînă

cînd ea se văzu nevoită să-mi ePplice pricina. &m crezut că aiurez, că-micade cerul în cap cînd am a$at că prietenul meu, domnul de Jauecourt, învîrstă de peste şaizeci de ani, bolnav de podagră, impotent, stors de patimişi plăceri, se străduia încă de la plecarea noastră să corupă o femeie care numai era nici tînără, nici frumoasă, ce aparţinea prietenului lui, şi asta prinmi!loacele cele mai !osnice, cele mai ruşinoase, mergînd pînă la a-i oferipunga lui, pînă la a încerca să o tulbure prin lectura unei cărţi mîrşave, plinăde desene scîrnave şi pe care i le arăta ei. +herese, indignată, i-a aruncat odată acea păcătoasă carte pe uşa trăsurii, şi am a$at că în prima zi, cînd omare durere de cap mă silise să mă culc fără a mai cina, el folosise tot timpulcît rămăseseră singuri cu tertipuri şi ademeniri demne mai degrabă de un

satir şi de un ţap decît de un om cinstit căruia eu îi încredinţasem petovarăşa mea şi pe mine însumi. e lovitură, ce durere cu totul nouă pentrusu$etul meu C u, oare pînă atunci crezusem prietenia una şi aceeaşi cutoate simţămintele nobile şi frumoase cei fac farmecul, mă vedeam pentruprima dată în viaţă silit să o împletesc cu dispreţul şi să nu mai am încredereşi stimă faţă de un om pe care-6 iubeam şi de care mă credeam iubit.enorocitul îmi ascundea ticăloşia lui. a să nu se răzbune pe +herese, m-amBBBvăzut nevoit să-i ascund dispreţul ce i-6 purtam şi să-mi înăbuş în inimăsimţămintele pe oare el nu trebuia să le cunoască. /fîntă şi dulce amăgire aprieteniei C Jauecourt mi-a ridicat cel dintîi vălul de pe ochi. ar crude mîini

l-au împiedicat de atunci să mai cadă la loc C4a 4@on m-am despărţit de Jauecourt spre a-mi urma drumul prin/avoia, neputîndu-mă îndura să trec iarăşi pe lîngă *aman fără a mă duce săo văd. &m revăzut-o... n ce stare, Koamne, şi cît cie îmbă- trînită C e-i mairămăsese din harul de la început E ra oare aceeaşi doamnă de Yarens,cîndva atît de strălucitoare, la care mă trimisese preotul de )ont- verre E îtde tare mi se strîngea inima C u vedeam altă scăpare pentru dînsa decît săplece de acolo. -am repetat cu însu$eţire şi în zadar stăruinţele ce i iefăcusem de mai multe ori în scrisorile mele de a veni să trăiască liniştită cumine, căci vroiam să-mi consacru zilele mele şi pe cele ale +heresei spre a leface fericite pe ale sale. 4egată de pensia ei, din care, deşi i se plătea cu

regularitate, nu se mai alegea de multă vreme cu nimic, nu m-a ascultat. -am mai dat şi eu cîţiva bani din punga mea, cu mult mai puţin decît ar trebuit, cu mult mai puţin decît aş făcut-o dacă n-aş fost pe deplin încredinţat că ea nu se va alege nici cu un sol. în timpul şederii mele laJeneva, ea făcu o călătorie la hablais şi veni să mă vadă la Jrange-anal.u avea bani să-şi continue drumul G nici eu nu aveam la mine atît cît îitrebuia pentru asta G i-am trimis însă peste un ceas, prin +herese. /ărmană*aman C u pot să nu vorbesc încă o dată despre bunătatea inimii sale. u-i



dictul eclesiastic era însă precis în această privinţă G s-a făcut totuşi oderogare în favoarea mea şi s-a numit o comisie de cinci sau şase membripentru a-mi primi în particular mărturisirea de credinţă. Kin nenorocire,duhovnicul )erdriau, om cumsecade şi blînd, de care mă simţeam legat, găside cuviinţă să-mi spună că toţi s-ar bucura să mă audă vorbind în acea mică

adunare. &ceastă atenţie ml sperie atît de tare, ca, după ce am studiat zi şinoapte, timp de trei săptămîni, un scurt discurs ce-6 pregătisem, cînd atrebuit să-l citesc m-am pierdut cu rea în asemenea măsură, că n-am maifost în stare să rostesc un singur cuvînt, fă- cînd mutra celui mai prost şcolar.*embrii comisiei vorbeau în locul meu G eu răspundeam ca un nătîng 1D ' onfesiuni ' 1. 1. Rousseau ' voi. BBD



drepturile mele de cetăţean > am fost înscris, ca atare, pe lista gărzilor ce leplăteau numai cetăţenii şi burghezii şi am luat parte la un consiliu generalePtraordinar, unde a depus !urămSntul sindicul *ussard. &m fost atît demişcat de bunăvoinţa ce mi-o arătară în această împre!urare onsiliul,onsistoriali, şi de purtarea îndatoritoare şi cuviincioasă a tuturor

magistraţilor, pastorilor şi cetăţenilor, că, îndemnat de preabunul Ke 4uc6

,care se ţinea de capul meu, clar mai ales de propria mea voinţă, mă gîndii sămă întorc la )aris numai pentru a desface gospodăria de acolo, pentru a-miaran!a micile afaceri, a găsi o locuinţă doamnei 4e #asseur şi soţului ei, sau amă îngri!i să le asigur ePistenţa, şi apoi să revin cu +herese la Jeneva sprea mă stabili aici pentru tot restul zilelor mele.

&ceastă hotărîre luată, lăsai la o parte toate treburile importante, spre a-mi petrece vremea cu prietenii mei pînă în ziua plecării. Kintre toate acestedistracţii, cea care-mi făcu cea mai mare plăcere fu o plimbare prin împre!urimile lacului, pe oare l-am străbătut cu barca, împreună cu Ke 4uctatăl, nora lui, cei doi i ai lui şi +herese. olindarea noastră a ţinut şapte

zile, pe cea mai frumoasă vreme. &m păstrat o vie amintire a priveliştilor dela capătul celălalt ai lacului ce-mi încSntaseră ochii şi a căror descriere amfăcut-o cîţiva ani mai tîrziu în oua =eloiză.

)rincipalele legături pe care le-am făcut la Jeneva, în afară de familia Ke4uc, despre care am vorbit, au fost tînărul pastor #ernes, pe care-6cunoscusem încă de la )aris şi a cărui prietenie o preţuiam mai mult decit ameritat mai tîrziu G domnul )erdriau, atunciBBMpreot de ţară, astăzi profesor de arte frumoase, a cărui societate plină deblîndeţe şi gingăşie o voi regreta totdeauna, deşi el şi-a luat ifose şi s-adepărtat de mine G domnul 1alabert, atunci profesor de zică, apoi consilier şi

sindic, căruia i-am citit Kiscursul asupra inegalităţii 5dar nu şi dedicaţia;,părînd a-i plăcut foarte multG profesorul 4ullin, cu care am rămas încorespondenţă pînă la moartea lui şi care m-a însărcinat chiar cu cumpărareade cărţi pentru Niblioteca oraşuluiG profesorul #ernet, care-mi întoarsespatele, ca toată lumea, după ce-i dădusem dovezi de prietenie şi încrederece-ar trebuit să-l mişte, daca un teolog poate mişcat de ceva G happuis,slu!baş şi succesor al lui Jauecourt, pe care a vrut să-l sape, ind el însuşisăpat în ctirînd G *arcet de *eieres, vechi prieten al tatălui meu şi care s-aarătat a şi al meu, dar care, după ce cîndva binemeritase de la patrie,devenind autor dramatic şi năzuind să intre în onsiliul celor Kouă /ute, şi-aschimbat părerile şi s-a acoperit de ruşine înainte de a muri. Kar dintre toţi,

cel de la care am aşteptat cel mai mult a fost *oultou 6, tîriăr de marisperanţe prin talentele sale, prin spiritul lui înfocat, pe care l-am iubittotdeauna, deşi purtarea lui faţă de mine a fost adesea îndoielnică şi a intrat în legături cu cei mai cruzi duşmani ai mei, clar pe care, cu toate acestea, numă pot încă împiedica de a-6 privi ca pe cel menit să e într-o zi apărătorulmemoriei mele şi răzbunătorul prietenului său.

în mi!locul atîtor petreceri, nu mi-am pierdut nici gustul, nici obişnuinţaplimbărilor solitare, şi rătăceam adesea îndelung pe malurile lacului, cînd



creierul meu, deprins cu munca, nu se cleda niciodată la trîndăvie. &mmeditat astfel planul făurit mai dina-6 )ăstrătorul manuscrisului denitiv al onfesiunilor 5n.t.;.BB7ODH



irite al nstituţiilor politice, despre care vof avea de vorbit în curînd G ni-amgîndît la o storie a cantonului #alais, la o tragedie în proză, al cărei subiect,



care nu era altul decît 4ucreţiu, nu-mi spulbera speranţa de a închide gurabat!ocoritorilor, cu toate că am cutezat să cred în apariţia acestei operenenorocoase în- tr-o vreme cînd ea nu mai putea primită la nici un teatrufrancez. *-am încercat în acelaşi timp în +acit şi am tradus prima carte aistoriei lui, care se va găsi printre hîrtiile mele.

Kupă patru luni de şedere la Jeneva, m-am întors în luna octombrie la)aris, şi m-am ferit să trec prin i4@on, spre a nu mă întîlni pe drum cuJauecourt. um îmi făcusem socoteala să nu revin la Jeneva decît înprimăvara următoare, mi-arn reluat în timpul iernii viaţa şi ocupaţiile mele,dintre care principala %a fost aceea de a citi corecturile la Kiscursul asuprainegalităţii, pe care l-am tipărit în 3landa la librarul Re@, a cărui cunoştinţă ofăcusem a Jeneva. um această lucrare era dedicată Republicii, şi cumdedicaţia s-ar putut să nu placă onsiliului, am vrut să aştept efectul pecare îl va face ea la Jeneva înainte de a mă întoarce acolo. &cest efect nu-mifu favorabil, iar dedicaţia, ce-mi fusese dictată de cel mai curat _patriotism,nu făcu decît să-mi atragă duşmani .în onsiliu şl pizmaşi în rîndul

burgheziei. Komnul houet, pe atunci primul sindic, îmi trimise o scrisoarecuviincioasă, dar rece, ce sc va găsi în dosarele mele, mapa &, nr. 8. &mprimit cîteva laude din partea particularilor, între alţii de la Ke 4uc şi 1ala-bert, şi asta a fost totul> nici un genevez nu mi s-a arătat recunoscătorpentru acea erbinte dragoste de ţară ce străbate lucrarea. &ceastănepăsare îi indignă pe toţi cei ce-au observat-o. *i-amintesc că într-o zi, luîndde!unul la lich@, la doamna Kupin, cu rommelin, rezident al Republicii, şicu domnul de *ir an,BBLacesta spuse, în plină masă, că onsiliul îmi datora un dar de preţ şi cinstiripentru această lucrare şi că s-ar dezonora dacă nu mi le-ar face. rommelin,

care era un omuleţ negru şi !osnic de rău, nu îndrăzni să răspundă nimic înprezenţa mea, dar tăcu o strîmbătură îngrozitoare, ceea ce-o îndemnă pedoamna Kupin să zîmbească. /ingura răsplată ce mi-o aduse aceastalucrare, în afară de aceea de a-mi bucurat su$etul, a fost titlul de cetăţeance-mi fu dat de prietenii mei, apoi de public, la pilda lor, şi pe care l-ampierdut mai tîrziu indcă-6 meritasem din plin.

&cest slab succes nu m-ar determinat totuşi să renunţ la planul de a măstabili la Jeneva, dacă alte motive mai puternice nu mi-ar pus inima încumpănă. Komnul d[pina@, vrînd să adauge o aripă ce lipsea la castelul dinhevrette, făcea o cheltuială imensă ca s-o termine. Kucîndu-mă într-o zi cudoamna d[pina@ să vedem lucrările de acolo, am împins plimbarea noastră

un sfert de leghe mai departe, pînă la rezervorul de apă al parcului ce se întindea pînă la pădurea din *ontmorenc@, unde era o frumoasă grădină delegume, cu un mic pavilion foarte dărăpănat, căruia i se spunea lermitage H.&cest colţ singuratic şi foarte plăcut mă izbise încă de cînd îl văzusem primadată, înainte de călătoria la Jeneva, în bucuria mea, nu mă putusem opri dea spune > <&h, doamnă, ce sălaş minunat C ată un adăpost făcut parcăanume pentru mine CA Koamna d[pina@ nu dădu prea multă însemnătateePclamaţiei mele G dar la această a doua călătorie am fost tare surprins să



găsesc, în locul vechei cocioabe, o căsuţă aproape în întregime nouă, foartebine împărţită, şi cît se poate de potrivită pentru o familie de trei persoane.Koamna d[pina@ pusese să se construiască această

8 /ihăstria 5na.;.BBQ



lucrători de la castel. 4a a doua plimbare, ea îmi spuse, văzînd surprindereamea > <0rsule, iată bSrlogul dumitale G dumneata ţi l-ai ales, prietenia ţi-loferă G sper că el îţi va smulge din cap crudul gînd de a te depărta de mine.Tu cred să fost în viaţa mea mai adSnc, mai fermecător emoţionat > amudat cu lacrimi nuna. binefăcătoare a prietenei mele, şi dacă n-am fost învins

chiar în aceeaşi clipă, am fost puternic zguduit. Koamna d[pina@, care nuvroia să mă răzgSndesc, deveni atît de stăruitoare, folosi atîtea mi!loace,atîţia oameni spre a mă ademeni, cSştigSnd de partea ei pSnă şi pe doamna4e #asseur şi pe ica sa, că în cele din urmă triumfă asupra deciziunilor mele.RenunţSnd la şederea în patria mea, am hotărît, am făgăduit că voi locui la=ermitage G şi, aşteptSnd să se usuce clădirea, ea îşi luă asupra sa gri!a de apregăti mobilele, astfel că totul fu gata pentru a intra în casă în primăvaraurmătoare.

0n 6 ucru care contribui mult la a mă determina, fu stabilirea lui #oltaire în prea!ma Jenevei. &m înţeles că acest om va face revoluţie acolo G că la întoarcere voi găsi în patria mea tonul, aerele, moravurile ce mă alungau din

)aris, că va trebui să lupt fără încetare şi că nu voi avea de ales în conduitamea decît să u un pedant nesuferit sau un cetăţean laş şi neisprăvit./crisoarea pe care #oltaire mi-o trimise despre ultima mea lucrare îmi dăduprile!ul de a-mi strecura temerile în răspunsul meu, iar efectul produs de elmi le conrmă întru totul. Kin acel moment am socotit Jeneva pierdutăpentru mine, şi nu m-am înşelat. &r trebuit poate să mă duc să dau pieptcu furtuna, dacă mi-aş simţit această înzestrare. Kar ce-aş făcut eusingur, timid şi fără harul vorbirii, împotriva unui om trufaş, bogat, bizuiritlirse pe spri- !inul celor mari, de-o elocinţă strălucitoare şi devenit idolul femeilor şi altineretului E *ă temeam că-mi pun în prime!die degeaba cura!ul G n-am

ascultat deci t de rea mea liniştită, de dorinţa de a trăi tihnit, şi dacă ni-am înşelat atunci, apoi mă înşel şi astăzi asupra acestui punct. Retrăgîndu-mă aJeneva, m-aş putut cruţa de mari nenorociri în viaţă G dar mă îndoiesc că,cu tot zelul meu în$ăcărat şi patriotic, aş făcut ceva bun şi folositor pentruţara mea.

+ronchin 6 care, cam în aceeaşi vreme, se stabilise la Jeneva, veni puţinmai pe urmă la )aris s-o facă aici pe saltimbancul, alegîndu-se cu o mareavere. 4a sosire veni să mă vadă, însoţit de cavalerul de 1aucourt. Koamnad[pina@ dorea tare năult să-l consulte în particular, clar era greu de a!uns lael din pricina îmbulzelii. Recurse la ruine. 4-am convins pe +ronchin să seducă s-o vadă. între ei se înripă astfel, sub auspiciile mele, o legătură ce se

strSnse mai tSrziu în dauna mea. &sta mi-a fost totdeauna soarta > de îndatăce puneam în legătură doi prieteni pe care-i cunoşteam separat, nu s-a întîmplat niciodată ca ei să nu se unească împotriva mea. u toate că, încomplotul pe care-6 urzeau pe atunci cei doi +ronchin6 B 8 de a-şi înrobi patria,ei trebuie să mă urît de moarte, medicul continuă totuşi multă vreme să searate binevoitor faţă de mine. îmi trimise chiar, după ce se reîntoarse laJeneva, o scrisoare în care îmi propunea postul de bibliotecar onoric. Karhotărîrea mea era luată, şi această ofertă nu mă abătu din drum.



în perioada aceea am reluat legătura cu domnul d[=olbach. )rile!ul fusesemoartea soţiei lui, surve-6 +hdodore +ronchin 567:Q'67L6;, medic elveţian, născut laJeneva 5n.t.;.

8 *edicul avea un văr, 1ean-Robert +ronchin 5676:'67Q8;, !urisconsult

5n.t.;.B86nita, ca şi aceea a doamnei de "rancueil, în timpul şederii mele la Jeneva.Kiderot, aducîndu-mi-o la cunoştinţă, îmi vorbi despre adînca întristare asoţului. Kurerea lui îmi mişcă inima. Regretam eu însumi foarte multdispariţia acestei femei cumsecade. -am şi trimis o scrisoare de mîngîieredomnului d[=olbach. &cest !alnic episod mă făcu sa uit toate răutăţile lui, şidupă ce rn-am întors de la Jeneva, iar el s-a întors dintr-o călătorie prin"ranţa, pe care o făcuse spre a-şi potoli mShnirea, împreună cu Jrimm şi cualţi prieteni, m-am dus să-l văd, şi am continuat să-l vizitez pînă la plecareamea la =erniitage. înd se a$ă în gaşca lui că doamna d[pina@, pe care el

încă n-o vedea, mi-a pregătit acolo o locuinţă, sarcasmele căzură asupramea ca o grindină, spunmdu-se că, avînd nevoie de tămîierile şi distracţiilede la oraş, nu voi suporta singurătatea nici măcar cincisprezece zile. /imţind în sinea mea cum stăteau lucrurile, i-atn lăsat să vorbească şi mi-am urmatdrumul. Komnul d[=olbach îmi veni totuşi în a!utor, găsind un adăpost pentrubătrînuî 4e #asseur, care trecuse de optzeci de ani şi dc care nevasta lui, ce-6 privea ca pe o povară, mă ruga mereu să o scap. "u dus într-o casă debinefacere, unde vîrsta şi durerea de a se vedea smuls din familia lui îlbăgară în mormSnt aproape de cum intră în aziC. /oţia şi ceilalţi copii nu l-auregretat prea mult. +herese însă, care-C iubea cu duioşie, nu s-a pututconsola niciodată de pierderea lui şi de faptul de a-6 lăsat, cînd nu mai

avea decît puţin dc trăit, să-şi sfSrşească zilele departe de ca.am în acelaşi timp, m-am pomenit cu o vizită la care nu mă aşteptam deloc, deşi era vorba de o veche cunoştinţa. &cesta era prietenul meu #cnture,cu care mă trezii într-o bună dimineaţa în casă, pe cînd mă gîndeam la el maipuţin ca la orice. u el maiera un om. ît de schimbat mi se păru C în locui înfăţişării fercheşe dc.altădată, îl vedeam acum atît da !igărit că nici nu-6 putui îmbrăţişa. /au ochiimei nu mai erau aceeaşi, sau desfrSul îl $eşcăise cu totul, sau strălucirea luide la început era aceea a tinereţii pe care n-o mai avea în prezent. 4-amprimit aproape cu nepăsare şi rie-am despărţit într-un chip destul de rece.Kar după ce plecă, amintirea vechii noastre prietenii mi-o răscoli atît de

puternic pe aceea a anilor mei tineri, atît de dulce, atît de cuminte închinaţiacelei femei angelice, care era acum tot aşa de schimbată ca şi el G cu micile întSmplări din acele fericite timpuriG cu romantica zi de la +oune, petrecutăcu atîţa nevinovăţie şi desfătare între acele două fete, ciad o mină sărutatăfusese unica favoare ce-o cunoscui, clar care, cu toate acestea, îmi lăsaseregrete atît de vii, atît de duioase, atît de trainice G cu toate acele încSntătoare imbolduri ale unei inimi tinere, pe care le simţeam atunci întoată puterea lor şi pe care le socot azi duse pentru totdeaunaG toate aceste



dulci amintiri m-au făcut să vărs lacrimi pentru tinereţea mea apusă şipentru bucuriile ei de-a pururi pierdute pentru mine. &h, şi cîte aş mai vărsat asupra reîntoarcerii lor tîrzii şi nefericite, dacă aş prevăzutnecazurile ce avea să mi le aducă C

înainte ele a părăsi )arisul, am trăit în iarna ce preceda retragerea mea, o

bucurie pe măsura inimii mele şi pe care am gustat-o în toată puritatea sa.)aîissot H, academician din anc@, cunoscut prin cSteva piese dc teatru,tocmai reprezentase uita la 4unc- ville, în faţa regelui )oloniei. /e pare că elcrezu a curtenitor !ucSnd în această dramă rolul unui om ce îndrăznise săse măsoare cu regele, prin pana sa. /tanislas, care avea un su$et larg, darnu iubea satira, 6

6 harles )aîissot de *onteno@ 5678:'6L69 5n.t.;.B88



fu indignat de cutezanţa unei asemenea personicări în prezenţa lui. Komnulconte de +ressan 6 ne scrise, din ordinul acestui prinţ, lui d[&lembert şi mie,



spre a ne aduce la cunoştinţă că intenţia *a!estăţii-sale era ca numitul)alissot să e izgonit din &cademia sa. Răspunsul meu fu o vie rugămintecătre domnul de +ressan de a interveni pe lingă regele )oloniei spre a obţineiertarea !upînului )alissot. ertarea fu acordată, dar domnul de +ressan,făcîndu-mi-o cunoscută în numele regelui, adăuga că această întîm- plare va

înscrisă în registrele &cademiei. &m replicat ca aceasta însemna nu atît oiertare, cît perpetuarea unei pedepse. în cele din urmă am obţinut, prinstăruinţe, că nu se va face nici o menţiune în registre şi nu va rămîne nici omărturie publică despre această afacere. +oate acestea fură însoţite, atît dinpartea regelui cît şi din aceea a domnului de +ressan, de dovezi de stimă şiconsideraţie ce mă măguliră foarte mult, şi am simţit cu acest prile! că stimaoamenilor ce sînt ei înşişi vrednici de ea, produce în su$et un simţămSnt maidulce şi mai nobil decît acela al vanităţii. &m transcris în culegerea meascrisorile domnului de +ressan şi răspunsurile ce i le-am dat, iar originalele sevor găsi în pachetul &, numerele Q, 6: şi 66.

hiar dacă aş şti că aceste *emorii vor a!unge să vadă lumina zilei,

consemnez aici eu însumi amintirea unui fapt a cărui urmă aş dori să eştearsă G dar mai transmit şi altele, fără vrerea mea. *arele rost al scrieriimele, şi pe care-6 am mereu prezent în faţa ochilor, datoria de neînlăturat dea-6 îndeplini în toată întinderea lui, nu mă vor lăsa înriurit nici de cele maimici considerente ce m-ar îndepărta de ţinta

6 4ouis de la #ergne de +ressan 567:D'67LD;, autorul unor adaptări aleromanelor medievale 5n.t.;.B89mea. în ciudata, în neasemuita situaţie în care mi găsesc, datorez prea multadevărului, pentru a. mai datora ceva şi altcuiva. )entru a mă cunoaşte bme,trebuie să u cunoscut sub toate aspectele, bune sau rele. onfesiunile mele

sînt în mod necesar împletite cu acelea ale multor oameniG le fac şi pe uneleşi pe altele cu aceeaşi sinceritate, în tot ceea ce se referă la mine, socotindcă nu trebuie să arăt faţă de nimeni mai multa îngăduinţă decSt am pentrumine însumi, dorind totuşi sa u mai îngăduitor cu ceilalţi. #reau să umereu drept şi adevărat, spunSnd despre alţii 5binele în măsura în care-mi va cu putinţă, nevorbindu-i de rău decît atunci cînd sînt în cauză eu şi cîndsînt nevoit s-o fac. ine oare, în starea în care am fost adus, are dreptul săceară mai mult de la mine E onfesiunile de faţă nu sînt scrise pentru a publicate în timpul vieţii mele, nici a persoanelor despre care se pomeneşte în ele. Kacă aş stăpSn pe soarta mea şi pe aceea a acestei scrieri, ea n-arvedea lumina zilei decît mult timp după moartea mea şi a lor. Kar

străduinţele pe care teama de adevăr îi face pe puternicii mei asupritori să iedepună spre a şterge urmele lui, mă silesc să recurg, spre a c păstra, la totceea ce-mi îngăduie dreptul cel mai neclintit şi dreptatea cea mainepărtinitoare. Kacă memoria mea s-ar stinge o dată cu mine, decît sădefăimez pe cineva, mai degrabă aş suferi fără murmur un oprobiu nedreptşi trecător G dar indcă numele meu trebuie, la urma urmei, să dăinuiască,am datoria de a încerca să transmit cu el amintirea omului nefericit care l-apurtat, aşa cum a fost el în realitate, şi nu aşa cum nedrepţii duşmani se



căznesc fără încetare să-l înfăţişeze. arte a a noua56 7 D M'6 7 D 7;

erăbdarea ele a mă instala la =ermitage nu mă lăsă să aştept sosireaverii şi, de cum locuinţa fu gata, mă grăbii să mă duc acolo, in strigătele

clanului holbachic care prezicea sus şi tare că nu voi putea sta nici trei luni în singurătate şi că peste puţin mă vor vedea mtorcmdu-mă umilit să trăiescca şi ei la )aris. u însă, după ce de cincisprezece ani nu mai eram înelementul meu şi mă vedeam acum pe cale de a reintra în el, nici măcar nuluam în seamă pălăvrăgelile lor. Ke cînd mă aruncasem, fără voia mea, înlume, nu încetasem nici o clipă să duc dorul căsuţei de la harmettes şi alvieţii liniştite ce-o cunoscusem acolo. *a simţeam făcut pentru un loc retras, în mi!locul naturii G îmi era cu neputinţă să trăiesc fericit în altă parte. 4a#eneţia, în lanţul treburilor publice, pe treapta unui soi de demnităţi, nutrindsperanţa de înălţare G la )aris, în vîrte!ul marii societăţi, în plăcerea ospeţelor, în strălucirea spectacolelor, în aburul unei glorioîe, amintirea boschetelor, a

pîrîiaşelor, a plimbărilor mele solitare îmi răscolea totdeauna gîndurile, mă întrista, îmi smulgea suspine şi nostalgii. +oate lucrările asupra cărora măputusem apleca, toate planurile de ambiţie ce-mi însu$eţiseră uneori zelul nuaveau altă ţintă decît să a!ung într-o zi laB8Maceste binecuvSntate bucurii cîmpeneşti, pe care acum mă fericeam de a leatinge. "ără să dispun de îndestularea ce-o crezusem singura în stare să maconducă la ele, socoteam, în situaţia mea particulară, că mă pot lipsi de aşaceva şi că pot să a!ung la -acelaşi scop pe o cale deosebită. u aveam, niciun pic de avereG dar aveam un nume, aveam talente G eram cumpătat şirenunţasem la nevoile cele mai costisitoare, a acelea preţuite de opinia

generală. &fară ele asta, deşi leneş, eram totuşi harnic atunci cînd vroiam său, iar lenea mea era mai puţin aceea a unui trîndav, cît aceea a unui omliber căruia îi place să muncească nesilit de nimeni. îndeletnicirea mea decopist muzical nu era nici strălucită, nici bănoasă G dar era sigură. *i seaduceau laude în lume de a avut cura!ul s-o aleg. )uteam să u încredinţatcă nu voi duce lipsă de lucru şi că voi avea din ce sa trăiesc, lucrînd bine.Kouă mii de franci ce-mi rămîneau din ceea ce-mi aduseseră Jhicitorulsatului şi celelalte scrieri ale mele alcătuiau o bază ca să nu mă simtstrîmtorat, iar mai multe opere pe care le aveam în lucru îmi făgăduiau, fărăa-i !ecmăni pe librari, suplimente ce-mi dădeau putinţa să muncesc în voie,fără a mă istovi, şi chiar făcîndu-mi timp pentru răgazuri şi pentru plimbări.

*ica -mea familie, compusă din trei persoane, ecare avSnd îndeletnicirea ci îndeplinită cu folos, nu cerca o întreţinere prea costisitoare, în sfîrşit,veniturile acestea, proporţionate cu nevoile şi dorinţele mele, îmi puteau îngădui să duc, cu chibzuinţă, o viaţă fericită şi de lungă durată în felul detrai pe care rni-6 alesesem după propria mea năzuinţă.

&ş putut să mă consacru cu totul laturii celei mai bănoase, şi în loc să-mi înham pana la munca de copist, s-o dedic în întregime unor scrieri care,cu avîn- tul ce-6 căpătasem şi pe care mă simţeam în stare să-l susţin, mă



puteau face să trăiesc în îndestulare şi chiarB87 în bogăţie, numai să vrut să adaug la gri!a de a tipări cărţi bune pe aceeade a folosi mi!loacele ce-i stau la îndemînă unui autor. Kar simţeam că a scriepentru a-mi cîştiga plinea ar li însemnat să-mi înăbuş repede geniul şi să-mi

ucid talentul, care se a$a nu atît în pana cît în inima mea, şi pornea numaidin- tr-un mod înalt şi îndrăzneţ de a gîndi, singurul ce-6 putea hrăni. imictrainic, nimic măreţ nu poate ieşi dintr-o pană vîndută. evoia sau lăcomia mar făcut să scriu mai repede, dar nu mai bine. Kacă dorinţele de succes num-ar aruncat în urzeala intrigilor, m-ar făcut să caut a spune mai puţinlucruri folositoare şi adevărate, decît lucruri care să placă mulţimii, şi dintr-unautor de vază cum puteam să u, 66-aş fost decît un mîzgalitor de hîrtie.u, nu > eu am înţeles totdeauna ca poziţia de autor nu este, nu poate să evrednică de faimă şi respect, decît atunci cînd nu devine o meserie. greu săai o gîndire nobilă atunci cînd gîndeşti doar pentru a trai. /pre a putea, sprea îndrăzni să spui lucruri mari, trebuie să nu i legat de succes. *i-am pus

cărţile la îndemSna publicului cu încredinţarea de a vorbit pentru binelecomun, fără nici o gri!ă de rest. Kaca o scriere era respinsă, cu atît mai răupentru cei ce nu vroiau să tragă foloase din ea G în ce mă priveşte, nu aveamnevoie de aprobarea lor ca să trăiesc. îndeletnicirea de copist putea să-midea de mîncare în cazul cînd cărţile mele nu s-ar vîndutG şi iată tocmai ceeace făcea ca ele să se vîndă.

4a Q aprilie 67DM am părăsit oraşul, pentru a nu mai locui niciodată în el Gcăci nu consider drept locuiri cele cîteva scurte şederi pe care le-am făcutdupă aceea, atît la )aris cît şi la 4ondra sau în alte oraşe, unde am fosttotdeauna în trecere sau fără voia mea. Koamna d[pina@ veni să ne ia petoţi trei în trăsura sa G arendaşul ei îmi transportă puţinul caîa-

B8Lbalîc, şi m-am instalat astfel chiar în aceeaşi zi. &m găsit mica mea locuinţăpusă la punct şi mobilată simplu, dar într-un chip potrivit şi chiar cu gust.*ina ce se îngri!ise de această instalare îi dădea în ochii mei o valoarenepreţuită şi găseam că e foarte plăcut să u oaspetele prietenei mele, într-ocasă aleasă de ea şi pe care o clădise anume pentru mine.

u toate că era frig şi zăpada nu se topise încă, pămîntul începea săgerminezeG se vedeau răsărind violete şi aglice G mugurii pomilor începeau săse deschidă, şi chiar în noaptea sosirii noastre am auzit primul cîntec deprivighetoare, ce răsună în apropiere de fereastra mea, într-o pădure de lingăcasă. Kupă un somn uşor, uitSnd la deşteptare că mă mutasem în altă parte,

mă credeam încă în strada Jrenelle, cînd rămurişul din prea!mă mă făcudeodată să tresar, şi îmi spusei plin de bucurie > <în sfîrşit, toate dorinţele îmisînt îndeplinite CA )rima mea gri!ă fu să iau legătura cu priveliştelecSmpeneşti ce mă încon!urau. în loc să încep prin a-mi orînclui locuinţa, am început prin a mă pregăti pentru plimbările mele, şi n-a fost cărare, desiş,boschet, colţişor în !urul casei pe care să nu le străbat chiar a doua zi. u cîtcercetam această fermecătoare retragere, cu atît o găseam făcuta pentrumine. &cest loc, mai degrabă singuratic decît sălbatic, mă ducea cu gîndul la



capătul lumii. rau acolo frumuseţi îmbietoare ce nu se întîlnesc niciodată în !urul oraşelor G şi n-ai crezut, pomenin- du-te dintr-o dată în mi!locul lor, căte a$ai doar la patru leghe de )aris.

Kupă cîteva zile consacrate desfătărilor cîmpe- neşti, m-am gîndit să-mipun în ordine hSrtiile şi să-mi întocmesc un program de lucru. *i-am hărăzit,

aşa cum făcusem totdeauna, dimineţile pentru copiatul notelor muzicale, iardupă-amiezile plimbărilor, luînd cu mine un carneţel alb şi un creion, căci,neputîndB8Q



sa scriu şi sa gindesc in voie decit sub dio, nu eram ispitit să-mi schimbaceastă metodă şi îmi spuneam că pădurea de V *ontmorenc@, ce se a$aaproape la uşa mea, îmi va servi de aici încolo drept cabinet de lucru. &veammai multe scrieri începute G am pornit să le revăd. ram destul de tare în



proiecte G dar, în vălmăşagul oraşului, ePecutarea lor mersese pînă atuncidestul de încet. /ocoteam să pun ceva mai multă silinţă în ele atunci cînd voi mai puţin hărţuit de alte preocupări. #reau să cred că mi-am umplut cudestul folos această aşteptare, şi pentru un om adesea bolnav, trăind cînd la,hevrette, cînd la pina@, cînd la aubonne, cînd la castelul din

*ontmorenc@, mai totdeauna stingherit de curioşii fără nici o treabă, ocupato !umătate de zi cu copiile muzicale, dacă se numără şi se măsoară scrierilepe care le-am întocmit în cei şase ani petrecuţi atît la =ermitage cît şi la*ontmorenc@, se va vedea, sînt convins, că dacă mi-am pierdut vremea înaceastă perioadă, cel puţin nu mi-am pierdut-o în lenevie.

Kintre diversele scrieri pe care le aveam în lucru, cea la care meditam demai mult timp, de care mă ocupam cu mai multă plăcere, la care vroiam sălucrez toată viaţa şi care trebuia, după părerea mea, să-mi pecetluiascăfaima, era aceea intitulată nstituţiile politice. +recuseră treisprezece saupaisprezece ani de cînd îmi venise prima idee, pe cînd, a$în- du-mă la#eneţia, avusesem cîteva prile!uri de a observa cusururile acelei guvernări

atît de lăudate. Ke atunci, ideile mele se dezvoltaseră mult prin studiulistoric al moralei. #ăzusem că totul depindea în mod strîns de politică şi că, în orice fel ar făcută ea, nici un popor nu poate deeît ceea ce cîrmuirea îlface să e G astfel, această mare problemă a celei mai buna cîrmuiri cuputinţă mi se părea că se reduce la întrebarea > are este natura guvernuluiindicat a formaB9:poporul cel mai virtuos, cel mai luminat, cel mai %înţelept, cel mai bun, însfîrşit, spre a lua acest cuvînt în înţelesul lui cel mai înalt E rezusem căaceastă întrebare era strSns legată de o alta, chiar dacă era diferită, şianume > are este cîrmuirea care, prin natura ei, se menţine totdeauna cel

mai aproape de lege E Ke aici, ce este legea E Fi un lanţ întreg de întrebăride asemenea însemnătate. #edeam cum toate acestea mă duceau la marileadevăruri, folositoare pentru fericirea speţei umane, dar mai ales pentruaceea a patriei mele, unde nu găsisem, în cursul călătoriei pe care o făcusemacolo, noţiunile de legi şi de libertate destul de drepte, nici destul de limpezi,după părerea mea G şi socoteam această cale indirectă de a i le da ca indcea mai potrivită pentru a cruţa amorul propriu al membrilor ci şi pentru a mise ierta că am putut să văd într-aceasta puţin mai departe decît ei.

u toate că erau cinci sau şase ani de cînd lucram la această opera, nuavansase mai de loc. ărţile de felul acesta cer multă gîndire, răgaz, linişte.)e deasupra, o scriam pe aceasta în plină inspiraţie, cum se spune, şi nu

vroisern să împărtăşesc planul meu nimănui, nici chiar lui Kiderot. *ătemeam ca ea să nu para prea îndrăzneaţă pentru veacul şi ţara în care oscriam şi. ca spaima prietenilor mei să nu mă stingherească la săvSrşirea sa.u ştiam încă daca vremea şi felul în care va făcută îi vor îngădui sa apară în timpul vieţii mele. #roiam să pot da subiectului toată dezvoltarea pe careo cerea, fără nici un fel de constrSngere G bineînţeles că, neind de felul meuun spirit satiric şi neurmărind aşa ceva, aş putea să u pus la adăpost deorice atac din afară. "ireşte, vroiam să mă folosesc pe de-a-ntregul de



dreptul de a gSndi, pe care-6 aveam prin obîrşia mea, dar respec- tîn-dguvernul sub care urma să trăiesc, fără a încălcaB966M



legile sale şi foarte atent să nu ştirbesc dreptul oamenilor, nu vroiam nici sărenunţ, de frică, la ceea ce este bun pentru el.



*ărturisesc chiar că, străin şi trăind în "ranţa, găseam poziţia mea foarteprielnică spre a îndrăzni să spun adevărul G ştiam apoi că, de voi continua,aşa cum şi vroiam, să nu tipăresc nimic în această ţară fără aprobare, nuaveam de dat socoteală nimănui despre principiile mele şi despre publicarealor în altă parte. *-aş bucurat de mai puţină libertate chiar la Jeneva,

unde, indiferent de locul tipăririi cărţilor mele, magistratul avea dreptul isă-şispună părerea asupra conţinutului lor. &ceastă consideraţie contribuise mult în a mă face să cedez în faţa stăruinţelor doamnei d[pina@ şi sa renunţ laplanul de a mă stabili la Jeneva. îmi dădeam seama, aşa cum am spus-o înmil, că, dacă nu cauţi cu orice preţ vîlva, atunci cînd vrei să-ţi consacricărţile binelui patriei, nu trebuie să le compui la sînul ei.

eea ce mă făcea să socotesc poziţia mea oarecum mai fericită eraconvingerea pe care o aveam că gu- vernămîntul "ranţei, fără să măprivească, poate, cu un ochi prea bun, îşi va face o onoare, dacă nu să măocrotească, cel puţin să mă 4ase în pace. , după cum mi se pare, un semnde politică foarte simplă şi totodată foarte dibace a-ţi face un merit din a

tolera ceea ce nu poate împiedicatG căci, dacă aş fost izgonit din "ranţa,şi asta era tot cecace aveau dreptul să facă, cărţile mele ar fost oricum întocmite, dar ar fost poate scrise cu mai puţină reţinere G pe cînd, lăsîndu-mă în pace, autorul era păstrat ca chezăşie pentru operele lui, iar, pedeasupra, se ştergeau unele păreri nefavorabile înrădăcinate în restuluropei, cîştigîndu-se faima că aici se arată un respect luminat faţă dedrepturile omului.B9B

ei care vor gSndi în legătură cu acestea că încrederea mea m-a înşelat,s-ar putea înşela ei înşişi. în furtuna ce s-a abătut asupră-mi, cărţile mele auservit doar ca pretePt, căci, de fapt, ceea ce supăra era persoana mea. 4e

păsa prea puţin de scriitor, dar vroiau să-l piardă pe 1ean-1ac?ues, şi cel maimare rău pe care l-au găsit în scrierile mele era onoarea ce mi-o puteauaduce ele. /ă nu anticipăm asupra viitorului. u ştiu dacă acest mister, caredăinuie îiică şi astăzi pentru mine, se va lămuri pînă la urmă în ochiicititorului. Ftiu doar că, dacă principiile pe care le-am ePpus ar li trebuit să-mi atragă tratamentele de care am suferit, ar trecut mai puţină vreme casă le cad victimă, deoarece aceea dintre toate scrierile mele unde acesteprincipii sînt ePpuse cu cel mai mare cura!, ca să nu spun îndrăzneală,apăruse şi-şi făcuse efectul înainte încă de retragerea mea la =ermitage, fărăca nimeni să se gSndit, nu zic să-mi caute gSlceava, dar măcar să împiedice publicarea lucrării în "ranţa, unde s-a vîndut în public, la fel ca în

3landa. )e urmă, oua =eloiză apăru cu aceeaşi uşurinţă, cutez a spune cuacelaşi succes, şi ceea ce mi se pare aproape de necrezut, profesiunea decredinţă a acestei =eloize pe patul de moarte este întru totul aceeaşi cu avicarului savoiard. +ot ceea ce este îndrăzneţ în ontractul social se găseamai înainte în Kiscursul asupra inegalităţiiG tot ceea ce e îndrăzneţ în mil,era mai înainte în itlte. 3ri, aceste îndrăzneli nu stSrniră nici o furie împotriva celor două lucrări precedente G deci nu ele fură cele care o stîrniră împotriva acestora din urmă.



3 altă lucrare, oarecum de acelaşi gen, dar al cărei proiect era mai nou,mă preocupa cu deosebire în acest moment > erau ePtractele din scrierileabateluiB986MH

de /aint-)lerre6

, despre care, furat de rul naraţiunii, n-am apucat să vorbescpînă acum. deea acestei lucrări îmi fusese sugerată de abatele de *abl@,după întoarcerea mea de la Jeneva, nu imediat, dat prin intermediuldoamnei Kupin, care avea un anume interes în a mă face s-o adopt. a erauna din cele trei sau patru femei frumoase din )aris al căror răsfăţat fusesebătrînul abate de /aint-)icrre, şi dacă clî%nsa nu se bucurase de bună seamăde preferinţă, o împărţise, în orice caz, cu doamna d[&iguillon. )ăstra pentrumemoria acestui bărbat un respect şi o afecţiune ce le făceau cinsteamîndorura, şi amorul ei propriu ar fost măgulit, să vadă reînviate, printruda secretarului ei, scrierile născute moarte ale prietenului ei. &cestescrieri conţineau multe lucruri ePcelente, dar atît de rău spuse, că lectura lor

era greu de urmărit, şi e de mirare că abatele de /aint-)ierre, oare-şi priveacititorii ca pe nişte copii mari, îe vorbea totuşi ca unor oameni în vSrstă, îngri!indu-se prea puţin să se facă ascultat de eî. +ocmai pentru asta mi sepropusese această muncă, socotită folositoare prin ea însăşi şi foartepotrivită cu un om sîrguincios la treabă, dar leneş ca autor, care, găsindosteneala de a gîndi prea obositoare, prefera, în lucruri cc erau pe gustul lui,să limpezească şi să dezvolte ideile altuia, decît să creeze el altele. Kealtminteri, fără a mă mărgini îa funcţia de tălmaci, nu eram oprit să gîndescuneori prin mine însumi, şi puteam să dau cutare formă lucrării mele, îneîtmulte adevăruri dc însemnătate treceau sub mantia abatelui de /aint-)icrreintr-un chip mai fericit decît sub a mea. +reaba nu era, de fapt, uşoară G

trebuia să citesc, să meditez, să ePtrag din douăzeci şi trei de tomuri încărcate, încîlcite,6 Ptras despre proiectul de pace perpetuă, ce va publicat sisia în 67M6

5a.t.;.B99pline de lungimi, de repetări, de mici observaţii fără miez sau chiar false,dintre care trebuia să pescuiesc cîteva demne de reţinut, frumoase, care-midădeau cura!ul de a continua această neplăcută muncă. &ş părăsit-o debună voie, dacă în mod cinstit aş putut să-mi retrag cuvîntul G dar, primindmanuscrisele abatelui, care-mi fură date de nepotul lui, contele de /aint-)ierre, la cererea lui /aint-4ambert, îmi luasem într-un fel sarcin-a de a le

pune în valoare, şi trebuia sau să le înapoiez, sau să încerc a trage un folosdin ele. +ocmai în acest din urmă scop adusesem manuscrisele la =ermitage,şi aceasta era prima lucrare căreia vroiam să-i consacru clipele mele derăgaz.

*ă mai gîndeam apoi la o a treia lucrare, a cărei idee o datoramobservaţiilor făcute asupra mea însumi, şi mă simţeam cu atît mai îndemnatsă o întocmesc, cu cît aveam motive să sper că va ieşi o carte cu adevăratfolositoare pentru oameni, şi chiar una dintre cele mai folositoare ce li se



poate oferi, dacă ducerea ei la bun sfîrşit va răspunde cu prisosinţă planuluice mi-6 făurisem. /-a remarcat că cei mai mulţi oameni sînt, în cursul vieţiilor, adesea altfel decît le e rea, şi par a se schimba în oameni cu totuldiferiţi. u pentru a stabili un lucru atît de cunoscut vroisem eu să scriu ocarte G aveam un scop mai nou, şi chiar, mai însemnat > anume, să caut

cauzele acestor variaţii şi să mă opresc 8a acelea care depind de noi, sprearăta cum pot diriguite ele de noi înşine, spre a ne face mai buni şi maistăpîni pe noi. ăci e, fără tăgadă, mai greu pentru un om cinstit de arezista dorinţelor de!a formate şi pe care trebuie să le înfrPngă, decît de apreveni, a schimba sau modica aceleaşi dorinţe la izvorul lor, dacă e înstare să a!ungă pînă acolo. 0n om rezistă o dată în faţa ispitei, indcă e tare,şi se dă bătut altă dată,B9D



indcă e slab G dacă ar fost acelaşi ca prima dată, nu s-ar dat bătut.Jercetîndu-mă pe mine însumi şi căutînd în alţii pricina acestor diverse



unde am terminat această lucrare, ocupîndu-mă, în acelaşi timp, şi deB97



altele, şi descoperind că variaţia în muncă este totdeauna o adevăratădestindere.

&m urmat cu destulă iregularitate, cît-va timp, programul ce mi-prescrisesem, şi mă simţeam foarte bine > dar în timpul verii, cînd doamnad[pina@ venea mai des la pina@ sau la hcvrette, am constatat că obligaţii

ce la început nu mă stinghereau şi pe care nu e avusesem în vedere, îmi încurcau mult celelalte planuri. &m spus mai înainte că doamna _d[pina@avea calităţi foarte alese G ţinea la prietenii ei, îi servea cu multă tragere deinimă, şi, nec-ruţîn- du-%FO pentru dSnşii nici timpul, nici atenţiile, merita, debună seamă, ca aceştia să se poarte în acelaşi fel cu dînsa. )înă atunci îmi îndeplinisem această datorie fără să mă gSndesc că eram obligat s-o fac Gdar pe urmă am înţeles ca mă încărcasem cu o povară a cărei greutatenumai prietenia mă împiedica să o simtG şi-mi sporisem această povară prindezgustul ce-6 aveam faţă de adunările numeroase. Koamna d[pina@ sefolosi ele asta spre a-mi face o propunere ce părea să-sni e pe plac, şi care îi era şi ei, de asemenea, pe plac. &nume, să mă înştiinţeze de ecare dată

cînd va singură sau aproape singură. &m consimţit, fără să-mi dau seamala ce mă îndatoram. 0rmarea fu ca n-o mai vizitam cînd eram eu liber, ci cîndera liberi ea, şi că nu mai eram niciodată sigur de a putea dispune de timpulmeu pentru mine însumi. &ceastă îndatorire ştirbi mult plăcerea ce-oavusesem pînă atunci de a mă duce s-o văd. &m constatat că libertatea pecare ca mi-o făgăduise atît de mult nu-mi era dată Fecît cu condiţia de a n-oputea folosi, şi o dată sau de două ori cînd am încercat să mi-i răspund l-achemări, îmi trimise atîtea mesa!e, atîtea bilete, atîtea semne de îngri!oraredespre sănătatea mea, îneît am văzut că numai scuza de a cu adevăratbolnav mă scutea de a alerga îa primulci cuvînt. +rebuia să mă supun acestui !ug G am făcut-o, şi chiar cu destulă

bunăvoinţă pentru un atît de mare duşman al aservirii, ataşamentul sincer peear?-6 aveam pentru ea împicdicîndu-mă în bună parte să simt cum eramlegat de mîini şi de picioare. Kînsa îşi umplea astfel, de bine de rău, golurilepe care lipsa societăţii sale obişnuite le lăsa în distracţiile sale. &ceasta erapentru ea o suplinire destul ele slabă, dar oare făcea mai mult decît osingurătate deplină, pe care nu putea s-o îndure. +otuşi, avea cu ce să şi-oumple .mai lesne de citul se hotărîse să sc încerce în literatură şi de ciad îşi5băgase în cap să compună, unele peste altele, romane, scrisori, comedii,povestiri .şi alte nerozii de felul acesta. Kar ceea ce o incinta nu era atît să lescrie, cît să le citească G şi de cum a!ungea să mSzgălească două .sau treipagini la rînd, trebuia să aibă, la capătul acestei imense munci, cel puţin doi

sau trei auditori benevoli. u aveam niciodată cinstea de a mă număraprintre cei aleşi, decît dacă se mai a$a acolo şi altul. /ingur, eram mai_totdeauna socotit de nimic în toate G şi asta nu numai în societateadoamnei d[pina@, dar şi în aceea a domnului d[=olbach şi pretutindeni undedomnul Jrimm dădea tonul. u această nedestoinicie mă împăcăm în orice împre!urări, dar nu cînd eram singur cu cineva, căci atunci nu ştiam ceanume să spun, neîndrăznind să vorbesc despre literatură, deoarece nuaveam căderea s-o !udec, nici să rostesc fraze galante, ind prea timid şi



temîndu-mă ca de moarte să nu cad în ridicolul unui bătrîn galantG afară deasta, aşa ceva nu «Pi-or trecut niciodată prin cap faţă de doamna d[pina@,şi nu mi-ar trecut, «poate, nici. măcar o singură clipă, chiar ele mi-aş petrecut întreaga viaţă alături de dînsa > şi nu indcă aş simţit vreo repulsie.pentru persoana eiG din contră, o iubeam poate prea mult ca prieten, spre a

o putea iubiB9Q#



ca amant. îmi plăcea s-o văd, să vorbesc cu dînsa. onversaţia ei deşi destulde vioaie într-un cerc, era seacă în particular G a mea, care nu era mai în$orită, nu-i venea într-a!utor. Ruşinîndu-mă de o tăcere prea



lungă, mă căzneam să însu$eţesc convorbirea, şi cutoate că aceasta mă obosea adesea, nu rnă plictisea însă niciodată. ramtoarte mulţumit s-o măgulesc, să-i dau mici sărutări frăţeşti, ce nu mi sepăreau mai senzuale din partea ei > asta era totul. a era foarte slabă, foartealbă, cu pieptul ca strivit sub mina mea. &cest singur cusur ar fost de a!uns

ca să mă lase rece > niciodată inima şi simţurile mele n-au putut să vadă ofemeie într-un trup fără sîPii, şi alte cauze, de prisos a le mai spune, m-aufăcut să-i uit totdeauna sePul cînd mă a$am lingă ea.

&cceptînd o sub!ugare necesară, m-am lăsat în voia ei fără împotrivire şiam găsit-o, cel puţin în primul an, mai puţin împovărătoare decît m-aş aşteptat. Koamna d[pina@, care de obicei îşi petrecea verile aproape numaila ţară, nu stătu aici decît o parte din aceasta, e pentru că treburile o ţineaumai mult la )aris, e din pricină că absenţa lui Jrirnm îi făcea mai puţinplăcută .şederea la hevrette. *ă foloseam de perioadele cînd ea nu se a$aacolo sau în timpul cărora avea mai multă lume în !urul ei, spre a mă bucurade singurătatea mea, împreuna cu buna +herese şi cu mama ei, într-un chip

vrednic ele a mă face să simt cît preţuieşte. u toate că de cîţiva ani maduceam destul de des la ţară, nu-i gustam aproapeloc farmecul, iar aceste călătorii, făcute mereu cuoameni înfumuraţi şi mereu umbrite de lipsuri, ascuţeau şi mai mult în minedorul după bucuriile rustice, a căror imagine n-o întrevedeam mai îndeaproape decît spre a le simţi şi mai adine lipsa. ram atît de sătul desaloane, de fîntîm ţîşnitoare, de terase, de parcuri şi de cei mai plicticoşiplimbăreţi prin ele GB8:eram «tît de obosit de broşuri, de clavecine, de !ocul de cărţi, de intrigi, defrumoase fraze ne roade, de searibăde maimuţăreli, de mărunţi povestitori şi

de mari oaspeţi, că, atunci cînd zăream o leasă de mărăcini, un tuş, o şură,o păşune, cînd, trecînd printr-un sătuc, simţeam în nări mirosul unei tigăi deouă pră!ite, cînd auzeam de departe rusticul refren al corului de iezi, dădeamla dracu şi sulima-nurile şi volănaşele şi ambra, şi, !induind prînzul uneigospodine şi vinul ţărănesc, mi-aş aruncat cu plăcere pumnul în guşadomnului bucătar şi a domnului stăpîn care mă sileau să prînzesc la ceasulcînd eu cinez, şi să cinez la ceasul cînd eu dorm, dar mai ales în guşadomnilor lachei ce-mi măsurau din ochi îmbucăturile şi, sub pedeapsa de amuri de sete, îmi vindeau vinul botezat al stăpî- nilor lor de zece ori maiscump decît l-aşi plătit pe cel mai bun la circiumă.

&şadar, iată-mă, în sfSrşit, la mine acasă, într-un sălaş plăcut şi singuratic,

slobod să-mi petrec zilele în această viaţă liberă, simplă şi liniştită, pentrucare mă simţeam născut. înainte de a arăta efectul pe care această stare,atît de nouă pentru mine, o avu asupra inimii mele, se cuvine să recapitulezsimţămintele tainice ce-o călăuzeau, spre a se înţelege mai bine, în cauzelelui, progresul acestor noi transformări.

&m socotit totdeauna ziua care m-a unit cu +hcrese ca ind aceea caremi-a statornicit inţa morală. &veam nevoie de dragostea cuiva, deoareceaceea ce imi-ar ii putut de a!uns fusese atît de crud ruptă. /etea de fericire



nu se stinge niciodată în inima omului. *aman îmbătrSnea şi mergea spreprăbuşire. ăpătasem dovada că ea nu mai putea să e fericită pe lumeaaceasta. Rămînea să caut o fericire pe măsura dorinţelor mele, pierzSndorice speranţă de a o mai împărtăşi vreodată pe a ei. &m trăit cîtva timpsărind de la o idee a alta şi de la un plan la altul.

BD6ălătoria îa #eneţia Gmar putut arunca în treburile publice, dacă omul cucare aveam de a face ar avut bun-simţ. *ă descura!ez uşor, mai ales în înfăptuirile grele şi de lungă durată. înfrSngerea suferită atunci îmi tăie poftade a mai încerca alta, şi privind, după vechiul meu crez, ţintele îndepărtateca pe nişte momeli, tn-ani hotărît să trăiesc de aici încolo de pe o zi pe alta,nemaivăzînd nimic în viaţă care să mă ispitească a mă zbate.

Fi tocmai atunci s-a întîmpîat că ne-am întîlnit. Nlîndul caracter al acesteifete bune mi se păru atît de potrivit cu al meu, că m-am unit cu ea printr-olegătură ce învingea timpul şi necazurile, şi pe care tot ceea ce ar trebuitsă o rupă nu făcu decît să o întărească. /e va cunoaşte puterea acestei

legături în cele ce urmează, cînd îi voi cla la iveală rănile, durerile cu care eami-a sfîşiat inima în toiul nenorocirilor mele, fără ca, pînă în clipa cînd scriuacestea, să-mi scăpat vreodată, faţă de cineva, vreun singur ouvînt de !elanie.

înd se va a$a că, după ce am făcut totul, după ce am înfruntat totul sprea nu ne despărţi, că după douăzeci şi cinci de ani trăiţi cu ea, în podasoartei şi a oamenilor, am sfîrşit la bătrîneţe prin a o lua în căsătorie, fără caea să se aştepte şi fără să ceară aceasta, fără vreun legămînt sau făgăduialădin partea mea6, se va crede că o dragoste turbată, luîn- du-mi din prima ziminţile, n-a făcut decît să mă ducă din treaptă în treaptă pînă la ultimanebunie, şi se va crede asta cu atît mai mult cînd se vor cunoaşte motivele

personale şi temeinice care m-ar 6 & fost o căsătorie fără valoare legală şi fără act de stare civilă. 4a BQaugust 67ML, la hanul "întîna de &ur din Nour- goin, Rousseau declară înprezenţa lui Rosieres de hampa- gneuP, primarul acelei localităţi şi a unuioţer de artilerie, că o ia de soţie pe +herese 4evasseur 5n.t.;.BDBputut împiedica de la pasul acesta. e va gîndi oare cititorul, care trebuie sămă cunoască acum, cînd îi voi spune, cu tot adevărul, că din prima clipă cîndam văzut-o şi pînă în prezent n-am simţit nici cea mai mică seînteie dedragoste pentru ea, că n-am dorit niciodată să o posed mai mult ca pedoamna ele Yarens, şi că nevoile simţurilor, pe care mi le-am satisfăcut cu

ea, au fost pentru mine doar acelea ale sePului, fără a-mi răscoli cu nimicinţa E #a crede că, ind alcătuit altfel decît ceilalţi oameni, n-am fost înstare să simt dragostea, deoarece ca nu intra în simţămintele ce mă legau defemeile care mi-au fost cele mai scumpe. Kar, o, cititorule, răbdareC ăci seapropie momentul fatal cînd nu vei decît foarte dezamăgit.

*ă repet, o ştiu G dar trebuie s-o fac. ea dintîi dintre nevoile mele, ceamai mare, cea mai puternică, oca mai arzătoare era sădită în inima mea> eranevoia unei tovărăşii intime, şi atît de int%me pe cît putea fî cu putinţă G iar



pentru aceasta îmi trebuia mai degrabă o femeie decît un bărbat, maidegrabă o prietenă decît un prieten. &ceastă nevoie deosebită era de aşanatură, că cea mai strîmsă unire a trupurilor îiu-i putea de a!unsG mi-ar trebuit două su$ete intr-un singur trup G altfel, simţeam totdeauna un gol. *crezări ,pe cale să nu -6 mai simt. &ceastă tînă- Pă fată, drăgălaşă prin mii de

minunate însuşiri, iar atunci chiar prin chipul ei, fără nici o umbră de fală sauprefăcătorie, mi-ar mărginit în ca însăşi întreaga ePistenţă, dacă eu aş putut să o mărginesc pe a ei într-a mea, aşa cum trăsesem năde!de. uaveam nici o temere în pri vinţa celorlalţi bărbaţiG sînt încredinţat că am fostsingurul pe oare ea l-a iubit cu adevărat, şi simţurile ei potolite n-au împins-oniciodată spre alţii, chiar atunci cînd eu am încetat de a mai pentru ea unbărbat în sensul acesta. ram un om fără familieG ca avea una, dar aceastăfamilie,BD8



ai cărei membri se deosebeau toţi de dînsa, se dovedi a nu aceea pe caresă o pot considera a mea. &ceasta fu prima cauză a nefericirii mele. e n-aş



dat să mă pot socoti copilul mamei eiC &m făcut totul spre a a!unge laaceasta, clar n-am izbutit cu nimic. Iadarnic am vrut să unesc toateinteresele noastre, mi-a fost cu neputinţă. Nătrîna avea totdeauna unul diferitde al meu, contrar cu al meu, şi chiar cu al icei sale, pe care-6 urma fărăabatere. a şi ceilalţi copii şi nepoţi ai ei deveniră tot atîtea lipitori, iar ceC

mai mic rău pe care-6 făceau +heresei era să o prade. Niata fată, obişnuităsă se supună, chiar în faţa nepoatelor sale, se lăsa !efuită şi condusă fără săscoată o vorbă G iar eu vedeam cu îndurerare cum îmi goleam punga şi-mirisipeam sfaturile fără să fac nimic pentru ea care să-i e de folos. &m încercat să o despart de mama ei G se îndărătnicea mereu. îi respectam îndărătnicia, şi prin aceasta o preţuiam şi mai multG clar refuzul ei nu se întorcea mai puţin în dauna sa şi a mea. /upusă mamei sale şi alor săi, ea fua lor mai mult decît a mea, mai mult chiar decît era a ei însăşi. 4ăcomia lor îifu mai puţin ruinătoare, pe cît de vătămătoare îi erau sfaturile lor. )e scurt,dacă, graţie dragostei ce mi-o purta, dacă, graţie rii ei bune, n-a fost cutotul sub!ugată, a fost însă în dea!uns spre a împiedica, în mare parte, efectul

maPimelor înţelepte pe care mă străduiam să i le insufîu G a fost în dea!unspentru ca, orice aş putut face eu, să continuăm a întotdeauna doi.ată cum, într-o dragoste sinceră şi reciprocă, în care eu pusesem toată

căldura inimii mele, golul din această inima n-a fost totuşi niciodată umplut.opiii, care trebuiau să-l umple, veniră G fu şi mai rău. *ă înoram la gîndulde a-i lăsa în mi!locul acestei familii rău crescute, spre a crescuţi şi mai rău.Riscurile educaţiei de îa 4eagănul copiilor găsiţi erau cu multBD9mai mici. &cest temei ai -hotărSrii pe care am luat-o, mai puternic decît toatecele arătate în scrisoarea ce i-am trimis-o doamnei de "rSnateiC, a fost totuşisingurul pe care n-am îndrăznit să i-6 spun acesteia. Koream mai puţin să u

dezvinovăţit de o faptă atît de gravă, cit să cruţ familia unei persoane pecare o iubeam. Kar se poate !udeca, după apucăturile nenorocitului ei frate,dacă, în ciuda celor ce s-iau putut spune, trebuia să-mi ePpun copiii săprimească o educaţie asemănătoare eu a lui.

eputîndu-mă bucura din plin de acea intimă tovărăşie de care aveamnevoie, am căutat supliniri ce nu-i umpleau golul, dar care mă a!utau să-lsimt mai puţin. Kin lipsa unui prieten în care să mă încred cu totul, îmitrebuiau prieteni a căror îmboldire să mă scoată din amorţeală G aşa se facecă am cultivat, că am strSns legăturile cu Kiderot, cu abatele de on- dilîac,că m-am împrietenit din nou, încă şi mai tare, cu Jrimm, şi că pînă la urmăm-am pomenit, prin acel nenorocit discurs a cărui poveste am spus-o,

aruncat iarăşi în literatură, de unde mă credeam pentru totdeauna scos.Kebutul m-a dus pe o cale nouă intr-o altă lume intelectuală, căreia, fărăentuziasm, nu i-am putut întrevedea structura searbădă şi trufaşă. în curind,ocu- pîndu-mă îndeaproape de aceasta, n-am mai văzut decît rătăcire şisminteală în doctrina înţelepţilor noştri, asuprire şi mizerie în orînduireanoastră socială. în amăgirea nătSngului meu orgoliu, m-am crezut chemat săspulber toate aceste înşelătoriiG şi, gîndind că, pentru a mă face ascultat,trebuia să-mi pun de acord conduita cu principiile proprii, am luat o poziţie



deosebită de a celorlalţi, ce nu mi s-a îngăduit s-o urmez, al cărei ePemplupretinşii mei prieteni nu mi l-au putut ierta, şi oare, la început, m-a făcutridicol, clar care pînă la urmă m-ar făcutBDD



să u respectat, dacă fni-ar fost ou putinţă să stărui pe aceasta cale.)înă acum fusesem bun G de aici încolo trebuia să



devin virtuos, sau cel puţin îmbătat de virtute. &ceastă beţie începuse încapul meu, dar îmi trecuse în inimă. el mai nobil orgoliu încolţi acolo peresturile vanităţii smulsă din rădăcini. u mă prefăceam cu nimic > devenii într-adevăr aşa cum păream, şi timp de patru ani cel puţin, cît dură aceastăclocotire în toată puterea ei, nimic măreţ sau frumos nu poate sălăşlui în

inima unui om, de care să nu fost în stare şi eu. ată cum se născu subitamea elocinţă G iată de unde se răspîndi în primele cărţi acel foc cu adevăratceresc ce mă învăpăia şi din care, timp de patruzeci de ani, nu scăpărase nicicea mai mică seînteie, deoarece el nu se aprinsese încă.

*ă transformasem cu adevăratG prietenii mei şi cunoscuţii mei nu mă mairecunoşteau. u mai eram acel om timid şi mai degrada ruşinos decîtmodest, care nu îndrăznea nici să apară undeva, nici să vorbească G pe careo glumă îl făcea să roşească, pe care privirea unei femei îl fîstîcea. utezător,mîndru, întreprinzător, aveam acum o siguranţă cu atît mai neclintită cu cîtea era simplă şi rezida mai mult în su$etul decît în comportarea mea.Kispreţul pe care îndelungii e mele meditaţii mi-6 insu$aseră faţă de

moravurile, maPimele şi pre!udecăţile veacului, mă făcea nesimţitor labat!ocura celor ce le aveau, şi striveam cu sentinţele mele frazele lorfrumoase, aşa cum aş strivit o gîză între degete. îtă schimbare C +ot)arisul repeta asprele şi muşcătoarele sarcasme ale acestui om care, cu doiani mai înainte şi zece ani mai tîrziu, nu era în stare să găsească ideea pecare trebuia s-o ePprime, nici cu- vîntuî pe care să-l folosească. Ke-aţi căutastarea cea mai contrară rii mele, o veţi găsi în aceasta.BDM&mintiţi-vă unul din acele scurte momente clin viaţa mea cînd deveneam altom şi încetam de a mai eu 8 prin asemenea moment treceam în timpul decare

vă vorbesc G dar in ioc ca el să dureze şase zile sau şase săptămîni, durăaproape şase ani, şi poate ar mai dura încă, dacă împre!urări deosebite nu i-ar curmat rul şi nu m-ar redat naturii mele, deasupra căreia vroisem sămă ridic.

&ceastă schimbare începu de îndată ce părăsisem )arisul şi cîndpriveliştea viciilor acestui mare oraş încetă de a-mi mai hrăni indignarea cemi-o răscolise el. înd nu mai văd oamenii, încetez de a-i mai dispreţul G cîndnu-i mai văd pe cei răi, încetez de a-i mai urî. nima-mi, prea puţin făcută săurască, le deplîngea acum mizeria şi nu mai lua în seamă răutatea lor.&ceastă stare mai blîndă, dar mult mai puţin sublimă, amorţi în curînd înfocatul entuziasm ce mă însu$eţise atîta timp G şi fără să se observe,

aproape fără să observ eu însumi, am redevenit neîncrezător, cuminţit, sos, într-un cuvînt, acelaşi 1ean-1ac?ues care fusesem mai înainte.Kacă revoluţia aceasta n-ar făcut decît să mă readucă la mine însumi,

totul ar fost bine 8 dar din nefericire ea merse mai departe şi mă împinserepede în cealaltă ePtremă. Ke atunci su$etul meu zbuciumat a trecutdincolo de orice graniţă a liniştii, şi răvăşirile lui mereu reînnoite nu i-au mai îngăduit să cunoască odihna. /ă intrăm în amănuntele acestei a douarevoluţii > cumplită şi fatală perioadă a urmi destin fără asemănare printre



ceilalţi muri- % tori.eind decît trei persoane în viaţa noastră retrasă, tihna şi singurătatea

trebuiau în mod resc să sporească armonia dintre noi. &şa s-a şi întîmpîat între mine şi +herese. )etreceam amîndoi la umbra copacilor ceasurifermecătoare, a căror dulceaţă n-o

' onfesiuni ' 1. 1, Rousseau ' voi. nBD7



simţisem niciodată atît de deplin. *i se păru că şi ea o gustă mai mult decît ofăcuse pînă atunci. îşi deschise larg inima în faţa mea şi-mi destăinui despre



mama şi despre familia ei lucruri pe care multă vreme avusese tăria să nu mile spună. le primiseră din partea doamnei Kupin o mulţime de daruri făcutepentru mine, dar pe care bătrîna zgripţuroaică şi le însuşise pentru ea şipentru ceilalţi copii ai ei, fără ai lăsa nimic +heresei, şi, ca să nu mă supăr, oţinuse din scurt pe aceasta să nu-mi vorbească nimic despre ele, ordin pe

care sărmana fată îl urmase cu o supunere de necrezut.Kar ceea ce mă surprinse şi mai mult fu să a$u că, pe lingă întrevederileparticulare pe care Kiderol şi Jrimm le avuseseră adesea cu una şi cucealaltă în scopul de a le despărţi de mine, lucru ce nu îe izbuti din pricina împotrivirii +heresei, cei doi au avut după aceea dese şi tainice consfătuiri cumama, fără ca ica să putut şti nimic din ceea ce puneau ei la cale. +ot ceştia ea era că aceste consfătuiri erau însoţite de mici plocoane şi că seproduceau scurte vizite ce încercau să i le ascundă ei, şi al căror scop +herese nu-6 cunoştea cStuşi de puţin. înd am plecat din )aris, doamna 4e#asseur luase încă mai de mult obiceiul de a se duce să-î vadă pe Jrimm dedouă sau de trei ori pe lună, avînd cu el convorbiri de cîteva ceasuri, atît de

tainice, că în timpul lor lacheul lui Jrimm era totdeauna îndepărtat din casă.&m crezut că acest scop nu era altul decît acelaşi plan în care încercaserăs-o atragă şi pe ică, de a le făgădui să e facă rost, prin doamna d[pina@,de un brevet pentru vSnzarea sării sau de un debit de tutun, ispitindu-le, într-un cuvînt, cu momeala cSştigului. 4i s-a dat a înţelege că eu, neind în staresă fac nimic pentru ele, nu puteam, din pricina lor,BDLsă fac nimic nici pentru mine. um nu vedeam în toate acestea decît intenţiibune, faptul în sine nu mă supăra cu nimic. eea ce mă revolta era doartăinuirea, mai ales din partea bătrSnei, care, pe deasupra, devenea din zi înzi mai mieroasă şi mai linguşitoare cu mine > lucru ce n-o împiedica s-o

mustre mereu, în ascuns, pe ica ei că mă iubea prea mult, că-mi spuneatotul, că era o proastă şi că va cea păcălită.&ceastă femeie avea în cel mai înalt grad arta de a ne mulge pe amSndoi,

ascunzSnd unuia ceea ce primea de la celălalt, iar mie ceea ce primea de latoţi. &ş putut să-i iert lăcomia, dar nu puteam să-i iert prefăcătoria. 3are ceputea a să-mi ascundă mie, cînd ştia atît de bine că aproape singura meafericire era aceea a icei sale şi a ei înseşi E +ot ce făcusem pentru ica ei,am făcut-o pentru mineG dar ceea ce-am făcut pentru ea merita din partea saoarecare recunoştinţăG ar trebuit să-i mulţumească măcar icei sale, şi sămă iubească de dragul acesteia, care mă iubea. 3 scosesem din cea maiadîncă mizerie G trăia de pe urma mea, mie îmi datora toate cunoştinţele din

care trăgea atît de mari foloase. +herese o hrănise multă vreme din munca eişi o hrănea acum din pîinea mea. &vea totul de la această ică, pentru carenu făcuse nimic G iar ceilalţi copii ai ei pe care-i înzestrase, pentru care seruinase, departe de a o a!uta cu ceva, trăiau încă şi acum pe spinarea ei şi amea. /ocoteam că, în această situaţie, ea trebuia să mă privească dreptsingurul ei prieten, ocrotitorul ei cel mai de încredere, şi în loc să facă o tainădin propriile mele interese, în loc să comploteze contra mea în propria meacasă, se cuvenea să mă prevină cu credinţă despre tot ceea ce mă privea,



atunci cînd a$a ceva mai înaintea mea. u ce ochi puteam deci să vădpurtarea ei făţarnică şi ascunsă E e trebuia să gîndcsc t maiBD Q67Hales despre simţămintele pe care se străduia să i e insu$e icei saie E it de

monstruoasă trebuia să-i e nerecunoştinţa, de vreme ce căuta să osădească şi in su$etul icei C +oate aceste re$ecţii îmi îndepărtară pînă la urmă inima de dmsa, încît n-o

mai puteam vedea fără s-o dispreţuiesc. +otuşi, nu încetai să o tratez curespect pe mama tovarăşei mele de viaţă şi să-i arăt în orice împre!urareaproape aceleaşi atenţii şi consideraţii ca şi un uG e adevărat însă că nuvroiam să mai rămîn multă vreme cu ea, şi nu -e de loc în rea mea să măştiu stingherit de cineva.

ată aci încă unul din acele scurte momente clin viaţa mea cînd am văzutfericirea atît de aproape, fără a o putea atinge, şi fără să u de vină eu că atrecut pe lîngă mine. Kacă această femeie ar avut un caracter bun, am

fost fericiţi toţi trei pînă îa sfîrşitul zilelor noastre G şi numai ultimulsupravieţuitor, rămînînd singur, ar fost de plîns. la loc de aceasta, veţivedea cum s-au desfăşurat lucrurile şi veţi !udeca dacă eu singur aş pututsă le schimb cursul.

Koamna 4e #asseur, văzînd că eu cîştigasem teren în inima icei sale, şică ea îl pierduse, se sili să şi-l recapete, şi, în loc să se întoarcă a mine prinea, încercă să mi-o înstrăineze cu totul. 0nul din mi!loacele pe care le folosifu de a chema în a!utor familia sa. 3 rugasem pe +hetese de a nu aduce penimeni ia =ermitage G ea îmi făgădui. Kar fură aduşi în lipsa mea, fără a i secere părerea G apoi o făcură să `tăgăduiască în faţa lor că mie nu-mi vaspune nimic. )rimul pas făcut, restul era uşor G cînd ai convins pe cineva să

păstreze taina asupra unui lucru, nu mai e nici o greutate să-l convingi-s-opăstreze asupra tuturor. Ke cum plecam a hevrettes, =ermitage se umpleade o lume care petrecea acolo în voie. 3 mamăBM:are totdeauna putere asupra unei ice cu o re bună Gtotuşi, în ciuda încercărilor făcute, ea nu putu s-o cîşrige pe +herese departea ei şi să o pornească împotriva mea, îşi urmă însă calea sa> şi, avînd deo parte pe ica sa şi pe mine, la care se putea trăiG iar da cealaltă parte peKiderot, Jrimrn, d[=olbach şifăgăduiau mult şi dădeau cîte în tabăra unei soţii de încasator generai şi a unui baron. Kacă aş ii deschis

ochii mai bine, aş văzut de pe atunci că ţineam la sinul meu un şarpe G daroarba încredere, pe care nimic nu mi-o ştirbise încă, era aşa de mare, îneîtnu-mi închipuiam că cineva ar putea să-i facă rău cuiva pe care ar trebui să-liubească G văzîiîd urzindu-se în !urul meu mii de uneltiri, ou înţelegeam să măplîng decît de tirania celor pe care mi-i socoteam prieteni, şi care vroiau, aşacum cred, să mă silească a fericit după modul lor, iar nu după al meu.

u toate că +herese refuză să se coalizeze cu mama ei, îi păstră taina maideparte G motivul îi era lăudabil, dar n-aş putea spune dacă a făcut bine sau



rău, înd două femei au de ascuns ceva, le place să şuşotească între ele>asta le apropie, iar +herese, împăr- ţindu-se între mine şi bătrînă, mă lăsa săsimt uneori că eram singur, deoarece nu mai puteam socoti o tovărăşieconvieţuirea noastră în trei. &bia atunci am înţeles cu adevărat cît de multgreşisem eu, la începutul legăturii noastre, de a nu protat ele supunerea

la care o îndemna iubirea spre a o îmbo- . găţi cu talente şi cunoştinţe care,ţinîndu-ne mai aproape unul de altul în locuinţa noastră retrasă, ar umplut într-un chip plăcut şi timpul ei şi pe al meu, fără a ne face să simţimlungimea traiului în doi. u că n-am avut ce să ne mai spunem sau că ea s-ar plictisit în plimbările noastre G dar nu mai găseam

pentru totdeauna la adăpostBM6



destule gSnduri asemănătoare care sa ne unească inimile şi nu mai puteamsă vorbim intr-uita despre planurile noastre, mărginite tot mai mult doar la



acela de a ne desfăta. întSmplările ce mi se înfăţişau îmi inspirau meditaţii lacare ea nu putea să se ridice. 3 convieţuire de doisprezece ani nu mai aveanevoie de %uvinteG ne cunoşteam prea bine spre a avea să mai a$ăm cevanou unul despre celălalt. u ne mai rămîoea decSt să vorbim despre $eacuri,să ne împungem sau să glumim. *ai ales în singurătate guşti folosul de a trăi

cu cineva în stare ,să gSndească. u nu aveam nevoie de acest imbold spre amă simţi bine cu eaG dar ea ar avut, ca să se simtă bine cu mine. )arteaproasta era că trebuia să căutăm pe apucate prile!urile de a singuri, iarmama ei, care-mi stătea mereu în cale, mă silea să le pSndesc într-una. ramstingherit îa mine în casă, spre a spune adevărul G o astfel de dragoste stricabuna prietenie. &veam o viaţă intimă, fără a trăi în intimitate.

Ke cum mi-am dat seama că +herese încerca să găsească motive spre anu mai ieşi cu mine la plimbare, am încetat de a o mai chema, fără a-i purtapică pentru faptul că aceasta nu-i mai făcea aceeaşi plăcere ca şi mie.)lăcerea e un lucru ce nu atSrnă de voinţă. ram încredinţat de dragostea ei,şi asta mi-cra de a!uns. &tSta vreme cît plăcerile mele erau şi ale ei, le

gustam împreună cu ea G cînd aşa ceva nu se mai putea, preferam să o ştiumulţumită pe ea, înainte de a eu.ată cum, pe !umătate înşelat în aşteptările mele, ducSnd o viaţă după

pofta mea, intr-un loc .pe gustul meu, cu o persoană ce-mi era dragă, ama!uns să mă simt totuşi aproape izolat. eea ce-mi lipsea ^mă împiedica sămă bucur de ceea ce aveam. în materie de fericire şi de desfătări vroiamtotul sau nimic. /e vaBMBvedea pentru ce mi s-a părut necesar ,să fac aceste precizări. Reiau acumrul povestirii mele.

redeam a avea comori în manuscrisele pe care mi le dăduse contele de

/aint-)ierre. ercetîndu-le, am văzut că nu era vorba decît de o culegere alucrărilor publicate de unchiul său, adnotate şi îndreptate de mina iui, însoţite de cîteva alte mici bucăţi ce nu văzuseră lumina tiparului. Kin cîtevascrisori ale lui, pe care mi le arătase doamna de re?ui, îmi creasem părereaconrmată de scrierile lui de morală, că avea mult mai mult spirit decît îmi închipuisem G dar cercetarea amănunţită a lucrărilor lui de politică nu-midezvălui decît unele vederi superciale, -unele proiecte folositoare, însănecorespunzătoare cu viaţa practică, prin ideea, de care autorul nu ,s-a pututdesprinde, că oamenii se conduc după luminile lor mai mult decît dupăpasiunile -lor. înalta opinie ce-o av-ea despre cunoştinţele moderne îl făcusesă adopte falsul principiu al raţiunii perfecţionate, baza tuturor aşezămintelor

pe care le propunea şi izvorul tuturor sosmelor sale politice. &cest bărbatrar, mîndria veacului şl a speciei lui, şi singurul poate, de cînd ePistă neamulomenesc, care n-a avut altă pasiune decît aceea a raţiunii, n-a făcut totuşidecît să meargă din eroare în eroare în to-ate sistemele lui, deoarece a vroitsă facă oamenii asemenea lui însuşi, în loc să-i ia aşa cum sînt şi cum ei vorcontinua să e. -a lucrat decît pentru nişte inţe imaginare, crezSnd călucrează pentru contemporanii săi.

#azînd toate acestea, m-am trezit în oarecare în- eurcătură cu privire la



forma ce urma s-o dau lucrării mele. &-i lăsa autorului viziunile sale, însemnasă nu fac nimic folositor G a i le respinge, însemna să fac un lucru necinstit,deoarece manuscrisele lui, pe care le primisem, şi chiar le cerusem, îmiimpuneau obligaţia dc a-6 trata în mod onorabil pe autorul lor.BM8

&m luat în cele din urmă hotărîrea ce mi se păru cea mai cuviincioasa, ceamai îndreptăţită şi cea mai folositoare. &ceasta fu de a prezenta separatideile autorului şi pe ale mele, şi, în acest scop, de a pătrunde in vederilesale, de a e limpezi, de a le dezvolta şi de a nu cruţa nimic spre a Ce reda întregul lor oreţ.

4ucrarea mea trebuia deci să e compusă din două părţi cu totuldeosebite între ele > una, menită să ePpună în felul cum am arătat diverseleproiecte ale autorului G în cealaltă, care nu trebuia să apară ded%t după ceprima îşi va făcut efectul, eu aveam să-mi spun părerile proprii despreaceleaşi proiecte> ceea ce, o mărturisesc, ar li putut să le ePpună a soartasonetului din *izantropul6. în fruntea lucrării trebuia să e publicată o viaţă a

autorului, pentru care strînsesem o mulţime de materiale valoroase, despreoare mă lăudam a nu le stricat folosindu-le acolo. 66 canos- cusem puţinpe abatele de /aint-)ierre a bătrîneţea lui, şi veneraţia ce-o purtammemoriei sale era o garanţie că oricum domnul conte nu va nemulţumit defelul cum i-aş înfăţişat pe unchiul său.

&m scris capitolul despre )acea perpelim, cea mai însemnată şi cea maimuncită dintre toate bucăţile es compuneau această culegere şi, înainte de atrece la re$ecţiile mele, am avut răbdarea de a citi absolut tot ce scriseseabatele despre acest frumos subiect, fără ca lungimile şi repetările lui să mădescura!eze. )ublicul a luat cunoştinţă de acest ePtras, astfel că nu mă maiopresc asupra lui. it despre !udecăţile mele, acestea n-au fost tipărite, şi

nici nu ştiu dacă vor vreodată G dar au fost scrise în acelaşi timp în care amfăcut ePtrasul. Kupă aceea am trecut a )ol@s@nodie, sau plundi-6 n piesa lui *ciiere, 3roare îi citeşte lai &leeste un sonet care nu-i place

acestuia, ceea ce- face pe stihuitorul improvizat să se înfurie, din carepricină &leeste se alege ca un $aDraa.66 5n-t.;.BM9tatea sfaturilor, lucrare scrisă sub Regent6 spre a susţine administraţia aleasade acesta, şi care-C izgoni din &cademia franceză pe abatele de /aint-)ierre,pentru unele păreri împotriva administraţiei precedente, ce-o supăra sera peducesa du *Sine 6 B şi pe cardinalul de )o- lignac 8. &ra încheiat aceastălucrare ca şi pe cea precedentă, atît în privinţa părerilor personale, cît şi a

ePtrasului G dar m-am oprit aci, fără a vroi să duc mai departe aceastătreabă, pe care nu ar trebuit să o încep.JSndul ce mă făcu să renunţ la ea se înfăţişă ele la _sine, şi e de mirare

că el nu mi-a venit mai dinainte. ele mai multe dintre scrierile abatelui de/aint-)ierre erau sau conţineau observaţii critice asupra unor laturi aleguvernării "ranţei, iar unele erau chiar atît de îndrăzneţe, că e un norocpentru el de a le făcut fără să e pedepsit. Kar în cabinetele miniştrilor,abatele de /aint-)ierre fusese totdeauna privit ca un fel de predicator, mai



că, trăind singur în mi!locul oamenilor, şi .al unor oameni mai puternici toţidecît mine, nu puteam, oricum m-aş dezvinovăţit, să mă pun la adăpost de



răul ce vroiau să mi-6 facă. 0n singur lucru depindea de mine în toatăafacerea asta, anume, .să fac în aşa fel, încît, cînd ei mi-ar vroit răul, să numi-6 poată face decît pe nedrept. &ceastă maPimi, ce m-a îndemnat să-l lasbaltă pe abatele de /aint-)ierre, m-a îndemnat să renunţ adesea la proiectemult mai dragi. &ceşti oameni, totdeauna gata să facă o crimă dintr-o

nenorocire, ar foarte surprinşi dacă ar cunoaşte toate măsurile pe care le-am luat în viaţa mea pentru ca niciodată să nu mi se poată spune cu îndreptăţire în nenorocirile mele > i le-ai meritatC

&ceastă lucrare lăsată la o parte, am fost cîtva timp nesigur asupra celeipe care urma s-o încep, şi această perioadă de neactivitate fu pieirea mea,faeîndu-mă să-mi îndrept re$ecţiile asupra mea însumi, din lipsa unui obiectstrăin care să mă preocupe. u mai aveam nici un proiect pentru viitor caresă-mi poată pune la treaba imaginaţia G şi nici nu-mi era cu putinţă să-micreez unul, deoarece situaţia în care mă a$am era tocmai aceea unde sereuniseră toate dorinţele mele > nu mai năzuiam la nimic, şi îmi simţeamsu$etul gol. &ceastă stare era cu atît mai cruda, cu cit nu vedeam ce aş

putea prefera în locul ei. îmi revărsasem cele mai calde afecţiuni intr-o inţăpe potriva inimii mele, care mi le întorcea cu aceeaşi măsură. +răiam cu eafără oprelişti, şi, ca să spun aşa, după placul meu. +otuşi, o tainică strîngerede inimă nu mă părăsea nici cînd eram alături, nici cînd eram departe dedînsa. i)osedînd-o, simţeam că ea îmi lipseşte încă, şi numai igîndul că nueram totul pentru ea făcea ca ea să nu e aproape nimic pentru mine.

&veam prieteni de ambele sePe, de care eram legat prin cea mai curatăamiciţie, prin cea mai perfectăstimă G ml ibizuiam pe cea mai deplină împărtăşire din partea lor, şi nu-mitrecuse nici o singură dată prin cap să mă îndoiesc de sinceritatea lor. +otuşi,această prietenie mai mult mă chinuia decît mă mîngîia, prin încăpăţînarea,

prin îndîr!irea lor chiar de a-mi contraria toate gusturile, toate înclinările, întregul meu fel de a trăi G astfel, era de a!uns să arăt că doresc un lucru carenu mă interesa decît pe mine singur, şi care nu depindea de ei, spre a-ivedea pe toţi coalizîndu-se ,pe ioc ca să mă constrîngă să renunţ la el.&ceastă dîr- zenie de a-mi supraveghea toate fanteziile, cu atît mainedreaptă cu cît, departe ca eu să le supraveghez pe ale lor, nici nu căutammăcar să le cunosc, îmi deveni atît de împovărătoare că nu primeam oscrisoare de a ei fără să simt, desohizînd-o, o anumită groază ce seadeverea din plin la lectură. Jăseam că, pentru nişte oameni cu toţii maitineri decît mine şi care ar avut ei înşişi mai multă nevoie de lecţiile ce mile dădeau mie, era prea mult să mă trateze îndeobşte ca pe un copil. lubiţi-

mă, le spuneam, aşa cum vă iubesc eu, şi nu va mai amestecaţi în treburilemele, aşa cum nici eu nu mă amestec în ale voastre > iată tot ceea ce vă cer.Kacă din aceste două rugăminţi mi-au îndeplinit una, aceea n-a fost în oricecaz cea de a doua.

&veam o locuinţă retrasă, într-o singurătate îndurătoare G stăpSn la mineacasă, puteam să trăiesc acolo după gustul meu, fără ca nimeni să aibădreptul de a mă controla. &ceastă locuinţă îmi impunea însă datorii pe carele îndeplineam cu plăcere, dar de a care nu mă puteam abate. libertatea îmi



era destul de şubredă G mai mult decît de ordine din afara, mă lăsam îngrăditdin propria mea voinţă. u ePista zi în care, sculîndu-mă dimineaţa, să potspune> &ceastă zi o voi folosi după dorinţa inimii mele. ăci, pe lingă faptulcă eram la cheremul doamnei d[pina@, eram mai cu seamă stîn!cnit depublic şi de nepoftiţi. u

BMItoată depărtarea de )aris, nu trecea zi fără să mă pomenesc cu cîrduri deoameni care nu aveau ce face şi care, neştiind cum să-şi întrebuinţeze timpullor, mi- iroseau pe al meu fără nici o mustrare de cuget. înd mă aşteptammai puţin, dădeau buzna peste mine, şi rareori mi-am făcut un. plan do lucrupentru o zi, fără a-6 vedea dat peste cap de sosirea cuiva.

)e scurt, în mi!locul bunurilor pe oare le rSvnisem cel mai mult, neîntîlnindniciodată o adevărată desfătare, mă întorceam cu gînclul la zilele frumoaseale tinereţii mele şi-mi spuneam uneori suspinSnd> <&h, aici mi mai e ca laJharmettes CA

&mintirea diverselor epoci din viaţa mea mă făcea să meditez asupra

aceleia în care mă a$am, şi mă vedeam la apusul vieţii, prada unor obidirisfSşietoare, crczîncVi-mă la capătul ePistenţei mele, fără a gustat Xiiu plinaproape nici una din plăcerile după care-mi tîn!ea inima, fără a dat avîntmarilor elanuri ce ie simţeam mocnind în mine, fără a sorbit, fără a atinsmăcar cu buzele acea îmbătătoare voluptate ce-mi vînzolea su$etul şi care,din lipsă de obiect, .stătea încătuşata acolo, fără a se putea revărsa altfeldecSt prin suspine.

um a fost cu .putinţă ca, avîncl un su$et atît de larg şi deschis, pentrucare a trăi însemna a iubi, să nu găsesc .pînă atunci un prieten întru totul almeu, ua adevărat prieten, eu care mă simţeam născut pentru prietenie Eum s-a putut ca, înzestrat cu simţuri aut de aprinse, cu o inimă încărcată de

dragoste, să nu ars măcar o dată% în $acăra ei pentru o anume inţa E*istuit de nevoia de a iubi, fără să mi-o putut satisface niciodată pe de-a întregul, mă vedeam a!uns în praştii bătrSneţii şi murind fără a ri trăit.

&ceste re$ecţii triste, dar înduioşătoare, mă făceau să mă strSng în mine însumi cu o mîhnire ce nu era lipsită de dulceaţă. *i se părea că soarta îmidatoraBM /ceva ce nu vroise să-mi dea. 4a ce bun că mă adusese pe lume cu înzestrărialese, dacă le lăsa .pînă la urmă fără folosinţă E onştiinţa valorii melelăuntrice, trezind-o pe acea a nedreptăţii, mă despăgubea într-un anume fel,şi mă făcea să vărs lacrimi pe care-mi plăcea să le las să curgă.

Jîndeam la toate acestea în cel mai frumos anotimp al anului, în lunaiunie, la umbra crSngului înverzit, în cSntecul privighetorii, în susurulizvoarelor. +otul contribui să mă arunce din nou în acea moliciune atîţ de învăluitoare, pentru care mă simţeam născut, dar din care zvScnetul aspru şisever, la care ma ridicase o îndelungă răvăşire, ar trebuit să mă scoatăpentru totdeauna. Kin păcate îmi adusei aminte de castelul din +oune şi de întîlnirea cu cele două încîntătoare fete, în acelaşi anotimp şi în nişte locuriaproape asemănătoare cu acelea în care mă a$am acum. &ceastă amintire,



cu nevinovăţia ei ce mi-o făcea şi mai dulce, îmi răscoli apoi altele de acelaşigen. 3urînd văzui adu- mndu-.se în !urul meu toate inţele ce-mi învolburaseră inima în tinereţe. Komnişoara Jalie@, domnişoara Jraenried,domnişoara de Nreil, doamna Nasile, doamna de 4arnage, simpaticele meleeleve, pînă şi ispititoarea Iulietta, pe care nu o pot uita. *ă văzui încon!urat

de un serai de frumuseţi, de vechile mele cunoştinţe pentru care dragosteacea mai vie nu-mi era un simţămSnt nou. /Sngele mi se aprinse şi .scSnteia,capul mi se tulbură, în poda părului încărunţit, şi iată-î pe gravul cetăţean alJenevei, pe seriosul 1ean- 1ac?ues redevenind deodată, la aproape patruzecişi cinci de ani, păstorul cel năstruşnic. Neţia ce m-a cuprins, deşi atît deneaşteptată şi atît de nesăbuită, a fost atît de durabilă şi atît de puternică, încît n-a trebuit, ca să mă locuiesc de ea, decît reapariţia neprevăzută şicumplită a durerilor în care m-a aruncat. &ceastă beţie, oricît de adîncă ar fost ea, nu merse



totuşi puia la a ma tace sa-mi uit virsta şi situaţia, pSnă 4a a mă încSnta căpot să insu$u încă dragoste, pînă la a mă îndemna să transmit acel foc



mistuitor, dar sterp, ce-6 simţeam, încă din copilărie, că-mi arde inima înzadar. u năzuiam, nici nu doream măcar aşa ceva. Ftiam că vremea iubiriitrecuse, simţeam prea mult ridicolul craidonilor veşte!iţi pentru a cădea în el,şi nu eram omul care să devină înfumurat şi fălos la bătrSneţe, după cefusesem atSt de puţin la anii tinereţii. Ke altminteri, dornic de linişte, m-aş

temut de furtunile din sînul căsniciei, şi o iubeam prea sincer pe +herese sprea o ePpune durerii de a mă vedea nutrind pentru altele simţăminte mai viidecSt acelea ce i le purtam ei.

e-am făcut în această împre!urare E ititorul o va ghicit în măsura încare mă va urmărit pînă aici. eputinţa de a a!unge la inţe reale măaruncă în ţara himerelor, şi, nevăzînd nimic din ceea ce ePistă care să evrednic de în$ăcărarea mea, mi-o transpusei într-o lume ideală, pe careimaginaţia mea creatoare avea s-o umple în curînd de inţe după gustulinimii mele. iciodată această salvare nu apăru mai la timp şi nu se dovedimai fecundă. n visările mele continui mă îmbătăm de cele mai desfătătoaresimţăminte ce-au străbătut vreodată inima unui om. 0itSnd cu totul de speţa

omenească, îmi plăsmuiam tovarăşii din inţe desăvSrşite, tot atît de celesteprin virtuţile ca şi prin frumuseţea lor, din prieteni de încredere, delicaţi,sinceri, aşa cum nu întSlnisem aici pe pămSnt. ăpătai o asemenea plăcerede a pluti astfel prin empireu, în mi!locul inţelor fermecătoare de care mă încon!urasem, încSt petreceam cu ele ceasuri, zile întregi, fără să mai ţinseama de scurgerea timpului G şi, pierzSnd amintirea oricărui alt lucru, abiamSneam ceva la repezeală, atît de nerăbdător eram să fug _şi să mă revăd în boschetele mele. Snd, pregătit sămă retrag în lumea aceea fermecata, vedeam apărînd niscai nevolnicimuritori venind să mă oprească pe pămSnt, nu puteam nici să-mi potolesc,nici să-mi ascund -necazul, şi, ieşindu-mi din re, le făceam o primire atît de

aspră, încSt putea să e -numită formală. &sta nu făcu decît să-mi sporeascăfaima de -mizantrop, prin tot ceea ce ar putut să-mi creeze una tocmaicontrară, dacă mi s-ar citit mai bine în inimă.

în toiul celei mai mari ePaltări, fui zgPiţîit deodată de sfoară, ca un zmeude hîrtie, şi repus la locul meu de către natură, prin răbufnirea destul deascuţită a bolii de -care sufeream. "olosii singurul remediu ce mă puteauşura, adică sondele, şi asta puse capăt amorurilor -mele angelice > căci, pelingă faptul că nu-ţi arde de dragoste cSnd te chinuiesc durerile, imaginaţiamea, care se aprinde la cîmpie şi s-ufo copaci, lîncezeşte şi se stinge într-oodaie şi sub grinzile unui tavan. &m regretat adeseori că nu ePistă driadeG emai presus de orice îndoială că inima mi-ar rămas la una din ele.

3 dată cu aceasta, alte belele domestice veniră să-mi sporeascănecazurile. Koamna 4e #asseur, copleşin- du-mă cu cele mai -mari laude dinlume, o îndepărta cît putea de mine pe ica ei. )rimii scrisori de la foştii meivecini, care mă înştiinţau că bătrîna făcuse multe datorii pe socoteala mea şi în numele +heresei, care ştia despre ele, dar nu-mi spusese nimic. Katoriilepe care trebuia să le plătesc mă supărau mult mai puţin dccît taina urzită în !urul lor. um putea oare să aibă taine faţă de mine aceea pentru care eu n-am avut niciodată E %ste cu putinţă să ascunzi ceva oamenilor pe care-i



iubeşti E lanul holbachic, văzSnd că nu mai dau pe la )aris, începea să seteamă că am să mă simt bine la ţară şi că am să fac nebunia de a rămSneacolo. &stfel începură hărţuielile prin care încercau să mă readucă pe ocolitela oraş. Kiderot, care nu vroia ,să se arate el în-B76



saşi, începu prin a-6 trimite a mine pe Kele@repe care-6 cunoscuse prinmine, iar acesta primea ţi-mi transmitea părerile ce gaşca de cuviinţă să i le



împărtăşească Kiderot, fără ca el, Ke%V@re, să înţeleagă adevăratul lor scop. +otul părea să contribuie la a mă scoate din dulcea şi nebuneasca mea

reverie. u mă vindecasem încă ele atacul bolii mele, cinci am primit un ePemplar din poemul asupra dezastrului 4isaboneiB, pe care am presupus cămi-6 trimisese autorul însuşi. &sta mă obligă sa-i scriu şi să-i vorbesc despre

lucrarea lui. 3 făcui printr-o scrisoare ce a fost publicată mult mas tîrziu,fără învoirea mea, aşa cum .se va vedea mai departe.0imit să-l văd pe acest om, împovărat, ca să spun astfel, de bogăţie şi de

glorie, clamînd totuşi cu amărăciune împotriva mizeriilor vieţii şi găsind cătotul era rău, mi-am făurit nechibzuitul plan de a-6 face să cugete mai adineşi de a-i dovedi că totul era bine. #oltaire, lăsînd să se pară că ar crede înKumnezeu, n-a crezut cu adevărat niciodată decît în diavol, deoarecepretinsul lui Kumnezeu nu e decît o inţă răufăcătoare, care, după el, are osingură plăcere > să chinuiască. &bsurditatea acestei doctrine sare în ochi şi emai ales revoltătoare la un om covSrşit de bunuri de tot felul, care, dinbraţele fericirii, caută să-şi dezna- dă!duiască semenii cu imaginea

îngrozitoare şi crudă a tuturor nenorocirilor de care el este ferit. *ai îndreptăţit decît el să număr şi să cîntaresc relele vieţii omeneşti, le-amePaminat fără părtinire şi i-am do-

6 &lePandre Kele@re 567BM'67Q7;, a fost secretar al contelui de hoiseul,apoi bibliotecar al ducelui de )arma, iar în 67QB, deputat în &dunareaonvenţională, unde vota pentru moartea regelui. orespondenţa lui cuRousseau a fost publicată mai tîrziu 5n.t,;.

8 vorba de poemul lui #oltaire, publicat în 67DM 5n.t.;.B7Bvedit că din toate aceste rele nu este una care să poala pusa pe seama)rovidenţei şi care să nu-şi aibă izvorul îtP abuzul pe care omul l-a făcut ca

înzestrările sale, mai degrabă decit în natura însăşi. 4Eam tratat în aceascrisoare cu toată atenţia, cu toată consideraţia, cu toată îngăduinţa şi pot săspun cu tot respectul cu putinţă. +otuşi, eunoseîndu-i un amor propriu ePtremde iritabil, nu i-am trimis această scrisoare lui însuşi, ci doctorului +ronchtn,medicul şi prietenul său, cu dezlegarea de-a i-o da sau de a o distruge, dupăcum va găsi că e mai potrivit. +ron-chin îi dădu scrisoarea. #ol- ţaire îmirăspunse prin cîteva rînduri că, ind bolnav şi avînd de îngri!it el însuşi alţibolnavi, amînă pentru altă dată răspunsul, şi nu scoase o vorba desprechestiune. -+renduri, trimiţîndu-mi biletul iui, adăugă la el un altul în care îşiarăta puţina stimă pentru cei ce i-i înmuiase.

-am publicat şi n-am arătat nimănui aceste două _bilete, neplăcîndu-mi

să mă fălesc cu asemenea, soiuri de mici triumfuri G dar ele se găsesc înoriginal în hîr- tiile mele 5pachetul &, nr. B: şi B6;. *ai tîrziu #oî- taire apublicat răspunsul ce mi-6 făgăduise, clar pa care nu mi l-a trimis. l nu estealtul decît romanul andide, despre care nu pot să mă pronunţ, indcă 10 i-am citit.

+oate aceste distrageri ar trebuit să mă vindece cu totul de bizareleinele amoruri, şi acesta era poate un _mi!loc Tce mi-6 trimitea cerul spre apreveni urmările lor funeste G dar steaua mea neîndurătoare a fost mai



-tare, .şi abia începui să ies din nou din casa, că inima, capul şi picioarele oporniră iarăşi pe aceleaşi cărări. /pun aceleaşi, eu oarecare rezervă G căciideile mele, _ceva mai puţin ePaltate, rămaseră de astă dată pe pămSnt, darrîvnind cu atSta poftă tot ceea ce putea să so găsească .aici mai drăgălaş, încSt această elită nu

B7868era de loc mai puţin himerică decSt lumea imaginară pe care o părăsisem.

îmi făceam despre dragoste, despre prietenie, cei doi idoli ai inimii mele,imaginile cele mai pline de vra!ă, îmi plăcea să le împodobesc cu totfarmecul sePului pe care-6 adorasem mereu. îmi închipuiam două prietene,mai curînd decSt doi prieteni, deoarece dacă ePemplul este mai rar, el estede asemenea mai atrăgător. 4e înzestram cu două caractere analoge, dardiferiteG cu două chipuri nu desăvSrşite, dar după gustul meu, ce le însu$eţeau bunăvoinţa şi sensibilitatea. 3 făcui pe una oacheşă, pe cealaltăblondă, pe una aprigă, pe cealaltă blSndă, pe una înţeleaptă, pe cealaltă

slabă de îngerG dar de o slăbiciune atît de cuceritoare, că virtutea părea săcîştige prin ea. îi dădeam uneia un iubit pentru care cealaltă era o prietenăduioasă, şi chiar ceva în plus G dar nu admitea-m nici rivalitate, nici ceartă,nici gelozie, întrucSt orice simţămSnt urSt mă durea să mi- închipui şi indcănu vroiam să întunec acest vesel tablou prin nimic -care să în!oseascănatura. îndrăgostit de încSntătoarele mele modele, mă contopeam cu iubitulşi prietenul cit mai mult eu putinţă G dar îl făceam curtenitor şi tînăr, dîndu-ipe deasupra virtuţile şi cusururile ce mi le simţeam proprii.

)entru a-mi aşeza persona!ele într-o reşedinţă care să i se potrivească,trecui în revistă, rînd pe rînd, cele mai %frumoase locuri pe care le văzusem încălătoriile mele, dar nu găsii nici o dumbravă destul de răcoroasă, nici un

ţinut destul de atrăgător pentru ceea ce năzuiam eu. #ăile din +hessalia m-ar putut mulţumi, dacă le-aş văzut vreodatăG dar imaginaţia mea, obosită să-tot plăsmuiască, vroia un anume colţ real care să-i slu!ească drept punct de-spri!in şi -să înfrumuseţeze realitatea locuitorilor pe care doream să-i pun săstea acolo. *-am gîndit mult timp la insuleleB79Norromees, a căror privelişte plină de farmec mă tulburase cîndva G dargăseam că acolo era prea multă artă şi prea multe împodobiri pentrupersona!ele mele. îmi trebuia totuşi un lac, şi sfSrşii prin a-6 alege pe acela în !urul căruia inima nu mi-a încetat niciodată de a rătăci. *-arn oprit la aceaparte de pe marginea acestui lac unde am visat dintotdeauna să-mi stabilesc

lăcaşul, în fericirea imaginară cu care m-a procopsit soarta. 4ocul de naştereal sărmanei *aman avea încă pentru mine o atracţie deosebită. ontrastulpoziţiilor, bogăţia şi varietatea împre!urimilor, măreţia, solemnitateaansamblului ce încîntă simţurile, mişcă inima, înalţă su$etul, sfîrşiră prin amă hotărî, şi le stabilii la #eve@ pe tinerele copile născocite de mintea mea.ată tot ceea ce-am făurit din primul momentG restul nu s-a adăugat decStmai pe iurmă.

*-am mărginit multă vreme la un plan atît de vag, deoarece el era de



a!uns spre a-mi umple imaginaţia _cu lucruri frumoase şi inima cusimţăminte de care-i place să se hrănească. &ceste cţiuni capătară, pemăsură ce reveneau, mai multă consistenţă, şi se Pară în creierul meu subo formă determinată. Fi atunci îmi veni în gînd să ePprim pe hîrtie cîteva dinsituaţiile pe care mi le ofereau ele, şi, reamintindu-mi tot ceea ce simţisem în

tinereţe, să dau în felul acesta frîu liber setei de dragoste, pe care n-oputusem satisface şi de care mă simţeam încă mistuit.&m aşternut mai întSi pe hîrtie cîteva scrisori dezlî- nate fără şir şi fără

legătură, iar cînd am încercat să le îmbin, m-am pomenit adesea la mare încurcătură. eea ce pare cîe necrezut, şi e totuşi adevărat, este că primeledouă părţi au fost scrise aproape în întregime în felul acesta, fără să-mi făcut vreun plan anume şi chiar fără să prevăd că într-o zi voi ispitit săalcă-B7D6LH



+ulesc%tlin ele o carte în toată regula6. Ke aceea se ţi vede că cele două părţi,formate mai tîirziu din materiale ce n-au fost croite pentru locul ce- ocupă,



sînî pline de o umplutură verbală ce ou se găseşte în celelalte.)e cSnd mă a$am mai adSncit în dulcile mele reverii, am primit o vizită a

doamnei d[=oudetoî, prima pe care ea mi-o făcu în viaţa sa, dar care dinnefericire _n-a fost şi ultima, după cum se va vedea mai departe. ontesad[=oudetot era ica răposatului domnul de Nellegarde, încasator general de

impozite, sora domnului d[pina@ şi a domnilor de 4alive şi de la Nrtche(care, mai tSrziu, au fost amSndoi iatrodticăîor-i de ambasadori. &m vorbit decunoştinţa pe care am făcut-o cu ea pe cSnd era fată. Kupă ce s-a măritai, n-am văzut-o decSt la serbările de a bevrette, la doamna d[pina@, cumnatasa. &fîîndu-mă adesea mai multe zile în prea!ma ei, atSt la hevrette cSt şi lapina@, nu numai că o găseam totdeauna foarte amabila, dar crezui a vedeala dSnsa o anumita bunăvoinţă faţa de mine. îi plăcea să se plimbe cu mineGeram amSndoi «mblăreţi şi convorbirea nu şchiopăta niciodată intre noi. +otuşi nu m-am dus s-o văd la )aris, deşi ţnă rugase şi chiar mă chemase demai multe ori. 0nele legături cu domnul de /aint-4ambert, cu care începeamsă u şi eu în relaţii, făcură ca ea să-mi devină şi mai interesanta, şi tocmai

spre a-mi aduce veşti de la acest prieten, care se aila atunci, cred, la *a-hon, venise să mă vadă la =ermitage.&ceastă vizită avu oarecum aspectul unui început de roman. Koamna se

rătăci pe drum. #izitiul ei, lăsSnd şoseaua care cotea, vroi să taie cîe-adreptul de la moara din /airvauP la =ermitage > trăsura se împotmoli înfundul văii G dSnsa vroi să coboare şi să

% ste vorba de romanul epistolar 1alV, sau oua =ehiză, publicat în 67M65n.t.;.B 7Mfacă restul drumului pe !os. )antoorii ei delicaţi intrară numai tfccît la apă Gse îniundă în noroi G oamenii săi se căzniră îndestul ca s-o scoată, şi, în sfîr-

şit, a!unse ia =ermitage în cizme, străpungînd văzduhul cu hohote de rîs, cese amestecau cu ale mele vazînd-o sosind astfel. & trebuit să se schimbe desus pînă !os G +herese o a!ută, iar eu o poftii să lase la o parte demnitatea şisă ia o gustare rustică, de care se arată foarte mulţumită. ra tîrziu şi stătupuţin ia noiG dar întîinirea fu atît de veselă, incit rămase încSntata şi părudispusă să revină. u-şi ePecută totuşi acest pian decît în anul următor, însă,vai, această întSrziere nu mă feri de nimic.

*i-am petrecut toamna cu o îndeletnicire la care nimeni nu s-ar ghidi,păzind poamele domnului d%pina@. =ermitage era rezervorul de apa alparcului de îa hevrette. /e a$a acolo o livada încon!urată de ziduri şi plinăde spaliere şi de alţi pomi ce dădeau mai multe roade domnului d[pina@

decît grădina sa de legume de la hevrette, cu toate că i se furau pe treisferturi. /pre a nu un oaspete cu totul nefolositor, mă însărcinai să am gri!ade livadă şi să- supraveghez pe grădinar. +otul merse bine pînă la vremearoadelorG dar pe măsură ce se coceau, le vedeam dispărSnd, fără să ştiu cese înîîmpia cu ele. Jrădinarul mă asigură că le mîneau popîndăii. &m declaratrăzboi popîndăilor, am ucis mulţi dintre ei, dar poamele continuau să dispară.*ă pusei, la pSndă, şi descoperii că grădinarul însuşi era marele popSndău.i îşi avea casa la *ontmorenc@, de unde venea noaptea, cu nevasta şi



copiii, să ridice grămezile de fructe pe care ie strSngea în timpul zilei şi pecare le vindea în hala din )aris, în văzul lumii, ca şi cum le-ar cules dingrădina lui. &cest ticălos pe care îl copleşeam cu daruri, ai cărui copii erau îmbrăcaţi de +herese şi al cărui tată, ce trăia din cerşit, îl hră-B77



neam mai mult eu, ne !efuia cu dibăcie şi neruşinare, nici unul dintre noi treineind destul ele prevăzător ca să-l ţinem din scurt G într-o singură noapte el



îmi goli pivniţa, unde nu mai găsii a doua zi nimic. &tîta vreme cit păru a măciupi numai pe mine, tăcui din gură G dar luîndu-rni sarcina să mă îngri!esc defructe, fui nevoit să-l denunţ pe hoţ. Koamna d[pina@ mă rugă să-i plătescsimbria, să-l dau afară şi să caut altulG ceea ce am şi făcut. um tîiharuldădea tîr- coale în ecare noapte =ermitage-ului, înarmat cu o bîtă ghintuită

ce părea mai curînd o ghioagă şi însoţit de alţi nemernici de teapa lui, spre ale linişti pe <guvernanteT, care se temeau grozav de el, l-am pus pe înlocuitorul lui să doarmă noaptea îa =errni- tage, şi indcă nici asta nu espulbera frica, i-am cerut doamnei d%pina@ o puşcă, pe care o ţineam înodaia grădinarului, cu consemnul de a nu se slu!i de ea decît la nevoie, dacăcineva ar încerca să forţeze poarta sau să sară zidul, şi să nu tragă decît înaer, doar ca să-i sperie pe hoţi. &ceasta era, reşte, cea mai mică măsură deprevedere pe care putea s-o ia, pentru siguranţa comună, un bărbat maimult bolnav, ce trebuia să-şi petreacă iarna în mi!locul pădurii, singur cudouă femei fricoase. în cele din urmă am adus acolo un cîine spre a ţine locde paznic. Kele@re venind să mă vadă atunci, i-am povestit toate acestea, şi

am făcut mare haz amîndoi de arsenalul meu militar.ntorcîndu-se la )aris, vroi, la rînclul lui, .să-l distreze pe Kiderot, şi iatăcum clanul holbachic a$ă că ţineam cu tot dinadinsul să-mi petrec iarna la=ermitage. &ceastă statornicire, la care nu se putuseră gîndi, îi puse în încurcătură, şi aşteptînd să născocească vreo altă clevetire spre a-mi faceşederea acolo neplăcută, rni-6 trimiseră, prin Kiderot, pe acelaşi Kele@re,care, găsind a început masurile mele deB7Lprevedere foarte reşti, sfîr.şi prin a le considera contrare principiilor mele, şimai mult decît ridicole, în scrisorile prin care mă copleşea cu glume amare şldestui de înţepătoare ca să mă !ignească, dacă le-aş luat în seamă. Kar

atunci, plin de simţăminte afectuoase şi calde, şi nemaisupărîndu-mă denimic, nu vedeam în sarcasmele lui acre decît un motiv ca să rîd, şi nu-6socoteam decît glumeţ, cînd altul l-ar socotit zurl iu.

Katorită îngri!irilor şi măsurilor de prevedere, am reuşit să păzesc atît debine grădina, că, deşi recolta de fructe fu aproape pierdută în acel an,produsul fu întreit faţă de cel din anii precedenţi, şi e drept că nu mă dădeam înapoi de la nimic spre a-6 cruţa, mer- gînd pînă la a însoţi coşurile ce letrimiteam la hevrette şi la pina@, pînă la a duce eu însumi în spinarepanere încărcate, şi-mi amintesc că o dată am cărat unul atît de greu, +herlse şi cu mine, că, aproape să ne prăbuşim sub povară, eram nevoiţi săne odihnim din zece în zece paşi, a!ungmd la castel leoarcă de sudoare.

înd timpul urît începu să mă ţină închis în casă, am încercat să-mi reiauocupaţiile domestice G nu-mi fu cu putinţă. u vedeam în !urul meu decît celedouă fermecătoare prietene, pe prietenul lor, tot ceea ce le încon!ura, ţinutulunde trăiau ele, obiecte create sau înfrumuseţate pentru ele de imaginaţiamea. u mai eram nici o clipă al meu însumi, nălucirile nu mă mai părăseau.Kupă multe strădanii zadarnice de a îndepărta aceste cţiuni, am fost, încele clin urmă, cu totul cucerit de ele, şi nu m-am mai ocupat decît să punoarecare ordine şi oarecare şir în împletirea loGr, pentru a compune un fel de



roman.*arele necaz era de a mă dezminţi pe mine însumi într-un chip atît de

limpede şi atît de făţiş. Kupă principiile severe pe care le stabilisem cu atîtavuiet,B7Q

după maPimele austere pe care le predicasem cu atîîa străşnicie, după atîteainvective usturătoare la adresa cărţilor efeminate ce propovăduian dragosteaşi tnole- şcala, se putea oare închipui ceva mai neaşteptat, îmi izbitor, decîtsă u văzut înscriindu-mă dintr-o dată. cu propria roşa mînă printre autoriiacestor cărţi pe care-i combătusem cu atîta asprime E /imţeam aceastăneconsecvenţă în toată puterea ei, mă do!eneam, mă ruşinam, îmi făceamsînge rău din pricina ei > dar toate astea nu mă putură readuce a înţelepciune. /ub!ugat cu totul, a trebuit să-mi asum orice risc, să mă încumet a înfrunta gura lumii, urmînd să re$ectez după aceea dacă voi încuviinţa sau nu să dau a iveală opera meaG căci nu mă gîndeam încă să opublic.

&ceastă hotărîre luată, mă aruncai orbeşte în reveriile mele, şi, sucindu-leşi răsucindu-le în cap, sfSrşii prin a ticlui planul a cărui înfăptuire secunoaşte.6 ra desigur cel mai bun rezultat ce se putea trage din aiurărilemele > dragostea de bine, ce nu mi-a părăsit niciodată inima, le îndreptă sprescopuri pilduitoare, din care morala s-ar putut alege cu foloase. /cenele devoluptate şi-ar pierdut toată graţia lor, dacă ar fost lipsite de dulcelecolorit al nevinovăţiei. 3 fată slabă de înger e o inţă vrednică de milă, pecare iubirea o poate face interesantă, şi care adesea nu e mai puţin drăguţă >dar cine poate privi fără indignare spectacolul moravurilor la modă, şi cepoate mai revoltător decît trua unei soţii, necredincioase, care, călcînd înpicioare, în văzul lumii, toate îndatoririle sale, pretinde ca soţul să-i e

recunoscător pentru favoarea ce i-o acordă cCe binevoi să nu se lase prinsăasupra faptului E "iinţele desăvSrşite nu se a$ă în natura şi lecţiile lor nu sînttocmai atît de aproape de noi. însă cînd o fată tînără, născută cu6 Romanui 1ulic, sau oua =elois/ 5n.t.;.BL:o inimă pe atît de tandră pe est de cinstită, se lasă învinsă de iubire ca fată,şi regăseşte, ca femeie, destule poteri pentru a o învinge la rîndul ei şipentru a redeveni virtuoasă, cel ce va spune că acest tablou e întru totulscandalos şi nu e pilduitor, acela e un mincinos şi un. făţarnic G nulascultaţi.

Kincolo de acest subiect al moravurilor şi al cinstei con!ugale, sirius legat

de orice orinduire socială, mi-am propus şi unul mai tainic, de concordie şipace publică G scop. mai mare .şi mai însemnat poate prin eî însuşi, cel puţinpentru momentul în care mă a$am. "urtuna iscată de nciclopedie, departede a se potoli, era arunci în toiul ei. ele două partide, dezlănţuite unul împotriva celuilalt cu cca mai mare patimă, semănau mai aurind cu nişte lupiturbaţi, gata să se sfîşie între ei, decît cu nişte creştini şi nişte lozo cedoresc să se lumineze unii pe alţii, sa se convingă şi să se aducă pe caleaadevărului. u ie lipseau poate şi unora şi altora decît nişte conducători



bătăioşi care să se bucure de trecere, pentru a degenera într-tm război civil,şi Kumnezeu ştie unde ar dus un război civil pe chestiuni de religie, cîndintoleranţa cea mai crudă stăpînea, de fapt, ambele tabere. Kuşman înnăscut al oricărui spirit de partid, e spusesem deschis şi unora şi altoraadevăruri pe care ei nu le ascultaseră. *-am gîndit la un alt mi!loc care, în

naivitatea mea, mi se păru minunat> anume, de a îm- bîînzi ura lor reciprocădistrugîndu-le ideile preconcepute şi de a arăta ecărui partid meritul şivirtutea ce sSlăşluiau în celălalt, vrednice de stima şi respectul tuturormuritorilor. &cest^plan nesăbuit, care presupunea încredere în oameni şi princare ara căzut în păcatele ce i e găseam abatelui de /aint-)ierre, avusuccesul pe care trebuia să-l aibă > el nu apropie partidele şi nu e reuni decîtspre a mă zdrobi. &şteptînd ca ePperienţa să mă facă sa simt ponoaselenebunieiBL î



H /culptor din antichitate, s-a îndrăgostit de statuia Jalateci, făcută de ei însuşi şi s-a căsătorit cu ea după ce a fost însu$eţită de #enus 5n.t.;,



B *aurice-2uintin de 4a +our 567:9'67LL;, linul din pictorii celebri dinsecolul al U#-lea francez 5n.t.;.BLBmele, am dus-o mai departe, cutez a o spune, cu tai zel vrednic de cauza ce-o însu$eţea G am zugrăvit cele două caractere, al lui Yolmar şi ai 1uliei, cu o

încSntare ce mă făcea să sper că le înfăţişam atrăgătoare pe ammdouă, şi,mai mult încă, unul prin celălalt.*ulţumit de a schiţat în linii mari planul meu, m-am întors la situaţiile

de amănunt pe care le trasasem W -şi, din orSnduirea pe care le-am dat-o, aurezultat primele două părţi din ulie, pe care le-am scris şi le-am trecut pecurat în cursul acelei ierni, cu o plăcere de nespus, folosind pentru aceastacea mai frumoasă hîr-tie aurie, pulbere azurie şi argintie pentru uscareascrisului, şi aţă albastră pentru a-mi coase caietele G în sfSrşit, nu se puteaceva mai galant, ceva -mai drăguţ pentru fermecătoarele fete după care mă înnebuneam ca un alt )@gmalion6. în ecare seară le citeam şi reciteam<guvernantelorH, la gura sobei, aceste două părţi. "iica, fără a spune nimic,

suspina împreună cu mine de înduioşare G mama, care nu găsea nici oscofală în asta, nu înţelegea o iotă, rămSnea liniştită, şi se mulţumea să-mirepete, de cîte ori mă opream > <Komnule, să ştii că-i foarte frumos.H

Koamna d[pina@, neliniştită de a mă şti singur, iarna, în mi!locul pădurii, într-o casă izolată, trimitea foarte des sa capete veşti despre mine. iciodatăn-am avut mărturii atît de adevărate despre prietenia sa faţă de mine, şiniciodată a mea nu i-a răspuns cu mai multă însu$eţire. u mi-aş ierta să nuspecic, printre aceste mărturii, că dînsa îmi trimise portretul ei, şi-mi ceruinstrucţiuni spre a-6 avea pe al meu, pictat de 4a +our H B, şi care fuseseePpus la/alon. u trebuie, de asemenea, să omit o altă atenţie a sa, care va părea

demnă de rîs, dar care are legătura cu istoria caracterului meu prin impresiace-a lăsat-o asupra mea.. într-o zi, cînd afară era foarte frig, deschizînd unpachet de la ea, printre mai multe cumpărături pe care mi le făcuse găsiinişte $anel din &nglia, despre care îmi spunea că îl purtase şi dînsa, şi măsfătuia să-mi fac din el o vestă. Nileţelul ei era fermecător, plin de gingăşie şinaivitate. &ceastă gri!ă, mai mult decît prietenească, mi se păru atît dedelicată, ca şi cum s-ar dezbrăcat pe sine pentru a mă înveştmînta pemine, că, în emoţia mea, sărutai de douăzeci de ori, plîngînd, şi bileţelul şistofuliţa. +herese credea că am înnebunit. ciudat că, dintre toate semnelede prietenie pe care mi le-a arătat doamna d[pina@, nici unul nu m-a mişcatca acesta, şi că, chiar după ruptura noastră, nu m-am gîndit niciodată la el

fără să mă înduioşez. &m păstrat multă vreme bileţelul ei, şi l-aş mai avea încă, dacă n-ar avut soarta celorlalte scrisori ale mele din acel timp.u toate că boala de care sufeream nu mă lăsă mai de loc în pace în iarna

aceea, cînd o bună parte din timp am fost nevoit să folosesc sondele, acestaa fost totuşi, orice s-ar spune, anotimpul pe care, de la venirea mea în"ranţa, l-am petrecut într-o mai deplină linişte şi tihnă. )atru sau cinci luni, cîtvremea urîtă mă ţinu la adăpost de vizitele nepoftiţilor, am gustat, mai multdecît o făcusem înainte şi după aceea, o viaţă liberă, paşnică şi simplă, a



cărei plăcere îi mărea valoarea în ochii mei fără să am altă tovărăşie decît peaceea a celor două <guvernanteT, în realitate, şi pe a celor două prietene, în închipuire. îndeosebi atunci mă felicitam în ecare zi pentru hotlrîrea pe careavusesem înţelepciunea de a o lua, fără să ţin scama de cîrtirile prietenilormei, supăraţi de a ml

BL8



vălmăşagul ce domneau la )aris, cît de mult îi mulţumeam cerului că mădepărtase de aceste spectacole de groază şi nelegiuiri, ce n-ar făcut decîtsă-mi sporească, să-mi înăcrească erea ce-o sădise în mine privelişteadestrăbălărilor publice G pe cînd aşa, nemaivăzînd în retragerea mea decîtinţe vesele şi blînde, inima-mi nu se scălda decît în simţăminte frumoase.

otez aici cu mulţumire cursul ultimelor momente liniştite ce mi-au fosthărăzite. )rimăvara ce urmă acestei ierni atît de potolite văzu încolţindgermanele nenorocirilor ce-mi rămîne să le descriu şi în ţesătura cărora nuvoi mai întîlni perioade asemănătoare, cînd să mai pot respira în voie.

red însă a-mi aminti că, în cursul acestei perioade de pace şi în adînculsingurătăţii mele, n-am fost cu totul scutit de iscodirile holbachienilor.Kiderot îmi făcu oarecare sînge rău, şi nu ştiu dacă mă înşel .spu- nînd că înacea iarnă a apărut "iul naturalB, despre care voi avea de vorbit în curind. )elingă faptul că, din pricini ce se vor cunoaşte mai pe urmă, mi-au rămaspuţine momente limpezi din această epocă, cele pe care mi le amintesc sîntfoarte puţin precise în privinţa datelor. Kiderot nu-şi data niciodată scrisorile.

Koamna d[pina@, doamna d[=oudetot nu le datau nici ele pe ale lor decît cuziua săptămSnii, iar Kele@re proceda la fel de cele mai multe ori. înd amvrut să orînduiesc aceste scrisori în înşiruirea lor, a trebuit să adaug, pedibuite, date nesigure pe care nu mă pot

6 4a 9 ianuarie 67D7, tobert-"rancois Kamiens 56769'67D7;, a încercatsă-l ucidă pe 4udovic al U#-lea, atacmdu-l cu un cuţit. &tentatorul a fostarestat şi ePecutat 5n.t.;.

8 "iul natural, sau încercările virtuţii, comedie de Kiderot, a apărut înmartie 67D7 5n.t.;.BL9bizui. &stfel, neputînd Pa cu ePactitate începutul acestor certuri, prefer să

însemn aci, într-un singur capitol, tot ceea ce pot să-mi aduc aminte.Revenirea primăverii redublă dulcele meu delir şi, în vra!a învolburărilorerotice, am compus pentru ultimele părţi ale 1uliei mai multe scrisori, în carese simte îneîntarea cu care le-am scris. )ot să citez între altele pe aceeadespre lizeu şi despre plimbarea pe lac, care, dacă mi-amintesc bine, s%int lasfSrşitul părţii a patra. el care, citind aceste doua scrisori, nu--şi simte inima înmuindu-se şi topindu-se în înduioşarea ce mi le dictă, mai bine să închidăcartea> căci acela nu e făcut să !udece în chestiuni de sentiment.

+ocmai în acel timp am primit a doua vizita neprevăzută a doamneid[=oudetot. în absenţa soţului &, care era căpitan de !andarmerie, şi aamantului, de asemenea în serviciul militar, dînsa venise la au- bop.ne, la

mi!locul văii de la *ontmorenc@, unde închinase o casă destul de drăguţă. Keacolo se hotărîse rit facă o nouă ePcursie la +ermitage. Ke astă dată, veneacălare şi îmbrăcată bărbăteşte. u toate ca mie nu-mi plac- asemeneamascarade, asta mi se păru că e ca într-un roman, şi-mi aprinse inima."iindcă a fost prima şi unica întîmplare de acest fel în viaţa mea şt indcăprin urmările ei ea îmi va rămîne pentru totdeauna ca o amintire cumplită,e-mi îngăduit să intru în cîteva amănunte asupra acestui subiect.

Koamna contesă d++oudetot se apropia de treizeci de ani, şi nu era



frumoasă G laţa îi era ciupită de vărsat, obra!ii îi erau lipsiţi de frăgezime,avea vederea slabă şi ochii puţin bulbucaţi G cu toate acestea, avea un aertineresc, iar înfăţişarea sa, în acelaşi timp vioaie şi blîndă, era atrăgătoare.&vea o claie de păr negru ondulat natural, care, despletit, îi cădea pînă iagenunchi G era mică de talie şi punea în toate



mişcările ei o anumita stSngăcie şi totodată o anumită graţie. &vea un spiritfoarte natural şi foarte plăcut ! voioşia, ghiduşia şi naivitatea se îmbinau în



ea într-un chip fericitG îi ieşeau din gură fraze scăpărătoare, pa care nu iecăuta şi care uneori îi veneau pe negîn- dite. ra înzestrată cu multe talentealese, cînta la clavecin, dansa bine, făcea versuri destul de frumoase, înprivinţa caracterului, era al unui îngerG blîndeţea su$etească îi alcătuia fondulşi, în afară de prudenţă şi de forţă, în el se întruneau toate virtuţile. &vea mai

ales o asemenea încredere în ceilalţi, era de o asemenea sinceritate însocietate, că nici chiar duşmanii ei nu aveau nevoie să se ascundă de dSnsa. înţeleg prin duşmani pe aceia, .sau mai eurînd pe acelea care o urau G căci, în ce-o privea, ea n-avea o inimă în stare de a urî, şi cred că această însuşirecontribui mult să niă îndrăgostesc de ea. în condenţele celei mai intimeprietenii, n-am auzit-o niciodată vorbindu-i de rău pe cei absenţi, nici chiarpe cumnata sa. a era în stare să-şi ascundă gîndurile faţă de cineva şi nicisă-şi înăbuşe vreun .simţămînt, şi sînt convins că-i vorbea soţului însuşidespre amantul ei, aşa cum ie vorbea prietenilor, cunoscuţilor şi oricui, fărădeosebire. în sfSrşit, ceea ce dovedeşte fără tăgadă puritatea şi nevinovăţiaminunatei ei ri este că, lăsîn- du-se pradă celor mai năstruşnice distracţii şi

celor mai vizibile nebunii, făcea adesea unele foarte prime!dioase pentru ea,dar niciodată ofensatoare pentru altul."usese măritată foarte de tSnără şi fără voia ei cu contele d[=oudetot, om

cu vază, bun militar, însă cartofor, certăreţ, foarte puţin drăgăstos, şi pe careea nu l-a iubit niciodată. Jăsi în domnul de /aint-4am- bert toate meritelesoţului şi, în plus, însuşiri mai plăcute, spirit, virtuţi, talente. Kacă trebuie .săse ierte ceva moravurilor veacului, este, fără îndoială, oBLDdragoste pe care durata sa o purică, rezultatele o onorează şi care nu s-acimentat dedt printro stimă ireciprocă.

Kupă cit am putut să-mi dau seama, ea a venit să mă vadă din proprie

dorinţă, dar mai mult ca să-i facă plăcere lui /aint-4ambert. l o îndemnasela aceasta, şi avea dreptate să creadă că prietenia ce începea să se înripe între noi va face agreabilă această societate pentru toţi trei. a ştia căaveam cunoştinţă despre legăturile lor, şi, puţind să-mi vorbească despre elfără stingheri re, era resc să se simtă bine cu mine. #eniG o văzuiG eu eramatunci îmbătat de o dragoste fără obiectG această beţie mă orbi, acest obiectse Pă asupra ei G o vedeam pe 1ulie a mea în doamna d[=oudetot, şi încurmd n-o mai vedeam decît pe doamna d[=oudetot, dar învestită cu toateperfecţiunile cu care îmi împodobisem idolul inimii mele. /pre a mă da gata,ea îmi vorbi de /aint-4ambert ca o amantă pătimaşă. *olipsitoare putere aiubirii C &scultînd-o, simţindu-mă lingă ea, eram cuprins de un tremur

încSntător, pe care nu-6 mai încercasem niciodată lingă nimeni. a vorbea,iar eu eram cuprins de tulburareG credeam că nu fac decît să-i urmărescsimţămintele, cînd, de fapt, treceam prin simţăminte asemănătoare cu aleei G sorbeam cu lăcomie cupa cu otravă, din care nu gustam încă decîtdulceaţa. în sfSrşit, fără să-mi dau seama, şi fără să-şi dea nici ea seama, măfăcu să simt pentru ea însăşi tot ceea ce ea spunea despre amantul ei. #aiCcît de tîrziu, cît de aprig ardeam de o pasiune pe cît de vie pe atît denefericită pentru o femeie a cărei inimă era încărcată de dragostea pentru



altul Cu toată tulburarea nemaipomenită pe care o încercasem lingă ea, nu mi-

am dat seama la început de ceea ce mi se întSmplase G abia după plecareaei, în- cercînd să mă gîndesc la 1ulie, am constatat cu ui-BL7

mire că mi mă mai puteam gSndi decît la doamna d[=oucletot. &tunci ochiimi se deschiseră G îmi simţeam nenorocirea, gemeam, dar nu-i prevăzuiurmările.

Fovăii îndelung asupra modului cum să mă port cu ea, ca şi cînddragostea adevărată ţi-ar îngădui să stai şi să chibzuieşti. u eram încădecis, cînd ea reveni la mine pe neaşteptate. Ke astă dată eram însă păţit.Ruşinea, această tovarăşă a răului, mă făcu mutG tremurSnd în faţa ei, nu îndrăzneam să deschid gura, nici să ridic ochiiG eram intr-o tulburare de ne-descris, pe care era cu neputinţă ca ca să nu o văzut. &m luat hotărîrea dea i-o arăta şi de a o lăsa pe ea singură să-i ghicească pricina> era ca şi cum i-aş ii spus-o eu însumi intr-un chip cit se poate de limpede.

Kacă aş fost tînăr şi curtenitor şi dacă doamna d[=oudetot s-ar arătatslabă, aş condamna aci conduita eiG dar cum aşa ceva nu se întSmplă, nu potdecSt s-o laud şi s-o admir. &titudinea pe care o lua ea era aceea agenerozităţii şi totodată a prudenţei. u se putea depărta dintr-o dată demine ară a-i da ePplicaţii lui /aint-4ambert, care o trimisese el însuşi să măvadă > ar însemnat să ePpună doi prieteni la o ruptură şi poate la o ceartăpe care dSnsa vroia s-o evite. &vea pentru mine stimă şi bunăvoinţă. sefăcu milă de nebunia mea G departe de a o încura!a, o deplSnse şi încercă sămă vindece de ea. Korea să păstreze pentru amantul ei şi pentru ea însăşiun prieten la care ţinea > nu-mi vorbea de nimic cu mai multă plăcere cadespre strînsa şi dulcea societate pe care am putea-o forma între noi trei

cînd eu aş devenit rezonabil G şi nu se mărginea numai la aceste îndemnuriamicale, căci nu mă cruţa, la nevoie, de mustrările cele mai aspre, pe care lemeritam din plin.BLL

încă şi mai puţin mi e cruţam eu însumi. Ke cum fui singur, devenii maistăpîn pe ..mine G eram mai liniştit după ca-mi deschisesem su$etul s iubireadevine mai uşor de suportat cinci e cunoscută de aceea care o inspiră. +ăriacu care mi-o condamnam pe a mea ar li trebuit să mă lecuiască de ea, dacălucrul ar fost cu putinţă. i te motive puternice nu invocai în spri!inul meuspre a o înăbuşi C "elul meu de a trăi, simţămintele, principiile mele, ruşinea,trădarea, nelegiuirea, înşelarea unei încrederi arătată de prietenie, ridicolul,

în sfSrşit, de a arde la vîrsta mea de pasiunea cea mai smintită pentru oinţă a cărei inimă îndreptată către altul nu putea nici să mă întoarcă dindrum, nici să-mi dea vreo speranţă G pasiune care, pe deasupra, pe lingă cănu avea nimic cie cîştigat prin statornicie, devenea tot mai greu de înduratdin zi în zi.

ine ar crede că această din urmă consideraţie, care trebuia să le întărească pe toate celelalte, fu aceea care le înlătură E e mustrare decuget mi-aş putea face, gîndeam în sinea mea, pentru o nebunie dăunătoare



numai mie însumi E /înt eu oare un tînăr cavaler atît de prime!dios pentrudoamna d[=oudetot E u s-ar spune, după remuşcările mele presupuse căaerul, galanteria, înfăţişarea mea ar putea-o cuceriC i bine, sărmane 1ean- 1ac?ues, iubeşte în voie, cu cugetul împăcat, şi nu te teme că suspinele tale îivor face un rău lui /aint-4ambert C

/-a văzut că n-am fost niciodată, nici chiar în tinereţe, un încrezut. &cestfel de a !udeca îmi stăpSnea gîndurile, îmi încura!a pasiunea G a fost destulspre a mă lăsa pradă ei şi chiar de a rîde de scrupulul pe care credeam a mi-6 făcut mai mult din vanitate decît din chibzuinţă. 4ecţie demnă de reţinutpentru su$etele curate pe care viciul nu le atacă niciodată de-a dreptul, cigăseşte mi!locul de a le lua pe nepre-BLQ6Q ' onfesiuni ' 1. 1. Rousseau ' voi.



gătite, ascunzîndu-se totdeauna sub un anumit sosm, şi adesea sub oanumită virtute.



#inovat fără de renruşcări, am fost în curînd, şi fără de măsură, şi voiarăta cum pasiunea mea a urmat calea rii mele, spre a mă tSrî pînă la urmă în prăpastie. 4a început ea luă un aer umil spre a mă linişti, şi, ca să nu-mitaie cura!ul, împinse această umilinţă pînă la neîncredere. Koamnad[=oudetot, fără a înceta de a mă readuce la datoria mea, la ordine, la

înţelepciune, fără a-mi măguli o clipă sminteala, mă trata, altminteri, cu ceamai mare blîndeţe şi luă faţă de mine tonul celei mai înduioşătoare prietenii.&ceastă prietenie mi-ar fost de a!uns, o mărturisesc, dacă aş crezut-osincerăG dar găsind-o prea vie pentru a adevărată, îmi băgai în cap căiubirea, acum atît de puţin potrivită cu vîrsta şi cu înfăţişarea mea, măcoborSse în ochii doamnei d[=oudetot G că această tînără zvînturatică nuvroia decît să se !oace cu mine şi cu graţiile mele veşte!ite G că îi spusesetotul lui /amt-4ambert şi că, indignarea faţă de trădarea mea făcîndu-6 peamant să i se alăture, se înţelegeau amSndoi prin a sfSrşi să-mi piardă capulşi să-şi bată !oc de mine. &semenea prostii, ce mă făcuseră la douăzeci şişase de ani să mă frămSnt în legătură cu doamna de 4arnage, despre oare

nu ştiam nimic, mi-ar fost iertate la patruzeci şi cinci faţă de doamnad[=oudetot dacă n-aş ştiut ca atît ea cit şi amantul ei erau prea cumsecadepentru a se deda la un !oc atît de barbar.

Koamna d[=oudetot continuă să-mi facă vizite, pe care nu întîrziai să i le înapoiez. i îi plăcea să umble, întocmai ca şi mie G făceam împreună lungiplimbări printr-un ţinut încSntător. *ulţumit că iubesc şi că o pot spune, aş fost în cea mai fericită situaţie dacă ciudăţenia mea nu i-ar stricat totfarmecul. a nu înţelese la început nimic din prosteasca ră-BQ:

ceală cu care-i primeam răsfăţurileG dar inima mea, care nu ştia săascundă nimic din ceea ce simţea, o făcu în curmei să-mi cunoască bănuielile

D vru să le ia în rîsG acest mi!loc nu-i reuşiG rezultatul ar fost că aş izbucnit în furie G atunci schimbă tonul. Nlîn- deţea ei compătimitoare fu de neînvinsGdînsa îmi făcu mustrări care mă străbătură adînc D îmi arătă, faţă de temerilemele neîntemeiate, nelinişti de care abuzai. -am cerut dovezi că nu-şi rîdeaele mine. a văzu că nu era chip să mă potolească. &m devenit stăruitor,pasul era delicat. uimitor, e, poate, unicul caz cînd o femeie, a!ungînd pînăla a se tîrgui, a ieşit _ din încurcătură cu faţa curată. u-mi refuză nimic clinceea ce prietenia cea mai caldă putea să acorde. u-mi acordă nimic care săo facă necredincioasă, şi avui umilinţa de a vedea că $acăra cu care uşoareleei favoruri îmi aprindeau simţurile nu produse în ale sale nici cea mai micăseînteie.

&m spus undeva că nu trebuie să acorzi nimic simţurilor atunci cînd vreisă le refuzi ceva. )entru a înţelege cît ele falsC era această maPimă cudoamna d[=oudetot şi cum ea a avut dreptate de a se bizui pe ea însăşi, artrebui să intru în amănuntele lungilor şi deselor noastre întîlniri între patruochi şi a le urmări în toată vioiciunea lor în cursul celor patru luni pe care le-am petrecut împreună într-o intimitate aproape fără ePemplu între doiprieteni de sePe diferite, ce se opresc la graniţe pe care noi nu le-am trecutniciodată. &h, dacă am a!uns să cunosc atît de tîrziu adevărata iubire, atunci



inima şi simţurile mele să-i plătească tributul, şi cît de mari pot tresăririlece trebue să le încerci alături de o inţă iubită care te iubeşte, dacă chiar odragoste neîmpărtăşită poate insu$a unele ca acestea C

Kar greşesc cînd spun o dragoste neîmpărtăşităG căci a mea a fost împărtăşită într-un anume felG ea

BQ66QH



BQ9face ea, la sărutarea ce mă aştepta la sosire. &ceastă singură sărutare,



această sărutare fatală îmi aprindea smgele, înainte chiar de a o primi, în aşamăsură, că mintea mi se tulbura, privirea mi se înceţoşa, genunchii îmitremurau şi nu mă mai puteam ţine pe picioare G trebuia să mă opresc, să măaşez !os G întreaga mea maşină intra într-o răvăşire de neconceput, eramgata să leşin. Kîndu-mi seama de această prime!die, încercam, pornind mai

departe, să o uit şi să mă gSndesc la altceva. Kar nu făceam douăzeci depaşi, şi aceleaşi gSnduri, dimpreună cu tot ceea ce avea să urmeze, mănăpădeau din nou fără să le pot izgoni, şi, oricît m-aş zbătut, nu credeamca îmi va cu putinţă să străbat singur drumul acela fără să ma prăbuşesc.&!ungeam la aubonnc slăbit, epuizat, zdrobit, abia ţinîndu-mă pe picioare.Ke cum o vedeam, totul se îndrepta, nu mai simţeam lingă ea decît năvălireaunei vigori nesecate şi totdeauna de prisos. în drumul meu, acolo unde începea să se zărească aubonne, se a$a un tăpşan frumos, numit muntele3limp, unde ne întSlneam cîte o dată, ecare venind din direcţia sa. usoseam cel dintSi, căci eram făcut să o aşteptG dar cit de scump mă costaaceastă aşteptare C a să-mi fac de lucru, încercam să scriu cu creionul bilete

pe care le-aş putut aşterne pe hîrtie cu cel mai curat sînge din mine Gniciodată n-am putut să termin unul care să poată descifrat. înd ea găseavreunul în scobitura asupra căreia ne înţelesesem, nu putea să vadă altceva în el decît starea cu adevărat vrednică de plîns în care mă a$am scriindu-6.&ceastă stare, şi mai ales durata ei, trei luni de abstinenţă şi de aţîţarecontinuă, mă arunca într-o sleire din care nu m-am putut reface ani de zile şicare pînă la urmă mi-a lăsat un beteşug ce-6 voi duce, sau mă va duce, lamormînt. &ceasta a fost singura desfătare amoroasă a barba-tului cu temperamentul cel mai nestăvilit, dar totodată şi cel mai timid, pecare natura l-a zămislit poate vreodată. &cestea au fost ultimele zile fericitece mi-au fost hărăzite pe pămSnt> aici începe lunga ţesătură a nenorocirilor

vieţii mele, ce vor rareori întrerupte./-a văzut, în tot cursul vieţii mele, că inima-mi, limpede cum e cristalul, n-a putut să ascundă nici măcar un minut vreun simţămînt ceva mai viu ce s-acuibăiit în ea. /ocotiţi de mi-ar fost cu putinţă sa ascund prea multă vremedragostea ce o nutream pentru doamna d[=oudetot. ntimitatea noastrăsărea în ochii tuturor, iar noi nu făceam din ea nici taină, nici mister. ăci nuera de natură să aibă nevoie de aşa ceva, şi cum doamna d[=oudetot armapentru mine prietenia cea mai caldă, de care nu se mustra niciodată, euaveam pentru ea o stimă a cărei îndreptăţire nimeni n-o cunoştea mai bineca mine G ea, sinceră, cu gîndul în altă parte, nepăsă- toare G eu, fărăascunzişuri, stîngaci, mîndru, nerăbdător, întărîtat, atrăgeam privirile asupra-

ne, în amăgitoarea noastră siguranţă, mai mult decît am făcut-o dacă am fost amSndoi vinovaţi. e duceam şi unul şi altul la hevrette, ne pomeneamadesea împreună acolo, cîte o dată chiar dîndu-ne întSlnire. Fi ne purtam înfelul nostru obişnuit, ne plimbam în ecare zi amSndoi, vorbind despreiubirile noastre, despre obligaţiile noastre, despre prietenul nostru comun,despre nevinovatele noastre planuri, prin parc, prin faţa apartamentuluidoamnei d[pina@, pe sub ferestrele sale, de unde ea, urmă- rindu-ne fără încetare şi crezîndu-se sdată, îşi umplea inima, privindu-ne, de mînie şi de



indignare."emeile au, toate, arta de a-şi ascunde furia, mai ales cînd ea e

înverşunată G doamna d[pina@, vio-BQDlentă, dar stăpSnită, poseda îndeosebi această artă în cel mai înalt grad. a

se prefăcu a nu vedea nimic, şi în timp ce-şi redubla faţă de mine atenţiile, îngri!irile şi aproape aţîţăriie,% căuta s-o copleşească pe cumnata ei cunecuviinţe şi cu semne de dispreţ ce părea a vroi să mi le insu$e şi mie. /e înţelege că nu izbutea G în schimb eu treceam prin. chinuri cumplite. /fSşiatele simţăminte ce se bateau cap în cap, în timp ce eram mişcat demîngîierile sale, abia îmi stăpSneam inîn![a dnd o vedeam pornită împotrivadoamnei d[=oudetot. NlSndeţea îngerească o făcea însă pe aceasta să înduretotul fără a se plSnge şi chiar fără a se mai supăra pe cealaltă. Ke altminteri,ea era adesea atît de distrată şi totdeauna atît de puţin sensibilă la asticl delucruri, îneît de cele mai multe ori nici nu-şi dădea seama de ele.

ram atît de înlănţuit de pasiunea mea, că, ncvăzui d nimic altceva decît

pe /ophie 5era unul din numele doamnei d[=oudetot;, nu observam cădevenisem subiectul de discuţie al celor din casă şi al vizitatorilorneaşteptaţi. Naronul d[=olbach, care, după cît ştiu, nu venise niciodată lahevrette, se număra printre aceştia din urmă. Kacă aş li fost tot atît debănuitor pe cît devenisem mai tSrziu, aş putut crede că doamna d%pina@anume pusese la cale vizita lui spre a-î da hazliul prile! de a.-l vedea peetăţean îndrăgostit. Kar eu eram atît de năuc atunci, că nici nu vedeammăcar ceea ce sărea în ochi la toată lumea. Kar nătîngia mea nu mă împiedică să-î văd pe Naron mai mulţumit, mai voios ca de obicei. în loc de amă privi în negru, ca de regulă, îmi arunca sute de cuvinte glumeţe, din carenu înţelegeam nimic. "ăceam ochii mari fără a răspunde ceva G doamna

d[pina@ rîdea pe înfundate G nu ştiam în ce ape se scăldau. um nimic nu întrecea încă graniţele glumei, tot ceea ce aş avut mai bunBQMde faeut, dacă le-aş înţeles !ocul, ar rost să la citit în strună. adevărat însă că în rîn!etul ele veselie al Naronului se zărea sclipindu-i în ochi obucurie răutăcioasă, ce m-ar neliniştit, poate, dacă aş remarcat-o atuncitot aşa de bine precum mi-o reamintii mai tîrziu.

într-o zi, ducSndu-mă s-o văd pe doamna d[=oudetot la aubonne, după întoarcerea dintr-una din călătoriile sale la )aris, o găsii tristă şi observai căplSnsese. &m fost nevoit sa mă stăpSnesc, deoarece doamna de Nlainville,sora bărbatului ei, era de faţă D dar de cum găsii un moment prielnic, îi

arătai tulburarea mea. <&h, îmi spuse ea oftînd, mă tem ca nebuniiledumitale să nu mă coste liniştea zilelor mele. /aint-4ambert a a$at totul, şimi-a şi spus-o. l îmi dă dreptate, dar păstrează o supărare, din care, şi astamă pune pe gSnduri, îmi ascunde o parte. Kin fericire, îi vorbisem desprelegăturile noastre, înripate cu spri!inul lui. /crisorile mele către el erau plinede dumneata, întocmai ca şi inima-mi > nu i-am tăinuit clecît dragosteadumitale nesăbuită, pe care speram s-o vindec, şi din care, fără a mi-ospune, văd că-mi face o crimă. ineva ne-a bSrt, vroind să-mi facă rău G dar



nu-i nimic. 3ri o rupem cu totul, ori vei fG aşa cum trebuie să i. u vreau sămai am a-i ascunde nimic amantului meuA.

& fost prima oara cSnd m-a cuprins ruşinea de a mă vedea umilit, prinsimţămSntul greşelii mele, in faţa unei femei tinere, de la care primeam îndreptăţite mustrări şi căreia ar trebuit să-i u mentor. ndignarea ce-o

simţeam împotriva mea însumi ar ii fost de a!uns, poate, spre a-mi învingeslăbiciunea, clacă duioasa compătimire cc mi-o inspira victima nu mi-ar înmuiat şi mai mult inima. #ai, era oare acesta momentul să o pot întări,cSnd era năpădită de lacrimi ce-o cuprindeau din toate părţile E &ceastă



înduioşare se transformă în curînd în mînie contra ticăloşilor pîrîtori ce nuvăzuseră decît păcatul unui simţămînt nelegiuit, dar involuntar, fără a crede,



fără a-şi închipui măcar sincera onestitate su$etească ce-6 răscumpăra. -am stat multă vreme la îndoială în pri- .vinţa manii de la care pornea lovitura.

Ftiam şi unul şi altul că doamna d[pina@ ţinea legătura cu /aint-4ambert.&ceasta nu era prima furtună pe care ea o stîrnise împotriva doamneid[=oudetot, făcînd mii de eforturi spre a-i îndepărta amantul, iar reuşita

unora dintre aceste eforturi dădea ioc la temeri pentru viitor. Ke altfel,Jrimm, care, mi se pare, îl urmase pe domnul de astries în armată, se a$a în Yestfalia, ca şi /aint-4ambert, unde se vedeau din cînd în cînd. Jrimm încercase de cî- teva ori s-o cucerească pe doamna d[=oudetot, dar nuizbutise. &tunci, foarte înăcrit, încetă cu totul de a o mai vedea. /e poate înţelege cu cît sînge rece, modest cum îl ştim, o învinuia ca preferă un bărbatmai în vîrstă decît el, şi despre care el, Jrimm, de cînd îi frecventa pe ceimari, nu mai vorbea decît ca despre prote!atul său.

Nănuielile mele asupra doamnei d[pina@ se transformară în certitudinecînd a$ai ce se petrecuse în casa mea. în timp ce mă a$am la hevrette, +herese venea adesea acolo, e ca să-mi aducă scrisorile ce le primeam, e

ca să dea îngri!irile necesare şubredei mele sănătăţi. Koamna d[mpina@ o întrebase dacă nu ne scriam, eu şi doamna d[=oudetot. 4a mărturia ei,doamna d[pina@ îi ceruse să-i dea scrisorile doamnei d[=oudetot, asigurînd-o că le va închide la loc aşa de bine, îneît nimic nu se va cunoaşte. +herese,fără să arate cît de mult o scandaliza această propunere, şi chiar fără să măprevină, se mulţumi să ascundă şi mai bine scrisorile ce mi le aducea >precau-BQLţie foarte înţeleaptă, căci doamna d[pina@ o prade a la sosire şi, ieşindu-i încale, împinse de mai multe ori îndrăzneala pînă la a o scotoci prin pestelcă."ăcu şi mai mult > invitîndu-se într-o zi să vină împreună cu domnul de

*argenc@ să ia masa la =ermitage, ceea ce se întîmpla pentru prima dată decînd locuiam acolo, se folosi de timpul cît eu mă plimbam cu *argenc@pentru a intra în cabinetul meu împreună cu mama şi ica, şi le sili să-i aratescrisorile doamnei d[=oudetot. Kaca mama ar ştiut unde se a$au, scrisorilear fost scoaseG din fericire însă, numai ica ştia unde sînt, şi ea negă că aş păstrat vreuna. *inciună, reşte, plină de cinste, de credinţă, demărinimie, pe cînd adevărul n-ar fost decît o trădare. Koamna d[pina@,văzînd că n-o putea în- frînge, se strădui să-i aţîţe gelozia, mvinuind-o că e oproastă şi o oarba. <um poţi, îi spuse ea, să nu vezi că între ei e o legăturănelegiuită E Kacă, în ciuda a tot ceea ce-ţi sare în ochi, ai nevoie de altedovezi, fă ceea ce trebuie să faci spre a le avea > zici că el rupe scrisorile

doamnei d[=oudetot de îndată ce e-a citit. i bine, strînge cu gri!ă bucăţeleleşi da-mi-le mie G mă însărcinez să le refac la loc.A &cestea erau lecţiile pecare prietena mea i le dădea tovarăşei mele dc viaţă.

+herese avu cumpătarea de a păstra multă vreme tăcere asupra tuturoracestor încercăriG dar, văzînd temerile mele, se socoti obligată să-mi spunătotul, astfel ca eu, ştiind cu cine am de a face, să iau mă- suri spre a mă feride loviturile ce mi se pregăteau. ndignarea, furia mea nu se pot descrie. înloc să mă prefac faţă de doamna d[pina@, după pilda ei, şi să folosesc



şiretlicuri împotriva şiretlicurilor, mă lăsaC pradă rii mele nestăpînite şi, cunesăbuinţa mea obişnuită, izbucnii cu toată înverşunarea. /e poate vedeaBQQnesocotinţa mea din scrisorile următoare, ce arată îndea!uns modul de aproceda al unuia şi al celeilalte

în această împre!urare.N4+ K 4& K3&*& K[)&w 5)achetul &, nr. 99;3are de ce nu te mai vad de loc, scumpul meuprieten E /înt îngri!orată de dumneata. îmi făgăduise şi atSta ca ai să viimereu de la =ermitage aiciC în această privinţă îţi lăsasem toată libertateaGdar nu să laşi să treacă opt zile. Kacă nu mi s-ar spus ca stai bine cusănătatea, te-aş crede bolnav. 7 e-arn aşteptat alaltăieri sau ieri, şi nu te-arnvăzut apărînd. Koamne, ce-i cu dumneata E u cred să ai treburiG nu cred săai nici necazuri, căci altfel ai venit să mi le spui numaidecît. şti cumvabolnav E u mă face sa u neliniştită, te rog. 4a revedere, scumpe prietenGe ca acest la revedere să-mi dea pm semn de viaţă despre dumneata,

Rx/)0/*iercuri dimineaţa.u pot încă să vă spun nimic. &ştept să u lămurit mai bine, şi, mai curînd

sau mai tSrziu, voi . )înă atunci, ţi încredinţată că nevinovăţia pusă subsemnul îndoielii va găsi un apărător destul de dirz spre a-i face pedefăimători să se căiască, oricine ar ei.&4 K34& N4+ K 4& &&F 5)achetul &, nr. 9D.;

Ftii că scrisoarea dumitale mă îngrozeşte E 3are ce vrea să spună t &mcitit-o de mai mult de douăzeci şi cinci de ori. în adevăr, nu înţeleg nimic.#ăd8::

doar că eşti neliniştit şi frămîntat şi că aştepţi să rai mai i, ca să-mi vorbeşti./cumpe prieten, aşa ne-a fost înţelegerea> e-a devenit oare prietenia, încrederea noastră E /i cum le-am pierdut E şti cumva supărat pe mine saudin pricina mea E 3ri ce-ar , vino deseară, te con!ur > adu-ţi aminte ce mi-aifăgăduit, acum opt zile, de a nu ţine nimic pe inimă şi de a-mi spune n, u >_rudele cit totul. /cumpe prieten, trăiesc în această încredere... 0ite, ţi-amrecitit încă o dată scrisoarea > înţeleg tot atît de puţin ce vrea să spună, darea mă face să tremur. *i se pare că eşti cumplit de tulburat. &ş vrea să teliniştescG dar, cum nu cunosc motivul îngri!orărilor dumitale, nu ştiu ce să-ţispun altceva, decît că sînt tot atît de nenorocită ca şi dumneata, pînă c%ind tevoi vedea. Kacă nu vei diseară la ceasurile şase aici, voi porni mîtne

dimineaţă spre =ermitage, pe orice vreme şi oricum mă voi simţi G căci nu-s în stare să mai îndur această nelinişte. u bine, dragul meu prieten. "ie ce-o, îndrăznesc să-ţi spun, fără a şti clacă ai sau nu ai nevoie de sfatul meu >caută ele ia măsuri ca săi opreşti progresele pe care le face amărăciunea însingurătate. 3 muscă devine un monstru, am încercat asta adeseori.Rx/)0/*iercuri seara.

u pot veni. săi văi văd, nici săi primesc vizita dumneavoastră, atîta timp



cît va dura neliniştea în care nici a$u. încrederea de care vorbiţi nu mai[ePistă, şi nu vă va !i uşor s-o recîştigaţi. u văd în prezent, în graba voastră,decît dorinţa de a trage din mărturisirile altuia anumite foloase care să sepotrivească vederilor dumneavoastrăG dar inima mea, atît de înclinată să sereverse într-o inimă ce. se deschide ca s-o

8:6primească, se închide la viclenie şi la şiretenie. în greutatea pe care o găsiţi în a înţelege biletul meu, recunosc dibăcia dumneavoastră obişnuită. *ăcredeţi oare atît de lesne de păcălit, ca să-mi închipui că nu l-aţi înţeles E uGdar vă voi învinge frazele cu subînţeles prin tăria sincerităţii. &m să mă ePplicmai clar, ca să mă pricepeţi încă şi mai puţin.

Koi amanţi devotaţi şi vrednici de a se iubi îmi sînt deosebit de dragiG măaştept să nu ştiţi despre cine vorbesc, cită vreme nu vă voi spune numele lor.)resupun ca cineva a încercat să-i despartă, şi că s-a folosit de mine spre astîrni gelozia unuia din cei doi. &legerea nu e prea iscusită, dar ea se pare a fost la indemîna răutăţii, şi de această răutate numai pe dumneavoastră vă

bănuiesc. /per că asta devine mai limpede.&şadar, femeia pe care o stimez cel mai mult ar făptuit, după cîte amauzit, ticăloşia de a-şi împărţi inima şi persoana între doi amanţi, iar eu peaceea de a unul dintre aceşti doi nemernici E Kacă aş şti că o singură clipădin viaţă aţi putut ghidi astfel despre ea şi despre mine, v-aş urî pînă lamoarte. Kar eu vă acuz de a spus-o, iar nu de a crezut aşa ceva. u-midau seania, în acest caz., căruia din cei trei aţi vrut să-i faceţi rău G dar dacădoriţi liniştea, temeţi-vă de a avut nefericirea să izbutiţi. -am ascuns nicifaţă de dumneavoastră, nici faţă de ea, tot răul pe care-l gîndesc despreanumite legăturiG dar doresc ca ele să sfîrşească printr-un mi!loc tot atît decinstit ca şi cauza lui, şi ca o iubire nelegitimă să se transforme într-o eternă

prietenie. u, care n-am făcut niciodată rău nimănui, să slu!esc oare în modnevinovat spre a-l face prietenilor mei E u, nu v-aş ierta-o niciodată G aşdeveni duşmanul dumneavoastră de neîmpăcat. /ingure tainele8:Bdumneavoastră vor respectate, căci nu voi niciodată un om fără cuvînt.

u-mi închipui că îndoielile în care mă găsesc au să poată dura multăvreme. n voi întîrzia să a$u dacă m-am înşelat. &tunci voi avea poate de îndreptat mari greşeli, şi nimic nu voi făcut în viaţa mea cu mai multătragere de inimă. Kar ştiţi cum îmi voi răscumpăra păcatele în puţinul timpce-mi rămSne să-l petrec alături de dumneavoastră E "ăcînd ceea ce nimenialtul nu va face în locul meu > spunîndu-vă cu toată sinceritatea ceea ce

gSndeşte lumea despre dumneavoastră şi arătîndu-vă spărturile pe care leaveţi de umplut la reputaţia dumneavoastră. u toţi pretinşii prieteni ce vă încon!oară, cînd mă veţi vedea plecînd, veţi putea spune adio adevăruluiGcăci nit veţi mai găsi pe nimeni care să vi-l spună.&4 +R4& N4+ K 4& &&F 5)achetul &, nr. 9M;

u înţelegeam nimic din scrisoarea dumitale de azi-dimineaţăG ţi-cemspus-o, indcă aşa era. 3 înţeleg însă pe aceea de astă-searăG nu te teme căam să-i răspund vreodată> sînt prea grăbită s-o uit, şi cu toate că îmi făceai



mila, n-am putut să mă apăr de amărăciunea cu care ea mi-a umplut inima.u, să folosesc viclenia, şiretenia faţă de dumneata C u, învinuită de cea maineagră dintre ticăloşiiC &dioG regret c-ai avut... &dio> nu mai ştiu ce spun...&dio> voi tare grăbită să te iert. #ei veni cînd vei voiC #ei primit mai binedecît o vor cere bănuielile dumitale. /cuteşte-te însă de a-ţi face necazuri pe

seama reputaţiei mele. )uţin mă interesează ce se crede des- prea ea.)urtarea mea e bună, şi asta mi-e de a!uns. )e deasupra, nu ştiu absolutnimic de ceea ce li s-a8:8



intîmplat celor două persoane, care-mi sînt tot atît de dragi ca şi clmnhale.&ceastă ultimă scrisoare mă scoase dintr-o cumplită încurcătură, şi mă



aruncă într-alta care nu era de loc mai mică. u toate că aceste scrisori şirăspunsuri plecaseră şi veniseră în decurs de o zi, cu o repeziciune ePtremă,acest interval de timp fusese de a!uns pentru a-mi domoli izbucnirile de furieşi a mă lăsa să re$ectez asupra marii mele nesocotinţe. Koamna d[=oudetotmă sfătuise de atîtea ori să ramm liniştit şi să-i las ei gri!a de a se descurca

singură în această afacere şi de a ocoli, mai ales în acel moment, oriceruptură şi orice scandal, dar cu, prin !ignirile cele mai crunte şi mai făţişe, nufăceam decît să stSrnesc mania în inima unei femei care şi aşa era destul de întărStată. "ireşte, nu trebuia să mă aştept din partea ei decît la un răspunsatît de mîndru, atît de sdător, atît de dispreţuitor, încît n-aş putut, fărăcea mai nevrednică laşitate, să mă opresc de a-i părăsi numaidecît casa. Kinfericire, cu o dibăcie ce întrecea furia mea, ea se feri, prin felul cum îşi încheia răspunsul, de a mă aduce la această ultimă notărîre. +rebuia însă orisă plec, ori să mă duc s-o văd G alternativa era cCe neînlăturat. &m ales ceade a doua cale, foarte îngri!orat să nu-mi pierd cumpătul în ePplicaţia ce-oprevedeam. ăci, ce puteam să spun fără a o compromite nici pe doamna

d[=oudetot, nici pe +he- rSse E Fi vai de aceea pe care aş numit-o C Kenimic nu mă temeam mai mult ca de răzbunarea unei femei necruţătoare şiintrigante faţă de aceea care i-ar căzut în mSnă. +ocmai spre a preveniaceasta nenorocire, nu vorbisem în scrisorile mele decît de bănuieli, ca să uscutit de a aduce dovezi. adevărat că asta făcea furia mea şi mai deneiertat, deoarece nişte simple bănuieli nu mă puteau îndreptaţi sa tra-tez o femeie, şi mai cu seama o prietena, aşa cum o tratasem pe doamnad[pina@. Kar aici începe marea şi nobila sarcină, pe care am îndeplinit-o cudemnitate, de a-mi ispăşi păcatele şi slăbiciunile ascunse, împovărSnd u-măcu alte păcate, mai grave, de cave nu eram în stare şi pe care nu le-amfăptuit niciodată.

-am avut de înfruntat cearta de care mă temusem, şi cu asta mă liniştii în privinţa temerilor. 4a sosirea mea, doamna d[pina@ îmi sări de gît,izbucnind în lacrimi. &ceastă primire neaşteptată, şi din partea unei vechiprietene, mă mişcă adineG începui să plîng şi eu. îi spusei cîteva cuvinte ce n-aveau mare însemnătate G ea îmi spuse altele care aveau şi mai puţină, şitotul se sfSrşi aici. /e întinsese masaG ne-am aşezat, şt, în aşteptareaePplicaţiei, pe care o credeam amînată după ce vom mSncat, luai o mutrăposomorită, căci sînt totdeauna atît de apăsat de cea mai mică nelinişte cemă tulbură, incit n-aş putea-o ascunde nici faţă de cei mai puţin clarvăzători.&erul meu încurcat trebuia să-i dea cura! G totuşi, ea nu se încumetă lanimic G nu avu loc nici o ePplicaţie după masa, cum nu avusese nici înainte.

u avu loc nici a doua zi, şi convorbirile noastre în doi fură umplute doar delucruri fără noimă sau de cîteva cuvinte sincere din partea mea, prin care,mărturisindu-i că nu mă puteam încă pronunţa asupra temeiniciei bănuielilormele, o încredinţam cu multă convingere că, dacă ele se vor dovedineîntemeiate, întreaga mea viaţă ar consacrată reparării nedreptăţii lor. anu arătă nici cea mai uşoară curiozitate de a şti cu precizie care erau acestebănuieli, nici de unde îmi veniseră ele, şi toata împăcarea noastră, atît dinpartea ei cît şi din a mea, consta în îmbrăţişarea de la început. Keoarece



numai ea era cea !ignită, cel puţin în formă, socotii că nu era de datoria measă caut o lămurire pe care ea însăşi n-o căuta, şi am plecat pre-B8:Dcum venisem. ontinuînd, de altfel, să păstrăm- aceleaşi legături ca şi

înainte, am uitat în curînd aproape cu totul această gîlceavă, şi avui prostiasă cred că şi ea uitase, deoarece părea a nu şi-o mai aminti.&sta nu a fost, cum se va vedea îndată, singura obidă pe care mi-o atrase

slăbiciunea mea G căci am cunoscut altele la fel de dureroase, ce nu porneaude la mine, şi care aveau drept cauză dorinţa unora de a mă smulge dinsingurătatea mea, după ce vor făcut ca ea să-mi e chinuitoare. &cesteaporneau din partea lui Kiderot şi a holbachienilor. Kupă stabilirea mea la=ermitage, Kiderot nu încetase de a mă hărţui, e el însuşi, e prin Kele@re,şi văzui în curînd, după glumele pe care acesta le făcea despre plimbărilemele prin boschete, cu cîtă plăcere îl travestiseră pe pustnicul din mine într-un cioban îndrăgostit. Kar nu despre asta era vorba în certurile mele cu

Kiderot ţ ele aveau pricini mai adinei. Kupă publicarea "iului natural, el îmitrimise un ePemplar, pe care-î citisem cu interesul şi cu atenţia ce se aratălucrărilor unui prieten. itind soiul acela de poetică în dialog pe care el oadăugase acolo, am fost surprins, şi chiar puţin întristat, găsind, printre maimulte fraze supărătoare, dar tolerabile, împotriva singuraticilor, aceastăaspră şi dură sentinţă, fără nici o îndulcire > umai omul rău trăieşte singur.&ceastă sentinţă e echivocă, ea are două înţelesuri, după părerea mea> unulfoarte adevărat, altul foarte fals> căci e cu neputinţă ca un om care e şi vreasă e singur să poată şi să dorească să facă rău cuiva, şi, prin urmare, să eel însuşi rău. /entinţa prin ea însăşi cerea deci o interpretare G şi o cerea cuatît mai mult din partea unui autor care, atunci cînd o tipărea, avea un

prieten retras în singurătate. *i se părea necuviincios şi necinstit, e de auita, publicînd această sentinţă, de prietenul singuratic, e, dacă şi l-ar amintit, de a nu8:M făcut, măcar ca principiu general, cuvenita şi dreapta ePcepţie ce o datoranu numai acestui prieten, dar atîtor înţelepţi respectaţi care au căutat, întoate timpurile, liniştea şi pacea în izolare, şi din care, pentru prima dată cCecînd ePistă lumea, un scriitor îşi îngăduie să facă fără deosebire, dintr-osingură trăsătură de condei, tot atîţia sceleraţi.

îl iubeam cu căldură pe Kiderot, îl stimam cu sinceritate, şi mă aşteptam,cu toată încrederea, la aceleaşi simţăminte din partea lui. Kar, depăşit de

neobosita lui încăpăţînate de a mă contrazice mereu în gusturile mele, în înclinările mele, în felul meu de a trăi, în tot ceea ce nu mă interesează clecîtpe mine G revoltat de a vedea că un om mai tînăr ca mine 6 vrea sa mă îndrumeze ca pe un copil G dezgustat de uşurinţa lui de a fce făgăduieli şide nepăsarea de a şi le ţine G plictisit de atîtea întîlniri date de el şi la care elnu venea, şi de cutezanţa de a da altele pentru a lipsi iarăşi G sătul de a-6aştepta în zadar de trei sau de patru ori pe lună, în zilele Pate de el însuşi,şi de a mînca singur seara, după ce mă duceam înaintea lui pînă la /aint-



Kenis, şi după ce-6 aşteptasem toată ziua, mi-era inima cu prisosinţă plinăde greşelile lui repetate. &ceasta din urmă mi se păru mai gravă şi mă mîhnişi mai mult. -am scris, spre a mă plînge, dar cu o blîndeţe şi o duioşie ce măfăcu să ud hîrtia cu lacrimi, iar scrisoarea mea era destul de mişcătoare sprea i le putut smulge şi lui. u veţi ghici niciodată care a fost răspunsul său

asupra acestui articol > iată-î, cuvînt cu cuvînt 5pachetul &, nr. 88; >*ă bucur că lucrarea mea ţi-a plăcut, că ea te-a mişcat. u eşti deaceeaşi părere cu mine în privinţa sihastrilorG spune despre ei tot binele ce-lvei vroi, vei Fi singurul din lume despre care voi gîndi bineG ar6 Kiderot era doar cu un an mai mic decît Rousseau 5n.t.;.8:7B:Hmal încă multe de spus despre aceasta, daca ţi s-ar putea vorbi fără să tesuperi, 3 femeie de optzeci de aniC etc. *i s-a şoptit o frază dintr-o scrisoarea ului doamnei d%pma@, care trebuie să te mShnit mult, dacă nu cumvacunosc eu rău fondul su$etului durnitale.

+rebuie sa ePplic ultimele două fraze din această scrisoare.4a începutul şederii mele la =erniitage, se părea că doamnei 4e #asseurnu-i plăcea aici şi găsea locuinţa prea pustie. #orbele ei a!uragîndu-mi laurechi, i-am propus să o trimit îndărăt la )aris, dacă îi place mai mult acolo,să-i plătesc locuinţa si să mă îngri!esc de ea ca şi cum ar sta tot. la mine. arespinse propunerea mea, mă încredinţa că ii plăcea foarte mult la =erniitage, că aerul de ţară îi ăcea bine G şi se şi vedea că aceasta era adevărat,căci întinerea aici, ca să zic aşa, şi arăta mult mat bine ca la )aris. "iica ei măasigură chiar că de fapt bătrîna ar li fost foarte supărată dacă am plecatdin =ermitage, care era cu adevărat un loc încSntător, ţinîncl mult la micile învSrteli cu grădina şi cu fructele, pe care le avea pe mînă G clar că ea

spusese ceea ce o îndemnaseră alţii să spună, spre a încerca să mădetermine pe mine să- mă întorc la )aris.&ceastă încercare nei.butindu-le, ei căutară să obţină prin mustrări de

cuget efectul pe care bunăvoinţa ntt-l produsese, şi. îmi făcură o crimă din aţine acolo această femeie bătrîna, departe de a!utoarele de care ar li putut săaibă nevoie la vîrsta ei, ară a se gSndi că ea şi mulţi alţi bătrîni, căroraminunatul acide la ţară le prelungeşte viaţa, puteau să capete acestea!utoare la *ommorencv, care era la un pas de noi, şi ca şi cum n-ar ePistabătrîni decît la )aris, iar pretutindeni în alte părţi ei ar lăsaţi să seprăpădească.Koamna 4e #asseur, care muica mult şi cu o mare lăcomie, avea dese

revărsări de ere şi puternice diaree, ce-o ţineau cîteva zile în şir şi prin carese lecuia. 4a )aris, ea nu folosea nici un leac, şi lăsa natura să-şi urmezesingură rostul. 4a fel proceda şi la =ermitage, ştiind bine că nu era nimic defăcut în această privinţă. -are a face > întrucSt la ţară nu se găseau medicişi spiţeri, însemna a-i dori moartea ţinSnd-o aici, cu toate că ea se simţeafoarte bine. Kiderot ar trebuit să hotărască la ce vSrstă nu e îngăduit, subcrima de omucidere, de a-i lăsa pe bătrîni să trăiască în afara )arisului.

&ceasta era una clin cele două învinuiri cumplite de care el nu mă cruţa în



sentinţa lui, cum că numai omul rău trăieşte singur G şi tot aici îşi găseaePplicaţia ePclamarea lui patetică şi acel et caetera pe care-i adăugase bla!in> 3 femeie de optzeci de ani6 etc.

&m socotit că nu pot răspunde mai bine acestei învinuiri decît recurgînd ladoamna 4e #asseur însăşi. &m rugat-o să-i scrie în mod deschis părerea ei

doamnei dD

pîna@. /pre a n-o stSn!eni cîtuşi ele puţin, eu nici n-am vrut să-icitesc scrisoarea, dar i-am arătat-o pe aceea pe care o transcriu mai !os, şipe care i-am adresat-o doamnei d[pina@, în legătură cu un răspuns cevroisem să-l dau altei scrisori a lui Kiderot, încă şij mai aspră, dar pe care eamă împiedicase să-l trimit.&zi, !oi.

Koamna 4e #asseur urmează să-ţi scrie, buna mea prietenă G am rugat-osă-ţi spună în mod sincer tot ce gîndeşte ea. /pre a n-o stm!eni de loc, i-amspus că nu doresc să-i citesc scrisoarea ţi te rog şi pe dumneata să nu-mispui nimic din cuprinsul ei. 6

6 Koamna 4e #asseur n-avea atunci decît MQ ani 5n.t.;.

8:Qu voi trimite scrisoarea aceea, indcă dumneata te împotriveştiG dar,simţindu-rnă foarte adine !ignit, va , convenind că am greşit, o micime şi ofalsitate pe care nu mi le-aş putea îngădui. vanghelia îi porunceşte celui ceprimeşte o palmă să întoarcă şi celălalt obraz, dar nu să ceară iertare. ţiaminteşti persona!ul acela de comedie care ţipă, lovind cu bastonul E atărolul lozofului nostru.

u spera că-l vei împiedica să vină pe o vreme urîtă ca asta. "uria îi va darăgazul şi tăria pe care prietenia i le refuză, şi va prima dată în viaţa luicînd va venit în ziua cînd a făgăduit. #a face totul spre a veni să-mi repetedin gură ocările pe care mi le-a spus în scrisorile luiG le voi îndura în chipul cel

mai răbdător. /e va întoarce să cadă bolnav la )aris, iar eu voi , ca deobicei, un om foarte odios. e să-i faci E +rebuie să suferim.Kar poţi oare să nu admiri înţelepciunea acestui om care vroia să vină să

mă ia la /aint-Kenis cu trăsura, să mă oprească la masă, să mă aducă înapoicu trăsura 5pachetul &, nr. 88;, şi căruia opt zile după aceea 5pachetul &, nr.89;, starea materială nu-i mai îngăduie să facă drumul pînă la =ermitagealtfel decît pe !os E u este cu totul imposibil, spre a vorbi în limba!ul lui, săe aici semnul bunei-credinţeG dar, în acest caz, trebuie că în opt zile însituaţia lui s-au petrecut schimbări ciudate.

au parte la mîhnirea ce ţi-o produce boala doamnei mame a dumitaleGdar observă că durerea durnitale nu se apropie de a mea. /uferim mai puţin

văzSnd bolnave persoanele pe care le iubim, decît ştiin- du-le nedrepte şicrude.&dio, buna mea prietenăG este ultima dată cînd îţi mai vorbesc despre

această nenorocită afacere. Kumneata îmi spui să mă duc la )aris, cu oseninătate care în altă împre!urare, m-ar bucura.86:

-am scris iui Kiderot ceea ce făcusem în legătură cu doamna 4e #asseur,la îndemnul doamnei d[pina@ înseşiG iar doamna 4e #asseur preferind, cum



e uşor de crezut, să rămînă la =ermitage, unde se simţea bine, unde aveamereu pe cineva în !urul ei şi unde trăia fără nici o gri!ă, Kiderot, nemaiştiindce învinovăţire să-mi aducă, îmi făcu una din această măsură de prevederedin partea mea, şi nu se opri să-uni facă alta din continuarea şederii doamnei4e #asseur la =ermitage, cu toate că această continuare a fost dorinţa ei şi

că n-ar atîrnat şi nu atîrna decît de ea să se întoarcă la )aris, spre a trăiacolo cu aceleaşi a!utoare din partea mea pe care le avea şi alături de mine.ată ePplicaţia primei învinuiri din scrisoarea lui Kiderot, cu numărul 88.

Pplicaţia celei de a doua se găseşte în scrisoarea lui de la nr. 89.<4iteratulT 5e un nume dat în ze$emea de către Jrimm ului doamnei

d[pina@;, 4iteratul trebuie să-ţi scris că a văzut pe maidan douăzeci denenorociţi care mureau de foame şi de frig, aşteptînd obolul dumitale. ofrîntură din $ecăreala noastră de aici... şi dacă înţelegi restul, cred că le vaamuza cumva.

ată răspunsul meu la acest teribil argument, de cara Kiderot părea atît demîndru >

red a-i răspuns 4iteratului, adică ului unul încasator general, că nu-iplîng pe nenorociţii văzuţi de el pe maidan şi aşteptînd obolul meuG că, pe cîtse pare, el i-a despăgubit din plin G că l-am lăsat să-nu ţină loculG că săracii)arisului nu vor avea a se plînge de această substituireG că eu nu voi găsi cuuşurinţa un înlocuitor la fel de bun pentru cei din *ontmo866renc@, care an şi mai multă nevoie. /e a$ă atei tm batrin respectabil, care,după ce şi-a trecut viaţa muncind, acum, nemaiavînd puteri, moare de foamela bStrîneţe, ugetul mi-e mas împăcat pentru cei doi soli pe care-i dau lui necare luni, decît pentru o sută de parale pe care le-aş împărţit cerşetorilorde pe maidane. #ouă, lozolor, vă arde de gluma citul îi priviţi pe locuitorii

oraşelor ca pe singurii oameni de care vă leagă îndatoririle voastre. Karnumai la ţară înveţi sa iubeşti şi să sluţeşti, umanitatea G la oraşe nu înveţidecît s-o dispreţnieştî.

&cestea erau ciudatele scrupule prin care un om deştept avea prostia dea-mi face în chipul cel mat serios o vină din depărtarea de )aris şi pretindeaa-mi dovedi, prin propriul meu ePemplu, că cineva nu putea trăi în afaracapitalei fără a un om rău. u mă dumiresc nici astăzi cum de am avutnerozia de a-i răspunde şi de a mă supăra, în loc să-î rîd în nas, drept oricerăspuns. Kar hotărîrile doamnei d%pina@ şi clevetirile clicii hotbachiceorbiseră în aşa măsură spiritele în favoarea ui, că eram socotit, în general,drept cel care greşisem în această afacere, şi însăşi doamna d[=oudetot,

mare admiratoare a lut Kiderot, vroia ca eu să mă duc să-l văd la )aris şi săfac primii paşi spre o împăciuire care, oricît de sinceră şi deplină a fost dinpartea mea, s-a dovedit, cu toate acestea, cîe scurtă durată. &rgumentulhotă- rîtor folosit de ea spre a mă învinge fu că în acel moment Kiderottrecea prin mari necazuri. în afară de furtuna stîrnîtă împotriva nciclopediei,el mai era lovit atunci dc una foarte aprigă în legătură cu piesa lui, de care, în poda micii întSmplări ce-o consemnase la începutul ei, era acuzat că oluase în întregime din Joldoni. Kiderot, mai sensibil la critici decît însuşi



#ol%taire, era răpus de mîhnire. Koamna86Bde Jraîgn@ avusese chiar răutatea de a răspSndi zvonul că eu o rupsesemcu el tocmai în această împre!urare. /ocotii că era drept şi mărinimos sădovedesc în mod public contrariul, şi m-am dus să stau două cile nu numai

cu el, dar chiar la el. &ceasta a fost, de cînd mă stabilisem la =ernii rage, adoua călătorie a mea la )aris. )rima o făcusem pentru a-C îngri!i pe bietulJauecourt, care avusese un atac de apoplePie, din care nu şi-a mai revenitniciodată cu totul, şi în cursul căruia am stat la căpătîiul lui pînă cînd s-aridicat din pat.

Kiderot m-a primit bine. Ste greşeli poate şterge îmbrăţişarea unuiprieten C um să mai păstrezi după aceea vreo urmă de ură în su$et E&vurăm puţine ePplicaţii. u ie mai simţeam nevoia, iar în privinţa în!urăturilor reciproce nu aveam decît un singur lucru de făcut > să le dămuitării. -au fost folosite procedee ascunse, cel puţin pc care să le cunoscuteu, aşa cum s-a întSmplat cu doamna d[pina@. l îmi arătă planul piesei

+atăl, <lată, i-am spus cu, cea mai bună apărare a "iului natural. )ăstreazătăcerea, lucrează cu îngri!ire această piesă, apoi arunc-o dintr-o dată in nasulduşmanilor dumhaîe, drept orice răspuns.T l făcu întocmai, şi se nimeri bine. +recuseră aproape şase luni de cînd îi trimisesem cele două prime părţi din.ulie, spre a-mi spune părerea lui despre ele. u le citise încă. &m citit împreună un caiet. i găsi totul stufos, acesta era termenul său, adică prea încărcat şi înzorzonat. /imţisem asta eu însumi > dSr era vorbăria frigurilorcreaţiei> rut avusesem răgazul s-o îmbunătăţesc. 0ltimele părţi nu sînt însăaşa. & patra, mai ales, şi a şasea sînt capodopere de -dicţiune.

& doua zi de la sosirea mea, e ţinu cu tot dinadinsul să mă ducă să iaumasa la domnul d%=olbach. ram departe ele a ne înţelege unul pe altul k

căci eu tocmai vroiam să rup învoiala cu manuscrisul de chimie, prin care îmipărea rău că mă obligasem faţă de acest om. Kiderot îi luă apărarea. l se !ură că domnul d[=olbach mă iubea din toată inima G că trebuia să i se iertetonul pe care-6 avea cu toata lumea şi din pricina căruia prietenii lui au desuferit mai mult ca oricine. îmi demonstra că a refuza banii pentru acelmanuscris, după ce-6 primisem cu doi ani în urmă, era un afront pentrudonator, pe care acesta nu-6 merita, şi că asemenea refuz ar putea chiar săe rău înţeles, ca o tainică mustrare de a aşteptat atîta vreme pînă la încheierea afacerii. <îl văd în ecare zi. pe d[=olbach, adăugă el G îi cunoscmai bine ca dumneata su$etul. hiar dacă ai motive să nu i mulţumit, îlcrezi oare pe prietenul dumitaîe în stare să te povăţuiască de rău EA )e scurt,

cu slăbiciunea mea obişnuită, m-am lăsat convins, şi ne-am dus să luăm.masa la Naron, care mă primi ca de obicei. Kar soţia lui mă primi cu răceală,ba aproape necuviincios. -o mai recunoscui pe acea amabila aroline, care îmi arăta atîta bunăvoinţă pe cînd era fată. începusem să simt încă de mai înainte că de cînd Jrimm venea în casa din &ine, eu nu mai eram văzut cuochi buni acolo.

în timp ce mă a$am la )aris, /aint-4ambert se întoarse şi el din armată."iindcă nu ştiam de asta, nu l-am văzut decît după întoarcerea mea la ţară,



mai întîi la hevrette şi apoi la =ermitage, unde veni cu doamna d[=oudetot,cerîndu-mi să-i primesc la masă. /e poate ghici cu cîtă plăcere i-am primit CKar mai multă bucurie mi-a făcut să văd buna lor înţelegere. *ulţumit că nule tulburasem fericirea, eram eu însumi fericitG şi pot să !ur că în tot timpulzănaticei mele pasiuni, dar mai ales acum,, cînd aş putut să i-o răpesc pe

doamna d[=oudetot, n-aş vrut să o fac, şi nici n-aş fost măcar ispitit laaceasta. ra869aut de drăgălaşă iubindu-6 pe /aint-4ambert, încît numai cu greu îmi închipuiam că ar putea sa e la fel iubindu-mă pe mine G şi, fără a vroi să letulbur dragostea, tot ceea ce dorisem de la ea cu mai multă putere înnebunia mea era sa se lase iubită. )înă la urmă, oricît de mare era pasiuneade care ardeam pentru dînsa, găseam că e tot atît de plăcut sa ucondentul ca şi obiectul iubirii sale, şi nu l-am privit nici o clipă pe amantulei ca pe un rival, ci ca pe un prieten al meu. /e va spune că asta nu era încăiubire G e, dar atunci înseamnă că era mai mult.

it despre /aint-4ambert, el se purtă ca un om drept şi cu !udecată G cumeu eram singurul vinovat, am fost şi singurul pedepsit, însă cu indulgenţă. lmă trată cu asprime, totuşi prieteneşte, şi am văzut că pierdusem ceva înstima lui, dar nimic în prietenia lui. *ă consolai, ştiind că una îmi va maiuşor de recSştigat decît cealaltă şi ca el era prea înţelept ca sa confunde oslăbiciune nevoită şi trecătoare cu un defect de caracter. Kacă în tot ce sepetrecuse era vina mea, ea era destul de mică. 3are eu o căutasem pe iubitalui E u mi-o trimisese chiar el însuşi E Fi nu venise ea singură la mine E)uteam să n-o primesc E e puteam face E i singuri stSrniseră răul iar eu îicăzusem pradă. în locul meu, el ar făcut la fel, poate şi mai mult> căci, îndenitiv, oricît de credincioasă, oricît de vrednică de stimă era doamna

d[=oudetot, era totuşi femeie G iar el lipsea mereu G prile!urile erau dese,ispitele mari, şi ei i-ar fost destul de greu să se apere cu acelaşi succes împotriva unui bărbat mai întreprinzător. într-o asemenea situaţie, însemna,desigur, mult, atît pentru ea cît şi pentru mine, că putusem pune între noizăgazuri pe care nu ne-am îngăduit niciodată să le trecem.

u toate că găseam astfel, în sinea mea, o dezvinovăţire destul deonorabilă, atîtea aparenţe erau totuşi86D împotriva mea, încît ruşinea ele neînvins ce mă stăpSnea îmi dădea în faţalui aerul unui vinovat, iar el se folosea de asta spre a mă umili. 0n singuramănunt va zugrăvi aceasta poziţie reciprocă, li citeam, după ce terminasem

masa, scrisoarea pe care i-o trîmisesem anul trecut lui #oîtaire, şi desprecare el, /aint-4am- bert, auzise vorbindu-se. în cursul lecturii, el adormi, iareu, altădată atît de trufaş, în ziua aceea atît de prost, nu îndrăznii să-mi întrerup lectura, şi continuaC să citesc, în timp ce el continua să sforăie. atăcum arătau nevreciniciiie mele şi cum arătau răzbunările luiG dar mărinimiasu$etească nu-i lăsa să şi le ePercite decît între noi trei.

Kupă plecarea lui, o văzui pe doamna cî[=oudetot foarte schimbată faţăde mine. &sta mă surprinse de parcă n-ar trebuit să mă aştept la aşa ceva G



fui tulburat mai mult decît s-ar cuvenit, şi lucrul acesta îmi produse multrău. /e părea că tot ceea ce aşteptam să mă vindece nu făcu decît să-mi îngă şi mai adSnc în inimă săgeata, pe care mai degrabă o frînsesem decîto smulsesem de acolo.

ram cu totul hotărSt să mă înving şi să nu cruţ nimic spre a schimba

zănatica mea pasiune într-o prietenie curată şi trainică. "ăcusem pentruaceasta cele mas frumoase planuri din lume, dar pentru a căror înfăptuireaveam nevoie de spri!inul doamnei cl[=oudetot. Snd am vrut să-i vorbesc,am găsit-o îngSndurată, încurcatăG am simţit că nu-i mai plăcea să aibă cle-aface cu mine, şi am văzut limpede că se petrecuse ceva despre care nu vroiasă-mi vorbească şi n-am ştiut niciodată nimic. &ceastă schimbare, a căreiePplicaţie îmi fu cu neputinţă s-o capăt, mă îndurera mult. îmi ceru să-irestitui scrisorile G i le-am dat pe toate cu o ePactitate de care îmi făcunecinstea de a se îndoi o clipă. &ceastă îndoială fu o altă sfSşiere pentruinima mea, pe care ea trebuia s-o cu-

86Mimască atît de bine. îmi dădu dreptate, dar nu imediat G am înţeles căcercetarea pachetului ce i-6 înapoia sera o făcuse să-şi simtă greşeala G văzuichiar că îşi tăcea mustrări, şi asta mă satisfacu întrucStva. u putea să-mi



ceară scrisorile ei fără a mi le înapoia pe ale mele. îmi spuse că le arsese Gcutezai a mă îndoi la rSndul meu, şi mărturisesc că mă îndoiesc şi acum. u,asemenea scrisori nu se aruncă pe foc. /-a spus că cele din 1ulie sînt prea în$ăcărate. Koamne, re s-ar spus atunci despre acestea E u, nu, niciodatăaceea care poate să trezească o asemenea pasiune nu va avea cura!ul să-i

ardă dovezile. Kar nici nu mă tern că s-a folosit de ele G n-o cred în stare deaşa ceva G şi apoi, îmi luasem anumite măsuri. )rosteasca, dar via teamă dea nu luat în ze$emea, mă tăcuse să încep această corespondenţă pe un tonce puse scrisorile mele la adăpost de a comunicate. Kusei familiaritatea ce-o adoptasem în beţia mea piuă la o tutui G dar ce intuire C u trebuia,desigur, să se simtă !ignită. +otuşi, se plînse de mai multe ori, dar fără succes> protestele ei nu făceau decît să-mi trezească temerile, şi, de altminteri, numă puteau hotărî să bat în retragere. Kacă acele scrisori mai ePistă încă şiclacă într-o zi #3+ scoase la iveală, se va vedea atunci cum am iubit eu.

Kurerea ce mi-o pricinui răceala doamnei d[=oudetot şi încredinţarea căn-o meritasem mă făcură să iau ciudata hotărî re de a mă plSnge lui /aint-

4ambert însuşi. &şteptSnd efectul scrisorii ce i-o trimisei în legătură cu acestsubiect, mă aruncai în distracţiile pe care ar trebuit să le caut mai de mult.4a hevreite avură loc serbări, pentru care eu făcui muzica. )lăcerea de amă făli în faţa doamnei d++oudeiot cu un talent pe care ea îl preţuia îmi aţSţăverva, dar şi un alt motiv contribui s-o însu$eţească, anume > dorinţa de aarăta că autorul piesei Jhicitorul sa tu-



lui se pricepea în muzică, deoarece observasem mai de mult că cineva sestrăduia în taină să pună aceasta sub semnul îndoielii, cel puţin în privinţa



nu se stinseseră încă, şi meritul real al acestui om, ea nu putu rezista în faţa încercărilor lui de a o distruge. )rimirea sa fu aceea a contelui de +uyere >abia catadiPi să-mi răspundă86Q



tr-un singur ePemplula salut, nu-mi adresă măcar o dată un cuvînt, şi în curînd mă pedepsi de a i-



6 adresat eu, tratîndu-mă cu tăcere. ntra peste tot primul, ocupa peste totlocui de frunte, fără ca%mie să-mi dea vreo atenţie. &ş trece cu vederea lucrulăsta, dacă o-ar dat dovadă de o înfumurare ce sărea în ochi > ea se vavedea în-dintr-o mie. î-ntr-o seară, doamna d[pina@, simţindu-se puţin rău, spuse să i

se aducă ceva de mîncare în cameră, şi urcă să cineze la gura sobei sale. îmipropuse să urc şi eu cu ea G Jrimm veni după noi. *ăsuţa era pregătită G nuerau puse decît două tacîmuri. /e serveşte > doamna d[piua@ se aşază launul din colţurile căminuluiG domnul Jrimm ia un fotoliu, se instalează lacelălalt colţ, trage măsuţa între ei doi, îşi desface şervetul şi începe sămaniace, fără a-mi spune un singur cuvSnt. Koamna d[pina@ roşeşte, şi,spre a-6 îndemna să-şi repare grosolănia, îmi oferă propriul ei loc. l nuspune nimic, nici nu se uită măcar la mine. eputîndu-mă apropia de cămin,iau hotărSrea de a mă plimba prin cameră, aşteptînd să mi se aducă untacPm. *ă lăsă să maniac la capitul mesei, departe de cămin, fără a-mi dacea mai mică atenţie, mie cel bolnav, mai în vîrstă ca el, mai vechi ca el în

casă, care-6 introdusesem aici şi căruia, chiar ca favorit al doamnei, ar litrebuit să-mi arate respectul cuvenit. +oate comportările lui faţa de minecorespundeau acestui ePemplu. u mă trata chiar ca pe inferiorul lui, măprivea ca nul. *i-era greu să recunosc în el pe fostul pedant care, ia prinţulde /aPe-Jotha, se simţea onorat de privirile mele. îmi era şi mai greu să împac acest mutism al lui şi această true !ignitoare cu prietenia caldă ce selăuda că o are pentru mine în faţa celor ce ştia că mi-o dovedesc ei înşişi. adevărat că .nu mi-o mărturisea decît spre a-mi clepiînge sărăcia, de care eunu mă plîngeam niciodată, spre a-miaEcompătimi soarta tristă, de care eu eram mulţumit, şi spre a se !elui că mă

vedea refuzînd cu tărie binefacerile pe care spunea că vroia să mi le acorde. în acest fel, el făcea să i se admire mărinimia, să blameze ingrata meamizantropie şi, pe nesimţite, să obişnuiască pe toată lumea să nu vadă întreun ocrotitor ca el şi un nenorocit ca mine decît legături de a!utorare dintr-oparte, şi de îndatoriri de cealaltă, fără a lăsa să se creadă că între noi ar cuputinţă o> prietenie de la egal la egal. n ce mă priveşte, am căutat în zadarsă văd cu ce-aş putea li îndatorat acestui nou stăpîn. împrumutasem cubani, el nu m-a împrumutat niciodată G îl îngri!isem cînd fusese bolnav, elabia clacă venea să mă vadă cînd eram bolnav G l-am pus în legătură cu toţiprietenii mei, el nu m-a pus cu nici unul dintre ai lui G l-am lăudat peste tot,el... Kacă m-a lăudat, a fost mai puţin în public, ,şi în alt chip. u mi-a făcut

şi nu mi-a oferit nici un serviciu de nici un fel. Ke unde era deci un *ecena almeu E Fi cum eram eu prote!atul lui E &ceasta n-am înţeles-o şi n-o înţelegnici acum.

drept că, într-o măsură mai mică sau mai mare, era trufaş cu toatălumea, dar cu nimeni atît de mo!icele cum era cu mine. *i-amintesc că odată /aint- 4ambert era să-i arunce farfuria în cap, la o ripostă pe care i-odădu în plină masă, strigîndu-i cu grosolănie > &sta nu-i adevărat. 4a tonul luităios, adăugă semeţia unui parvenit, şi deveni chiar ridicol prin faptul de a ti



neobrăzat. ontactul cu cei mari îl ademenise intr-ama, că-şi dădea nişteifose ce nu se văd decît la cei mai puţin simţiţi dintre aceştia. u-şi chemaniciodată lacheul decît cu un =eiC ca şi cum, din mulţimea servitorilor săi,*onseniorul n-ar ştiut care anunţe era de serviciu. înd îl trimitea cu uncomision, îi arunca banii pe !os, în oc şă-i dea în mină. n sfîrşit, uitînd cu

totul că şi acela era om, îl trataB6 ' onfesiuni, voi. 8B6



cu un dispreţ atît de !ignitor şi cu o desconsiderare atu de aspră, ea bietulbăiat, care era un foarte bun slu!itor ce i-i dăduse doamna d%i%pma@, îşi părăsi



serviciul fără alt motiv dectt că nu mai putea îndura asemenea tratamente >asta era "loarea acestui nou Jlorios

)e atît de nerod pe cit era de înfumurat, cu marii lui ochi tulburi şi cugura lui deşucheata, avea pretenţii faţă de femei, şi, după pozna cudomnişoara "el, era socotit de multe dintre ele drept un bărbat cu

simţăminte adinei. &sta îl făcuse la moda şi-î stSrnise gustul pentrudichisurile de femeie> începus-o facă pe frumosulG găteala deveni marea lui gri!ă G toată lumea a$a că sepudra, iar eu, care nu credeam asta, începui s-o cred, nu numai datorită înfrumuseţării obra!ilor şi indcă văzusem dtre de pudră pe mesetoara lui dela oglindă, clar şi indcă, intrSnd în- tr-o dimineaţa în camera sa, îl găsiilustruinclu-şi unghiile cu o periuţă făcută anume, îndeletnicire ce o continuăcu mSndrie în faţa mea. *i-am spus că un om care-şi petrece două ceasuri înecare dimineaţă să-şi perie unghiile poate să petreacă tot aşa de binecîteva clipe> să-şi acopere cu pudră creţurile feţei. însuşi Jauecourt, care n-avea o limbă rea, îl poreclise în derîdcre +tran-Nălemui.

+oate acestea nu erau decît caragbioslîcuri, dar foarte nesuferite pentrucaracterul meu. le siîrşiră prin a mi-l face suspect pe al său. îmi venea greusă _cred că un om ce-şi bate capul cu asemenea $eacuri putea să aibă oinimă. /c fălea peste măsură cu gingăşia su$etească şi cu puterea desimţămSnt. Kar cum se potriveşte asta cu nişte cusururi proprii su$etelormărunte E um pot oare viile şi continuile avînturi pornite dintr-o inimăsimţitoare să-l lase să se ocupe

6 Jloriosul, titlul unei comedii de moravuri scrisă de )hilippe Kestouches56M/:'67D9; 5n.t.;.8BBcu atît de mici gri!i pentru persoana proprie E Koamne, cel care-şi simte

inima cuprinsa de acest foc ceresc încearcă să şi-o reverse în afară şi săarate ce este înăuntru G acela ar vroi să-şi aştearnă inima pe chip G el nu seva gîndi niciodată la altă spoială.

*i-am amintit de sumarul moralei lui, despre care-mi vorbise doamnad%pina@, şi pe care ea îl adoptase. &cest sumar consta într-un singur articol,anume, că unica datorie a omului este de a urma în totul înclinările inimiisale. &ceastă morală, cînd am auzit-o, îmi dădu foarte mult de gîndit, cutoate că n-o socoteam atunci decît un !oc al spiritului. Kar în curînd văzui căacest principiu era, îatr-adevăr, regula sa de conduită, şi avui, mai pe urmă,cu prisosinţă dovada, în dauna mea. ra doctrina interioară despre careKiderot îmi vorbise de atîtca ori, dar pe care nu mi-o ePplicase niciodată.

*i-am amintit numeroasele sfaturi ce mi se dăduseră, cu cîţiva ani înurmă, că omul acesta era fals, că se prefăcea a li simţitor şi mai ales că numă iubea. îmi veniră în minte mai multe anecdote ce-mi fuseseră povestite în legătură cu el de domnul de "rancueil şi de doamna de benonccauP, carenu-6 stimau nici unul nici cealaltă, şi care trebuie că îl cunoşteau bine,deoarece doamna de JhertonceauP era ica doamnei de Rochechouart,prietenă intimă cu răposatul conte de "riese, iar domnul de "rancueil, înrelaţii foarte strînse pe atunci cu vicontele de )oli- gnac, trăise mult la )alais-



Ro@all, cînd Jrimm abia începea să se introducă acolo. +ot )arisul cunoşteadeznăde!dea ce-6 cuprinsese după moartea contelui de "riese. ăuta să-şimenţină reputaţia ce şi-o făcuse după întîmplarea cu domnişoara "el, şi alecărei ţe-

6 vorba de ansamblul de clădiri ce formau centrul artistic al )arisului şi

locul de distracţie al societăţii înalte 5n.t.;.8B8



un ascunse aş putut să le văd mai bine ca oricine, dacă aş fost mai puţinorbit. & trebuit să e primit în palatul ele astries, unde îşi !ucă rolul aşa



precum se cuvenea, apăsat de cea mai cumplită întristare. &colo se ducea înecare dimineaţă să plîngă în grădină, ţinînd la ochi o batistă udată delacrimi, atîta vreme cît era văzut de cei dinăuntruG clar, la cotitura uneianumite alei, nişte servitori la care el nu se gîndea, îl văzură băgîndu-şinumaidecît batista în buzunar şi scoţînd o carte. &ceastă observaţie, ce se

repetă, fu în curSnd publică în tot )arisul, dar aproape în acelaşi timp uitată.3 uitasem eu însumi-! un fapt petrecut sub ochii mei făcu să mi-o amintesc.ram bolnav în pat, în strada Jrenelle G el se a$a la ţară G într-o dimineaţăveni în goană să mă vadă, spunînd că chiar în clipa aceea sosise în oraşG ama$at peste puţin că sosise în a!un şi că fusese văzut la teatru în aceeaşi zi.

îmi amintesc mii de întîmplări de felul acesta G clar o constatare, de carem-am mirat că o făceam atît de tîrziu, mă izbi mai mult ca toate celelalte. îiprezentasem lui Jrimm pe toţi prietenii mei, fără deosebire ! ei deveniserătoţi ai lui. *ă puteam atît de puţin despărţi de el, că numai cu greu aş vroitsă-mi păstrez favoarea de a intra într-o casă unde el n-ar avut-o. /ingurădoamna de re?ui refuză să-l primească, şi de-atunci aproape încetai şi eu

de a o mai vedea. Jrimm, la rmdui său, îşi făcu şi alţi prieteni, atSt din lumealui cît şi clin aceea a contelui de "riese. Kintre toţi aceşti prieteni, nici unul nudeveni al meu \ el nu mi-a aruncat o vorbă spre a mă îndemna să le facmăcar cunoştinţa, şi dintre toţi cei pe care i-am întSlnit uneori la dînsul, niciunul nu mi-a arătat nici cea mai mică bunăvoinţă, nici chiar contele de"riese, la care locuia şi cu care mi-ar fost foarte plăcut să u în oarecarelegătură, nici contele de8B9/chomberg, ruda lui, cu care Jrimm era încă şi mai i amili ar.

eva mai mult > proprii mei prieteni, pe care i-am făcut şi ai lui, şi care îmierau cu toţii călduros devotaţi înainte de această cunoştinţă, se schimbară

simţitor faţă de mine după ee-6 cunoscură pe el. u-mi dăduse nici unuldintre ai lui G eu i-am dat lui pc toţi ai mei, şi pînă ia urmă mi-i îndepărtă petoţi. Kacă acestea sînt dovezi de prietenie, care sînt atunci ceie dfc duşmănieE

Kiderot însuşi mă preveni de mai multe ori, la început, că Jrimm, căruiaeu îi arătam atîta încredere, nu-mi era prieten. *ai pe urmă însă, îşi schimbăopinia, cînd încetă el însuşi de a-mi mai prieten.

"elul cum orînduisem soarta copiilor mei n-avea nevoie de aprobareanimănui. +otuşi, i-am încunoş- tiinţat de aceasta pe prietenii mei, numai sprea-i în- funoştiinţa, ca sa nu apar în ochii lor mai bun decît eram. &ceştiprieteni erau în număr de trei > Kiderot, Jrimm, doamna d[pina@ G Kuclos,

cel mai vrednic de destăinuirea mea, fu singurul căruia nu i-am făcut-o. +otuşi, el a aliat. Ke la cine E u ştiu. u e de loc probabil ca această trădaresă pornit de la doamna d[pina@, care ştia că, urmîndu-i ePemplul, dacă aş fost în stare de aşa ceva, aş avut cu ce să mă răzbun pe ea în mod crunt.RămSneau Kiderot şi Jrimm, atunci aşa de uniţi în atîtea lucruri, mai ales împotriva mea, înot e mai mult decît probabil că această vină le-a fostcomună. *-aş prinde că Ku- clos, căruia nu-i spusesem taina mea şi care,după cum se vede, o ştia, e singurul care a păstrat-o.



Jrimm şi Kiderot, în planul lor de a mă despărţi 1e <guvernanteT, încercaseră să-l atragă şi pe el de partea lor > Kuclos refuzase însă cu.dispreţ. -am a$at decît mai tîrziu de la el tot ce se petrecuse între dPnşii înaceastă privinţă G dar am a$at destule şi de la8BD



+herese pentru a vedea că la mi!loc era vorba de un ţel ascuns, şi că vroiausă-mi hotărască soarta, clacă nu fără voia, cel puţin fără ştirea mea, sau că



urmăreau să se slu!ească de aceste două persoane ca unelta în cine ştie cescop tainic. &sta nu se poate numi, de bună seamă, treabă cinstită. împotrivirea lui Ku- clos o dovedeşte fără replică. /pună cine va vroi dacăasta era prietenie.

&ceastă pretinsă prietenie îmi dăuna tot atît de mult înăuntru cit> şi în

afară. 4ungile şi desele întrevederi pe care le aveau de mai mulţi ani cudoamna 4e #asseur o schimbaseră simţitor pe această femeie faţă de mine,şi asemenea schimbare nu era, se înţelege, în favoarea mea. Kespre cevorbeau ei în acele ciudate întîlniri E Fi pentru ce acest mister adine Eonversaţia acestei femei bătrîne era oare atît de plăcută spre a o ţine încinste, şi atît de însemnată spre a face din ea un atît de mare secret E Ke treisau patru ani de cinci dăinui au aceste conciliabule, ele mi se păreauvrednice de rîs > gîndindu-mă la ele atunci, nu puteau decît să mă mire.&ceastă mirare ar mers pînă la îngri!orare dacă aş ştiut de pe atunci ce-mi pregătea această femeie.

u tot pretinsul devotament pe care Jrimm se lăuda faţă de alţii că mi-6

arată, şi care se împăca greu cu purtarea ce-o avea faţă de mine, nu măalegeam cu nimic de la el, în nici o privinţă, care să-mi e de folos, iarcompătimirea ce se prefăcea că mi-o poartă tindea nu atît să mă servească,ci să mă umilească. *ă lipsea chiar, atît cît îi stătea în putinţă, de cîştigulmeseriei ce mi-o alesesem, ponegrind u-mă că sînt un prost copist, şi sînt deacord că spunea adevărul G clar nu se cădea ca tocmai el să o spună.Kovedea că nu vorbeşte aiurea, servindu-se8BMde un alt icopist şi nelăsîndu-mi nici una din comenzile pe care putea să mi leia. /-ar zis că planul lui era de a mă face să atîrn de el şi de împrumuturilelui pentru a putea trăi, şi că-mi tăia orice posibilitate de subzistenţă, spre a

ma sili să apelez la el. în lumina tuturor acestora, cugetul mă făcu să-mi înăbuş pînă la urmăvechea consideraţie ce i-o mai purtam > socotii caracterul lui cel puţin foartesuspect, iar cit despre prietenia sa, o taPai drept falsă. &poi, hotărît sa nu-6mai văd, o în- ciinoştiinţai despre aceasta pe doamna d[pina@, spri!inindu-mihotărîrea pe mai multe fapte de netăgăduit, pe care însă le-am uitat acum.

a combătu cu tărie această hotărîre, fără să prea ştie ce-ar avea de spusasupra motivelor pe care mi-o întemeiam. Kin sa încă nu se înţelesese cu el.Kar a doua zi, în loc să stea de vorbă personal cu mine, îmi trimise oscrisoare foarte bine adusă din condei, pe care o ticluiseră împreună, şi princare, fără a intra în miezul faptelor, îl dezvinovăţea prin rea lui închisă, şi,

învinuindu-mă de a-6 bănuit de trădare faţă de mine, mă îndemna să mă împac cu el. &ceastă scrisoare, ce se va găsi în pachetul &, nr. 9L, izbuti sămă clatine. ntr-o convorbire pe care am avut-o apoi cu ea, şi cînd se dovedimai bine pregătită decît fusese prima dată, sfîrşii prin a mă da bătut > a!unseisă cred că mă putusem înşela, şi în acest caz eram vinovat, faţa de unprieten, de greşeli grave, pe care trebuia să le repar. )e scurt, cum maifăcusem de multe ori cu Kiderot şi cu baronul d%=olbach, pe !umătate devoie, pe !umătate din slăbiciune, făcui toate avansurile pe care de fapt eu



aveam dreptul să ie cer > m-am dus la domnul Jrimm ca un alt Jeorge8B7



mi le adusese mie, stăpînit de acea greşită credinţă ce m-a împins în viaţă lamii de umiliri faţă de falşii prieteniG anume, că nu ePistă ură care să nudezarmeze prin lorţa blîndcţii şi a bunelor procedee, cinci, dimpotrivă, uracelor răi se înteţeşte şi mai mult prin neputinţa de a găsi pe ce sa se spri!ine,iar simţă- mîntul propriei lor nedreptăţi nu e decît un colţ în plus contra

aceluia care-i cade victimă. "ără a trece dincolo de propria mea păţanie, amo dovadă foarte puternică a acestei maPime în Jrimm şi în +ronchin,deveniţi cei mai neîndurători duşmani ai mei din. răutate, din plăcere, clincapriciu, fără a putea invoca nici o gîlceavă de nici un fel pe care să o avutvreodată cu vreunul din doi, şi a căror furie creştea din zi în zi, ca aceea atigrilor, prin uşurinţa ce-o găseau în a şi-o sătura.

*ă aşteptam ca, ruşinat de îngăduinţa şi de avansurile mele, Jrimm sămă primească cu braţele deschise, cu cea mai caldă prietenie. *ă primi închip de împărat roman, cu o true pe care n-o mai văzusem la nimeni altul.u eram de loc pregătit pentru asemenea primire. încl, în fîstîceala unui rolatît de puţin potrivit cu rea mea, am terminat de spus în puţine cuvinte şi

cu un glas sos motivul ce mă aducea la el, înainte de a mă întîmpina cubunăvoinţă, dînsul îmi ţinu cu multă semeţie o lungă predică pe care şi-opregătise din timp şi care cuprindea nesfîrşita enumerare a rarelor lui virtuţi,mai ales în prietenie. /tărui îndeosebi asupra unui lucru care la început măuimi tare mult > anume, că el îşi păstra totdeauna vechii prieteni. în timp cevorbea, îmi

6 Jcorge Kandin, persona! celebru al lui *oliere, satirizează, în sensul deaici, pe omul care suportă cu răbdare ofensele aduse de alţii, şi c gata să-şirecunoască greşeala făptuită prin nesocotirea sfaturilor primite 5n.t.;.8BLspuneam în sinea mea că ar destul de crud pentru mine ca numai eu

singur să fac ePcepţie de la această regulă. Repetă asta de cîteva ori şi cuatSta îngSmfare, îneît nu mă putui opri de a igîndi că dacă ar urma înaceasta numai imboldurile inimii, ar stărui mai puţin asupra acestui principiu,dar că îşi făcea din el o metodă menită să-l a!ute în scopurile lui de aparveni. )înă atunci urmasem şi eu aceeaşi cale, îmi păstram totdeaunavechii prieteniG din cea mai fragedă copilărie nu-mi pierdusem nici unul, decîtdoar dacă mi-6 răpise moartea, şi totuşi nu-mi trecuse niciodată prin cap săridic asta la rangul de principiu. ntrucît era vorba de un cSştig comun şipentru unul şi pentru celălalt, atunci de ce se lăuda el că e preferatG dacă nudoar indcă se gîndea dinainte să mi-6 smulgă mie E inu să ma umileascăcu dovezile de preferinţă pe care prietenii noştri comuni i le arătau lui mai

mult decît mie. unoşteam tot aşa de bine ca şi el această preferinţă Gproblema era de a şti cu ce titlu o obţinuse ţ dacă se bucura de ea datoritămeritului, sau dibăciei, înălţîndu-se pe el, sau căutînd să mă scoboare pemine E n sfSrşit, după ce puse, cum vroi, între el şi mine, toată distanţa ceputea să dea preţ graţiei ce avea să mi-o facă, îmi acordă sărutul de pace într-o uşoară îmbrăţişare ce semăna cu acolada pe care regele o dă noilorcavaleri. ădeam din nori, eram înmărmurit, nu ştiam ce să spun, nu găseamnici un cuvSnt. +oată scena aceasta avea aerul unei mustrări pe care



preceptorul o făcea discipolului său, cruţîndu-6 de biciuire. u mă gîndescniciodată la ea fără să înţeleg cît de înşelătoare sînt !udecăţile bazate peaparenţă, cărora oamenii , de rînd le dau atîta greutate, şi cum adesea îndrăzneala şi trua sînt de partea vinovatului, iar ruşinea şi fîstîceala departea nevinovatului.

8BQ



e-am reîmpăoatG asta era o uşurare pentru inima mea, căci orice ceartămă face să sufăr îngrozitor. de prisos să spun că asemenea împăcare nu-i



schimbă felul de a se purta G ea îmi răpi doar dreptiui ele a mă plînge. Keaceea, luai hotărîrea de a îndura totul şi de a nu mai zice nimic.

&tîtea mîhniri, una după alta, mă aruncară într-o îndurerare ce-mi ştirbiputerea de a mai stăpîn pe mine însumi. "ără răspuns de ia /aint-4ambert,negli!at de doamna d[=oudetot, nemaiîndrăznind să-mi deschid su$etul faţă

de nimeni, începui a mă teme că, făcînd din prietenie idolul inimii mele, sănu-mi irosit viaţa aducînd !ertfe unor himere. Kupă toate cele întîmplate,nu mai rămSneau din vechile mele legături decît doi oameni cărora să lepăstrez întreaga stimă şi în care să am încredere > Kuclos, pe care, dupăretragerea la =ermitage, îl pierdusem din vedere, şi /aint-4ambert. rezui cănu-mi voi putea răscumpăra greşelile faţă de acesta din urmă decîtdescărcîndu-mi inima iară reţinere, şi hotărîi să-i fac mărturisiri în tot ceea cen-ar cdmpromite-o pe amanta lui. u ştiu clacă această alegere nu eracumva o portiţă pentru pasiunea mea, ca să rămSn şi mai apropiat de ea Gdar e sigur că rn-aş aruncat în braţele amantului ei fără reţinere, că rn-aş pus cu totul la dispoziţia lui şi că aş dus sinceritatea atît de departe cit

putea să o ducă ea însăşi. ram gata să-i trimit o a doua scrisoare, la careeram convins că mi-ar răspuns, cînd ain aliat trista cauză a tăcerii lui cuprivire la prima. u putuse rezista piuă la capăt oboselilor acelei campanii.Koamna d[pina@ mă anunţă că avusese un atac de paralizie, iar doamnad[=oudetot, care, de durere, sfîrşi prin a se îmbolnăvi ea însăşi, neputînd să-mi scrie imediat, mă vesti, două sau trei zile după aceea, de la )aris, unde sea$a atunci, că el fusese dus la &iP-la-88: hap el ie, pentru a face băi. u spun că această tristă veste mă slîşie ca peea G dar mă îndoiesc că strîngc- rca de inimă ce mi-o provocă a fost mai puţinchinuitoare decît durerea şi lacrimile ei. *îhnirea de a-i şti în această stare,

sporită dc teama ca nu cumva supărarea să contribuit la a-i aduce aici, mătulbură mai mult decît tot ce mi se întSmplase pinii atunci, şi simţii cu încrîncenare că-mi lipsea, în proprii mei ochi, puterea de care aveam nevoiespre a suporta atîta amărăciune. Kin fericire, acest mărinimos prieten nu mălăsă prea multă vreme prada chinurilor G în ciuda bolii lui, el nu mă uită, şi nu în- ttrziai sa a$u chiar ele la el însuşi că mă îngri!orasem mai mult decîttrebuia, atît în privinţa simţămintelor, cît şi a stării lui. Kar e timpul să a!ungla marea schimbare a destinului meu, la catastrofa ce-mi despică viaţa îndouă părţi atît de deosebite, şi care, dintr-o pricină destul de neînsemnată, aprodus efecte atît de cumplite.

într-o zi, pe cînd mă aşteptam mai puţin ca ori- cînd, doamna d%pina@

trimise să mă cheme. ntrînd la clmsa, văzui în ochii şi în toata ţinuta ei otulburare ce mă izbi cu atît mai mult cu cît această stare rtu-i era de locobişnuită, nimeni neştiind să-şi stăpSnească. mai bine ca ea gîndurile şimişcările feţei. <Kragă prietene, îmi spuse, plec la Jeneva G sufăr de piept,sănătatea mi se şubrezeşte în aşa măsură, că, îăsînd totul la o parte, trebuiesa mă duc să-l vad şi să-t consult pc +ronchinT. &ceasta hotarîre, luată atît debrusc şi tocmai la începutul iernii, mă uimi şi mai mult, mai ales că ovăzusem cu treizeci şi şase de ore mai înainte, fără să pomenească nimic



despre aşa ceva. &m întrebat-o pe cine va lua cu dînsa. îmi spuse că-6 va luape ul ei, împreună cu domnul de 4inant, apoi adăugă cu un aer nepăsător ><0rsule, nu vii şi dumneata cu noi EA um nu credeam că vorbeşte serios,8-86



ştiind că în anotimpul ce batea la uşă abia dacă eram în stare să ies dincamera mea, făcui o glumă pe seama ideii ca un bolnav să e însoţit de un



alt bolnav G ea însăşi păru a nu făcut propunerea decît într-o doară, şi numai vorbirăm despre asta. Kiscutarăm despre pregătirile de călătorie, ce-opreocupau îndeaproape, căci era hotărîtă să ptece în cincisprezece zile.

u aveam nevoie de prea multă putere de pătrundere spre a înţelege căaceasta călătorie era dictată de un motiv tainic, pe care ea mi-6 ascundea.

&cest secret, păstrat ca atare numai pentru mine în toata casa, fu dezvăluitchiar a doua zi de +herese, căreia i-6 destăinuise +eissier, ma!ordomul, care-ştia de la camerista. u toate că nu-s dator să păstrez acest secret aldoamnei d[pina@, deoarece nud a$asem de la dînsa, el e prea strîns legatde altele pe care le ştiam ca să-l pot despărţi de ele > aşa că voi păstratăcere asupra acestui subiect. Kar aceste taine, care n-au ieşit şi nu vor ieşiniciodată din gura sau din pana mea, erau cunoscute de prea mulţi oamenispre a nu a$ate de toţi cei din !urul doamnei d[pina@ \ nstruit asupraadevăratului motiv al acestei ălătorii, nu mi-ar fost greu să ghicescuneltirea ascunsă a unei mîini duşmane în încercarea de a mă face paravanuldoamnei d[pina@G dar ea stăruise atît de puţin, că n-am ţinut să iau în serios

această încercare, muîţumindu-mă doar să fac haz de frumosul rol pe care l-aş !ucat, dacă aş avut prostia de a mi-6 însuşi. Ke altfel, ea cîştigă de peurma refuzului meu, deoarece izbuti să-l convingă chiar pe soţul ei s-o însoţească.

6 /e spunea că doamna d[pina@ rămăsese însărcinată din idila cu Jrimm5n.t.;.88B

îteva zile după aceea, am primit de la Kidcrot biletul pe care-6 transcriumai !os. &cest bilet, îndoit numai în două, în aşa fel ca să i se poată citi fărăgreutate conţinutul, mi-a fost trimis la doamna d[pina@ şi înmînat domnuluide 4inant, preceptorul ului şi condentul mamei.

N4+04 40 KKR3+5)achetul &, nr. DB;./înt făcut să te iubesc şi să-ţi produc necazuri. &$u că doamna d[pina@

pleacă la Jeneva, dar nu mi s-a spus că o vei însoţi. Kragă prietene,mulţumit de doamna d[pina@, trebuie să te duci cu ea G nemulţumit, trebuiesă le duci cu atît mai mult. şti împovărat de îndatoririle ce le ai faţă dedînsa E lată un prile! de a te achita în parte şi de a te uşura. înd vei mai%găsiun alt prile! de a-i arăta recunoştinţa E a se duce într-o ţară unde va căzută ca din nori. bolnavă G va avea nevoie de voioşie şi distracţie. arnaCştiu, prietene. onsiderentul sănătăţii durnitale poate mai puternic decît l-as crede. Kar eşti, oare, mai rău astăzi decît erai acum o lună şi decît vei la

începutul primăverii f #ei face mai uşor călătoria peste trei. luni, decît astăzi f n ce mă priveşte, îţi mărturisesc că, dacă n-aş suporta să stau !os, mi-aş luabastonul şi aş urma-o. Fi apoi, nu te temi că ţi se va interpreta greşitpurtarea. E #ei bănuit de nerecunoştinţa sau de un alt motiv tainic. Ftiu că,_ orice ai face, vei avea de parte-ţi încuviinţarea cugetului dumitale, daraceastă încuviinţare va oare de a!uns, şi e îngăduit să nu ţii seama pînă laun anumit punct de aceea a celorlalţi oameni E Ke altfel, dragă prietene, îţiscriu acest bilet spre a rămîne împăcat faţă de dumneata şi faţă de mine



însumi. Kacă te supără, aruncă-l pe foc, şi să nu mai vorbim de el, ca

şi cum. nici nu l-aş scris. +e salut, te iubesc şi te îmbrăţişez.



+remurai de furie, înmărmurirea ee mă cuprinseră citind acest bilet, pecare abia putui să-l parcurg pînă la sfîrşit, nu mă împiedicară, totuşi, de aobserva neţea cu care Kiderot căuta să-mi vorbească pe un ton mai hlîad,mai linguşitor şi mai amabil decît în toate celelalte scrisori ale lui, cînd mi seadresa cel mult cu <dragul meuA, fără a catadiPi să-mi dea numele de

prieten. #ăzui apoi prea uşor drumul ocolit pe care îmi parvcnea acest bilet,a cărui adresă, formă şi mi!loc de a mi-6 trimite îi dădeau în vileag, cudestulă stîngăcie, scopul > căci, de regulă, nu ne scriam decît prin poştă sauprin curierul de la *ontmorenc@, şi fu prima şi singura dată cînd el se foloside această cale.

înd primul zvîcnet de indignare îmi dădu putinţa să scriu, îi aşternui larepezeală pe hîrtie următorul răspuns, pe care-6 dusei numai decît de la =er-mitage, unde mă a$am atunci, la hevrette, spre a i-6 arăta doamneid[pina@, căreia, în furia mea oarbă, i-6 citii eu însumi, dimpreună cu biletullui Kiderot >

Kragul meu prieten, dumneata nu poţi şti nici puterea îndatoririlor ce le

pot avea ţaţă de doamna d[pina@, nici pînă la ce punct ele nia leagă, nicidacă ea are cu adevărat nevoie de mine în călătoria sa, nici dacă doreşte săo însoţesc, nici daca îmi stă în putinţă să o !ac, nici motivele ce le pot aveaca să mă abţin. u mă dau în lături de a discuta cu dumneata toate acestepuncteG dar, pînă atunci, îngă- duie-mi să-ţi spun că a-mi prescrie în chip atîlde categoric ce anume trebuie-, să faP, fără să ai putinţa de a înţelegeaceste lucruri, este, dragul meu lozof, a-ţi da părerea în necunoştinţă decauză. eea ce emai rău în asta este că sfatul dumitale nu vine de la dumneata însuţi, hiafară de faptul că am o re ce nu mă lasă să u condus în numele dmnitalede un al treilea sau al patrulea, văd în aceste încercări anumite intenţii ce nu

se potrivesc cu sinceritatea dmnitale, şi de la care ai face bine, pentrudumneata şi pentru mine, să te abţii de aici încolo. +e temi să nu se interpreteze greşit purtarea mea G dar mă îndoiesc că o

inimă ca a dumitale va cuteza a gîndt rSu despre a mea. &lţii, poate, ar vorbimai bine despre mine dacă le-aş semăna mai mult. /ă mă fereascăKumnezeu de a căpăta aprobarea lorC ei răi n-au decît sa mă bănuiască şisa mă turteascăG Rousseau nu e făcut să se teamă de ei, nici Kiderot sa-iasculte.

Kaca biletul dumitale m-a supărat, zici să-l arunc pe foc şi să nu maivorbim de el. rezi oare că în felul acesta voi uita ceea ce-mi vine de ladumneata E Kragul meu, îţi pasă tot atît de puţin de lacrimile mele, în

mîhnirea pe care mi-o pricimiieşti, ca şi de viaţa şi sănătatea mea în îngri!irile pe care mă îndemni să le iau. Kacă te-ai putea lecui de asta,prietenia dumitale mi-ar mai plăcută şi aş mai puţin de ţlins.

ntrînd în camera doamnei d[pina@, îl găsii pe Jrimm cu ea, şi asta măbucură. 4e-am citit cu glas tare şi răspicat cele două scrisori, cu o îndrăzneală de care nu m-aş li crezut în stare, şi adăugai, la sfîr- ş!t, cStevacuvinte ce n-o dezminţeau. 4a această cutezanţa neaşteptată din partea unuiom de obicei atît de sos, i-aim văzut şi pe unul şt pe cealaltă buimăciţi,



uluiţi, negasind de spus o vorbă G l-am văzut mai ales pe acest bărbat trufaşlăsîndu-şi ochii în !os şi neavînd cura!ul să-mi înfrunte fulgerele din priviri Gclar în aceeaşi clipă se !ura în adSncul inimii lui să88D



mă piardă, şi sînt convins că s-au înţeles amîndoi asupra acestui lucru, înainte de a se despărţi.



am în aceeaşi vreme primii, în sfîrşit, prin doamna d[ioudetot, răspunsullui /aint-4ambert 5pachetul &, nr. D7;, datat tot din Yolfenbutel, Vt e!teva ziledupă nenorocirea lui, la scrisoarea mea care întîrzias%e mult timp pe drum.&cest răspuns îmi aduse mîngîienle de care aveam nevoie în acel moment,prin mărturiile de stimă şi prietenie ce le conţinea şi care-mi dădură cura!ul şi

puterea de a le merita. Kin acel moment îmi făcui datoria G dar nu e nici o îndoială că dacă /aint-4ambert ar ii lost mai puţin înţelept, mai puţinmărinimos, mai puţin cumsecade, aş ii astăzi un om pierdut.

+impul se înrăutăţea şi lumea începea să plece de la ţară. Koamnad[=oudetot îmi vesti ziua cîrîd avea de gînd- să vie să-şi ia rămas- bun de lavale, şi-mi dădu întSlnire la aubonne. &ceastă zi se întîmplă să iie aceeaşicînd doamna d[pina@ părăsea hevrette pentru -a se duce la )aris să-şitermine pregătirile de călătorie. Kin fericire ea plecă dimineaţa, îneît avui încă timp, despărţindu-mă de din şa, să mă duc să iau masa de prînz lacumnata sa. &veam scrisoarea lui /aint-4ambert în buzunar G o recitii de maimulte ori pe drum. &ceastă scrisoare îmi servi de pavăză împotriva slăbiciunii

mele. &m luat şi mi-ani ţinut făgăduiala de a nu mai vedea în doamnad[=oudetot decît prietena mea şi iubita prietenului meu, şi am petrecut cu eapatru sau cinci ceasuri într-: linişte plăcută, preferabilă cu mult chiar înprivinţa desfătării, acelor porniri de patimă arzîndă ce mă stăpînisera pînaatunci în prea!ma sa. um ea ştia prea bine că inima nu nu se schimbase, fusensibila la eforturile pe care le făcusem spre a mă învinge G ca atare, măstimă şi mai mult, şi avui bucuria de a vedea că prietenia sa pentru mine nuse stinsese. a îmi88Manunţă apropiata întoarcere a lui /aint-4ambert, care, deşi destul tic însănătoşit după boala lui, nu mai era în stare să reziste oboselilor războiului,

şi părăsea armata spre a veni să trăiască liniştit alături de dînsa. e făcurămminunatul proiect al unei societăţi compusă din noi trei, şi puteam spera că înfăptuirea acestui proiect va ii de lungă durată, dat ind că toatesimţămintele care pot uni nişte inimi calde şi cinstite st!ăteau la baza lui şi cănoi trei întruneam laolaltă destule cunoştinţe şi talente spre a ne li de a!unsnouă înşine şi a nu mai avea nevoie de completări din alara. Kar, vai,legănîndu-mă în speranţa unei vieţi atît de plăcute, nu mă gîndeam nici pedeparte a aceea care mă aştepta.

#orbirăm apoi despre relaţiile mele prezente cu doamna d[pina@. l-amarătat scrisoarea lui Kiderot şi răspunsul meu > i-am povestit tot ceea ce sepetrecuse în legătură cu acest subiect şi i-am împărtăşit hotărîrea ce-o

luasem de a părăsi =ermitage-ul. a se opuse cu tărie la aceasta, invocSndmotive atotputernice pentru inima mea. lini mărturisi cîtl de mult ar ii doritca eu să iac călătoria la Jeneva, prevăzîncC că ceilalţi nu se vor da în lăturide a o defăima prin refuzul meu > lucru pe care scrisoarea iui Kiderot păreasă-l vestească dinainte. +otuşi, cum cunoştea motivele mele tot atîtl de bineca şi mine, nu stărui asupra acestui punctG dar mă con!ură să caut a ocoliorice scanda, cu orice preţ mi s-ar putea cere, şi de a-mi învălui refuzul înmotive destul de întemeiate spre a îndepărta nedreapta bănuială că ea ar



avea vreun rol în această chestiune. -am spus că nu-mi cere un lucru uşor Gdar că, hotărît să-mi ispăşesc greşelile chiar cu preţul reputaţiei mele, vroiamsă o pun mai presus pe a ei, în tot ceea ce onoarea îmi va îngădui sa îndur./e va vedea în curînd dacă am reuşit să-mi îndeplinesc această făgăduială.%887

)ot să o !ur, departe ca nefericita mea pasiune să pierdut ceva dinputerea ei, niciodată n-am iubit-o pe /ophie ai!ît de viu, cu atîta căldură ca înziua aceea. Kar atît de mare iu impresia pe care o făcură asupra meascrisoarea lui /aint-4ambcrt, simţămSntul datoriei şi groaza de trădare, că, întot timpul acestei întrevederi, simţurile mă lăsară pe deplin liniştit lingă ea şin-am fost nici măcar ispitit să-P sărut mîna. 4a plecare, ea mă sărută de faţăcu servitorii. &ceastă sărutare, atît de deosebită de cele pe care i le furasemcSteodată sub frunzişuri, fu garanţia că-nti recîştigasem stăpînirca asupramea însumi > eram aproape convins că dacă inima mea putuse în acelemomente să-şi păstreze calmul, nu-mi trebuiau mai mult de trei luni spre a iicu totul vindecat.

&ici se încheie legăturile mele personale cu doamna d[=oudetot. 4egăturipe care oricine le-a putut !udeca după aparenţe pe măsura înclinărilorpropriei sale inimi, dar în care pasiunea ce nu-a inspirat-o această minunatăfemeie, pasiune mai adîncă poate ca oricare alta simţită vreodată de unbărbat, se va mîn- dri totdeauna cu rarele şi grelele !ertle făcute de amSndoipe altarul datoriei, al onoarei, al iubirii şi al prieteniei. ram prea înălţaţi unul în ochii celuilalt spre a putea să ne în!osim uşor. &r trebuit să m nevrednicide orice stimă pentru a călca în picioare una de un atît de mare preţ, şi însăşităria simţămintele r ce puteau să ne arunce în păcat a fost aceea care ne-a împiedicat să cădem în el.

&stfel, după o atît de lungă prietenie pentru una din aceste două femei, şi

o atît de puternică dragoste pentru cealaltă, m-am despărţit de ele, deecare în parte, în decursul aceleiaşi zile > de una pentru a n-o mai revedeaniciodată, de cealaltă pentru a n-o mai revedea decît de doua ori în împre!urări pe care le voi povesti mai departe.88/

Kupă plecarea lor, m-am văzut într-o mare dicultate de a-mi îndepliniatîtea obligaţii grabnice şi contradictorii, ca urmare a greşelilor mele. Kacăaş fost în apele mele, după propunerea şi refuzul acelei călătorii la Jenevaaş putut să u liniştit, şi cu asta basta. Kar mă înhămasem prosteşte la otreabă ce nu putea să rămînă în starea în care se găsea, şi nu puteam săscap de o ePplicaţie, ce trebuia s-o dau mai tîrziu, decît părăsind =ermitage-

ulG era tocmai ceea ce-i făgăduisem doamnei d[=oudetot să nu fac, cel puţinpentru momentul prezent. )e deasupra, ea ceruse să motivez faţă de aşa-zişii mei prieteni refuzul acestei călătorii, ca să nu s%e spună că ea eravinovată de acest refuz. +otuşi, nu puteam invoca adevărata cauză fără a o !igni pe doamna d[pina@, căreia îi datoram, fără îndoială, recunoştinţă dupătot ceea ce făcuse pentru mine. /tînd şi cumpănind, mă trezii în amara, darde neînlăturat, situaţie de a alege între a-i dăuna doamnei d[pina@, doamneid[+oudetot, sau mie însumi, şi mă hotărîi pentru ultima soluţie. 4uai aceastiă



hotărîre cu tărie, clin tot su$etul, fără a sta nici o clipă pe gloduri şi cu omărinimie vrednică, desigur, să spele greşelile ce mă aduseseră aici. &cestsacriciu, din care prietenii mei au ştiut să tragă foloase, şi pe care ei îlaşteptau poate, a însemnat prăbuşirea reputaţiei mele şi mi-a ştirbit, princontribuţia lor, stima publică G dar mi-a redat-o pe a mea şi m-a mîngîiat în

nenorocirile mele. u este ultima oară, după cum se va vedea, . cinci amfăcut asemenea sacricii, şi nici ultima oară cînd ceilalţi s-au folosit de elespre a mă doborî.

Jrimrn era singurul ce păru a nu avea nici un amestec în aceastaafacere G de aceea m-am şi hotărît să mă adresez lui. l-am trimis o lungăscrisoare în care i-am ePplicat cit de ridicol era de a se socoti ca o datoriepentru mine această călătorie la Jeneva,88Q



89:>H,,t



faptul de a de prisos, de a o încurca chiar pe doamna d[pina@, şinea!unsurile ce-ar rezulta din asta pentru mine însumi. -am putiut rezistaispitei de a-6 lăsa să vadă, în această scrisoare, că ştiam totul şi ca mi scpăruse ciudat să se pretindă ca eu să fac această călătorie, în timp ce el sedădea la o parte, fără a se pomeni măcar de el. &ceastă scrisoare, în care,

neputandu-mi ePprima limpede motivele, Sm fost silit să bat adesea cîmpii,tni-ar creat în public aparenţa că am anumite păcate pe su$et ! dar ea eraun ePemplu de reţinere şi discreţie pentru oamenii care, ca şi Jrimm,cunoşteau bine lucrurile asupra cărora eu păstram tăcere şi care îmi îndreptăţeau din plin conduita. u mă temui chiar de a lăsa loc uneipre!udecăţi în plus contra mea, punînd sfatul lui Kiderot pe seama altorprieteni ai mei, spre a da să se înţeleagă că doamna d[=oudetot gîndise lafel, ceea ce era adevărat, şi trecînd sub tăcere faptul că, la argumcntielemele, ea îşi schimbase părerea. -o puteam feri mai bine clc bănuiala de ase înţeles%cu mine clecît lăsînd să se pară că, în aceasta problemă, eramnemulţumit de ea.

/crisoarea se încheia printr-un act de încredere de care orice alt om ar fost mişcat G căci, rugîndu-6 pe Jrimm să cîntărească motivele mele şi dupăaceea să-mi spună sfatul lui, îi declaram că acest sfat va li urmat întocmai,oricare ar el, şi aceasta era intenţia mea, chiar dacă el ar fost de păreresă fac călătoria G căci domnul d[pina@ devenind însoţitorul nevestei lui înaceastă călătorie, plecarea mea ar . fost privită atunci cu alţi ochi, în sensulcă eu am fost chemat 1a început să îndeplinesc această treabă şi că despre eln-a venit vorba decît după refuzul meu.

Răspunsul lui Jrimm se lăsă aşteptat G el fu cît se poate de ciudat. îltlranscriu aici. 5& se vedea pachetul &, nr. DQ;.

)lecarea doamnei d[pina@ a fost aminatd G ţiul ei e bolnav, trebuie să se

aştepte însănătoşirea lui. *ă voi gîndi la scrisoarea dumitale. /tai liniştit la=ermitage. îţi voi comunica sfatul meu la timp.%um ea nu va pleca,desigur, în cîteva zile, nu-i nici o grabă. )înă atunci, dacă socoteşti decuviinţă, poţi să-t faci propunerile dumitale, cu toate că asta mi se pare fără însemnătate. ăci, cunoscîndu-ţi poziţia tot aşa de bine ca şi pe dumneata însuţi, nu mă îndoiesc că îţi va răspunde la propuneri aşa cum se cuvine, şitot. cîştigul pe carc-l văd în asta este ca le vei putea spune celor ce ie silesccă, dacă n-ai fost, nu-i din pricină că nu te-ai oferit. Ke altfel, nu văd de cevrei cu tot dinadinsul ca lozoful să e purtătorul de cuvSnt al tuturor, şidaca părerea lui. este sa pleci, de ce să-ţi închipui că toţi prietenii dumitalepretind acelaşi lucru E Kacă îi vei scrie doamnei d[pina@, răspunsul ei poate

să-ţi slu!ească drept replică tuturor acestor prieteni, de vreme ce ţii atît demult să le dai o replică. u bine > o salut pe doamna 4e #asseur şi pe 0cigaş6.

uprins de uimire ciliind această scrisoare, căutam cu nelinişte să înţelegce putea să însemne ea, şi nu înţelegeam nimic. um adică E în loc să-mirăspundă cu simplitate la a mea, îşi rezerva timp să se gîn- dească la ea, caşi cum cel pe care şi-l acordase nu-i fusese de a!uns. *ă prevenea chiarasupra nehotărîrii în care vroia să mă ţină, ca şi cum era vorba de rezolvat o



mare problema sau ca şi cum scopurile lui aveau nevoie să-mi răpească oricemi!loc de a-i pătrunde simţămintele, pînă în momentul cînd va bine-

6 <Komnul 4e #asseur o numea pe soţia lui, care-C trata cam aspru,4ocotenentul 0cigaş. Jrimm îi. dădea în glumă acelaşi nume icei > şi, ca săscurteze, îi plăcea să taie primul cuvînt.A 5ota lui 1.'1. Rousseau.;



89Bvoi să mi le declare. e însemnau deci aceste precauţii, aceste întSrzieri,



aceste mistereE 3are aşa se răspunde la încredere E &ceastă purtare esteoare aceea a cinstei şi a bunei-credinţe E ăutam în zadar o ePplicaţie înfavoarea acestei conduite, nu găseam niciuna. 3ricare i-ar li fost scopul,dacă îmi era potrivnic, poziţia lui îi uşura înfăptuirea, fără ca eu, prin a mea,să am putinţa să mă opun. Nucurîndu-se dc favoare în casa unui mare prinţ,

cu relaţii largi în lume, dinei tonul în cercurile noastre comune, al căror oracolera, el putea, cu dibăcia lui obişnuită, să-şi pună în mişcare toate mi!loacelece-i stăteau la îndemSnă G pe cînd eu, singur la =ermitagc-ul meu, departede toţi, fără sfatul nimănui, fără nici o cale de comunicare, nu aveam altcevade făcut dccît să aştept şi ,să stau liniştit. umai că i-am trimis doamneid[pina@, în legătură cu boala ului ei, o scrisoare pe atît de cuminte pe citputea sa e, dar fără a cădea în cursa de a mă oferi să plec cu dînsa.

Kupă secole de aşteptare în cruda nesiguranţă în care ma aruncase acestom barbar, a$ai peste opt sau zece zile că doamna d[pina@ plecase, şiprimii de la el o a doua scrisoare. a cuprindea doar şapte sau opt rînduri, pecare nici nu le citii pînă la capăt... ra o ruptură, dar în termeni pe care nu-i

putea dicta decît cea mai infernala ură, şi care cădeau chiar în nerozie,vroind să e !ignitori. îmi interzicea prezenţa lui, ca şi cum mi-ar interzisrangurile sale. u-i lipsea scrisorii lui, spre a stîrni rîsul, decît să e citită cumai multă cumpătare. "ără s-o transcriu, fără a o citi măcar toată, i-amtrimis-o numaidecît înapoi, împreună cu aceasta >

u vroiam sa iau în seamă îndreptăţită mea neîncredere G sfSrşesc preatîrziu prin a te cunoaşte,

lată, deci, scrisoarea pentru care ţi-a trebuit alîta timp ca s-o gîndeşti. i-o înapoiez, ea nu c pentrumine. )oţi s-o arăţi pe a mea întregii lumi, şi să mă urăşti pe faţăG va dinpartea dumitale o falsitate mai puţin.

înd îi spuneam că putea sa arate scrisoarea mea precedentă, mărefeream a un pasa! din a lui din care se va putea vedea marea viclenie lacare recursese în toată această afacere.

&m spus că pentru oamenii care nu cunoşteau `aptele, scrisoarea meaputea să-mi creeze multe neplăceri. l văzu asta cu bucurie G dar cum să sefolosească de acest mi!loc prielnic fără a se compromite E &rătînd aceastăscrisoare, se ePpunea mustrării de a abuza de încrederea prietenului s%ău.

/pre a ieşi din această încurcătură, se gmdi să o rupă cu nune, în chipulcel mai înţepător cu putinţă, lăsîndu-mă să apreciez în scrisoarea lui graţiace mi-o făcea de a n-o arata pe a mea. ra sigur că, în indignarea mea, voirefuza să cred în discreţia lui prefăcută şi-i voi îngădui să-mi arate scrisoarea

întregii lumi > era tocmai ceea ce vroia, şi tiotul se întîmplă aşa precumplănuise. îmi plimbă scrisoarea prin tot )arisul, cu comentarii făcute de el,care însă nu avură succesul ce şi-l făgăduise. imeni nu găsea că faptul de a-mi smuls îngăduinţa să arate scrisoarea mea îl scutea de blamul de a se folosit cu atîta uşurinţă de acest lucru spre a-mi face rău. 0nii se întrebau ceneînţelegere putusem sa am cu el pentru a-mi purta o ură atît de aprigi. însfSrşit, se spunea că, chiar dacă aş avut cu el neînţelegeri oare să ducă ao ceartă, prietenia, e şi ruptă, păstra încă drepturi pe care el ar ti trebuit să



le respecte. Kar, din nefericire, )arisul e uşuratic G asemenea const!atări demoment se uită repede, iar cel absen t e tratat cu nepăsare G omul căruiatoate îi merg bine se impune prin prezenţa lui, !ocul intrigii şi al răutăţiicontinuă, se înteţeşte, pett-



îru ca în curînd efectul lui crescSnd să întunece tot ceea ce fusese mai înainte.



lata cum, după ce mă înşelase atîta vreme, acest om îşi scoase, în celedin urmă, faţă de mine masca, socotind că, în starea la care aduseselucrurile, nu mai avea nevoie de ea. Kespovărat de teama de a nu nedreptcu acest ticălos, l-am lăsat în plata Komnului şi am încetat de a mă mai gîndila el. 4a opt zile după scrisoarea lui, am primit de la doamna d[pina@, din

Jeneva, răspunsul ei la scrisoarea anterioară 5pachetul N, nr. 6:;. &m înţeles,din tonul pe care ea îl folosea acum pentru prima dată, că, bizuindu-se pereuşita măsurilor lor, lucrau amîndoi mînă în mină, şi că, privindu-mă ca peun om pierdut, fără nici un spri!in, îşi puteau împlini fără gri!ă plăcerea de asfîi%şi prin a mă zdrobi.

/ituaţia mea era, înti-adevăr, dintre cele mai nenorocite. #edeam îndepărtîndu-se de mine toţi prie- t!enii, fără să pot înţelege nici cum, nicipentru ce. Kiderot, care se lăuda că e singurul ce-mi rămîne credincios şicare îmi tot făgăduise de trei luni să-mi facă o vizită, nu venea de loc. arna începea să-şi arate colţii, şi, o dată cu ea, metehnele mele obişnuite.3rganismul meu, deşi robust, nu putuse duce lupta împotriva atîtor încercări

haine. &!unsesem într-o stare de slăbiciune cc nu-mi dădea nici puterea, nicicura!ul de a mai rezista la ceva. hiar dacă hotărîrila mele, dacă neîncetatelemustrări ale lui Kiderot şi ale doamnei d[=oudetot mi-ar îngăduit săpărăsesc în acel moment =ermitage-ul, nu ştiam nici unde să mă duc, nicicum să mă descurc. Rămîneam nemişcat şi prostit, fără a putea face nimic,fără a gîndi nimic. umai ghidul de a face un pas, de a scrie o scrisoare, de aspune o vorba, mă făcea să tremur. u puteam totuşi sa las scrisoareadoamnei d[pina@ fără răspuns, căci atunci m-aş arătat vrednic detratamentele sub899care mă încovoiau ea şi prietenul ei. &m luat hotă- rîrea de a-i înfăţişa starea

su$etească şi intenţiile mele, neîndoinclu-mă nici o clipă că din omenie, dinmărinimie, din cuviinţă şi datorită simţămintelor frumoase pe care crezusemca le văd în ea, în poda celor rele, se va grăbi să le împărtăşească. atăscrisoarea mea O=ermitage, B8 noiembrie 67D7.

Kacă durerea ar ucide, n-aş mai astăzi în viată. Kar, în sfîrşit, m-amhotărît. )rietenia noastră s-a terminat, doamnă G însă, deşi ea nu mai ePistă,păstrează încă drepturi pe care înţeleg să le respect. -am uitat bunătateace mi-aţi arătat-o şi puteţi conta pe toată recunoştinţa ce-o merită opersoană pe care nu ţi se mai îngăduie s-o iubeşti. 3rice altă ePplicaţie ar ţide prisos G în ce mă priveşte, am cugetul împăcatG domnia-voastră cercetaţi-l

pe al vostru.#roiam să părăsesc =ermitage-ul, şi va nevoie să o fac. Kar sînt sfătuitsă mai rămîn aici ţînă la primăvară > iar indcă prietenii mei o vor, voi mairătnîne pînă la primăvară, dacă veţi consimţi la aceasta.

&ceastă scrisoare odată scrisă şi trimisă, nu ma mai gîndii decît să-miregăsesc liniştea la =ermitage, în- gri!indu-mi sănătatea, încereînd să-mirecapăt puterile şi pregătindu-mă să plec de aici la primăvară, fără vuiet şifără să dau impresia unei rupturi. Kar nu asta era şi socoteala domnului



Jrimm şi a doamnei d[pina@, după cum se va vedea îndată.4a cîteva zile după aceea, avui, în sfîrşit, plăcerea de a primi vizita lui

Kiderot, atît de făgăduită şi mereu amSnată. a nu put!ea să cadă la unmoment mai potrivitG era prietenul meu cel mai vechi, era aproape89D



singurul ce-mi mai rămăsese G se poate înţelege deci plăcerea ce am avut-oele a-6 vedea în ace%ste împre!urări. nima mi sc umplu de o bucurie ce-o



casă, decis să le las mai bine pe cîmp, decît să nu predau cheile în a opta ziGcăci vroiam mai ales ca totul sa e făcut înainte ca cineva să apuce să scriela Jeneva şi să primească răspuns. ram de o cutezanţă de care nu măsimţisem niciodată în stare > îmi recăpătasem toate puterile. 3noarea şiindignarea îmi dădură forţe la care doamna d[pitm@ nu se gîndise. orocul

îmi favoriză îndrăzneala. Komnul *athas, controlor de impozite al dom-897



nului prinţ de onde, auzi despre impasul meu. l îmi trimise vorbă că-mioferă o căsuţă pe care o avea la grădina sa de la *ont-4ouis, în



*ontmorenc@. &m primit-o fără să mai stau pe gin duri, plin de recunoştinţă. învoiala fu numaidccî%t încheiată, am cumpărat în grabă cîteva mobile, pelingă cele pe care e aveam, ca să ne încropim un sălaş, +herese şi cu mine.&m pus sa mi se care lucrurile cu mare trudă şi cu mari cheltuieli > în ciudafrigului şi a zăpezii, mutarea s-a făcut în două zile, şi la 6D decembrie am

predat cheile de la =ermitage, după ce-i dădusem o arvună grădinarului,neputînd să-mi plătesc chiria.ît despre doamna 4e #asseur, i-am spus deschis că trebuie să ne

despărţim G ica ei vroi să mă îmbuneze G am fost de neclintit. &m urcat-o încaleaşca poştaşului şi am trimis-o a )aris, cu toate lucrurile şi mobilele pecare le avea în comun cu ica sa. -ării dat cîţiva bani şi m-am anga!at să-iplătesc chiria la copiii ei sau în altă parte, să o a!ut cît îmi va sta în putinţă şisă n-o las fără pîine atîta vreme cît voi avea şi eu.

în slîrşit, a treia zi după sosirea mea la *ontmorenc@, i-am trimis doamneid[pina@ următoarea scrisoare >*ontmorenc@, 67 decembrie 6767,

imic mi-i mai simplu şi. mai necesar, doamnă, dccît să mă mut din casadomniei-voastre, cînd nu-mi mai îngăduiţi să rămin acolo. Kat ind refuzulvostru de a consimţi să-mi petrec restul iernii la =errni- tag., l-am şi părăsit la6D decembrie. /oarta a vroit să intru acolo fără voia mea, şi să plec în acelaşifel. #!ă mulţumesc pentru şederea ce mi-aţi prile!uit s-o petrec , acolo, şi v-aşmulţumi şi mai mult, dacă aş plătit-o. mai puţin scump. Ke altminteri, aveţidreptate să mă credeţi nenorocitG nimeni nu ştie mai bine89L& dumneavoastră în ce numiră, sînt intr-adevăr. Kacă e o nefericire să te înşeli asupra alegerii prietenilor, una nu mai puţin dureroasă este de a tetrezi dintr-o amăgire ath. de dulce.

&ceasta este povestea adevărată a şederii mele ia =ermltage şi amotivelor ce m-au determinat, sa plec ele acolo. #reau, sa nu tai rul acesteinaraţiuni, şi prezintă însemnătate să e continuată cu cea mai mareePactitudine, această epocă din viaţa mea avînel urmări ce se vor întindepînă V capătul zilelor mele.



0)R/)&R+& +O 50rmare;

rousseau - confesiuni 2

Documents