s1c11 ecg.pdf
TRANSCRIPT
Dr. Adelina Vlad
Electrocardiograma
Este metoda standard folosita in clinica pentru a investiga
activitatea electrica a cordului
Este neinvaziva, ieftina si versatila
Utila pt. diagnosticarea
Aritmiilor
Tulburarilor de conducere
Ischemiei miocardice
Hipertrofiei si dilatarii cavitatilor cordului
Diselectrolitemiilor
Fibrele miocardice genereaza variatii de potential electric pe
parcursul ciclului cardiac.
Cordul este suspendat intr-un mediu bun conducator electric;
potentialele extracelulare sunt culese cu ajutorul electrozilor
metalici plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de
electrocardiograf
timp
vo
ltaj
Caracteristici ale ECG Normale
Electrocardiograma normala
este formata dintr-un numar
de unde, pozitive si negative,
conectate prin segmente de
linii izoelectrice
Undele corespund
depolarizarii si repolarizarii
versantului extracelular al
sarcolemei miocardiocitelor
de lucru pe parcursul ciclului
cardiac
Unda P – depolarizarea atriala
Segmentul PQ – intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si inceputul depolarizarii ventriculare
Complexul QRS – activarea ventriculara
Unda T – repolarizarea ventriculara
Voltmetru
Electrod
negativ Electrod
pozitiv
Inregistrarea Undelor ECG Diferentele de potential produse de
activitatea electrica a inimii sunt
masurate de voltmetre
Prin conventie, daca electrodul
conectat la borna pozitiva se afla in
zona de electropozitivitate a
campului electric, iar cel conectat la
borna negativa, in zona de
electronegativitate, unda inregistrata
pe electrocardiograma este pozitiva
(A); in situatia inversa, se
inregistreaza o unda negativa (C)
Absenta unei diferente de potential
intre cei doi electrozi conduce la
inregistrarea unei linii izoelectrice
(B,D)
Relatia dintre PA Ventricular si
Undele QRS – T pe ECG
Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori
depolarizat pe electrocardiograma se inregistreaza o linie
izoelectrica
Potential de actiune (PA) monofazic
inregistrat intr-o fibra miocardica
ventriculara
Inregistrare ECG realizata simultan:
QRS apare la inceputul PA, iar unda
T la sfarsitul acestuia
Curentii electrici care se propaga
prin miocard sunt produsi de
- fibre ale tesutului excito-
conducator
- fibre miocardice de lucru
The electrical
cardiac cycle
generates fast
changing
potentials
throughout the
heart
• ECG inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul
de lucru atrial si ventricular
Inregistrarea Activitatii Electrice a
Cordului
negativ nul pozitiv
Sistemul Derivatiilor
Electrocardiografice Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice
O derivatie inregistreaza fluctuatii ale voltajului extracelular
generat intre electrozii sai
Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:
6 in planul frontal
3 derivatii bipolare sau derivatiile standard ale membrelor
3 derivatii unipolare (amplificate) ale membrelor
6 in planul transversal
derivatiile unipolare precordiale
O derivatie bipolara
Este formata din doi electrozi inregistratori, unul considerat
pozitiv, celalalt negativ
Inregistreaza diferenta de potential intre punctele in care sunt
plasati electrozii (valoarea absoluta a potentialului la nivelul
oricaruia dintre cei doi electozi nu este cunoscuta)
O derivatie unipolara
Masoara potentialul absolut intr-un singur punct al campului
electric
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic – electrodul
inregistrator sau activ, considerat pozitiv fata de potentialul de
referinta
Willem Einthoven
Premiul Nobel pentru fiziolgie sau medicina in 1924
Derivatiile Bipolare Standard Derivatia I
Electrodul negativ este plasat pe bratul
drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang
Defineste in planul frontal o axa la 0°
Derivatia II
negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul
stang
Defineste in planul frontal o axa la 60°
Derivatia III
Conexiunea negativa la bratul stang,
pozitiva la piciorul stang
Defineste in planul frontal o axa la 120°
Inregistreaza diferenta de potential intre doua
membre, in plan frontal
Triunghiul lui Einthoven Este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor
Legea lui Einthoven: daca potentialele electrice inregistrate de
oricare doua dintre cele trei derivatii bipolare sunt cunoscute la
un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de cea de-a
treia poate fi determinat prin insumarea primelor doua (teorema
lui Kirchhoff)
Tinand cont de semnele + si – ale derivatiilor, legea lui Einthoven
devine: I + III = II
-
+
Derivatiile Unipolare (Amplificate)
ale Membrelor Derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un
electrod al membrelor (brat stang, brat drept, picior stang) cu
media celorlalti doi (metoda Goldberger)
Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a
electrocardiografului prin intermediul unor rezistente electrice, iar
cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este
conectat la borna pozitiva a aparatului
aVR (augmented voltage right)
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul drept
Axa derivatiei este orinetata in
planul frontal la -150°
aVL (augmented voltage left)
Electrodul pozitiv este plasat pe
bratul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la - 30°
aVF (augmented voltage foot)
Electrodul pozitiv este plasat pe
piciorul stang
Axa derivatiei este orientata in
planul frontal la + 90°
+
+
Sistemul Hexaxial Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului
frontal
Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente,
care subantind unghiuri de 30°
Derivatiile Precordiale
In mod obisnuit sunt utilizate sase
derivatii precordiale (unipolare):
V1: electrodul este plasat in
spatiul patru intercostal
parasternal drept
V2: spatiul patru intercostal
parasternal stang
V4: spatiul cinci intercostal pe lina
medioclaviculara
V3: la jumatatea distantei dintre
V2 si V4
V6: spatiul cinci intercostal pe linia
axilara medie
V5: la jumatatea distantei dintre
V4 si V6.
Derivatiile precordiale sunt
orientate in planul transversal,
perpendicular pe planul derivatiilor
frontale
Suprafata cordului este situata in
proximitatea peretelui toracic
Fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie
potentialul electric al miocardului
din imediata sa vecinatate
Anomalii ventriculare relativ
discrete, mai ales ale peretelui
ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice
importante in derivatiile precordiale
Borna Centrala Terminala Wilson Cate un electrod explorator este plasat in fiecare
dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna
pozitiva a sistemului de inregistrare
Potentialul de referinta (borna Wilson) este
realizat astfel:
Electrozii membrelor sunt conectati impreuna,
prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la
borna negativa a electrocardiografului
fiecare derivatie precordiala inregistreaza
potentialul la una dintre pozitiile precordiale
relativ la media potentialelor celor trei membre
Potentialul de referinta ramane constant pe
parcursul ciclului cardiac potentialul
inregistrat de derivatia precordiala reflecta
activitatea electrica a zonei in care este
amplasat electrodul explorator
Miocardul anterior
Miocardul lateral
Miocardul inferior
Derivatiile II, III, aVF
Derivatiile I,
aVL, V5, V6
Derivatiile V1 – V4
Vedere inferioara
Vedere laterala
Vedere anterioara
Reprezentarea Vectoriala a
Derivatiilor
Lead I vector
aV
F
Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatatea distantei dintre electrozii
care sunt conectati impreuna pt a forma referinta, catre electrodul
activ (pozitiv)
Activitatea electrica a cordului intr-un
anumit moment poate fi aproximata
printr-un dipol si reprezentata vectorial
Localizarea, orientarea si magnitudinea
vectorilor cardiaci variaza potrivit
paternului campului electric miocardic
dintr-un anumit moment
Vectori Cardiaci
b
a
De la Vectori Cardiaci la Unde
Electrocardiografice Amplitudinea si polaritatea undelor
ECG inregistrate intr-o derivatie sunt
proportionale cu magnitudinea si sensul
proiectiei vectorilor cardiaci pe axa
acelei derivatii
a. Daca vectorul cardiac este orientat
catre polul pozitiv al derivatiei
aparatul inregistreaza un potential
pozitiv unda pozitiva in derivatia
respectiva pe electrocardiograma
b. Daca vectorul cardiac este orientat
in sens opus fata de polul pozitiv al
derivatiei aparatul inregistreaza
un potential negativ unda ECG
negativa in acea derivatie
Undele ECG – reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular inregistrate
de fiecare derivatie
A – vector cardiac
corespunzator activarii
ventriculare
B, C, D – proiectii ale
A pe axele derivatiilor
I, II si III, si undele R
corespunzatoare
inregistrate pe ECG
Geneza ECG Normale
Criterii de Evaluare Unde
Morfologie
Polaritate
Axa
Amplitudine (mV)
Durata (s)
Segmente
Sunt situate pe linia izoelectrica sau nu?
Durata
Intervale
Durata
Lead I vector
aV
F
Plan frontal Plan orizontal
Depolarizarea Atriala si Unda P
P bifazica in V1
AS
V6
AD
V1
Unda P - Caracteristici Forma
Rotunjita, uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5, V6,
aVL), datorita ansincronismului partial al activarii atriale
Polaritate
pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 – V6
negativa in aVR
Axa: 0° – 75°
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea:
< 0.25 mV in derivatiile membrelor
Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1 mV
Conducerea prin NAV si
Segmentul PR Segmentul PR
Este linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul
complexului QRS
Durata: 0.02 – 0.12 s
Corespunde intervalului de timp dintre sfarsitul activarii atriale
si debutul celei ventriculare
! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia
si a retelei Purkinje genereaza potentiale de intenitate prea
mica pentru a putea fi inregistrate la suprafata corpului de
un aparat ECG standard
Repolarizarea Atriala si Unda Ta
Repolarizarea atriala incepe in
proximitatea NSA
Vectorul repolarizarii atriale are
aceeasi directie dar sens opus
vectorului depolarizarii
Unda de amplitudine mica si polaritate
opusa undei P (Ta)
In ECG normala Ta este mascata de
complexul QRS
Intervalul PR Intervalul PR = unda P + segmentul PR
Reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul
activarii ventriculare
Durata: 0.12 – 0.21 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu
varsta
Depolarizarea Ventriculara si
Complexul QRS 1. Activarea septala
V1, V2, aVR = derivatii ventriculare drepte
unde pozitive de amplitudine mica, r
I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare
stangi unde negative cu amplitudine
mica, q
D I
aV
F
2. Depolarizarea apexului ventricular
V1, V2, aVR tranzitia catre unda
negativa, S
I, aVL, V5, V6 tranzitia catre unda
pozitiva, R
D I
aV
F
3. Activarea peretelui ventricular
stang – vectorul dominant al
activarii ventriculare
V1, V2, aVR unda negativa cu
amplitudine mare, S
I, aVL, V5, V6 unda pozitiva cu
amplitudine mare, R
D I
aV
F
D I
aV
F
4. Activarea ariilor posterobazale
ale vetriculului stang
V1, V2, aVR parte terminala a
ascendenta a undei negative S (o
readuce la linia izoelectrica)
I, aVL, V5, V6 mica unda
negativa, s
QRS in Derivatiile Membrelor Lead I vector
aV
F
rS qRs
QRS in Derivatiile Precordiale
Vectocardiograma ilustreaza progresia depolarizarii sau
repolarizarii miocardice, reprezentata vectorial moment de
moment (infasuratoarea tuturor vectorilor momentani – in figura,
vectocardograma depolarizarii ventriculare)
Vectocardiograma Depolarizarii
Ventriculare
Vectocardiograma QRS
Complexul QRS Unda Q
Prima unda negativa a complexului
Durata: < 0.03 – 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q
este anormal
Amplitudine: < ¼ unda R , < 0.2 – 0.3 mV
Unda R
Prima unda pozitiva a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate; amplitudinea
cea mai mare in V5 si/ sau V6
O a doua unda pozitiva este notata R’
Unda S
A doua unda negativa a complexului daca exita unda Q, sau
prima unda negativa in caz contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule
qRs qR R bifid rSR’ QS QS bifid
Complexul QRS - Caracteristici Morfologie:
R/S < 1 in V1 – V3; orice unda Q este anormala in aceste
derivatii
R/S > 1 in V5 – V6
Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare in planul
frontal
Limite normale: -30° - +90°
Deviatie axiala stanga: -30° - -90 °
Deviatie axiala dreapta: +90° - 180°
Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg
complex
Deflexiunea intrinsecoida:
- Masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului
pozitiv al unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6)
- Se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul de
debut al complexului QRS
- Valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6
ID ID QRS
Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor
componente
> 1 mV intr-una dintre derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o
derivatie standard
Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru diagnosticul
hipertrofiei ventriculare stangi:
Indicele Sokolow-Lyon: SV1 + (RV5 sau RV6) > 3.5 mV
Crieteriile de voltaj Cornell: SV3 + SaVL ≥ 2.8 mV la barbati, ≥
2.0 mV la femei
sau drepte:
SV1 > 0.7 mV, RV5 sau V6 > 0.7 mV etc.
Segmentul ST Izoelectric, miocardul ventricular este depolarizat in intregime
Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate normale
Incepe in ariile epicardice ale
miocardului ventricular si la
nivelul apexului
Vectorul repolarizarii
ventriculare este orientat catre
apex
Unda T are aceeasi polaritate
cu a complexului QRS
precedent
Repolarizarea Ventriculara
Caracteristicile Undei T Morfologie
Asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta
abrupta, si varf rotunjit
Polaritate
Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
negativa in aVR
variabla in III, V1 - V3
Axa
0° - 90°;
Formeaza un unghi < 60 ° cu axa QRS, numit unghi QRST
Durata
Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu
precizie
Amplitudine
1/3 din amplitudinea undei R precedente
ST interval
PQ interval
ST
segment
QT interval
Isoelectric line PQ
segment
Unda U Apare uneori dupa unda T
Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de
0.1 mV
Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi
determinat de o repolarizare tardiva a celulelor mezomiocardice
(cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu
relaxare mecanica intarziata
Intervalul QT
Cuprinde complexul QRS, segmentul QT si unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde
duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde
U
Este caracterizat de durata
Durata intervalului QT
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste
intrucat durata PA se scurteaza la cresterea frecventei de
stimulare)
Ecuatia Bazzet:
QTc = QT/√RR,
unde QTc inseamna QT corectat iar RR reprezinta durata
dintre doua unde R consecutive (un ciclu cardiac).
Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii
normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3; accentuarea
dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate
crescuta a repolarizarii si de risc aritmogen
Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei
Algoritm pt Interpretarea
Electrocardiogramei 1) Se evalueaza calibrarea
2) Se determina ritmul cardiac
3) Se calculeaza frecventa cardiaca
4) Se determina axa QRS
5) Se masoara intervalele
6) Se analizeaza morfologia si interrelatia dintre elementele
electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT) in derivatiile
frontale si precordiale
sau
6) Se verifica daca exista hipertrofie
7) Se verificati daca exista semne de ischemie/ infarct
miocardic
1) Calibrarea de Voltaj si de Timp
Pe verticala
1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
10 mm (doua patrate mari) = 1mV
Pe orizontala
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s
2) Determinarea Ritmului Cardiac
• Ritm cardiac = ritmul de activare a ventriculilor
• Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:
Unde este localizat pacemakerul cardiac?
PA generat de pacemaker este condus pe caile normale, si
acestea functioneaza corect?
Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de
descarcare corecta?
Pasul 1: Se analizeaza undele P, pt a verifica daca
pacemakerul cardiac este localizat in AD, la nivelul
NSA
Pasul 2: Se determina intervalul PR, pt a evalua modul in care PA
este transmis de la pacemaker pana la miocardul
ventricular de lucru
Pasul 3: Se determina regularitatea activarii ventriculare
Pasul 4: Se calculeaza frecventa cardiaca
Analiza undelor P
Undele P sunt prezente?
Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta?
Undele P apar la intervale regulate?
Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?
Interpretarea exemplului:
Unde P normale cu 1 unda P inaintea fiecarui
complex QRS
Analiza intervalului PR
Normal: 0.12 - 0.21 secunde.
(3 - 5 mm)
Interpretare?
0.12 secunde
Determinarea regularitatii
Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau semne
de marcare pe o hartie)
Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional
neregulat? Neregulat, dar respecta un anumit patern repetitiv?
Neregulat, fara a respecta vreun patern?
In exemplul nostru?
Ritm regulat
R R
3) Calculul Frecventei Cardiace Metoda directa
Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min =
= 60 s/ durata unui ciclu cardiac
Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde
ECG de acelasi tip - unui interval R-R de exemplu
R – R = 16 x 0.04 = 0.64 FC = 60/ 0.64 = 94 batai/min
Calculul FC
Metoda rapida
Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a
doua unda R este la 1 patrat mare de precedenta, FC este de
300 bpm, la 2 patrate mari – 150 bpm, la 3 patrate mari – 100
bpm, la 4 patrate mari – 75 bpm, etc.
Unda R
In exemplul nostru, un pic sub 100 bpm 94 bpm
Parametrii Ritmului Sinusal Normal
Unde P normale
Interval PR 0.12 - 0.21 s
Regularitate regulat
FC 60 - 100 bpm
Orice abatere de la acesti parametri indica prezenta unei aritmii
cardiace
4) Determinarea Axei QRS
(Axa Electrica a Inimii)
Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al depolarizarii
ventriculare in planul frontal
Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii
ventriculare (corespunzatori activarii septului, apexului, peretilor
liberi si a bazelor)
Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua
derivatii ale planului frontal
Sunt posibile doua abordari:
Metoda geometrica, precisa dar elaborata
Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de
precisa pentru practica clinica
Se masoara amplitudinea
rezultanta a QRS in doua
derivatii ale planului frontal
Se estimeaza axa sagetii
galbene (aprox. 95°)
1 5
Metoda geometrica
Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati
pe DII si +1 unitate pe aVR
2
Se ridica perpendiculare
pe derivatiile I si aVR
3
Se uneste centrul cercului cu
intersectia celor doua perpendiculare
4
Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta
proiectia unui moment vectorial al depolarizarii ventriculare
(activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie
Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o
derivatie a planului frontal reprezinta proiectia vectorului
rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie
Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului
rezultant al activarii ventriculare pe doua derivatii ale planului
frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii
ventriculare
Prin unirea centrul hexaxei cu intersectia celor doua
perpendiculare se obtine axa complexului QRS, numita si axa
electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade
Metoda Inspectiei
Se identifica derivatia in
care amplitudinea QRS este
nula – derivatia aVL in
acest exemplu (sageata
verde pe hexaxa)
1
Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care
amplitudinea QRS este minima – derivatia II in cazul
nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca
amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata la + 60º,
daca este -, axa este orientata la - 120º. In exemplul
dat, axa este orientata la + 60º
2
Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu
amplitudinea neta a complexului QRS minima sau chiar nula;
un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are
amplitudinea neta 0, oricat de mare ar fi voltajul undelor
individuale ale complexului
Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care
amplitudinea QRS are valoarea cea mai mare; acesta derivatie
este cea perpendiculara pe derivatia in care complexul QRS
are amplitudinea cea mai mica (DII perpendiculara pe aVL in
exemplul anterior)
+50°
+30°
Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS este nula
sau aproape nula, cel mai probabil axa QRS formeaza
bisectoarea a doua derivatii separate printr-un unghi de 30°, pe
care rezultanta QRS are proiectia maxima si egala
+15°
0°
0o
30o
-30o
60o
-60o
-90o
-120o
90o 120o
150o
180o
-150o
Orientatarea Axei QRS Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30o si + 90o.
o
o
Deviatia axei QRS intre - 30o si -
90o este anormala si numita
deviatie axiala stanga.
Deviatia axiala dreapta este
definita de orientarea axei QRS
intre + 90o si + 150o.
Axa QRS orientata intre + 150o si - 90o delimiteaza deviatia
axiala superioara dreapta.
Deviatia Axiala Stanga
Deviatia axiala stanga la cordul
hipertensiv (hipertrofie
ventriculara stanga). Observati
prelungirea discreta a duratei
complexului QRS.
Deviatia axiala stanga produsa de
blocul de ram stang. Durata
complexului QRS este considerabil
crescuta
Deviatia Axiala Dreapta
Deviatie axiala dreapta
indusa de blocul de ram
drept. Se observa cresterea
considerabila a duratei
complexului QRS.
Stenoza congenitala a valvei
pulmonare cu hipertrofie ventriculara
dreapta. Deviatie dreapta superioara
a axei QRS, cu o prelungire discreta
a duratei complexului QRS
Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata complexelor QRS
Intervalul PR
< 0.12 s 0.12-0.21 s > 0.21 s
Eliberare crescuta
de catecolamine
Sindrom Wolff-
Parkinson-White
Normal Blocuri ale NAV
Wolff-Parkinson-White 1st Degree AV Block
5) Masurarea Intervalelor
Complexul QRS
< 0.10 s 0.10-0.12 s > 0.12 s
Normal Hemiblocuri
Bloc complet de ram
drept sau stang
Extrasistole
ventriculare
Ritmuri ventriculare
3rd degree AV block with
ventricular escape rhythm
Incomplete bundle branch block
Intervalul QTc
< 0.44 s > 0.44 s
Normal QT lung
Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos, predispunand la un tip de
aritmie ventricualra numit torsada varfurilor. Cauze posibile:
medicamente, tulburari electrolitice, afectiuni ale SNC, infarct miocardic,
afectiuni cardiace congenitale.
Torsades de Pointes
Long QT
Intervalul
PR?
Durata
QRS?
Intervalul QTc?
0.08 secunde 0.16 secunde 0.49 secunde
QT = 0.40 s
RR = 0.68 s
Square root of
RR = 0.82
QTc = 0.40/0.82
= 0.49 s
Interpretare:
PR si QRS normale, QT lung
QTc = QT/√RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida:
Un QT > jumatate din intervalul RR este probabil lung
Normal QT Long QT
QT
RR
10 boxes
23 boxes 17 boxes
13 boxes
6) Hipertrofia
ECG permite diagnosticarea:
Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
Hipertrofia Ventriculara Este indusa de presiuni sau volume crescute
Modificari ECG
Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS
Cresterea deflexiunii intrinsecoide
Inversarea undei T
Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra- sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate
Supra- sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua derivatii este semnul ECG cel mai precoce si mai relevant in cursul unui infarct miocardic acut (IMA)
7) Modificari ECG Induse de
Infarctul Miocardic
Supradenivelarea segmentului ST
Supradenivelarea
segmentuli ST in cel putin 2
derivatii este un indiciu
pertinent pentru diagnosticul
IMA
Intrucat perfuzia miocardului
este regionala, aria
infarctata este la randul sau
regionala derivatii ECG
specifice pot conferi
perspectiva optima asupra
zonei lezate
IMA Anterior
Se observa supradenivelarea segmentului ST in V1, V2
IMA Inferior
Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si aVF
IMA Antero-lateral
In acest caz sunt afectati atat peretele anterior (V2-V4), cat si cel
lateral (V5-V6, I si aVL)
8) Alte patologii diagnosticabile
prin ECG…
Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele 1 si
3, medicamente psihotrope etc.)
Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)
Etc
Bibliografie
Dan Dobreanu, ‘Fiziologia Inimii’, Targu-Mures University Press,
2007
Guyton and Hall, ,Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a,
Editura Medicala Calisto, 2007 – pag. 123 -141
Bara Constantin, ‘Electrocardiografie clinica in chestionare
explicative’, Editura Medicala 1993, pag. 105 - 130