„sĂ ne aȘezĂm pentru drum” -...

11390 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu, Dorel Vidraşcu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzeazăprin abonament la sediul redacţiei.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adrian Dinu Rachieru

Adrian PredaAdriana OrrAida ZahariaAlina ColbuAura ChristiAureliu GociC. PavelCalistrat CostinCamelia TriponConstanţa CornilăCostinel SavuCristian Petru

BălanDaniel LăcătuşDante MaffiaDiana Dobriţa

BîleaDobrescu

ConstantinDorel VidraşcuDorin N. UritescuBogdan UlmuDoru TatarDumitru AnghelElena Andreea IonEugen EvuEugenia Rada

IoniţăGenţiana GrozaGeorge AncaGheorghe Andrei

NeaguGheorghe AnghelGüner AkmollaHarry RossHotca MarianIon Coja

Ion Ionescu Bucovu

Ion Lazăr Da CozaIon Pachia-Tatomi-

rescuIonel NeculaIsabela Vasiliu-

ScrabaIulian BitoleanuLiviu PendefundaMaria Diana

PopescuMarian Gh. BengaMariana Vicky

VârtosuMarina Raluca

BaciuMarius ChelaruMelania CucMioara BahnaN. GeorgescuNicolae DinaNicolae GeorgescuOctavian MihalceaPaula Mihaela

StegărescuPetrache PlopeanuPetruş AndreiRadu Liviu DanRobert TomaRomilă MălinaSorin ClaudiuŞerban

ComănescuŞerban TomşaŞtefania OproescuTheodor CodreanuVasilica IlieVlad Badrajan

11391www.oglindaliterara.ro

Ştefania Oproescu

EDITORIAL

Se vehiculează tot mai mult în ultima vreme ideea că, poveștile copilăriei noastre și ale generațiilor de dinaintea noastră, măcar de pe la 1697, când Charles Perrault publica Poveștile mamei mele gâsca, sunt pline de violențe și cruzimi capabile să agreseze puritatea nativă și să modifice comportamente prin prezentarea de modele inadecvate. Doar că nu-i nimic nou sub soare, și asta dacă ne gândim doar la câteva „vârfuri” ale atacurilor asupra basmelor. În 1885, după ce au fost tipărite poveștile culese de Frații Grimm, multe având aceeași sursă ca cea a lui Perrault, și, după ce au fost traduse și răspândite pe glob, un educator american spunea: „Basmele reflectă prea fidel întreaga viziune asupra lumii și culturii medievale, cu toate prejudecățile ei puternice, lipsă de rafinament și barbarii”. Cel de-al Treilea Reich le-a folosit adaptându-le propagandistic la politicile sale. Scufița Roșie de exemplu, întruchipa poporul german scăpat din gura lupului evreu. Dar, paradoxal, și aliații le-au interzis o vreme după război, considerându-le argumente pronaziste. Prin 1970, aceleași povești au suferit iar de un val de critici, atât în Europa cât și în Statele Unite, spunându-se că: „Nebunia vine din basme”.

Dincolo de voci diverse care comentează subiectul, în Romania literară nr. 50/27 XI 2015, Gabriel Chifu semnează textul Basme, la rubrica Puzzle. Autorul vine cu noutăți în argumentarea cruzimii acestor „înfiorătoare pelicule horror”: lupul este „un criminal periculos, cu apucături rușinoase, abominabile chiar (pedofilie, gerontofilie și, totodată, canibalism) duce de nas o fetișcană frumușică, destul de credulă și poate chiar ușuratică (Scufița Roșie)”. Oare nu exagerăm puțin, tușând dracul cu mai mult negru decât își poate permite? Continuă cu Albă ca Zăpada, aducând argumente deja circulate. Nici al nostru Ion Creangă nu scapă, cu a sa capră și iezii săi. În final, își pune două întrebări. La prima, despre: „cum se explică predominația violenței din aceste povești”, răspunde, iar răspunsul se pliază pe aceeași părere a educatorului american din 1985. Medievalisme, barbarisme…. Păcat că la a doua, refuză chiar să „Încerce” un răspuns. Întrebarea era chiar interesantă: „Cum se face totuși că aceste povești cu adevărat terifiante nu ne-au stricat sufletește și s-au transformat în amintirea noastră în ceva luminiscent și feeric?” Abia în căutarea acestui răspuns s-ar afla tâlcul rezistenței în timp a acestor povești, cu adevărat nemuritoare.

Copilul asociază deja basmul cu ceva

inventat. „A fost odată ca niciodată ” este cheia în care el își traduce povestea. Apoi, află, paradoxal, că nu „cel mai tare supraviețuiește, ci dimpotrivă, binele, chiar mai slab reprezentat în poveste, învinge răul mai puternic. Mintea copilului, nepervertită, cam în sensul în care o spunea La Bruyère, păstrează doar morala, și nu vede în personaje pedofili, criminali sau fetițe ușuratice. Şi asta îl liniștește. Îi dă o siguranță, îl face încrezător într-o lume mai luminoasă și chiar feerică. Ar putea fi acesta un început de răspuns la întrebarea domnului Chifu.

Pe aceeași temă, a educației copiilor noștri, sunt gata să salut revista Apollon Junior. Revistă de cultură artă și civilizație pentru elevi. Îmi pun și eu întrebări. Cât de „cuminte” trebuie să fie literatura pentru copii în timpul actual, ca ei, crescând, să facă să dispară răul din lume ? Textele cu temă dată din revista nr. 24/decembrie 2015, având ca personaje furnicuțe și buburuze, sunt cuminți, cuminți…. Numai armonie, hărnicie și prietenie. Măcar greierele acela cunoscut, avea și el o meteahnă cât de mică! În contrast cu tema, mă stingherește citatul de pe coperta față: „Slova dăinuiește, mâna putrezește”, Ion Popescu Duhovnicul, 1829. Copil să fiu, cred că n-aș fi tocmai împăcat cu mâna asta care putrezește… Și mă mai întreb: citesc oare cu plăcere copii trecuți de vârsta lui Cățeluș cu părul creț, basme cu floricele și fluturași? Și dacă da, nu trec oare nevaccinați într-o lume adultă total diferită?

Să nu uităm în ce secol trăim. Ofertele de jocuri pe suport electronic pentru copii sunt mult mai tentante, iar granițele de la o vârstă la alta sunt extrem de fragile. Pe măsură ce copilăria se „înalță”, jocurile preferate sunt uneori mult mai agresive decât basmele, care, oricum, sunt BASME. Cărțile de aventuri au făcut un salt uriaș, dacă luăm drept repere doar timpul lui Mark Twain cu Aventurile lui Tom Sawyer, (1894) și cel al lui Orson Scott Card, cu Jocul lui Ender (1985) Proiectul pentru un joc video după această scriere, a fost pus în stand-by pe termen nedefinit. Nu știu dacă a fost activat sau nu între timp. Există însă, multe alte jocuri cu teme belicoase, căutate și accesate frecvent de copii și de adulți. Fenomenul Războiul Stelelor, cel care a cucerit masiv media, cum se vede din perspective educaționale?

Pare, cred, anacronic, să ne mai speriem de Albă ca Zăpada, care, iată, n-a lăsat sechele, când alte grozăvii dau buzna în educația generației care acum deschide ochii.

„SĂ NE AȘEZĂM PENTRU DRUM”Așa s-ar traduce un obicei de origine slavă, în care oamenii stau jos puțin

timp, în tăcere, înainte de a porni la un drum lung. Se spune că se roagă. Poate se și eliberează de tensiuni împovărătoare. Și , cum în ultima vreme, obiceiuri diverse trec granițele cu ușurință și sunt adoptate cu multă fervoare, ce-ar fi dacă, înainte de a păși într-un nou an, am sta puțin să ne gândim, la timpul plecării noastre în lume. La timpul curat al copilăriei, despre care La Bruyère spunea: „Copii nu au nici trecut nici viitor și – ceea ce nu ni se întâmplă nouă – ei se bucură de prezent.”

Copilul asociază deja basmul cu ceva

inventat. „A fost odată ca niciodată ” este cheia în care el

își traduce povestea. Apoi, află, paradoxal,

că nu „cel mai tare supraviețuiește, ci

dimpotrivă, binele, chiar mai slab

reprezentat în poveste, învinge răul mai puternic. Mintea

copilului, nepervertită, cam în sensul în care o spunea La Bruyère,

păstrează doar morala, și nu vede în personaje pedofili, criminali sau

fetițe ușuratice. Şi asta îl liniștește.


î

Nu e dovadă că ziariştii au înţeles termenul, dar că l-au văzut şi păstrat ca atare (altfel, sunt destule greşeli de tipar ori de sens în Dunărea). În fond, ce-i cere Hiperion lui Demi-urg? Vrea el să fie un om oarecare, să trăiască şi să moară o viaţă de om. Exemplul anterior la Eminescu este cel al lui Călin, de pildă, care este un zburător, deci un om care nu moare. Nemurire înseamnă, într-adevăr, a nu muri. Hiperion nu poate cere să nu moară pentru că nu s-a născut încă. El cere să fie lăsat să intre din eternitate în ciclul viaţă-moarte, deci îşi oferă nimbul nemurii, această eternitate, acest semn al neimplicării în ciclul veciniciilor. Desigur, are în vedere o soartă de zburător, deci o nemurire între muritori, o “oară de iubire”, o vecinicie de plăceri, ca să-1 cităm pe Eminescu însuşi. Poate n-o fi cum zic eu, dar se discută; oricum, termenul trebuie semnalizat, chiar păstrat.

Dintre multele complexe privind punctuaţia, interesant mi se pare acesta, iarăşi nediscutat de Petru Zugun pentru că n-a studiat Almanahul (n-aş insista,dar a dedicat o carte Luceafărului în sursele primare, şi a făcut-o tot pe sub nisipuri, ca struţul). Vorbeşte Demiurg ca o concluzie: Î-ţi dau catarg lângă catarg / Oştiri spre a străbate. / Pământu’ n lung şi marea’ n larg, / Dar moartea nu se poate. Ediţiile au: Îţi dau catarg lângă catarg, /Oştiri spre a străbate / Pământu’ n lung şi marea’ n larg, / Dar moartea nu se poate. Nimeni nu se întreabă, cum adică: să străbaţi pământul cu catargele şi marea cu oştirile?! Pe scurt, Î-ţi trebuie păstrat, este apăsare silabică, așa cum Eminescu are în Scrisoarea IV: A-şi! Abia ţi-ai întins mâna... Adică, în Luceafărul Demiurg vorbeşte tunând, răstindu- se. După spre a străbate este punct pentru că asta-i dă Demiurg lui Hyperion, iar apoi repetă: Pământul şi marea. A străbate are sensul figurat: a ajunge la scopul dorit, a răzbate unde doreşti, unde ți-ai pus în gând.

N-ar fi mai bine, iubiţi cititori, să discutăm textul eminescian în aceste complexe ale lui decât să asistăm cum lustruiesc ediţiile acest text luându-se una după alta iar Petru Zugun numai după „cioclopedia Murăraşu”? Dar parcă m-a apucat şi pe mine limbariţa în faţa unui text mut.

13. In deserto Multe semne de întrebare îmi ridică volumul al II-lea din ediţia

lui Petru Zugun: Mihai Eminescu, Opera poetică în trei volume (Ed. Tehnopress, Iaşi, 2002). Piesele nu mai sunt ordonate nici cronologic nici după criteriul antum-postum, ci s-ar părea că avem de-a face cu un sub-tematism, cu tipuri de poeme. Redau începutul cuprinsului: Întunericul şi poetul (1869, postumă), Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie (186,antumă), Doină, doiniţă (1866, postumă), Povestea (1869, postumă), Odin şi Poetul (1872, postumă), Mureşanu (1869, postumă), Andrei Mureşan (1872, postumă), Mureşanu (1876, postumă), Sub cerul plin de nouri (1879, postumă), Gemenii (1882, postumă), Sus în curtea cea domnească (1870, postumă), Umbra lui Istrate Dabija-voievod (1878, postumă), Din străinătate (1866, antumă), La Bucovina (1866, antumă) etc. (pe undeva, pe la mijloc) şi La mormântul lui Aron Pumnul). Dacă cineva înţelege intenţia editorului este rugat să ne lămurească. Vrea personaje istorice, vrea provincii istorice, evenimente istorice?! Prefaţatorul, Dan Mănucă, pare a fi „prins firul” ca să zic aşa, când spune: „Selecţia recomandă, mai întâi, un grupaj de versuri care are în vedere istoria naţională şi figuri ale acesteia, aşa cum le-a construit imaginarul eminescian. Or, acesta se află, cât priveşte asemenea personalităţii istorice, sub înrâurirea vizibilă a epocii. Peregrinările ca sufleor, copist şi actor îl familiarizează cu repertoriul obişnuit al trupelor care îl prinseseră. Iar acesta este dominat de alegorii patriotice, apoteoze ş.c.l. de genul Mihai Viteazul după bătălia de la Călugăreni de Bolintineanu. Aşa se explică motivul pentru care Eminescu îl include pe Ştefan cel Mare, în 1869, într-o compunere alegorică, în care domnitorul este însoţit de două personaje, Povestea şi Poesis, amândouă menite să aureoleze apariţia voievodului şi să acorde monologului lui nimbul necesar şi obligatoriu în compunere. Odin şi Poetul a depăşit stadiul alegoriei cu focuri de artificii şi se îndreaptă către meditaţie...” (voi. I, pg. 10-11). Dan Mănucă înţelege, citind ordinea selecţiei, că editorul ar avea în vedere „evoluţia” de la alegorie către meditaţie şi aşa mai departe. Las deoparte că editorul nu explică nicăieri acest lucru, şi-1 iau de bun. Asta ar fi, aşadar, cauza pentru care volumul s-ar deschide cu poezia... Povestea, unde este alegoria imaginată

Nicolae Georgescu

12. Continuări și permutații

„Am preferat să reproducem textul poemului Luceafărul după Al-manahul României June”, agirmă în Nota asupra ediției dl. Petru Zugun. Nu este adevărat, şi iată de ce. Almanahul are: De dorul lui şi inema / Şi sufletu-i se imple - Petru Zugun are inima, exact ca Murăraşu. Almanahul are: Şi cât de viu s’aprinde el / În ori şi care sară / Spre umbra negru-lui castel / Când ea o să-i apară. Petru Zugun are în orişicare sară, legat şi cu virgula după, exact ca Murăraşu. A se compara: virgula spune că el s-aprinde când apare ea, lipsa virgulei şi accentul rupt pe ori şi care spune mai mult. Numai Murăraşu (niciun alt editor) are acest semn al exclamării pe care iarăşi nota de mai sus îl dă Almanahului: I-atinge mâinile pe piept, / I-închide geana dulce! Tot aşa, Luceafărul se revarsă: Pe ochii mari, bătând închişi / Pe faţa ei întoarsă (Almanah) nu Pe ochii mari, bătând închişi, / Pe faţa ei întoarsă (P.Z., M.). Numai Murăraşu are ca P.Z. : Uşor el trece ca pe prag / Pe marginea fereştii (Almanahul şi ediţiile serioase dau ferestei, asonanţă pentru trestii de mai jos dar cât de eufonic! Cu tot respectul pentru gramatică, genitivul fereştii este aici de înlăturat fără discuţii, vorba lui Torouţiu: „Parcă în pod miaună motanii Sărmanului Dionis”). Idem această chemare apostrofică şi exclamativă totodată: O, vin’! odorul meu nespus, / Şi lumea ta o lasă!... Lumea cealaltă are ca Almanahul: O vin! odorul meu nespus / Şi lumea ta o lasă; (unde lipsa vir-gulei indică acţiuni simultane, de fapt una singură ca şi când verbul a veni ar fi un semiauxiliar). Iarăşi Almanahul: Străin la vorbă şi la port / Luceşti fără de viaţă, / Căci eu sunt vie, tu eşti mort / Şi ochiul tău mă’ ngheaţă. Aici Murăraşu - Zugun au virgulă după fiecare vers (iar cea după tu eşti mort, înainte de şi, este de-a dreptul avocăţească aducând o cauză în plus: căci, căci şi căci) şi Luceşti far’ de viaţă (Murăraşu vrea să unifice viaţă eminescian la trei silabe, dar tocmai exemple ca acestea dovedesc că po-etul avea după plac şi vi-a-ţă, şi viaţă. Numai Murăraşu are acest accent, de altfel, frumos, pentru că este grav: Marmòreele braţă, pe care numai Petru Zugun îl primeşte, şi numai aici din alte atâtea locuri unde accentul grav pus de Eminescu este respins pe toţi editorii. De tot hazul este nota lui Zugun la accentul grav: „Accentul (grafic) pe o în ocèan, òază, ş.a. indică valoarea de vocală, deci de silabă, a sunetului notat astfel; în consecinţă, ocean, oază ş.a. sunt trisilabice (nu ca acum bisilabice) în versurile în care apar.” Gâfâie rău: vrea să spună că accentul pe e în ocean (cum şi tran-scrie), pe o în oază, pe i în viaţă (unde se punea, însă, trema) indică hiatul. În marmoreele, însă, nu e cazul, accentul indică exact accentul. Evident că una este: O eşti frumos, cum numa-n vis / Un demon se arată (Almanah) alta este O, eşti frumos cum numa-n vis / Un demon se arată (Murăraşu) şi alta O, eşti frumos, cum numa-n vis / Un demon se arată (Perpessicius, Zugun). Judece oricine, dar Petru Zugun iarăşi merge după Murăraşu, nu după Almanah cum afirmă.

Sunt, însă, locuri unde Petru Zugun trădează şi Almanahul şi pe Murăraşu. Astfel, are Tu-mi ceri chiar nemurirea mea, acolo unde era Tu-mi cei şi la unul şi la celălalt. Almanahul şi Murăraşu au în comun: Tu vreai un om să te socoţi; editorul de azi vrea prezentul: Tu vrei.

Aceste comparaţii pot continua,desigur. Ele arată clar că Petru Zu-gun a luat textul după Murăraşu, îndreptându-1 pe ici pe colo. Este puţin probabil ca el să fi consultat măcar Almanahul (nu zicem de analizat). Într-o carte mai veche a autorului am rămas uimit să constat cât de simplu trece peste unele forme din Almanah ce s-ar fi cuvenit cel puţin notate ca ciudăţenii. Eminescu are: „Ce voi? Aş vrea să nu mai stai/ Pe gânduri tot de una”, iar editorii săi redau neted totdeauna considerând că este grafie ardelenească. Petru Zugun îl înregistrează, în cartea amintită, într-o listă de termeni, ca totdeauna “grafiat tot de una”. Se poate şi aşa, dar în context are sens desfăcut, Cătălina se gândeşte la una singura, stă bătută de-un gând, cum se zice.

Cu totul nediscutat rămâne cuvântul nemurie din Almanah (cred că nu 1-a observat încă). Hiperion cere: Reia-mi al nemurii nimb / Şi focul din privire. Despre o greşeală de tipar nu poate fi vorba, pentru că ar fi trebuit să cadă două litere din nemuririi ca să se ajungă la nemurii. Tiktin înregistrează termenul în legătură cu neamuri, nemurie însemnând nea-muri multe. Mai degrabă este o construcţie eminesciană, aşa cum poetul mai are nemargini (A pus în tine Domnul nemargini de gândire). Intere-sant este că Dunărea, ziarul din Brăila care publică Luceafărul după Al-manah (înainte de Convorbiri literare) păstrează: Reia-mi al nemurii nimb.

Eminescu și editorii săi(urmare din numărul anterior)


î(continuare în nr. viitor)

de prefaţator. Dar volumul se deschide cu Întunericul şi Poetul e drept, tot din 1869, dar mai degrabă un manifest decât o alegorie: „Voiu să ridic palatul la două dulci surori, / La Muzică şi Dramă...” Pe de altă parte, evoluţie înseamnă mers numai şi numai înainte, de la e-volvo latinesc, învârtire în jos. Horaţiu zice, nu este aşa, în E-heu, fugaces... că unda Styxului este enaviganda, adică imposibil de navigat înapoi. Or, se pare că volumul astfel organizat întoarce şi alegoria la manifest, apoi o duce la meditaţie, iar o întoarce, la melancolie ş.c.l. Această e-diţie (scriu aşa pentru că înapoi în plumb nu se mai poate întoarce) se adresează, însă, după declaraţiile e-ditorului (care de asemenea merge numai înainte) „unui public foarte divers sub raport cultural, nu (numai) minorităţii specializate în Eminescu)”. Se discută în faţa acestui public genurile şi speciile literare?! Dar... sunt ele clare în „selecţia” lui Petru Zugun, exprimă o „evoluţie”? Impresia de grămadă este atât de evidentă, încât personal o cred intenţionată. Miroase de departe o treabă de calculator „descărcată” pe hârtie velină şi împachetată în cartoane desenate.

Nu ştiu ce e de făcut pentru ca joaca de-a editarea şi prefaţarea lui Eminescu să treacă din calculator în bibliotecă. Iaşul este, cum se ştie, cum am mai spus și eu, capitala filologică a României, aici se lucrează la tezaurul Bibliei de la Bucureşti, la dicţionare şi ediţii de documente istorice. E păcat că a devenit, iată, şi teren de încercare pentru Eminescu. În câţiva ani, aici s-a experimentat modelul D.Irimia (trei ediţii succesive ale Poeziilor lui Eminescu în ordinea, gramatica şi ortografia semi-academică a profesorului D.Irimia), modelul Al. Andriescu (ediţie întâmplător-critică a ediţiei critice Călinescu din 1940) şi acum, recent, modelul Petru Zugun-Dan Mănucă, de data aceasta nu un singur profesor, ci doi. Am discutat la timpul lor primele două modele, am dăruit Bibliotecii Universităţii ieşene discuţiile respective... Rezultatul a fost că D.Irimia şi-a reeditat a patra oară ediţia sa din Eminescu, la o editură comercială, şi cartea ţine vitrinele tuturor librăriilor cu ştaif. Dacă este nevoie, revin; doar sub aspectul grafic ediţia D.Irimia este superioară întrucâtva celei de faţă. Ediţia de faţă, a lui Petru Zugun cu prefaţa de Dan Mănucă, merită atenţia numai întrucât face parte din aceeaşi serie experimentală şi, eventual, ca simptom: doamne fereşte ca toţi profesorii din Iaşi să-l editeze pe Eminescu, fiecare după gustul lui! Noi nu zicem că pe gurile Bahluiului nu se fac şi lucruri bune; dimpotrivă, pastrama este excelentă, vorba aceea. Dar să faci din Eminescu, din poezia lui, bun de larg consum - iată ce nu-i putem concede Iaşiului, acceptând cu toate acestea că aici bate inima filologiei româneşti actuale.

Iar aceste consideraţii reprezintă, iubiţi cititori, tot ce-am putut tempera din furiile în prada cărora am căzut - după câteva zile numai de confruntări de texte. Petru Zugun nu-şi „bate joc” de Eminescu „à la maniere de” D.Irimia, ci în stil personal, iar la originalitatea demersului său asistă nu fără entuziasm colegul Dan Mănucă. Doi oameni în toată firea, cum se zice, îşi pun mintea cu poezia şi vor să le arate tinerilor lor studenţi cum ar fi trebuit să scrie bietul poet pentru a le fi lor pe plac.

Mai departe de aici eu nu mai vorbesc, ci pun pe masă exemplele să curgă, până când mă va durea mâna. Vreau să spun că nu e nimic de făcut, oricât am scris şi voi mai scrie despre ediţii discutabile ele tot se vor vinde şi se vor reedita. Şi atunci, nu-ţi rămâne numai râsul, râsul sănătos care te educă interior depărtându-te constant şi evolutiv de tristeţe, nervi, sentimentul zădărniciei, etc.?

Ergo ridendum est! Dar cu Homer, nu cu măscăricii.

I. Școala de la București

14.Sed magis amicus Plato...

Bucureştiul ne oferă un model nou de editare a poeziei eminesciene: versiunea Muzeului Literaturii Române. Dl. Alexandru Condeescu, directorul M.L.R., a găsit un titlu inspirat pentru opera poetică a lui Eminescu: Versuri lirice. Este chiar o însemnare manuscrisă a poetului, lângă poezia Şi dacă... Deasupra scrie Lumină de lună iar sub o linie, Poezii lirice, după care poetul taie Poezii şi scrie Versuri. Este, s-a zis, titlul volumului de poezii dorit de Eminescu. Ioan Scurtu l-a preluat, scoţând în 1909 ediţia M. Eminescu: Lumină de lună. Acum, a doua oară, Alexandru Condeescu este cel care revine la această însemnare manuscrisă şi extrage, din ea, titlul de faţă. Aproape că nu mai contează „amănuntele”: Eminescu are şi „versuri epice”, poate că nu voia să-şi pună toate poeziile sub un singur titlu, poate că nu este cazul să i le punem noi, etc. În această monotonie seculară a ediţiilor lui Eminescu (numai „Opere” sau „Poezii”), cea a M.L.R. are şansa să rămână în memoria colectivă datorită titlului inspirat.

Din punct de vedere ştiinţific, apoi, această ediţie are meritul că păstrează unele descifrări şi interpretări ale lui Petru Creţia. Din păcate, însă, nu avem o evidenţă a acestora, un tabel cel puţin.

La o verificare prin sondaj se poate lesne vedea că volumul imens de muncă a făcut să se încurce unele fişe, să se piardă altele. Nu insistăm, un singur exemplu ne este suficient. Nota asupra ediţiei semnată de doamna Aurelia Dumitraşcu spune „Pentru Antume s-au operat toate corecţiunile, făcute de Petru Creţia în 1983, la ediţia I – Maiorescu”.

Merg la ediţie, aleg împărat şi Proletar şi citesc: „Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice, / Ardeţi acele pănze cu corpuri de ninsori: / Ele stârnesc în suflet ideea neferice / A perfecţiei umane...”. Petru Creţia propunea, aici ideea neferice / Perfecţiei umane, cu dativul, argumentând într-un studiu separat că aşa ar fi trebuit să fie (acest tip de argumentaţie discută direct cu autorul, aici fiind făcut neatent). Interesantă este, aici, punctuaţia lui Iorga (în ediţia sa din 1921): simţind că se citeşte greu, savantul are ideea neferice-a / Perfecţiei umane. Mi se pare mai plauzibil; cred că şi Petru Creţia ar fi fost de acord cu Iorga dacă i-ar fi cunoscut îndreptarea (dânsul avea oarecare reţinere pentru cerecetarea istorică). Bine că nu s-a îndreptat Eminescu, dar rău că nu s-a ţinut promisiunea din nota editorială. Petru Creţia emendează adesea texte tipărite, deci antume, cu forme din manuscrise, anterioare tipăririi. Exact la fel proceda Ioan Scurtu la începutul secolului – şi apoi Mihail Dragomirescu, încât se permitea „alunecarea” textului eminescian dinspre tipar înapoi, în manuscrise, după cum îi plăcea fiecărui editor în parte. Această practică a fost desfiinţată de Garabet Ibrăileanu cu argumente ce ar trebui cunoscute de orice editor al lui Eminescu.

Această ediţie a M.L.R. de 748 pagini, un adevărat „Şogun” al poeziei lui Eminescu (pentru a folosi o metaforă prerevoluţionară), este interesantă şi prin imaginea propusă de Alexandru Condeescu pentru poetul conştient de boala sa. Pe mine nu mă va face să cred în ruptul capului dl. Alexandru Condeescu, dar rămâne cu totul ciudat cum de a putut ajunge Nichita Stănescu la această convingere că de tânăr, dacă nu chiar de copil, Eminescu era conştient că are sifilis ereditar şi „învăţa să moară”. Nu cumva se exagerează interpretarea – în fond, poetică – a d-lui George Munteanu de acum mai bine de un sfert de veac ? Când vorbesc de exagerări, am în vedere notaţiile de la paginile 16-17 ale prefeţei, cu toată familia lui Eminescu (mai puţin Căminarul) atinsă de boală. Aici, dl. Alexandru Condeescu îl întrece pe Mircea Cărtărescu în pathos şi devine un „dilemator” de rând, numărând umăr la umăr şi tâmplă fierbinte lângă tâmplă cu T.O. Bobe „ulceraţiile” şi „eriziperurile” lui Eminescu. Când într-o prefaţă de 10 pagini la un volum de peste 750 de pagini consumi mai mult de jumătate din spaţiu pentru asta, se chiamă exchibiţionism sau adeziune. Mai bine să medităm asupra acestei prime strofe din Odă despre care prefaţatorul de azi spune că Nichita Stănescu şi generaţia sa erau fascinaţi. Textul, în ediţie, la p. 696: „Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; / Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi / Ochii mei nălţăm visători la steaua / Singurătăţii.”. Aceeaşi Notă asupra ediţiei ne spune că textul merge după Perpessicius (1964). Convorbirile au primul vers. Nu credeam să ’nvăţ a muri vr’odată, cu apostrof larg, accent pe i şi apostrof strâns. Forma actuală, să-nvăţ, cu cratimă, este conjunctă şi se citeşte într-un singur cuvânt cu accent pe al doilea ă, astfel că versul se recită în trei fragmente (kolonuri): Nu credeam // să-nvăţ a muri // vrodată. Eminescu şi ediţiile de dinaintea lui 1953 vor, însă, forma largă să ’nvăţ care cere pauză după ea şi împarte versul în două fragmente: Nu credeam să ’nvăţ // a muri vr’odată. Iată aici cele două apostrofuri eminesciene desfiinţate de o reformă pe umerii căreia plânge atâta Dumitru Irimia. Ciudat este preluat versul al treilea: Ochii mei ’nălţăm devine, în ediţiile actuale, Ochii mei nălţăm, de la verbul a nălţa (care are, însă, conotaţii morale!), editorii fugând, aici, de cratima lor obişnuită: Ochii mei-nălţam (şi vedeţi limpede: editorii fug de o formă urâtă şi imposibilă în limbă). Se strică limba lui Eminescu: el are şi verbul a nălţa şi a înălţa, una e una şi alta e alta. Cine scoate apostroful din limba română vrea, cred, să şteargă urmele latinităţii noastre; cine scoate accentele, la fel. Prima strofă din Odă mai are, însă, ceva adăugat: este vorba de virgulele din versul al doilea, de punctul şi virgula din primul vers (în loc de virgulă, ca în Convorbiri) şi de punctul din versul al patrulea (în loc de punct şi virgulă din Convorbiri). Scoateţi aceste „zorzoane” gramaticale ce se datorează lui Maiorescu – şi veţi avea acest text: „Pururi tănăr înfăşurat în manta-mi / Ochii mei’nălţăm visători la steaua / Singurătăţii; / Cănd de-odată tu resărişi în cale-mi / Suferinţă tu, dureros de dulce...” (scoateţi, ca aici, şi virgula după în cale-mi).

În fine, efortul uriaş pe care îl face Muzeul Literaturii Române să existe iar directorul său să adune în jur „consumatori de texte” merită tot respectul, iar doamna Aurelia Dumitraşcu şi-a câştigat chiar dreptul de a uita vreo fişă, datorită muncii îndelungi la ediţia uriaşă; dânsa este unul dintre puţinii români de astăzi care ştiu manuscrisele eminesciene şi ar avea, cred, datoria să dea samă de acumulările de până acum.


Toate marile noastre personalităţi, din cele mai diverse domenii de activitate – cu câteva excepţii citadine, fireşte – s-au născut la sat, sub zariştea cosmică şi cu un destin, cum spune Lucian Blaga, emanat de veşnicie. Pe harta dreptunghiulară cu rotundul ţării se poate identifica un patrimoniu de localităţi rurale, care înseamnă fondul de aur în exprimări de reprezentativitate ale sufletului românesc.

Ultimul sat de aur intrat în patrimoniul naţional este Grădiştea Brăilei, locul naştere al lui Fănuş Neagu, ultimul mare scriitor care avea conştiinţa valorii sale.

Să spunem că „Grădiştea” sună la fel de româneşte şi hiperbolic ca şi alte spaţii sacralizate ale literaturii române, precum: Ipoteşti, Lancrăm, Mărţişor sau Mălini.

Mie Grădiştea lui Fănuş Neagu mi se pare apropiată şi nu doar ca împerechere de sunete cu Hororiştea lui Ion Druţă, din Basarabia.

* * *

E un drum lung de la Brăila la Grădiştea, satul lui Fănuş Neagu, pe artera de Vest spre Râmnicu Sărat, nu cum ar rezulta din spusele şi scrierile autorului. În naivitatea mea de cititor, cu proiecţii ficţionale personalizate, chiar credeam că Grădiştea (locul cu grădini) ar fi fost în realitate un cartier al vechii roiale, învecinat cu Camorofca lui Panait Istrati. (Mi-aduc aminte că, în 1984, la centenarul scriitorului mondial, i-am cerut lui nea Fănuş un text care a şi apărut în revista „Manuscriptum”, cu titlul „Strada Malului”; despre spaţiul naşterii şi copilăriei istratiene). Deci, pornind din Brăila, treci printr-un şir de sate de câmpie, cuibărite în relieful plat, fără aspiraţii verticale şi fără extorsiuni pe orizontala campestră, prin Cazasu Nou, Tudor Vladimirescu, Scorţaru Vechi şi Movila Miresii, unde, în urmă cu multe decenii, s-a descoperit o fântână cu apă tămăduitoare şi cu multe lacuri care ar fi putut să o transforme în staţiune balneară. După ce treci şi de Movila Oii, intri în Mihail Kogălniceanu (la câţiva kilometri e un alt sat cu acelaşi nume), apoi dai în Şuţeşti, localitate pe apa Buzăului, dar care, curios, are acelaşi plan arhitectural ca şi Brăila.

După ce treci marele pod de pe Buzău şi urci un deal sănătos, aproape singular în orizontala câmpiei, intri în Grădiştea (38 de km de Râmnicu-Sărat şi 52 de km de Brăila), sat cocoţat în vârful dealului şi pe o şosea întortocheată, care nu diferă prea mult de alte sate de câmpie chiar aflate la sute de kilometri, precum, să zicem Siliştea-Gumeşti din spaţiul moromeţian al lui Marin Preda. Dunărea şi bălţile Brăilei nu se simt în niciun fel aici. Câmpia domină toate metamorfozele cerului. Câmpia vine de departe, vorba poetului Ion Gheorghe: „De la Giurgiu la Brăila / Câmp de te apucă mila.” Casa, este cea originală, din 1960 care a fost construită pe fundaţiile vechi case de paiantă în care s-a născut şi a copilărit Fănuş Neagu. Aici îl găsim pe nepotul scriitorului şi pe profesorul de matematică Nicu Negoiţă care devin însoţitorii noştri la Grădiştea unde în afară de casa memorială am vizitat doar prezentabila cârciumă sătească unde fierbem un plăcut vin fiert. Profesorul Nicu Negoiţă a realizat un arbore genealogic al familiei, dar care nu coboară decât până la bunici. Bunicul

patern, Dumitru Neagu, n-a mai venit din Primul Război Mondial, bunica Constantina (Codina) a decedat în 1924.

Părinţii, Vasile Neagu (născut 1908) şi Paraschiva Miroslav (n. 1912) s-au căsătorit în 1929. Au mai avut doi copii, Ionel şi Marinuş morţi înainte de naşterea lui Fănuş (1932). După marele scriitor s-au mai născut: George (1935) şi Marcela (Nastasia) 1940.

Vasile Neagu a mai avut un frate, Dumitru şi două surori, Mariţa şi Stanca. Bunicii materni, Petrache Miroslav (n. 1877) şi Nastasia Miroslav (n. 1879) au avut şi ei copii: Fănică, ofiţer (n. 1898) au avut şi ei copii: Fănică, ofiţer (n. 1898), Ilie, jandarm (n. 1901), Tudora (n. 1908), Paraschiva – mama lui Fănuş Neagu, născută în 1912 – Sanda (n. 1911) şi Constantin (născut 1920) George, care a murit în 1990, a lăsat doi băieţi. Bănică, m. 1998, (tatăl a două fete) şi Nelu, mort 2001 (tată a două fete).

Tatăl scriitorului, Vasile Neagu, a decedat în 1981, iar mama, Paraschiva Neagu în 1998.

Dacă am făcut cunoştinţă cu familia Neagu, trebuie să intrăm în casă să vedem condiţiile de trai (care erau medii cu plus, adică bune, adică bune). Acum casa este goală, nimeni nu mai locuieşte efectiv în ea, având şi statutul de obiectiv cultural turistic, foarte important, dacă ne gândim că este singurul din sat. În acest moment (2011), scriitorul mai are două verişoare din partea mamei, un verişor şi o verişoară din partea tatălui.

Cum spuneam, casa, destul de mare, este în formatul original din 1960, când scriitorul care avea 28 de ani a asistat la construirea ei. Curtea însă rămâne destul de mică pentru o locuinţă de câmpie. În camera din faţă tronează războiul de ţesut la care mama făcea cuverturi şi tablouri pe care le vindea în sat. Într-o altă cameră se află dulapul cu ustensilele de dulgher ale tatălui, meşter cunoscut în împrejurimi pentru că făcea case şi acoperişuri. Într-o altă cameră se mai păstrează chiar şi leagănul autentic în care a „locuit” băieţelul Fănuş în primele sale zile. După ce a trecut prin diferite posesiuni ale membrilor familiei, din 2007 casa a rămas goală. Familia nu era săracă, fără să depăşească nivelul de bogăţie şi de trai al unei celule ţărăneşti bine situate în comunitate.

Camerele sunt răcoroase, şi se spune că marele scriitor venea vara să se odihnească în tăcerea şi răcoarea binefăcătoare de arşiţa din mijlocul verii. Dar Fănuş Neagu oricât de mare scriitor ajunsese, chiar personalitate de rang naţional, nu venea la Grădiştea ca scriitor, ci ca... grădiştean, ca fiu al satului şi om al pământului mănos de Bărăgan. Venea să îngrijească de casă, de mormintele părinţilor şi de soarta celor nouă hectare ale familiei.

Dl profesor Nicu Negoiţă ne spune că, cu câţiva ani în urmă, pe când Fănuş Neagu se afla la Grădiştea, acesta l-a chemat la el şi i-a dăruit câteva zeci de cravate. Acum, fiindcă profesorul şi-a dat seama că nu are ce face cu ele, a început să le dăruiască, la rândul lui. Aşa se face că într-un decembrie călduros de 2011, am intrat în posesia unei frumoase cravate de mătase marca John Henry” pe care, mândru nevoie mare, mi-am legat-o la gât chiar pe uliţa mare din Grădiştea.

ACASĂ LA FĂNUŞ NEAGU

Aureliu Goci


î

după atâta timp, nu este iertat.Maiorescu publică, după

moartea poetului, studiul „Eminescu şi poeziile lui”, o mare contribuţie care este receptată de publicul larg. Eminescu începe să fie acceptat de toată lumea. Apoi Gherea, sub titlul „Eminescu” în „Contemporanul” îşi arogă un Eminescu al proletariatului prin cuvântul proletarului din „Împărat şi proletar” şi „Viaţa”. „Mare poet-zice el, imens poet, dar, din păcate pesimist…” S-a răspândit vestea unui trai rău, sărăcia la el „ a fost o nenorocită realitate,” zice Caragiale. Acum Eminescu trece în faţa lui Alecsandri, punându-l în umbră pe poetul care fusese adulat în epocă.

În capitolul al treilea „Admiratori, critici, contestatari” autorul arată că după moartea lui Eminescu se consolidează mitul geniului, trecându-se la faza post mitică. Acum se înmulţesc ediţiile: ediţia Maiorescu, în 1883, multiplicată ani la rând, apoi ediţia Morţun, ediţiile Xenopol, ediţiile din „Biblioteca pentru toţi” Apar monografii consacrate poetului de către Nicolae Petraşcu ( Mihai Eminescu-Studiu Critic.). Mihai Eminescu pătrunde în manualele şcolare de gimnaziu şi liceu, i se comentează poeziile, elogiindu-le ritmul, rima, simplitatea, Eminescu e prezent şi în şcolile din Transilvania, având „ o mulţime neobişnuită de cititori” apare „Curentul Eminescu” al lui Vlahuţă, văzănd în imintatorii poetului o poză melancălică şi pesimistă în care se complac. Se tipăresc scrierile în proză. Se ridică noi critici precum Xenopol, Iorga, Aron Densusianu, Alexandru Grama, canonicul de la Blaj care îl condamnă pe Eminescu pentru faptul că strică tineretul cu versurile lui. Erotismul lui Eminescu este „vulgar”, „carnal şi sălbatic”, „trivial şi obscen”, el vede în Eminescu un imitator din literatura germană, cu greşeli de limbă şi cu o versificaţie defectuoasă . Pentru România e un mare pericol acest Eminescu,zice el. Un Anghel Demetrescu îl acceptă „pe jumătate”, dar îl critică sever, fără noimă. Călinescu chiar îl face cretin pe acest Demetrescu.

Odată cu depunerea manuscriselor poetului la Academia Română de Maiorescu, mitologia poetului ia amploare.

În capitolul „Un nou Eminescu” profesorul Boia arată că Iorga este primul care descopere un nou poet, un Eminescu diferit…opus primului Eminescu”. Prima constatare: o enormă discrepanţă între opera publicată şi cea din manuscrise. Acum apar operele lui mitologice din istoria noastră naţională, Horea, Avram Iancu, Andrei Mureşeanu, Dacia, Ardealul etc, acum iese la iveală românismul, patriotismul şi naţionalismul lui . Apar „Scrierile politice şi literare” făcând mare vâlvă printre literaţi şi politicieni. Eminescu devine susţinătorul „Semănătorismului” care a ocupat timp de un deceniu o bună parte din scena literară şi culturală. Dar acum Eminescu este confiscat de extremişti. Aurel C. Popovici este sedus de „reacţionarismul” poetului, vede în el un profet, un deschizător de drumuri în „politologie”. Acum se descoperă un Eminescu antisemit cu o mare ură faţă de evrei şi de „greci”. Dar el n-a avut antipatie faţă de evrei, pe bază de rasă, el a văzut în ei o pătură superpusă care trăieşte din snaga ţăranului. Atât evreii cât şi grecii trăiau pe spinarea omului care munceşte fizic, ocupându-se cu comerţul sau cu alte meserii nelucrative. A. C. Cuza se consideră un discipol al poetului în materie de antisemitism. Tot el scoate „Operele complete” ale poetului. Dar G.Ibrăileanu nu era de acord cu toate poeziile postume. Dragomirescu scria că „Eminescu este cu adevărat numai în poezia lui, şi anume în poezia lirică.” În cartea „Postumele lui Eminescu” ajunge la concluzia că nu toate postumele sunt publicabile. Acum liberalii şi democraţii, adepţi ai progresului fac o mare disociere între Eminescu marele poet şi Eminescu –gazetarul reacţionar.

Cu capitolul al cincelea încep „Fanteziile şi plăsmuirile” cu care profesorul Boia îşi construieşte un alt capitol. Acum Eminescu începe să fie al tuturor. Unii îl denigrează, alţii îl ridică în slăvi. „Luceafărul” devine un câmp de bătaie. Un oarecare Ordeanu artă că Luceafărul e România. Cătălina e poporul român. Iar Cătălin, alţii, străinii, care seduc România. Octav Minar aduce noutăţi despre viaţa poetului şi viaţa Veronicăi Micle amplificând mitul poetului. Dar colportează şi „scrisori”plăsmuite de el în numele poetului. El e primul care a descris cu lux de amănunte dragostea dntre Eminescu şi Veronica Micle, reabilitând-o în faţa denigratorilor.

Capitolul al şaselea începe cu „Tentative biografice şi controverse ideologice” despre poet. Profesorul Boia enumeră biografiile scrise despre poet în această perioadă. Două cărţi apar mai importante: „Mihail Eminescu.Viaţa şi opera sa.” de Nicolae Zaharia şi „Mihai Eminescu” de Gala Galacton. A.C. Cuza, vajnicul naţionalist, scoate şi el o lucrare masivă cu titlul „Mihai Eminescu, ca reprezentant al romantismului” împărţită în două volume: „Teoria romantismului” şi „Viaţa şi opera lui Eminescu.” În acestă carte autorul amestecă de toate, se răfuieşte cu evreii, îl rupe pe poet

Ion Ionescu BucovuIstoricul Lucian Boia fascinat de miturile româneşti, vezi „Istorie şi

mit în conştiinţa românească” include în marea colecţie de mituri naţionale şi mitul geniului eminescian. După cum spune şi autorul în prefaţă, această carte „…nu e o carte (decât tangenţial ) despre Eminescu, ci o privire asupra reprezentărilor poetului, un tablou sintetic al mitologiei eminesciene.

Problema mitului geniului eminescian nu este nouă, ea a fost teoretizată de Mihai Zamfir în cartea „Eminescu după Eminescu” care cuprinde comunicările despre Eminescu prezentate la Colocviul de la Universitatea din Paris-Sorbona din 12-15 martie 1975.

A. Dupont, preşedintele Universităţii Sorbona, spunea despre Eminescu: „Mai întâi drama prodigioasă a acestei vieţi prea scurte, culminând în rătăcire şi nebunie, şi care atestă un destin prometeic, al umanităţii contemporane chiar, în căutarea, de-a lungul culturilor şi sistemelor, să-şi găsească temeiuri de a exista. Furia chinuitoare a cunoaşterii, dorinţa de a da plenitudine şi sens vieţii, descoperite sau căutate, sfâşie inima lumii noastre.”

Deşi un poet romantic, un poet al „răului veacului”, Eminescu este totodată şi un poet modern (Eugen Todoran). Poetul modern este cel care, înlăturând ruptura dintre eu şi lumea reală are sentimentul reintegrării lumii într-o unitate a cărei conştiinţă o priveşte ca pe o „aventură poetică”, prin care se întrevede o nouă relaţie între eu şi lume. Acum intervine simbolul ca ca imagine a lumii exterioare, precum Baudelaire legase cauza poeziei de aceea a omului prin simbol. Trecerea spre simbolism a făcut-o romantismul prin încercarea de a restitui semnificaţiile originale ale mitului, cât şi ale legendelor şi poveştilor, care redevin structuri poetice.

În cartea sa, istoricul Lucian Boia reia această temă şi încearcă, şi în mare parte reuşeşte, să treacă prin toate fazele mitului eminescian atât din biografia poetului, considerată ca o fază pre-mitică, până la cariera poetului şi influenţa operei sale în posteritate, adică etapa mitică şi post-mitică. Dar nu se opreşte aici, el face şi previziuni cu privire la mitul eminescian, arătând că acest mit se „destructurează” sub ochii noştri. Carte începe cu o constatare a lui Maiorescu, care îl aşază pe poet imediat după Alecsandri, dar care e „…aşa de puţin format”. Sigur că Maiorescu i-a făcut această caracterizare după cele două poezii, primele de fapt, publicate în „Convorbiri literare”: este vorba despre „Venere şi Madonă” şi „Epigonii” Imediat după publicarea acestor poezii intră în scenă corul „detractorilor” Legându-se de stângăciile poetului, inerente oricărui început, pe care le reliefase şi Maiorescu, aceşti „detractori” apăruţi în „Revista contimporană”, e vorba de Petre Grădişteanu şi un necunoscut sub numele de Gelianu, scot în relief multiplele incorectitudini, „greşeli grosolane de gramatică, de prozodie, de logică” În anul 1870 canoanele erau sfinte, orice abatere de la regulă, era taxată ca greşeală. Eminescu însă ieşea din tipare, el gândea altfel despre poezie.

Capitolul al doilea are ca titlu un vers din Eminescu: „Organele-s sfărâmate şi maestrul e nebun!” Acum mitul Eminescu îşi lărgeşte aria. Poezia ultimilor ani, limpede şi armonioasă, scuturată de „surplusul” obscurităţilor din prima fază, inteliogibilitatea ei şi muzicalitatea au fost factori decisivi pentru consolidarea unei noi etape mitice. Poemul „Luceafărul” sau poezia „La steaua” ne stau mărturie. De asemenea poeziile din „epoca veroniană” se deschide către un public larg, un fel de romanţă eminesciană, cum o numeşte Iulian Costache care prinde la public. „Negocierea gradului maxim de accesibilitate: romanţa eminesciană.”

Mitul Eminescu nu s-a creat ad-hoc. La începuturi Eminescu s-a dedublat, a fost şi om, dar încet-încet a devenit şi geniu. Mitul geniului vine din romantism. Mitologizarea se face lăsând în umbră detaliile. Mitul vine din asamblarea celor mai importante trăsături cum ar fi: viaţa scurtă, vârsta de 33 de ani fiind vârsta cristică, nebunia, adică pierderea facultăţilor primordiale ale creatorului, imaginea angelică cu portretul lui fascinant, universalitatea şi proteismul preocupărilor, un „uomo universale”, ocultismul şi ezoterismul –vezi Egiptul antic, Indiile, Nirvana, Dacia- apoi lipsa de succes din timpul vieţii şi nu în ultimul rând o iubire extraordinară neîmplinită cu Veronica Micle.

Nebunia lui Eminescu a alimentat cronica senzaţională a vremii, apoi apariţia primului său volum de versuri. Caragiale zicea, neînţelegând poezia lui, că „ dacă Eminescu n-ar fi murit nebun, ar fi rămas obscur” Acum apare şi Macedonski cu epigrama lui cu care îşi semnează condamnarea la moartea literară, impactul epigramei a fost atât de puternic încât nici astăzi,

Lucian Boia- Mihai Eminescu, românul absolut

( Facerea şi desfacerea unui mit),Editura Umanitas, Bucureşti 2015


de Junimea, văzând în el un romantic naţionalist. Urmează apoi Lovinescu cu „Istoria civilizaţiei române moderne”

„ Pe cât talentul lui poetic, zice Lovinescu, a lărgit orizonturile creaţiunii artistice, pe atât concepţiile lui sociologice, înguste şi fanatice s-au încercat, inutil, să stăvilească mersul revoluţionar al civilizaţiei române”.

Capitolul al şaptelea „Deceniul Eminescu” ţine aproape până în 1944, dar şi după, fiind un salt, considerabil, în mitologia eminesciană. Acum Eminescu intră în absolut ca spirit românesc de totdeauna. Acum naţionalismul este în floare, prin mişcarea legionară. O serie întreagă de ideologi radicali ca Alexandru-Vaida Voievod, A. C. Cuza, Octavian Goga la început, Nichifor Crainic se lipesc de ideologia lui şi o sanctifică. România Mare n-a diminuat tensiunea naţionalismului, dinpotrivă a sporit-o. Acum se face apel la daci şi la romani ( apar Dacia preistoriă, Getica, Blaga cu Zalmoxe etc.) Acerst tip de naţionalism îşi află figura simbolică în Mihai Eminescu. Punctul culminant a fost când legionarii îl pune pe Eminescxu lângă Corneliu Zelea Codreanu, făcându-l profet şi martir. În timp circula triada Horea- Eminescu- Căpitanul sau Zamolxe- Ştefan cel Mare- Eminescu-Căpitanul. Mircea Eliade de la Lisabona vorbea într-o revistă despre un Eminescu pur românesc: „Eminescu poetul rasei române”. Eminescu devine la Manoilescu şi economist, Petre Ţuţea îl numeşta : „românul absolut”, „Luceafărul” lui Eminescu este pus lângă „Mioriţa” şi „Meşterul Manole” ca simboluri eterne ale poporului român.

În sfârşit apare „Deceniul Călinescu” (al optulea capitol) cu a lui „Viaţa lui Eminescu”.Noi intelectuali din generaţia tânără se apleacă mai mult asupra operei eminesciene, precum Şerban Cioculescu, Vladimir Streinul, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, Octav Şuluţiu. Acum apare „eminescologia” cu eminescologi de tot felul. Eminescu se studiază în universităţi, se formează o catedră „Eminescu”, opera lui e analizată în detaliu.”Viţa lui Eminescu” este prima operă majoră necontestată, realizată excepţional. Deşi i se pot imputa multe, rămâne până astăzi ca biografia neîntrecută a poetului. Poetul apare ca personaj literar în „Mite şi „Bălăuca” de Lovinescu sau în „Romanul lui Eminescu” de Cezar Petrescu. În „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de Călinescu, Eminescu apare ca „poet naţional”.

Cu capitolul nouă, intrăm în Comunismul antinaţional de la „Doina” la „Împărat şi proletar”.După 1945 e greu să mai găseşti o carte de poezii de Eminescu. Pentru un timp a intat într-un con de umbră. Acum se rescrie o istorie a literaturii române avându-i în frunte pe Alexandru Sahia, Dumitru Teodor Neculuţă, pe A. Toma. Dispar Octavian Goga, Rebreanu, Blaga, Arghezi. Poezia „Doina” este interzisă, faimosul Vitner dă tonul noilor interpretări proletcultiste în literatură. De-abia în 1948 poetul revine în atenţia autorităţilor, dându-i-se titlul post-mortem de membru al Academiei Române. În 1950 se sărbătoresc 100 de ani de la naşterea poetului, apar volume de poezii prefaţate de A. Toma sau M. Beniuc. Poetul este sărbătorit de muncitori cu Gheorghe Gheorghiu- Dej în frunte şi cu principalii lideri ai partidului. Dan Deşliu îi ridică osanale poetului în poezia „Sfărâmat-am orânduiala cea crudă şi nedreaptă”, I.Vitner cuântează, legând soarta fericită a artiştilor de azi de soarta crudă lui Eminescu. Este sărbătorit şi la Ateneu unde participă Petru Groza, Ana Pauker, Chişinevschi, unde Sadoveanu ţine un discurs „banal, ca întotdeauna” În exil anticomuniştii îl sărbătoreau şi ei, justificându-şi rezistenţa faţă de regim, în numele spiritului naţional românesc, în 1948 Eliade în Franţa pune bazele Asociaţiei culturale Mihai Eminescu, se editează revista „Luceafărul”, la Frankfurt se pun bazele Bibliotecii române unde se editează poeziile lui Eminescu. Eliade îl elogiază pe poet spunând:”Petrolul şi aurul nostru pot, într-o zi, seca. Grâul nostru poate fi făcut să crească şi aiurea(…) Un singur lucru nu se mai poate întâmpla: dispariţia poemelor lui Eminescu…” Carol al doilea în exil la Lisabona oranizează şi el cu „duduia” sărbîtorirea lui Eminescu. Legionarul Papanace publică la Roma o conferinţă sub titlul „Eminescu, un mare precursor al legionarismului”

În ţară Eminescu este trunchiat şi cenzurat, de asemenea şi critica literară care nu convenea partidului.

După comunismul internaţionalist urmează „Comunismul naţionalist” al lui Ceauşescu cu care profesorul Boia îşi începe al zecelea capitol. Acum interpretările eminesciene intră într-o nouă fază. Reeditările eminesciene sunt nenumărate, dar trunchiate, se publică criticii interbelici precum Ibrăileanu, Lovinescu, Caracostea, G.Călinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu etc. Eminescu este elogiat. Nimeni nu mai e ca Eminescu iar Eminescu suntem noi. „Şi pentru că toate acestea/ Trebuiau să poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus-Eminescu.”-zice Marin Sorescu.

Noi critici literari precum Negoiţescu, Noica, Dumitrescu-Buşulenga, Edgar Papu, George Munteanu, augustin Z.N.Popp, D. Vatamaniuc, Perpessicius îşi aduc noi contribuţii la opera eminesciană. Apariţia Ediţiei complete a operelor lui Eminescu întregeşte mitul Eminescu.

„După comunism- zice profesorul Boia în capitolul al unsprezecelea- Eminescu se află între apoteoză şi respingere. Odată cu ieşirea din comunism Eminescu este întors pe toate feţele. Se desfac frâiele din imperativele ideologice. Susţinătorii lui Eminescu merg cu argumentaţiile

„spre infinit” Petre Ţuţea îl defineşte ca „sumă lirică de voivozi” ridicându- la rangul de „român absolut”, basarabeni îl iau ca steag alături de Ştefan cel Mare ca întregitor al românilor şi ca profet „Eminescu să ne judece”-zice Grigore Vieru, sociologul Ilie Bădescu îi consacră un volum de sociologie, reactualizând gândirea lui socio-politică.

După anii 90 mitul Eminescian se rupe. În 1998 se declanşază marea ofensivă anti-Eminescu. „Dilema” din 27 februarie 1998 anunţă un Eminescu deasupra imaginii bancnotei de 1000 de lei. Iniţiativa a fost a lui Cezar Paul-Bădescu care are şi un argument: „Când, în timpul liceului, m-am dus pentru prima oară acasă la o profesoară de română(…) doamna mi-a spus, în cadrul intim al sufrageriei, taina întregii literaturi, aşa cum meşterul îi împărtăşeşte ucenicului preferat secretele meseriei. „Să ţii minte asta cât vei trăi(…) Eminescu e deasupra tuturor, e indiscutabil şi absolut, apoi vin, la egalitate, pe primul loc alfa şi cei trei mari beta” Cum eu am rămas nedumerit-zice Cezar-Paul- ea mi-a explicat termenii ecuaţiei-adică Arghezi, Blaga, Barbu şi Bacovia”. „Poezia lui Eminescu nu mă încântă-zice el- de fapt ea nici nu există pentru mine, decât cel mult ca obligativitate şcolară- era, deci, lipsită de substanţă. La rândul lui poetul însuşi era ceva inert şi ridicol, ca o statuie de metal goală pe dinăuntru şi cu dangăt spart.” Textele adunate în „Dilema” exprimă opinii diverse, relativizându-l pe poet, toate afectând mitul Eminescu. „Nu am nicio afinitate-spune unul dintre cei mai vehemenţi „contestatari”- Îi pot recunoaşte meritul de a fi fost un mai mult decât onorabil poet de secol XIX, născut în mod nenorocos într-o perioadă când limba română literară nu se aşezase, silit să-şi irosească talentul şi energia în găsirea rosturilor unei limbi rebele şi (…) cam primitive.” Leonida Lari îi numeşte pe aceştia „drept nulităţi şi trădători”. Nicolae Manolescu în „Eminescu pro şi contra” arată că şcoala şi idolatria din regimul comunist „au făcut din Eminescu un mit intangibil” aşezându-l mai presus de critică. „E cazul- zice el- să vedem dacă mai e citit, şi dacă nu mai e, din ce motive.” Un răspuns îl dă Marius Chivu.El spune „…elevii fug când aud de Eminescu”, „este nu ignorat, ci urât de elevi” Timpurie s-au schimbat. Altădată adolescenţii erau fanii liricii eminesciene. Acum tocmai aceasa li se pare desuetă şi siropoasă. Dan Alexe îl aşază pe Eminescu într-un grup de „bieţi versificatori romantici”, „personaje jalnice”, „de ne citit”. De ce un acest dispreţ? Se caută cauzele. Ion Stanomir îi defineşte „reacţionarismul”, raportat la soarta ţărănimii. Ruxandra Cesereanu scoate în evidenţă „agresivitatea” articolelor politice. Problema se complică, sar entuziaştii şi apărătorii poetului. Între cei doi critici avizaţi ai timpului Manolescu şi Eugen Simion se produce o fractură în interpretările eminesciene. Conservatorul Eugen Simion îi acordă mai şanse poetului, publicându-i în facsimil toate manuiscrisele, Manolescu pledează pentru „despărţirea” de Eminescu, în sensul unei abordări critice şi selective. Capitolul despre Eminescu din Istoria lui Literară este destul de sever. Pentru cei mai mulţi Eminescu rămâne cel mai mare poet şi publicist, atingând toate domeniile imaginabile, văzându-l specialist în fizică, medicină, sociologie…

Ziua de 15 ianuarie a devenit prin lege Ziua culturii române, unde se spun cuvântări fără acoperire..

În capitolul „Complotul” profesorul Lucian Boia combate ultima teorie a complotului urzit de spionajul austro-ungar asupra poetului. În nici un caz Eminescu nu a fost omorât de aşa zişii spioni, ci a murit de o boală care bântuia în acele timpuri. Diagnosticul lui nu a fost sifilisul ci o prăbuşire psihică de tip maniaco-depresiv, tratat prost cu mercur şi cu alte metode empirice.

Importantă a fost şi „ O componentă mitologică a amintirilor” care au făcut ca viaţa şi personalitatea poetului să fie scoasă la iveală de prieteni sau de istoricii literari, exagerându-i anumite laturi.

În capitolul „Cum nu este cunoscut Eminescu în lume”,profesorul Boia combate aşa zisa universalitate a creaţiei eminesciene. Eminescu nu poate fi tradus în alte limbi. El este Eminescu numai în limba română. De geaba a fost tradus şi răstradus, rezultatul a fost nul. Eminescu nu a fost receptat cum trebuie de străini. Într-un Dicţionar de autori de Laffont şi Bompiani, Eminescu are numai 62 de rânduri, faţă de Preseren cu 72 de rânduri sau Petofi cu 126 de rânduri.

În concluzie ne spune istoricul Boia, mitul Eminescu începe a se disloca. Doar viitorul va hotărî soarta lui.

Mi-am permis să fac şi un rezumat al cărţii pentru ca cititorul care nu are acces la carte să treacă prin toate aspectele mitului eminescian şi să disece cu mintea lui ce a însemnat eminescu pentru cultura noastră.

Şi acum câteva păreri despre carte. Profesorul Boia este istoric, el nu s-a aventurat în hăţişul criticii literare despre poet. A făcut doar un inventar al creşterii şi descreşterii mitului geniului Eminescu-. Dar a relativizat şi unele concepte despre poet, care fuseseră prinse în cuie de critică. Mari opere de critică literară care se fixaseră ca eterne despre poet, se zdruncină şi sunt puse în discuţie. Este foarte adevărat că nu toţi cititorii vor fi de părerea lui, mitul Eminescu va mai dura mult. Dilematicii care l-au supus unor critici cam anoste sunt puţini şi lipsiţi de consistenţă. Marea masă a cititorilor îl adulează şi-l respectă ca pe un mare poet şi un Zeu al românităţii.


RESTURI…

Vine sfarsitul, incepe-o lume noua, poate mai buna, ultimul hop: speranta; sper sa nu moara si ea.

***“Simt ca nu mai sunt,gata , am imbatranit” – mi-o spun adesea,m-am saturat de pamant,scara la ceruri s-a furat.

***Dragostea noastracalda poveste de vis,putin cam trista;ne credeam nemuritorisi-am murit de-atatea ori!

***Sarman cersetor,nu ti-ai gasit darnicul – ai gresit trenul…

***Mai mare decatbucuria de-a traipoate sa fiebucuria de-a muri,dar nu sunt foarte sigur…

***Ziua de “maine” – nemuritoarea – parefoarte departe;“astazi” inca mai spera,“ieri” sta ascuns nicaieri.

***Zadarnicie,nu-mi mai aduc aminte,parca nici n-am fost.

***Mere putrede,aer imbacsit – greoi,parfum de toamna.

***Veacul de aur al umanitatiia trecut demult!S-au n-a existat – rog sa fiu contrazis…

***Caut nimicul – poate totusi voi gasiceva de inteles.

***Un schelalait:lasati-ma sa traiesc,sunt un biet caine…

***Tot mai multi oameni

Calistrat Costin

(Din volumul, în lucru, Nu-l vreau pe √-1)

Nu-l vreau pe √-1

cât de mult timp a trecut de atunci din timpul şcolii când am întâlnit prima dată pe √-1 o amintire vie ca şi când ar fi tăiată în timp sala sferică zeci de capete rotunde şi profesoara noastră de matematică etalându-şi geometria formelor sale multă vreme am crezut că ea era necunoscuta din ecuaţiile mele într-o zi ne-a vorbit despre radicali şi îmi amintesc că am plâns bătând cu pumnii în masă şi am ţipăt nu-l vreau pe √-1 acest număr care a crescut în mine ca o nelinişte

Radu Liviu Dan

Daniel LãCãTUç

Elena Andreea Ion

când dragostea nu e de ajuns

când dragostea nu e de ajuns ne îmbolnăvim de ziduri însingurate

Simt… Simt miros de praf în adierea vântului pleşuvdin pleoapele înecate ale gândului meu.Simt gust de apă dulceîn susuruldin colţul gurii,de cireaşă amarăcând tăcerea şopteşte cuvinte. Te simt rătăcind într-o garăcu trenuri oprite,împrăştiind iubire din orbiteşi aşteptând să simţice simt pe nesimţite.

când dragostea e împărtăşită doar de la distanţă ne îmbolnăvim de păpădii de vânturi spulberate nechemate de mori când dragostea nu e de ajuns corăbiile pleacă cel mai departe aidoma gîndurilor sinucigaşe parcă toţi peştii s-ar întoarce să-şi afle odihna în marea Sargaselor chemările noastre presărate cu lacrimile macilor vor fi imense câmpuri ruse cuprinse de dor melci împotmoliţi în nisipul răsturnat de valuri auzindu-şi chemarea fără aripi ei au doar ecou nu şi zbor se simte aproape glasul inimii lor

vorbesc singuri prin targ – sunt pe drumul cel bun!

***Nu se stie unde vom adastaintru purure fiintare,am crezut ca flamanzind vom rodi fructele deplinei cunoasteri, n-a fost sa fie,frig, ninge, iarna in iulie,ne-au mai ramas cateva milenii, dupa care…

***Unul urmeaza lui Zero,ce-a fost inainte de zerocunoscatorii nu s-au pus de acord inca…Urzeala Celui fara de inceput si sfarsit ar explica totul, darlucrurile se complica…in launtru lui zero sa fielimpede aceasta incurcatura?!In ce-l priveste pe UNU, e trist,fara EL suntem niciunul…Fara ZERO ar fi prea mult (sau prea putin!).

***“Pentru virtutile noastre suntem pedepsiti cel mai aspru!”De catre cine?! Mai bine taceai, Smintila!

***Zise unul mintos de crapa: “Legile tariinu interzic nimanui sa fie imbecil”!Mare pacat, unora ar trebui sa li se interzica. Problema e cine face “legile tarii”.

***“Exista o masura in toate”! Nu, nu, nu-i asa!E-atat de lesne de demonstrat ca “masura”in chestie nu exista, ca-ti vine sa-ti ieilumea-n cap cu toate “masurile” ei!

***Cine sa-l poata naste(renaste) pe nascatorulneantului, pe EL nenascutul, ca si cand EL,“nascatorul” a toate vazutele si nevazuteles-ar fi savarsit vreodata din Viata Sa fara de moarte?!Ce vorba-i asta “mioriticule”, ca “fiicelenoastre il vor naste pe Dumnezeu, cat pe noi ne omoara singuratatea”?!EL, marele ala, nu, nu se lasa, mort-necopt renascutchiar asa cat ai bate din pulpe!Om fi n-om fi noi “purtatori de cantec pe la porti inchise”dar marea intrebare e cine si de ce va fi inchis portilesi care “porti” anumeca, e limpede, pustia n-are porti!In fine, putin absurd n-are ce stricain lumea asta traznit de logica…


î

Puţini intelectuali români se bucură de o afecţiune publică precum cea de care are parte Neagu Djuvara, istoricul care ne-a ajutat să redescoperim istoria neamului, tocmai fiindcă a ştiut să ne-o povestească. La aniversarea celor 99 de ani de viaţă, Q Magazine îl omagiază pe îndrăgitul boier cu un buchet de 99 de gânduri... neagudjuvăreşti.

Despre obârşii şi lucrurile importante în

viaţă

1. M-am născut la trei zile după intrarea României în Primul Război Mondial. Din partea mamei, istoria familiei se pierde în urmă cu cinci veacuri. Tatăl meu cobora dintr-o familie veche de celnici aromâni.

2. Am avut, de când eram copil, ambiţia de a fi foarte bun în ceea ce fac. Ambiția te împinge să muncești, să fii întotdeauna înaintea celorlalţi.

3. Sunt, cum îi plăcea lui Ceauşescu să fie ţara, „multilateral dezvoltat”!4. Când eram adolescent, la ţară eram foarte poetic, ca să spun așa. Îmi

plăcea teribil să stau întins pe o claie de fân, stăteam cu orele, până noaptea, ca să văd stelele. În tot acest timp îmi cântam cântece de-ale mele și romanțe ușoare.

5. Toată viaţa mea a fost o

întâmplare. M-a luat Dumnezeu de la locul cutare, m-a trântit la locul cutare. Nu eu sunt cel care mi-am ales calea, ci Dumnezeu.

6. Eu sunt foarte religios. Mă rog

dimineaţa, mă rog seara, mă rog pe stradă când merg, umblu pe stradă citindu-mi în cap Psalmul al XX-lea al lui David, „Mulţumescu-ţi Doamne”... nemurirea ta etc., etc. îl ştiu pe dinafară.

7. Am avut cea mai extraordinară și devotată mamă. Am găsit și explicaţia de ce Dumnezeu mi l-a retras pe tata la vârsta de 38 de ani, când era atât de preţios ca individ. Dacă el ar fi trăit, eu aş fi fost un băiat de bani gata, aş fi fost un nimica toată.

8. Faptul că am avut o tinereţe şi o copilărie dificile a făcut să fiu ce sunt.9. Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, să nu cauţi să iei bunul altuia.

Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă. Despre pasiuni

10. Pasiunea mea pentru istorie a început pe la 11-12 ani. Apoi, când eram la liceu, în fiecare joi mă repezeam la o bibliotecă care se cheamă Sainte-Geneviève, la Paris, lângă Panteon, ca să citesc istorie.

11. Citesc foarte încet și nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Eu mistui cartea pe care o citesc.

12. Recitesc de o sută de ori ceea ce scriu, cioplesc fraza.13. Erudiţia e un bagaj foarte

important, dar dacă nu ştii să interpretezi cunoștințele acumulate, să le pui împreună, să faci din ele o piramidă, degeaba ai această erudiţie, eşti un bou. Eşti un bou foarte învăţat.

14. Istoria a fost şi a rămas

dragostea vieţii mele, chiar dacă am profesat în Drept.

15. Lucrul care place la mine e că

nu vorbesc o limbă savantă. Transpun istoria pe înţelesul omului de pe stradă.16. Uneori dansez singur. Când aud anumite discuri mă apucă... Mi se

mişcă picioarele singure. Dansul a fost o mare pasiune a vieții mele.

Despre elitele şi exaltările româneşti

17. De cele mai multe ori, încă din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decât în străinătate. Începând de la Cantemir, până la Eliade și Cioran, toți marii noștri intelectuali s-au remarcat pe alte meleaguri. Este ca un fel de blestem asupra acestei ţări.

18. Pe Emil Cioran l-am iubit, ce mai tura-vura! Tipul e genial! De aceea mă supără că în România e mai puţin venerat decât Mircea Eliade. Cioran era mult mai autentic, în timp ce Eliade era un egocentric.

19. Naționalismul ăsta exacerbat l-au avut și comuniștii, dar și alții. Iorga deține recordul mondial al scrisului: a scris 1.300 de cărți și 13.000 de

articole, pe lângă editorialul zilnic din ziarul lui politic. Asta nu există în toată istoria universală! Din păcate, avea o prejudecată de exaltare a neamului românesc care nu e rentabilă în străinătate!

20.Cioran chiar era convins că

societatea noastră se duce la pieire. Pesimismul lui e trăit.

21. Nu suntem respectați în lume nu din cauză că n-am jucat un rol

important în istorie, ci fiindcă mințim! De aceea nu suntem preluați de către istoricii din Occident. Noi le umflăm așa de mult că ajungem să nu mai fim luați în serios.

22. Primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru brandul nostru de țară e să scriem istorie cinstită!

23. O naţiune în ascensiune poate profita de mediocrităţi; o naţiune în declin nu mai ştie să-şi folosească geniile.

Despre tânăra generaţie şi

sfârşitul Europei

24. Tineretul care se revoltă astăzi nu se revoltă pentru un ideal, se revoltă ca să dărâme. Asta înseamnă că s-a stricat ceva în mentalul european colectiv.

25. Tineretul, ca purtător de

idealuri viitoare, chiar greșite cum a fost comunismul, nu mai are niciun ideal.

26. În mai puțin de un secol, Europa va fi metisă. Mie îmi este clar că

indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiție. Și asta nu de ieri, ci de zeci de ani.

27. Nu ştiu cât va mai dura - două sute, trei sute, poate patru sute de ani. Ca şi la sfârşitul Imperiului Roman, masa de sclavi, invaziile germanice şi turanice au făcut să se schimbe componenţa etnică a Europei. Aşa se schimbă şi acum.

28. Dacă te duci în metroul parizian, poți afla cum va arăta Europa de mâine.

29. Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin să-l umple.

30. Civilizația europeană este menită să dispară. Asta este o lege universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate și de putere politică, ca să te întinzi pe globul întreg, trebuie să plătești prin dispariție.

31. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna.

Despre exodul creierelor peste hotare

32. Dintre intelectualii tineri care prind o bursă Fullbright, nu se mai întorc în România decât 1%. E o tragedie. Nu putem să ieşim din bârlog, dacă această fugă a creierelor continuă.

33. Eram obsedat de un lucru, că românul de azi - şi cred că rămâne valabil ce gândesc - nu mai ştie ce a fost acum 200 de ani. Oricine avea mijloace putea să plece să vadă Occidentul şi să revină de acolo cu studii.

34. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Asta era o vorbă de secole în mintea românului. Faptul că acum tinerii pleacă fără gânduri de întoarcere este o schimbare dramatică în mentalitatea românului după atâtea veacuri.

35. Dacă tinerii care pleacă în străinătate, la doctorate în Germania, Franța, Statele Unite nu se mai întorc în țară, atunci Româna este pierdută definitiv.

36. Eu, câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o

franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, nu m-am gândit niciodată să mă fac franţuz. Nu te poţi transforma în francez sau în neamţ când eşti născut român.

37. Fără tinerii plecați în Occident nu putem construi o Românie de alt

NEAGU DJUVARA: 99 DE GÂNDURI ŞI OBSESIISorin Claudiu


î

soi decât cel moştenit de la comunişti. Despre cum s-a metamorfozat

românul în ultimul veac

38. În anii mei de şcoală, în România aproape că nu existau bătăi între copii. Românii de astăzi se bat până se omoară şi asta este foarte îngrijorător.

39. Acum țăranii noştri beau de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele.

40. Foarte mulți tânjesc după lucrul pe care-l văd la vecin. Mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul.

41. Românul, în general, era destul de blajin, ştia să plece capul când

trebuie și îl ridica atunci când era necesar. Toată istoria noastră dovedeşte asta încă de la Mircea cel Bătrân și Ştefan cel Mare. Au fost însă vreo două veacuri, în timpul epocii fanariote, în care am cam luat obiceiul să nu reacţionăm.

42. Românul pe care l-am cunoscut eu, când eram copil, era prea blând,

prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust, încât omul a început să se apere cu dinţii, să se înrăiască.

43. Anii de comunism au creat acest fenomen: să ajungi să îţi fie scârbă de ţara ta.

44. Nu mai există sentimentul că vecinul tău e un prieten. Lumea nu se mai salută pe scara blocului pentru că zice „Bună ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat!”

Despre comunism

45. Comunismul: un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată o virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului, dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a părea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus...

46. Masele au ieșit din 50 de ani de comunism cu o mentalitate inconștientă că șpaga și șmecheria sunt mijloace indispensabile de supraviețuire.

47. Moştenirea noastră cea mai

tragică constă în faptul că acea jumătate de secol de regim comunist ne-a stricat sufletul.

48. Un asemenea regim nu putea

să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integrarea noastră într-o lume nouă.

49. Răul făcut mi se pare atât de adânc şi de generalizat, încât nu ştiu dacă va mai putea fi stârpit de tânăra generaţie. Moralitatea

batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Despre cinste la români 50. Mă întristează că noi nu avem ceea ce

scandinavii, după multe secole de educație, au deja în sânge – chestia cu cinstea.

51. În timpul celui mai dur regim comunist

din zona asta a Europei, furtul devenise o necesitate pentru oamenii cei mai cinstiţi. Altfel nu aveai cum să trăieşti.

52. Necinste nu este doar că furi – e că nu te ții de cuvânt, că nu ești la ora la care spui că ești, că nu-ți faci treaba care trebuie.

53. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre, să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.

Despre obsesii politice şi politicieni

54. De două veacuri, istoriografia noastră e obsedată de „continuitate”, deci de permanență, de imobilitate; e o viziune strâmtă și statică. Or, ceea ce a dat naștere Europei noi, cea de după Imperiul Roman, a fost Istoria în mișcare.

55. Sintagma „mândri că suntem români” e un anacronism într-o epocă în care încercăm să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni.

56. Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. A nu participa la vot, la viaţa politică a ţării este

un soi de laşitate.57. Nu cred că românii vor alege vreodată în fruntea statului o femeie,

pentru că românii sunt misogini!58. Noi avem o inteligență politică remarcabilă. Eu vă garantez că în

următorii ani, un român ar putea ajunge... prim-ministrul Europei.59. În momentul ăsta nu știu dacă avem vreun politician de valoare. Toţi

cei pe care-i văd agitându-se în Parlament dau impresia de mediocritate.60. Trebuie să mai treacă două generaţii pentru a avea o nouă clasă

politică. Eu cred că urmaşii lui Adrian Năstase, de pildă, vor fi burghezi foarte civilizaţi.

Despre destinul neamului

61. Rând pe rând sau deodată, ţaratul bulgar, imperiul bizantin, regatul ungar, apoi despotatele sârbeşti, regatul polon, turcii otomani, austriecii, la urmă şi ruşii au jucat un rol în destinul neamului nostru.

62. În 1940, America era bine reprezentată de toate naţiunile Europei.

Românii erau o comunitate de doar 120.000 de familii. Asta dovedește că, tradițional, am fost naţiunea europeană care emigra cel mai puţin.

63. Adevărata zi de independență a României este pe 10 mai 1877.

Întotdeauna m-am pronunțat cu furie împotriva alegerii zilei de 1 Decembrie ca zi națională pentru că nu este ziua când s-a făcut România mare, e doar ziua când două provincii au cerut să fie primite în regatul român.

64. Mai curând sau mai târziu, această anomalie - care este tăierea unei provincii în care sunt peste 70% români - va fi înlăturată. Ne aflăm într-o situaţie nefirească, similară cu aceea a Germaniei de Răsărit şi nu văd de ce am fi împiedicaţi să realizăm din nou unirea cu Basarabia.

Despre ţigani

65. În vechime, ţiganii erau persecutaţi, ce-i drept, dar erau şi mai violenţi decât românii. Străinii au constatat că închisorile erau pline de ţigani, acuzaţi de omor.

66. În Evul Mediu, țiganii erau năpăstuiţi şi de populaţia grecească din Imperiul Bizantin care îi denumise cu un derivat al sintagmei „oameni de care să nu te atingi”. Erau un fel de paria. De acolo au venit la noi cu numele de „aţigani”. Primul document care ne vorbeşte despre existenţa „aţiganilor” datează din 1385, sub Mircea cel Bătrân.

67. La Paris, aproape toţi cerşetorii de pe stradă sunt ţigani români. Eu dacă-i văd că au o figură simpatică, mă adresez direct pe româneşte: „Domnule, ce cauţi aici?” „A, păi dacă la noi nu se poate...”, îmi spune majoritatea.

68. Problema țiganilor este una europeană. Este și o problemă românească în măsura în care nenorocul istoric face să avem cea mai numeroasă populaţie de etnie ţigănească.

69. S-a schimbat ierarhia de valori şi am căpătat o sumedenie de obiceiuri proaste... Sunt anumite moravuri ţigăneşti pe care noi le-am fi putut evita. Amestecându-ne cu ei, era de aşteptat ca părţile româneşti să domine, dar văd că s-a întâmplat invers.

70. Suntem în Europa şi avem deja 10% populaţie ţigănească. Intră foarte mulţi chinezi şi turci, iar noi nu mai facem copii. Doza de sânge românesc va fi din ce în ce mai mică. Încetul cu încetul, și noi vom deveni minoritari în ţara noastră.

Despre marile puteri ale lumii

71. Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană colosală.

72. Germania are atâtea interese economice cu Rusia, încât este dispusă să facă multe compromisuri politice. Germania n-o să reacţioneze dur împotriva Rusiei pentru a nu-și strica relațiile economice cu aceasta.

73. Nu pot să vă descriu cum arătau oraşele nemţeşti în vara anului ‘45. Era ceva halucinant! Aproape nicio casă nu mai era în picioare. Nu vedeai decât dărâmături şi, din loc în loc, câte o uşă, iar în praful şi zgura de pe străzi, numai femei în doliu şi bărbaţi fără picioare sau mâini. Acest popor a devenit câțiva ani mai târziu una dintre marile puteri economice ale lumii. Nu au emigrat, nu au spus „Nu ne vindem ţara”, ba dimpotrivă, au vândut-o, au aşteptat capital american şi, în câțiva ani, au ajuns să-i ajute ei pe americani.

74. Nu trebuie să fii Mafalda ca să îţi dai seama când, de pildă, vizitezi Franţa, că populaţia este formată, într-o mare proporţie, din oameni de lumea a treia. O spun şi statisticile.

75. Curând, China se va revărsa peste noi!76. De unde vine puterea ruşilor? De la petrol şi gaze. Asta înseamnă că

au o putere economică foarte mare, care le dă iluzia că sunt (încă) o mare putere. Dar nu mai sunt.

77. Am putea compara SUA de astăzi cu Imperiul Roman de acum 2.000 de ani. Nu se întâmpla nimic în lumea cunoscută de atunci fără voia Romei. Cam aceasta e situația cu SUA în ziua de azi.


Dintre cele două cărţi oferite cu generozitate de Antoaneta Radoi, am citit-o pe nerăsuflate (dar cu o oarecare indignare şi revoltă, simţiri pe care le-am „împrumutat” de la autoare), pe cea care se numeşte „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)”, ce reprezintă un episod amplu din viaţa ei, presărat ici-colo, cu pasaje ironice sau autoironice, îmbrăcând, astfel, forma unui pamflet. Este bine că autoarea nu şi-a pierdut simţul umorului!

O admir pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume şi o percep ca pe o fiinţă destul de puternică şi optimistă, ţinând piept cu stoicism vicisitudinilor prin care a trecut, fiind o adevărată creştină care crede în Dumnezeu.

Cartea de faţă este un strigăt de durere, o spovedanie a autoarei, a nedreptăţilor pe care le-a întâmpinat chiar de la oamenii de la care nu se aştepta. Citind cartea, am avut în faţa mea un fel de „meşterul Manole” care construia în zadar. Numai că, autoarea nu a găsit terenul propice pentru zidire, să poată să se bucure de lucrare pentru toată viaţa: a fost ea, însăşi, sacrificată de alţii care nu au lăsat-o în pace până nu au învins-o.

Eu, ca cititor, nu pot s-o judec pentru tonul critic din carte, la adresa bisericii, căci tocmai oamenii acestei instituţii i-au adus necazuri, şi nici adevărul absolut nu-l pot cunoaşte. Ştiu doar că, autoarea, prin această carte a dat frâu liber sufletului frământat de atâtea suferinţe, exact ca a unui stăvilar. La un moment dat se

întreabă: „Ce este mai bine: să spui ceva şi apoi să-ţi pară rău că ai spus, sau să nu spui ceva şi, mai apoi, să-ţi pară rău că n-ai spus?” Până şi în motto-ul epilogului am simţit un pic de ironie: „ Cuvintele nespuse, sunt oase de peşte pentru mine. Mă înec cu ele”.

Şi, iată, Antoaneta Rădoi n-a tăcut, a avut ceva de spus în această carte, fără oprelişti, fără să se autocenzureze. În câteva capitole îşi pune pe tapet frământările şi durerile pricinuite atât de loviturile primite de la viaţă: moartea părinţilor, a partenerului care a ajutat-o să pună pe picioare o afacere, cât şi

loviturile primite de la slujitorii bisericii până au adus-o la sapă de lemn. Antoaneta Rădoi a pierdut războiul cu feţele bisericeşti dar nu cu lupta pentru supravieţuire într-un sistem corupt. Ea le spune în încheiere: „(...) Şi... fiţi iertaţi! Voi...prigonitorii mei!”

Viaţa ei de până acum a fost aidoma unui personaj de film. Ce se va întâmpla de acum încolo? Aşteptăm o nouă carte cu mărturisiri din viaţa ei. Mult succes!

Despre soarta artistului / intelectualului

78. Îndârjirea mea a fost de a fi un bun student toată viaţa. La 68 de ani m-am înscris la şcoala de limbi orientale de la Paris, iar la 72 am făcut o licenţă în sârbo-croată.

79. Unul dintre beneficiile celor care învață pe parcursul întregii vieți este capacitatea de a fi cât mai rar depășit de situație – acolo unde muncim sau acolo unde ne aduce istoria.

80. În Africa scriam doar sâmbătă după-amiază şi duminica fiindcă în restul timpului munceam. Scriam foarte încet, nu mai mult de o pagină pe zi.

81. Dacă în urmă cu două mii de ani se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu internetul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu.

82. Noi, autorii, nu ştim niciodată ce are şanse de a dăinui, de a avea perenitate o carte dintre cele pe care le-am scris.

83. Uitându-mă în istorie, descopăr că, pe măsură ce eşti mai lăudat când trăieşti, cu atât eşti mai uitat după moarte.

84. Aş fi preferat să am soarta lui Van Gogh, căruia nu i s-a cumpărat aproape niciun tablou cât a trăit şi acum e unul dintre cel mai bine vânduţi pictori din lume.

Despre mofturi şi frivolităţi

85. În secolul al XIX-lea şi la începutul veacului al XX-lea eram atât de franţuziţi, încât în multe familii se vorbea franţuzeşte acasă.

86. Cuvântul „cultură” aminteşte munca pământului. În civilizaţie există cetatea.

87. Faimoasa Mița Biciclista era o demimondenă. Lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin București pentru a-și menține silueta. De aceea fusese poreclită Mița Biciclista. Făcuse avere și una dintre casele ei era cea în care a locuit familia noastră. 88. Termenul „șmecher“ vine de la cuvântul german „schmecker“, care înseamnă degustător de vin. Când au venit primii degustători de vin la noi, pe la mijlocul veacului XIX, ca să califice, să dea o notă Cotnariului sau Drăgășaniului, toți viticultorii noștri s-au minunat: „Ia uite-i pe șmecherii ăștia!”.

89. Cunoașteți definiția flirtului? O spun pe englezește: Hand in hand; hand in it; it in hand; but never it in it. Cum știți toți engleză, ne e nevoie să traduc“.

90. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i așa? Dar gândiți-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generații: bunicul, tatăl și fiul, care, de obicei, apucă să se cunoască. Imaginați-vă, deci, de zece ori aceste trei generații ale unei familii și iată-ne la strămoșii noștri din anul 1000! Vedeți că o mie de ani nu-i așa de mult?

Despre actuala criză a refugiaţilor

91. Văd cum poate absorbi Europa noua populaţie, cea a miilor de refugiaţi care se îndreaptă spre inima continentului. Cei care vin aici nu sunt indo-europeni, ci o etnie foarte deosebită, fapt care ne amintește de sfârşitul Imperiului Roman, când acesta a fost invadat de populaţii din Africa și Asia. Istoria se repetă într-un fel sau altul. Trăim un lucru comparabil cu ceea ce s-a petrecut acum 2.000 de ani, o invadare a Europei, care de bine, de rău, se cam unificase.

92. Nu există o formulă pentru a rezolva această criză a refugiaților, dar sunt convins că se va găsi o soluție. Întotdeauna istoria găseşte soluţii, chiar dacă acestea sunt uneori dramatice. Este foarte posibilă chiar o schimbare a profilului Europei, într-un mod foarte sensibil. Când avem mase, milioane de turci, algerieni, de naţiuni extrem de diferite de europenii noştri, se pot întâmpla fenomene de refuz. Se pot produce războaie civile. Nu putem ști acum care vor fi consecințele. Nu ne putem da seama care vor fi consecințele.

Despre îngrijorări şi speranţe

93. Ajuns la această vârstă, nu mai am speranţă că voi termina ce vreau să scriu. De aici o îngrijorare, un fel de panică mai exact.

94. Eu cred că există Dumnezeu. Am nevoie de El.95. Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie

ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai.96. Câteva amănunte care mă supără zilnic? De pildă că românul este

singurul cetăţean din Europa care scuipă pe stradă.97. Mi-aș dori să mor pe un vapor. Când nu voi mai putea să scriu, voi

încerca să-mi găsesc un loc pe un vas cu pânze, din ăsta de comerț care face înconjurul lumii. Atunci, dacă mori pe drum, te aruncă în mare. Să terminăm cu poveștile acelea cu înmormântări complicate, cu alaiuri și discursuri.

98. Nu vreau să spun „După mine, potopul!”, chiar dacă îl prevăd. Epilog

99. Pentru încheiere aș dori să spun că, pe lângă ce ne-a fost dat de natură, ca să trăim mai mult sau mai puțin, mai este și aportul nostru, anume moderația în tot ceea ce facem. În ultimă instanță, una dintre tainele unei vieți lungi este să nădăjduiești mereu altceva, ca și când ai fi nemuritor. La vârsta aceasta înaintată, am în continuare sete de viață și ați văzut că plănuiesc pe mai departe să isprăvesc două cărți. n

O Ană a lui Manole sacrificată pe altarul nedreptăţii

Vasilica Ilie


Descoperit şi publicat de N. Iorga în 1902, documentul nu este un testament propriu zis al lui Mihai Viteazul, ci o sumă de cereri ale voievodului enunţate în 12 puncte pe care le-a adresat împăratului Rudolf al II-lea prin comisarul acestuia, Pezzen, venit la Alba Iulia în iulie 1600 pentru a discuta cu voievodul problema stăpânirii asupra Transilvaniei. Documentul se intitulează foarte sugestiv: „Dorinţele lui Mihai Vodă Măria Sa, domnul Ardealului, Moldovei şi Ţării Rumâneşti, de la Înălţimea Sa împăratul Râmului. Acestea sunt dorinţele Măriei Sale”. Acest document a intrat în istoriografia românească şi sub titlul:”Şi hotarul Ardealului…pohta ce-am pohtit…Moldova, Ţara Rumânească1».

Ulterior, neţinându-se seama de precizarea lui Iorga prin care textul holograf al voievodului nu este continuu, ci sub formă de cuvinte scrise pe trei rânduri separate pe dosul paginii albe a documentului, unii istorici l-au reprodus

ca fiind conceput într-o singură propoziţie, însoţit de semnătura voievodului care se afla în partea inferioară a documentului sub cele 12 puncte. Chiar dacă valoarea însemnărilor lui Mihai Viteazul pe acest document nu şi-a pierdut importanţa în ceea ce priveşte viziunea lui de a stăpâni cele trei ţări române, el face parte din preocuparea domnului de a cunoaşte conţinutul documentelor oficiale scrise, în alte limbi decât cele în limba română. El avea acest obicei de a nota cu propria-i mână cu litere cirilice în limba română, pe dosul unor documente de mare interes, scurte însemnări, cuvinte sau propoziţii privitoare la conţinutul acestora2.

Documentul a fost descoperit de Iorga în Arhiva Imperială de Război din Viena împreună cu alte trei documente ale voievodului, ceea ce dovedeşte că acestea au ajuns acolo fie direct trimise prin numeroasele sale solii la Viena sau prin comisarii imperiali veniţi la Alba Iulia. Acest document însă a fost capturat de Basta din cortul voievodului după asasinarea acestuia pe câmpia de la Turda în august 1601, opinie enunţată de cercetătorul C. Rezachevici într-un amplu studiu publicat despre acest document cu precizarea că ideile conţinute în cele 12 puncte au constituit baza tratativelor pe care voievodul le-a discutat la Alba Iulia cu Pezzen, comisarul împăratului, în iulie 16003.

Iorga a descoperit la Viena alte trei documente din care două conţin 12 puncte cu aproximativ aceleaşi cereri ale voievodului cărora li se adaugă cel publicat de Szádeczki cu un conţinut minimal de 6 puncte4. În total sunt patru documente cu acelaşi conţinut. Documentele nefiind datate nu putem stabili cronologic mai exact când au fost emise, dar din conţinutul lor reiese că au fost emise în perioada iunie – iulie 1600, deoarece în toate este menţionată cererea de a fi recunoscut şi domn al Moldovei, cucerită în mai 1600.

Documentul care face obiectul studiului de faţă este cel mai complet, î

sporindu-i mult valoarea şi semnificaţia datorită însemnărilor pe verso ale voievodului şi a semnăturii lui originale. A fost scris în limba maghiară pentru comisarii împăratului care cunoşteau această limbă deoarece veneau din Casovia (Kosice) Slovacia, fostă provincie ce a aparţinut Ungariei până în 1541 când a fost anexată Austriei. Documentul are 4 pagini, prima cuprinde titlul şi primele 3 puncte, a doua următoarele de la 4 până la 9 puncte şi a treia ultimele trei puncte, de la 10 la 12, şi semnătura holografă a voievodului „Io Mihail Voievod”. Însemnările voievodului se află pe a patra pagină rămasă liberă, fiind redactate pe 3 rânduri separate, scrise apăsat şi mare cu litere cirilice. În primul rând de sus se află însemnarea „Şi hotarul Ardealului”, iar celelalte două rânduri se află în josul paginii: „pohta ce-am pohtit” şi sub acesta „Moldova, Ţara Rumânească”.

Însemnările nu se referă la tot conţinutul documentului, ci numai la câteva puncte esenţiale asupra cărora interesul voievodului era deosebit. Prima însemnare „Şi hotarul Ardealului” se referă la punctul 5 şi completează punctul 1 al documentului prin care Mihai Viteazul cere să i se dea întreg teritoriul Transilvaniei, cu „Partium” în care intrau comitatele: Bihorul, Solnocul de Mijloc, Maramureşul, Zarandul şi Crasna care atunci erau ocupate de trupele imperiale conduse de Basta. Aceste comitate au intrat în componenţa Transilvaniei după ocuparea Budei la 1541 de către turci şi au fost date de sultanul Soleiman Magnificul minorului Ioan Sigismund, fiul voievodului Zapolya, devenit apoi primul principe al Transilvaniei şi reconfirmate prin tratatul de la Speyer 1570, aceluiaşi principe. Cealaltă însemnare „pohta ce-am pohtit… Moldova, Ţara Rumânească” se referă la punctul 2 al documentului prin care cere să i se recunoască domnia pe veci asupra Moldovei şi a Ţării Româneşti.

Până s-a ajuns la condiţiile enunţării de către voievod a acestor documente, Mihai Viteazul a trebuit să parcurgă o serie întreagă de momente istorice. A cucerit Transilvania învingându-l la Şelimber pe Andrei Bathory, omul turcilor şi al polonezilor, care l-a somat pe voievod să plece din domnie. A intrat la 1 noiembrie 1599 triumfal în Alba Iulia, stabilind aici capitala, pentru prima dată şi pentru scurt timp, a celor trei ţări române unite sub sceptrul său. Mihai a fost sfătuit de boierii şi de către unii din sfetnicii săi, din care o parte proveneau din sudul Dunării, Baba Novac, Deli Marcu, Banul Mihalcea şi mai ales Dionisie Raly, mitropolitul de Târnovo, să nu rămână în Transilvania, ci să continue lupta împotriva turcilor pentru eliberarea popoarelor din Balcani: „Să lase acest pământ spre care îşi ascut dinţii atâţia câini pentru a merge spre marea sa glorie a împăraţilor bizantini”5. Mai mult, episcopul Raly l-a ameninţat cu afurisenia pentru că şi-a călcat vechea promisiune.

Ajuns la Alba Iulia , Mihai şi-a schimbat însă gândurile şi n-a mai vrut să plece din Transilvania pe care a considerat-o prielnică şi situată într-o poziţie strategică mai favorabilă decât Ţara Românească faţă de duşmanul tradiţional, Imperiul Otoman. Participant în Liga Creştină, patronată de Austria, voievodul a început demersurile pentru a convinge pe împăratul Rudolf al II-lea să-i lase lui şi fiului său Transilvania. În acest fel a început un capitol pe care Iorga îl intitulează „Lupta cu oamenii împăratului” care a durat din noiembrie 1599 şi până în august 1600.

Primul pas l-a făcut Mihai trimiţându-l, la începutul lunii noiembrie 1599, pe Petre Armeanul în solie la Praga spre a-l anunţa pe împărat că voievodul a cucerit Transilvania şi spre a-i dărui în semn de omagiu, steagurile cucerite în bătălia de la Şelimbăr. Totodată acesta a primit misiunea voievodului de a cere împăratului să-i trimită 2000 de soldaţi pedeştri şi 2000 de călăreţi pentru a continua lupta împotriva turcilor, precum şi recunoaşterea lui şi a fiului său în calitate de „crai ai Ardealului”. Ca să fie şi mai puternic voievodul propune căsătoria fiului său cu o rudenie a împăratului. Mai cere de asemenea ca prin mijlocirea împăratului să fie recomandat şi ajutat de Franţa, Spania, de Papa şi de oraşele italiene pentru a continua lupta împotriva turcilor.

De la început Consiliul de Război al imperiului hotărăşte la 16 noiembrie 1599 trimiterea lui Basta în Transilvania spre a-l obliga pe Mihai să plece în Ţara Românească, iar pentru funcţia de guvernator a fost propus prinţul Maximilian de Habsburg, fratele împăratului.

La sfârşitul lunii noiembrie 1599 Mihai trimite într-o nouă solie (a doua) la împărat pe Banul Mihalcea şi Vistiernicul Stoica cu noi instrucţiuni şi anume să fie menţinut în starea în care se află acum, adică stăpânul Transilvaniei, să-i dea bani pentru armată şi să-i înapoieze cetăţile Hust, Şimleu, Baia Mare, Oradea şi alte locuri ce ţin de Transilvania. În ceea ce priveşte titlul „poate fi cel mai mare de prinţ, duce şi chiar rege”. E dispus să primească un comisar imperial cu sediul la Caşovia , Crasna, Sătmar sau chiar la Alba Iulia. Mai solicită gardă personală de 2000 de nemţi şi de 2000 de unguri şi cehi6. Ca răspuns împăratul trimite în solie pe comisarul Carlo Magno care a sosit la sfârşitul lunii decembrie 1599 la Alba Iulia. Acesta i-a adus voievodului în dar de la împărat un costum de ceremonie şi o medalie de aur cu efigia împăratului, amăgindu-l cu vorbe frumoase şi felicitări.

Mihai i-a cerut lui Magno să fie onorat de împărat cu titlul de prinţ al Sacrului Imperiu Roman, să-i facă danii şi să-i procure mijloace de a continua războiul cu turcii, să-l recomande Sanctităţii Sale, regelui Spaniei şi altor prinţi străini şi să anuleze deocamdată tot ce au mijlocit solii lui cu Înălţimea Sa Împăratul.

Între timp Mihai şi-a mărit pretenţiile faţă de împărat şi a trimis într-o nouă solie la Viena (a treia) pe Gheorghe Raţ şi să-i declare împăratului în numele său că: „a luat Ardealul cu sabia şi nu se gândeşte de loc să fie alungat de acolo, că-şi va căuta norocul în Moldova cu voia sau fără voia împăratului…Când va fi adus în puterea sa cele trei ţări, atunci cu adevărat va putea apuca pe Turc de barbă şi va aduce cu atât mai mult serviciu creştinătăţii. Împăratul să facă bine să-i dea lui Ardealul”7. În ianuarie 1600 Mihai şi-a dat seama că imperialii nu sunt de acord să-i dea Transilvania şi îl acuză pe împărat că acesta ascultă de trădători. Se

„TESTAMENTUL POLITIC AL LUI

MIHAI VITEAZUL”

România este patria noastrã şi a tuturor românilor E România celor de demult şi-a celor de mai apoi

E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.Barbu Ştefãnescu Delavrancea

Prof. Dr. Gheorghe Anghel

Fig 1: Paginile 3 si 4 ale documentului din anul 1600, cu cererile lui Mihai Viteazu catre imparatul Rudolf al II-lea, continand punctele 9-12

cu semnatura voievodului. Pe spatele filei a doua se află insemnarile manuscrise ale voievodului: “Si hotarul Ardealului..... pohta ce-am

pohtit..... Moldova si Tara Romaneasca”.


î

gândeşte din nou să meargă împotriva turcilor până la Adrianopol. Mitropolitul Raly triumfă şi-i trimite împăratului o icoană ce ar fi aparţinut lui Constantin cel Mare. De Bobotează Raly face slujbă în Catedrală şi stropeşte cu aghiazmă caii. Carlo Magno a dus propunerea lui Mihai Viteazul la Viena care cuprindea voinţa voievodului de a păstra Ardealul cu titlu ereditar sub suzeranitatea împăratului. În acest timp Mihai trimite o nouă solie (a patra) la Viena şi Praga pe logofătul grec Pantazi prin care le cere reprezentanţilor săi acolo să se conformeze noilor porunci în tratativele cu împăratul: „dacă vi se pare că iaste mai bună această tocmeală ce am trimis acum şi pohta ce-am pohtit, iar voi să cunoaşteţi şi să faceţi tocmeala pe această pohtă ce-am trimis acum la voi”8.

Instrucţiunile trimise conţin noi cereri arătând totodată sacrificiul pe care voievodul l-a făcut pentru cucerirea Ardealului: „pe care l-a câştigat cu sabia. Ardealul a stat 74 de ani de când a fost închinat turcilor iar Mihai Vodă… a luat Ardealul şi l-a închinat cinstitului împărat de acum înainte se făgăduieşte dumnealui până va fi viu cu mare credinţă. Se roagă împăratului să-i lase Ţara Românească şi Ţara Ardealului să-i fie moşie lui şi cine va ţinea din feciorii lui să-i fie moşie. Ardealul întreg cu Oradea, Hustul, Maramureşul şi părţile de apus Crasna, Solnocul, Sătmarul, Baia Mare şi Baia de Sus (Sprie)”. Să aibă dreptul de a face donaţii şi să păstreze jurisdicţia completă: „ce vom judeca noi să fie judecat şi să nu aibă voie a căuta legile din altă ţară”. Să-i dea titlul lui Sigismund (de principe al Transilvanie), să-i dea lefi pentru soldaţi şi trupe noi. El şi urmaşii lui să aibă moşii şi loc de retragere cu venit de 100.000 de taleri, iar în caz că va fi prins împăratul să-l răscumpere9.

Noua solie trimisă de împărat compusă din comisarii Ungnad şi Szekely a sosit în februarie 1600 la Alba Iulia , fiind întâmpinată cu mare cinste de către voievod, nobili şi o gardă de 400 de soldaţi. Audienţa s-a ţinut la 10 februarie 1600, voievodul primind felicitări din partea comisarilor care nu promit nimic, decât nişte subvenţii pentru armată.

Între timp s-a întors de la Viena solia compusă din Stoica cu un răspuns negativ la solicitările voievodului. Ardealul nu poate fi dat voievodului, căci a fost promis lui Maximilian, iar Basta are dreptul să pună garnizoane în cetăţile ce nu aparţineau Transilvaniei (Partium). Împăratul va cuprinde însă pe voievod şi Ţara Românească în tratatul de pace cu turcii dacă acesta va fi înfăptuit.

Mihai a primit cu răceală şi chiar cu duritate pe comisarii imperiali spunându-le: „Eu am cucerit Ardealul pentru împăratul, am riscat pentru aceasta trupul meu şi viaţa mea. Am luat cu mine nevastă-mea şi fiul meu şi dacă s-ar fi întâmplat acolo o nenorocire. Am nădăjduit ca Înălţimea Sa, nu numai că mă va cinsti cu însemnate daruri, ci mă va întări cu steaguri împărăteşti, scrisoare şi pecete. Şi acum vrea să mă gonească din Ardeal ca pe o femeie stricată. Aşa ceva nu va vrea Dumnezeu, nu mă voi lăsa gonit şi de mi-aş pune capul, căci am luat Ardealul cu sabia” şi continuă „dacă aş fi făcut acest serviciu sultanului m-ar fi cinstit cu multe daruri”. În schimb împăratul „îmi trimite doar trei coli de hârtie pline de otravă, ruşine şi batjocură şi vrea să mă gonească”. Încheie cu o frază memorabilă: „Mi s-a spus mie să nu mă încred în Neamţ căci voi avea proastă răsplată a slujbei mele credincioasă cum a şi urmat. Voi trimite pretutindeni scrisoare şi Înălţimii Sale ca să vadă toată lumea nerecunoştinţa pentru slujba mea credincioasă”10. Ungand uneltea în acest scop împotriva lui Mihai cu nobilii unguri, demnitari puşi de Mihai în consiliul Transilvaniei, Napragy, Kornis, Rakoczy etc. Ungand a continuat să-l denigreze pe Mihai în scrisorile către împărat, considerându-l: „barbar, înşelător, nesincer şi duşmănos faţă de împărat “11.

La 20 februarie 1600 Mihai a plecat cu oastea spre Făgăraş şi a lăsat la Alba Iulia pe Radu Buzescu, pe Sibric şi pe Logofătul Teodosie cu misiunea să nu lase pe comisarii împăratului să meargă la Cluj unde mocnea răscoala nobilimii maghiare împotriva lui. La Făgăraş şi Braşov Mihai primeşte pe Taranovski, solul regelui Poloniei, şi pe solul sultanului Husein Paşa care-i aduce în dar 2 steaguri, o sabie ţintuită cu pietre scumpe, un surgiuc, 100 de pene negre de cocor şi cai de paradă. De la Braşov a plecat cu oastea prin Pasul Oituz şi a cucerit Moldova. La 27 mai într-un hrisov emis la Iaşi s-a intitulat: „Domn al Ţării Româneşti, Ardealului şi Moldovei”. La sfârşitul lui iunie s-a întors la Alba Iulia , mai puternic, reluând lupta cu imperialii. Voievodul avea mare încredere în Pezzen pe care-l cunoştea de când acesta era ambasador la Constantinopol şi pe care l-a chemat încă pe când se afla la Suceava şi la Iaşi să vină la Alba Iulia. Nici acesta nu a fost favorabil voievodului. Pezzen şi-a dat pe faţă sentimentele faţă de voievod într-o scrisoare din 31 mai 1600 către Banul Mihalcea, acuzându-l pe Mihai că vrea să fie domn absolut în Ardeal, luat pe numele împăratului, că a convocat de la sine putere dieta, a impus ţării sarcini grele, a făcut donaţii după placul lui, a răpit proprietăţile Mariei Cristina, fosta soţie a lui Sigismund Bathory, a maltratat pe comisarii imperiali, a primit pe solul sultanului cu cinste şi a închis graniţele spre Ungaria.

Voievodul a trimis la Viena într-o nouă solie (a cincia) pe Kornis şi Logofătul Teodosie cu misiunea de a include în vechile cereri să stăpânească şi Moldova cucerită de curând. Probabil că ei au dus la Viena primul document cuprinzând cele 12 puncte în care a fost inclusă şi Moldova. În sfârşit Pezzen a sosit la Alba Iulia la 11 iulie 1600 fiind întâmpinat cu mari onoruri de 500 de călăreţi şi 400 de trabanţi (infanterişti), precum şi de toţi boierii şi sfetnicii lui Mihai. La 21 iulie a avut loc audienţa la voievod, căruia i-a adus din partea împăratului un colier de aur cu vulturul imperial şi i l-a aşezat la gât.

Voievodul îi declară lui Pezzen că dacă nu se va putea înţelege cu împăratul va căuta să facă lucruri mari „dorind cu orice chip să trăiască şi să moară cu creştinii”, dar Ardealul îl vrea pentru el, lăudându-se că turcii sunt gata să-i dea orice12. La cererile mai vechi voievodul a adăugat şi Moldova. Pezzen nu a promis nimic, s-a eschivat să-i dea lui Mihai un răspuns tranşant. Era şi el un om al împăratului şi un duşman al lui Mihai. Toţi reprezentanţii împăratului

îi acreditau pe prinţii imperiali Matei şi Maximilian în calitate de gubernatori ai Transilvaniei. În această atmosferă tensionată între Mihai şi imperiali a apărut documentul pe care-l prezentăm. Era pregătit pentru a fi dat lui Pezzen. Pe el stă însemnarea voievodului: „Duhtor Peţi ce au venit”. Documentul nu a fost luat de Pezzen, ci a rămas în arhiva domnului fiind capturat de Basta la Turda , părere susţinută de Rezachevici.

Conţinutul documentului este următorul: “Dorinţele lui Mihai – Vodă Măria Sa, Domnul Ardealului, Moldovei şi

Ţării Româneşti, de la Înălţimea Sa Împăratul Râmului. Acestea sunt dorinţile Măriei Sale.”

1. Cu aceasta să încuviinţeze Măria Sa dorinţa Înălţimii Sale, ca să ţină Ardealul şi să-l stăpânească cu numele de gubernatorie, dar cu aşa condiţie, ca Înălţimea Sa să i-l lasă să-l stăpânească toată viaţa; după moarte să rămână fiului său şi urmaşilor lui, de la fiu la fiu; când însă (ceeia ce să ferească Dumnezeu sfântul) Domniei Sale i s-ar strânge neamul, să fie ţara a Măriei Sale Împăratul Râmului.

2. Doreşte Măria Sa, ca şi Moldova să i-o dea Domnia Sa pe veci, de la fiu la fiu ad utrumque sexum, şi Ţara-Românească încă Măriei Sale. Când însă s-ar strânge tot neamul Măriei Sale, aşa că şi viţă bărbătească şi cea femeiască ar lipsi, Înălţimea Sa să dea acestor două ţeri, Moldovei şi Ţerii-Româneşti, o astfel de învoire, ca ele înşile să-şi poată alege Domnul, pe cine vreau, însă în aşa chip, încât să-şi ceară de la Înălţimea Sa Împăratul Râmului, şi să-i slujească lui

Judecăţile, pe care le vor avaea ţerile, pe acelea să le vadă şi să le dezbată Domnul care va fi, împreună cu sfetnicii, şi tot înaintea lui să se sfârşească toate judecăţile; în altă ţară să nu meargă, din pricinile în apelaţie. Nimeni să nu scoată din vechile lor prăvili pe călugări, pe popi şi mănăstiri.

3. Dorinţa Măriei Sale: doreşte ca să se ţină de Ardeal: Gurghiu, Gilău, Ieciul şi Făgăraşul, cu toate Ţinuturile şi veniturile, pe veci; din Ţara Ungurească însă: Hustu, Chioara, cu Ţinuturile şi veniturile împreună, din fiu în fiu, utrumque sexum ; dacă s-ar strînge neamul de viţă bărbătească, să rămână ramurii de pe fete, şi nimeni să nu-i tulbure într-acelea în slujba Măriei Sale. Şi cu condiţie ca aeasta: adică ar fi alt principe în Ardeal, acela să nu aibă autoritate şi putere să le iea din mâna ramurii după băieţi sau după fete.

4. Şi aceia doreşte Măria Sa că să aibă şi pentru aceia putere Măria Sa, ca să poată da slobod şi dărui în veci, ori-cui va vrea, sau moşie, sau alt ceva, ori ce vrea, afară de aceia, dacă cineva ar greşi sau împotriva Măriei Sale sau împotriva altora, ori-ce fel de om ar fi, şi atunci să aibă Măria Sa putere ca pe unul ca acela să-l pedepsească, după pravilă şi după cuviinţă şi toate judecăţile, să se sfârşească înnaintea Măriei Sale; într-alt loc să nu apeleze şi să nu se scoată judecăţile.

5. Dorinţa Măriei Sale este ca acele cinci comitate, Bihorul, Solnocul de Mijloc, Maramureşul, Zarandul şi Crasnă, să le dea Domnia Sa, Ardealului, precum au fost înainte, cu toate cetăţile şi Ţinuturile dimpreună.

6. Şi aceasta doreşte Măria Sa, ca cetăţile de la hotare, pe care le va putea lua din mâna păgânilor, aşa cum sunt Timişoara, Felnocul, Ceanadul, Becicherecul, Panciova şi Berinul, să fie ale Măriei Sale, cu ţinuturile lor dimpreună, până la Dunăre , pe veci, din fiu în fiu, ad utrumque sexum,

7. Dacă Înălţimea Sa vrea să se bată tot înnainte cu turcii, atunci doreşte Măria Sa, ca să-i dea atâţia bani pentru trebuinţa Ardealului, câţi i-ar rânduit lui Sigismund; şi Moldovei să-i rânduiască şi să-i dea Înnălţimea Sa, atâţia bani, câţi i-a orânduit Ţerii-Rumâneşti.

8. Titlul care i l-a dat Înălţimea Sa lui Sigismund Bathory, astfel să i-l dea şi Măriei Sale.

9. Pe aste trei luni, adecă: August, Septembre şi Octombre, să dea Înnălţimea Sa pe fiecare câte o sută de mii de florini, aceia ce face 300 000 de florini; mox et de facto să-i trimeată Înnălţimea Sa.

10. Măria sa se bucură foarte mult că Înnălţimea Sa a îngăduit să înceapă cu banii Înnălţimii Sale în tot locul mine, şi doreşte Măria Sa să aibă voie, ca, dacă ar găsi vre-o neîngrijire în prefecţii care îngrijesc de mine, să poată scoate pe prefectul nebăgător de samă şi să lase baia unuia care poate fi de folos ţerii.

11. Când va cere nevoia, adecă atunci când se va ivi vre-un duşman ţerii, unde s-ar cere ajutorul căpitanului de Caşovia, şi Măria Sa i-ar scrie căpitanului, să fie dator căpitanul Caşoviei, cu toate puterile lui, să meargă acolo unde spune şi doreşte Măria Sa; să nu trimeată la Înnălţimea Sa Împăratul.

12. Sfetnicul pe care îl trimete Înnălţimea Sa să fie acolo, pe lângă Măria Sa, până atunci, până se va sfârşi războiul, care să îngrijească de lipsurile oştirii; şi când s-ar începe judecăţi despre pământul câştigat de la Turci şi hotarele aceluia, acelea să fie înnaintea Măriei Sale şi a sfetnicilor săi, şi să dezbată şi împartă, şi tot înnaintea Măriei sale să se sfârşească pricinile, să nu meragă într-alt loc pentru apelaţie. Înnălţimea Sa să nu se amestece într-aceia, şi să nu orândească, nici să dea sau să hotărască dintr-aceia, sau să iea, ci numai singur Măria Sa să dăruiască şi să dispuie, sau să iea, împreună cu sfetnicii săi.

Omul pe care îl trimete Măria Sa să fie pe lângă Înnălţimea Sa, aceluia să-i dea Înnălţimea Sa şi mâncare, şi băutură, şi să fie cinstit atât din partea Înnălţimii Sale, cât şi din a sfetnicilor săi

(În traducere germană modernă, ibid pp. 216-7. Traducere veche românească, în Analele Academiei Române, XX. p. 482. Pe Verso, scrie Mihai: Duhtoor Peţi cu ce-au venit), Hurmuzaki XII, p. 961

Mihai avea dreptul să ceară împăratului cele trei ţări române fiindcă aderase de mai înainte la Liga Creştină patronată de acesta.

În cele peste 10 luni de domnie la Alba Iulia voievodul român a dus o luptă necontenită cu reprezentanţii împăratului pentru recunoaşterea stăpânirii lui asupra ţărilor române, cu deosebire asupra Transilvaniei. În acest scop a trimis la Viena şi la Praga cinci solii şi a tratat cu alte trei solii ale împăratului la Alba Iulia. În toate documentele primul punct se referea la recunoaşterea


Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică.

Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului… Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern.

Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mişcării bunurilor; ea e mai adâncă, e socială şi morală. Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână. Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie… Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti… Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie. Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii.

Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.

(Articol apărut în TIMPUL, la 9 ianuarie 1879, cu titlul “Credem că destul am vorbit…”)

î(continuare în nr. viitor)

Mihai Eminescu: CINE CONDUCE OPINIA PUBLICĂ ?

stăpânirii asupra Transilvaniei „să-i dea Înălţimea Sa în perpetu Ardealul, Moldova şi Ţara Românească lui Mihai Vodă şi fiului său”, mulţumindu-se şi cu titlul de „gubernatorie, dar să-l stăpânească toată viaţa şi să rămână fiului său şi urmaşilor lui de la fiu la fiu şi numai dacă se va stinge neamul să rămână împăratului”. La punctul 2 se preciza că „Moldova să i-o dea pe veci de la fiu la fiu şi la fiice (ad utrunque sexum) şi Ţara Românească şi numai dacă se va stinge neamul de viţă bărbătească şi femeiască aceste două ţări să-şi aleagă domnul pe cine vor vrea şi să ceară steag de la împăratul”. Transilvania o vrea întreagă, insistând la punctul 5 în toate documentele cunoscute să-i lase împăratul comitatele din Partium, adică Bihorul, Solnocul de Mijloc, Sătmarul, Maramureşul, Zarandul şi Crasna.

Mai departe, la punctul 6 voievodul intenţiona să cucerească şi cetăţile deţinute de turci, dar locuite de români: Timişoara, Felnacul, Cenadul, Becicherecul, Panciova şi Berinul până la Dunăre , să fie ale sale „pe veci din fiu în fiu si pe fiice” ce reprezenta partea Banatului cucerit de turci în 1552. Pretenţiile lui se mărginesc numai la teritoriile locuite de români, utilizând în toate documentele denumirea de „Ţara Rumânească” şi nu de Ungrovalahia sau Valahia, titluri utilizate de domnii Ţării Româneşti din sec. XIV-XVI şi de către străini.

O cerere permanentă a voievodului a fost obţinerea de la împărat a unui înalt titlu de nobleţe şi preocuparea de întemeiere a unei dinastii proprii. Titlurile le cerea de la Rudolf al II-lea în calitatea acestuia de senior şi conducător al „Ligii Sfinte” la care a aderat şi Mihai. De la el aştepta voievodul steag de domnie, titluri, domenii, bani şi alte ajutoare pentru continuarea luptei împotriva turcilor. În instrucţiunile date celei de a doua solii trimisă la împărat, formată din Banul Mihalcea şi Vistiernicul Stoica, pe lângă cele cunoscute mai solicita şi titluri „poate fi cel mai mare de prinţ, duce şi chiar rege”13. În toate documentele insistă să i se dea titlul pe care l-a avut Sigismund Bathory de principe al Transilvaniei, punctul 8 în documentul cercetat, iar în celelalte documente la punctul 10 cerea: „Înălţimea Sa să mă împodobească şi pe mine şi fiul meu cu titlul pe care i-a fost dat lui Sigismund”. Într-un alt document, cel cu 6 puncte, a cerut să i se dea lui şi fiului lui: „Lâna de Aur ca la Sigismund pentru că atât eu cât şi fiul meu să slujim Înălţimii Sale şi întregii creştinătăţi”. Lâna de Aur era cea mai înaltă decoraţie a Imperiului Romano-German, pe care o puteau dobândi împăratul, fiii şi fraţii acestuia, cei 7 electori, o primeau şi principii care aderau cu provinciile lor la imperiu, cum a fost cazul lui Sigismund Bathory care a cedat Transilvania în

schimbul unor două mici ducate din imperiu, Opeln şi Ratibor în Silezia. Voievodul a fost preocupat în mod deosebit de a obţine pentru el şi

pentru urmaşii lui întemeierea unei dinastii care să fie legalizată prin voinţa şi autoritatea împăratului. Cu siguranţă voievodul cunoştea că în cursul sec. al XVI-lea succesiunile la domnia ţărilor române a fost una nefirească, care a atras după sine creşterea fără precedent a obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman şi degradarea instituţiilor tradiţionale ale statelor româneşti, la care au contribuit în permanenţă luptele dintre partidele boiereşti pentru obţinerea domniei. S-a pierdut în mare măsură tradiţia obţinerii tronului pe cale ereditară din „os de domn” şi s-a aplicat principiul electiv al domnului, fiind ales cel care plătea mai mult Porţii otomane. În decursul secolului amintit în Ţara Românească în cei 83 de la domnia lui Radu cel Mare 1508, până la Alexandru cel Rău 1593 s-au perindat 33 de domni, ceea ce reprezintă în medie 2,06 ani pentru fiecare domn, iar în Moldova de la moartea lui Ştefan cel Mare 1504 şi până la Ieramia Movilă 1600 s-au succedat 26 de domni în 96 de ani, ceea ce reprezintă în medie 3,06 ani pentru fiecare domnie. Mihai dorea să reinstaleze o domnie ereditară şi să întemeieze o dinastie prin el şi urmaşii lui. Această dorinţă este conţinută în 4 din cele 12 puncte ale documentului. La punctul 1 „să-i lase Ardealul să-l stăpânească toată viaţa şi după moarte să-i revie fiului său şi urmaşilor lui de la fiu la fiu până se stinge neamul”. Punctul 2 „să-i lase domnia asupra Ţării Rumâneşti şi Moldovei pe veci de la fiu la fiu şi fiice până se va stinge neamul său de viţă bărbătească şi femeiască”. Mai solicită la punctul 3 să i se dea domeniile fiscale ale Transilvaniei „Gurghiul, Gilăul, Ieciul, Făgăraşul, Hustul, Chioarul cu veniturile lor să le stăpânească din fiu în fiu şi dacă se stinge neamul de viţă bărbătească să rămână ramurii de fete şi nimeni să nu-i tulbure” nici dacă va veni un alt principe în Ardeal. La punctul 6 „dacă va putea lua din mâna păgânilor Timişoara, Felnacul, Cenadul, Becicherecul, Panciova şi Berinul să fie a Măriei Sale până la Dunăre pe veci din fiu în fiu şi fiice”. În documentul care conţine doar 6 puncte, program minimal, elaborat foarte probabil de voievod când se afla în bejenie la Viena şi Praga după ce şi-a pierdut tronul, arătând cu ce eforturi a luptat şi „cu multă muncă şi oboseală împăratul să-mi dea mie şi urmaşilor mei aici în ţara aceasta” adică domeniile amintite situate în Transilvania şi altele în Moravia şi Boemia unde să se retragă.


î

care nu e conturat dinainte. Scriu, instinctiv, într-un fel necunoscut.

Referitor la formarea sa, nu atât ca om, cât, în principal, ca scriitor, în acelaşi mod dezinhibat în care vorbeşte despre familia sa, despre neamul său, punctând atât calităţi, cât şi neajunsuri, îşi trasează şi drumul urmat, cu progrese lente, cu sincope şi vagi succese, sporadice şi multe platitudini, sublinind însă circumstanţele favorizante pe calea spre cunoaştere, determinate de un mediu familial unde cartea este un obiect care face parte din firescul vieţii.

Pornit, așadar, pe făgaşul confesiunilor, naratorul nu numai că nu-şi reprimă nimic din ce ar putea să greveze asupra aprecierii realizărilor scriitorului de mai târziu, dar chiar îşi exhibă eşecurile sau, cel puţin, dificultăţile care i-au traversat viaţa, în latura ei legată de literatură, începând din clasele primare, cu exerciţiile lor de gramatică, de compunere etc., cu jurnale sau dări de seamă, în forme specifice vârstei, despre cărţile copilăriei, parcurse sub tenacea supraveghere părintească, dar care nu merge până acolo, încât să sancţioneze ori măcar să corecteze greşelile de orice fel din scrisul copilului, urmând ca acestea să străbată timpul, în caietele păstrate cu grijă în arhivele mai mult sentimentale ale familiei şi care ajung să facă, oarecum, deliciul maturului care le cercetează. Și totuşi, prin toate acestea se reliefează o copilărie şi o adolescenţă obişnuite, care nu anunţă, aşa cum le rememorează naratorul, prin aproape nimic – ori poate doar prin perseverența de a duce la bun sfârşit diverse sarcini specifice unei vârste sau alteia, legate de învăţătură, în primul rând – drumul cărturarului matur.

Unul dintre cele mai semnificative momente ale devenirii personajului central al cărţii este cel al revelaţiei drumului adecvat firii sale, pe care, conștient sau nu, pare a-l fi căutat mereu, încât, odată găsit, nu numai că nu-l mai abandonează nicicând, dar chiar îl păstrează cu obstinaţie, programatic, devenind ţintă existenţială, cu toate inerentele şovăieli cu care este presărat. Revelaţia amintită vine însă destul de târziu, după aprecierea naratorului, şi nu dinspre literatură, ci dinspre pictură. Acesta dezvăluie, mai întâi, în sinteză, experienţa sa ca profesor – niciodată pasiune a viitorului scriitor –, repartizat, la finalul facultăţii, cu decizia „La dispoziţia judeţului” (circumstanţă despre care mărturiseşte: Judeţul era tata, contabil la secţia de învăţământ), şi ajuns într-o şcoală, unde, în urma unei inspecţii la clasă, se alege repede cu un verdict concis şi deloc faimos – Din lecţia tânărului nostru coleg nu s-a înţeles nimic –, ceea ce face ca, tot prin grija paternă, să se poată transfera într-un muzeu, unde face muncă de rutină, fără vreo miză imediată, vizibilă, dar cu un neaşteptat beneficiu, venit chiar din această ocupaţie, nefiind nici măcar un hobby, şi anume de a întocmi fişe despre pictorii din galeria de artă. Descoperirea extraordinară pentru sine vine, indirect, printr-un album cu tabourile lui Picasso: Îl răsfoiam cu obstinaţie şi frustrare, încercând să înţeleg. Nu înţelegeam nimic, stare care durează până când, într-o dimineaţă, deschizând albumul, parcă întorsesem un comutator. Fără să fi făcut nici cel mai mic progres perceptibil, deodată totul mi s-a părut clar. A fost o zi minunată, intrasem întreg în

Câteva aspecte se remarcă, în mod deosebit, chiar de la începutul cărţii lui Livius Ciocârlie (Clopotul scufundat, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988), cu o latură eseistică a cărei amploare sporeşte pe măsura înaintării textului: e construită ca metaroman şi conţine un bildungsroman, scop în care autorul mixează permanent, prin intermediul naratorului-personaj, câteva planuri – pe de o parte trecutul şi prezentul şi, pe de alta, cel al acţiunii şi al analizei acesteia –, cu sinceritate mărturisită: Profit măcar o dată de memoria slabă, adică aş profita dacă aş fi în stare, aş putea să evit pericolul ce pândeşte cartea, să povestesc amintiri.

Lungul monolog-confesiune din care este alcătuit romanul îl face pe cititor părtaş la tribulaţiile scriitorului din timpul procesului de creaţie, oferindu-i, concomitent, lecţii de teorie literară, care au, în subsidiar, trimiteri la scrieri ale unor autori – celebri, de obicei –, în urma cărora sunt formulate concluzii, de pildă, că orice carte de literatură este despre viaţă şi moarte şi, dincolo de ele, despre

frica de vid, unora, ca aceasta, vocea narativă menţionându-le însă caracterul de clişeu. Reflectând asupra raportului dintre viaţă şi literatură, cocluziile la care ajunge uneori sunt, în aparenţă, paradoxale: Scriind, te anulezi pur şi simplu, dispari din lume. În acelaşi timp, scriind, te şi faci, îţi descoperi latenţe, eşti altul, devenind tu însuţi.

În acest roman subiectiv, eul narator dezvăluie identificarea în sine a un univers pe care-l prospectează continuu, arătându-i alcătuirile şi căutând să-l ordoneze ori măcar să-i descopere, ca să i le înţeleagă, fie şi parţial, resorturile. Ca urmare, introspecţia este principala formă de organizare a textului, punctat de imagini-flash, ale realităţii, atât din interiorul, cât şi din afara propriei fiinţe, multe dintre ele de la vârsta copilăriei, pe care le analizează cu detaşarea adusă de timp, spre a identifica surse ale unor manifestări din prezent, sinele apărându-i, de exemplu, ipostaziat în circumstanţe care-i relevă antinomiile, adeseori, precoce: Eşti făcut din mai mulţi, ei trag în direcţii diferite, dar ai o natură profundă, care este chiar energia sau, cum mi se întâmplă, chiar inexistenţa ei.

În pofida impresiei de eterogen şi chiar de aleatoriu pe care o creează romanul şi pe care naratorul însuşi o exprimă explicit – arătând că este o carte informă care se poate întrerupe oricând, fără să-i lipsească ceva esenţial, fiindcă un text îşi are măsura lui, spune o teorie, se încheie când i s-au epuizat resursele –, venind din existenţa unor contiguităţi de care pare a fi responsabilă memoria afectivă, actul creator, la care se fac dese referiri, dezvăluie eforturile laborioase ale autorului, pentru care scrisul e un gest de voinţă, pornit din necesitatea de educare a sinelui (Ce puteam să ghicesc aseară, când scriam despre ce se petrece cu filozoful, că verbul a se sprijni trebuia evitat întrucât apare în fragmentul următor?), din nevoia cathartică, etern-umană (Scriu pentru confortul meu lăuntric), dar şi din impulsul de a contracara viaţa, cu puterile ei corozive, mai ales că afirmă: Literatura, cum o concep, e tot un mediu protector. Şi comentează, apoi, autoironic: Caricatură de Proust. Preocupat însă de creaţie cu tot ce presupune aceasta, nu se rezumă la relaţia dintre el, ca artist, şi operă, ci stabileşte taxonomii, care privesc fenomenul în ansamblu, incluzându-i şi pe actanţii lui: Unii creează pentru că nu pot să n-o facă, ceilalţi pentru că pot să o facă sau: Unul creează ca să-şi consume preaplinul sufletesc, celălalt, ca să pună un ecran între el şi vid. Concluzia este că décidément, să faci literatură este prea greu.

Cartea cuprinde două paliere – unul al faptelor, întâmplărilor, cu un termen generic, al acţiunilor, iar altul, al analizei, al interpretărilor celui dintâi – a căror pondere, iniţial echilibrată, se schimbă în mod evident, pe măsură ce avansează discursul epic şi chiar naratorul remarcă translarea atenţiei sale: Înainte notam imagini şi fapte, sensul putea să lipsească, ori era secundar. Între timp am devenit eseist, faptele mi se par anoste, ce mă atrage este să comentez.

Simultan, implicat şi detaşat, naratorul vorbeşte despre o distorsiune a realităţii prin scriere, fiindcă toată literatura constă din a face să treacă drept firească o deformare şi, urmare a acestui mimesis inedit, anticipează posibila derutare a cititorului din cauză că autorul nu se exprimă clar. În felul acesta, instanţa narativă supremă, delegându-l pe narator ca purtătorul său de cuvânt, sugerează că îşi păstrează sau îşi asumă atuurile omniscienţei, în pofida aderării la estetica romanuui subiectiv, cu toate avatarurile sale, chiar dacă par, uneori, doar eboşe.

De-a lungul romanului, spaţiul matricial al vitorului literat, Eşelniţa, este, concomitent, arealul plămădirii unui neam – ramificat din Oltenia şi Banat şi până în America şi reprezentat în carte de un număr incalculabil de personaje –, căruia naratorul, din dorinţa de a-i etala profilul, coroborată cu nevoia de a se cunoaşte, îi scoate la iveală, în egală măsură, calităţi şi defecte, pe care le contabilizează, fără însă a le judeca.

În acelaşi timp, în carte sunt fixate jaloanele epocii în care s-a format personalitatea viitorului scriitor, naratorul etalându-şi, pas cu pas, devenirea, sine ira et studio, asemănătoare, până la un punct, cu a majorităţii oamenilor, la o vârstă sau la alta, dar şi deosebită de a celor mai mulţi printr-o precoce aplecare – naturală sau indusă de familie – spre artă, demonstrată şi prin enunţurile, stângace de multe ori, formulate devreme şi rămase în caiete cu însemnări din diferite perioade ale parcursului său existenţial. Acestora li se adaugă fragmente extrase din scrierile unor personalităţi ale lumii literare de pretutindeni, cel mai adesea cu aspect aforistic: Scrisul bun este obsedat de el însuşi ori: A scrie asta înseamnă a numi, fiindcă, dacă e autentic, scrisul numeşte ce n-a avut nume şi cel numit este orice: tot ce poate fi numit. Scriitorul este un botezător. El poate să boteze în plină civilizaţie sau printre păgâni. Privitor la originalitate, pe de altă parte, dar în acelaşi context, eul narator apreciază că majoritatea scriitorilor sunt imitatori. În ce-l priveşte, totuşi, se consideră altfel: Scriu într-un fel

Fără mască sau Pustiul ca abis, în oglindă – Livius Ciocârlie: Clopotul scufundat

începutul cărţii lui Livius Ciocârlie (Cartea Românească, Bucureşti, 1988), cu o latură eseistică a cărei amploare sporeşte pe măsura înaintării textului: e construită ca metaroman şi conţine un bildungsroman, scop în care autorul mixează permanent, prin intermediul naratorului-personaj, câteva planuri – pe de o parte trecutul şi prezentul şi, pe de alta, cel al acţiunii şi al analizei acesteia –, cu sinceritate mărturisită: măcar o dată de memoria slabă, adică aş profita dacă aş fi în stare, aş putea să evit pericolul ce pândeşte cartea, să povestesc amintiri.

face pe cititor părtaş la tribulaţiile scriitorului din timpul procesului de creaţie, oferindu-i, concomitent, lecţii de teorie literară, care au, în subsidiar, trimiteri la scrieri ale unor autori – celebri, de obicei –, în urma cărora sunt formulate concluzii, de pildă, căde literatură este despre viaţă şi moarte şi, dincolo de ele, despre

, unora, ca aceasta, vocea narativă menţionându-le însă caracterul de

Mioara Bahna


î

verdele acela transparent şi pietros. De atunci, prin transfer, am început să mă întreb cum ar trebui să scriu modern.

O extrem de detaliată şi amplă imagine a casei părinteşti, cu toate încăperile, cu obiectele de tot felul, amintirile şi activităţile legate de ele demonstrează justeţea sfatului pe care, la începutul carierei lui universitare l-a primit viitorul scriitor, de a-şi direcţiona activitatea, eventual, spre întocmirea de lucrări lexicografice, singura direcţie care părea în consonanţă cu aptitudinile lui. Memoria locului fiecărui obiect, detaliile înfăţişării oricăruia, utilitatea, discuţiile pe care le-a decanşat într-un moment sau altul etc. sunt doar câteva aspecte care denotă legătura afectivă a naratorului cu peisajul domestic al copilăriei şi al adolescenţei lui. Universul investigat se lărgeşte, în continuare, prin detalierea aspectului străzii, concomitent cu sporirea informaţiilor despre sine, deloc măgulitoare: Sunt un aventurier al abuliei. Un apatic de temut.

Continuând să fie preocupat de condiţia scriitorului, naratorul formulează opinii în această privinţă, pornind de la experienţa sa, dar şi de la teoriile altora: A fi scriitor este un dat iniţial, dacă nu eşti – nu eşti şi atâta tot, frustrarea îţi rămâne şi dacă eşti şi nu are de a face cu literatura. Problema este de a şti când, în ce condiţii, scriind ce, eşti scriitor. Şi, continuând analiza, face consideraţii referitoare la scriitori mari (Tolstoi, Rebreanu, Preda etc.), dar se şi autoevaluează, căutând să discearnă dacă şi cât din ce scrie este literatură: n-ar fi exclus să fiu scriitor numai atunci când fac acele mici comentarii amuzante, cu totul străine de proiectul acestei cărţi (...). Există probabil scriitori care îşi trag ce fac din ce sunt şi alţii pentru care ce fac este o compensaţie faţă de ce sunt. Şi, apoi, detaliază: neputând să fii scriitor din substanţă proprie, nu eşti în stare s-o mediezi, toată literatura fiind un fel de a media, şi nu-ţi rămîne decât ca, impudic, să te expui. În expozeul său, aduce în sprijin cuvinte – unele tabuizate – ale unor mari teoreticieni, între care Wellershoff, Jauss (pe care-l citează pentru referirile la poetica memoriei, care, după cum afirmă, deţine încă o importanţă paradigmatică pentru estetica actuală, căreia, pe eşichierul literar îi corespunde o sensibilă revenire la re-povestire, la autobiografie şi documentar), Carl Jung, Benedetto Croce, din care citează, analizează fragmente, le interpretează...

Înarmat, aşadar, cu multă teorie, asimilată cu temeinicie, viitorul scriitor continuă să observe literatura şi pe cei care (cred că) o creează, identificând între ei două categorii: scriitorul propriu-zis şi bricoleurul, câtă vreme literatura poate fi şi o lume făcută din nimic şi din reacţia la nimic. În cazul primului, scrisul e firesc, vine din sine, în timp ce, pentru al doilea, e dorinţă de a scrie. În privinţa direcţiei în care se aşază el însuşi, pe care şi-o asumă, naratorul o lasă, mai degrabă, să fie dedusă din roman, scrisul său putând fi, în consecinţă, schimbând, desigur, proporţiile, o continuare a exerciţiilor făcute în copilărie şi în adolescenţă, de acumulare şi de valorificare a cunoştinţelor despre literatură, cu accent, acum, mai ales, pe alcătuirea unui stil personal: Despre casă trebuie să scriu, mai bine-zis despre inventarul casei. Îmi spun să recurg la procedeul deja folosit, adică să recitesc încet, în amănunt, până ce un cuvânt sau altul îmi sugerează de la ce să pornesc.

Scriitorul are în vedere instanţele narative, în ansamblu, fiind atent, prin urmare, inclusiv la fenomenul receptării, dar nu în general, ci la modul cum poate fi receptată literatura lui, despre care observă: ... ar trebui să recitesc totul

şi m-ar plictisi. În schimb, mă aştept ca alţii să citească. Se pune întrebarea de ce ar trebui s-o facă. Continuând analiza relaţiei dintre carte şi cititor, căutând eventualele impedimente în buna /corecta funcţionare a acesteia, remarcă: O problemă a ceea ce scriu este creată de carcterul frontal. Literatura e ca o lumină indirectă (...). Scriu fără mască, nu ascund nimic. Lipseşte cu totul ficţiunea „minciuna”, Totuşi, ca la scriitori, nu interesul pentru ce scriu primează. Mă interesează şi pe mine mai ales faptul de a scrie. În felul acesta, între îndoieli şi speranţe, evaluându-şi scrisul, apreciază că ar putea stârni, la un moment dat, interesul documentar ori chiar etnografic, inventarierea obiectelor locuinţei părinteşti, descrierea acesteia – casa unui mic burghez intelectual – consideră că s-ar putea citi ca literatură. E ceea ce-mi doresc.

Dar pentru Livius Ciocârlie literatura nu înseamnă neapărat şi ficţiune, putând să existe şi fără transfigurare, prin acumulări lente şi multe reveniri.

O altă preocupare majoră a naratorului este faţă de personalitatea sa, pe care şi-o (re)descoperă, amintindu-şi, spre exemplu, că, în copilărie, dintre tipurile de cărţi pe care le-a citit, le prefera pe cele care îi asigurau un fel de securitate sufletească, îi ofereau un cadru ocrotitor, al gândului, al sentimentelor şi nu cărţile cu frecventă schimbare de decor, încât, peste ani, înţelege, cântărindu-şi imaginea pe care ar descoperi-o viitorii nepoţi, că nu întâmplările îl interesau, cât mersul fără sinuozităţi al vieţii. Iar concluzia care i se impune este că Realismul confortabil ar fi genul lui. Din aceeaşi sensibilitate aparte derivă şi un soi de pudoare pe care, de asemenea, naratorul şi-o revelează în faţa cititorului, vorbind despre componente fundamentale ale vieţii, între care iubirea, în legătură cu care constată: N-am cunoscut dragostea ca sport bărbătesc. Dragostea şi poezia erau ruşini nemărturisite. Dar nici nu m-am putut obişnui, de zece ani încoace, cu asumarea condiţiei de autor (...) Rolul de scriitor în văzul lumii nu mi se potriveşte.

Psihologia scrisului este un fenomen care, de asemenea, intră în atenţia lui Livius Ciocârlie, în acelaşi timp cu urmărirea formării şi consolidării legăturii „eroului” său cu tot ce înseamnă cartea, reţinând modificări de atitudine, de percepţie a actului cultural pe care le trăieşte acesta.

Prin vocea naratorului, autorul romanului face nu atât o demonstraţie a erudiţiei sale în materie de teorie literară, cât o prospectare a posibilităţilor lui de a exista ca scriitor. De aceea, de pildă, vorbind despre carte şi despre sine, foloseşte sintagma ca la scriitori, trasând, prin urmare, o linie despărţitoare, pe care pare a nu se simţi pe deplin îndreptăţit să o şteargă, dintre el şi o lume căreia îi aprţine de facto. Estimându-şi, în acest scop, acţiunea literară, aduce, în subsidiar, opinii, argumente formulate de personalităţi care au jalonat domeniul literaturii, precum şi domenii conexe, de-a lungul timpului (Riffaterre, spre exemplu), observând că, pentru mulţi, realitatea există, depăşită, în text.

Scriind şi făcând adnotări, naratotul realizează o continuă disecare a propriului text, urmărind mereu aceeaşi finalitate: să afle dacă scrisul său înseamnă literatură şi, în consecinţă, dacă el se poate numi scriitor: Atunci în ce ar putea să conste, dacă există, literatura acestei cărţi? Probabil în amestecul de egoism şi indiferenţă. Concluzia acestor frământări epistemice, dar creatoare, totuşi, relevă, aşa cum se remarcă de-a lungul întregii cărţi, nu dezamăgirea, ci, mai degrabă, resemnarea în legătură cu propria fire ale cărei modestie şi inapetenţă pentru acţiunea propulsoare în orice sector al vieţii, în care ar fi putut sau s-ar fi dorit de către apropiaţi să se avânte, rămân note definitorii ale personalităţii lui: Nu pot să scriu decât despre mine şi nimic nu mi se pare mai puţin neimportant.

Definindu-l pe scriitor ca ins care-şi asumă rolul de a crea, în ciuda zădărnciei lor, din perspectiva celor mai mulţi, lucruri fără folosinţă practică (Dacă eşti conştient de vanitatea lucrurilor şi totuşi te obsedează să le faci bine, fără ca ele să-ţi dea nimic, ştiind că după vremea când se va vorbi despre ce ai făcut urmează golul definitiv, iar în perspectiva imensităţii nimic nu înseamnă nimic, şi concepând nimicul într-un mod mai puţin

simplist decât din aceste două unghiuri – atunci eşti scriitor.), reiterează, de fapt, conceprea literaturii, ca şi a artei, în general, ca „nobilă inutilitate”.

Referitor la relaţia sa cu arta literară, naratorul ezită între a planifica şi a urma pur şi simplu hazardul în ce şi cum scrie, ghidându-se, de asemenea, după teorii, dar fiind, firesc, restricţionat sau direcţionat de datele firii lui. Din acest motiv, de exemplu, miza cărţii se îndreaptă în mai multe direcţii, cuprinzând, aşa cum arătam de la început, atât elemente de metaroman, de bildungsroman, dar şi de roman-fluviu, prin sintetizarea unor aspecte caracteristice pentru mai multe tipuri de roman.

Citită ca o cronică de familie, spre exemplu, cartea radiografiază o lume, în care rude, prieteni, casa însăşi, strada, aşezările în care a locuit şi s-a format viitorul scriitor cunosc ipostaze diferite, prin timp, metamorfoze, mai mult sau mai puţin spectaculoase, trezind nostalgii ori, cel puţin, inducând stări meditative. Încrengături de uici, uine, tuşi, veri, fraţi etc. compun peisajul neamului celui care narează şi care ştie în detaliu povestea fiecăruia, cu pasiunile, evenimentele, eşecurile, durerile, împlinirile care i-au străbătut viaţa, fără a alcătui, deci, un personaj colectiv, câtă vreme personalităţile lor sunt puse în evidenţă cu minuţiozitate, concomitent cu trasarea ethosului acestei comunităţi, a cărei monografie se construieşte prin fiecare dintre personajele pe care ele aduce, fie şi episodic, în prim-plan. Şi dacă entuziasme, ratări, renunţări parţiale sau definitive marchează parcursul tuturor celor care compun clanul Ciocârlie, naratorul nu putea face excepţie. De aceea, mărturiseşte: N-aş retrăi nicio vârstă, dar mi-ar plăcea să am o colecţie de momente, cum ai o bibliotecă sau discuri.

Textul romanului înaintează asemenea unui râu neamenajat, care îşi croieşte singur albia, mai greu sau mai uşor, după relieful pe care-l străbate, dar şi cu aportul precipitaţiilor pe care le adună, cu mai multe sau mai puţine aluviuni, influenţat de factori de mediu, dar şi de alţii din sine, după cum precizează naratorul: Înainte notam imagini şi fapte, sensul putea să lipsească ori era secundar. Între timp am devenit eseist, faptele mi se par anoste, ce mă atrage este să comentez.

Înscriindu-se, aşadar, în paradigma romanului subiectiv, cartea lui Livius Ciocârlie este o mărturie sinceră a treptelor străbătute de scriitor şi de creaţia sa, în căutarea lamurei expresiei şi a formei care să-l reprezite şi să fie, în acelaşi timp, în acord cu informaţiile pe care le-a acumulat şi le-a decantat în laboratorul său, timp de decenii, păstrând însă, ca un palimpsest, urme ale fiecărei etape trăite.


aidoma unui adagio, la iarna ca un allegro), poezia şi pictura. La sfârşit, alungi cu greu melancolia, dar şi bucuria unui

astfel de drum prin sine şi pe meleaguri mundane, aidoma autorului, printr-un delicat haiku: „după norul alb/ un pisc alb…/ sfârşitul călătoriei”.

Urmare altei călătorii, de data aceasta în America, a rezultat acest jurnal aparte, îmbrăcat în haine de haiku, rengay, haibun şi renku. Este un jurnal poetic (pornit de autor sub semnul unui citat din Bashō) pe care, citindu-l, înţelegi cum poate fi drumul… casă. Un jurnal pe care Ion Codrescu l-a „scris”, pe alocuri, în colaborare cu poeţii pe care i-a întâlnit în timpul călătoriei (Lee Gurga, George Ralph, John Stevenson ş.a.) şi pe care ilustraţiile, semnate tot de Ion Codrescu, îl dăruiesc şi culte nuanţe. Călătoria se încheie nu melancolic cu totul, ci însă sub semnul speranţei, a prospeţimii, poate a semnului unei noi călătorii: „rămas bun - / prin fereastra deschisă/ chemarea unei rândunici”.

Numele lui îl vom mai întâlni în aceste semnalări, mai ales în calitate de autor al desenelor din diverse haiga ale unor autori.

Ion Codrescu – Oaspete străin/ A Foreign Guest, haiku, rengay, haibun şi renku, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2000; Vocile muntelui/ Mountain Voices, prefaţă: Susumu Takiguchi, Introducere: H.F. Noyes, Editura AMI-Net International Press, Oxford, Anglia, 2000

Meridian haiku

Olga Duţu este membru fondator al Societăţii de Haiku din Constanţa, fost vice-preşedinte al acesteia etc.. Am scris de mai multe ori despre creaţii

ale sale, în general în revista „Poezia”, semnalându-i activitatea (în domeniul liricii nipone, dar şi de filolog, psiholingvist), cărţile proprii, recenziile la volumele altora ş.a.

Meridian haiku reuneşte, într-un singur buchet, în versiune trilingvă, cele trei plachete de gen ale autoarei, anume: Stropi de rouă, 1994, Cuibul liniştit, 2006, Sub arcada timpului, 2010.

Nu este prima dată când scriem despre Olga Duţu, aşa că vom încheia, în aşteptarea unor eventuale viitoare volume ale sale, cu câteva poeme din carte, nu înainte de a nota că, şi faptul că putut să colaboreze cu atâţia colegi, între care, de pildă, şi Ion Codrescu, fondatorul Societăţii de Haiku din Constanţa şi al revistei „Albatros”, dar şi Alexandra Flora Munteanu, parte a actualului staff, pentru a elabora acest volum este în sine relevant. Un poem din ciclul „Bosnia şi Herţegovina”, ţară în care am călătorit de mai multe ori: „sârmă ghimpată –/ o ghetuţă de copil/ lângă un mac roşu”; în final, altele, din „Cuibul liniştit”, volum dedicat inimii Reginei Maria şi Balcicului românesc de altădată, acum în Bulgaria: „printre casele albe/ ale reginei/ trandafiri roşii”, „jilţul de piatră/ îşi aşteaptă Regina - / la ceas de taină”; „la Balcic mare/ oglindeşte minaretul/ palatului regal”.

Una peste alta, un volum elegant, care beneficiază şi de ilustraţiile semnate de Ion Codrescu.

Olga Duţu, Meridian haiku, cuvânt înainte: Alexandra Flora Munteanu, coperta I: ilustraţie de Kō Sūkei, coperta IV şi grafica: Ion Codrescu, ediţie trilingvă: română, engleză (versiune semnată de Alexandra Flora Munteanu şi Mihaela Codrescu), franceză (Rodica Maria Popescu şi Cornelia Panici), Editura VIF, Constanţa, 2015, 242 p.

Cu ceva timp în urmă prezentam cititorilor revistei „Oglinda literară” parte din creaţiile epigramiştilor membri ai CUC (Clubului Umoriştilor din Constanţa). În afara acestui club, în Constanţa (şi în Dobrogea, în general) fiinţează şi alte asociaţii cu scop literar/ cultural, apar şi alte reviste. Cale de câteva numere vom vorbi despre autori membri ai Societăţii de Haiku din Constanţa, unii dintre ei membri şi ai altor societăţi/ asociaţii de profil literar/ cultural ş.a. (între care şi Uniunea Scriitorilor).

Pentru a înţelege mai bine la ce ne referim, notăm, pe scurt, că, în anul 1992, a fost înfiinţată Societatea de Haiku din Constanţa, sub conducerea lui Ion Codrescu, care a fondat şi publicaţiile: „Albatros”, „Hermitage” (ambele reviste internaţionale – publică haiku, senryu, tanka, haiga, haibun, eseuri ş.a. – plurilingv; prima apare trimestrial, în general, a doua avea apariţie anuală – de ani nu mai apare). În timp, membrii acestei societăţi au publicat în antologii naţionale şi internaţionale, cărţi de creaţii originale ale autorilor români, au participat la concursuri, simpozioane, au prezenţe în publicaţii internaţionale, premii la concursuri naţionale/ internaţionale de gen ş.a..

Azi şi SHC şi revista „Albatros” sunt conduse de Laura Văceanu. Dat fiind şi numărul de titluri, şi alte aspecte, ne-am propus, ca şi în cazul umoriştilor, doar să facem un scurt „tur de prezentare”, „răsfoind”, pentru semnala şi îndemna la lectură, câteva dintre volumele a o parte dintre membrii Societăţii de Haiku din Constanţa, în ideea că, ulterior, vom prezenta şi altele.

Oaspete străin1

Despre Ion Codrescu, autor unor volume de autor, dar şi semnatar al unor haiga în cărţile altor autori români sau de peste hotare, am mai scris în paginile revistei, semnalând lucrarea Imagine şi text în haiga.

Aşadar, pe scurt – poet, eseist, editor şi grafician, Ion Codrescu a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Este fondatorul Societăţii de Haiku din Constanţa, al revistei Albatros, al revistei internaţionale de poezie Hermitage, în limba engleză. Debutul literar l-a avut în anul 1976, la revista Atelier, iar ce editorial prin volumul Desene printre haiku, 1992. Cu un timp în urmă a absolvit un doctorat cu o teză a cărei temă este haiga, pe baza căreia a publicat, la editura Herald, cartea intitulată Imagine şi text în haiga (de altfel, este promotorul genului la noi; în plus, profesor la Şcoala Nicolae Tonitza şi Liceul de artă din Constanţa, a implicat elevii acestora într-un experiment de 15 ani, finalizat cu o antologie intitulată Haiku-Haiga).

În prefaţă, Susumu Takiguchi, preşedintele Clubului Mondial de Haiku, asemuia Vocile muntelui, volum creat sub impresia unei călătorii în Pirinei, cu un celebru roman al lui Natsume Soseki, Călătoria/ Kusamakura şi cu a lui hininjo-no-tenchi, „o lume ciudată şi pe jumătate imaginară a poeziei, artelor şi naturii”. Vocile muntelui străin este, cu adevărat, şi o astfel de călătorie, dar şi o floare de suflet aşezată de autor la picioarele muntelui. Este un volum aparte şi prin aceea că reuneşte mai multe genuri de lirică niponă, haiku, renku, haibun ş.a., pune alături muzica (fiecare sezon este „intitulat/ încadrat/ clasificat” de autor ca atare, de la primăvară,

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

prezentam cititorilor revistei „Oglinda literară” parte din creaţiile epigramiştilor membri ai CUC (Clubului Umoriştilor din Constanţa). În afara acestui club, CUC (Clubului Umoriştilor din Constanţa). În afara acestui club, CUC (Clubului Umoriştilor din

în Constanţa (şi în Dobrogea, în general) fiinţează şi alte asociaţii cu scop literar/ cultural, apar şi alte reviste. Cale de câteva numere vom vorbi despre autori membri ai Societăţii de Haiku din Constanţa, unii dintre ei membri şi ai altor societăţi/ asociaţii de profil literar/ cultural ş.a. (între care şi Uniunea Scriitorilor).

Marius Chelaru

Despre haiku şi alte călătorii în vers, de pe ţărmul mării (I)

(continuare în pag. 11411)________________1 O formă a acestor texte au apărut, în timp, în revista „Poezia”, rubrica

„Biblioteca haiku”. Publicate aici, astfel, în rubrica dedicată autorilor dobrogeni, vor eleva mai limpede activitatea oamenilor din această parte a ţării, şi în acest domeniu


î

impunându-se „prin nota modernă a wagnerizării”, contrazicându-l pe G. Ibrăileanu care-i recunoştea eleganţa, dar nu şi „accentul personalităţii”. El este, totodată, un artizan, având un laborator, în care a conceput un „experiment ce ţine de raţiunea pură, ars combinatoria”7, care-l apropie de „discursul ludic postmodernist”, plus proiecţii cosmice leopardiene vizând „melancolia lumii”8. Se ştie, de altfel, că Duiliu Zamfirescu a fost un mare admirator al lui Leopardi. Narcisismul său cosmic, apropiat de al lui Eminescu, îl face beneficiar al forţei iradiante a apei: „Este, după Eminescu, poetul cel mai sensibil la magia acvaticului.”9 Acvaticul şi astralul sunt cele două ipostaze ale idealităţii zamfiresciene10.

Redimensionată critic din perspectiva wagnerizării se cuvine a fi şi proza, începând cu Lydda, romanul cel mai contestat de critică, până la anulare. Dualitatea wagneriană se ipostaziază acum în mitemul românesc al cumpenei cu două ciuturi, chiar cu o anume nehotărâre a şovăielnicului între, Duiliu Zamfirescu fiind „un veşnic oscilant”, nepărăsind „niciodată zonele intermediare”: „E un comportament specific ce îl va situa într-o balansare sisifică între Idee şi Natură, care s-au dovedit a fi două peceţi ale destinului său creator. Hotarul dintre acestea este un adevărat prag existenţial, pe care nu-l va trece niciodată… Zborul transcendental pare şi este chiar imposibil, căci zbaterea între naturalitate şi idealitate este labirintică, amândouă fiind insurmontabile. Minotaurul îl va înghiţi pe cel care nu deţine firul Ariadnei.”11

Modelul între, ce nu pare a avea o unică soluţie transdisciplinară, ci mai multe, apare astfel aplicat la cele două romane emblematice ale scriitorului: „Dialogul dintre cele două categorii opuse se adânceşte şi se nuanţează pe parcurs, astfel încât dacă Viaţa la ţară este un roman pur al Naturii, Lydda este un roman al interrelaţiei complexe Natură/Idee.”12 Ideea şi Viaţa (nu întâmplător romanul se numeşte Viaţa la ţară) sunt concepute ca „momente unice ideale”, încât nu poate fi identificat între ele vreun proces, biruinţa fiind a „formelor pure platoniciene”, de unde deducţia că prozatorul este un cartezian al… voinţei. Multiplicarea eului, relevată în poezie, se deschide către multiple forme stilistice şi socio-psihologice: „Realist (naturalist) şi romantic, parnasian şi (pre)simbolist, fiziolog şi psiholog sumar zăbovind între «creaţie» şi «analiză», între concret şi imaginar, între biografic şi impersonal, «obiectiv», între fişa sociografică şi balzaciană, conturul naturalist zolist sau joycean şi dezbaterea de idei, eseistică care se va încetăţeni în romanul secolului al XX-lea la Musil sau la Camil Petrescu al nostru, cultivator al modelului platonician, schopenhauerian, kantian, tolstoian, eminescian şi leopardo-carduccian (în lirică), Duiliu Zamfirescu este de fapt, după cum se spune astăzi, un intertextualist şi un intercultural. El se pierde uşor şi se regăseşte tot atât de uşor printre curente, modele, topoi.”13

Arhetipal vorbind, este un Proteu modern, cum se destăinuieşte lui Titu Maiorescu într-o scrisoare din 28/10 octombrie 1898. Idealitatea face din el un estet, un aristocrat (Lydda), pe când naturalitatea – un realist/naturalist (Viaţa la ţară, Tănase Scatiu). În Lydda, eul se triplează în Lydda, Mircea M., Filip A.: „omul romantic, omul clasic şi omul baroc”14. Mai mult: „Cele trei personaje sunt totodată proiecţii ale celor trei ipostaze kantiene ale spiritului: sensibilitatea, înţelegerea şi raţiunea, precum şi a triadei hegeliene teza-antiteza-sinteza.”15

În vreme ce Lydda întrupează Natura, Mircea M. o teoretizează, pe când Filip A. reprezintă Antinatura. În context, idealitatea se insinuează ca miragiu, despre care vorbeşte chiar scriitorul, generând existenţa estetică. Cealaltă faţă ascunde obscuritatea naturalistă. În Istoria romanului modern, R.M. Albérès vorbea despre măreţia naturalismului, concept care va fi folosit şi de Mihai Cimpoi în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Îl

Duiliu Zamfirescu văzut de Mihai CimpoiUn caz neobişnuit de „wagnerizare” în literatura română

descoperă Mihai Cimpoi relecturându-l pe Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Volumul Duiliu Zamfirescu între natură şi idee a apărut în 2002, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la moartea scriitorului, la editura ZEDAX din Focşani. În Postargument, destinat să încheie cartea, între ultimul şi penultimul capitol, titlurile şi sublinierile criticului sunt puse între paranteze drepte, unele nume străine sunt culese aiurea etc.

În Postargument, Mihai Cimpoi motivează, ca de obicei, prin ce scriitorul abordat mai interesează actualitatea. Duiliu Zamfirescu pare deja un autor clasat, clasicizat, valoarea lui fiind de mult intrată în istoriile literare, în opera criticilor. S-a vorbit, în cazul său, de sămănătorism, de elemente care ţin de realism, creator al romanului ciclic, la noi, inegal însă ca valoare etc. O relectură, cu intenţie de revizuire critică, promite însă elemente surprinzătoare: „Astăzi fascinează spectacolul intelectual al personalităţii sale, măcinată de contradicţii, wagnerizată, marcată – adică – de o oscilare permanentă între real şi ideal, între Natură şi Idee, între cele două sau chiar trei jumătăţi al propriului Eu (de care vorbeşte el însuşi). O grilă surprinzătoare pentru relecturarea lui Zamfirescu ne-o oferă proza latino-americană, cu jocul fantasmagoric al irealităţilor, şi, mai cu seamă Borges, cu «cel de-al treilea om», care reproiectează imaginar Eul.”1 Mihai Cimpoi părăseşte vechile situări din unghiul „complexelor de cultură” ale primei jumătăţi a secolului al XX-lea, găsind argumente pentru, romantism, impresionism, naturalism, clasicism, intelectualism, dar şi elemente care prefigurează intertextualitatea şi ludicul postmodernist.

Duiliu Zamfirescu ar fi „wagnerizant” din unghiul de vedere al interpretării lui Nietzsche, ca spirit măcinat de contradicţii şi oscilaţii axiologice: „Aşa cum wagnerizare înseamnă, în viziunea lui Nietzsche, polarizare, atracţia celor doi poli este deosebit de puternică şi se exercită alternant, producând mereu nostalgii inverse şi reorientări sentimentale şi valorice. Realul şi idealul nu pot fi termeni împăcaţi, armonizaţi. Sunt definitiv antinomizaţi, atraşi în gâlceavă şi nu cunosc o coincidentia oppositorum2; relaţia dintre ei e de totală discordanţă. Este factorul care stimulează mereu contradictoriul, menţinându-i un adevărat statut ontologic.”3 Între contemporani, doar Macedonski a mai fost pătruns de o aşa tensiune demonică a contrariilor.

Poezia lui Duiliu Zamfirescu se supune, desigur, şi ea dualităţii wagnerizante, transplantată pe sol românesc, dualitate de esenţă romantică. Consideraţiile lui G. Călinescu sau ale lui Edgar Papu despre clasicism şi romantism îi sunt de ajutor lui Mihai Cimpoi. Dedublarea este despicare a eului propriu, nu alteritate: „Fiinţa zamfiresciană cunoaşte aceeaşi dedublare între demonic/dionisiac şi magic/apolinic, scriindu-şi chiar nişte Scrisori către propriul suflet. Alteritatea devine, la el, egolateritate, ca să zicem aşa, raportare nu la ceva diferit de sine, ci la propriul eu. Este mutaţia ontologică pe care o propune personalitatea şi opera sa. Proiectarea reală sau ideală (ficţională) în plan auctorial sau referenţial – este esenţialmente o proiectare a Eului propriu. Altul este Eul, Alter Ego-ul nefiind decât tot un Ego al său, ca proiecţie a sufletului.”4

Ne aflăm în faţa unui caz de narcisism liric devorator şi teatral, în acelaşi timp: „Actul creator zamfirescian se constituie din acest spectacol sincer-teatral şi de natură duală dionisiacă-apolinică a Eului ce-şi scrie sieşi. Avem de a face cu o autoreferenţialitate speculară, scriitorul concepându-şi propriul eu din oglindă ca pe un alt eu. Acest eu oglindit îi devine prieten/duşman.”5

Dedublarea duce la multiplicarea Eului în heteronimi, la modernii Fernando Pessoa şi Ezra Pound. Eul multiplu apare şi la Duiliu Zamfirescu sau la Al. Macedonski, „în proporţii diferite şi cu o intensitate diferită, fireşte”6. Un model de wagnerizare, găseşte criticul, în poema Ca doi plopi: „Ca doi plopi strânşi deasupra aceluiaşi izvor/ Trăit-am c-un tovarăş prin care astăzi mor,/ Un eu al firei mele, un suflet într-altul,/ Cu care-am fost prin timpuri şi-am cunoscut înaltul.”

Ca poet, Duiliu Zamfirescu face figură de tranziţie inovatoare între sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,

Theodor Codreanu


Aladina din Al AinO fereastră ce se deschide între real şi imaginar.

Călătorie şi extaz

Pentru mine, Mariana Viky Vârtosu este o alergătoare de cursă lungă cu o tenacitate impresionantă. Iubită de cuvinte şi de imagini, ce o înnobilează, cartea a devenit pentru ea o adevărată condiţie de viaţă, pe care o aşază în programul priorităţilor sale. Nu e uşor să găseşti răgazul pentru o adevărată invazie de subiecte pe care să le selectezi în lumina unei instanţe interioare, ca apoi să dai curs unui contur de carte. Cu adevărat, Mariana a demonstrat de multe ori această forţă miraculoasă a unei veritabile prozatoare.

Cartea de faţă, „Aladina din Al Ain”, apărută la Editura „Armonii culturale”, este compusă din mai multe capitole ce creează un tot unitar. Este o carte de suflet, în primul rând, pentru că e scrisă în urma unei vizite în Emiratele

Arabe, la invitaţia nepoatei sale Mariam. Vizita e făcută împreună cu sora sa, Margaret şi soţul acesteia, Dan. În al doilea rând, cartea are şi intenţie documentară, asupra unor obiceiuri şi poziţii geografice mai puţin cunoscute de noi, sau dacă sunt cunoscute teoretic, nu oricine se poate lăuda cu contactul direct în ceea ce priveşte etica şi relieful deşertic, cu miracolul ţărilor arabe.

La prima vedere, am avut tendinţa să cred că totul s-ar derula sub forma unui reportaj. În realitate, structura cărţii e mult mai densă, având în vedere că autoarea inserează o serie de povestiri sau poveşti cu impregnantă notă de fantasmagorie, de legende, de real şi de vis, simplu şi magnific deopotrivă.

Autoarea ştie să înainteze în vis până acolo unde hotarul spre realitate dispare. Impactul cu o altfel de civilizaţie, cu un alt climat, o ridică pe autoare la nivelul unei percepţii superioare, ale acestor realităţi. Aş numi-o pe Mariana Vârtosu o căutătoare permanentă a emoţiei dezinvolte însoţite de umor, când ne povesteşte de peripeţiile inerente ce punctează această călătorie. M-a amuzat întâmplarea cu vârtejul scorpionului care de facto, e un real pericol, şi pe care autoarea, cu siguranţă, a trăit-o cu tot nervul.

Lumea arabă are anumite norme morale pe care le respectă cu stricteţe, inoculând totodată un climat vital, liniştit, relaxant ce impune cititorului un anumit respect.M-a impresionat momentul vizitei făcute de bunica, această emblemă a autorităţii familiale, ce impune respect, ţinuta decentă, supunere. „Când a intrat bunica, toată lumea a înconjurat-o – nu numai că au respectat protocolul şi tradiţia, dar din întrebări se desprindeau clar grija, respectul, iubirea, supunerea. Priveam întâia oară, un chip acoperit de burqa” (pag. 84) … „Şi tu, Mariam, ce faci, unde e scumpa cea mică? Adu-o s-o binecuvântez şi adu-mi te rog preparatele tale, din ele vreau să gust astă-seară” (pag. 85)

Picioarele bunicii erau unse cu uleiuri speciale. Îi dau dreptate Marianei

care adoptase o permanentă mimică de mirare care se pare, s-a strecurat şi în sufletul meu. Respectul pentru cei vârstnici ar fi de preferat să se extindă şi la noi, unde cei tineri, antrenaţi în distracţii indecente, îşi permit cu naturaleţe o serie de atitudini neprincipiale (am avut şi noi un cod al bunelor maniere, of, of…sic). Impresionant e domeniul familiei, grădină, casă, livezi, toate secondate şi îngrijite de Zusuf, grădinarul.

Apartamentele ce compuneau un adevărat castel, curate, ample, încăpătoare, luxoase, covoarele persane în care vizitatorii îşi îngropau piciorul până la gleznă, sunt ca o mângâiere a locomoţiei (ele sunt și marea mea slăbiciune). O tangentă la noţiunea de nobleţe atinge şi latura aceasta, a pluşului de sub picior. Copiii sunt educaţi într-un mod apropiat de cel spartan, fiind lăsaţi să descopere pericolul, fără să fie avertizaţi.

Autoarea este uşor timorată de privirea cruntă a şoferului care vede în transparenţa celor cu pielea albă, oarecare duhuri rele, întunericul e generator de rău, de diabolic. Nu întâmplător i se spune autoarei să fie acasă înainte de a se însera. Acest cerc interesant al noutăţilor ce ocupă lumea arabă, pare desprins dintr-un alt labirint al vieţii, dintr-o altă zare, mai puţin accesibilă nouă şi totuşi… Taifasul este un mod de comunicare care face atmosferă şi pune într-o lumină favorabilă pe cei ce se familiarizează cu el, îl acceptă.

Povestea este pusă în gura Zohariei, care e una şi aceeaşi cu Iraida şi cu Aladina din Al Ain. Însăşi autoarea devine o Iraidă şi poveştile ei nu sunt deloc de neglijat. Au preludii, miez, deznodământ şi… şarm.

Povestea emirului mă duce la Macedonski, al cărui emir mergând spre Meka e depăşit de Pocitan Ben Pehlivan -„Frumos e emirul şi toate le are”. Aici însă, e pus sub semnul uni blestem, aş zice purificator, care-l menţine tânăr dar, din păcate, ca o povară pentru urmaşi.

O poveste a la Doamna şi imprevizibila Mariana Viky Vârtosu, este povestea „Căruţa cu ceasuri”. Pare ca un desen animat în care personajele, respectiv ceasurile, au un dialog dramatic şi-n acelaşi timp comic, ce duce la ideea universală a ultimului ceas, ce anunţă stingerea, moartea. Mi-a plăcut cel mai mult acest pasaj al ceasurilor vii care se plâng ca nişte fiinţe adevărate de degradarea ireversibilă a timpului lor.

Toate poveştile, de la Iraida care întruchipează iubirea desăvârşită şi până la Asica ce devine o adevărată dansatoare, aduc suspans şi extensie, miraj şi beatitudine. De punctat, cele două suflete pereche, Mariam şi Ahmed, o româncă şi un arab ce par jumătăţi perfecte unul pentru celălalt, impresionează prin conformitatea cu toate detaliile şi faţetele unor obiceiuri şi tradiţii ce ne surprind pe noi, cei de aici. Şi unul şi altul au adoptat similitudini reciproc, căci şi Ahmed se europenizase, tatăl lui trăind 15 ani în Europa, în timp ce Mariam se adaptează la lumea arabă. Vederile sale largi s-au inoculat şi lui Ahmed, care nu era reticent pentru nicio noutate din afara graniţelor sale. Ospitalitatea, generozitatea de care a dat dovadă în decurs de două săptămâni, sunt mărturie a unui caracter maleabil, plăcut, iubitor şi iubit.

O felicit pe autoare pentru revelaţia acestei lecturi şi mă alătur emoţiei sale, ce pare, cu adevărat, o evadare din şi în paradis.

reia în legătură cu proza lui Duiliu Zamfirescu, cea supusă dualităţii şovăitoare. Asistăm la o reevaluare a conceptului de naturalism, încât s-a putut spune (Albert Thibaudet) că Émile Zola a depăşit naturalismul, fiind, de fapt, un realist (Michel Raymond). Naturaliştii tind la mai mult, la un puternic impresionism nocturn. Întrucât în imaginarul autorului Comăneştenilor întunericul este „spăimos”, angoasant, prozatorul preferă amurgul, „cel care proiectează atât de zamfirescul orizont al «miragiurilor». Privirea sensibilă surprinde himerica îmbinare a razei de lumină diurnă ce se stinge progresiv şi a razei de întuneric ce se instaurează, de asemenea, progresiv. Am putea spune că amurgul joacă în genele personajelor. În spectacolul crepuscular al luminii naturalistul se înfăţişează în ipostază de impresionist. Surprindem în Duiliu Zamfirescu un pictor al clipelor fugare luminiscente, un muzician ce transcrie «tristul glas al inimii mele», un catagraf (cum zice el însuşi) al gândurilor ce-l împresoară. Aceste clipe, acest glas al lăuntricului, aceste gânduri stau sub zodia fantomaticului. Poetul este contemporanul momentelor sufleteşti, când Eul său este un Altul, când «lipseşte din sine». Nu numai el priveşte două lumini, ci aceste două lumini îl privesc pe el stăruitor, suveran, încât contemplarea naturalistă, extrospectivă înafară, se transformă într-o contemplaţie impresionistă şi introspectivă înlăuntru.”16

Cu alte cuvinte, în Duiliu Zamfirescu nu sălăşluiesc împreună doar poetul şi prozatorul, ci doi poeţi, unul pur, celălalt „fascinat de natural”. Faptul complică lucrurile deoarece nu mai poate fi vorba,

pur şi simplu, de un naturalist, ci de un naturist. Aşa se explică de ce Zamfirescu a luat atitudine împotriva naturalismului, ca şi împotriva sămănătorismului şi poporanismului, deşi s-a vorbit de sămănătorismul său.

_________________1 Mihai Cimpoi, Duiliu Zamfirescu între natură şi idee,

Editura Zedax, Focşani, 2002, p. 112. În text, cules „marcată-adică-de o”.

2 În text, sintagma este marcată cu paranteze drepte. Voi îndrepta, tacit, în toate citatele, această eroare de tehnoredactare.

3 Ibidem, p. 5.4 Ibidem, p. 8.5 Ibidem.6 Ibidem, p. 12.7 Ibidem, p. 19.8 Ibidem, p. 23.9 Ibidem, p. 26.10 Ibidem, p. 30.11 Ibidem, p. 69.12 Ibidem, p. 70.13 Ibidem, p. 71.14 Ibidem, p. 79.15 Ibidem, p. 80.16 Ibidem, p. 118.

este o alergătoare de cursă lungă cu o tenacitate impresionantă. Iubită de cuvinte şi de imagini, ce o înnobilează, cartea a devenit pentru ea o adevărată condiţie de viaţă, pe care o aşază în programul priorităţilor sale. Nu e uşor să găseşti răgazul pentru o adevărată invazie de subiecte pe care să le selectezi în lumina unei instanţe interioare, ca apoi să dai curs unui contur de carte. Cu adevărat, Mariana a demonstrat de multe ori această forţă miraculoasă a unei veritabile prozatoare.

Al Ain”, apărută la Editura „Armonii culturale”, este compusă din mai multe capitole ce creează un tot unitar. Este o carte de suflet, în primul rând, pentru că e scrisă în urma unei vizite în Emiratele

Constanţa Cornilă


Cunoscutul cărturar adjudean, Adrian Botez, din claustrarea sa de provincial sortit anonimatului, ne scutură iar din amorţire cu o carte care ar trebui să complexeze scrobita cercetare românească, cu ifosele ei direcţionare. Suntem în postmodernism, iar pe steagul său este înscris, printre altele, şi postulatul unui asalt al periferiei şi provinciei asupra unui presupus centru autocrat.

Sigur, autorul nu se încolonează sub faldurile acestui drapel, nu se războieşte cu nimeni şi nu asaltează vreun centru cu pretenţii dispecerale, dar reabilitează provincia, reabilitează cercetările de geografie culturală posibilităţile intelectualilor ei de a se angaja în cercetări fundamentale, şi de a optimiza lucru bun şi temeinic aşezat, ceea ce decomplexează lumea cărturărească disipată prin ţară, în condiţii mai puţin prielnice cercetărilor serioase. Noul său volum Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului…?! (Editura Rafet, Rm. Sărat, 2015) este, mărturiseşte într-o succintă notaţie, cadoul autorului făcut municipiului Adjud redându-i-l astfel, din punct de vedere spiritual pe poetul său emblematic.

Adevărul este că poetul Emil Botta era scăpat din atenţia criticii literare, că opera lui, în linii generale a rămas fixată în ediţii princeps, de restrânsă circulaţie şi puţini critici s-au mai aplecat asupra vieţii şi operei lui – amândouă fabuloase şi de o originalitate sui generis. Dacă-i adevărat, şi este cu siguranţă, că importanţa unei localităţi este direct proporţională cu numărul şi importanţa personalităţilor pe care le-a furnizat societăţii şi istoriei, atunci Emil Botta împreună cu fratele său, actorul şi eseistul Dan Botta, reprezintă - are dreptate Adrian Botez - personalităţile emblematice, reperele locului şi mândria fiecărui adjudean. Sigur, ulterior, numărul oamenilor de cultură legaţi prin rădăcini sau prin alte fire ombilicale de ţinutul Adjudului se va îmbogăţi cu alte nume importante, dar fraţii Botta rămân stâlpitorii spiritului adjudean şi mă bucur sincer că s-a găsit, în sfârţit, cineva care să se aplece asupra lor, să-i supună unui demers hermeneutic şi să-i readucă în atenţia publică.

Deşi nu este un om al locului, profesorul Adrian Botez s-a identificat cu toposul adjudean şi-a ridicat, atât cât îi stă în posibilitate unui om, nivelul vieţii spirituale locale, implicându-se sporitor, ca profesor şi ca redactor al revistei Contraatac, în toate problemele culturale ale locului - fapt recunoscut deja de comunitate, care l-a declarat cetăţean de onoare al Adjudului.Ultima sa ispravă livrescă, monografia poetului Emil Botta, este nu doar un cald omagiu adus poetului uitat şi puţin cunoscut, dar şi o patetică recunoaştere a integrării autorului în viaţa spirituală a comunităţii, în tradiţia şi în fondul de simţire al adjudenilor. Spre cinstea sa, administraţia municipiului a recunoscut efortul autorului şi-a găsit resursele necesare pentru editarea acestei lucrări, care nu-l reprezintă doar pe autor, ci legitimează însăşi dispoziţia spirituală a localnicilor şi contribuţia lor la constituirea patrimoniului naţional de valori.

Cartea este, înainte de toate, o hermeneutică a poeziei lui Emil Botta, dar o hermeneutică harică şi laborioasă, cu mari descinderi bibliografice şi cu un simţ acut al perceperii esenţei. Cu ceva timp în urmă, autorul a publicat o monografie consacrată Mitropolitului Dosoftei, carte fundamentală pentru înţelegerea începutului literaturii noastre şi a locului ocupat de cinstitul părinte în devenirea culturii româneşti. Am remarcat atunci, în cronica ce i-am consacrat-o că autorul a luat creaţia eminesciană ca paradigmă şi ca reper pentru înţelegerea psalmilor lui Dosoftei. Este una din convingerile lui Adrian Botez că toată cultura românească trebuie raportată la Eminescu, iar Dosoftei n-a fost decât un precursor şi un vestitor al omului deplin din cultura românească

Nu încape îndoială că situându-se într-un azimut aşa de înalt autorul monografiei despre care ne-am propus să vorbim în aceste rânduri, nu putea să greşească nici în hermeneutizarea hipersensibilului poet, Emil Botta. Tot din această perspectivă generoasă este privit şi Emil Botta, mai exact din perspectiva arheică plăsmuită de autorul Luceafărului pentru înţelegerea lumii. Ce este Arheul? Eminescu nu dezvoltă ideea în toate articulaţiile ei epistemice, dar oferă suficiente indicii pentru a-i conferi funcţie de concept esenţial şi paradigmatic pentru procesarea logică a mecanicii existenţei. Într-un fel, lumea arheică este o altă lume a ideilor pure din care Platon deriva pluralitatea ontologică. Tot ceea ce alcătuieşte lumea sublunară descinde din această presupusă lume arheică şi reprezintă întruchipări sau întrupări ale acesteia. Arheul, mai precizează Eminescu, trăieşte în poveşti, în plăsmuirile oamenilor

Operând cu acest concept, în hermeneutizarea poeziei lui Emil Botta, autorul îl consideră deja un succesor al lui Eminescu. În linii generale, Adrian Botez conservă sensul original şi semnificaţia consacrată despre arheu, dar îl complineşte şi cu alte nuanţe noi, arhetipale extrase din cultul tracic, ceea ce îi conferă valoare prototipală şi expresie de duh pentru neamul românesc. Opinia noastră, mărturiseşte şi autorul, este că şi Emil Botta (ca şi fratele său Dan) îşi datorează acest prima movens al Poeziei sale lui MIHAI EMINESCU (p. 22). Cei doi poeţi adjudeni circumscriu aceeaşi ontologie eminesciană, doar că este împregnată, copios cu valenţe apotropaice preluate din istoria veche şi medievală a românilor, şi din fondul nostru de credinţe străbune. Să nu uităm, precizează şi şi Adrian Botez, că orice cultură a fost, mai întâi CULT şi orice act artistic

trăieşte tocmai prin suspendarea timpului istoric. (p.31). Nu se poate separa cultura naţională de SPIRITUL NAŢIONAL – acea

structură inefabilă , prototipată într-un Arhanghel al neamului, care imprimă caracteristicile de simţire, gândire, comportament etc (p.33). Or, la noi, la români, funcţia aceasta de Arhanghel al neamului revine lui Mihai Eminescu, aşa cum spiritul englez este prototipat de Shakespeare, iar cel german de Goethe, dublat de Bethoven. Există însă, precizează autorul, şi etnii, precum Franţa, la care spiritul naţional nu derivă şi nu s-a întrupat într-un model existenţial prototipal, cu prelungiri transcendente, ci se dispersează într-o pluralitate de acte şi acţiuni care nu se revendică dintr-un punct central protoistoric, cu valoare indicativă şi de îndreptar pentru întreaga ei devenire spirituală.

Eminescu este Orfeul românilor, este Orfeul hristic care a dat un sens şi un rost devenirii româneşti – în istorie şi în lume şi din înălţimea acestui punct trebuie privită şi poezia fraţilor Botta. A fost Emil Botta un epigon eminescian? Nici

vorbă, este de părere autorul, a fost în Duhul lui Eminescu, ceea ce înseamnă cu totul altceva. Înseamnă că a acceptat câteva cosmice blesteme şi binecuvântări ale ursitoarelor/urşilor stelari (p.70), înseamnă a arăta imunitate la facticitate şi contingenţă şi, în pandant, înseamnă a dispune de capacitate vizionară. Emil Botta a fost închinător la Orfeu şi la Duhul neamului său, a fost un închinător fascinat de Eminescu, de Ideea şi de viziunea demiurgică, dar a fost un închinător înfrânt al Eminescului, înfrânt pentru că vizionarismul său nu s-a eliberat de noptatec, nu s-a irizat într-un mire cosmic şi n-a plonjat în endemica gură de rai paradisiacă.

Emil Botta conchide autorul, este prizonierul, iar nu stăpânul propriilor viziuni/propriului vizionarism (p.73). Mereu bolnav de o luciditate crudă, Emil Botta n-a reuşit să facă saltul spre înviere, spre recuperarea Paradisului pierdut. A adăstat însă în lumea arheilor, în ceea ce Blaga numea fenomenul originar şi, fireşte, a dat seama de lumea esenţelor, a arheilor, diferită de ontologia fenomenală. A cochetat cu moartea, dar, ţine să precizeze monografistul, nu este obsedat de moarte – ci de cunoaşterea unei alte/altfel de lumi, superioare spiritual – este obsedat în definitiv de transfigurare şi de învierea în acea altă/altfel de lume (p.85-86).

În partea a doua a lucrării, autorul face o hermeneutică a lirismului emilbotean, şi insistă asupra temelor, a motivelor, a arheilor – a celor mai frecvenţi întâlniţi în lirica poetului adjudean. De fapt, ontologia poetului circumscrie toposul românesc, privit însă în ceea ce are esenţial, iar ceea ce românismul are esenţial constituie lumea arheică, arhetipală, lumea prototipală, din care se întrupează cele ce sunt şi irizează întreaga noastră devenire istorică.

În monografia sa, Adrian Botez identifică şi structurează mulţimea arheilor emilbotieni în mai multe grupe hermeneutice – fiecare întruchipând un ansamblu din esenţa spiritualităţii noastre endemice. Iată câteva din aceste grupe:

- Arheii cosmici/mistici- Arheul Lucifer şi Fiul-Hristos, Continuitatea divină absolută întru Fiul-

Hristos- Eminescu-Răstignitul, Eminescu Amen-ul Neamului Valah- Îngerul exterminator. Mioriţa, Veri-primăveri şi Plânsul mamei bătrâne- Mioriţa şi Zeii, Sfinţii, Martirii daco-Valahi, Osul Domnesc.Am selectat din mulţimea grupărilor arheice structurate de autor doar

câteva, care se revendică şi configurează mai pregnant realitatea românească, aşa cum se ipostaziază din preistorie - cu cutumele şi arhetipurile ei protoistorice care i-au conferit, continuitate, constanţă şi identitate de sine, în toată diluvica sa existenţă. Popoarele nu sunt ceea ce cred ele că sunt, ci ceea ce Dumnezeu şi-a propusă să fie şi să devină. Neamurile sunt cugetări ale lui Dumnezeu despre ele. Eminescu însuşi spunea în fragmentul Archaeus că lumea nu-i cumu-i, ci cum o vede fiecare, cum o pătrunde în esenţa ei, dezbrăcată de spaţiu şi timp. Or, ideea arheică reface legătura, de multe ori pierdută, dintre lume şi Creator, reface starea dintâi, aşa cum s-a hotărât în cele şapte zile ale creaţiei. Cine şi-a fixat punctul de observaţie într-un reper aşa de înalt, cum este ideea arheică, nu poate elabora decât o lucrare galvanică şi referenţială pentru toată hermeneutica emilbotiană ulterioară.

Insist. În cercetarea sa, Adrian Botez pleacă de la premiza Eminescu – punct de referinţă pentru întreaga cultură românească veritabilă. Cu ceva timp în urmă, a publicat o excelentă lucrare despre Dosoftei, pe care l-a considerat vestitor al lui Eminescu Acum, în monografia asupra căreia ne-am aplecat în aceste rânduri, vede în Emil Botta un alumn al lui poetului de la Ipoteşti. De fapt, îl hermeneutizează prin grila sugerată de Eminescu în notaţiile sale epice, pe cât de succinte, pe atât de revelatorii. Toată poezia lui Emil Botta ascunde (sub aparenţele ei de nebunie carnavalească, de autoironie, de sarcasm şi cinism, de apofantism şi paradoxism) disperare şi exasperare, dar, paradoxal, cu cât este mai exasperat cu atât Revelaţia Lumii Divine îi devine mai clară şi mai adevărată şi poate prinde aripi de Vultur (p.428).

Îl felicit pe autor pentru această hermeneutică şi-i recomand lucrarea tuturor celor doritori de lucru adânc şi bine elaborat.

Adrian Botez – monograf al poetului Emil BottaIonel Necula


SE POATE MURI

Moartea este altcevadecât ceea ce putem spuneeste mult prea mult altcevadecât ceea ce putem iubi sau urîea nu e nimic fiindcã esteşi este fiindcã nu e nimic

cu cât mai îndepãrtatãcu-atât mai aproape

ea e o pantã de dincolo de pantãe un zid nevãzutde care se frâng întrebãrilee o linişte de dincolo de linişteşi se hraneşte lacom din sine.

TUNEL

Astãzi e timpe atât de mult timpcã nici nu mai e

clipele sfârâie sar şi se-amestecã

planta din tine tânjeşte dupã luminadin ceilalți

e un miros de uitare si iarbã

eşti atât de prezentcã oamenii se subțiazã vorbinddin trecut.

GLASURI

Apele se zbat lângã minefãrã sã le pot limpeziluna rãsufla tot mai aproapeca un bot murdar de câinefemeile vor sã guste din sângele pural celui întristatn-a mai rãmas decat o pivnițãpânã la pasãrea cu miros de cenuşã

descântecu-i plasmã fierbinte şi se tot deapãnãfumul de vreascuri

colțul unei cãrti de joc e înnegrit de lumânarenumãrul se tulburãîn clipa rostirii.

RAZE RECI

Ĩntr-o miratã aşteptarecreşteau rãdãcinile celor plecați

ȋmi rãmãsese în palmãmirosul de lemn încã proaspãtal mâinilor strânse în treacãt

lepãdam vechiul decor şi vopselelespãrgeam coaja priviriisã pot respira

mã ascunsesem de mine ca sã-mi aparmie însumi în cale

prea am vrut sã limpezesc totulpânã la ultima picãtura de sângepânã la ultima zvâcnire a disculuice-şi macinã-n sine vãpaia.

|echilibru fragil iubirea mea, de unde vin dragostea trăiește într-o lume care nu vede părul mi se agață de mama ca un pod cu întindere ancestrală unde stâlpii ancorați în jocuri spun că nemurirea doare îmi este teamă că am să uit nasturii descheiați între două întrerupte bătăi de cord și dacă nu mai știu să te aștept la capătul drumurilor e pentru că vechi salamandre ne taie duminica în fâșii nu te îngrijora cresc ca un ritm într-un bolerou de Ravel îți port timpul în cămașă, iubire, înălțându-mă într-o inimă diferită după ce a migrat prin ultima eclipsă iată, sunt o femeie în care cuvântul e o apă în vreme de secetă sunt o mână îmblânzită de Dumnezeu vreau să te ating în dimineața aceasta când copacii devin tremurători în muguri ca proaspăt ieșiți din cristelniță vreau să mă porți ca pe un steag deasupra mărilor, deasupra umbrelor, deasupra oglinzilor să mă faci una cu tine să fim mai fericiți decât cei nemuritori pentru că primăvara aceasta, iubire, aterizează fix pe sânii mei iubindu-te

2. imn aproape complet într-o completă iubire mi te închipui o liniște dinadins răstignită în lumina mea și mă arăt fără de tine deși nu lipsești niciodată pentru că fericirea e acel zâmbet după ce nu te mai bucuri acel surâs care te trece dintr-o viață în alta ca o neînțeleasă și dulce licoare prin care te oglindesti mi te încep împădurită fremătătoare și îngenunchiată suspendată uneori aproape, mai aproape atât cât să mă pierd mângâiind ușor căderea aceea numită zbor iar felul în care te miști mă fac să fiu mai mult decât am fost într-o nebunească îmbrățișare azi, iată-mă îți întind timpul acoperită de biserici și știu că dacă trec prin tine

ROBERT TOMA Romilã MãLINA

Vlad BADRAJANCĂMAŞA

S-antors lumea pe dosS-antors ca o cămaşă Şi nimănui nu-i pasă:Toţi cântă, merg voios.

Şi poate că-i mai bineCând nu simţi urzătura.Pe dos e cusătura,Dar nasturii ne rod.

Doare de-i cămaşa Cum trebuie-mbrăcată,Care altfel o poartăSă simtă nu mai pot.

Arde ca o torţăDurerea-n ei valuri.Şi strigă. Fără nasturiCămăşile-s de forţă.

Strigam atunci şi eu Şi gata să se-ntoarcă Cămaşa sta-n cravatăDe strigătul meu!

Cămaşa-i ca un şarpe:Lunecă pe corpDupă mărul copt -Cămaşa-i ca un şarpe.

Străduitor am spus S-aud-o lume largăC-a ei suflare-ntreagăÎn piepturi s-a ascuns.

Când gândul mi-a ajunsUn om cu nota zece“Cămaşa-i invenţia secolului 12!” -Scurt, simplu mi-a răspuns...

AL ŞASELEA SIMŢ

Se scurge timpul din viitor în trecut,Iar eu demult sunt cel ce nu mai sunt;Intuiţia este mirosul de-a sa floareŞi-n acest mister sperăm fără-ncetare.

fâlfâitul acesta ușor e cea dintâi veșnicie pa care o simt și dacă îngân copilărește semințele e pentru că iarba mea are ciucuri care mă ispitesc să dansez e pentru că luntrea mea știe cutele lunii și răspunde văzduhului cu clinchet de spice acvatice totul îmi seamănă și se despică în mine sunt bogată - o lumină în altă lumină ce liniște germinează de la capăt iar...


Anotimpuri

Despre ce este un haibun şi istoricul acestui gen în Japonia, în lume şi în România am scris şi cu alte ocazii în paginile revistei „Oglinda literară”2. Reamintim, pe scurt, în câteva cuvinte, că după tradiţie, Matsuo Bashō este creditat cu crearea genului haibun. În general sunt discuţii, dar există un acord că un haibun este o îmbinare între haiku şi secvenţele de proză haiku; dacă secvenţele de proză sunt menite să faciliteze, adâncească înţelesurile poemului, poemele trebuie să confere o mai mare „energie” (Nobuyuki Yuasa) prozei. În România s-a scris haibun cu ani după 1990, racordat într-o măsură tendinţelor de pe plan internaţional (cu un accent, mai ales, pe spaţiul de limbă engleză în ce priveşte trendul, poate că nu numai). Au apărut, în timp, cărţi în care autorii au inserat şi haibun, volume numai cu astfel de creaţii, antologii (bună parte dintre ele amintite la rubrica „Biblioteca haiku”, din revista Poezia, Iaşi). Au scris texte haibun/ de tip haibun o serie de autori, după ştiinţa mea, până acum, în jur de patruzeci3.

Prima carte dedicată exclusiv de haibun, publicată la noi, după câte ştiu, este Culoarea tăcerii. Despre prima antologie în totalitate de haibun publicată în România, Umbre în Lumina/ Shades in Light, am scris deja.

Am mai scris în rubrica noastră şi despre creaţiile şi activitatea Laurei Văceanu, unul dintre promotorii/ susţinătorii implementării studiului liricii nipone, cu precădere haiku, în şcoală. În acest sens a publicat o serie de texte în România şi peste hotare, şi lucrează acum la elaborarea unei cărţi tip manual.

În acest volum, scrie autoarea, „unele texte reflectă amintiri, trăiri emoţii” inspirate de momente importante din viaţa sa, parte petrecute cu mama, o prietenă din copilărie, altele de diverse locuri

(urmare din pag. 11406)

ori de lumea satului (Bucu, satul copilăriei) ş.a.

Un exemplu: un fragment dintr-un haibun (textele sunt grupate sezonal) intitulat Poroambele: „În septembrie, lipovencele dispăreau pe nesimţite, părăsindu-şi căsuţa lor de lut de pe malul Siutghiolului. Se întorceau primăvara, din Delta Dunării, de la Chilia Veche unde-şi aveau familiile. În locul grădinii de zarzavat, în care lucrau fetele toată vara, rămâneau resturi veştede de tomate, de ardei sau de vinete. Printre ele răsăreau tufe de poroambe cu spini mari şi fructe negre, dulci-acrişoare, acoperite cu-un strat alb ca pudra.” Şi, în final, poemul din acest text: „bucuria spinilor - / fără teamă de şerpi/ spre boabele negre”.

Şi încheiem cu câteva poeme din Vaietele lutului: exemple: „Vaietele lutului/ în mâinile olarului/ luând viaţă”; „Umbrind pământul/ c-o singură creangă/ bătrânul copac”; „Ger cumplit – toate ferestrele-au înflorit/ noaptea trecut”.

Aura Văceanu, Anotimpuri, haibun-uri, prefaţă: Anastasia Dumitru, Editura VIF, Constanţa, 2015, 72 p.; Laura Văceanu, Vaietele lutului/ The clay moans, haiku, cuvânt înainte: Şerban Codrin, versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, English advisor: Pearl Elisabeth Dell May, Haiga: Loreta Lorintz Băluţă, Editura InterArtes Press, Ovidiu, 2012, 62 p.

Despre haiku şi alte călătorii...

marcante experiențe lirice unde suplicierea conferă nebănuite altitudini: «Marea surpare:/ nu mă lăsa/ grotă-nghețată în inimă-mi arde/ flăcări de ger șfichiuiesc zbaterea/ ruptă/ din ritmul cascadei// oceanul smulge viața din mal// zidul se surpă-n văpaia amiezii de iarnă.» (Amuțit-aș striga). Dintr-o parte umbroasă a sufletului se profilează «țipete stranii/ răni dantelate/ fine incizii…» (În pod, osuarul porumbeilor), în ritmul cumva flagelant, promovat cu intensitate. Pe acest fond este invocată divinitatea, determinând notabile metamorfoze întru iubire, reușind să escamoteze inevitabilele accese dramatice reprezentate de ideatica neantului, criogenizantă: «În curând/ zorile vor îngheța/ pe chipul nostru/ acoperit de valuri/ Marea în lasou de purpură neagră/ își va gâtui pescărușii dorințelor/ Vocea mea răgușită/ agățată de mărăcini/ Cuvintele tale cețoase…/ Amortizat/ vântul în papuci de nisip/ nu doare nu doare,/ doar trece…» (Nu doare). Tematica extincției este imanentă acestei structuri poetice. Monica Rohan esențializează experiențe foarte intense, astfel fiind reliefate sintagme lirice greu de uitat. Raportarea la poezie aduce aproape starea apoteotică: «Numai din sânge se poate-nchega poezia/ ace de gheață biciuiesc visul ei/ Pasărea neagră cu inima de meteorit/ pasărea grea/ tăiată în două/ spune: pământ.// Din nordul de suflet izbucnesc tăișuri viclene/ Lumina-nchircită ca un/ auz mototolit se îndeasă-n/ durerea insomniilor, Iartă!/ iartă-mi alcătuirea acestui ou imperfect/ strunjit în zgura de soare și sânge…(Poezia).

Cartea de versuri a Monicăi Rohan, Zid după zid (Editura Brumar, Timișoara, 2011), desfășoară o fenomenologie a dezvoltării, a pașilor existențiali pe căile metaforei. Omniprezența zidurilor este integrată peisajelor interioare, acolo unde predomină adânci tușe în cheie expresionistă. Regimul clar-obscurității favorizează constante evadări pe teritoriile visului, aici luând naștere imagini poetice percutante: «Sunt în umbra ferestrei/ într-o pajiște întunecată/ în grota de lavandă umedă/ în patria îngrădită a unei iluzii// Și totuși, răzbate/ sunet/

de clopot/ și încă deplin soarele/ încălzește/ gurile trandafirilor/ din grădinile lumii.» (În umbra ferestrei). Valorile inimii primează în orice circumstanță, reper ființial înconjurat de lumină. Cotidianul, împreună cu suita lui de ziduri, poartă cu el pluralitatea nesfârșitelor aspirații. Poeziile Monicăi Rohan îmbină elanul dematerializant cu o anumită, binevenită, contondență a reprezentărilor lirice. Pentru că «De sus se văd umbrele cum/ se desprind de lucruri. (O punte subțire), tributar unei evanescențe ontologice, «Între o daltă-nsorită și-o lamă de gheață/ licărește fluturele din inimă, orb (Ceasul de pulbere). Prin fața noastră se derulează instantanee cu deosebită extensiune ideatică. Sugestive maximalizări extrem de compacte, în genul acestei reprezentări picturale: «Păsările toate-au zburat/ cu țipete grele/ Crengile negre-n amurg desenate/ aprig de aspru acum s-au ivit// tăciunii de brumă-și topesc risipirea/ înghețate lumini prevestind.» (Peisaj). O surprinzătoare thanatofilie hrănește această atipică lumină a versurilor. Cromatica rezonează cu detaliile acestei stări terminale din labirintul unei

Rohan, Brumar, Timișoara, 2011)o fenomenologie a dezvoltării, a pașilor existențiali pe căile metaforei. Omniprezența zidurilor este integrată peisajelor interioare, acolo unde predomină adânci tușe în cheie expresionistă. Regimul clar-obscurității favorizează constante evadări pe teritoriile visului, aici luând naștere imagini poetice percutante: «Sunt în umbra ferestrei/ într-o pajiște întunecată/ în grota de lavandă umedă/ în patria îngrădită a unei iluzii// Și totuși, răzbate/ sunet/

Octavian Mihalcea

ESENȚIALIZĂRI

________________2 În „Despre haibun. Antologia Umbre în Lumină – despre Umbre în

Lumină/ Shades in Light, antologie de haibun, cuvânt înainte (Calea spre interior) de Vasile Moldovan, ediţie bilingvă română engleză, editori: Magdalena Dale, Ana Ruse, Laura Văceanu, Editura Boldaş, Constanţa, 2007, 96 p.

3 E posibil ca numărul acestora să se fi schimbat între timp. Am amintit parte dintre aceste nume, dar şi O bibliografie, fără pretenţia de exhaustivitate, aşa cum a fost ea reflectată şi în „Biblioteca haiku”, revista „Poezia”, Iaşi în articolul despre Umbre în lumină.


—Mihăiță, trezește-te! Nicio mișcare, sau ar trebui să spun că eu nu percep nicio mișcare. Întunericul rămâne același, nicio geană de lumină nu-l străbate. Las să mai treacă un timp nedefinit. Poate fi scurt, poate fi

lung, nu am de unde să știu… —Mihăiță? Hai Mihăiță,

trezește-te… Sunt răbdător. Mihăiță se trezește greu, trebuie să am răbdare cu el… Când am descoperit întâia dată că am o oarecare putere asupra lui, totul a pornit de la nerăbdarea mea de a ieși la lumină. Vorba vine „a ieși la lumină”! De fapt, nu am de unde să ies la lumină! Nu sunt aruncat undeva într-o groapă întunecoasă sau în vreo încăpere fără ferestre, în vreo cavernă adâncă, așa încât ceea ce spun să aibă vreo semnificație spaţială sau cardinală: sus-jos, dreapta-stânga, nord-sud, ci doar aceea legată de vederea luminii. Există un decalaj suficient de mare care ar putea să rătăcească mințile oricui, dacă nu le are deja, între „trezirea” mea

(am folosit în mod conștient ghilimelele, nu întâmplător sau doar așa de fandoseală!) și descoperirea „puterii” mele. De a-l face uneori pe Mihăiță să facă ce doresc eu, desigur, despre asta e vorba!...

—Mihăiță, trezește-te, te rog! Hai Mihăiță… Mihăiță are somnul foarte greu de când îl știu și mereu trebuie să „trag” de el când cred eu că trebuie să se trezească. Am pus din nou ghilimele când am spus „trag” pentru că nici de data asta nu este vorba despre ceva fizic. E ceva mental. Eu nu am mâini cu care să-l apuc pe Mihăiță de umeri și să-l zgudui până se trezește. Nici picioare cu care să-i trag vreun șut… Când m-am „trezit” nu știam nimic nici despre mâini, nici despre picioare. Aşa cum nu știam nimic nici despre oameni, despre oraș, străzi, case, despre Tanti Speranția… Despre Mihăiță… Despre nimic. Despre mine… Ei, problema asta cu sinele este mai complicată! Și nu numai pentru mine, ci chiar pentru mulți dintre cei care nu sunt în situația mea. A naibii treabă…!

—Mihăiță, hai copilaș, trezește-te, Nenea are nevoie de tine… Nenea sunt eu. Dar cine sunt eu? asta este întrebarea crucială. Întrebări și răspunsuri. Întrebările le pun eu și trebuie să găsesc răspunsurile. Nimeni nu mă aude, nimeni nu-și dă seama că exist. De aceea tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la întrebările mele… Vorbeam despre mine… În realitate eu nu vorbesc pentru că eu nu am gură, așa cum nu am nici ochi, urechi, nas și în general corp. S-ar putea crede atunci că sunt o entitate fără corp ceea ce ar fi o eroare. Pentru că eu am corp, nas, urechi, ochi și gură… Dar nu sunt ale mele. Sunt ale lui Mihăiță. Nu sunt un spirit, o fantomă, o ectoplasmă sau altceva de genul acesta. Atunci ce sunt eu, ce este Mihăiță?

—Mihăiță, haide băiatule, trezește-te, te rog! Nenea vrea să iasă la soare, la lumină, vrea să audă oamenii vorbind, să-i audă râzând. Nenea vrea să citească… Ce spuneam… Vorbesc cu mine însumi. Nimeni nu mă aude, dar nevoile mele empatice sunt ca ale celorlalți oameni normali. Trebuie să vorbesc, chiar dacă nu vorbesc deschizând gura. Vorbesc în mintea mea cu mine însumi. Cu Mihăiță nu pot vorbi, nici prin gura lui, nici în mintea lui. Doar din când în când îl momesc cu ceva ce-i place, nici eu nu prea știu cum se întâmplă, dar se întâmplă și-l silesc să facă un gest neobișnuit pentru el. Se oprește atunci uimit, mă întreb dacă poate avea acest sentiment al uimirii și se uită la mâna care a făcut gestul, la piciorul care s-a mișcat altfel decât era scris în mintea sa puțină. Da, am spus corect, minte puțină, oligofrenie. Căci Mihăiță este oligofren.

—Hai mă Mihăiță, haide, trezește-te! Ne așteaptă mama Speranția dragule, haide… Îi plac prăjiturile cu cremă multă pe care le face tanti Speranția. Nu au un nume, ea le numește mihăițe după numele lui, pentru că altcineva nu le poate mânca, așa sunt de dulci. Eu nu le simt gustul, e interesant de ce, pentru că de altfel văd prin ochii lui, aud prin urechile sale, dar nu simt gustul. Și nici căldura, frigul, durerea, plăcerea… Doar spaima să nu rămân în întuneric, veşnic. Când Mihăiță închide ochii nu mai văd însă nici eu. Când doarme, nici nu mai aud. Întuneric și tăcere, lipsă de orice senzație. Poți să înnebunești! Dar cred că eu nu pot, altfel ar fi trebuit să o fac până acum. Mai degrabă îmi spun că am fost nebun și la un moment dat m-am vindecat. Mihăiță nu este nici el nebun, ci doar oligofren, cu minte puțină. Aceea a unui copil de cinci ani…

—Nenea vrea să te trezești Mihăiță… Și să mergem în oraș… După ce m-am „trezit” eu, parcă pluteam, nu-mi dădeam seama că mergeam. O clătinare și o alunecare prin lumină, culori și sunete. Acesta era mersul

Mihăiţă trezeşte-te!lui Mihăiță. Am rămas mut, ceea ce în cazul meu este un pleonasm infinit. Iar starea asta a continuat multă vreme până când am învățat. Să vorbesc, cu mine, bineînțeles. Să înțeleg vorbele umbrelor colorate pe care apoi le-am numit oameni, cum se numesc ei între ei. Să-l văd pe Mihăiță în vreo oglindă și să fac deosebirea dintre el și mine. Mă căutam disperat apoi în toate oglinzile sau în geamurile vitrinelor pe lângă care trecea Mihăiță, unde se oprea pentru a aștepta să i se dea ceva, crezând că sub cocoașa din spatele său mă ascund eu, ca un frate încă nenăscut. Credeam la vremea aceea, după ce am început destul de repede să înțeleg rosturile lumii acesteia, că sunt agățat de trupul lui Mihăiță, că sunt un frate siamez care nu fusese despărțit de el. Nu mă vedeam însă nicăieri și am renunțat la ideea aceasta. Cocoașa era o simplă cocoașă, rezultatul unei căzături sau altui accident. Eu eram în altă parte nu în spatele lui Mihăiță.

—Hai Mihăiță, nu te mai prosti, trezește-te, trebuia să fim demult pe stradă, haide Mihăiță. Tanti Speranția o să-și facă griji, nu vrei să o superi și să o doară inima… Tanti Speranția… Nu am înțeles niciodată firele care o uneau pe această femeie de bărbatul rămas la stadiul minții unui copil de cinci ani. Din ce auzeam de la ea pe când Mihăiță se îndopa cu mihăițele lui, nu înțelegeam mare lucru. Căinări, sfaturi care se dau de obicei copiilor, Să nu mergi pe stradă Mihăiță, că te lovește vreo mașină, Să nu uiți să mănânci Mihăiță, să te faci mare, Să te speli deseară cânt te culci că faci muște în gură, Să închizi ușa, Să te rogi la Doamne, Doamne, Uite, ți-am pregătit aici ceva bun… Mihăiță îngâna câteva vorbe aproape neinteligibile din care înțelegeam ceva ce semăna a „mama”, dar nu am crezut niciodată că tanti Speranția ar fi fost mama adevărată a acestuia deși era posibil. Din vorbele pe care ceilalți trecători, care îl cunoșteau bine pe Mihăiță, un fel de mascotă a orașului, nu puteam deduce nici măcar atât. Mihăiță prin felul lui de-a fi, blând, mângâietor aproape, nu avea capacitatea de a jigni pe cineva, cum fac uneori copiii, fără să realizeze lucrul acesta.

—Mihăiță! Mihăiță! Trezește-te, dacă nu, te duc la Nenea doctoru’… ! La cabinetul doctorului Ivan a fost clipa „trezirii” mele. Mi-au rămas în memorie cuvintele rostite atunci, Bă-i gagiule, dacă te mai îndopi lacom cu prăjituri, o să te umfli ca un bou cu lucernă și-o să trebuiască să-ți fac o gaură în burtă. Medicul îi spunea lui Mihăiță cuvintele astea deși știa că el nu înțelegea nimic. Dar îi plăcea să glumească așa. I-a spus în schimb femeii care îl adusese, pe atunci nu știam cum o cheamă, să nu-i mai dea zahăr mult că-i provoacă crize. Din câte am înțeles, mai fusese adus de tanti Speranția de câteva ori pentru același lucru. Se pare, m-am gândit eu mult mai târziu, că ceva din prăjiturile alea, poate zahărul în cantități uriașe din ele, crescând glicemia corpului la cote alarmante, m-a trezit și pe mine.

—Hai la Nenea Mihăiță, hai la Nenea și trezește-te… Mihăiță este un bărbat „de vreo cincizeci de ani”, așa spune tanti Speranția și așa spun și cei care îl cunosc, răspunzând întrebărilor unor curioși care îl văd zilnic pe același traseu. Este înalt de un metru și nouăzeci și opt de centimetri chiar și cocoșat, asta s-a văzut când meșterul Chircu l-a așezat într-un coșciug pentru a-l proba și l-a și măsurat „pentru altădată”. Pe măsură ce îmbătrânește, capul său tuns chilug, cu urechi mari și clăpăuge, cu gâtul uscățiv face un unghi din ce în ce mai ascuțit cu restul trupului rămas drept. Capul în față, cocoașa în spate, ca pentru a echilibra forțele care trag de el. Fața prelungă, osoasă, este încoronată de un nas coroiat născut dintr-o frunte înaltă, ascuțită parcă în dreptul rădăcinii nasului. Nu are nici un fel de rid, ceea ce este surprinzător și nu prea. Mihăiță nu este niciodată supărat, nu s-a certat niciodată cu cineva. Nu știe ce este acela un conflict. La orice i-ai spune zâmbește și rostește repetând cuvântul învățat de la mine, prin care pot uneori să-l controlez: Nenea, Nenea… Umblă îmbrăcat, că e vară sau iarnă într-un palton uzat, diferența făcând-o veșmintele de sub palton. Un tricou vara, un pulover gros și o haină răpciugoasă iarna. În picioare veșnicii bocanci cu șireturile desfăcute…

—Mihăiță, nu te mai prosti și trezește-te… Ce o fi cu el!?... Deja după aprecierile mele care sunt destul de imprecise atunci când Mihăiță doarme, a trecut și noaptea, cred că soarele este deja sus „de două sulițe”. Nu? Parcă așa se spune în basme. Mihăiță nu știe să citească, dar îi place să se uite pe pozele colorate din cărți. Unii copii răutăcioși i-au dat o dată o revistă cu femei goale, dar Mihăiță, după ce s-a uitat la poze vreo două ore, parcă dându-și seama de inutilitatea lor, a băgat revista ponosită în soba care ardea. Era iarnă și i-a găsit utilitatea. În schimb avea mare grijă de cărțile sale cu poze pe care le privea pierdut înainte de a se culca. Nu am reușit niciodată să-l fac să spună vreun cuvânt atunci când se uita la ele, mai ales după ce eu învățasem să citesc. Reușeam în schimb să-l fac să răsfoiască alte cărți, erau cărți greoaie, nu știu cum ajunseseră la el, de tehnică, fizică, matematică, biologie sau medicină. Erau și manuale de liceu, dar și multe cursuri universitare pe care i le dăduse vreun student cândva, sau pe care le găsise aruncate la tomberoanele de gunoi. Lui nu-i foloseau, mie da. Așa am reușit să-mi dau seama singur de legile acestei lumi și să-mi pun întrebările care așteptau răspunsurile. La multe reușisem să răspund, la altele mintea mea lucra fără încetare.

lung, nu am de unde să știu…

trezește-tetrezește greu, trebuie să am răbdare cu el… Când am descoperit întâia dată că am o oarecare putere asupra lui, totul a pornit de la nerăbdarea mea de a ieși la lumină. Vorba vine „a ieși la lumină”! De fapt, nu am de unde să ies la lumină! Nu sunt aruncat undeva într-o groapă întunecoasă sau în vreo încăpere fără ferestre, în vreo cavernă adâncă, așa încât ceea ce spun să aibă vreo semnificație spaţială sau cardinală: sus-jos, dreapta-stânga, nord-sud, ci doar aceea legată de vederea luminii. Există un decalaj suficient de mare care ar putea să rătăcească mințile oricui, dacă nu le are deja, între „trezirea” mea

Petrache Plopeanu

(continuare în nr. viitor)


î

Defazarea acestei declarate elite devine tot mai evidentă, ca şi răul făcut României şi culturii române, pe al cărei teren se cere grabnic reinstaurată au-tonomia esteticului, aflat departe de luptele pentru afirmarea prestigiului în cultură, ce rămân a fi o formă subtilă a luptei pentru putere. Citându-l pe Ga-briel Andreescu, Nicoleta Sălcudeanu nutrea speranţa că peste nu multă vreme vom afla „în ce categorie intră oamenii din reţeaua culturală care au interiorizat logica aparatului de represiune şi fac eforturi să-i preia rolul”, „constituindu-

se în noua poliţie politică”. Cert e că istoria literaturii române nu va ocoli o realitate amară: războiul postdecembrist din cultura română, mineriadele mediatice, lapidările publice, tăcerile şi boicotul ca formă de excludere a scriitorilor incomozi, revizionismele pe criterii etice şi politice, care au luat locul revizuirii aşezate (asemuite de Eugen Lovinescu cu un act de îndelungată asceză spirituală), epurările simbolice făcute în funcţie de apartenenţa la dreapta politică, clătinarea rădăcinilor identitare, fratricidul instaurat ca regulă de conduită politic corectă, cvasiunanim acceptată. Ga-briel Andreescu are, iarăşi, dreptate, când susţine că în postcomunism, în chip straniu, „lumina reflectoarelor a fost îndreptată asupra unor foste vic-time. Va rămâne subiect de meditaţie istorică cum a fost posibil ca o parte din intelectualitate să-şi hărţuiască simbolic cu atâta cruzime colegii, în loc să-şi îndrepte degetul acuzator către oameni care le striviseră pe vremuri aspiraţiile”.

„Primejdia unei sterilizări spirituale prin distrugerea sistematică a elitelor şi ruperea legăturilor organice cu tradiţiile culturale autentic naţionale”, despre care vorbea Mircea Eliade în conferinţa din 1953, Desti-nul culturii româneşti, e mai vie ca niciodată. Ca şi riscul ca neamul româ-nesc „să devină, culturaliceşte, un popor de hibrizi”. E adevărat că marele savant şi erudit se referea la Soviete. Locul ideologiei Sovietelor, însă, l-au luat, încet, treptat, sub ochii noştri, câţiva adversari extrem de puternici: era confortului şi globalizarea.

P.S.: Cineva îmi sugera că atât dosarul CNSAS, tentativa de linşaj adiacentă a domnului acad. Nicolae Breban de acum câţiva ani, cât şi re-centa mineriadă mediatică, în care s-a încercat terfelirea numelui autorului romanului Animale bolnave şi a blazonului celui mai înalt for cultural şi ştiinţific al ţării, Academia Română, ar fi opera unor instituţii oculte, mai exact, a serviciilor. Nu ştiu. Nu pricep. Ezit să mă pronunţ. Mă îndoiesc însă că serviciile româneşti ar face sau ar păstra alianţe – în cazul în care acestea există – cu o seamă de intelectuali iremediabil compromişi, adepţi ai unui neoliberalism brutal, cu faţă globalistă. Mă îndoiesc că serviciile autohtone ar lucra asiduu la distrugerea „obiectului muncii lor”: România.

Aura Christi, poet, romancier, eseist și traducător român. S-a născut la Chişinău (Republica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absolventă a Liceului teoretic român-francez „Gh. Asachi” din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism a Universităţii de Stat (1990).

Revista Cultura nr. 522 din 25.06.2015Autor:Augustin Buzura

Tropăim, tropăim!

Am urmărit cu tristeţe şi dezgust tirurile bine concertate asupra Academiei Române. Pretextul a fost Nicolae Breban care, bănuiesc, s-a obişnuit cu tentativele de linşaj mediatic încă de pe vremea Răposatului, tentative la fel de eficiente şi astăzi, când democraţia românească dă în clocot, când anticomuniştii „europeni“, prin cele mai comuniste metode şi-au luat, cum se zice, ţara înapoi. Nu mai există nimic sfânt, nimic drept, nimic curat decât interesul lor.

Cum să te aperi, când eşti intoxicat cu spectacole de proastă calitate,

într-o lume fără legi, însetată de sânge, alimentată cu delaţiuni şi trădări? Fac fără să vreau o conexiune, amintindu-mi că în Japonia, ca şi în China, clădirile de importanţă istorică, muzeele, palatele foştilor împăraţi şi şoguni, templele sunt, în marea lor majoritate, înconjurate de un gard protector, cu înălţimea de cel mult un metru, pentru ca urina acidă a diverselor potăi sau a animalelor de companie să nu provoace daune greu sau chiar imposibil de reparat. Fireşte, fiinţele pomenite fac şi ele ce ştiu, ridică piciorul când trec pe lângă obiecte şi arbori, pentru a-şi marca prezenţa şi teritoriul, iar oamenii fac şi ei ceea ce trebuie să facă pentru a-şi proteja valorile şi mediul. La noi, acest obicei nu există – asta, dincolo de faptul că un asemenea gard nepăzit nu ar rezista locului mai mult de o noapte. Mai demult, respectul pentru istorie, tradiţii, cultură şi tot ce înseamnă civilizaţie era suficient pentru a le păstra pentru cei care vin. Din păcate, imediat după război, prostia şi incultura au ocupat locuri privilegiate şi au prins rădăcini adânci, trainice. A început ceea ce Marin Preda numea „era ticăloşilor“, pentru ca acum, în ultimul deceniu postrevoluţionar, o dorinţă sau o glumă atribuită lui Victor Eftimiu, să se materializeze: „M-am săturat de lichele, exclama poetul, vreau canalii!“ În ceea ce mă priveşte, nu am nici o îndoială că numărul acestora şi locul lor în actuala societate românească i-ar depăşi aşteptările cele mai optimiste.

Academia a rezistat cu pierderi, adesea mari, numeroaselor asalturi ale veleitarilor şi neterminaţilor. Acum ne aflăm iar într-un asemenea moment, dar combatanţii sunt „vechi“, demult cunoscuţi, la fel şi manierele lor, tactica şi scopul urmărit. Ei cunosc foarte bine terenul pe care luptă, lenea şi ignoranţa celor ce s-au obişnuit cu năravurile penibile ale politicienilor şi ale slugilor şi mercenarilor acestora. Unul dintre „maeştrii“ lui Nicolae Breban, Nietzsche, spunea undeva că vulturii nu trăiesc în cârduri, iar din câte îmi dau seama, ne aflăm în faţa celui mai vechi şi mai închegat cârd postrevoluţionar care s-ar putea numi S.R.L. Brucan. Acesta i-a ales pe tovarăşii de crez, i-a numerotat şi, după modelul vechilor celule comuniste din ilegalitate, după o instrucţie rapidă, tovarăşii au trecut la fapte, orientarea politică a scriitorilor, a oamenilor de artă şi ştiinţă fiind, precum odinioară, după război, principalul criteriu de reevaluare. Nu ceea ce au scris era important, nu opera acestora, pentru că şefii poliţiei culturale, la acest capitol nu stăteau prea bine, ci relaţia cu partidul comunist. Şi ei, poliţiştii, făcuseră parte din acelaşi partid, maestrul lor chiar din ilegalitate, dar asta nu s-a pus nicicând la socoteală. Şi atunci, au apărut „colaboraţioniştii“, precum Călinescu, Preda şi alţii de aceeaşi vârstă şi mărime, „expiraţii“, „dataţii“ şi cei cu dosare de Securitate bune pentru a fi manevrate cu dibăcie. Aşa se face că, în locul celor dărâmaţi de pe socluri s-au urcat poliţiştii culturali, şi unii acolo au şi rămas. Iar dacă-i citeşti „nu cazi pe spate“, cum se spune azi, adică nu sunt cine ştie ce, în schimb, dacă citeşti ce se scrie despre ei, rămâi uimit: avem Kierkegaard-ul nostru… Iar Hegel, Schopenhauer, Cioran, Nietzsche, Eminescu, Caragiale şi Goga sunt puşi să stea în aceeaşi bancă alături de Patepievici. O sută de intelectuali de elită sunt gata oricând să iasă în stradă echipaţi cu portavoci, cu fulare, papioane şi lozinci pentru a susţine linşarea marilor noastre valori. Istoria, tradiţiile, religia şi modelele au fost treptat alungate din şcoli şi pentru presă, atâta cât mai există, n-are importanţă ce a scris Eminescu, ci faptul că l-a înşelat Veronica Micle tocmai cu Caragiale! Ion Barbu este pomenit pentru virilitatea sa exemplară şi aşa mai departe. A le aplica marilor clasici aceleaşi unităţi de măsură ca şi piţipoancelor şi masculilor ce populează diversele televiziuni la ceas de noapte nu ar fi semn de mare civilizaţie. Ne aflăm într-un moment trist al istoriei, în care foştii internaţionalişti proletari au trecut de la Est la Vest devenind mari europeni, căci e mult mai rentabil. Aşa stând lucrurile, nu prea e trendy să spui că eşti român şi ţii la ţara ta şi la istoria ei. Iar Nicolae Breban are, printre multe altele, şi acest defect: îşi iubeşte naţia, istoria, civilizaţia românească şi scrie ceea ce simte, dar mai ales ceea ce crede că e obligatoriu de spus acum. Nicolae Breban este un mare scriitor, unul dintre cei mai importanţi din literatura română, iar romanele sale ar ocupa un loc de seamă în orice literatură. Evident, Breban nu a absolvit şcoala de maici, nu a făcut vreun jurământ de supunere şi castitate, a decis să trăiască pentru a scrie, iar scriitorul care îşi respectă vocaţia consideră că nimic nu este interzis cunoaşterii. Dar, pentru a înţelege acest adevăr, trebuie să fii chiar scriitor. Sunt de acord că Breban nu este un ins comod, dar cine se simte deranjat de orgoliul său nu are decât să-l ocolească. Cert este că, aceiaşi, adică tot cei ce l-au „împrietenit“ cu

Pentru cei interesaţi să ştie ce l-a indignat pe scriito-rul Nicolae Breban

şi cum vor să atragă atenţia asupra lor G. Liiceanu, H.-R.Patapievici, M. Mihăieş & co

devine tot mai evidentă, ca şi răul făcut României şi culturii române, pe al cărei teren se cere grabnic reinstaurată au-tonomia esteticului, aflat departe de luptele pentru afirmarea prestigiului în cultură, ce rămân a fi o formă subtilă a luptei pentru putere. Citându-l pe Ga-briel Andreescu, Nicoleta Sălcudeanu nutrea speranţa că peste nu multă vreme vom afla „în ce categorie intră oamenii din reţeaua culturală care au interiorizat logica aparatului de represiune şi fac eforturi să-i preia rolul”, „constituindu-

Aura Christi

(urmare din numărul 167)



ALUNECOASĂ PANTA

– ŞI GREA!

CUVINTELE – PIETRELE

DEPĂRTATE ŞI LINE

CĂCI NU EU DUC CRUCEA – EA

MĂ DUCE PE MINE

Balşul (oraşul lui Petre Pandrea) trimite ţării încă un poet, pe Miron Manega, al cărui destin nu are nimic oltenesc în el, mă refer la dorinţa ancestrală a oltenilor de a fi în centrul atenţiei, de a face giumbuşlucuri cu cobiliţa, de a merge pe muchie de cuţit, de a culege ropote de aplauze.

Miron Manega a debutat târziu (în 2008), cu „Salonul refuzaţilor” (Ed. Junimea), carte despre care, din păcate, s-a scris puţin în presa literară a vremii, deoarece poetul (un lup singuratic) nu e revendicat de nicio gaşcă şi, în plus, a fost unul dintre discipolii lui Cezar Ivănescu, a cărui memorie a apărat-o ca nimeni altul, cu preţul de a rămâne singur, în afara taberelor dictate de mai-marii breslei scriitoriceşti.

„alunecoasă panta / – şi grea! / cuvintele – pietrele / depărtate

UN POEM CÂT O CARTE

şi line // căci nu eu duc crucea – ea / mă duce pe mine”, scrie, prevestitor, în „golgota”, Miron Manega, parcă scuzându-se că preferă penumbra, singurătatea, lacrima, jertfa. Un poem cât o carte, suntem tentaţi să spunem, un poem care bate ca o inimă şi glorifică condiţia de a fi a poetului.

Talentul lui Miron Manega e de domeniul evidenţei, scrisul său se impune justificat: „e-un grohotiş de lacrimi limanul către care / vom asfinţi cu toţii – şi cântăreţi şi mim – / suim de o vecie un deal rotund de sare / iar dincolo de dânsul – acelaşi deal suim” (dincolo).

“Salonul refuzaţilor” impune un poet care a refuzat şi refuză înregimentarea, “Salonul refuzaţilor” are puterea de a impune un autor profund şi original, un poet al cărui destin nu are nimic oltenesc în el, mă refer la dorinţa ancestrală a oltenilor de a fi în centrul atenţiei, de a face giumbuşlucuri cu cobiliţa, de a merge pe muchie de cuţit, de a culege ropote de aplauze.

generalul Pleşiţă, i-au făcut şi dosar de turnător. Dosar pe care, de altfel, l-am publicat în întregime pentru a le demonstra celor interesaţi cum arată o improvizaţie ordinară, o murdărie de la cap la coadă asupra căreia justiţia a spus ceea ce era şi firesc să spună. Detractorii de azi trec intenţionat cu vederea un fapt esenţial: acela că, protestând împotriva Minirevoluţiei culturale, Breban şi-a dat demisia din Comitetul Central al Partidului şi de la conducerea României literare, după care s-a întors în ţară. Vestea am aflat-o din Le Monde şi, recunosc, curajul lui excepţional ne-a uimit pe toţi cei care ştiam ce riscuri îşi asumase. Sigur, aş mai putea vorbi şi despre alte întâmplări în jurul acestui eminent confrate, căci curajul şi l-a dovedit nu numai în confruntarea cu oficialităţile comuniste, ci mai ales în încleştarea cu hârtia albă, scoţînd la lumină partea sa de originalitate. Din păcate, nu pentru aceasta a ajuns sub tirul încrucişat al intelectualilor lui Băsescu. Aşa cum şi era de aşteptat, la conferinţa de presă prilejuită de instalarea sa la preşedinţia I.C.R., domnul Radu Boroianu a uitat să mă invite, ca nu cumva să-şi supere noul duhovnic care pare a fi nimeni altul decât domnul Horia-Roman Patapievici. Şi sunt convins că peste puţin timp pasiunea lor comună se va vedea cu ochiul liber. Prin urmare, nu ştiu decât din reproduceri ce a spus Nicolae Breban la ICR, dar l-am urmărit cu multă atenţie la Antena 3, dialogând cu gazetarul de mare valoare şi probitate morală care este domnul Radu Tudor, şi nu-mi amintesc să fi făcut vreuna dintre afirmaţiile care i se reproşează. Nu a vrut să împuşte pe nimeni, nici aici şi nici la Academie, unde domnului Liiceanu nu i s-a rostit numele nici măcar din întâmplare, dar potrivit obiceiurilor şi practicilor autointitulatei „elite“ nu putea să lipsească de niciunde, cu atât mai puţin dintre viitoarele victime. Dacă a supravieţuit din lupta disperată cu comunismul, măcar din cea cu Academia nu trebuia să lipsească sau să iasă în lume fără răni. Din păcate, intelectualii băsişti au găsit în domnul Boroianu un om slab, fără convingeri solide care se cere şi se lasă apărat. Marea lui admiraţie pentru Nicolae Breban a încetat brusc, la prima bătaie de vânt. Se vede că elita şi-a găsit fiinţa care s-o treacă strada. Fostul preşedinte al României trebuie să fie mândru că intelectualii lui se descurcă acum şi singuri. În aceeaşi ordine de idei, am urmărit şi interviul domnului Patapievici şi, recunosc, este demn de zilele noastre: minte cu uşurinţa cu care respiră. A spus că i-am lăsat

moştenire doar trei institute culturale în străinătate, ca fondator şi fost preşedinte al ICR, când, în realitate, au fost 16, cum lesne se poate vedea în Monitorul Oficial; că a tradus vreo 350 de cărţi în străinătate, dar nu spune ale cui, cât au costat traducerile, la ce edituri au apărut şi, mai ales, ce urme au lăsat ele în conştiinţa… Europei. A uitat să spună, bineînţeles, ce a desfiinţat sau îngropat. Mă refer la centre de cercetare, edituri, publicaţii. A mai afirmat că l-am criticat în editorialele mele şi mă grãbesc să recunosc. De pildă, atunci când tocmai în ziua alegerilor, a declarat în Spania, în ziarul La Vanguardia, că domnul Băsescu, candidatul la preşedinţia României pentru un nou mandat, deţine o casetă în care contracandidatul său „primeşte sex oral“, casetă pe care însă încă nu o dă… Să-l laud pentru că a coborât sub nivelul unui agent electoral de cartier? Pentru situaţia jenantă în care ne-a pus, nu-mi amintesc să se fi supărat nici un intelectual, nici unul din suta de suporteri care-i stau la dispoziţie nu a zis nimic. Nu doresc să mă mai refer şi la textele lui atât de cunoscute, dar încerc să înţeleg şi eu, cum poate un intelectual să facă aşa ceva şi să nu intre în pământ de ruşine? Aici a ajuns Kierkegaard-ul nostru? Dai lecţii Academiei, o tragi la răspundere, vorbeşti despre ura care, chipurile, ar putea duce la pogrom, dar uiţi că ura, în această ţară, a întreţinut-o cu măiestrie chiar sponsorul tău şi al celorlalţi poliţişti culturali, obiectul laudelor şi al admiraţiei tale nemãsurate şi a lor. Am aflat, de asemenea, cu această ocazie, că lui Andrei Marga i-a lăsat moştenire un BMW sau chiar un Mercedes, dar că acesta n-a ştiut să le mânuiască. Din păcate, la o cercetare chiar superficială, s-a văzut că nici una dintre maşini nu era nici măcar Dacie, ci un banal Trabant. Înfruntarea cu Breban îmi aminteşte de o glumă şi de replica şoricelului vanitos care se plimba pe un pod alături de un elefant: „Tropăim, tropăim!“ Fiindcă războiul cu Breban a depăşit hotarele patriei, cred că totuşi putem avea o certitudine: flancul de Est al NATO nu are niciun motiv să se alarmeze deocamdată. Breban nu a făcut armata, nu cred că a tras vreodată cu praştia şi nici cu urechea. Un scriitor, când e mare, ştie – vin iar şi spun – că vulturii nu trăiesc în cârduri.

Semnal (editorial) în crucea verii

Constantin Preda


î

condiţie – să nu fim de aceeaşi parte. Câştiga el, îşi lua banii înapoi, bucuros că nici nu a pierdut, nici nu a câştigat deşi a participat la joc. Câştigam eu, îi înapoiam datoria şi m-aş fi ales şi cu un bănuţ…

Această revelaţie stârni murmure de admiraţie. Lui Caecilius Antonius îi tresări o pleoapă – se credea infailibil.

– Ceea ce am vrut să remarc…– Ştiu! Ştiu ce doreşte să spună

iscusita noastră rudă – îşi opri pentru a doua oară cumnatul, Caecilius Antonius –, însă o rog să aibă puţină răbdare. Ca să fie eliminată orice suspiciune că lupta ar fi aranjată, dispun un decimatio. Iată, am aici zece beţişoare pentru dinţi. Toate sunt curate. Iau unu şi-l bag până la jumătate în vinul acesta negru. Vedeţi? Acum le pun în cana aceasta. Luptătorii care pierd războiul vor extrage un beţişor. „Norocosul” va vedea, în zori, faţa zeului Marte… Din această clipă, lupta poate să înceapă! Arbitrii sunt cei trei instructori de scrimă, supervizaţi de către mai mult decât onorabilul nostru prefect. Asta dacă ne este acceptată propunerea!...

Prefectul înclină amabil capul. Un freamăt de încântare a înviorat şi mai tare asistenţa nesăţioasă. În ciuda nerăbdării, prima încleştare întârzia. Barbarii s-au retras într-un colţ al parcului, au făcut un foc îndrăzneţ din băncile de lângă havuz şi s-au apucat să întocmească o tactică de luptă. Fiind mai puţini, soldaţii s-au postat cu spatele pe latura mare a turnului, improvizând, din scuturi, o carapace pe care şi-o doreau inexpugnabilă. După un timp destul de lung, pe când spectatorii îşi pierduseră tot interesul, făcând larmă pentru a-şi intimida adversarul, barbarii au simulat un atac nebun. Ţelul lor era acela de a fura bârne şi pari din marginea castrului, slab păzită, pentru a confecţiona câteva arme de asalt. Manevra le-a reuşit pe deplin şi în scurtă vreme aveau la îndemână un berbec rudimentar şi două scări destul de sigure. Cum bătălia nu fusese planificată pentru un termen oarecare, din contră, ar fi fost bine ca ea să dureze toată noaptea, barbarii s-au dedat la tâlhării. Atenţi să nu le fie capturate noile arme, ei au dat iama prin simandicoasele feţe. Ca să onoreze invitaţii, şeful lor s-a dus direct la prefect, căruia i-a smuls friptura şi cupa cu vin din faţă. Ostentativ, le-a devorat în văzul tuturor, arătându-le şi camarazilor ce aveau de făcut. Dacă asta părea să nu deranjeze deloc, dimpotrivă asistenţa a început să aplaude zgomotos, mulţumită de faptul că în sfârşit s-a găsit cineva care să-l delapideze şi pe înaltul funcţionar al oraşului, chiar dacă paguba era simbolică, barbarul se aplecă, nechezând, asupra soţiei prefectului care, împrăştiindu-şi cărnurile flasce, obosite de vârstă şi excese, sta tolănită pe canapea. Precum un tigru ce-şi adulmecă prada rănită, barbarul prinse glezna durdulie, scoase cu mişcări prelungi sandala şi începu să lingă pe rând degetele rotofeie. Când reuşi să smulgă un inel dintre cele ce împodobeau acele degete, înfipse limba în el, îl arătă posesoarei, luă o cupă de vin şi înghiţi bijuteria. Într-un urlet sălbatic, îşi înfipse apoi faţa între coapsele dolofane şi, mugind ca un zimbru în rut, înainta încet-încet, dar pătimaş, spre zona pubiană. Cu un chicot de plăcere, matroana prinse capul barbarului cu ambele mâini şi mai că îndemna, mai că se opunea virilităţii masculului ce-o muşina abraş. Deodată barbarul sări la sânii revărsaţi ce se vedeau prin neglijeul stolei. Murmurând înfometat, îşi înfipse şi acolo botul de parcă descoperise nectarul zeilor pe care voia să îl culeagă până la ultimul strop. Înfierbântată peste măsură, matroana se abandonă total neaşteptatei şi, mai ales, nesperatei plăceri. Caecilius Antonius nu ştia cum va reacţiona prefectul la această reprezentaţie neregizată. Putea să fie un dezastru total sau un triumf măreţ. Furându-l cu privirea, îl văzu pe înaltul oaspete amuzându-se, fie şi de dragul popularităţii. Aproape în paralel se petrecea o altă scenă asemănătoare: un alt barbar se întinse lasciv lângă Flavia Antonia care sta şi ea tolănită. Luându-i cupa cu vin din mână, picură două-trei bobiţe rubinii după lobul urechii. În timp ce lingea vinul de pe catifelata piele, mâna viguroasă şi aspră, dezvelea coapsa prelungă ce începuse să tresalte în dorinţe de nestăpânit. Saphira, fidela sclavă, aflată în preajmă ca o umbră, nemulţumită de stricăciunea la care consimţea stăpâna ei, ce contravenea noilor precepte creştine, îl trase jos pe barbar. Amuzaţi de reacţia acesteia, cei doi luptători o înşfăcară sălbatic, îi rupseră stola în fâşii lungi, lăsând-o complet goală. Intenţia lor de a o duce într-un colţ întunecat al parcului pentru a-şi satisface poftele stârnite puţin mai înainte a fost zădărnicită de incursiunea soldaţilor în tabăra temporar părăsită. Dezmăţul şi infatuarea i-au făcut pe barbari să piardă scările lor improvizate. Mimând imediat o furie de nestăvilit, se repeziră la berbec şi porniră vijelios înspre soldaţii romani care între timp se reorganizaseră, formând aceeaşi carapace sigură din scuturile lor. Or tocmai aceasta era ţinta barbarilor – să spargă monolitul şi să-i atragă în câmp deschis pe apărătorii turnului. În ultimul moment, formaţia soldaţilor se scindă, lăsând berbecul să lovească sec peretele din lemn. Surpriza veni din partea celor ce-l păzeau pe centurion şi care aveau la dispoziţie mici buturugi, gata să fie aruncate asupra asediatorilor. Un astfel de proiectil îşi atinse ţinta, căzând pe ceafa unui atacator. Cu creierii zdruncinaţi, acesta fu trimis în braţele zeului Somnus. Chiar şi aşa, barbarii aveau un om în plus şi trebuiau să profite de situaţie. Într-adevăr, de gâtul unui soldat a fost şters catranul de pe tăişul unei săbii încovoiate. Cu amărăciune, soldatul îşi lepădă pe loc armele şi-şi părăsi camarazii. Când şi al doilea soldat, la semnul făcut de maeştrii de scrimă, a fost silit să abandoneze lupta, căci avea beregata plină de catran, cei rămaşi în picioare se grupară cu greu în formaţiunea iniţială, reuşind astfel să se pună iarăşi la adăpost. Asistenţa răsuflă uşurată. Din cauza proiectilelor ce curgeau tot mai des şi mai periculos, barbarii se retraseră, nu înainte de a-şi recupera scările, de a lua ca pradă un scut din cele abandonate şi de a-l salva pe camaradul lor, care dădea semne că

Ca să preamărească ziua adulatului zeu Marte, subiectul celei de a doua seri a fost viaţa într-un castru. Bărbaţii care-au acceptat invitaţia, însoţiţi doar de soţiile sau concubinele lor, au fost nevoiţi să renunţe la togile comode şi să îmbrace ţinuta militară, alcătuită din cască, tunica de lână, armura de umeri, lorica, balteus – armura pentru protecţia vintrelor –, sandale sau cizme. Scutul, suliţa şi gladiumul erau pentru decor, aşadar opţionale. Sica era singurul obiect de care trebuia să se ajute în acea seară pentru a mânca. Hrana austeră, însă din belşug, servită de sclavii îmbrăcaţi şi ei în auxiliari ai armatei romane, căci amfitrionul a refuzat, de data aceasta, să angajeze femei de companie pentru acea noapte, era constituită mai ales din cărnuri uscate la fum sau conservate în sare. Salatele şi legumele nu lipseau, dar erau preparate numai în uleiuri comune şi condimentate în mod obişnuit. Fructele, glasate ori plutind în miere, întregeau meniul acelei serate. Vinurile, desigur, excelau prin calitate, cantitate şi diversitate. Poeţi şi aezi, actori şi recitatori talentaţi sau infatuaţi, acompaniindu-se cu citere, flaute şi harpe fermecate, se întreceau în declamarea heroidelor şi a epopeilor. Tinerii, înflăcăraţi de faptele pomeniţilor eroi imaginari sau reali, visau să ajungă şi ei personaje legendare, dar până atunci se mulţumeau să-şi etaleze cunoştinţele dobândite de la maeştrii lor de scrimă, provocându-se unul pe celălalt la duel, mimând lupta cu săbiile de paradă.

Pentru ca seara să nu lâncezească, amfitrionul închiriase din oraş, tot pe bani mulţi, câte o ceată de zece luptători de la cele mai bune două şcoli – rivale, desigur – de gladiatori. În urma tragerii la sorţi, pe una a echipat-o în soldaţi romani ce trebuiau să apere viaţa unui centurion mândru, întrupat de Bilubus. Acesta, străjuit de doi soldaţi, era deja cocoţat într-un turn din trunchiuri de copaci, ca parte dintr-un castru. Ceilalţi opt păzeau baza construcţiei. Din echipamentul lor lipsea temuta suliţă. Cealaltă ceată fusese echipată în barbari. Aceştia, îmbrăcaţi doar în tunici lungi din lână, încinse la mijloc cu funii groase şi încălţaţi cu sandale obişnuite, erau sprinteni, dar mult mai vulnerabili. Ca armament aveau un scut mic, rotund şi o sabie încovoiată, cu un singur tăiş. Săbiile şi pumnalele erau din lemn. Cele ale soldaţilor fuseseră unse cu o pastă din ulei amestecat cu praf de argilă roşie, pe când săbiile barbarilor erau unse cu catran. Pariul fusese dus mai departe:

– Am aici două cupe. Una din aur, pentru soldaţii noştri, şi una de argint, pentru barbari. Am şi o pungă în care sunt destule perle. Însoţit de un scrib, trec pe la fiecare dintre onorabilele noastre soţii şi le rog să ia două perle din săculeţ şi să le arunce în cupa celor pe care îi consideră posibili învingători. Celor care-au ghicit, la sfârşit, le voi dărui perlele.

Excitate de propunere, matroanele nu au mai avut răbdarea necesară să poposească Caecilius Antonius pe la fiecare, ci au tăbărât pe amfitrion să îndeplinească partea lor de joc. Flavia Antonia nu s-a deranjat din fotoliul extensibil situat lângă cele ale invitaţilor de onoare – prefectul şi nobila lui soţie – şi a aşteptat să fie căutată de soţ. Acesta, curtenitor, îi întinse tăşcuţa. Flavia Antonia alergă cu mâna după mărgăritare mai mult ca să vadă cât de valoroasă e averea:

– Chiar dacă pierd jocul, sper ca aceste nestemate să ajungă unde le este locul!... zise ea, ducând perlele diafane la urechi.

– Numele Rincianus mai are încă trecere printre creditori… îi răspunse soţul, amintindu-şi replica primită în ziua revederii.

În explozia râsului cristalin, Flavia Antonia aruncă mărgăritarele în cupa de argint. Gestul stârni un murmur prelung de uluire. Nimeni nu mai acordase vreo şansă de victorie barbarilor până la ea. Realizând situaţia în care se afla, ridică ingenuă din umeri şi zise ca pe o scuză:

– Nu mă pricep la război… Asta e treaba vitejilor noştri soţi…– Dar ca să vedem câţi dintre bărbaţi se pricep la război, propun ca fiecare să

pună un denarius propriu în pocalul din aur sau din argint. Cine va ghici, va lua doi denarii în loc de unu. Vă prindeţi?

În entuziasmul general, un sclav şi un scrib intenţionaseră să treacă prin faţa canapelelor unde stăteau bărbaţii tolăniţi şi să noteze cum au pariat fiecare, dar văzând că toţi puneau moneda strălucitoare doar în pocalul din aur, scribul renunţă să mai consemneze ceva... Ba nu, Marcus Vatia Libus fusese singurul care aruncă banul său în pocalul de argint. Când i-au fost aduse cele două pocale, Caecilius Antonius căută în buzunarul tunicii tot după un denarius. Găsindu-l, îl ridică în aer:

– Nu ştiu de ce, dar merg şi eu pe mâna cinstitei mele soţii şi a deosebitului meu prieten!

O rumoare parcă răci atmosfera. Atâta lipsă de patriotism, atâta neîncredere în soldaţii romani, în armata romană mai rar se putea vedea. Or cei de faţă uitau un lucru evident: Marcus Vatia şi Caecilius Antonius erau militarii cu cea mai vastă experienţă dintre toţi. Totuşi un glas prietenos, ce se voia amuzat de situaţie, se făcu auzit:

– Nu vreau să încep vreun proces de intenţie nimănui, cu atât mai puţin inspiratei noastre gazde, dar cum eu nu particip la pariu…

– Puteam să te împrumutăm noi cu un denarius! îl întrerupse în mod sarcastic Caecilius Antonius pe cumnatul său, Lepidus Clodius.

– Generozitatea ta e recunoscută în tot Imperiul, Caecilius Antonius Rincianus! plăti cu aceeaşi monedă Lepidus Clodius, iscând hohote. Cât despre buzunarele mele, nişte mărunţiş s-o mai găsi pe acolo... Nu am vrut să pariez fiindcă aş fi mers la ambele capete şi orice tabără câştiga, eu n-aş fi pierdut nimic.

– Dar e de la sine înţeles că nu aveai voie să joci decât la o cupă!...– Da?... Atunci aş fi împrumutat un denarius de la un prieten sincer cu o

Ion Lazăr da Coza

Decimatio


(urmare din numărul anterior) şi-ar reveni în simţiri. Când au văzut că acel barbar nu este scos din luptă, o delegaţie de soldaţi s-a dus la arbitri să ceară socoteală.

– E un caz real de luptă!... A căzut, s-a ridicat!... De ce nu l-aţi spintecat cât a fost la pământ?

Nemulţumirea soldaţilor a fost preluată şi amplificată de aproape toţi spectatorii. Ajunşi în tabără, barbarii s-au dedat din nou la tâlhării, însă de această dată nu furau doar tăvile cu mâncare şi urcioarele cu vin, ci se înapoiau şi cu câte o sabină ce se lăsa răpită şi dusă în campament. Galanţi şi nu prea, întâi o îmbiau cu vinuri, cu fripturi, apoi îşi frecau senzual corpurile musculoase de trupşorul fierbinte şi gracil, îi masau sânii şi fesele, coapsele şi buzele. Într-un târziu, îmbujorată şi topită de plăcere, prizoniera se dădea eliberată, plecând ciufulită şi făcând-o pe indignata întru salvarea, fie şi aparentă, a onoarei… Cum barbarii ţineau să-şi facă simţită prezenţa de ghimpe în coasta civilizaţiei – şi militarii de carieră ştiau că aceasta nu e doar o parabolă – mimau câte o acţiune înspre tabăra soldaţilor romani, sau printre civili, tocmai când vreun aed se pregătea să abordeze deznodământul poemului său, turnând oţet în vinul bucuriei. Desăvârşiţi strategi ai ambuscadelor, pe când soldaţii se aşteptau cel mai puţin, taman atunci barbarii au lovit iarăşi de adevăratelea. În momentul când s-au repezit cu berbecul în mijlocul formaţiunii, aceasta nu s-a mai scindat, ci s-a ferit spre stânga şi a atacat fulgerător flancul drept al agresorilor. Un barbar a fost iute scos din luptă, fapt ce a smuls ţipete extaziate din piepturile spectatorilor. Fiind totuşi în inferioritate, soldaţii, după succesul nesperat, s-au regrupat cu spatele pe zidul turnului. Cu toate acestea ei ar fi fost în mare dificultate dacă nu erau cei doi camarazi ai lor de pe castru, care nu încetau să-i vâneze pe asediatori. Lingându-şi rănile, barbarii s-au retras furioşi. Tot sentimentul neputinţei l-au vărsat asupra asistenţei. Incursiunea în mijlocul spectatorilor s-a lăsat cu amfore pline săltate de sub ochii patricienilor, cu şterpelirea altor tăvi mari încărcate cu păstramă şi fripturi scăldate în baiţuri aromate şi înecate apoi în fum blând de salcie; cu măsuţe şi alte obiecte de mobilier preţios smulse din chioşcul elegant, ce-au ajuns repede pe focul din tabără, iscând o pălălaie uriaşă ce lumina tot parcul. Cu mintea lui ageră, prefectul socoti la cât ar ajunge paguba amfitrionului dacă barbarii nu ar câştiga în această seară şi, mai ales, îşi frământa imaginaţia cum să găsească o modalitate de a influenţa finalul. Dacă ar fi ştiut tema acestei seri, i-ar fi corupt pe arbitri sau pe unul dintre proprietarii şcolii de gladiatori. Simţindu-se privit cu invidie, Caecilius Antonius întoarse capul către prefect şi îi zâmbi, ridicând o cupă cu vin: „Îţi mai dau trei luni. Îmbuibă-te cât mai poţi şi nu-mi duce tu grija!” Prefectul răspunse omagiului aplaudând încântat, arătându-se foarte mulţumit de spectacol. Recitatorii au prins din nou glas, cântând acum dorul celor plecaţi departe. Relaxaţi, barbarii îşi construiau în secret alte arme. Se vedea clar că aşteptau ca movila de jăratic să crească şi nu prea mai erau atenţi la altceva. Bucate şi vin aveau din belşug. Profitând de tihna prelungită a barbarilor, cei doi soldaţi care îl păzeau pe centurion şi care oricum se arătau numai în timpul luptei, au coborât prin spatele turnului, au sărit gardul, au ocolit parcul şi, intrând prin porta deschisă larg, s-au amestecat printre petrecăreţi. Doar gladiumurile vopsite îi puteau da de gol. Dar cine să fie atent la acest amănunt? Căutând să exploateze la maximum situaţia, se apropiară cât mai mult de locul de campare al barbarilor. Pândind un moment favorabil, fantomatici şi sprinteni ca nişte lincşi, au atacat cu precizie beregatele a doi duşmani, însemnându-le apăsat cu vopsea roşie, apoi au luat-o la fugă spre castru. Camarazii lor le-au asigurat retragerea, ieşind în întâmpinarea urmăritorilor, dând astfel suficient timp celor doi eroi să se caţere la posturile lor. Odată realizat obiectivul, soldaţii s-au regrupat cu spatele pe zidul turnului şi au început să se apere de justificata furie a barbarilor. Oricât de mânioşi ar fi fost aceştia, nu puteau ignora pericolul ce venea de sus, aşa că s-au repliat nemulţumiţi. Frustrarea rămasă au vărsat-o din nou pe spectatori, considerându-i complici la incursiunea inamicilor în tabăra lor. De data aceasta, fiecare barbar a pus ochii pe câte o tânără însoţitoare sau nobilă soţie, a aruncat-o pe umăr şi a plecat cu ea spre campament. Dacă vreun cavaler ori soţ protesta cumva, se alegea cu un pumn, ca o ghioagă ghintuită, în lorică, de se vedeau culcaţi la pământ. Femeile duse în tabără au fost lepădate pe iarbă, imobilizate şi supuse unor siluiri aproape reale. Toate s-au ales cu adânci urme de dinţi pe sâni, braţe şi gât, s-au ales cu articulaţii forţate, învineţite. Violenţa şi puterea adevărată a barbarilor abia acum li se releva tuturor. Actori în fond, gladiatorii care interpretau rolul de barbari, ştiau câtă frică să inducă în inimile admiratorilor, aşa că le eliberară pe tinere şi pe matroane înainte ca jocul să devină prea serios. Totuşi, ca să evite comentarii sau vreo revoltă, sălbăticii au luat lopeţile improvizate, obţinute din tipsiile împlântate în despicătura unor bâte lungi, şi le-au umplut cu jar. Afişând o mină de oameni înrăiţi, neiertători, au pornit să-i ameninţe cu o ploaie de foc pe civilii ce ar fi avut de gând să se răzvrătească. Poeţii căutau să crească teama ce se strecurase în firile mai emotive, folosind epitete şi hiperbole inspirate. După această demonstraţie de forţă, barbarii s-au retras lângă foc pentru a stabili ultimele detalii ale atacului, dar, mai ales, voiau să lase destul timp ca incursiunea lor în mijlocul sclifosiţilor – aşa îi numeau ei pe spectatori – să fie aproape uitată, încât atunci când vor porni atacul final să-i ia prin surprindere pe toţi. Şi chiar asta s-a întâmplat în momentul în care ei s-au pus în mişcare. Pe lângă austerul echipament de luptă, indispensabil tuturor, trei dintre ei au luat în lopeţi cât jar a încăput, al patrulea a smuls tufari de cedru şi larice, de platan şi plop argintiu cât să poată cuprinde în braţele lui imense. Ceilalţi trei, desculţi, apărându-se cu scutul capturat, cărau scările, de fapt două bârne cu încrustaţii făcute din loc în loc pentru a nu aluneca. Socotind că focul reprezintă un mare pericol pentru ei şi pentru castru, soldaţii au părăsit poziţia defensivă şi au încercat să le iasă în cale atacatorilor ca să le răstoarne jăratecul. Barbarii, abandonând cu grijă armele de asalt, au pus mâna pe săbii şi scuturi să apere tăvile cu jar. Fără ajutorul celor doi camarazi din turn şi a proiectilelor lansate de ei, soldaţii s-ar fi văzut înconjuraţi şi măcelăriţi uşor, aşa că s-au retras, asigurându-şi măcar spatele, aciuându-se în mijlocul peretelui. Reluându-şi marşul, barbarii s-au apropiat de inamic. După ce s-au oprit la o distanţă cât mai mică de castru, au vărsat pe iarbă o parte din jar, iar peste el au aruncat tufarii. Fumul

negru, înecăcios începea să se ridice ameţit spre cerul înstelat, încurcându-i vizibil pe cei doi soldaţi aflaţi pe metereze. Restul jarului a fost răsturnat pe acoperişul alcătuit din scuturi. Oricât era acesta de bine realizat, o bună parte din jăratic a curs pe soldaţi, silindu-i să se deplaseze înspre stânga. Spaţiul astfel obţinut a fost suficient pentru ca cei trei barbari să-şi proptească pe zidul castrului scările improvizate. Între soldaţi şi căţărători s-a interpus ferm restul de barbari, hotărâţi să-i apere cu orice preţ pe cei ce, cu agilitate de felină, escaladau turnul. Scutul mare, cel sustras de la soldaţi, le era acum o bună pavăză împotriva atacurilor venite de sus. Ştiind că mult timp nu au cum să reziste, fiind mai puţini şi mai prost echipaţi, primul dintre asediatori care a ajuns deasupra a renunţat la sabie şi, cu un gest suprem, şi-a prins de gulerul loricei inamicul direct şi l-a tras în gol, peste parapet. Locul său a fost luat imediat de cel ce îl secondase pe scară. Acesta, după câteva eschive reuşite, se aruncă pe castru. Nu mult a trebuit ca şi celălalt barbar să reuşească un salt identic. Fără menajamente şi cea de a doua gardă de corp a fost anihilată cu preţul vieţii unui atacator sinucigaş. Ocări şi murmure pline de amărăciune şi mânie au izbucnit din aproape toate piepturile spectatorilor în momentul capturării centurionului şi a expunerii sale ca trofeu de război tocmai în clipa când cei patru soldaţi rămaşi în luptă ajunseseră şi ei pe metereze. Arbitrii i-au declarat victorioşi pe barbari, prin singurul lor supravieţuitor. Cărat pe umeri de către camarazii săi, eroul a fost dus în tabără, dar nu înainte de a fi purtat pe sub nasul mulţimii decepţionate. Dacă până acum, ca sălbătici, se puteau lansa în incursiuni punitive în mijlocul civililor, fiindcă asta făcea parte din rolul acelei seri, de acum au devenit ceea ce erau zi de zi – nişte sclavi toleraţi, fără puterea de a decide asupra vieţii lor. Regretau desigur că nu şi-au făcut mai multe provizii pe timpul cât fuseseră spaima subţirilor obraze şi acum trebuiau să se mulţumească doar cu resturile de carne şi vin rămase de la festinurile anterioare. Actori pentru încă puţin timp erau cei învinşi, cei care i-au întrupat pe soldaţii romani. Acestora, undeva în faţa castrului incendiat, li s-a întins masă mare, încărcată. Chiar dacă pentru unul dintre ei avea să fie ultima cină, împăcaţi cu ideea morţii, au început să mănânce şi să bea ca la un banchet oarecare.

Afabil, Caecilius Antonius prelungea discuţia în care era antrenat cu mai mulţi nobili şi edili, căutând astfel să arate că nu are cine ştie ce satisfacţie câştigând în acea seară. La modul secret, alte victorii cu mult mai importante viza el şi de reuşita cărora nu se îndoia câtuşi de puţin. Totuşi, spre revărsatul zorilor, făcu semn muzicii să tacă şi, căutând să nu fie infatuat în gesturi şi-n cuvinte, rosti:

– Nobili, prieteni şi distinse matroane, vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi onorat casa şi familia cu prezenţa voastră! În ce priveşte pariul… mai ales prima parte a lui, vă rog să nu mă invidiaţi. Perlele din această cupă tot pierdute sunt! zise cu o amărăciune prefăcută în glas şi, apropiindu-se de soţia sa, îi răsturnă cupa în sân.

Răcoarea mărgăritarelor, dar şi surpriza, o făcu pe Flavia Antonia să scoată un ţipăt dulce, copilăros. Fără să-şi dea seama că e în centrul atenţiei, ci doar dintr-un gest firesc, luă perlele câştigate de ea, pe cele din cupa de argint, se duse la soţia prefectului, le apropie, zâmbind inocent, de tâmplele acesteia şi declară entuziastă:

– Doar la urechile divine ale zeiţei Venus ar sta mai bine aceste perle!...– Vai-vai, ce drăguţă eşti!... zise încântată soţia prefectului, prinzându-i matern

obrajii Flaviei Antonia în mâini şi sărutând-o pe frunte. Venerabile Rincianus, poţi să ne spui de unde ai pescuit această nestemată?

– Dacă-mi permiţi să le pun două mici toarte din aur şi apoi să vi le trimit, aş fi foarte, foarte fericită! se grăbi Flavia Antonia să schimbe discuţia, ştiind că tatăl ei fusese proscris de actualul împărat.

– De ce să mi le trimiţi prin cine ştie ce curier stângaci? Te aştept să mi le aduci personal...

Faptul că soţia lui va fi primită în casa prefectului stârni un surâs greu de ascuns pe chipul lui Caecilius Antonius. Ar fi reuşit şi el această manevră, dar l-ar fi costat mult mai mult şi ar fi durat ceva timp. După ce luă cana cu beţişoarele pentru dinţi şi o înmână unui arbitru, se adresă invitaţilor:

– Fără să uit că am să-i dau prietenului nostru, Marcus Vatia, doi denarii, vă invit să asistaţi la un decimatio!

Toată lumea se puse în mişcare, formând un semicerc în jurul gladiatorilor-soldaţi care aşteptau disciplinaţi undeva în mijlocul câmpului de luptă. Cei zece învinşi erau înarmaţi cu câte o suliţă adevărată. Prin faţa lor trecu arbitrul, purtând cana pe creştet. Fiecare gladiator întindea mâna şi extrăgea câte un beţişor pe care-l ferea de alte priviri. Tăcuţi ca nişte atlanţi au rămas aliniaţi în faţa spectatorilor, gata fiind parcă de o altă confruntare.

– Deţinătorul beţişorului pătat cu vin să renunţe la suliţă! ordonă sever Caecilius Antonius.

Arma refuza să cadă, crescând înfocarea din ochii mulţimii. Gladiatorii priveau demn şi cu o uşoară încrâncenare peste capetele răsfăţate ale protipendadei, mult prea euforică pentru a recepta corect acel refuz. Bine dozată, aşteptarea luă sfârşit când o suliţă căzu în iarbă, ca un deget acuzator. Camarazii celui ursit morţii rupseseră formaţia în linişte, oferind pe rând beţişorul lor nepătat colegului, dovadă că sunt oricând gata să facă schimb de soartă cu el. Acesta refuza mândru oferta, mulţumind pentru loialitatea arătată.

– Dacă ţineţi la camaradul vostru, ţintiţi bine şi loviţi puternic! mai ordonă Caecilius Antonius.

Osânditul plecă, sub mângâierea Fortunei, spre turnul în flăcări, unde îl aştepta un stâlp anume plantat în pământ, urmat de tovarăşii lui, deveniţi călăi, şi de asistenţa ahtiată după spectacole sângeroase. Caecilius Antonius rămase locului. În spatele său, la trei paşi distanţă, Saphira, îmbrăcată în altă stolă, stătea crispată. Furând-o cu coada ochiului se întrebă în sinea sa: „Ce sunteţi voi, creştinilor?” Întrezărind un răspuns care îi displăcea, îşi miji ochii căutând-o în mulţime pe Flavia Antonia. Aceasta, spre încântarea soţului ei, se bucura de execuţie.

Fragment din romanul pregătit pentru tipar „La umbra Vezuviului”


Pentru că latina este prea grea, Cărtărescu traduce textul plagiat

Întrucît, după am văzut, limba latină îi joacă feste chiar la simpla transcriere, în alt loc, Mircea Cărtărescu nu mai scrie un text plagiat în această limbă buclucaşă, ci îl traduce pur şi simplu! Dacă în ediţia din1980 aprimului său volum pasajul de mai jos nu este pus în ghilimele, în Antologia de la Humanitas acestea apar în acelaşi mod miraculos, fiind o nouă dovadă a recunoaşterii plagiatului! Iată textul lui Mircea Cărtărescu:

Cuvintele în ghilimele reprezintă traducerea principiului „Nihil est in intellectu quod non antea fuerit in sensu”, pe care, în mod cert, Cărtărescu l-a preluat din vol. John Locke – „Eseu asupra intelectului omenesc”, apărut la Ed. Ştiinţifică în anul 1961:

Uite-aşa, traducînd textul din latină şi punînd ghilimele după 35 de ani, Cărtărescu se uşurează, avînd speranţa că nimeni nu-l va mai acuza de plagiat, deşi tocmai această preocupare de ascundere devoalează intenţia de furt!

Avînd în faţă aceste texte latineşti plagiate de Mircea Cărtărescu, ne vin în minte cuvintele lui George Călinescu din romanul „Bietul Ioanide”: „La enervare, Sufleţel latiniza”!

Am oferit aceste exemple şi pentru că, acum ceva timp, poetul Cezar Ivănescu spunea, pe bună dreptate, bănuind că plagiatul din Laurence Sterne nu e singurul din cartea „Faruri, vitrine, fotografii”: „După ce vom vedea cît text e numai al lui Mircea Cărtărescu în această carte de poezie, ne vom putea pronunţa dacă e vorba de o carte originală sau de un mixtum compositum frizînd plagiatul...”. Rămîne să vedem dacă Mircea Cărtărescu, după ce a pus nişte ghilimele în Antologia de la Humanitas, va devoala pînă la urmă toate pasajele ce nu-i aparţin.

Ce spune „Corpul profesoral al Facultăţii de Litere din Universitatea din Bucureşti”?

Am amintit mai sus despre un „Mesaj de solidarizare cu Mircea Cărtărescu”, publicat în „Observator cultural”, nr. 649 din noiembrie 2012, semnat „Corpul profesoral al Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti”, scris într-un limbaj de lemn demn de epoca stalinistă. Nu există nici un semnatar concret, iar reacţia unor profesori deranjaţi că sînt incluşi fără voia lor în acest ruşinos document demonstrează ce forţe oculte stau în spatele unor privilegiaţi ai literaturii.

Să vedem ce-l deranjează pe „Corpul profesoral”: „În ultima vreme, scriitorul Mircea Cărtărescu, conferenţiar doctor la Facultatea de Litere, este supus unei ample campanii de denigrare. La posturi de televiziune, în publicaţii tipărite sau online se dau verdicte despre valoarea literară a cărţilor sale, se fac afirmaţii şi/ sau speculaţii despre evoluţia carierei sale internaţionale care au capătat, în intervenţiile unor „lideri de opinie“, interpretări şi conotaţii politice”. Să nu ştie „Corpul profesoral” că însuşi Mircea Cărtărescu a simţit nevoia să susţină politica lui Traian Băsescu, fără ca presa să-l oblige, că doar nu l-a luat cineva cu arcanul şi l-a pus să devină editorialist politic la „Evenimentul zilei”? Cei care îndrăznesc să-l critice pe necriticabilul Cărtărescu sînt puşi la zid de „Corpul profesoral”: „Cei care fac afirmaţii în necunoştinţă de cauză despre scrierile literare, amestecându-le cu disputele politice de moment şi folosindu-le în scopuri propagandistice ori de campanie electorală, dovedesc lipsă de respect faţă de valorile culturii române, dezinformează publicul şi manipulează buna-credinţă a cititorilor”. Şi domnul „Corp profesoral” ştie chiar care este rolul lui Cărtărescu în identitatea naţională: „Societatea românească are nevoie de repere stabile, deoarece ele sunt baza

solidă pentru construcţia unei identităţi naţionale. Mircea Cărtărescu reprezintă unul dintre aceste repere importante”. Ei, zi aşa, domnule „Corp profesoral”, să ştim şi noi şi să nu ne mai atingem de reperul nostru naţional!

Cărtărescu ar fi vrut să facă sex în trei

De dragul „Corpului profesoral”, amintim ce spunea însuşi Mircea Cărtărescu cu ocazia Salonului de carte de la Slobozia: „Din păcate, nu am făcut sex în trei, exact cum se întâmplă în carte, deşi, poate, mi-aş fi dorit. Nu ne este dat chiar tot ce dorim. Sexul este frumos atât în forma sa soft, adică dragostea, cât şi în varianta hard, cu tot ce presupune ea” (v. cotidianul.ro din 13 octombrie 2010)! Ca să nu-i irităm pe cei care s-au plictisit cu citatele pe care le-am dat de atîtea ori din vol. „40238 Tescani”, cităm cîteva versuri din volumul „Nimic”, apărut tot la Humanitas în 2010, în care cuvîntul cel mai des folosit este „mişto”:

-„Zâmbeşte-mi şi tu şi mi se rupe de tot” (p. 45).-„o femeie mişto, pulpe mişto” (p. 57).-„Nimeni nu mă fute la cap.” (p. 73).-„Mişto miroase a pământ/ când vine metroul” (ib.).-„Văd în schimb o fată tânără şi dulce într-un tricou mişto.”

(p. 95).-„era aşa mişto încât mi-a ars inima” (p. 96).-„Mişto e Calea Moşilor privatizată.” (p. 100).-„E foarte mişto Calea Moşilor.” (p. 102).-„cu viaţa lui futută definitiv.” (p. 107).-„Ce-i mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (p. 17).Să ne spună acum „Corpul profesoral al Facultăţii de litere”

dacă nu sînt mişto versurile acestea care „reprezintă unul dintre reperele importante ale identităţii noastre naţionale”, căci, vorba lui Cărtărescu, „ce-i mai mişto pe lume”? Spune tu, „Corpule profesoral”!

Şi, dacă nu va şti să răspundă, să-l întrebe pe Adrian Alui Gheorghe, care, în nr. 3/2013 al „României literare”, nobeleşte şi el, scriind cuvinte dure împotriva celor care îndrăznesc să-l critice pe Cărtărescu: „Tot felul de „şoumeni”, ziarişti, băgători de seamă, figuri jalnice care se perindă pe la televiziuni, precum nişte „călugări trăistari”, dintre cei care trăiesc din mila publică, au început să-şi dea cu părerea” sau: „Oameni care se întîlnesc cu cartea doar dacă se adăpostesc de ploaie într-o librărie, se dădeau experţi în cultură, în „politici culturale externe”, îl urau la comandă pe Mircea Cărtărescu, în conformitate cu „comanda” postului de televiziune, a moderatorului. Cît de jos poate să decadă o naţie, un individ, ca să judece murdar un artist în chiar momentul în care acesta îl reprezintă la nivel planetar?” Dacă şi Alui Gheorghe dă lecţii de cultură, atunci chiar că-ţi vine să te întrebi „Cît de jos poate să decadă o naţie”? Ce faceţi, domnule Alui Gheorghe, nu mai scrieţi poezie, acum nobeliţi?

Astfel de „linguşeli” l-au făcut pe Mircea Cărtărescu să se creadă cel mai mare scriitor, căci, după cum vedem, atunci cînd îşi reeditează cărţile în care a plagiat, are grijă să calce pe vîrfuri, punînd ghilimele acolo unde altădată credea că păcăleşte cititorii. El ar fi băiat rezonabil, ca suspiciunile din Codul penal, însă cei din preajmă sînt zmeii cei răi care-l împing pe la spate cu limbile lor lemnoase şi-l fac să pară ahtiat după Nobel, deşi el rămîne veşnic înamorat de Traian Băsescu!

Acum, cînd a fost lămurită această pagină de istorie literară, cînd, după 35 de ani, Mircea Cărtărescu trebuie să meargă cu curajul pînă la capăt şi să returneze Premiul USR pentru literatură, pe care l-a primit pentru cartea „Faruri, vitrine, fotografii”, în care sînt atîtea texte plagiate, ca să nu le mai amintim pe cele pastişate! În acest fel, se va uşura, căci „doar adevărul îl poate mîntui pe păcătos”! Sau, cum se spune în Cîntarea a 9-a, Glasul 1: „Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte”. După o desfătare şi mărire care a durat 35 de ani, poate că şi Cărtărescu a învăţat cît de trecătoare sînt artificiile gloriei false!

Mircea Cărtărescu recunoaşte, după 35 de ani, că a plagiat în cartea lui de debut

(urmare din numărul anterior)

Eveniment în istoria literaturii române contemporane

Cotidianul.ro (luni, 22 iunie 2015)


Observam cu un alt prilej că, în pofida şarjei romaneşti, prima voce a Corinei Victoria Sein rămâne poezia. Când apărea Frica albă (1982), bănuiam că poeta se încerca în roman prin nevoia unei verificări epice. Trecerea de la regimul subiectivităţii acute la disciplina epică (admisă, îndeobşte, cu greu) nu scăpa, în amintitul roman, de lirismul freatic, subminator. Corina Victoria Sein păşea în noul teritoriu ducând cu sine cifrul transparent al poeziei sale: adică luciditatea pasiunii, delicateţea confesiunii, angajată fiind pe drumul de la notarea senzaţiei spre „spiritualizarea” ei. În cert progres

faţă de volumul de debut (Adăpost într-o floare, 1978), Somnul izvoarelor (1981) propunea acelaşi desen în filigran, învederând că forţa acestei lirici stă în fragilitate. Poeta nostalgiei, visând evadarea („oglinzile m-au luat prizonier”), sprijinindu-şi orgoliul „pe flori”, pornind la „vânătoare de cântec”, evolua sub semnul discreţiei. Toaca ierbii, izvoarele desferecate, fântâna cerului, jertfa („zidită în frunze migratoare”) vorbeau de înflorirea metaforei şi căutarea unui limbaj distinct, de sigil personal.

„Intrarea” în roman stătea sub semnul unui titlu fericit ales, „exact” prin imprecizia sa: „frica albă” era teama fără obiect, caligrafiind temerile unei femei, avidă şi reticentă în faţa dragostei. Încercuind medii şi tipologii diferite, cărţile Corinei Victoria Sein seamănă; romanciera propunea texte confesive, asortate cu meditaţii lirico-sentimentale, cu eroi în autoanaliză, prilejuind lungi solilocvii pe generosul portativ al singurătăţii; tulburând somnul amintirilor prin iluminările memoriei, propunând pagini pătrunse de un lirism delicat, tremurător. Eroinele ei visează, caută fericirea şi înving singurătatea. În amintitul roman, de pildă, Anisia Dinu, actriţă capricioasă şi – bineînţeles – frumoasă, devastată de vise, ezita între spaima de singurătate şi frica de dragoste. Ioana Iancu, eroina Coridorului în oglindă (1983), era o învinsă din vocaţie; specialitatea ei era visul. Proza Corinei Victoria Sein cultiva transparenţa; vectorul ei ar fi „căutarea oamenilor”. Personajele sunt firi meditative, vor să capteze „relaţiile umane”, clădind punţile comunicării.

Şi Inelul de fum, şi atâtea alte titluri care au urmat, conservau impulsul confesiv. Personajele nu trăiesc, ci îşi amintesc, există doar amintindu-şi şi, prin această strategie epică, îşi surdinizează ecourile. Poate că tragismul situaţiilor evocate ar fi obligat, credem, la folosirea unor culori tari. Prin filtrul rememorărilor, acest tragism se diluează, reverberând – curios – într-o lume închisă în patriarhalitate, aparent ferită de cataclisme. Privind lumea prin fereastra sensibilităţii, la Corina Victoria Sein sentimentul covârşeşte evenimentul.

Iată că după o îmbelşugată producţie romanescă, autoarea se reîntoarce la poezie. Oferindu-şi, desigur, între timp, întremătoare pauze lirice. Şi în Ritual în absenţă, cel mai bun volum al poetei, ascultându-şi, încercată de nelinişti, vocea interioară, Corina Victoria Sein porneşte „pe drum de gând”, acuzând, mai apăsat acum, timpul devorator, contemplând – între început şi sfârşit – „păsuirea”, cum zice. Zilele sunt un dar, cunoscând, însă, „rostogolirea întunericului” peste un regat necunoscut, populat de umbre fosforescente, în decorul străjuit de un deal de fum, sub frământarea haotică a toamnei, într-un „cerc de spaimă”, asaltată de „roiul de nelinişti”. Captivă, aşadar, poeta trăieşte în aşteptare, ritualizând, acompaniată de muzici ciudate, absenţa. Poemul, iscat la „graniţa dorinţei”, pare ţesut din temeri, împărţind tăcerea peste „întinderi de mâhnire” (v. Inevitabil). Câte un „fragment de gând” anunţă un cântec „în vibrare”, o posibilă evadare din oglinzi, descoperind, însă, suflete „pietruite cu amintiri”. Sunt patimi scrumite,

VITRINA EDITORIALĂ

ÎN „TEMPLUL AMINTIRILOR”„poveşti căzute” ale trecutului, semne ce vor trece în uitare, clădind doar punţi de gheaţă. Totuşi, „miezul fierbinte al clipei” reverberează, chiar dacă: „Dincolo de frontiere sufletul arde domol / flori şi spini se unesc prin jertfă // mă smulg de sub clopot de gând străin / şi-mi aşez pe frunte / coroana de cuvinte-cenuşă” (v. Peste linişte). Prinsă în această febricitate meditativă, poeta invocă, salvator, cuvintele-balsam, cum ne asigură: „Cuvintele sunt balsam / sub puterea lor durerea devine suportabilă // ele alungă din suflet tristeţea / ne îmbracă-n frumuseţea pură / zidesc viaţa liniştită / uneori stârnesc furtună / dar sunt întotdeauna purtătoare de iubire” (v. Balsam).

Călător neobosit, cu „drepturi limitate”, totuşi, poeta, având vocaţia rătăcitorului, se pierde în „depărtări secrete”. Închipuie, însoţită de un prieten fără chip, o lume imaginară, foind de năluciri, pe care o contrapune „realului onest”. Se afundă în vis sub norul-călăuză, pregăteşte saltul în miracol, sub povara „amintirilor viitoare”. Deşi visul – ales drept „adăpost” – i-ar îngădui o întoarcere în ieri, rememorând un trecut resemnat, el pregăteşte un şir de „poveşti nescrise” (încă). „Reinventată”, năzuind la clipa perfectă, poeta pare a triumfa: „nu sunt încă învinsă / în visul tău îmi găsesc adăpost” (v. Vis pentru doi). Fiindcă „visul aruncă o punte de trainice gânduri / peste drumuri surpate / peste ape de foc / peste păduri în care copacii au devenit umbre acoperite” (v. Crezul nopţii).

Contemplând un „templu de amintiri”, Corina Victoria Sein înţelege că iubirea „se mută în imaginar” (v. Doar ea), reinventând jocurile cuplului: „între mine şi El / sunet de gând frânt / apoi / durerea de-a vedea în viitor fulgerul viu al trecutului” (v. Eu şi el). Sau: „lumea din jur e tot mai plină de sunet // eu şi el / navigatori în lumea virtuală uităm de noi / reinventăm jocul”. Sub „pânza ciuruită a lacrimii” (v. Templu asediat) creşte, ameninţătoare, Umbra, numind o dureroasă absenţă. Şi un posibil refugiu, sub cupola visului.

pofida şarjei romaneşti, prima voce a Corinei Victoria Sein rămâne poezia. Când apărea că poeta se încerca în roman prin nevoia unei verificări epice. Trecerea de la regimul subiectivităţii acute la disciplina epică (admisă, îndeobşte, cu greu) nu scăpa, în amintitul roman, de lirismul freatic, subminator. Corina Victoria Sein păşea în noul teritoriu ducând cu sine cifrul transparent al poeziei sale: adică luciditatea pasiunii, delicateţea confesiunii, angajată fiind pe drumul de la notarea senzaţiei spre „spiritualizarea” ei. În cert progres

Adrian Dinu Rachieru

de C. Pavel


Ceasul Public, realizat în 1909 de praghezul Carol Sakar..., o piesă de mobilier urban construit în stil baroc, fiind un monument unic în România...” (Op. cit., pag. 21).

Dar şi o altă emblematică pecete de identificare, una umană, statornicită după alte reguli, după alte norme şi după o altă morală, plauzibile după legi anacronice, uneori, ale seismelor Istoriei Universale... naţionalităţi unite, nu prin elemente comune, ci prin diferenţieri aparent inseparabile, turci, greci, evrei, ţigani, slavi...: „Această corolă eterogenă şi totuşi, prin timp, atât de omogenă, a îmbogăţit societatea vremii, cu rafinamentul său... cu obiceiurile şi tradiţiile sale, cu moştenirea culturală şi spirituală pe care familile lor au purtat-o din generaţie în generaţie” (Op. cit., pag. 22-23).

„Hipodromul”, cea de-a treia povestire, este alcătuită din crochiuri epico-lirice încărcate sentimental până la limita unor simbolice rememorări... tot despre Brăila şi identitatea sa nostalgic-memorialistică,

pagini de-o acurateţe stilistică în care plasticităţile lexicale pendulează între metafora cu fior nostalgic şi acute în presto allegro de „bijuterii” semantice: „Dincolo de Bariera oraşului, în spatele unei strânsuri de arbuşti care stau înghesuiţi, ţinându-se cu crengile după umeri, fiind parcă într-o horă perpetuă, roua dimineţii stăpâneşte efemer peste vechiul Hipodrom de cai” (Op. cit., pag. 33), cu aerul romantic al unor compuneri de elevi eminenţi.

De data aceasta, o altă „istorioară” despre Brăila,

cu Hipodromul din apropierea Parcului Monument, construit în 1903, şi cursele de cai, spectacolul de elită al protipendadei portului dunărean, din perioada sa cosmopolită şi cea mai prosperă, când, între cele Două Războaie, aici, „...la Brăila, la tanti Elvira!”, se stabilea preţul grâului pentru Europa; dar era şi leagănul muzicii de calitate, „mica Vienă”, cum i se spunea măgulitor Brăilei, iar brăilenii melomani erau gratulaţi orgolios „napolitanii de la Dunăre”. Din păcate, după Război, cu un alt regim politic, „acest gen de activitate era poate prea rafinat..” (Op. cit., pag. 35), iar hipodromul de cai a fost desfiinţat în 1962, pentru a se construi un cochet cartier de blocuri.

Ca o particularitate stilistică, în fiecare povestire, prozatorul Cătălin Lungu... „introduce...” o altă „poveste”, ca un intermezzo epic, pe aceeaşi „linie melodică” dar cu „variaţiuni”, în care virtuţile sale de narator pun în cumpănă realitatea textului iniţial cu textul altei realităţi, ca cea venită din copilăria personajului Codruţ, din vremea fericită când, împreună cu bunicul

Volumul de proză „Povestiri din vremea dropiei...”. Editura Proilavia, Brăila, 2015, 80 de pagini, semnat de scriitorul Cătălin Lungu, adună şapte povestiri scrise într-un „dolce stil” de-o melancolie învăluitoare, „ca la gura sobei!”, pe un registru narativ şi-ntr-o notă de Ev străvechi de început de lume; o epopee a memoriei personale axată pe acumularea şi suprapunerea polifonică a amintirilor despre oameni şi, mai ales, despre locuri; între fabulos şi straniu, percepute ca o dependenţă de emoţii.

Proze scurte inspirate din arealul misterios al Bărăganului brăilean, literatură pentru copii şi adolescenţi, cam în aceeaşi notă de ludic şi reliefuri simbolice, cu certe repere dintr-un spaţiu al verosimilului, pe linia epicului obiectiv, cu antecedente biografice explicite, ca de- altfel şi în celelalte cărţi semnate de poetul şi prozatorul Cătălin Lungu: „Un canguraş prin oraş”, „Norişor”, „Pescăruşul Tomis”, „ZooAlfabet în rime”, „Muguri de brad” şi „Când din rădăcini cresc aripi...”

„Salcia lui Mihai”, povestirea care... deschide volumul, evocă vremuri demult apuse, pe o legendă despre naşterea oraşului de la mal de Dunăre, IBRAILA, cu istoria sa zbuciumată, raia turcească secole de-a rândul, aflată în aria de interese politice a două mari Imperii, Turcia otomană şi Rusia ţaristă; Brăila, cu configuraţia sa urbană de forma unui generos arc de cerc, care creşte concentric cu o salbă de străzi, de la Dunăre la Dunăre, desen urbanistic inedit, pe care-l mai au doar oraşele Giurgiu şi Odessa, porturi la Dunăre sau la Marea Neagră, făcut după planurile şi „poruncile” generalului Kiseleff.

Chipul Brăilei cu Centrul vechi amintind şi astăzi de stradalul medieval, în care domină o bisericuţă creştină, fostă geamie musulmană, imagine „desenată” melancolic, cu accente evocatoare expresive; „Privit de sus, oraşul Brăila închipuie tainic imaginea unei imense sălcii, care îşi pleacă cu dor ramurile pe malul fluviului” (Op. cit., pag. 16).

Cea de-a doua povestire, „Orologiul”, rămâne tot în spaţiul sentimental al prozatorului, din zona imaginativului, manierist prin insistenţa detaliilor, pe un registru stilistic, care ţine mai mult de elocvenţă decât de imagine, ca o himeră, ca un joc de umbre şi lumini, cu frisoane epice în forţarea firescului. Un „Ceasornic” monumental amplasat în Parcul central, ca o emblemă culturală, cu o simbolistică uşor desuetă de... Tour Eiffel, trecut prin „furcile caudine” ale contestării, ca să devină apoi emblemă edilitară: „Una dintre cele mai reprezentative construcţii din Piaţa Traian, ...

său, asista la acele curse de pe hipodrom, urmărindu-l pe Haiduc, calul său favorit...

„Grădina obştească”, cea de-a patra povestire, păstrează acea aură de reper civic şi de emblemă definitorie pentru Brăila, Grădina Mare, un parc de mici dimensiuini dar încărcat de istorie: Castelul de Apă, construcţie înaltă de 35 de metri, ridicată în 1912, sau labirintul de hrube, construite de pe timpul turcilor. Şi, din nou, un alt interludiu cu liniştea molcomă a doinelor Bărăganului tulburată de... „torentele” legendarului Terente şi de acorduri uşor... păcătoase ale sloganului uşuratic... „La noi la Brăila... / Se vinde plăcerea cu chila!”

„Otis tarda”, a cincea povestire inspirată de... „legenda avicolă” a Bărăganului, cuvânt de origine cumană (vârtej, vifor, furtună), dropia, metafora-simbol a întinderilor aspre ale ciulinilor câmpiei de sud-est, „otis tarda”, în limbajul biologilor, subiect de literatură într-o altă... „reţetă”, în afara celei din bucătăria delicateselor vânătoreşti, care au dus la exterminarea ei şi „De atunci, dropia refuză să se întoarcă. Ne-a lăsat spre aduceri aminte doar câteva poveşti despre delicateţea ei...” (Op. cit., pag. 55).

„Pântecele dintre ape”, penultima povestire, modifică abrupt aria tematică a cărţii domnului Cătălin Lungu prin frisoane epice, cu pagini dramatice din rezistenţa împotriva unei ideologii aberante, cu torţionarii care au anihilat, prin violenţă, acoperită de lozinci şi ipocrizie fardată cinic, elita clasei politice româneşti interbelice.

Şi o poveste paralelă despre naşterea Insulei Mari a Brăilei, pământul dintre ape, într-o dramatică jertfă, când deţinuţii au apărat cu trupurile lor digul ameninţat de pericolul apelor învolburate şi au salvat cele 70.000 hectare de pământ roditor.

„Chinovia”, ultima povestire, de inspiraţie religioasă, aminteşte despre o mănăstire de obşte, chinovie, ctitorită de domnitorul Matei Basarab în perioada 1636-1637, la Măxineni, la confluenţa râurilor Siret şi Buzău, în judeţul Brăila. Remarcabilă este şi de data aceasta povestioara paralelă, „Acvila cruciata”, cu o întâmplare de demult, când Brăila era raia turcească şi, ca şi acum, în epoca nefastă a unui alt terorism religios care ameninţă Europa, se pare că ar fi nevoie de o altă Cruciadă.

„Povestiri din vremea dropiei...”, o carte adresată copiilor şi tinerilor, pe care scriitorul Cătălin Lungu îi protejează de violenţa prezentului prin poveşti de altădată, în care lupta dintre rău şi bine era finalizată prin victoria BINELUI.

POVESTIRI DIN VREMEA DROPIEI...

Dumitru Anghel

de Cătălin LUNGU

RECENZIE


î

Intelectualul de bucatarie Nicolae Manolescu infesteaza memoria lui Noica.In “Adevarul”, pe banii nostri, scursi in buzunarul tortionarului cultural

din fondurile speciale ale SIE

Nota redacției: I-am trecut multe cu vederea lui Nicolae Manolescu. Deh, coleg mai în vârstă, îl respect, îl menajez chiar, dacă e cazul. Aceasta era regula la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța. Aflu din articolul dlui VICTOR RONCEA că NM s-a dat la Noica… Asta nu mai poate fi iertat!…

Cercetatul de ANI si pensionabilul de la UNESCO N. Manolescu, de profesie intelectual de bucatarie (vezi foto via Wikipedia), il ataca grotesc si grobian pe Constantin Noica, marele ganditor de dreapta de o valoare universala si fost detinut politic in perioada Securitatii bolsevice, in cotidianul Serviciului de Informatii Externe, “Adevarul”. Adica “Pravda”, ca sa ne exprimam mai pe intelesul patronilor lor.

Noica este mort. Manolescu, fostul propagandist stalinist de sub pulpana lui G. Ivascu si, apoi, silit de circumstante si abnegatie, mare gurist ceausist, pare, in ciuda varstei, sa mai miste. Inca. Fiul de legionar care si-a tradat parintii si neamul joaca tontoroiul pe cadavrul lui Noica, fezandat sadic de Gabriel Andreescu, un curlangiu ramas cu sechele interne supurate si chiar cronicizate dupa ce a fost refuzat violent de Remus Cernea, altfel disident de serviciu al unui lumi in declin , handicapat sufleteste gradul III si grav bolnav de anticrestinism, dobandit pe fondul frustrarilor sale de minoritar sexual. G. Andreescu uraste cu nesat romanii, cel mai probabil de cand Rechinul – regretatul si legendarul contraspion Alexandru Tonescu – i-a dat o palma de i s-a rasucit capul de trei ori in loc, dupa ce fusese prins intr-un schimb de documente cu un agent KGB care actiona sub steag strain, cu acoperire de diplomat sud-american.

Constantin Noica a ajuns in inchisoare, condamnat la 25 de ani de munca silnica, in urma unui denunt al magistrului lui Manolescu, funebrul Zigu Ornea, cei doi fiind cunoscuti drept un fel de lustragii cu limba ai “maestrului” kominternist al “Lojei de la Comana”, membrul CPEx al CC al PCR, Gheorghe “Gogu” Radulescu. In articolul din “Pravda” SIE, Critica criticii II. Dosarul lui Constantin Noica, precedat de mai anostul I, intelectualul de bucatarie sustine ca nici Lăncrănjan (alt mort si mare roman) sau Săraru “n-au scris lucruri mai îngrozitoare” decat Noica. Ciudat, in decembrie 1989, cu doar cateva zile inainte de busculada, cand cobora alaturi de Zigu Ornea, ambii destul de aplecati, din limuzina neagra a lui Gogu Radulescu, pentru a o admira pe Valeria Seciu in “Arta iubirii” la teatrul unde rupea bilete Catalin Harnagea, Nicolae Manolescu ii spunea “saru’mana, boierule” conului Dinu Sararu. Cand o sa-l prinda odata Sararu cu bastonul de dupa ceafa si o sa mature toata curtea Uniunii Scriitorilor cu hoitul lui, atunci o sa vedem cum o sa-si aduca aminte de formula magica de adresare pentru a fi iertat de la neantizare.

Dar sa ne intoarcem la “critica criticii”, textuletul de turnatorii literare conceput in vitro pe baza cartuliei lui G. Andreescu „Cărturari, opozanţi şi documente – Manipularea Arhivei Securităţii“ (in care am inteles ca mi se dedica un intreg capitol). Pe ce se intemeiaza aceasta critica a criticii? Manolescu dixit: “Iată doar o jumătate de rând din cele 29 de pagini ale unei declaraţii, date la ieşirea din închisoare, în 1964, despre Emil Cioran: „Nu-i un om, e un refuz uman“.” Carevasazica, criticul prezinta si analizeaza o jumatate de rand dintr-o declaratie de 29 de pagini. Uau! Mai ceva ca afirmatia de gâgă din teza lui de doctorat in care scrie ca “Demiurgul îi oferă lui Hyperion marea cu sarea”.

E bine ca a ajuns N. Manolescu sa-i refuze lui Noica insusi dreptul de a gandi. Mai ales despre un coleg de generatie, care a trecut de la un hitlerism exaltat la un legionarism inflacarat dar apoi negat, pentru a ajunge in cele din urma la un nihilism disperat. Nu sunt eu cel in masura sa-l judece pe Cioran, desigur. Dar inainte de a-si permite Manolescu sa-l judece pe Noica eu ii doresc sa stea in inchisoarea macar o zi din cele peste 2000 traite de marele ganditor in temnitele bolsevice in care a fost aruncat de turnatoriile lui Ornea. Cam atatea zile cate a petrecut el la Paris, cu doua dintre nevestele lui, ca ambasador la UNESCO, alegand sa stea intr-un apartament pe Champs Elysees a carui chirie a costat pana acum romanii circa o jumatate de milion de euro.

Ca unul care am contribuit la publicarea de catre profesorul Constantin Barbu, discipol si exeget al lui Noica, a 20 de volume din Arhiva Neagra – Dosarele distrugerii elitei romanesti – Procesul Noica-Pillat, ce contin documente provenite din Arhivele CNSAS sunt, insa, in masura sa-l contrazic pe cioclul literaturii romane. In Dosarele lui Noica de la CNSAS nu ies in evidenta “jumatatile de randuri” scoase din context de Manolescu in procesul neo-bolsevic de demitizare si reincarcerare culturala a elitelor romanesti in care este angrenat, cu toate motoarele pe care i le ung, pe banii nostri, structuri care ar trebui sa apere statul roman (cam greu, totusi, pentru un trabucar al tuturor regimurilor). Nu, nu remarcile critice ale lui Noica sunt cele care umplu dosarele de intuneric ci haul oribilitatilor sinistre ale tortionarilor, pe care, iata, Manolescu, ca intr-o perversa rasturnare alb-negru orwelliana le omite pentru a infiera insa “crimele”… victimei. Revolvo, ca nu degeba militanul gandirii e platit de Ministerul “Adevarului”. Mai grav e ca, daca “Adevarul” intors pe dos apartine SIE, conform surselor de pe piata media, chestia asta se petrece din taxele noastre, sub obladuirea “comandantului suprem”.

Fara indoiala, Manolescu este nu numai unul dintre cei mai buni tortionari culturali si ideologici actuali, demn urmas al tovarasilor Gogu si Zigu, dar si exemplul perfect de produs expirat si zombi reeducat al sinistrului regim de ocupatie bolsevica a Romaniei.

Pe tema Constantin Noica o sa-l las insa pe profesorul Constantin Barbu sa-i ofere o lectie cu vergeaua la fundul plin de pene si bube al plagiatorului epocii de aur, care mai zvancneste inca

Manolescu în cârdășie cu Gabriel Andreescu împotriva lui Noica?!

sacadat si haotic, imprastiind otrava din gatul retezat, dupa ce tocmai a fost decapitat pe treptele revistei Tribuna din Cluj. O sa ma mai refer insa – aparandu-l pentru ca el nu mai poate sa o faca, de pe pamant – la un al treilea mort cu care se razboieste, “curajos”, cel care va ramane in istorie doar cu descrierea sintetica si perfecta facuta de George Calinescu: N. Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”.

Dupa “dusmanul poporului” Constantin Noica, lista neagra adusa la zi de komisarasul cel viteaz il cuprinde in articolasul sau kafkiano-orwellian si pe adormitul intru Domnul Andrei Vartic, inimosul basarabean luptator, la propriu, cu KGB-ul, dar si pe subsemnatul, Victor Roncea, cat si pe Ion Varlam, un anticomunist pur-sange, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi. Interesant, nu? Dupa modelul Tismaneanu, de comunist “anti-comunist”, sau Marius Oprea, de turnator “anti-turnator”, Manolescu vrea cumva sa ne convinga ca e un kaghebist “anti-kaghebist”?

Manolescul lui Gogu si Zigu mai afirma negru pe alb ca Gabriel Andreescu il “absolva de colaborare” cu Securitate, “cu dovezi greu de respins”, pe Mihnea Berindei, printre altii. Ce va spuneam: baieteii astia batrani sunt deja “Instante de Judecata”!

Manolescu dixit: “În capitolul despre Mihnea Berindei, de exemplu, critica priveşte interpretarea incorectă şi calomnioasă a dosarului. Gabriel Andreescu demontează meticulos acuzaţiile aduse unuia din cei mai aplicaţi adversari din emigraţie ai comunismului, de numele căruia se leagă o mulţime de manifestări şi atitudini care au pus în dificultate regimul, chiar dacă acuzele provin de la indivizi certaţi cu adevărul şi cu morala, precum Victor Roncea, Andrei Vartic sau Ion Varlam, şi ar putea fi foarte bine ignorate. Sprijinindu-se pe documente, autorul cărţii spulberă alegaţiile ipochimenilor cu pricina, false de la un capăt la altul.”

De ce se lupta Manolescu, mortul viu, cu putoarea lui pestilentiala de agent neo-kominternist, cu mortul frumos Andrei Vartic? Poate pentru ca in recentul numar al revistei Tribuna in care se anunta decesul mafiei culturale de la Cluj, curajosul Mircea Arman publica un eseu de-al lui Andrei Vartic, care se incheie astfel:

“Mihai Eminescu este adevãratul lider spiritual al natiunii române si calitatea aceasta, mai ales în conditiile de temut ale hãurilor globalizãrii – politice, morale, tehnologice – dar si a cataclismelor naturale si climaterice, nu

Ion Coja


secretar, cu aplauze. Mă ridic, absolut sobru: ca unul de la secția romanică și din departament, propun un seminar de studii latine (ori romanice) în India. Există argumente numeroase, le pot aduce și aici. S-au adus și la Aurangabad, unde am fost. Spaniola e in news, franceza și italiana sunt importante pentru India, indo-portugheza merită mai mult studiată, româna se predă numai aici.

Am vorbit și cu secretarul tocmai acum ales, e de acord. Cred că departamentul poate lua un good lead în această direcție.

Perplexarea de la început – șeful era în fața fostului șef, cel cu bunyan-ul – s-a diluat. Un seminar, mai multe seminare. Să facem un comitet care să se ocupe de organizarea seminarelor. Cine se oferă voluntar?

Nimeni. Pe cine propuneți? Câteva voci: Anca. Replică: Indu Leka. Să fie de la mai multe limbi, vrei Gerhard? - Da. De la toate limbile, și cel care e singurul, la una dintre limbi. Cine să fie convenor? Pol: Anca are experiență internațională și academică mare etc. Șeful: Indu Leka. J. L.: Anca.

Discuții separate. Intră Julka. E anunțat că s-au tradus numele. L-am ales pe AVP. Am format un comitet cu câte un profesor de la fiecare limbă pentru organizarea de seminare și simpozioane. Mar. se plânge de asistența medicală. Mai sunt probleme ale visiting-ilor?

Că mi s-a scris o scrisoare... că ăla răspunde de aia, ăla de aia... biblioteca... cluburile... vine

în 6 sept. bulgărescul, apoi rusescul și celelalte... Întreruptă întrebarea lui Shu. Despre Institut-Institute. Digresiuni kilometrice. BA, MA courses în colegii, cum să se intre acolo, să nu se vină aici. Alegera studenților și gunda-ismul lor. Alegerea unui comitet de cercetare, toți profesorii din dept + 3 de la istorie, MIL, hindi, poate și sanscrită. Esa, nemaiadmis în M. Phil committee, pe chestie de pensie.

A, institutul. A venit o scrisoare semnată de secretarul UGC, să se înființeze un institut de limbi slave, ca un departament separat, ha, și acolo sunt trecute și româna și maghiara. Am vorbit cu Gyulla. Am zis că româna nu e slavă. Ne-am întâlnit șefii de dept. Se prevăd, obligatoriu, cursuri MA în rusă, un puternic sector de traduceri, îndeosebi științifice, din rusă. Să propunem, da, institute germanice și romanice.

Mă ridic: cum e cu româna? Vedeți, n-aveți decât să mă puneți să predau româna într-un institut de limbi slave, dar ei trebuie să-mi mărească salariul foarte mult. Iar eu voi cânta ceva neînțeles pentru ei, știți, eu sunt un artist? Pot să invit pe secretarul UGC la mine în clasă? Lucrurile au luat-o în coadă de zvârlugă. Nici măcar aici n-ar fi ajuns, dacă nu pleca fostul șef, GM.

25.08. 82. Delhi.Bat la mașină direct. Este vorba de o scrisoare semnată de secretarul

University Grants Commission, din partea guvernului, către universitate, asupra înființării „Institutului de limbi slave”. Ludmila Jivkova: eventual că și un departament separat, incluzând și româna și maghiara. Scrisoarea e disputată în două tabere – una, care vrea institutul și mă provoacă de ani de zile, inclusiv azi.

Alta, actuala șefie, care n-ar avea de câștigat personal și, deci, după ce nu se mai putuse ține secretul, în ședința de consiliu tot de azi, a surâs platonic la argumentele de bun simț pe care nu numai eu le-am adus, precizând că departamentul a răspuns ori are de gând să răspundă că româna nu e slavă. La atâta evaziune, tot ce-am putut face, după o oră pe alt subiect înrudit, a fost să invit secretarul UGC în clasa de română.

Nesemnat, nenimic, povestea fiind mai lungă. De dimineață – trecutul, numeralul, sorcova. Oprit pe culoar, strigat „Dr. Tagore”. Întorc: „Am auzit că ați băgat româna la slave”. „Cunoaște pe Dr. Subramanian (de rusă), mare specialist în română ” de-l întreb „știți română?” „Nu.”

Iar fostul șef al dept. reia: „Româna e sub bunyan tree, de la Moscova”. „Acolo nu crește bunyan-ul”. „Ba da”. „Dar în orice copac, păsările cântă alte cântece. În plus, e un copac cu rădăcinile în cer și ramurile pe pământ”. „Așezi lucrurile cu capul în jos”. „Nu eu, mata. Nu e bunyan-ul un copac indian? Și arborele indo-european nu cuprinde întâi indo-iraniana, abia sfârșind unde zici mata?” Apăruseră, inclusiv marinarul negru: „Oare știe ce înseamnă bunyan tree?” „Cred că da”.

Mă retrag să mă văd cu AVP și studenții de franceză. Citim Malarmee. Trecem la teatru, după un colocviu asupra modernității. Introducerea la teza lui, pe care tot voiam eu s-o cunosc – ne-o citește la toți, nu numai, sper, din prudență. În orice caz, suntem inspectați de șef – întors pe dos – se grăbește ora ședinței.

Ofer crestomația, pentru Camus, parcă dansatoarei. Mă anunț și eu, pentru data viitoare, cu „L’imagination de Baudelaire”. AVP traduce prathibha cu l’elan vital. Impresionantă introducerea lui. Poate chiar vom scrie o carte împreună. Din ușă, fostul șef al dept., GM: voi duce acum o luptă – sunt gata să mor glorios, îi zic.

Mai devreme, pe culoar, îi spusesem d-nei V. că-mi rămâne s-o iau pe jos până acasă dansând bangra , ea sărind că – vai, ce element disruptiv aș fi. Intru. Că se aștepta pentru mine. - S-a anunțat la 11. - Nu e 11? - E fără un minut. Mai vin alții. Lângă mine în dreapta stă neamțul, în stânga sârbul. Cum bura e pe sârbește vifor, mă pregătesc de bură de-a noastră. Se traduc numele indiene ale colegilor noi și vechi, zei și sublim. Se preferă ceai, cafea, răcoritoare.

Deschizând, șeful, că numele lui e Neînfricatul. Alegem pe AVP

i-o poate lua nimeni. Timpul lui Eminescu abia vine!”

Vine, Manolescule! Vine timpul lui Eminescu si va va lua pe toti, ca intr-un tavalug, si dusi veti fi!

Dincolo de ipochimenita pe care incearca s-o arunce altora, in oglinda, ca sa scape de ea, dupa ce Calinescu i-a incastrat-o cu fierul rosu in istoria literaturii (si nu numai acolo), pentru eternitate, e de observat sintagma comunistoida care deonta un tic mental de care, se vede treaba, nu poate sa se dezbare: “indivizi certaţi cu morala si… etica socialista”, cumva?

Ca sa vorbim si “sa ne sprijinim” pe documente, eu o sa prezinta doar, fara prea multa meticulozitate ci pur si simplu asa, direct, Adeverinta primita de la CNSAS de numitul “absolvit” Mihnea Berindei. Nu zic nimic. Va las pe Dvs sa trageti propriile concluzii. Dar aveti grija sa nu va prinda demon-tacii de serviciu de prin “Pravda” comunista. Asadar, actele “vorbeste”:

Pssss. Nu spuneti nimic. Sa nu-i deranjam cu vreo “jumatate de rand” rostit pe corifeii “Pravdei”, Manolescu si Andreescu.

As vrea, totusi, sa adaug eu un rand-doua, despre un anume “Marin”. Tzin sa fie, tzin sa fie? Nu stiu. Poate intelectualul de bucatarie de pe la scularie? Dar sa vedem mai bine ce zicea ofiterul lui de caz, candva pe la ’69:

ȘI UN LENIN ROȘU

„Pentru ultima oară vă atrag atenţia să puneţi în lucru prin mapă acest element. În termen de trei luni să rezolvăm cazul. Prezentaţi o schiţă cu sarcinile ce vi le propuneţi.”

Sa mai adaugam ceva? Hmmm. Poate putin mai mult de jumatatele de rand asta:“Din studiul dosarului rezultă că dintr-un anumit punct de vedere, susnumitul ar prezenta

interes pentru organele D.G.I.E., ţinîndu-se cont de pregătirea sa şi, mai ales, de relaţiile ce şi le-a creat în Franţa şi R.F. a Germaniei.”

Sau poate o mica caracterizare (fara virgula):“In discuţii face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că are ură

împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.”

Dar, totusi, Doamne, iarta-ma!, Mihnea Berindei, trotkistul binecunoscut, e, conform lui Nicolae Manolescu si gazetei de perete a SIE ”unul din cei mai aplicaţi adversari din emigraţie ai comunismului”?! Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha! Sa radem deci cu Azorel si Miaunel. Dar cel mai bine sa-l las pe domnul Ion Varlam, colegul de lista neagra certat cu “etica si morala”, de felul lui aristocrat, inchis de la 14 ani in inchisoare, cu 9 ani de temnita, sa va spuna.

Nu inainte de a recapitula, totusi, ce vrea sa ne spuna Manolescu:1) Nicolae Manolescu, aflat pe “lista alba” a DIE, propagandist stalinist si navetist aproape

lunar in Franta si Germania in timpul “odiosului regim comunist”, de multe ori chiar calcandu-se pe picioare cu celebrii comici ”disidenti” Pat Liiceanu si Patason Plesu, gardagii lui Noica, plus trotkistul Mihnea Berindei, rezident in Franta si autor al Declaratiei de la Budapesta, recrutatul cu doua nume de cod, reprezinta “anticomunismul aplicat” (corect “aplecat”) iar basarabeanul Andrei Vartic, arestat si hartuit de KGB, si Ion Varlam, fost detinut politic din frageda tinerete, plus mitocanul de mine, suntem “indivizi certati cu adevarul si morala”.

2) Satrapul proletcultist Zigu Ornea, despre care se spune ca este delatorul care l-a bagat pe Noica in puscarie si fondatorul “Dilemei” lui Plesu (sotul Catrinelei de la DIE), este pentru Manolescu “regretatul meu prieten si al lui Ion Iliescu“, un marxist (scuzat: “cum altfel?”), care “a luptat cu naţionalismul brusc redeşteptat de după Tezele din iunie – 1971” iar despre Constantin Noica, genialul filosof care a trecut prin inchisorile comuniste, trebuie sa ne intre bine in cap ca ”Gabriel Andreescu are dreptate să vadă în Noica cel mai eficient agent de influenţă dintre toţi intelectualii români din regimul comunist, suferind de „complexul Stockholm“, al ostaticului care empatizează cu torţionarii.”.

George Anca



î

Primesc de la Nicolae Danciu Petniceanu, romancier din Caraș Severin (satul Petnic; dânsul este stabilit în Merhadia unde desfășoară o febrilă activitate ziaristică, scoțând, între altele, o revistă de studii eminesciene și mai multe cărți cu aspect de album pe tema Eminescu) o carte cu titlu ciudat: „Cei trei din Piața Amzei”, având pe copertă fotografiile lui Eminescu, Slavici și Ecaterina Szoke Slavici1. Printre fișe de personaje politice din jurul lui Eminescu (destul de convenționale acestea, dar informația interesantă sare din amănunte uneori), scenarii privind împrejurările lui 28 iunie 1883 în viața poetului, comentarii la unele poeme etc. – îmi atrage atenția, la autor, o anchetă de teren în Lipova, pe urmele Ecaterinei Szoke Slavici, prima soție a lui Ioan Slavici. Aici, în cimitirul catolic din localitate, este cavoul familiei Mogyarosi Szoke, iar la primăria din Lipova autorul a descoperit actul de deces al „Magyarosi Szoke Katalin, fiica lui Ianoș Șolomon și Barbala, decedată în etate de 68 de ani” la 29 ianuarie 1912. Tot aici autorul descoperă o tradiție de familie cu totul interesantă, pe care o redă. Este vorba de înregistrarea unei convorbiri recente (2015) cu octogenara Viorica Onu, strănepoata Anei Vancu (sora mai mică a Ecaterinei, născută în 1846 și căsătorită cu acest Vancu, un funcționar la Consulatul austriac din București). Doamna Viorica Onu este sora profesorului Liviu Onu, cunoscutul universitar bucureștean, editor de texte din literatura română veche, teoretician al editologiei și… polemist de temut; e de mirare că aceste amintiri ale surorii sale a trebuit să aștepte până acum – dar numele ilustrului frate, trecut în lumea umbrelor de câtva timp, este, cel puțin, o garanție în plus că ele sunt autentice. În casa doamnei Viorica Onu se află un tablou al lui Slavici și, pe peretele dimpotrivă, unul al Ecaterinei Slavici; sora sa, Zina Elvira, locuiește în Timișoara și are, de asemenea, în casă tablourile acestea (probabil, reproduceri – vor fi fotografii de familie, dl. Petniceanu nu ne spune; la iconografie pune două fotografii ale surorilor Szoke, din colecția doamnei Viorica Onu, făcute de Carol Pop de Szatmari în 1868 – dar sunt, mai mult ca sigur, format de carte poștală, nu se puteau pune pe perete). Această tradiție comunicată de doamna Viorica Onu din Lipova susținem că între Eminescu și soția lui Slavici a fost mai mult decât o relație pasageră, o legătură de lungă durată, că poetul a fost de mai multe ori cu soții Slavici la Lipova, vara, și chiar după divorțul celor doi, din 1885, ar mai fi vizitat-o aici pe Ecaterina, cea căreia i se zicea Cătălina și care – completează dl. Nicolae Danciu Petniceanu, dă numele Cătălinei din poemul Luceafărul. Cu vorbele dânsului: „S-a dus în vilegiatură în lipsa lui „Cătălin”, a Pajului Cupidon din poemul Luceafărul”. Remarc, totuși, că e forțată comparația: poetul ar fi, aici, Hyperion însuși care intervine în viața cuplului Cătălin-Cătălina după ce se hotărăște să se retragă dintre pământeni!? Bag seamă, însă, că romancierul trebuie să interpreteze astfel triunghiul – pentru că, altfel, ar rezulta că rolul lui Hyperion îl juca Slavici însuși, ceea ce este cu totul de neconceput (deși…Titu Maiorescu se considera, în amintirile lui Brătescu-Voinești, el însuși Demiurg față de Eminescu-Veronica Micle). Această ipoteză ar schimba mult datele problemei în privința lui 28 iunie 1883, ziua când Eminescu a fost scos din viața civilă. Ecaterina, catolică ferventă, cu soră măritată cu un funcționar la Consulatul austriac din București, are loc în presupusa cabală care a dus la internarea poetului: ea l-a alertat pe Maiorescu, ceilalți prieteni din jurul

lui Eminescu erau insignifianți (criticul notează că pe inginerul Simțion, împreună cu care va face planul ducerii poetului la stabilimentul doctorului Șuțu, acum îl primește prima dată în casă), ea certifică, așadar, adevărul ca prietenă/cunoștință comună – și cere ajutorul „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că foarte rău”. În termeni juridici, ea este autoarea denunțului. Voia să-și salveze căsnicia, să n-o afle bărbatul… Ipoteza e halucinantă în ceea ce-l privește pe Eminescu, trădător al celui mai bun prieten … sau, poate, cu adevărat posedat de amor spontan. În discuție nu intră, însă, trăsăturile de caracter. Argumentul doamnei Viorica Onu are și un temei documentar, pe care-l redau: „După ce a divorțat de Slavici, tușa Nina /Ecaterina Szoke/ s-a stabilit la Lipova, unde avea nepoți și alte rude. Și-a cumpărat o casă și a cerut primarului ca strada pe care se află casa ei să se cheme STRADA MIHAI EMINESCU, așa se cheamă strada și acum, sper că v-a spus sora mea.(…) Mai mult, lipovenii păstrează amintirea că Eminescu ar fi fost la Lipova, în vizită la tușa Nina, și după ce ea divorțase de Slavici.” Lipsește cronologia: când s-a stabilit Ecaterina Szoke la Lipova, când a cumpărat casa, când s-a dat numele străzii? E un vag nedefinit; evident, în timpul vieții lui Eminescu nu i se putea dedica o stradă undeva, în Banat – deci, va fi după 1889. Arhivele, domnule Petniceanu, asta ne mănâncă timpul. Probabil că profesorul Liviu Onu, un împătimit al arhivelor, a căutat și n-a găsit – de aceea a oprit zvonul public în el și în familia sa. Divorțul s-a semnat în 1885, la 18 noiembrie – iar amintirea unui Eminescu în vilegiatură la Lipova între 1883 și 1889 este greu, dacă nu imposibil de probat. Autorul nostru, romancier cu multă fantezie, spune că poetul ar fi putut veni aici în 1885, pentru că s-a mai plimbat în acest an. Da, el a fost la Odesa în 1885, dar vara, în august-septembrie, apoi intră în măcinișul Iașilor. Mai târziu va merge la Cernăuți, la sora sa Aglae. Lipova, pe de altă parte, nu putea să-i fie străină – pentru că el cunoștea binișor Timișoara, din tinerețe. Totul este posibil, dar nimic nu se probează, după cum vedem. Sub expresia doamnei Viorica Onu: „lipovenii păstrează amintirea” nu are cum să stea o dată certă. Slavici a fost căsătorit cu Ecaterina Szoke din 1875 până în 1885, și Eminescu era destul de des la Slavici mai ales în anii 80; vizite împreună, toți trei sau, poate, Eminescu însuși având o parteneră – sunt de presupus; poate chiar și singur poetul va fi venit pe aici. Nu era nevoie să știe lumea exact când a divorțat doamna, ca să stabilească în funcție de asta statutul de oaspete al domnului; iar dacă cineva vine în vizită la o familie, lipsind capul familiei de acasă, nu înseamnă neapărat că are alt scop decât cel pe care-l declară: să-și prezinte omagiile, să întrebe de sănătate etc. În Lipova înțeleg că sunt și băi, atât de căutate de către poet: iarăși motiv de a veni pe aici… Două confruntări sunt de făcut: cu scrisorle lui Eminescu – și cu documentele de arhivă cercetate până acum. Iată scrisoarea din 17 martie 1882 a poetului către Veronica Micle: „… Uite ce zic eu. Madame Slavici e în sfârşit hotărâtă să ia casă şi o ia în Podul Mogoşoaiei, în centru pot zice. Acolo îmi dă mie două odăi, fiecare cu intrare separată, cu toate acestea comunicând una cu alta, pe 60 fr. pe lună amândouă. Foarte ieftin pentru locul acela. Aceasta va fi locuinţa provizorie pân’ la toamnă, când, după cum ne-am înţeles, vii aici şi aranjem o mai mare statornicie în viaţa noastră.

…”2 Aici avem intenția cumpărării casei din Calea Victoriei Nr. 15 (lângă actualul Magazin Victoria). Mai înainte, la 22 februarie 1882, poetul îi scrisese prietenei sale: „„Acum venirea ta la Bucureşti. Tu aici, la Slăvicioaia, nu ai unde te adăposti. A sosit precum ştii Vondracec, a sosit în urmă şi Vondracesa, nervoasă şi certareţă, talpa iadului cum s-ar prinde; s-au perindat de atunci mai multe slujnice şi mai multe capete sparte. Ceea ce cred dar de cuviinţă e să-ţi caut o odae în Centrul oraşului, destul de mare pentru a încăpea două suflete înamorate. Însă Momoţi, îmi trebuie timp să caut…” 3 Despre aceeaşi familie Vondracec, (care vedem că sunt petrecăreţi, scandalagii, dar şi că au legătură cu lumea teatrelor) într-o scrisoare nedatată: „Altceva. A venit sora Slăvicioaiei şi cumnatul Slăvicioaiei. „Cacasă” face treburi bune cu teatrul lui Ionescu, dar odae pentru tine nu mai e pe-aici, încât o să-ţi îngrijesc alt cuib mai gentil, mai la centru şi ştii tu? Nu tot jumere şi usturoi şi usturoi şi jumere. Altă cale luăm în viitor. Da doarme Vondracec de-i merg petecele, c-a venit târziu de la beţie. Acum sunt 5 şi 4o de minute. Va să zică, patruzeci şi unu, şi două de minute de când vorbesc cu tine ca şi când ai fi faţă. Lasă-mă să dorm, Veronică, mă rog ţie, că azi trebuie să mă duc la şapte la redacţie.” 4 Scrisoarea trebuie să fie din aceeaşi perioadă, din jurul lui 25 februarie 1882. Numai că…sora Ecaterinei Szoke se cheamă, după soț, Vondracec, iar acest Vondracec pare a avea legături cu lumea teatrelor, nu cu stimatul Consulat austriac…E altă soră? E aceeași, dar alt soț (o căsătorie anterioară, adică)? E un joc de cuvinte ironic al lui Eminescu pe perticula nobiliară nemțească „von”, pe numele Vancu și pe Dracula? Of, vorba lui Eminescu: Lasă-mă să dorm, domnule Petniceanu, că mâine am treabă multă prin biblioteci… Trecem…Dar să confruntăm această tradiție de familie, scoasă la iveală de dl. Nicolae Danciu Petniceanu, și cu documentarea domnului Dimitrie Vatamaniuc. De data aceasta ies la iveală alte neconcordanțe, chiar flagrante. După această documentare, reiese că Ecaterina Szoke: „Săracă nu era și-și administra singură averea. Avea casă în București, proprietate la Baia de Aramă, vreo 7.500 lei credit funciar și 1.500 de lei amortizabili. Intrase în legături de afaceri cu o Nină, ce se apucase să-și facă o moară. Avea și Nina o seamă de venituri și Ecaterina Szoke Magyarosy îi interzice lui Slavici să o întrebe asupra provenienței lor. Nina nu lucra singură ci cu un oarecare Arsenie, mare ticălos…”5 Nu cumva aceasta este „tușa Nina” din amintirile domanei Viorica Onu? Nu cumva fosta soție a lui Slavici s-a retras mai întâi la Baia de Aramă și a venit mai târziu la Lipova? Asemenea informații care se leagă bine în scenariul unei așa-zise conspirații dar nu se potrivesc în firea lucrurilor, în biografia lui Eminescu, în biografia lui Slavici, sunt greu de administrat și duc mai degrabă la proverbul cu minciuna și picioarele scurte. Noi o înregistrăm ca atare pe aceasta – cu mențiunea că trebuie probată documentar: cine, unde, când, cum, de ce. Acceptăm chiar că Ecaterina Szoke era foarte frumoasă, subțire și înaltă, cu ochii albaștri, portret feminin ideal pentru Eminescu. Dl. Petniceanu merge până acolo încât o dă afară din biografia amoroasă a poetului pe Veronica Micle pentru a-i face loc ei. Nu știu dacă-l crede cineva: Veronica Micle era o frumusețe feminină cu totul deosebită a vremii sale, n-ar fi putut avea concurență din acest punct de vedere…

Senzaţionalul în EminescologieAcum: Ipoteza Petniceanu

__________________1 Nicolae Danciu Petniceanu: Cei trei din Piața Am-zei, Editura Cetatea Cărții, Mehadia 2015.2 Ibidem,Nr. 49, p. 235. Deşi vorbeşte de o casă de pe Calea Victoriei, poetul pare a o avea în vedere pe cea din Piaţa Amzei (de altfel, foarte aproape de Calea Victoriei). 3 Ibidem, Nr. 45, p. 213.4 Ibidem, Nr. 91, p. 98.5 D. Vatamaniuc: Ioan Slavici și lumea prin care a tre-cut, Ed. Acad., 1968, p. 248-249 (documentarea este ffăcută după scrisori și după acte de laArhivele Statu-lui).

N.Georgescu


Înainte de orice, cartea „Pretexte şi contexte” semnată de Nicolae Băciuţ şi apărută la Editura NICO din Tg. Mureş în 2015, - este un document literar. Dincolo de confesiuni cu amprentă strict personală, printre fragmente de idei ce ţin de subiectivismul de autor, paginile cărţii de faţă sunt fiecare la rând, şi toate laolaltă un compediu al unui Timp şi al unor evenimente de marcă în lumea literară contemporană. Timpul va dovedi că fiecare cuvânt din această lucrare are memorie literară dar şi socială, că ceea ce azi ni se poate părea a fi un discurs personal este în fond, destinul unui eşantion sctiitroticesc cu valenţe complexe la acest fruntariu de veacuri (20 – 21).

Nicolale Băciuţ este un foarte harnic şi serios cronicar, un scriitor al vremurilor sale ce nu trece cu ochii închişi pe lângă detaliile care, adunate într-un volum, ne ajută să descoperim inedite secrete ale lumii în care trăim. Şi... cuvintele sunt vii, şi gândurile sunt clare, cu direcţie sigură şi cu acroşări bine limitate scopului ce ţine de zbaterea (de-o viaţă) a unui autor ce nu se joacă de-a Literatura. Autorul scrie din vocaţie certă, scrie cu patimă creativă şi are şi avantajul experienţei de jurnalist, cea ce face ca fiecare pagină din cărţile sale să devină un înscris ce îşi are locul său în arhivă. Că Arhiva lui Nicolae Băciuţ este impresionantă, rod al unei munci sisifice în domeniul jurnalismului şi în sfera literaturii, că Nicoale Băciuţ însuşi este un personaj fabulos în prorpia-i Carte (Pretexete şi contexte), nu mai miră e nimeni.

Nicoale Băciuţ şi-a luat porţia de celebritatea literară de mai multe ori de-a lungul anilor, dar şi-a purtata mereu cununa de lauri cu modestie rar întâlnită în lumea scriitoricească de astăzi, el a rămas acelaşi „ţăran” împăcat în destinul de-a cultiva „ogorul”, de-a aduna în jurul său prieteni de creaţie. Un liant între geenraţii şi spaţii geografice spirituale, un mentor şi un editor care, cu generozitate rararisimă susţine destinele literare ce nu au avut încă şansa afirmării, dar care dovedesc talent şi dorinţă de a scrie.

Ceea ce atrage din prima la noua sa carte, este unghiul personal din care, autorul abordează valoarea astrală a Poeziei şi, pentru că că poezia are carne şi spirit, Nicolae Băciut vine cu mărturisirile unei relaţii de prietenie şi înţelepciune pusă sub semnul lui Nichita Stănescu. Nu este prima dată când citesc astfel de mărturisiri fascinante şi pe care, Nicolae Băciuţ le face ca şi cum şi-ar scoate inima în palmă şi ne-ar arăta drumul-sângelui care leagă indubitabil poeţii unii de alţii. Doar că, în cazul cărţii de faţă, dimensiunea discursului literar este generoasă, ne lasă timp pentru respiraţie şi ne putem bucura în tihnă de splendoarea Existenţei pe care ne-o împărtăşeşte.

Întâlniri şi întruniri, conexiuni spirituale cu personalităţi sau (şi) comunităţi de români care ard în aceeaşi flacără a dorului de Limba Română. Premii şi discursuri, prieteni şi mai puţin prieteni, dar cu toţii Actori în acest „Teatru” de bună calitate, şi pe scena căruia Nicolae Băciuţ îşi joacă rolul Vieţii. În tot acest periplu literar, autorul nu se putea să nu-şi aducă contribuţia personală şi în restaurarea unor adevăruri de istorie literară cu proiectări în spaţiul Ardealului. Eminescu în călătoria spre Blaj, aşa cum apare evenimentul în scrierile unor distinşi istorici literari, dar nu doar Luceafărul poeziei naţiei, ci şi toate mici detalii care formează întregul unor evenimente cheie în ceea ce numim îndeobşte: creşterea Limbii Române,/ lucrări culturale şi oameni care au fost şi mai sunt ancoraţi în acest război de pace pe care îl ducem cu toţii, eveimentele culturale sunt trecute cu talent în paginile acestei cărţi .

Vatra Veche, dragostea şi durerea lui Nicolae Băciuţ, revista pe care a resuscitat-o prin propriile-i forţe intelectuale, şi pe care a făcut-o cunoscută în toate comunităţile vorbitorilor de Limba Română din lume. Despre acest fenomen care ţine de destinul unei păsări Phoenix, Nicolae Băciuţ ne

NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE

ŞI CONTEXTE

mărturiseşte cu emoţie dar mai ales, cu acureteţe şi responsabilitatea ctitorului de viţă veche.

Confesiuni, mărturisiri, dialoguri cu personalităţi sau, răspunsurile autorului la întrebările puse de reporteri diverşi, fărâme de iluzii devenite realităţi palpabile prin scrisul înaintând de-a lungul zilelor şi a nopţilor nedormite, poeme şi „rapoarte” la demnitatea umană, lumi reale, suprapuse celor virtuale şi peste tot şi toate, fascinţia sacriitorului Nicoale Băciuţ în faţa evenimentelor, zvârcoliri ale facerii unei opere literare în care nici o pagină de carte nu seamănă cu cealaltă. Cărţile lui Nicolale Băciuţ sunt de sine stătătoare, proaspete şi cu propria lor stea deasupra paginii de gardă, doar materialele de lucru sunt altele, si de la o carte la alta autorul îşi îmbogăţeşte colecţia de prietenii rare, şi raftul său de bibliotecă personală poate fi împărţit doar pe criterii de specii literare. Toate cărţile semnate de Nicolae Băciuţ constituind mostre de certă valoare.

Nicolae Băciuţ a pornit în lume dintr-o casa ţărănească din Chintelnic ce ţine de judeţul Bistriţa Năsăud. Un fiu risipitor? Nicidecum. Doar, că din motive pe care semnatarul acestor însemnări nu le întrezăreşte prea clar, în timp ce scriitorul Nicolale Băciuţ adună premii literare şi sunt cenacluri din ţară care îi poartă numele, în timp ce faptele sale de arme, literar vorbind, împodobesc panopliile instituţiilor de cultură de aiurea, în Bistriţa noastră culturală, Poetul din Chintelnic este tot mai greu să întâlnit.

Nicolale Băciuţ, un scriitor căruia îi pasă de Literatura de astăzi, un scriitor despre care poţi spune multe, foarte multe lucruri interesante. Dar, pentru a-l înţelege cu adevărat, pe acest scriitor complex şi prolific, trebuie să citeşti mai întâi cărţile sale.

Cât despre numele proprii din Luceafărul, ele au un sens în poem, în filosofia poemului: Hyperion înseamnă cel de sus, hyper pe grecește, super pe latinește – iar lui, ca sens, i se opun cei de jos, kata pe grecește însemnând în jos, opus la hyper (vezi catastrofă, catacombă, etc.). Iată contextul în care poetul le anunță numele celor de jos: /Luceafărul/S-a rupt din locul lin de sus Lipsind mai multe zile.

În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă (…)Se furișează pânditor

Privind la Cătălina (…)Și-n treacăt o cuprinse lin (…)Revarsă liniște de veci… Titu Maiorescu înlocuiește, în primul vers: „S-a rupt din locul lui de sus”, având în vedere, probabil, finalul: „În locul lui menit din cer / Hyperion se-ntoarse…”, și edițiile noastre, actuale, așa au: din locul lui de sus – dar primele tipărituri (Almanahul României June, etc.) și manuscrisele au clar termenul lin – care anticipează, clar, numele Cătălin. În fond, este vorba de liniștea de sus pe care o câștigă pentru sine Hyperion după discuția cu Demiurgul – și liniștea de jos care se instaurează între oameni prin refuzul voluntar al

zeilor, al suprapământenilor, de a se mai coborî în mijlocul lor. Aceasta este filosofia Luceafărului – iar numele proprii o susțin puternic; ce mai contează că aceste nume se regăsesc printre vecinii noștri?! Oricum sunt nume de oameni, cineva trebuie să le poarte – nu are nici o importanță că este vorba de Cătălina Slavici, să zicem, iar asta nu înseamnă câtuși de puțin că Eminescu i-a dedicat ei acest poem – care este, de fapt, o Glossă dată zeilor. În fine, viața și opera sunt domenii distincte iar noi, conform întregului plan al acestei lucrări, le abordăm separat – consemnând doar potrivirile semnificative acolo unde considerăm că este cazul.


î

nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor), Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus, În numele tatălui deschide glanda tiroidă, şi al Fiului deschide glanda pineală, şi Duhului Sfânt deschide glanda pituitară, în vecii vecilor, Amin. Corpul uman are centrii energetici din partea superioară în legătură cu energiile cerului, iar cei din partea inferioară în legătură cu energiile pământului. Partea superioară a corpului uman este legată de viaţa spirituală, iar cea inferioară este legată de viaţa fizică, respectiv cu plăcerile ei legate de materie (mâncare, sex etc.). O funcţionare corectă a corpului este asigurată de deschiderea tuturor centrilor lui, atât a celor superiori, cât şi a celor inferiori. Rugăciunea „Tatăl Nostru” deschide până la jumătatea ei, de sus în jos, centrii energetici, glandele organismului, iar de la jumătate până la „Amin” verifică deschiderea lor de jos în sus. Spusă cu credinţă, această rugăciune face ca un fior interior, ca un curent, să străbată corpul din cap până în picioare. Este dovada că nu există blocaje în circuitele energetice ale corpului. Din punct de vedere religios, explicaţia constă în producerea unui fior creat de Divinitate, care a ascultat ruga credinciosului. Aşa explică Edgar Cayce rugăciunea, cea care subvine după contemplare şi meditaţie.

Este exact ceea ce demonstrează că vindecarea, de orice natură ar fi, constă în modificarea vibraţiilor Eului interior, în a pune ţesuturile vii ale corpului în rezonanţă cu Energiile Creatoare, Divine. Aşadar, rugăciunea transformă mentalul şi fizicul celui care se roagă. Asta nu înseamnă că un sunt aplicate şi alte metode precum medicina alopată sau homeopată constituită din fitoterapie, dietoterapie, tratamentul cu argilă, cu apă, exerciţiul fizic, cristaloterapiei, cromoterapiei, meloterapiei, aromaterapiei şi chiar a terapiei prin voce, pe care rosicrucienii contemporani le aplică în virtutea celor transmite de la egipteni prin intermediul esenienilor. Sunt convins că folosirea expresiei de a fi pe aceeaşi lugime de undă nu este doar o minunată metaforă, lungimea de undă fiind un parametru de bază al oricărui fenomen ondulatoriu (undă, vibraţie) iar rezonanţa este tendinţa unui sistem de a oscila/vibra cu amplitudine maximă la anumite frecvenţe, denumite frecvenţe de rezonanţă. Rezonanţa este, deci, un fenomen ce apare peste tot în natură, astfel că există rezonanţă în cazul undelor mecanice, a undelor electromagnetice (lumină), dar şi în cazul funcţiilor de undă în fizica cuantică. Am expus de multe ori problema rezonanţei care nu este doar un fenomen întâlnit în fizică. Să nu uităm că tot ceea ce există în univers vibrează cu o anumită frecvenţă specifică (sau cu mai multe în cazul sistemelor complexe, cum ar fi omul) şi deci totul interacţionează mai mult sau mai puţin, măsura de interacţiune fiind dată de diferenţa de frecvenţa existentă între partenerii interacţiunii (cu cât diferenţa de frecvenţa este mai mică, cu atât interacţiunea este mai puternică). Deci, legea vibraţiei susţine că tot ce există în Univers se află într-o stare continuă de vibraţie. Universul cu tot ceea ce cuprinde el este alcătuit din energie. Totul este energie în mişcare iar spiritul care trăieşte în noi ca energie nu moare niciodată. Nimic în Univers nu este fix, totul este în permanentă transformare şi asta ne include şi pe noi, cu vieţile noastre cu tot. Faptul că până acum se credea că frecvenţa noastră a fiecăruia, este determinată doar de gândurile pe care le emitem şi descoperirile privind câmpul electromagnetic al inimii sunt informaţii strict necesare îmbunătăţirii calităţii

Nebunia pe nimeni nu ocoleşte, e ca lumina soarelui, bate’n toţi şi stă la masă cu oricine.

William Shakespeare (A douăsprezecea noapte)

Mă refeream la anormalitea relevată de marile minţi ale omenirii, exemplificând nebunia cu nume celebre ale literaturii, picturii, muzicii, a artelor în general. Curajul, tăria, neînduplecarea, înţelepciunea caracterizează în aură personaje mitologice, gata să pornească la drum pentru a găsi o însuşire, un ideal, un lucru râvnit. Modalitatea prin care reinterpretăm drumul fiecărui om spre autocunoaştere pentru a’şi zări avantajele înţelegerii şi integrării umbrei personale, este un pas spre păstrarea sănătăţii sau vindecare. În basme1 eroul este tot nebunul, adică în comportamentul său eroul acţionează uneori nebunesc pentru ca în final să se întoarcă la starea iniţială, asemenea lui Parsifal care se transformă pentru a găsi în final Graalul, înălţimile cunoaşterii definindu’i împlinirea. Este suficient să priveşti în

jurul tău în lumea naturală pentru a găsi nenumărate dovezi că frumuseţea, forma, ordinea şi creşterea au supravieţuit miliarde de ani. Atunci când te confrunţi cu umbra ta, te pui implicit la unison cu această forţă atotputernică. Umbra nu este un oponent de care să te temi, dar este totuşi unul foarte serios. Oricât de puternică ar fi, puterea totalităţii este infinit mai mare şi, în mod miraculos, îţi stă la dispoziţie. Despre umbre am mai scris, dar acum vreau să evidenţiez lupta pe care o ducem cu propriile imagini din oglindă, cu umbrele care trec precum norii şi cu faptul că dorim să trecem dincolo precum soarele în fiecare seară. Odinioară legendele relatau despre cum tânjesc sufletele celor dispăruţi după lumină şi cum îl slăvesc pe astrul alunecat după colinele vestice în cîmpurile Elizee şi, în acelaşi timp, cum la miezul nopţii forţele luminii luptă împotriva tenebrelor, apariţia triumfală a soarelui dimineaţa fiind dovada victoriei sale.

De multe ori, noi ne temem să ne privim umbra în faţă, pentru a evita astfel ruşinea sau stânjeneala care însoţesc de regulă recunoaşterea unei greşeli. Ni se pare că dacă ne vom privi prea direct, vom fi expuşi în toată goliciunea noastră. Nu dorim să ne privim în faţă umbra, întrucât ne temem de ceea ce am putea găsi aici. În realitate, singurul lucru de care ar trebui să ne temem este ignorarea umbrei, întrucât exact acest lucru o alimentează. Încercând să manifestăm doar acele calităţi despre care credem că ne vor garanta acceptarea celor din jur, noi ne reprimăm cele mai preţioase şi mai interesante talente sau atribute, condamnându-ne astfel la o viaţă banală, în care nu facem decât să jucăm la infinit acelaşi scenariu de mult uzat. Asumarea părţilor pe care până acum le-am respins, proiectându-le în întunericul umbrei, reprezintă cea mai sigură modalitate de a ne actualiza întregul potenţial uman. Dacă ne împrietenim cu ea, umbra devine o hartă divină. Citită şi urmată corect, ea ne poate reconecta cu viaţa pe care ar trebui să o trăim, cu personalitatea pe care ar trebui să o avem şi cu contribuţia pe care ar trebui să o oferim societăţii.

Corpul uman îşi păstrează minunatul său echilibru atât prin controlul intern energetic cât şi prin cel cosmic, totul într’un mecanism complex al arcurilor reflexe amintite de mine, poate obsesiv pentru cei care nu cunosc ce înseamnă demonstraţia ştiinţifică, chiar dacă eu o aplic celei filosofice în spaţiul uman esoteric. Edgar Cayce remarca, în mod special, rolul capital al glandelor endocrine în protejarea sănătăţii, aspect neglijat de medicină, care nu acorda importanţă sistemului endocrin în apariţia bolilor. Ca membru fondator şi secretar general al societăţii române de psihoneuroendocrinologie, m’am aplecat mereu asupra importanţei acestui subiect, eludat dintre secreţiile sistemului nervos. În lecturile sale, Edgar Cayce spunea că sistemul glandelor este sursa tuturor activităţilor omeneşti, a tuturor dispoziţiilor, a tuturor stărilor sufleteşti, a tuturor temperamentelor şi a diversităţii firilor şi raselor. El chiar afirma că frica, mânia, bucuria, toate aceste energii afective sunt legate de activitatea glandelor endocrine, producând acolo eliberarea de hormoni care se vor răspândi în tot organismul, influenâîndu’l Ochiul, nasul, creierul însuşi, traheea, bronhiile, plămânul, inima, ficatul, splina, pancreasul nu-şi pot îndeplini rolul decât cu ajutorul sistemului care le permite să se reînnoiască, adică ansamblul glandular atât de complex. De fapt toate celulele secretă într’un fel, dar cu predominanţă cele ale sistemului nervos şi glandele endocrine. Plecând de la acestea din urmă se creează boala sau vindecarea. Fiecare dintre glande corespunde nu numai unei funcţii precise, dar şi unei vibraţii vizuale şi sonore, unui element al Pământului, unui semn astrologic sau influenţei unei planete. Cayce arată ca pituitara (hipofiza), cea mai înaltă glandă a corpului, este legată de lumină şi se dezvoltă în tăcere. Glanda pineală (epifiza) este punctul de plecare pentru construirea embrionului în pântecul mamei, ea constituind al treilea ochi, cel în legătură permanente cu divinitatea şi parte umană a arcului reflex noetic. Tiroida intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm. Timusul corespunde inimii. Suprarenalele sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar. Celulele lui Leydig (Lyden) sunt centrul echilibrului masculin-feminin şi gonadele sunt motorul corpului fizic, deci IATA aceeaşi structură calcată pe sefiroţi, pe şerpii coloanei noastre vertebrale, susţinători ai celor trei pilieri. Boala se declanşează în corp prin produşii catabolici secretaţi în centrii glandulari, prin atitudinile negative. Vindecarea se produce activând energiile prin centrii corpului (chakre) direct legaţi de glande, un mijloc fundamental pentru această activare fiind meditaţia, rugăciunea. Ceea ce am fost impresionat în acel moment al lecturii mele este corespondenţa dintre versetele rugăciunii „Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume: Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară, Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală, Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă, Facă-se voia Ta,(…) şi pe Pământ deschide glanda timus, Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine), Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri deschide suprarenalele, Şi

Umbrele din oglindăFOOT-NOTES

ale omenirii, exemplificând literaturii, picturii, muzicii, a artelor în general. Curajul, tăria, neînduplecarea, înţelepciunea caracterizează în aură personaje mitologice, gata să pornească la drum pentru a găsi o însuşire, un ideal, un lucru râvnit. Modalitatea prin care reinterpretăm drumul fiecărui om spre autocunoaştere pentru a’şi zări avantajele înţelegerii şi integrării umbrei personale, este un pas spre păstrarea sănătăţii sau vindecare. În basmeînţelegerii şi integrării umbrei personale, este un pas spre păstrarea sănătăţii sau vindecare. În basmeînţelegerii şi integrării umbrei personale, este un pas spre

adică în comportamentul său eroul acţionează uneori nebunesc pentru ca în final să se întoarcă la starea iniţială, asemenea lui Parsifal care se transformă pentru a găsi în final Graalul, înălţimile cunoaşterii definindu’i împlinirea. Este suficient să priveşti în

Liviu Pendefunda


î

„ DE CE IUBIM?” de Diana Dobrița Bîlea – o carte eminamente contemporană

Responsabilitatea care apasă pe umerii unui scriitor adevărat este o povară binecuvântată în situația reușitei creative: noi, cei care trudim pe acest platou atât de neînțeles și de neglijat, încercăm să învingem teama de a nu greși, de a nu plictisi, de a nu nedreptăți... Încercăm să răspundem prin actul trudei noastre la două întrebări fundamentale: de ce scriu ?, pentru cine scriu?

Diana Dobrița Bîlea (n. 1967 în satul dunărean Gîrliciu din județul Constanța) abordează în romanul „De ce iubim?” (apărută mai întâi în Italia în anul 2012, apoi tradusă și publicată la prestigioasa editură constănțeană Ex-Ponto în anul 2015) cea mai actuală temă din istoria poporului român – plecarea la muncă în străinătate a foarte multor oameni –, motivează și înfierează, după caz, explică cu artă cauzele dramei socio-politice și se alătură confraților de azi și de mâine, punând temelia rezistenței prin cultură. Doamna Diana Dobrița Bîlea deschide pagina contemporaneității rătăcite, suflă și curăță patimi meschine, arătând lumii demnitatea și adevărata personalitate a românului!

Studiul nostru se întinde pe o arie complexă, conflictul principal, ca și personajul principal, se orientează spre exterior dar își are seva rădăcinii în România. Cartea are semnificația nobleței din titlu, bazându-se pe sentimentul iubirii de neam și de patrie. De la acest sentiment uman se ramifică, învingând paralele diferite, țări și civilizații contradictorii prin necunoaștere, acele iubiri absolut umane fără de care civilizațiile n-ar fi înflorit, destine umane, destine de cupluri și de popoare, călăuzind astfel neîntreruptul progres al omenirii. Acțiunea are un fir principal, cel al plecării în afara țării pentru un câștig mai mare, pentru o viață mai îmbelșugată, care se amplifică în destinul fiecărui personaj. Numeroase acțiuni paralele configurează conflicte secundare rupte din cel principal, drama contemporaneității, drama femeii, ca și a bărbatului, impresionând puternic. Arta compozițională se desăvârșește prin paginile introductive care analizează contextul

Güner Akmolla

istoric român și italian. Noi cunoaștem istoria omenirii prin prisma cuceritorilor. De multe ori, regii au poruncit slugilor să scrie povestea unei bătălii sau a unei „glorioase” domnii; cei de după noi vor cunoaște adevărata istorie numai dacă se vor găsi oameni dotați și curajoși, ca Diana Dobrița Bîlea, care vor vedea dramele și vor cerceta cauzele. Astfel cunoaștem adevărul epocii și suferim alături de bărbații, femeile, bătrânii și copiii României comuniste: „Poporul român a fost sărăcit sub regimul comunist din punct de vedere material, dar nu și spiritual. Voi vorbi distinct despre aceste două lucruri. Trecerea de la proprietatea privată la cea de stat s-a făcut cu forța, împotriva voinței bieților oameni, care nu doreau să renunțe la peticul lor de pământ, la carul cu boi și la cerealele adunate în grânare, nici la fabricile sau la micile lor întreprinderi. După părerile lui Marx, Engels și Lenin, comunismul trebuia să ofere tuturor egalitate și prosperitate, bazându-se pe creșterea productivității muncii...” Și iată adevărul epocii postcomuniste: „Nu ne constrânge nimeni să suportăm nebunia unui bătrân sau răutatea nu știu cărui șef. Suntem tratați rău? Schimbăm locul de muncă! Eu am patruzeci și șase de ani, sunt în Italia de patru ani și nu mi-a fost ușor, mai ales la început. Am fost și eu badant, am recoltat lămâi, portocale și măsline, am fost mecanic și pescar solitar la Marea Mediterană. Odată, mi s-a întâmplat să nu am ce mânca și am încercat senzații ca disperarea și încăpățânarea de a rezista, de a spera că a doua zi aveam să găsesc ceva de lucru ca să câștig o bucată de pâine.” Experiența trăită, cartea d-nei Diana, filmele recente de pe posturile TV explică, din păcate, rolul sărăciei din actuala societate din țară. De exemplu, pot reda acest citat care condamnă guvernele de după 1990: „La Piatra Neamț, o fată de 21 de ani, mamă a doi copii, cu un soț șomer și cu multe datorii, găsește într-un ziar un anunț prin care se oferea un loc de muncă în Italia. Răspunde acestui anunț și astfel ajunge în Catania. Legată la ochi, ea este dusă la o fermă din Ramacca, unde îi sunt luate toate

vieţii şi înţelegerea realităţii pe care o trăim, a schimbărilor profunde pe care trebuie să le facem în cazul când ne dorim o viaţă în profundă armonie cu noi înşine dar şi cu Universul.

Practica medicală curentă se bazează pe modelul newtonian în ceea ce priveşte înţelegerea realităţii. Acest model ţine de un punct de vedere potrivit căruia lumea reprezintă un mecanism complicat. Doctorii văd corpul ca pe un fel de maşină mare care este controlată de creier şi de sistemul nervos periferic drept un computer biologic. Dar, prin intermediul arcurilor reflexe care ne oglindesc reflexiile şi refracţiile descoperim că, de fapt, suntem spectre ondulatorii care în mecanisme biologice complexe umane se interconectează în mod dinamic cu nişte câmpuri de energie vitală din cerurile superioare timpului şi spaţiului nostru. (...) Rezultatul aplicării paradigmei einsteiniene în medicina vibraţională este faptul de a vedea omul ca pe un sistem de reţele formate din câmpuri complexe de energie care interferează cu sistemul celular sau fizic. Medicina vibraţională foloseşte forme specializate de energie cu scopul de a acţiona asupra acestor sisteme energetice în momentul în care acestea suferă un dezechilibru.2 Şi revin la faptul că ritualurile vieţii împlinesc liniştea şi starea sufletească benefică accesării oglinzilor interioare umane şi interioare cerurilor. Pâinea noastră cea de toate zilele trebuie primită şi dăruită ca un agent tămăduitor, ca un mesager străbătând oglinzile arcurilor reflexe.

_____________1 Marie Louise von Franz, Umbra şi răul în basm, 2 Richard Gerber, Medicină vibraţională

actele. Imediat, este obligată să se prostitueze pe stradă, fie în zona Ramacca, fie în alte zone unde acționează această organizație italiano-română, pe mâna căreia i-a fost dat să încapă.” Autoarea prezintă realitatea de acolo, dovedind talent și măiestrie compozițională, adunând în mănunchi conflicte, acțiuni, personaje, în amintirea cititorului rămănând vie și eroina principală, dar și personajul episodic. În lexicul contemporan intră termenul „badante” – trist și umilitor cuvânt al destinului de femeie contemporană! Portretul celor plecați continuă de-a lungul dialogurilor despre iubire, despre destin, feminin sau bărbătesc. Iubire și fericire, iată relaționarea ce o preocupă pe autoare, domnia sa recurgând și la divinitate. „Nu voi, badantele, trebuie să fiți înțelese, scuzați-mă, zise Marian, fixând-o cu ochii lui negri pe cea care tocmai vorbise. Italienii nu ne cunosc, dar noi îi cunoaștem pentru că am venit în țara lor și am văzut cum sunt și cum trăiesc. Toți am observat că avem culturi și tradiții diferite, că ei nu mănâncă mâncărurile noastre, că gândesc și se comportă altfel decât noi”. Revenim asupra portretului prin alt citat care prezintă intelectuale devenite „badante”: “Accept propunerea Adrianei doar pentru că vreau să se știe că badantele românce nu sunt ignorante, hoațe și curve, cum cred mulț italieni și români. E adevărat că jumătate dintre noi nu are multă școală, dar nici abia coborâte din copac nu suntem. Laura a făcut o facultate, Lica și Valeria sunt contabile, Adriana a renunțat la facultate după ce a născut …Eu sunt studentă în anul doi la Litere.”

Nesiguranța, teama de șomaj, de singurătate, dorul și grija pentru cei rămași „acasă” este unul dintre conflictele principale ale epocii de tranzit fără de sfârșit și fără de rezolvare. Cităm: „Asociația SI. RO. Onlus a vorbit cu președintele Giovanni Falsone pentru un acoperiș, mâncare și un loc de muncă. Cu banii pe care îi trimit lunar acasă, nevastă-mea crește copiii, le plătește meditațiile la engleză, restructurează casa, pune o parte la saltea ca sa-i cumpărăm mașină băiatului mai mare. Încerc să-i mulțumesc, vreau să le dau senzația că nu sunt săraci și că viața e frumoasă.” Ei, cei care aici s-au descurcat greu sau deloc, acolo, printre străini, se gândesc la țara lor, la familia lor, la bătrânii și la copiii lor.

România culturală, destinul scriitorului reprezintă o altă pagină de revoltă: „Nu e ușor. Din păcate, revistele literare și cultura în general supraviețuiesc cu greu în România și probabil oriunde în lume. Oamenii nu mai vor să citească, au alte preocupări. Tinerii au pierdut plăcerea lecturii. Îi văd pe colegii mei de școală: citesc doar ceea ce li se impune. Nu sunt atrași de nici un autor nou despre care se vorbește, în librărie nu răsfoiesc o carte necunoscută. Mi se par dezinteresați și tinerii italieni. Mie mi se accelerează bătăile inimii când intru într-o librărie. Mă emoționez. Mângâi cărțile înainte să le deschid.”

Dumnezeirea, ruga, iubirea, dorul, sunt eterne prezențe în lumea dezrădăcinatului, iar regretul că „adevărul românesc” nu este cunoscut doare și după ce închizi coperțile acestei cărți.

Se pare că dramele nu se mai termină. Aflăm că fiica Adrianei se sinucide nemaisuportând absența mamei. Moartea vine pentru că iubim prea mult viața? Termeni ca badante, nume ca Flavio, Rosario, Roberto înlocuiesc pe Marian şi pe Cristian, iar iubirea şi singurătatea converg spre o lume în care se caută răbdarea: a unui om sau a unui popor! Lumini


și umbre se succed în această lucrare pe care aș numi-o „cartea dramei epocii noastre”, iubirea și femeia rămănând pe prim-plan: „Se întâlniră pe stânci, de-a lungul mării. Marea Ionică avea același miros și același albastru-verde ca și Marea Neagră. Laura se lăsă mângâiată de briză și respiră adânc aerul ce-i amintea de Constanța, orașul său natal. Devenise, fără s-o știe, toată un surâs. Roberto o privea extaziat de transformare. Nu înțelegea ce anume se întâmplase în sufletul femeii.”

Descrierea Cataniei înfioară sufletul autoarei și ne impresionează prin lumină, culoare și parfum, omul devenind mai bun sub un cer senin și dulce (mie amintindu-mi de „raiul Crimeii denumită „Insula Verde”): „Era

o frumoasă duminică de decembrie, una dintre acele zile siciliene când Etna și Marea Ionică își unesc parfumul deasupra Cataniei. Razele dulci ale soarelui făceau să strălucească pe fața trecătorilor surâsuri calde. Solari, volubili, energici, catanezii ieșiseră să se bucure de această zi de sărbătoare. Printre ei, numeroși străini – bangladezi, chinezi, indieni, pachistanezi, ruși, bulgari, români – își vedeau liniștiți de treburi”.

Întoarcerea acasă a uneia dintre eroine, mult încercata Laura, arată cum înstrăinarea i-a marcat destinul: „Deși se afla acasă, Laura se simțea un pic străină. Casa natală, obiectele, tablourile, cărțile, toate se aflau la locul lor, doar că păreau mai reci, ca și cum ar fi stat în dubiu:

să-i ofere energia pozitivă precum odinioară sau să n-o mai recunoască drept stăpână?”

Titlul impresionează prin umanism, pen tru că starea de a putea „iubi” aparține ființei superioare, omului, care, în ciuda marilor dezamăgiri rămâne marele om, sfințind familia și societatea, și exprimă idealul românului / al româncei/ care știe să iubească și să creadă în Dum ne zeu: “Cuvântul potrivit este împreună. Omul nu este o ființă solitară, ci o creație dependentă mereu spiritual de o altă ființă. Nu e întreg decât în cuplu sau în grup, prin schimbul reciproc al sentimentelor de iubire. Vizualizați cuvântul împreună. Vizualizați-l și lăsați-vă pătrunși de senzațiile și de gândurile pe care le suscită… Ce spectacol al ființei noastre, nu-i așa?”

… Ca să ajung la cartea de poezii a lui Gheorghe Neagu trebuie să dau la o parte câteva perdele. Mai întâi, chipul cărnos al autorului, o albeață de zâmbet sub streșinile celor două sprâncene stufoase, negre, rupte din coama și mai neagră a părului ce mai cade în cârlionți și pe lângă lobii urechilor, și pe obraji în jos atingându-se cu aceleași sprâncene ca să lege în totul un chip neguros, încruntat chiar, neînduplecat oricum, străpuns de idei ca de niște ace care-l țin într-o mișcare pe loc, aceea a vorbelor ce au făcut cute și chiar șanțuri hotărâte, adică hotărnicite în fermitatea, inflexibilă când o vezi, a spunerilor – dar dovadă de caracter puternic dacă o iscodești în repetiții. Nu (vreau să-mi) aduc aminte dacă e înalt sau mai degrabă scund, slab deșirat, cum sunt de obicei moldovenii de munte, sau legat ca un ghiujd – eu mi-l reprezint numai chip pe care se plimbă umbrele arderilor interioare, chip nouros amenințând mereu a strângeri de furtună dar rar, foarte rar fiind dispus către vijelie: o lene a minții, boierească desigur, îl face să se complacă în tendințe.

Dau la o parte această perdea – și după ea apare Oglinda, Oglinda lui cu aceleași coperte apăsat întunecoase din care țâșnesc pete de lumină controlată cu tâlc: același cu al chipului său problematic. Oglinda nu este realitate, pentru că focalizează, alege fragmente – iar realitatea, cum ne învață Dun Scotus, este altceva (aliter) decât lucrul (re), este denumirea lucrului, este țesătură de cuvinte sau litere: este literatură.

Abia după această a doua perdea se arată zorile și dau în dumbrava operei poetice a lui Gheorghe Neagu – la volumul de versuri „Arșița din ploi”1 mă refer. La prima vedere, pare neguros ca și omul, cer senin și înnourat în alternanță, umbre baleind aproape material peste sentimente. Adâncindu-te în lectură și mai ales reluând, descoperi cântecele de inimă albastră ale autorului, ca niște greutăți în plasa de pescuit ce-o dau cât mai la fund dar, legate la distanță între ele, n-o lasă să se afunde de tot, o țin într-un fel de dans prin străfunduri. Oscilând omenește între demon și sfânt, dar asumându-și balansul, îmi apare chiar în această poezie a … chipului său: „M-am trezit cu ea goală / Tolănită sub pleoapă. / Era atât de fierbinte / Și-atât de prezentă pe buzele mele / Că mi s-au părut dulci / Săratele urme căzute / Pe colțul gurii mele. // Cu buzele-ncărcate de roua dimineții / Gata să-mi fluture-n urechi / Ecouri uitate, / Cu brațele pline de raze fierbinți, / Gata s-mi topească mirarea din suflet, / Cu vântul spulberând părul din ochi / Și reci priviri cuminți / Încerc să o adulmec / Să o conving că suntem / Când demoni, când sfinți.” (Lacrima iubirii, p. 88) Viața întreagă este o amintire – iar autorul ei, al vieții, omul ireal din discuția cu zeii, le oferă acestora arderile: „Hei, voi cei de sus, / opriți ospățul! / Priviți ! / V-am adus o jertfă. / Pe mine…/ Luați-mă așa cum sunt!

Bonjur, Tristesse!/ N-am fost un sfânt / luați ce a rămas / și-a ars…” (Ardere, p. 78). Încrederea aceasta că cineva, sus, face diferența și primește – chiar cam la ordin! – „ce a ars” face parte din optimismul contagios al faptei: este ca și cum ai pune oglinda numai pe un fragment de lume, pe o parte din tine însuți. Dar…unde ai judecătorii, ne-ndurații ochi de gheață? Noi, astăzi, credem că a fi judecați este obligatoriu – însă în vechime, atunci când s-a constituit în om sentimentul vinei, cel mai greu era, pentru cel torturat de dorința echilibrului, să-și găsească tocmai judecătorul: trebuia să-și spună și iar să-și spună, în fața tuturor, „păcatul” – doar-doar se va îndura cineva să judece. Pe Oreste, de pildă, nu l-a judecat nimeni, a trebuit să alerge până la oracolul lui Delfi și să-l roage pe Apollon însuși să dea o sentință în omorul lui de mamă…Candoarea aceasta a poetului nu este, totuși, o joacă, și el nici nu spune ceva de bine sau de rău despre sine – ci vrea doar să închine, să dedice cuiva ce a ars ca jertfă în sine, să ofere abstracțiunea binelui unui cer abstract care trăiește în ospețe, să se ofere ca hrană de ospăț. Acest fel de tristețe – căci tristețea domină toate aceste amintiri ale unei iubite ideale și dorințele repetate ale poetului de a se oferi ca

hrană spirituală altora – este una de întreținere, aș zice, de cădere în sine a ființei cu scopul energizării, pentru a țâșni mai puternică, primenită, în afară, în faptă. În fond, poetul cântă imanențele: dreptatea, iubirea, muntele, ploaia, cerul – toate acestea persistă în lume, sunt dedesubtul ființei (umane, cosmice), se presupun de la sine – și acestea sunt greutățile plasei pe care el o întinde în apele lumii, prin care sondează dar și cartografiază interiorul în extindere, viața de sub viață. Nu descoperă aceste lucruri – le inspectează într-un fel de rond de zi, le constată și le salută ceremonios. După un „Bonjur, tristesse” oarecum ritual își deschide ziua sa de fapte, acestea părându-i-se mereu noi, mereu altele – iar ele, faptele, fiind nimic altceva decât cuvintele. Imanența este naturală – vorbele noastre sunt, însă, infinite, ele par a trece dincolo de natural, așa cum un izvor poate fi însemnat, este acesta de aici – dar apele ce trec prin el nu se sfârșesc niciodată, nici nu pot fi cântărite sau măsurate altfel. Emblematică mi se pare poezia Steaua, p. 176, care exprimă acest sentiment

că fapta scriitorului, a poetului, este scrisul: „Eu știu că nu știu să zbor / Aștept să redevin materie / Ca o pedeapsă a reîntoarcerii în absolut. //A mai murit o stea // Într-un cuvânt / Și am simțit pe limbă / Lacrima universului / După copila pierdută. / Ce fel de bărbat aș fi / Dacă n-aș reda universului / Morțile stelare?/ Ce limbă mută aș fi / Dacă n-ar rodi în mine cuvintele?”

Descleștarea din imanențe, după ce le-a inspectat, și țâșnirea în cuvânt – îl readuc pe Gheorghe Neagu sub imaginea chipului său neguros, trudindu-se în lumina zilei să ascundă umbrele ce trădează arderi interioare dedicate, dar și luminile ce-l trag prea insistent în lume, în afara dialogului cu plasa împestrițată de greutăți pe care-și joacă – nu sufletul, ci inteligența atât de viu-pânditoare.

________________1 Gheorghe Neagu: Arșița din ploi, Tipo Moldova, Colecția Opera Omnia – Poezie contemporană.

N.Georgescu


„Eu am tăcut şi din noaptea mea tăcută s-a ridicat un om” spune Silvia Bitere în deschiderea unuia dintre poemele sale, în cartea „Via Del Mar”, volum ce a apărut la Editura Grinta în 2015. Citeşti şi nu poţi trece mai departe pe vers fără să te opreşti, că cauţi şi să înţelegi fie şi măcar un strop din filosofia care a stat la baza gândului născător al unui astfel de poem. Silvia Bitere scrie apăsat, sigură pe ce spune, o face ca şi cum un om responsabil şi-ar pune semnătura pe un act de prezenţă în lumea asta mare şi ( aproape) experimentală.

Nu este o distracţie să citeşti versurile Silviei Bitere, este cunoaştere în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru că în fiecare sintagmă, poeta se caută şi se regăseşte pe sine. Desigur, conflicul interior dublat de introspecţia ( adesea) pusă în oglindă, îi dă acel curaj nebun de frumos prin care cuvintele prind viaţă, se alătură unele altora în forme literare care se bazează pe talent liric dar şi pe experienţa autorului în relaţie cu lumea înconjurătoare.

Silvia Bitere nu este defel romantică, este tipul de poetesă care se implică, oficiază din convingere şi neputinţa de-a trece indiferentă pe lângă evenimentele cotidiane. Frust, aplicat cu siguranţă de sine, enunţul poemelor din acest volum este modernist şi te atrage în continuarea lecturii, odată ce ai citit prima pagină. Uneori, tristeţile, ca şi cum ar fi strict personale, lasă ceracăne de sare imaginară pe pagina de hârtie, dar nu este vorba, în context ,de lamentare în sine ci de un exerciţiu aproape de catharsis, pe care,autorea îl face pentru a-şi integra opera personală în opera generală. Zic operă şi mă refer aici nu doar la partea de literatură, ci, respectând proporţiile, mai ales la facerea unei lumi filozofice proprii, lume defel simplă dar în care Silvia Bitere plonjează, experimentează pe cont propriu.

O poetă interesantă prin nunaţă lirică, dar mai ales prin convertirea verbului de fiecare zi în sintagmă literară. A deprins meşteşugul alăturării cuvintelor şi poeziile sale te incită să le citeşti, să le descifrezi, să le găseşti cheia care se potriveşte şi sufletului tău. De aici încolo, declicul este sigur, şi lumea Silviei Bitere devine un spaţiu prin care trecând, te poţi recunoaşte pe sine, un om cu defectele şi nemuririle sale. Aparent, arboroase, complexe, poeziile din „Via Del Mar”, sunt ( în parte) definiţii, enunţuri,

eşantioane ale căutării poetice dincolo de ţesătura lirică propriuzisă. Confesiunea este la ea acasă, citind cartea ai impresia că ai cunoscut şi persoana care a compus textul. Eşti uşor derutat şi cauţi adevărul printre metaforele cu linii ferme, cauţi omul de dincolo de noţiunea de frumos şi de urât a destinului cărţii.

Ludicul este aproape subversiv în text, apare doar ideea de joc, din loc în loc, şi siguranţa cu care se oficiază în pagină, ne asigură că avem de a face cu o poetă ce caută, şi va căuta mereu să se desăvârşească. Din lumea reală, din spaţiul vital, adesea confuz, porneşte Silvia Bitere, poeta ştie să-şi aleagă filonul şi scunu tură de pe pagini tot sterilul. Nu obţine o poezie ca un haiku, ci o construcţie lirică de-a o consistenţă verbală numai bună pentru a o citi şi a o răsciti, pentru a nu uita sensul, mesajul.

De meserie Poet, aşa cum ne lasă să înţelegem din textele sale, Silvia Bitere este acea frumoasă sămânţă din care rodeşte poezia fără artificii, fără prea multe intervenţii

de dinafară. Şi totuşi, fără dedublarea artistică, pe care o execută impecabil, poeta nu ar putea spune : ,, ... apoi să strigi: Poetul ! Şi umbra lui să se desfacă în două,,. O da, ştiu, este un exerciţiu periculos, dar pe care Silvia Bitere îl execută sub cupola unui cer care este destinat celor care cred, visează şi trudesc în numele talentului lor.

Felicitări!

SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR”Melania Cuc

Ionel Necula

Cine-ar fi crezut, atunci, când eram la acceaşi masă a dezbaterilor de cenaclu, că voi fi pus în situaţia nedreaptă de a mă pronunţa postum asupra zbaterilor sale de gând şi de poziţionare publică? Firav şi delicat ca o floare de cicoare ţinea pupila deschisă larg la vraiştile acestui veac şi consimţea să facă de cap limpede, şi să se pronunţe la toate nebuniile care ne deturnează de la o evoluţie normală. Îi urmăream redacţionalele din revista Oglinda literară şi aşteptam să le adune de pe unde le-a risipit şi să le supun unei examenări mai atente atunci când le voi găsi grupate în volum.

Cum să nu mă bucur că bunii lui prieteni împreună cu colegii de la Biblioteca judeţeană din Focşani, şi cu d-na directoare Teodora Fântânaru în primul rând, au împlinit ceea ce Gabriel n-a mai putut împlini în meteorica sa trecere prin viaţă şi prin lume? Volumul Stylografii (Editura Atec, Focşani, 2015) reprezintă doar o parte din ceea ce a realizat şi-ar fi putut realiza autorul, dacă timpul ar fi arătat mai multă generozitate cu el. L-am apreciat în viaţă şi-i port o ne-erodată amintire şi acum, când nu mai este printre noi.

Despre ce scria Gabriel Funica? Despre toate, dar avea o aplecare mai specială faţă de problemele spiritualităţii româneşti, şi, cu precădere, ale toposului Vrâncean, prins şi el în tentaţiile unei manelizări ubuieşti şi nevolnice. Ne complacem într-o spoială de cunoaştere, încurcăm scara valorilor şi mai mult mimăm decât ne implicăm în fapte autentice de cultură. Nu ştiu cât ecou a avut vocea lui printre factorii de decizie spirituală, dar el şi-a îndeplinit menirea avertizoare şi nu mai este tot el vinovat dacă n-au rodit sporitor, aşa cum era de aşteptat.

Într-un articol din august 2010 îl vedem îngrijorat de starea poeziei de la noi, de starea de saturaţie resimţită de spiritul românesc, de mulţimea poeţilor apăruţi în viaţa noastră culturală. Toată lumea scrie poezie. Bucătari, frizeri, tractorişti, mecanici, grade militare trecute în rezervă sau la pensie se năpustesc asupra domeniului poetic cu convigerea că sunt

Ionel Necula

Gabriel Funica în postumitate

hărăziţi de destin să scoată lumea cititorilor din letargie şi să le citească elucrubaţiile lor geniale. Mulţi dintre ei n-au auzit de Shakespeare, de Goethe, de Holderlin, de Baudelaire, de Rilke sau Emilli Dickenson dar scriu poezie în draci şi-şi plâng soarta că nu s-au născut încă acei critici care să le recunoască genialitatea cu care i-a hărăzit destinul şi Dumnezeu.


î

9 decembrie 2015. Primesc, de la Chişinău, un telefon de la doamna prozatoare Zina Cenuşă, soţia inegalabilului Efim Tarlapan. Aşteptam acest telefon pentru detalii privind lansarea noilor cărţi ale scriitorului, între care şi o a doua ediţie, revăzută şi adăugită a singularei lui antologii cronologice a aforismului românesc, cu titlu parodiat după un cunoscut vers eminescian: În imperiul unei… fraze (Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2015, prima ediţie în 2005, la Editura Dacia, Cluj-Napoca). Lansarea fusese „negociată” pe 13 noiembrie pentru 13 decembrie. După cum vedeţi, numere din Labirint, cum le spun eu în seria de volume cu titlul Numere în labirint. În acea zi, la Pădureni, lângă Huşi, comună vestită în Europa prin formaţiile folclorice de aici, instruite, ani mulţi, de către actualul vrednic primar Temistocle Diaconu, s-a inaugurat noul lăcaş al Bibliotecii „Mihai Eminescu” din localitate, prilej cu care au avut loc lansări de carte, spectacole artistice. Tocmai în clipa când ne pregăteam, eu cu soţia, să plecăm la eveniment, au sosit la noi Efim Tarlapan şi doamna Zina Cenuşă. I-am luat, pe nepusă-masă, la Pădureni. Surpriză enormă, spectacolul epigramistului şi poetului satiric, pentru numeroşii spectatori. Efim Tarlapan este (a fost) un munte de umor, întruparea însăşi a râsului homeric, fenomen unic în literatura românească. Impresia a fost atât de neobişnuită, încât primarul i-a făcut invitaţie specială să lanseze ultimele sale cărţi pe 13 decembrie, zi convenită între părţi, ulterior. Aşa că la amănunte privind lansarea mă aşteptam de la telefonul primit. Numai că doamna Zina Cenuşă abia a reuşit să-mi vorbească, să-mi spună că, în seara trecută (8 decembrie), la jumătate de oră după culcarea lui Efim, trecând prin faţa camerei lui, s-a aşteptat să-i audă sforăitul lui obişnuit. Şi nu l-a auzit. A deschis uşa şi Efim tăcea tăcerea de vecie… Fără nici un semn, fără să dea vreo bănuială cu câteva clipe mai înainte…, când a glumit, ca de obicei, bucuros şi de vizita mamei… De necrezut!

Născut la 17 mai 1944, la Măgurele, judeţul Ungheni (Basarabia), Efim Tarlapan a fost şi este unul dintre cei mai prestigioşi scriitori satirici contemporani din întreg arealul românesc. Autor a peste cincizeci de volume originale şi antologii privind epigrama, poezia satirică şi aforismul românesc, ni se înfăţişează şi într-o altă postură decât aceea pe care i-o cunoşteam: ca interlocutor în faţa unui număr impresionant de scriitori şi jurnalişti, medici, artişti etc., singura excepţie fiind elevii de la Liceul „Lucian Blaga” din oraşul Jibou, judeţul Sălaj. Interviurile acordate sau luate între 1982-2013, adunate la un loc (la Editura Tipo Moldova din Iaşi), devin o lectură dintre cele mai instructive (din care nu lipseşte latura estetică) datorită tensiunii lor intelectuale, mărturie a unei puternice personalităţi artistice a literaturii româneşti contemporane. Fiindcă trebuie spus de la bun început, Efim Tarlapan nu cultivă o literatură minoră, periferică, de umorist provincial, în sensul depreciativ dat cuvântului de către G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde cataloga lirica epigramatică drept „un strănut literar”. În mai multe interviuri, altminteri, el polemizează convingător cu „divinul critic”, încercând să reabiliteze un gen considerat facil, la îndemâna oricui vrea să se amuze la diverse festivaluri sau întâlniri scriitoriceşti.

Ceea ce îl distinge pe Efim Tarlapan între umoriştii contemporani este strădania de a ridica epigrama (literatura satirică, în genere) pe înaltele culmi ale canonului literar. Talentul lui „nativ” despre care s-a tot vorbit, nu se mulţumeşte deloc cu a fi doar nativ, deoarece autorul şi-a consolidat şi rafinat zestrea moştenită de la părinţi cu o susţinută cultură în domeniu. Pentru asta, el a urmat „instinctiv” îndemnul lui Edgar Papu, din Feţele lui Ianus, că pentru a realiza o performanţă creatoare trebuie să faci mulţi paşi înapoi spre a-ţi lua elanul necesar, aidoma săritorului în lungime. Iar Efim Tarlapan s-a întors la sursa genuină a canonului literar, la Marţial, la Ion Creangă, la Anatole France, la I.L. Caragiale, la George Topîrceanu… În cele două milenii de existenţă, epigrama a evoluat de la o arheitate funebră, deci tragică, la strălucirea comică ultimă. Altfel spus, epigrama veritabilă, departe de a fi un simplu amuzament, adună în cele patru versuri contrariile, căci, cum spune Eminescu, antitezele sunt viaţa. L-am întrebat, în 2002, de ce nu scrie ode şi elegii, iar Efim

Tarlapan mi-a sugerat că epigramele lui conţin şi urme elegiace. Cu darul său de a da „definiţii” memorabile, el ne avertizează în dialogul cu Michaela Bocu (2005): „Epigrama este lacrima de plâns a omului antic şi lacrima de râs a omului modern.” Acesta este drumul de la Marţial la Cincinat Pavelescu şi Efim Tarlapan. Iar preţuirea lui superlativă pentru George Topîrceanu (punct în care se-ntâlneşte cu Nichita Stănescu) vine din capacitatea extraordinară a autorului Baladelor vesele şi triste de a cumula, în chintesenţa formei, deopotrivă tragicul şi comicul.

Efim Tarlapan se consideră un „tradiţionalist” atent şi la modernitate şi postmodernitate, cu toate că i-a şfichiuit pe postmodernişti ori de câte ori i-a căzut bine. De ultimii, se apropie prin „gratuitatea” limbajului epigramatic, ca joc, dar, în acelaşi timp, pentru dânsul epigrama este o formidabilă armă de luptă, una distrugătoare de prostie, dar şi de imperii. Apropo de titlul antologiei sale de aforisme În imperiul unei… fraze: pe exemplarul dăruit în data de 13 noiembrie 2015, a scris următoarea dedicaţie: Pentru familia Codreanu acest „imperiu…” care nu va cădea niciodată! Succes! Imperiul creat de Efim Tarlapan nu va cădea niciodată, chiar dacă creatorul său… a căzut!

Când la Festivalul Internaţional al Umorului „Constantin Tănase” de la Vaslui a fost declarat doctor umores causa, el a ţinut să precizeze că, într-adevăr, se recunoaşte… doctor, dar pentru vindecarea de prostie omenească. Cât priveşte puterea ideologică şi politică, autorul crede în parafraza lui Anatole France la celebra spusă a lui Arhimede: Daţi-mi o epigramă şi voi răsturna cu ea un imperiu! Un fel de a spune ca proverbul românesc: Buturuga mică răstoarnă carul mare. De altfel, una dintre antologiile lui Efim Tarlapan şi-a împrumutat titlul de la acest proverb. Iar dialogurile arată că, într-adevăr, destinul lui Efim Tarlapan este strâns legat de voinţa arheică de a fi o mică buturugă în răsturnarea uriaşului imperiu sovietic, care, sub greutatea lui formidabilă, sufoca românitatea din Basarabia. Scriitorul aduce argumente că, înainte de a fi măcinat economic, colosul a început să fie subminat dinăuntru de artiştii care au uzat de arma satirei şi a umorului. Iar destinul său a fost marcat de această armă încă din şcoala primară, când a cunoscut primul „exil”, tatăl fiind nevoit să-l trimită într-o altă localitate (Corneşti), la cincisprezece kilometri depărtare, spre a-şi continua studiile, dat fiind că în Măgurele (Bălţi), satul natal, uzase nepermis de satiră în textele pe care le punea în scenă. Efim Tarlapan se recunoaşte ca moştenind de la mamă, odată cu credinţa, şi voia bună a umorului, iar forţa satirei pare să fie o convertire a forţei pumnului tatălui, un zdrahon fost jandarm în România Mare. Îşi aminteşte că mama îl numea pe Stalin Iosif Faraonovici, iar pe Lenin Scaraoţchi. A purtat în spate, îi mărturiseşte lui Al. Florin Ţene, „crucea grea, dar nobilă a râsului”, fapt care a dus la necurmate „eşecuri” în planul carierei, fiind unul dintre „proscrişii” regimului sovietic, dar şi al regimurilor care i-au urmat după 1989, încât soluţia „autoexilului” la Cluj-Napoca a fost inevitabilă, în contextul în care şi soţia, scriitoarea Zina Cenuşă, a rămas fără serviciu în urma desfiinţării Departamentului Limbilor, moment care a deschis cale liberă recunoaşterii bilingvismului de stat impus de acelaşi imperiu moscovit care a declanşat războiul transnistrean, război care a pus capăt tuturor speranţelor de renaştere naţională în noua Republică Moldova.

Dar să revin la problema dificilă a epigramei. Cariera ei singulară în literatura română este legată subtil de către Efim Tarlapan de tradiţia noastră folclorică. El însuşi recunoaşte că dacă n-ar fi trecut prin şcoală, ar fi devenit un anonim autor de tip folcloric. Altminteri, a constatat că scrieri ale sale au intrat în folclor. Autorul mai face un pas înainte şi coroborează, indirect, destinul speciei cu al proverbului românesc, ambele de o concentrare maximă, evocând tradiţia haiku-ului japonez. Proverbul românesc a evoluat, în literatura cultă, în aforism, specie de o bogăţie extraordinară în cultura românească, de la Neagoe Basarab până la Nicolae Iorga sau Lucian Blaga. Efim Tralapan, cum deja am semnalat, are meritul de a fi realizat o remarcabilă antologie a aforismului românesc. Ne întrebăm de unde a ieşit epigrama, şi ea de o mare bogăţie în literatura naţională. Imediat, din strigătura folclorică, iar arheal din catrina românească (vezi scrierile lui Tache Papahagi şi ale lui Ion Pogorilovschi), din care descinde întreaga poezie populară. Catrina populară a devenit catrenul epigramei, geneză pe care i-o propun spre meditare lui Efim Tarlapan. Ambele au, tulburător, concentrarea şi esenţializarea matriceală a haiku-ului japonez. Popoarele care au avut o istorie mereu zbuciumată, consideră autorul, n-au avut răgazul să nască epopei. Au ales genul scurtisim.

Mai departe, asocierea dintre epigramă şi aforism realizată de Efim Tarlapan este pe deplin legitimă. Au în comun chiar şi jocul de cuvinte, finalizat în poantă. Între ele, poate exista conversie: dintr-un bun aforism poţi scoate o epigramă şi invers. Ambele sunt şi poezie, şi morală, şi

IMPERIUL LUI EFIM TARLAPANTheodor Codreanu


î

Camelia TRIPON

ÎN LUMINA LUMIIAşa cum au remarcat mulţi iubitori ai neamului, ne aflăm

la „porţile cerurilor”. Acest lucru se datorează evenimentelor ce reunesc în astral pe Mihai Eminescu, glasul duios al Bucovinei, cu inima ei, Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Acolo unde începutul şi sfârşitul se contopesc, trecutul şi viitorul se reunesc. Din acest întreg îşi trage seva Mihai Eminescu care şi-a depăşit timpul său, intuind evenimente ce vor marca perioada postumă a lui şi a multor altor personalităţi. Când a scris „Rugăciunea unui dac” era conştient de vechimea acestui neam şi a alăturat creaţiei universale credinţa în nemurire pe care o aveau strămoşii noştri. „Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,/ Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,/ ...El (adică Dumnezeu) este moartea morţii şi învierea vieţii!” Aceste lucruri sunt pomenite şi în Evanghelii, dar aşa cum chiar Iisus spune „Cine are urechi de auzit să audă” - adică dacă vrea să înţeleagă va înţelege. În Matei (11.14.) Iisus vorbeşte despre Ioan Botezătorul astfel: „Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.” Prin aceasta se explică ceea ce orientalii numesc reîncarnare. Ilie a ucis peste patru sute de preoţi, a căror credinţă nu a înţeles-o; la fel Ioan are o moarte violentă pentru că judecătorii lui nu-i înţeleg mesajul. Rugăciunea dacului reflectă credinţa în nemurire. „Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!” Asemeni „ţărăncii care nu ştie să se plece” (cum a afirmat Carol I, vorbind de demnitatea românilor), tot astfel dacul îşi cere tăria de a muri cu demnitate în faţa zeului fără nume şi chip: „Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu le plec”. Peste timp, preasfinţia sa părintele Pimen, acum treizeci de ani, spunea la Putna: „Statuia lui Ştefan este greşit sculptată, căci el nu şi-a plecat decât odată capul, iar pentru acest lucru au plătit scump polonii în Codrii Cosminului ( 26 oct. 1497).”

Eminescu credea în nemurirea Marelui Voievod, şi îl invocă în

Doina. Prin Scrisoarea I poetul depăşeşte timpul său şi pe al nostru. Azi ştim că soarele este o stea cu emisie slabă, corespunzătoare culorii galbene, care urmează să devină roşie şi fără „putere” peste şapte miliarde de ani. Poetul merge mai departe şi prevede destinul pământului: „Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş,/ Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,/ Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-asvârl rebeli în spaţiu,/ Ei din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi.” În acele momente, datorită gravitaţiei solare prea mici, se destramă sistemul, iar planetele „s-avârl rebeli în spaţiu”. Apoi este descris stadiu cunoscut sub numele de Big Bang, când catapeteasma

lumii în adânc s-au înnegrit, „Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au perit;/ Timpul mort ş-întinde trupul şi devine vecinicie,/ Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” În această viziune cosmică nu scapă din versurile sale destinul înţeleptului, care nu este apreciat pentru învăţătura sa, ci denigrat pentru slăbiciunile omeneşti. „...Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina...” Şi iată că timpul a demonstrat-o; atât el cât şi savanţi sau figuri marcante ale culturii sunt răscolite de pigmei ai lumii noastre ce se cred lei tolăniţi în ignoranţa unui suflet rătăcit într-o lume materială ce se vrea intelectuală.

Ştefan cel Mare şi Sfânt alături de Mihai Eminescu şi-au legat destinul de ţară, contribuind cu sabia sau condeiul la neatârnarea şi nemurirea neamului nostru, astfel că pot asculta „muzica îngerilor” din Valhala (raiul), pe care poetul n-a ezitat s-o prindă în versurile

poeziei „La Bucovina”, dedicată ţinutului natal pe care a jurat să nu-l uite: „N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,/ Geniu-ţi romantic, munţii în lumină”...

Asemeni marilor înaintaşi şi noi - prin gândurile, vorbele, faptele şi dăruirea noastră - putem contribui ca România să fie în lumina lumii şi să fie „mângăiată” de cea divină. Există o dezvoltare continuă a spiritului neamului; există câştiguri nevăzute ale evoluţiei, chiar prin vremuri grele.

filosofie. Altfel spus, sunt specii complexe sub haina simplităţii şi concentrării.

Sub spectrul nuanţelor stau şi explicările unor etimologii, ca de pildă celebra perestroika. Toată lumea a adus laude cuvântului, traducându-l ca „deschidere”, „restructurare” etc. În realitate, intenţiile lui Gorbaciov au fost cu totul altele, iar cuvântul le trădează, fiindcă e un derivat regresiv de la termenul militar perestroitsea, care înseamnă a trece de la o formaţie la alta, a schimba rândurile. Tradusă în limbajul parabolei satirice, perestroika devine echivalentul altui proverb românesc: Lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba. Ceea ce e în deplină concordanţă cu teoria postkominternistă că partidul comunist îşi poate schimba denumirea, rămânând acelaşi. (Vezi dialogul cu Nina Slutu-Soroceanu, 2008).

În volumul Dialoguri nonconformiste, Efim Tarlapan abordează o arie largă de teme şi de probleme, sub avantajul lipsei de prolixitate. De pildă, celor care urmăresc să ne fure istoria (cu atât mai acută este chestiunea în Basarabia!), prin moda „demitizărilor”, Efim Tarlapan le răspunde, între altele, cu un aforism (nici nu se putea altfel!) al poetului daghestanez Rasul Gamzatov: „Cine trage cu pistolul în TRECUT,

VIITORUL va trage în el cu tunul!” Autorul avertizează că atentatorii la trecut, atât în Republica Moldova, cât şi-n România, ignoră un fapt esenţial, care se va dovedi catastrofal în viitor, după cum atestă deja prezentul: anume că deformarea trecutului va face Ţara vulnerabilă în faţa statelor-rechine care umplu Europa şi nu numai.

Dar mă opresc aici, invitând cititorul să descopere şi ceea ce am lăsat deoparte, subliniind, totodată, că această carte de dialoguri nu este doar un nou titlu la bibliografia bogată a scriitorului, ci una care întregeşte imaginea personalităţii sale aflate, după cum precizează, nu pe treapta maestrului, ci pe aceea a unei perpetue calfe, mereu în stare de căutare a noi taine ale vieţii şi ale scrisului. Şi încă o precizare: autorul şi-a plasat dialogurile „în anticamera Judecăţii de Apoi”. Efim Tarlapan sugerează astfel că satira lui nu se consumă sub zodia pamfletului, fie el sub ce formă s-ar întrupa, ci ţine de justiţie. Desigur, una cu totul specială, dar care-i asigură o fărâmă de ordin ontologic, „anticamera” fiind aceea care pregăteşte fiinţa umană înaintea justiţiei divine. El nu dă verdicte, nu pedepseşte, ci doar ne atrage atenţia cu voia bună a umorului.


Mariana Vicky Vârtosu


8 decembrie 2015. Deşi în plină iarnă, ziua călduţă şi însorită a amplificat plăcerea călătoriei noastre spre Iveşti/Galaţi. De data aceasta de la Focşani spre Iveşti nu am plecat decât trei persoane: Marina Raluca Baciu, Cătălin Baciu(fără de care nu am fi ajuns) şi Mariana Vârtosu. Zi importantă în calendarul personalităţilor locale, care au organizat şi au contribuit la reuşita evenimentului unindu-şi forţele cu mai multe entităţi de resort: cu Muzeul de Istorie ,,Paul Păltănea,,/Galaţi - prin prezenţa dl.director Cristiana Dragoş Căldăraru şi cea a muzeografului Mihaela Damian(de fapt for superior al Casei Memoriale Hortensia Papadat-Bengescu - în parteneriat cu Primăria Iveşti, Consiliul Local Iveşti, Liceul Tehnologic Hortensia Papadat-Bengescu şi Societatea Scriitorilor „Costache Negri” Galaţi au organizat, în această zi, mai sus amintită, începând cu ora 11.00, o expunere dedicată împlinirii a 139 de ani de la naşterea Hortensiei Papadat-Bengescu, prozatoare, romancieră şi nuvelistă din epoca interbelică. Evenimentul este la fel de important şi pentru oraşele limitrofe: Tecuci, Brăila, Galaţi, Focşani. Locului natal al scriitoarei –Iveşti/jud.Tecuci(odinioară), azi aparţinând judeţului Galaţi, a reunit lume din cel puţin cele patru oraşe şi mulţi localnici.Deschiderea a aparţinut primului edil al locului, primarului Marcel Gheoca. Misiunea cea mai grea dar şi cea mai importantă a revenit doamnei muzeograf Mihaela Damian care a prezentat viaţa şi opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Ajutată de aparatură, doamna Mihaela Damian a expus fotografii cu scriitoarea, imagini din familie şi cu familia. Un moment emoţionant au prezentat elevii Liceului Tehnic ,,H.P.Bengescu,,: prin creaţiile lor – prin poezie - elevii au ,, cântat,, activitatea şi devotamentul familial al scriitoarei. I-am aplaudat din toată inima. Inimosul profesor Gheorghe Frătiţa prin succintul său discurs a parcurs cei doi ani şi jumătate ai Hortensiei la Iveşti, moment susţinut de documente procurate prin cercetare proprie, documente inedite pe care domnia sa le-a şi donat Casei Memoriale.

A urmat momentul ,,Societăţii Scriitorilor Costache Negri,, din Galaţi reprezentată de scriitorul Sterian Vicol, însoţit de Apostol Gurău( care a şi avut de spus câteva cuvinte despre scriitoare, mai mult a fost întâiul susţinător al propunerii referitoare la numirea unei străzi din Focşani cu numele scriitoarei!). Au urmat alte discursuri

şi prezentări de carte, aş aminti pe Dionisie Duma de la Tecuci, Vasile Ghica de la Tecuci, Doina Popescu de la Brăila(dintre cărţile donate, am reţinut un titlu:Copilul Dunării):s-au mai exprimat: o epigramistă spumoasă în ziceri, ca o şampanie, doamna Stela Şerbu-Răducan, reuşind să ne descreţească frunţile, ca să nu mai vorbim despre cum ne-am imaginat căutarea brăţării de gleznă! ,domnul Aurel Furtună(autorul cărţii furate) care s-a arătat nemulţumit faţă de stilul de exprimare al Hortensiei, făcând-o, din acest motiv inaccesibilă, prin urmare a şi fost eliminată din curicula şcolară.(Despre critică şi critici, numai de bine)... Polemica dezlănţuită de discursul dlui Aurel Furtună a necesitat intervenţia scriitorului Sterian Vicol. Prilej, în care scriitorul a enumerat lucrările despre H.P.Bengescu ce vor apărea anul viitor la împlinirea celor 140 de ani de la naşterea scriitoarei. Aşa aflăm, că şi la Focşani există truditori în actualizarea activităţii scriitoarei, părintele Ion Croitoru(şi scriitor) informându-ne despre cartea ce va fi semnată de Crăciun Veronica(lucrare dedicată vieţii şi operei scriitoarei). Sigur, şi focşănenii au avut ,,timp de vorbire,,- ocazie în care Mariana Vârtosu a prezentat-o pe poeta Marina Raluca Baciu, mândria momentului, cu volumul proaspăt tipărit, Lecţia de zbor. obţinându-i acest drept prin câştigarea premiului pentru manuscris la Festivalul Naţional de Poezie ,,Grigore Hagiu,,ediţia XXIII-a, 2015Tg-Bujor/Galaţi- premiu acordat de Universitatea Apollonia din Iaşi. Volumul s-a tipărit cu sprijinul ,,Societăţii Scriitorilor Costache Negri din Galaţi,, cu implicarea directă a scriitorului Sterian Vicol. Am mai ascultat poezie şi epigrame graţie lui Aurel Scarlat, Vasile Mandric şi alţii. Ziua s-a încheiat la o cafea, la o donare de carte şi cu ferma promisiune de a reveni. Misiunea noastră a focşănenilor, aceea de a transmite propunerea scriitorilor oficialităţilor urbei noastre,o vom împlini. Vom transmite mesajul scriitorilor. Poate la anu’, cine ştie, una dintre străzile Focşaniului se va numi Hortensia Papadat-Bengescu. Ce brand de ţară ar putea fi!

Am încheat ziua, vizitându-ne mentorul, pe scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, povestindu-i evenimentul ,,la cald,,...,lăudându-ne,, cu îmbogăţirea noastră spirituală. Decembrie a început frumos.Va continua la fel?

UN NOU BRAND DE ŢARĂ – HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU –

Volum de buzunar, mai exact de poşetă - Sonete cu fete Morgane - apărut la Editura Editgraph şi semnat de scriitorul Petrache Plopeanu, mărturisesc, m-a însoţit un timp nelimitat, de la primirea volumului şi până am decis să-mi aşez părerea în cuvinte(scrise). L-am citit, recitit, răsfoit şi foit întrebându-mă dacă pot îndrăzni să notez şi să recomand iubitorilor de poezie(de înaltă calitate) cartea citită de mine. Repet, este doar părere de cititor, fără nicio altă pretenţie. Percepţia mea faţă de acest discurs poetic m-a determinat să clasez volumul ...între ,,dodiile,, poetului George Anca şi profunzimile poetice ale scriitorului Liviu Pendefunda. Prefaţatorul volumului, scriitorul Ioan Dumitru Denciu a analizat şi fracţionat scriitura în trei moduri de exprimare, clasând-o pe acesta a volumului, drept una barocă-renascentistă. Revenind la pendularea despre care vorbeam, după

lectura volumului, sonetul de pe coperta IV mi-a creionat stilul, mai mult decât justificativ, apropiindu-l pe poet de stilul ...shakespearian pe care-l şi invocă:,,Bătrâne meşter Shakespeare, mă îngână/eu nici atât nu pot, tu iartă-mi fala/şi înţelege-mi chinul, nu sfiala/când mâna ta ce prin sonet mă-mână/ci doar scaieţi din râpe şi coclauri/Tu, înălţat şi-ncununat cu lauri/te vezi trădat de goliciunea-mi vană/ce vrea o seminţie, dar nu poate/să dea în vers măreţii unşpe’metri/Nu mă-nvăţa, stai bine şi socoate/cum se rotesc silabele în strună/rămân olog cu-aceeaşi hexametri/şi-oi scrie-aşa, chiar un sonet pe Lună.,,

Este, cred eu, explicaţia şi motivaţia substanţei cuprinse între coperţi, este jocul propus, mesajul către cititor. Dincolo de profunzimea temei, de trimiteri şi subtilitate, poezia elitistă, intelectualistă din acest volum nu se adresează publicului larg. Îşi va selecta cititorul. Deşi, propunând o lectură ludică, urmărind firul epic ca pe o poveste dintre un El (autorul) şi o Ea(fiica mării, sirena?) cuprinşi într-un joc erotic, volumul place şi poate plăcea şi cititorului mai puţin avizat. Imaginile, emoţiile, trăirile, esenţa poetică dezvăluie gândirea şi simţirea autorului, bucuria şi plăcerea denunţului acestora unei terţe persoane într-o empatie creatoare comună. Nu pot să nu subliniez autenticitatea şi originalitatea discursului poetic, chiar dacă stilul utilizat este unul baroc-renascentist, cum îl defineşte prefaţatorul care, nu se sfieşte să îndemne cititorul la,,lectură plăcută,, într-o tonalitate constatativă. Ce pot spune în plus, poetul este unul a cărui voce este distinctă şi sonoră, că sonetele sale pot fi lecturate ascultând o sonată, de ce nu, a Lunii, pe care poetul o şi invocă. Lectură plăcută, pentru că, veţi avea!

O SONATĂ, UN SONETsau

,,SONETE CU FETE MORGANE”


sărmanii, sunt în voia sorții, n-au parlamentar.Constantina Dumitrescu ținea o frizerie pe strada Cuza din Craiova,

în a cărei vitrină a apărut deodată un afiș cum că sălășluiește acolo Asociația Macedonenilor din România. În 2004, fiica ei, Liana Dumitrescu, a devenit deputată a acestei formațiuni, iar în 2011 a murit. Afacerea de familie a rămas în viață: Constantina Dumitrescu, fără să fie parlamentară, ci doar președintă a AMR, a gospodărit în continuare lovelele înhățate de la stat publicând și semnând un purcoi de cărți. S-a făcut femeia scriitoare, na, cine era să lumineze neamul macedonenilor?

Deținem foarte puține volume dintre cele semnate Constantina Dumitrescu.

Toate volumele, nu doar alea de maxime, au coperte cartonate și foaie velină de calitate maximă. În cazul de mai sus (și nu e unic!) înțeleptele cugetări se lăfăie pe câte o pagină, cum se vede mai jos. Poate că nu știați, expresia „oaie neagră a familiei“ desemnează un răsfățat.

Ca să scrie despre oaia neagră și cățelușul Leo, președinta peste macedoneni a beneficiat de suportul bănesc al Guvernului României. Pentru absolut toate volumele de mai sus e specificat lucrul ăsta:

Emilian Mirea, încă referent cultural la AMR, dar pus pe făraș de Constantina Dumitrescu, a venit la noi și a dat-o în gât: „Mi-a zis să scriu o carte despre istoria Macedoniei și mi-a promis 10.000 de lei drepturi de autor. A apărut cartea și mi-a dat 5.000, dintr-un total de 15.000, punându-mă să semnez că 10.000 îi donez Fundației «Liana Dumitrescu». Adică ei, fiindcă banii de la fundație ea îi folosește cum vrea. La fel am pățit și cu următoarea mea carte, dedicată vieții lui Alexandru Macedonski. Știu sigur că ea își scoate cărțile în tiraje fabuloase, ați văzut în ce condiții grafice, și încasează cel puțin 30.000 de lei drepturi de autor la un volum. Cel pțin 40 de volume a publicat la viața ei, doar anul ăsta a scos vreo 5.“

Pe saitul Fundației „Liana Dumitrescu“, Constantina Dumitrescu publică inclusiv scrisori pe care le primește de la Soare. Soarele este și simbolul electoral al macedonenilor din România. Ar trebui ca lui C.V. Tudor, președintele PRM, să-i trimită misive vulturii.

Iar când nu are de citit scrisori din partea Soarelui, tanti Constantina trimite ea scrisori. Către Emilian Mirea a expediat vreo cinșpe, spune destinatarul. Conținutul le e foarte interesant, am avea de scris despre el un maldăr nu de articole, ci de cărți. Ne-o sponsoriza și pe noi Guvernul?

Apărut în ziarul REPUBLICA OLTENIAJoi, 13 august 2015 (ziarul poate fi citit on-line)

Se află în libertate și surclasează orice pușcăriaș la publicat cărți

E halucinant cum macedonenii din România se lasă călăriți, ca Bucefal de Alexandru cel Mare, de-o cucoană hrăpăreață, ridicolă și lipsită de rădăcini în etnie.

De la puzderia de lansări ale așa-ziselor sale cărți, o poză mai de doamne-ajută n-a fost în

stare să pună și ea pe Facebook

Frizeriță de meserie, Constantina Dumitrescu, șefa Asociației Macedonenilor din România, s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut în pragul senectuții poetă, gânditoare și compozitoare, activități care i se oglindesc în zeci de volume publicate. Pușcăriașii din România se dedau de ceva vreme la scris cărți să-și scurteze din AMR. Madam Constantina face același lucru fiindcă AMR are de halit un toptan de bani de la stat.

În România funcționează neconstituționala și stupidă lege cum că minoritățile etnice trebuie reprezentate în Parlament. Asta pariem că n-o știați, există Uniunea Culturală a Rutenilor din România și un deputat care susține drepturile rutenilor. Ca și-n cazul rușilor lipoveni, al italienilor, al cehilor și slovacilor, al bulgarilor din Banat. Bulgarii din Țara Oașului,

Şerban Comănescu

Adrian Georgescu, Monahul lăuntric, Editura No 14 Plus Minus, București, 2015Monahul lăuntric al domnului Adrian Georgescu ne îndeamnă zi de zi la smerenie și rugăciune, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne cântări fiecare gând, fiecare faptă. În partea a doua a cărții, autorul ne îndeamnă să adăugăm tot atâtea plânsuri, câte mărturisiri am făcut la începutul acestei lecturi. Nici cu acest volum, domnul Adrian Georgescu nu iese dintre hotarele scrisului său predilect și bine conturat prin producțiile anterioare: Iubi-te-voi, Câți oameni sunt eu?, Sosirea prin Dumnezeu,

Chilii, Anastasis, Rugăciunile, Dulcea sărutare, pe care le-am citat aleatoriu, penru a contura o carte de vizită sumară din care cititorul să-și facă o imagine a ceea ce-și dorește autorul prin scrisul său. Lectura acestui volum încearcă să ne mai apropie cu un pas de Dumnezeu.

Elena Trifan Nori în soare, Editura Singur, Târgoviște, 2015Volumul Nori în soare al poetei Elena Trifan mi se pare o simfonie în șase părți distincte și, totuși, compactă, care crează o suită de scene sonor-vizuale pline de reverberații învăluitoare, purtând cititorul prin cosmosul poeziei. Infinitul iubirii este un poem care înnobilează prin purificare. Natura, farmec și suferință, ne oferă farmecul momentului în care florile sufletului pornesc într-un dans al renașterii primăverii și noi, cititorii, pătrundem în universul fiecărei flori pentru a-i

cunoaște mai bine esența, simbolul dar și semeția pe care i-o dă vigoarea extrasă din Pământul veșniciei. În Lumina durerii, Fascinația țărmurilor, autoarea ne duce cu gândul prin locuri mirifice, pline de înțelepciunea istoriei, întru a noastră Devenire până la condiția de ființe gânditoare și creatoare. În ultimul capitol, Dedicații, poeta face o reverență la statuile unor mari personalități ale neamului nostru, dar își îndreaptă privirea,

uneori însoțită de săgețile ironiei necruțătoare, și către contemporani. Cartea doamnei Elena Trifan oferă cititorilor un plăcut popas livresc, de o clipă, în tumultul actual.

Costel Eugen Popescu, Munții Bucegi, Editura Tempus Dacoromânia Comterra, București 2015Această carte de istorie, Munții Bucegi, comentată de domnul Costel Eugen Popescu, ne frige palmele când o ținem în mână și ne acutizează privirea, limpezindu-ne gândul, pentru a înțelege mai bine începutul îndepărtat al istoriei DacoRomâniei. Cred că această carte este doar un rezumat din esențele unui studiu amplu, elaborat cu migală de bijutier, pe fruntea căruia boabele de rouă au scris poemul muncii împlinite. ”Munții Bucegi sunt munții sfinți ai geților, munți care s-au născut puțin înaintea apariției neamului geților pe Pământ, neam a cărui existență cuprinde mai multe civilizații. (…) Munții Bucegi înseamnă cartea geților, geți ce se pare că au existat de la începutul vieții pe Pământ. Munții Bucegi sunt munții zeilor și ai religiei monoteiste.” Nu renunțați la plăcerea de a citi cartea aceasta.

Marilena Velicu, Un ciob de lacrimă, Editura Pim, Iași, 2015Cu o prefață dovedind nu numai cunoașterea volumului în cauză, dar și tainele din laboratorul creației poetice, domnul Cristian Neagu este un ghid bine documentat și experimentat, care ne conduce prin labirintul poetic ornat cu flori de metafore izvorâte din trăirile continue ale poetei. Valurile dunărene o alintă cu briza lor tulceană, inspirându-i partitura adiată de zefirul poeziei. Prin ce metamorfoză o lacrimă se transformă în ciob, știe poeta care se confesează liric și ne convinge de adevărurile prin care roua tristeții sau

bucuriei ajunge în stare de cristal și, vai, de multe ori cristalul ajunge în stare de cioburi. Totuși, cartea degajă un optimism liric bine dozat, care îi propune cititorului o clipă idilică, prin lectură, cu poezia autoarei, ea însăși la începutul promisiunilor. Reținem această strofă: Mai plâng viorile, divin / Ca testament, ultim suspin, / În toamna asta tu-mi rămâi, / Un ciob de lacrimă-n călcâi.

Semnal de carteDorel Vidraşcu


Întrebare

Câte treceri cunoaște Sufletul?Câte primăveri? Câte veri?Câte toamne și câte ierniAscunde în el, Sufletul,Neadormitul,Neliniștitul...Câte întoarceri din neființăSe înscriu în scoarța Conștiinței?Câte trupuri au fost gazda Eu-lui meu?și...,unde este finalul începuturilor și sfârșiturilor Vieții și Morții?De câte ori mă voi întoarce în Mine?

PĂRINȚI UITAȚI

Azi m-am întors acasă.

TÂNGESC LA DRUMURI PRĂFUITE DE ŢARĂ

Tânjesc dupǎ drumuri prǎfuite de ţarǎ,Dar mai mult tânjesc dupǎ petalele de trandafirCare şoptesc usor in adierea vântului,Iar auriul lor catifelatDă camerei mele un aspect de vis.Mǎ atrag ape rostogolindu-se pe maluriDar cel mai mult mǎ atrageSǎ privesc minunate flori de varǎ Şi sǎ sǎrut ciucurii parfumaţi al florilor de liliac.Tânjesc dupǎ vârfuri singuratice de munte,Dar mai mult tânjesc dupǎ dulcea Poppy -Acea lume încântătoare a prozeiCapabilă să înlăture şi veştedul meu trandafir.Imi doresc sǎ vad pǎşuni cu un pârâuDar mai mult doresc panseluţe gânditoare,Atunci când într-o zi leneşǎ de varǎAdun culori care sǎ mǎ înveseleascǎ.Vreau ciripit de privighetoriŞi alei cu copaci bătrâni,Dar ce vreau desigur cel mai multSunt nuanţe de culori ce să mǎ îndemne la visare.

ACOLO, DINCOLO DE IMENSITATE

Acolo unde vulturele planeazăŞi păsările se intâlnesc,Unde vântul vuieşte,Şi norii vorbesc!Acolo, sus unde numai munţii ajung,Dar visele ne părăsesc, De multe ori am fostFără intenţia de a câştiga.Dar ce este dincolo de imensitate?Şi ce este dedesubt?Dacă aş fi avut un răspuns,Nu ar fi existat dulceaţaVinului ce l-am avut,Şi atâtea lacrimi ce-am vărsat.

Îngerul sărat

Tot săruţi ca un îngerPământul...Ţi-am tăiat aripile,Nu le-am lăsat să atingăGenele nopţii,S-adormi apoi văzduhul cu un zbor,Şi chipul meuCu o privire.

Tot săruţi ca un îngerPământul...Ţi-am furat mâinile.Descântece-ţi jelesc încheieturile,Înfăşurate pe gâtul meu inert..Şi tu... ...tu tot săruţi,ca un îngerpământul cu buze sărate şi reci,Nu tu aripi, nu tu mâini,mă înec, pământ ce sunt,în tine.

Ora de muzică

Nu ştiu ce cântece să le mai şoptesc ochilor.Pancreasul meu e un afon,m-agit, în suc de lacrimicăutându-te, să te pun printr-un vers,ungând cu vaselinăporţile unor pleoape vechi.....Îmi arunc o stea pe piept.Respirşi m-am săturatsă te-aştept.

Ninsoare

Pe sub timp se întamplă,Ca mi-am abandonat copacii…Unul strigă “ajutor!” printre beteala prafuita,Dar n-aud, m-afund in venele zapezii…Tac, m-alunga vantul,Ma zbat înStrâmta lui imbrăţişare,şi, puf!M-am prăvălitşi eu, acolo,un biet fulg uitat de mila unui cer.

Poveşti cu zâne

Basmele-s o veste tristă.Când tu nu eşti un prinţSi moartea-si plange versulÎn batistă.

Basmele-s o veste tristă.Nu mai vreau să le citesc cărările,Să-mi pierd ideileŞi să mă prindă vreun dragon bătrân în gheare.

Mă şterg din paginile lor cu mucegai,Speranţa mea şi-a luat bilet în rai.Nu mai visez,la un balcon ca o idealistă,căci basmele-s o veste tristă.

Adriana ORR

Aida Zaharia

MARINA RALUCA BACIULa poarta părinteascănu mă aștepta nimeni cu pâine și sare.În cimitir,oasele părințilorse odihnesc sub flori ofilitece-și plâng petalelea dojană.Satul...s-a schimbat la față.Nimic din ce-am lăsat în urmă,la plecare,Nu mai e.Ici colo, doi-trei bătrâniprivesc în lungul uliței prăfoaseașteptându-și fii,să le arunce măcarpumnul de țărână pe sicriu.

20Doi și noi în cerc de cifrepe sub lună ne ascundemEu sunt cerculTu esti doiulamândoi în douăzecinumăr neștiut de nimenine-nțeles decât de…ploi de toamnăși de fulgii ce-au căzut ușor, ușor…eu și tuun doi plus cerculsub acoperișul nopțiieu te chemtu spui: așteaptă... douăzeciul pentru noi!

Dezlegare

între palme mi-am strâns frunteasă storc ofurile toatesă le-arunc pe curs de ape să se ducă…să se ducă…

să te duci și tu cu eleca o ceață să te ducieu rămân cu ale mele gânduri, umbre și năluci

de nu plecichem ajutoarevrăjitoare, magi și popisă-mi dezlege legătoareasă mă vindece de toți și de toate cele relede nădufuri și trădăride babornițe pociteși de tine, mai apoi.

du-te, mergi, găsește-ți drumulal meu e întortocheatnu mă-mpiedic nici de lumenici de cel ce m-a legatnici de rugi, nici de blestemenici de candele aprinsenici de lacrimi mincinoase nici de mâini perfid întinsenu mă-mpiedic de inelecununate pentru falănu mă leg de o iubirede un hârb ciobit de oalănu mă leg de zei, de sfințide icoane atârnatenu mă-ncred în legătoare…pleacă deci, te du…departe!


î

Aida Zaharia Seară de joi (12 noiembrie 2015)de vis, cu poezie, cu poeți și public

excepțional, cu vin, amintiri, ierni, stejari, glume și multă voie bună. Astfel a decurs lansarea a două volume de poezie: SUM –Săndel Stamate și Memoria lui Femios-Sterian Vicol, în inima Bibiliotecii municipale „Ștefan Petică” din Tecuci.

Companionii celor doi autori au fost Vasile Ghica, Gheorghe Andrei Neagu, Ionel Necula, Tase Dănăilă, Iancu Huzum, Eleonora Stamate, T.N. Viviana, Mircea Cojocaru, Dionisie Duma, tineri autori, tineri iubitori de poezie, Daniela Grigoraș (directoarea bibliotecii), funcționarele de le secțiile de împrumut carte, reprezentanți ai Casei de Cultură, liceeni din Tecuci și Focșani.Nu am să comentez ce au spus unii și alții, unele sau altele. Vă las doar să citiți. Concluziile vă aparțin și vă dau libertatea de a discerne.

Așadar...

Sterian Vicol: - Dragi colegi, vreau să spun câteva cuvinte despre ce se întâmplă aici, un lucru deosebit. Biblioteca municipală „Ștefan Petică” a început să concureze cu Biblioteca „V. A. Urechia”. Doar că acolo, la „V.A. Urechia”, cei care veneau, și care vin, sunt mereu aceeași, adică jumătate din bilbiotecare care prin natura meseriei trebuie să fie prezente, și cealaltă jumătate, care sunt pensionarii orașului Galați. Eu nu mai merg acolo de aproape doi ani. Aici e însă la altceva. Aici sunt tineri și tinere talente, în poezie și pictură. Când am spus pictură mi-am adus aminte, și vă rog frumos, să ținem un moment de reculegere pentru artistul, pentru președintele Uniunii artiștilor plastici din România-filiala Galați care s-a stins și a plecat la Domnul acum câteva zile. Este vorba despre prietenul nostru, Aurel Manole. Nu știu dacă ne aude, dar sigur îl interesează ce facem noi aici. Cât privește lansarea și întâlnirea noastră din această seară am o rugăminte: să nu fim sobri, să nu fim ca la înmormântare. Mie îmi place să glumim, să râdem, după care să bem un pahar cu vin. Unii dintre noi deja au băut paharul și nu mai au nevoie.

Costică Oancă: - Poeții, aceste ființe speciale care transfigurează lumea pentru a o aduce acolo de unde ea a purces. Sterian Vicol și Săndel Stamate, astăzi aici cu noi.

Gheorghe Neagu (fondatorul Revistei Oglida Literară, membru în USR filiala Bacău): - Inițiativa dvs mi se pare extrem de salutară. E un început firav, se poate îmbunătăți; se poate îmbogăți cu participanți din ce în ce mai numeroși, din ce în ce mai valoroși; importantă este tenacitatea și voința de a continua ceea ce ați început. Am mai văzut oameni care încep, și apoi se sperie, după care nu au mai continuat ceea ce au început. Și e păcat.

Scriitorii sunt de un tip mai bizar, trebuie să-i suportați; abia se suportă ei între ei, dar întotdeauna au ceva de spus. Și au ceva de spus și despre colegii lor. Uneori acea spunere folosește celui care este recenzat și prezentat. Îmi plac cărțile alea ale lui Sterian dar pe care nu le am și neavându-le mă refer strict la ceea ce am auzit de la domn profesor Oancă. Domn profesor nu are talent de actor ci mai mult de orator și a pus în valoare câteva din poeziile lui Săndel Stamate. Dacă eram numai noi între noi și eram invitat la un ...fel de cenaclu poate c-aș fi fost mai aplicat și aplecat pe text. Dar, așa în general, țin să-l salut pe autor, să-l felicit, așa cum se face în orice prezentare când de regulă faci un laudatio fiecărui gest literar; nu te apuci să faci critică literară cum face Ionel Necula când vine și te trântește de nu-ți mai citește nimeni cartea.

Întorcându-se spre Ionel Necula care își privea total nedumerit prietenul, Gheorghe Neagu apostrofează, totul în spirit ștrengăresc, de glumă, privirea năucită spunându-i:

- Păi nu ai făcut așa la Focșani?? Dar eu te iubesc. Sterian a spus că ne vrea glumeți..... Și pentru că mi-am adus aminte, vreau să știu unde este geanta lui Necula, că de asta este așa agitat lângă mine.

Gheorghe Neagu: - Spre surprinderea mea, am văzut într-o librărie foarte multe volume cu semnături ale unor scriitori tecuceni. Ar fi minunat ca măcar odată pe an toți aceia care se țin de Tecuci și care trăiesc pe diferite coclauri să fie aduși acasă, să aibă Tecuciul bucuria de a-i vedea aievea pe oamenii de spirit ai urbei. Deasemenea, cred că nu ar fi lipsit de substanță dacă celor care nu mai sunt le-ați face câte o seară dedicată lor. Spre exemplu, întâlnirea noastră ar fi putut fi numită „Seara Ștefan Petică”, o seară în care lansează carte Sterian Vicol. Sau Viticol, cum îi spunem noi , în Vrancea. Aici la Tecuci, Vicol e mai mult Viscol. Acum, în

condițiile în care noi, în general, nu prea mai viețuim în spațiul și în mediul public cultural, și când lumea încearcă să manelize totul, lejer și fără nici o opreliște, iată o insulă....un val cultural ca să nu-i spun altfel și la Tecuci ar fi de bun augur. Dar dacă suntem și mai buni și mai uniți o să devenim de temut, în sensul că întotdeauna oamenii de cultură știu să spună ceea ce simt, în societate, în scrierile lor; și nu mă refer la scrieri jurnalistice ci la cărți de substanță care au remanență în timp și cu care, dacă l-ai pocnit o dată pe un domn politician poate și peste o sută de ani lumea își va aminti de el (n.r. de politician) așa cum a fost ilustrat în cartea unui scriitor valoros. Eu îl știu pe Dan Movileanu de aici din Tecuci, mai acid, mai dur și l-aș fi vrut și pe el implicat în niște treburi de astea. Tare aș vrea să–l văd și eu implicat în lumea tinerilor, să-i văd bucuria de a-i crește așa cum eu mă tot străduiesc să cresc vreo patru, din care s-au mai rătăcit pe drum. În condițiile în care trăim așa cum trăim, când telefoanele sună și când și calculatoarele sunt peste tot, „a scrie” rămâne un act de cultură regal. Din ce în ce mai puțini oameni vor rămâne credincioși actului de a tipări. Nu ar fi exclus când va face Google grevă să te trezești întrebându-te ce naiba vom mai citi? Majoritatea, mai mult de jumătate din planetă, suntem dependeți de Google. Iată ce înseamnă să dețină cineva monopolul unei astfel de formule de exprimare, cum este Google. O dată... o flamă, intră în insolvență-vorba românească, și pa, la revedere, nu mai avem nimic. Pe când Cartea, oricât au ars unii cărțile, tot au mai rămas operele importante. Și nu numai cele importante, chiar și cele minore, au rămas pentru generațiile următoare. De aceea, de câte ori am prilejul, recomand să dăm la tipărit gândurile noastre, ideile, simțirile, să-i bucurăm pe undeva pe urmașii urmașilor noștri cu existența noastră, cu ceea ce facem. Spuneam cuiva: dacă treci prin viață,

ce faci? Scoate o carte, i-am spus tot eu. Sterian Vicol: Ați făcut o pledoarie pentru două lucruri extraordinare.

Unul pentru solidaritate, ca să învingem, și unul pentru Carte, pentru ființa, pentru existența cărții. Cartea rămâne chiar dacă spun unii că se va încheia cu capitolul ăsta. Nuu, niciodată! Cartea a fost, este și va fi CARTE! Și spun asta referindu-mă îndeosebi la cărțile esențiale; vorba lui Gheorghe Neagu, sunt și cărți de mâna a doua dar și ele sunt necesare pentru că undeva pe câmpia literaturii trebuie să existe și bălării. Fără cultură, fără setea de carte, voi, generația care acum se ridică, nu veți face mare lucru pe acest pământ. Trebuie să vă cultivați și asta nu se face prin televiziune și prin rahaturile pe care le dau pe micile ecrane. Iertați-mă pentru cuvintele „plastice”!

Săndel Stamate: Mă bucur să vă spun că invitații mei din această seară sunteți dumneavoastră toți. Poezia este cea mai frumoasă întâmplare din viața mea. Am mai spus-o și-am s-o mai spun. Poezia a luat trup în fața mea, când aveam vreo 6 ani, în iarna anului 1953-1954, iarnă pe care unii dintre participanții din această seară o cunosc, o țin minte; o iarnă cu zăpezile cât casa. Ca să nu mai spun de zăpezile de altădată, de atunci. În acea iarnă, și fac această paranteză ca să motivez că poezia este calea cea mai frumoasă din viața mea, mama mea a pus războiul de țesut. Și pentru că nu făcea față singură, a adus o fată. Eu aveam 6 ani, ea, după socoteala mea, aveam cam 16-17 ani. Împreună cu fratele meu, făceam o hărmălaie de nedescris în casă iar mama nu ne mai putea stăpâni. În timpul acesta, fata aceea a început să recite. Și a recitat Luceafărul. A fost odată ca-n povești….a fost de-ajuns pentru noi ca să ne capteze. Cred că a recitat

Aida Zaharia

Întâlnire frumoasă a poeziei cu vinul, Vicol, Stamate și restul....


insulari, dar revizuită, poezia este bună,,- a spus Gheorghe Andrei Neagu. Să fie subliniată expresia ,,insulari,, cu vreun scop, are ea vreo trimitere?! Proza ,,Mihăiţă, trezeşte-te!,, a fost ascultată cu mare atenţie. Nici măcar un foşnet nu s-a auzit, doar vocea semnatarului ei, Petrache Plopeanu care, ne-a captivat şi ne-a captat atenţia. Un text cu tot ce-i trebuie, încât nu poate fi tratat cu indiferenţă. Proza doamnei Nicoleta Hurmuzache, fragmentul, capitolul citit este ca şi obiectul ce constituie pretextul narativ al întregului: o bijuterie, o perlă!(a zis Gheorghe Andrei Neagu care nu-i iartă autoarei,,neregulile,,- atrăgându-i atenţia asupra neconcordaţelor, confuziei). Conştiincioasă, dna prof.Nicoleta Hurmuzache a notat fiecare sugestie, urmând să acţioneze, sau nu, pe text. Moni Simion Constantin a citit un rondel - ,,Rondel la răscruce de vânturi,,- text ce nu necesită comentarii, este fără cusur.

Despre cele trei lansări de carte:- Felicitări Corneliu Stanciu! Volumul dumneavoastră

a reunit un număr impresionant de cititori(şi curioşi), a adunat presa(scrisă şi televizată), confraţii de condei, familia, prieteni... Mai mult, soţii Bornas v-au înviorat evenimentul prin recitare şi muzică. Încă o dată, felicitări. Iar mie nu-mi rămâne decât să vă îndemn să citiţi:Simfonia cuvintelor.

- Despre seara criticului Ionel Necula şi cartea sa despre ,,Luca Piţu:Cap limpede în devălmăşiile cetăţii,,- no comment!

- Stylografii-le semnate de Gabriel Funica volum-jurnal ce conţine articole, editoriale publicate în revista Oglinda litera-ră în cei patru ani cât a susţinut rubrica şi, note de sertar, jurnal, impresii despre unii autori, evenimente şi întâmplări culturale – a fost cea de-a treia carte lansată la final de noiembrie. Cartea a văzut lumina tiparului graţie bunelor intenţii ale scriitorilor şi oamenilor de litere Gheorghe Andrei Neagu, Teodora Fîntînaru, Valentin Muscă, Adrian Ţiglea(pe care îl felicit personal pentru discursul din cadrul lansării). Poeta Ştefania Oproescu, personaj marcant al volumului a vorbit şi ea despre omul Gabriel Funica, emoţia manifestată rotunjindu-i cuvântul exprimat. În sala arhi-plină, doar ochii umezi ai doamnei Anişoara Piţu, la capătul opus, luceau nefiresc înlocuind poate, lumina reflectoarelor unei camere de filmat care,( poate, repet!) ar fi trebuit să imortalizeze clipa. De-acolo de sus zâmbetul sarcastic al lui Gabriel ne mângâia pe creştet, şoptindu-ne: ,,Zădărnicie, fraţilor. Fiţi calmi. Nimic nu contează!,,

poezia în întregime pentru că îmi aduc aminte că nu se mai sfârșea. I-am sorbit de pe buzele ei cele moi.

Aida Zaharia: Domnule Necula cred că buzele erau toată treaba. Și uite–așa, a început Săndel Stamate să iubească poezia, și s-o scrie, datorită unor buze vinovate.

Săndel Stamate: De aceea am spus că Poezia este cea mai frumoasă întâmplare din viața mea. Întâmplarea asta, din acea iarnă, m-a dus acum cu gândul la filosofia lui Sigmund Freud, când se formează personalitatea ; eu-ul se formează în copilărie.

Directoarea bibliotecii tecucene, cu eleganța-i desăvârșită, a dat cuvântul maestrului Dionisie Duma, care a zăbovit asupra volumului semnat de Sterian Vicol.

Dionisie Duma: Îl cunosc pe Sterian Vicol de foarte foarte mulți ani. Ne apropie vârsta dar mai ales perioada când noi aveam idealuri, vise, speranțe. E adevărat, este un pic mai mic decât mine dar timpul ne-a făcut să devenim foarte buni prieteni, de pe vremea când Sterian se afla la Liceul Pedagogic din Galați. De atunci i-am urmărit evoluția. Cartea pe care astăzi o avem aici, în bibliotecă, se numește Memoria lui Femios. Poezia

lui Vicol nu se citește, poezia lui Vicol se trăiește. Temele primordiale din cartea de față sunt cele universale: spațiul, timpul, natura. Dar ceea ce este esențial este dragostea care traversează de la un capăt la altul aceste poeme ale marelui Sterian Vicol. Ce înseamnă Femeia pentru Vicol? Este echilibrul, este armonia, este prezența de care el are nevoie în orice moment. Prin această stabilitate și armonie, date de Femeie, poetul își poate desăvârși menirea lui ca autor de poezie.

Ce înseamnă pentru Vicol scrisul? „Scrisul nu e altceva decât otrava pe care singur ți-o pregătești și rămâi dependent de ea.” Dacă e să fac o metaforă, poetul Vicol seamănă ca un copac, ca un stejar mare ce se întinde pe toată Moldova cu brațele lui, sub cerul senin lăsat moștenire de Ștefan cel Mare. Sunt trei lucruri care îl definesc pe poetul Sterian Vicol: vinul, poezia și femeia.

Am salutat autorii, invitații, ne-am aplicat pupăturile de rigoare la final, și din ușa dragii noastre biblioteci, am spus: „Trăiască vinul, Vicol și poezia lui!”.

Trăiască serile de vis din sânul culturii tecucene, seri care reușesc, iată, să adune atât de multe minți luminate laolaltă.

De parcă o energie dinafara noastră ne-a impulsionat, eradicându-ne apatia, în luna noiembrie s-au citit destule texte, pe categorii de vârstă. Raluca Marina Baciu a citit poezie, Adelina Cristiana Bălan a citit proză, eseu şi poezie Dănuţ Belu, proză Nicoleta Hurmuzache, Petrache Plopeanu şi Constantin Toma au citit şi una şi alta, poezie şi proză. Salutăm revenirea amicului nostru Petre Abeaboeru, în calitate de comentator, în tandem cu profesorul Virgil Răileanu. Mai mult, luna noiembrie a excelat în evenimente culturale (scrise) având loc trei lansări de carte consecutive: volumul de poezie Simfonia cuvintelor semnat de Corneliu Stanciu; criticul tecucean Ionel Necula a scris despre ...Luca Piţu:Cap limpede la devălmăşiile cetăţii și Stylografii volum eseistic apărut post-mortem, semnat de Gabriel Funica. Voi amplifica anunţul lansărilor mai sus amintite spre finalul cronicii. Apoi, în cenaclu s-a vorbit despre, şi s-au dăruit cu autografe, alte trei-patru cărţi, noi apariţii editoriale, urmând să fie prezentate în cadru festiv, curând. Cărţile au fost semnate de Mariana Vicky Vârtosu romanul Aladina din Al Ain; Constanţa Cornilă a semnat volumul de poezie Arhiva incandescenţei; Constantin Toma a semnat - Irealul între oniric şi Adevăr – volum de poezie şi proză.

Să trecem totuşi la cele citite în cenaclu. Poezie au citit Raluca Marina Baciu, Constantin Toma, Dănuţ Belu, Moni Simion Constantin, Petrache Plopeanu. Proză au citit Adelina Cristiana Bălan, Petrache Plopeanu, Nicoleta Hurmuzache, Constantin Toma. Vreau să punctez cele două lucruri şocante care au marcat lectura cenaclului şi anume:poezia patriotică citită de Petrache Plopeanu şi, proza şantieristă ce descrie un regim şi tarele sale semnată de Constantin Toma. Aceste două texte reprezintă câştigul cenaclului prin susţinerea rădăcinilor şi originei noastre, mai mult proza descrie minuţios trăirile unui tânăr inginer absolvent de facultate, obligat să treacă testul de atitudine la care este supus de meşterul în grija căruia fusese dat.

Poezia Marinei Raluca Baciu au provocat cam aceleaşi păreri din ultima vreme: evoluţie şi maturizare, discurs poetic cu substanţă, imagine, metaforă. Dar...are şi confuzie şi repetiţie şi exprimări neliterare. Revenirea şi lucrul pe text pot şlefui asperităţile. Poezia lui Dănuţ Belu nu a strârnit un prea mare interes. Nici eseul nu a urcat pe scara valorică. Dacă-şi doreşte cu adevărat(şi dacă va putea!) lista maratoniştilor este deschisă. Loc este pentru toţi înscrişii la ( în) maratonul cuvintelor bine exprimate. Poezia lui Constantin Toma ,,are şi clişee, are şi exprimări nepoetice, dar are şi lucruri absolut minunate. Poate, prea des folosită expresia


POEŢI INSULARICRONICĂ DE NOIEMBRIE


Din primii ani ai vietii, societatea incepe sa construiasca in om o personalitate. El se naste cu sinele sau autentic. Daca lui Georgica ii e foame, dar inca nu are peste 3-4 anisori, el nu spune „imi e foame”, ci „lui Georgica ii e foame”. Copiii nu au simtul eului. Cand parintii il invata despre „eu sunt Georgica”, ii fabrica acestuia un ego, o fictiune, care este cu atentie ingrijit si alimentat, repetat in mod constant. E intr-adevar necesar si util pentru integrarea in societate, dar oamenii ajung sa se identifice repede cu acest ego si nu descoperim asta decat cand cercetam adanc in noi, departe de provocarile si zbuciumul exterior. Incet, ideea de „eu” dispare si se releva fiinta noastra interioara, existenta pura, neetichetata, unitatea noastra indivizibila. Societatea se foloseste de acest eu pentru ca sinele nostru interior ii e inaccesibil si ne educa sa ne intarim propria noastra fiinta cu ego si sa ne afirmam in tot ceea ce reprezinta interactiunea noastra cu cei din jur: lupta pentru imagine, bogatie, prestigiu, temelii si proptele care sprijina fictiunea cu care ne identificam.

Astfel, ego-ul, fiinta noastra fabricata, se teme tot timpul si lupta mereu pentru a se intari, fiind constient ca nu e altceva decat o entitate artificiala, creat de societate cu scopul de a ne integra ei, de a folosi ei. Din pacate, el insa devine si sursa multora dintre probleme, a conflictelor, temerilor si depresiilor. Convingerea ca uneori ai dat gres, permanenta comparatie cu cei din jur e greu de suportat, caci mereu se va gasi cineva cu mai mult succes, iar acest lucru doare, proboaca stres, consuma. In ansamblul ei, societatea e un fel de joc, o competitie perpetua, in care toti suntem invatati sa vrem mai sus, sprijinindu-ne sau chiar calcand in picioare pe ceilalti. Ocupati astfel, uitam ca cei care au implantat acest ego a fost societatea insasi, cei din jur, profesorii nostri. Si asa ego-ul devine minciuna suprema pe care o acceptam ca adevar. Ne tine mereu in priza. Ce am facut saptamana trecuta? Ce am realizat ieri? Maine voi reusi, ca fi mai bine? Am gresit asta, aia, n-am raspuns asteptarilor. Dar momentul acum, prezentul? Ego-ul nu se poate bucura de prezent. El nu poate trai decat in trecut sau viitor, adica in ceea ce nu exista. Trecutul nu mai e si cu siguranta nu se va mai repeta exact la fel, pentru ca totul curge fara intoarcere, iar viitorul nu a sosit inca. Ambele stari sunt non-existentiale. Bineinteles ca si ego-ul e non-existential, el insusi. E ceva atribuit noua, cu care am ajuns sa ne identificam ca si cum ar fi propria noastra fiinta. Studii temeinice sociologice si economice arata ca mai bine de 80% din timpul, energia, banii, efortul cheltuit de omul civilizat intr-o viata e absorbit de grija pentru intretinerea ego-ului, cresterea lui, a imaginii noastre de sine fabricate, falsa. Ce casa, masina am, unde ma imbrac, unde imi fac concediul, la ce scoala invata copiii mei... Ce ramane pentru cresterea si inflorirea noastra spirituala, a ceea ce suntem cu adevarat? Ce sa ramana, cand sinele nostru e substituit cu ego-ul? De cele mai multe ori nu ii mai percepem nici existenta. Pentru a nu ne pierde in mecanismele societatii, pentru a da un sens real propriei noastre vieti, trebuie mai intai sa intelegem cine suntem cu adevarat. Asta insa nu e usor, pentru ca de mici suntem invatati sa-i cercetam pe cei din jur, pentru a sti ce vor, ca astfel sa aflam si noi cum sa ne folosim de ei in interesul ego-ului nostru, fabricat tot de ei. Asa ajungem sa stim mai multe despre altii si nimeni sa nu mai aiba decat o vaga idee despre sine. E explicabil, pentru ca esenta sa reprezinta un mister profund, care nu este individuala, cum ne invata ego-ul, ci, din contra, universala. Daca ne adancim in fiinta noastra lasand gandurile care ne zbuciuma si ne impun realitatea exterioara, descoperim ca ideea de eu dispare si in locul ei ramane existenta pura, adica fiinta interioara. Ea nu a nimanui si totodata a tuturor, inclusiv gaze, pietre, rauri, copaci,stele. Nu lasa nimic pe dinafara. Realitatea acestui fapt e strigata de milenii de mistici, de intemeietorii de religii, descrisa de oamenii inteligenti si sensibili creatori de frumos. Si stiinta, zeita civilizatiei actuale, sta inmarmurita de zeci de ani in laboratoarele fizicii cuantice vazand cum intentia de a observa o cuanta de energie sau un foton sau un electron, e suficienta pentru a provoca preschimbarea undelor in particule si invers, stabilind un veritabil dialog intre ocnstiinta umana si fundamentele materiei. Iar mai recent, asta s-a reusit cu fulerene, grupari de cate 60 de atomi de carbon si chiar cu o particula minuscula de cuart! E clar ca acest dialog se extinde dincolo de domeniul cuantic. Mai mult, incep sa fie publicate rapoarte si experimente riguros, temeinic fundamentate care confirma teledetectia si influentarea mentala a evenimentelor programate aleator si chiar a ritmului de dezvoltare a celulelor vii. De zeci de ani se cunoaste reactia plantelor tradusa de detectoarele de minciuni aplicate de americanul Bakster pe frunze, la spaimele si bucuriile zbuciumului nostru sufletesc. Intreaba lume vede pe canalele Discovery cum codul genetic al fiintelor vii e universal, ca intre musculita drosophilla si om diferenta genetica e incredibil de mica sau cum din gheruta unui puisor din gaoace se poate dezvolta o laba de leu. Toti ne uitam cu mirare la cristalizarea fulgilor de zapada care urmareste in simetrie si frumusete toata gama de stari omenesti, sub lentilele aparatului fotografic al japonezelui Masaro. La nastere, menirea fiecarul copil este de a creste si de a deveni un om plenar inzstrat cu iubire, compasiune, pace interioara. El trebuie sa devina o sarbatoare in sine. Asta nu are nimic de a facu cu competitia. Nimeni nu ar trebui sa se compare cu ceilalti pentru ca toti suntem diferiti. Un trandafir nu

Puncte de vedere ale problematicii ego-ului în

lumea profană şi masonerie

e superior sau inferior unei margarete. Important e ca amandoua au inflorit si asta da o multumire interioara de nepretuit, care transcede intelegerea mintii. La nastere, fiecarui copil i se da un nume, apoi el e invatat sa se identifice cu acel nume. Eu, inseamna identitate. Identificarea cu numele, cu corpul. Si cu acesta ne identificam in copilarie, si la maturitate, si la batranete, desi el este mereu altul. La fiecare 7 ani si ultima celula din noi se schimba. Aceste identificari sunt sinonime cu ego-ul. Identificarea cu un nume, cu un corp, cu un anume fel de a gandi creaza legaturi, dependente. Identificarea se plaseaza astefl in mod clar spre opusul libertatii. E o forma de inregimentare. Orice societate vrea ordine, sa elimine neprevazutul care poate destabiliza, care o poate schimba. Pentru asta membrii ei trebuie sa se supuna, sa aplice reguli clare, sa fie previzibili. Un om care stie ce e egoul si nu se identifica cu el, e mai lucid, mai putin manevrabil. Un om mai liber e un om periculos, un petential destabilizator al ordinii impuse. Prin consecinta, o societate nu va incuraja instruireadincolo de programele necesare sustinerii ei, catre gandirea libera, indiferent de ceea ce declara. Persoane competente au constatat ca mass-media unei societati asa-zis lebere dintr-o tara civilizata propaga cultura si civilizatie, libertate de gandire sub nivelul unui absolvent de 7 clase. Aceste politici stau la originea intolerantei statului si bisericii oricarei societati, indiferent de tip, mijloace de productie sua epoca, fata de orice fel de initieri, scoli si tehnici unde omul poate descoperii cine este el cu adevarat si fata reala a limitarilor si conditionarilor la care il supune mediul social. Nu celectivele de oameni au creat curente filosofice, opere de arta plastica nemuritoare, nici poeme sublime, nici inventii si descoperiri remarcabile, nici constructii care sa sfideze mileniile, ci oameni inteligenti, sensibili, instruiti, cu un echilibru si forta vizionara remarcabile, departe de conditia spiritului de turma acceptata de cetateanul mediu care baga capul intre umeri si cauta, ba chiar se bate pentru un loc in mijlocul gloatei, acolo unde nu este expus pericolului, dar nici nu are decat sansa unui destin pe care il accepta toti cei ca el. La fel, in domeniul social, se stie ca, intr-un fel sua altul orice revolutie isi devoreaza expoenentii odata cu insusirea a tot ce e bun, pozitiv in noua ordine creata. Establishmentul, odata instalat are grija sa nu pateasca ceea ce la randul sau a provocat pentru a se instala in locul celui vechi.

Acum putem sa ne intoarcem la masonerie, pentru ca, intr-un fel, despre ea a fost vorba inca de la inceput. Aparitiile, disparitiile si renasterile ei pe scena istoriei umanitatii rezoneaza surprinzator de bine cu cele observate anterior. Dincolo de binele si progresul colectivitatilor apropiate locului unde miscarile masonice s-au dezvoltat, a aparut totdeauna o umbra de suspiciune si pericol perceput de puterile centrale ale statului si clerului, si asta am vazut bine de ce. Parasind nivelul profanului pentru a intra in elita acetei fratii, omul isi continua instruirea. El poate evolua spiritual cu o viteza remarcabila. Datorita caracterului special de incredere reciproca, toata energia cheltuita in profan pentru si in numele egoului devine disponibila pentru cunoastere. Templul intelpciunii al lui Solomon se construieste in interior. Mastile construite de ego folosite in lumea profana, fie ea cea de sot, tata, prieten, coleg de serviciu, votant, orice altceva, cad una cate una precum cofile cepei, dezvaluindu-0ne cine suntem cu adevarat pentru a da apoi, sun semnul cunostintei de cuaza, fara frica de a gresi, un sens corect existentei si devenirii noastre, alaturarii la intreg, de care am apartinut intotdeauna. Abia in acest stadiu putem fi de folos celorlalti. Cum sa o faci, fara a sti cine esti tu, cel care face? Cum sa-l scoti din confuzie pe cel de alaturi fara a fi tu insuti limbepe, eliberat de dependente, de programe, de preconceptii, de fuga in trecut sau viitor care te scoate din realitatea prezentului? Da, e foarte greu sa rezisti tentatiei de a aluneca in trecut cu regretele si parerile de rau sau retrairea clipelor de reusita, cu bucuria lor cu tot. E si mai greu sa rezisti la farmecul ori poate spectrul sumbru al unui viitor in care iar te proiectezi, cu o intreaga pleiada de trairi interioare. Simpla cioplire si slefuire a pietrei te obliga insa la o atentie concetrata spre ceea ce faci acum. Iti dezvaluie farmecul misterios al prezentului, singura realitate obiectiva, nefabricata de proiectiile noastre. Astfel ne recastigam propria viata, asa incat sa nu mai avem senzatia ca ni se prelinge printre degete. Sa dispara exclamatiile de tipul „Vai! A mai trecut o luna, un an, zece ani!. Oare cand?”. E normal, deoarece nu am trait in prezent sa-l parcurgem cu constriinta treaza. Viata noastra se petrece inevitabil fara a constientiza! Sa ne amintim de copilarie, cat de lunga era ziua si cate lucruri minunate incapea in ea. Ochii largi la tot ce se intampla, indiferent ce, o atitudine senina, calma a acceptarii clipei asa cum e, un ego inca insuficient dezvoltat pentru a ne confisca trairea in prezent face ca viata sa fie traita intens, o permanenta sarbatoare, extrem de bogata, si care mai mult, ramane castigata memoriei pe vecie. Doar sinele nostru etern si imuabil stie sa rezoneze cu realitatea. El reprezinta fericirea insasi. Trebuie ca si acesta sa fie rolul masoneriei. Sa ne invete sa ne descoperim sinele interior si sa-l constientizam. Iar pe ego sa-l transformam din stapanul nostru, intr-un necesar si umil slujbas

Am zis,Tatar Doru(gr. III)

Doru Tatar


î

BUCOVINA ÎNTRE MIT ŞI ISTORIE

în „casa bunicului”, iar, ca personaj central, pe unchiul Grigore care își povestește odiseea de prizonier la ruși, acuzat de spionaj și mutat dintr-o regiune în alta de Rusiei Sovietice de unde reușește să emigreze în America. Dorul de locurile copilăriei și adolescenței și grija pentru familia în care s-a născut îl readuc în țară, unde nu stă prea mult având intenția să se reîntoarcă în Rusia pentru a-și relua locul alături de soția sa rusoaică și de copiii pe care îi iubea mult, Siberia fiind singurul loc unde puteau trăi, alături de alți români, prizonieri exilați aici de guvernanții sovietici.

Saga familiei Bolohanilor, unul și același nume dat de un ofițer austriac nemulțumit de faptul că fiecare bărbat era numit, și în acte, după nevastă („Ion a Anei, Nataliei, Minei, Veronicăi, Oltei”), consătenii deosebindu-se, între ei, „după porecle”, este continuată în al III-lea tablou (Amintiri din cel de Al Doilea Război Mondial, la care am fost martor), având, de această dată, ca personaje, pe membrii familiei autorului, raisonneur fiind acum un personaj numit generic „Consăteanul” care aduce mereu completări la relatările lui „Eu”. Deși cu un simț istoric semnificativ, autorul nu relatează evenimentele istorice ca atare, ci reconstituie atmosfera terifiantă din lucruri mărunte, din nenorocirile personale provocate în război de alternanța ocupației nemțești cu cea rusească, ambele armate comportându-se la fel de rece, de nemilos, față de populația civilă care suferea consecințele nefaste ale acestei racile, imposibil de evitat în momentele respective. Întâmplările, peste care au trecut mai mult de șase decenii, sunt percepute acut din perspectiva unui prezent etern și retrăite la fel de profund și în prezent de acel „Eu”, deoarece „scriitorul” se deosebește de alți oameni și „ține minte multe dintre cele uitate de majoritatea ”, având datoria de a le așterne pe hârtie spre a le feri de uitare.

Bolile, mai ales tifosul, păduchii, foametea, seceta, bombardamentele, fuga (refugiul), pericolul reprezentat de obuzele neexplodate și de armele părăsite cu încărcătoarele pline de gloanțe, folosite de copiii ignoranți și inocenți ca jucării care provoacă un adevărat carnagiu în rândul lor, obligația de a săpa tranșee, când pentru nemți, când pentru ruși, rechiziționarea și sacrificarea animalelor, mai ales de tătarii sovietici, vicisitudinile unei ierni nemiloase sunt tot atâtea nenorociri prin care udeștenii au fost nevoiți să treacă în timpul celei de a doua conflagrații mondiale. Foametea care a urmat i-a obligat pe mulți udeșteni să plece în țară, mai ales în Câmpia Dunării, printre ei aflându-se și „Eu”, numit, la un moment dat, Costică, ajuns în Teleorman. Aici el trece din casă în casă, dar refuză să se stabilească, momentan, în aceste locuri și revine în satul natal unde avea să cunoască politica nemiloasă a comuniștilor față de cei care refuzau să se înscrie la colectiv, simțind-o pe propria piele: este exmatriculat de la liceu, alături de alți colegi, fiindcă părinții lor n-au devenit colectiviști. Impresionantă este o înțelegere cu un preot teleormănean, care îi oferă un săculeț cu mălai, punându-i condiția să revină, cândva, și să învețe tot atâția elevi, câte fire de mălai sunt în trăistuca dată. Propunerea preotului este acceptată de flămândul copil și, jurământ sau premoniție, se va împlini, peste ani, când profesorul va preda într-un liceu teleormănean, având, în cei peste patruzeci de ani de catedră, peste 15.000 de elevi.

Tabloul al IV-lea (Bolohanii, profesorul și băieții cei gradați, dar și contestați) surprinde relația EU-lui, ajuns profesor de română, cu Securitatea, acest „Neo-Infern contemporan” sau „Ochiul și Timpanul”, care stârnea spaima printre oamenii obișnuiți, acest „braț înarmat al revoluției socialiste” pentru care prezumția de nevinovăție nu exista în momentul în care erau somați să se prezinte la abominabila instituție. Acuzat că deține un exemplar al monumentalei „Istorii a literaturii” scrise de G. Călinescu, procurat de la un legionar, dar mai ales pentru că numise această reeditare drept un „act de aleasă cultură, de profund patriotism” într-o broșură în care numele său figura alături de cele ale unor personalități ale literaturii și culturii române care elogiau gestul „legionarului” I.C. Drăgan de a republica, în fascicule, acest monument al criticii și istoriei literare autohtone. Acesta este tabloul unde se regăsește semnificația sintagmei „pitici pe creier”, nimic altceva decât metafora reprezentând acele „proiectile numite Cuvânt”, despre care eroul „EU” spune că ele l-au ajutat să călătorească oriunde îl ducea gândul, să-și împlinească toate visurile (în mintea sa), să ridice „castele” și să-l izoleze, în turnul său de fildeș de realitățile nemiloase ale vremii.

Sunt aduse în scenă alte două personaje, credibile, deși sunt imaginate de autor pentru a sublinia rapacitatea faimoasei instituții, acestea cunoscând metodele subumane folosite în închisorile comuniste pentru reeducarea „dușmanilor de clasă”, categorie conținând, deopotrivă, pe legionarii care credeau în Dumnezeu și în legea străbună (Anania), ca și pe cei care credeau că „lumea asta nouă este viitorul cel visat” (comunistul Vlad), unul cu nume de rezonanță religioasă, celălalt provenind din limba slavă (a rușilor). Cei doi au cunoscut „frica, bătaia, delațiunea și privațiunea”, dar mai ales „privarea de comunicare”, adică interdicția de a folosi Cuvintele, numite de personajul-autor pitici pe creier, tocmai pentru a nu fi dibuit pe aceeași securitate că le așterne pe hârtie în mod secret. Spaima trăită de personajul „EU”, aceea „de a nu fi obligat să devină ciripitor” sau „teama de colegii care deja erau și inventau fapte ca să aibă ce raporta” are acoperire în cele trăite de Anania și de Vlad care au simțit pe pielea lor veridicitatea acestor aspecte. Unul spune că n-a existat deținut politic care să nu fi făcut aceste compromisuri din cauza nemilosului tratament la care au

Nicolae Dina

O caracteristică cvasigenerală a genului dramatic românesc cu tematică istorică este dată de faptul că în centrul acțiunii se află o personalitate istorică, fie domnitori ai Țărilor Române, fie participanți la evenimente istorice însemnate, cum au fost revoluțiile (din Franța sau din Țara Românească), un exemplu fiind creațiile lui Camil Petrescu.

O mai veche pasiune a lui Constantin T. Ciubotaru (genul dramatic, reprezentat prin cele două volume din anul 2000 – Apel în Kosmos, teatru de sertar și Doza de tupeu – Pre-texte de teatru radiofonic) se concretizează, în anul 2015, prin volumul Bolohanii – oameni cu pitici pe creier, având, ca subtitlu Teatru bazat pe fapte reale, dramă structurată în cinci tablouri a căror acțiune este plasată în Bucovina, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în zilele noastre, un amestec între mit și realitate, pornind de la o legendă al cărei erou pare a fi întemeietorul, conducătorul spiritual și luptătorul pentru credința neamului său. Totuși, creația dramatică reușește să surprindă impactul istoriei asupra omului, drama unei comunități aflate în luptă cu fatalitățile istoriei, imaginea unei civilizații rurale aflate la bunul-plac al celor puternici, fie ei ocupanții austro-ungari sau ruși, fie regimul totalitar instaurat de comuniștii veniți pe tancurile sovietice de la răsărit.

Spre diferență de tradiția dramatică românească, opera lui CTC nu are în centrul ei o personalitate istorică de marcă, deoarece, deși există personaje individualizate, în realitate personajul central este colectivitatea, satul Udești, aflat la răscrucea dintre regimuri sau în plină desfășurare a celor două conflagrații mondiale din secolul al XX-lea, momente când populația civilă este nevoită să suporte tot ceea ce înseamnă războiul: bombardamente care provoacă pierderi omenești și materiale, boală, foamete, toate însemnând, de fapt, moarte, mai ales în rândul copiilor. Mai mult, aceeași comunitate simte din plin vicisitudinile unui regim totalitar – comunismul – care, deși clama libertatea, dreptatea, dorința de a asigura binele întregului popor, a însemnat, pentru udeștenii lui CTC, cote, colectivizarea forțată, procese politice pentru culpe imaginare, fabricate de cozile de topor ale partidului unic, urmate de detenția în închisorile în care tortura era mijlocul de „educare a dușmanilor poporului”.

Deși orice piesă de teatru are o intrigă declanșată de un conflict, în creația lui CTC nu apare nici un conflict între personaje, întreaga acțiune desfășurându-se pe baza ancestralului conflict dintre un popor și invadatorii săi de orice națiune și din orice timp, împotriva cărora oamenii simpli, așa cum sunt personajele aduse în scenă de un creator care nu respectă convențiile genului, luptă cu o dorință acerbă pentru libertate, pentru dreptate, pentru independență și autodeterminare a vieții lor religioase, economice, sociale, și chiar politice. Așa se explică tăria de caracter a personajelor ciubotariene, solidaritatea lor în lupta împotriva oricăror invadatori și, nu în ultimul rând, statornicia pe aceste meleaguri, deoarece, indiferent de numele pe care le poartă (Popa, Popovici, Ciubotaru, Moraru etc.), toți locuitorii de ieri și de azi sunt Bolohani, urmași ai preotului Andrei, care, în numele celor păstoriți de el, s-au opus cu dârzenie încercării de dezrădăcinare, de renunțare la credința strămoșească.

Cu toate că Bolohanii nu este un roman, se poate totuși vorbi despre o „saga”, adică o istorie a familiei Bolohanilor din Udeștii Bucovinei, deoarece aceasta este urmărită în evoluția ei, de-a lungul mai multor epoci istorice și al câtorva generații. Deși este o piesă de teatru, deci o creație literară care presupune ficțiune, CTC aduce o altă noutate în genul dramatic, în sensul că toate evenimentele surprinse se înscriu în sfera realității prin excelență, autorul însuși subintitulându-și opera Teatru bazat pe fapte reale. Astfel, autorul surprinde evenimente istorice reale, alături de unele legende aparținând secolului al XVIII-lea, fără a merge până la miraculos, la fantastic, deoarece preotul Andrei a existat cu adevărat ca un real adversar și vajnic luptător împotriva îngenuncherii bisericii ortodoxe în fața celei catolice propovăduite cu forța tunurilor de către reprezentanții Imperiului Austro-Ungar la ordinul împărătesei Maria-Tereza. În derularea evenimentelor de convertire a bucovinenilor la religia catolică și, implicit, a includerii acestora în rândurile cetățenilor imperiului, nu Sabinele (fiicele satului bucovinean) sunt răpite, ci acestea îi aduc la sentimente mai bune pe soldații austrieci invitându-i la degustarea bunătăților pascale, iar bărbații și femeile fac dispărute tunurile și armamentul pregătite să supună prin forță satul răzvrătit.

Spre deosebire de textele dramatice tradiționale cu tematică istorică, dincolo de subtitlul care menționează că baza textului o reprezintă faptele reale, CTC realizează fiecare tablou având în centru un personaj reprezentativ pentru epoca istorică la care se referă, eroii fiind surprinși în acțiuni individuale, semnificative pentru perioada evocată. O altă inovație a dramaturgului este prezența unui personaj, EU, nimeni altcineva decât vocea auctorială care apare în două ipostaze dramatice complementare. Prima este aceea a unui personaj-reflector din textele epice, un raisonneur, care, aidoma corului din tragediile antice, relatează evenimentele din epocile respective cu obiectivitate și introduce, pe rând, personajele. Cea de a doua ipostază este aceea a unui participant afectiv, din vorbele sale reieșind trăirile sufletești ale urmașului celor trecuți prin toate nenorocirile posibile, al celor loviți de fatalitățile istoriei. Cu toate că textul are la origine „fapte reale”, scriitorul imaginează lumi și personaje ficționale, transfigurând evenimentele istorice cu mijloace moderne. Așa apare în tabloul al II-lea, având, ca repere temporale, perioada dintre cele două războaie mondiale,


î

Max este – paradoxist spus – „înţelept de prost“ («Anamaria: Îngerul meu ! […] strigi – şi habar n-ai, prostule, că îngerul e primul ins care a purtat în brâu sabie. // […] Ai rămas acelaşi optimist…» – p. 171; «Tu ai rămas acelaşi ins deştept…» – p. 175; «Aici este… eşecul… războiului din tine. Câţi fluturi ai în insectarele tale? Câţi greieri… Of – omule de ştiinţă, realistule ! –, te laşi zilnic încântat de ideea… de înfăţişarea morţii…» – p. 206; etc.; «Vasile: …Domnule doctor… frate… Eşti un om deştept…» – p. 201; «Eşti foarte deştept. […]» – p. 202; etc.).

E un „iniţiat“ nu numai în istoria religiilor / Creştinismului, ci şi în alte nenumărate domenii, inclusiv în stănescianul „tunel oranj“: «Ascultă ce scrie doctorul Pop: „Prin tunelul oranj, Nichita Stănescu vedea cum zeul îl pândea, cum zeul începuse să-l ia în cătare, să-l ochească. Da, da, cu coada ochiului Nichita zărea moartea, zeul supărat, zeul invidios pe imperiul său de cuvinte şi de necuvinte, de prieteni şi de duşmani. Ca un rege Lear înconjurat de oameni el vedea prin tunelul oranj ce I se hărăzea: cum neputând să-I ruineze imperiul cuvintelor, spiritul, lumina tulburată şi stranie de la capătul tunelului oranj ca un laser îi ochea şi încerca să destrame materia ce susţinea imperiul cuvintelor…» (p. 170).

Anamaria rămâne personajul ce întruchipează poliedricitatea Iubirii „oarbe“, nuntirea „oului orb“ – atât în Lumea Albă / Reală cât şi în Lumea de Dincolo, în postexistenţă (pentru Max, Anamaria este înger, sau steaua fixă – cf. p. 213; era fiinţa / domniţa «cu o umbreluţă de soare… cu fluturi coloraţi […]; prin lumina apoasă, fluturii parecă mereu zburau», era «ca o zbatere de frunze verzi»; «Tu ai fost pentru mine, Anamaria… Începutul lumii… Şi acum ? […] Sfârşitul lumii?» – p. 174; tot în Lumea Albă, Anamaria, sub numele Belina, a fost iubita lui Vasile: «…o actriţă… de circulaţie ! / […] / Avea o… caroserie… însă era prea curioasă din fire, prea scormonea în paturi.» – p. 199; «Belina era a doua iubire a vieţii mele.» – p. 201; Anamaria îi mărturiseşte lui Max că a fost iubita lui Vasile pe când era «…tăvistă la „Tănase“… Balerizdă. Intram pe scenă cu tava şi ieşeam cu amantul… Nu, nu târfă, soră de caritate. Ajutam oamenii să-şi întregească personalitatea. / […] / Pentru o soră de caritate toţi răniţii soartei sunt egali în drepturi.» – p. 206; fiind în „binom postexstenţial cu Max“, se rememorează momentul întâlnirii cu acesta: «Anamaria: Am venit la tine din interes, ca să te conving să-l salvezi pe… – Vasile –, Nu, nu eram amanta lui. Mă iubea. Credeam că ai putere… sau că o să ai… că iubirea mea, trupul meu, poftim ! o să-ţi dea o putere teribilă… cu care să-l înfrunţi chiar pe…diavolul la care te închinai… […]» / «Max: Şi atunci ţi s-a făcut milă de mine, şi-ai rămas cu mine. Şi cu banii mei. Aveam nevoie de tine… Nu mă puteam salva singur !» / «Anamaria: Da, da, chiar aşa… căci începuse războiul dintre tine… şi tine… Atunci mai credeam în iubire, că e o … valoare fără de moarte… – fanfara e lângă far; se pun plăcile etc.; lume multă – Vax Max ! Într-un timp al minciunii, dragostea e imposibilă… Un mucegai…» – p. 223 sq.)

Eterna re-facere a lumii prin arte şi pistruiatul cu lanternă. De sub titlul desprins din celebrul prim-vers de sonet eminescian, meditaţie-sonet în profunzimi sinestezic-lirosofice asupra trecerii / petrecerii timpului, titlu căruia i s-au pus drept în „attach“ nişte păsări gălăgioase, nişte caţe şi mai „hoaţe“ decât a lui Gioacchino Rossini, actul I din piesa lui Dumitru Radu Popescu, Nori lungi pe şesuri sau Coţofenele îndrăgostite, îşi lansează spre / în „panoul central“ o sacră treime de interesante personaje feminine, de parcă ar fi nişte epice „rachete cu medie rază de acţiune“: Melinda, Ildiko, Paraschiva; mai la vale, „coţofenelor îndrăgostite“ din actul I, li se alătură – pentru întărirea „stolului“, ori, mai exact spus, pentru dublarea „treimii“ din primul şi al doilea act – Geta, Beta, Veta (din actul al III-lea); şi dacă-i vorba de amor, de îndrăgostire, este normal ca printre cele „şase coţofene“ să îşi facă neapărat apariţia şi „înaripaţii masculi“: Ioşka, Octavian, Matei, Dânsul…

Chiar din prima scenă a actului I înregistrăm o „sincronă“ autopropulsare în panoul central-acţional a trei personaje – „coţofene îndrăgostite“ – într-o învârtejire „tragicomic-trialogală“ pe macrotemele iubire şi moarte: este lansat în discuţie – de către Melinda, ce intră în casă, secundată de Ildiko, amândouă întâmpinate dinspre bucătărie de Paraschiva (ce avea mâinile pline de făină pentru că „frământase cozonaci“) – „misterul de nepătruns al morţii iubitului Cezar“ (din schimbul de replici dintre cele trei rezultând un comic de aleasă speţă): «Paraschiva: După moartea cui ? / Ildiko: […] A lui Cezar. / Paraschiva: Care Cezar ?/ Ildiko: […] Oricum, nu ăla, marele Cezar ! / Paraschiva: Care… marele?... / Ildiko: (Ei) Cezar, împăratul Romei ! N-ai auzit de el? / / Paraschiva: Cum să nu? Chiar l-am văzut… / Melinda: (revenind

Aurul paradoxismului şi cosmosul cotidian al morii de ciment

[din baie]) Unde l-ai văzut tu pe Cezar ? / Paraschiva: La cinematograf. Ăla… cu aia cu nasul lung. Poveşti. O muiere nu poate să aibă un nas atât de lung şi o minte atât de scurtă încât să se omoare pentru un bărbat. Şi încă – drace ! – cu o viperă!... Cu un şarpe ! Minciuni ! Dumnezeu ne-a dat nouă, femeilor, şarpele nu ca să ne omorâm cu el. / Melinda: De când te ştiu, tot proastă ai rămas ! Eu vorbeam de moartea iubitului meu Cezar ! / Paraschiva: Aha ! Vorbeai de moartea căţeluşului dumitale, tanti… // […] // Păi… el a murit de doi ani ! (clar) De-asta mă miram eu şi păream proastă, că nu ştiam despre ce fel de Cezar !... A, căţeluşul alb ! / Melinda: Roşcat ! Cel alb era Nero.» (p. 234).

Evantaiul discuţiilor se desfăşoară – până la intrarea în scenă, către „sfârşitul actului I“, a primului personaj masculin, soţul lui Ildiko, Ioşca, pensionarul în sângele căruia «gâlgâie seva», – pe temele: gândacii de bucătărie, artă şi conserve (subliniindu-se de către Ildiko: «Numai arta conservă timpul…» – p. 235), iubire şi moarte, învierea morţilor, nunta strigoită («Melinda: – se aude o muzică… de nuntă, afară – Asta? De ce de moarte?! E o nuntă. Mirele, mireasa… Sunt vii ! / Ildiko: Fiindcă au înviat, sau sunt pe cale… Dar ei amândoi – mirele şi mireasa ! – au murit acum şaizeci de ani. / […] / Paraschiva: Numai la cinematograf mai poţi vedea aşa ceva. / Ildiko: Fiindcă filmul este artă. […] Şi arta conservă timpul.» – p. 235) etc.

Pentru realcătuirea strigoitelor perechi sunt aduşi în panoul central şi bărbaţii: Ioşka, Octavian, Matei. În actul al III-lea, panoul central este reînnoit prin nepoatele strigoite, Beta, Geta, Veta, care se lamentează că n-au aparatură video etc.

(Geta: Un video ! Să mai vedem şi noi lumea ! Adică pe unde-a umblat el ! Africa !» – p. 270).

În cel de-al IV-lea „act“ şi ultimul din piesa lui Dumitru Radu Popescu, Nori lungi pe şesuri sau Coţofenele îndrăgostite, îşi face apariţia şi personaj-simbolul Dânsul, căutând pe mătuşa Getei, Paraschiva Marian – plecată deja la aeroport spre a-şi lua zborul în «Apusul putred» (p. 304).

În ultimă instanţă dramaturgică, Dânsul se dovedeşte a fi un fachir interesant, bine informat şi asupra numelui „nepoatei“: «Dânsul: […] Doriţi un vers de Eminescu, domnişoară Geta? / Geta: Îmi cunoaşteţi numele ? / Dânsul: De pe afişe ! Nu sunteţi marea actriţă ?... […] care joacă rolul Getei în piesa „Coţofenele îndrăgostite“, de doctorul Popescu?» (p. 306).

Înzestrat cu lanternă, „copil pistruiat“, Dânsul se arată drept bunul călăuzitor-luminător al tuturor feţelor: «Toţi îl urmează pe copilul pistruiat / Fiindcă numai el are o lanternă…» (ibid.).

Despre vopsirea carului pe trei părţi / laturi. Ampla piesă de teatru, Carul verde vopsit, de Dumitru Radu Popescu, îşi relevă în macrostructurarea paradoxistă trei părţi: (I) Poştaşul mut, (II) Cerşetorul chel şi (III) Războiul de ţesut.

Prima parte, Poştaşul mut, îşi desfăşoară „acţiunea“ în trei acte. Primul act se deschide cu scena surorilor Lenora şi Paraschiva ce aşteaptă, profund emoţionate, întoarcerea acasă, într-o „permisie“, a fratelui-soldat şi a camaradului acestuia (îndrăgostit de Lenora): «Lenora: (stă pe scaun; Paraschiva o piaptănă): Ah, îl simt cum vine, vine, vine, vine… Cum – cine vine?! / Paraschiva: N-am întrebat cine vine. / Lenora: El, soldatul. Care face armata cu frăţiorul nostru Constantin. / Paraschiva: N-am întrebat cine este. / Lenora: Un soldat îndrăgostit. / Paraschiva: De ce ţi-ai vopsit părul? / Lenora: Te pomeneşti că zăbăucul de militar o să mă ceară de nevastă! Dar aşa ceva nu e la ordinea de zi. / Paraschiva: Te-am întrebat de ce ţi-ai vopsit părul. / Lenora: […] Sunt mai frumoasă cu părul roşu…» (p. 307).

Constantin soseşte acasă însoţit de Miron, camaradul său de arme, şi pregătesc masa de ospăţ pentru ceilalţi colegi din trupă ce-şi fac apariţia puţin mai târziu. Camarazii lor de arme sosesc pe biciclete, cântând; dar înainte de-a trece la masă, fiind „lac de sudoare“, „plini de praf“, aleargă la lacul din fundul grădinii şi fac baie. În vreme ce tinerii soldaţi se zbenguie în lac, vine acasă, la Ioana – mama lui Constantin, a Paraschivei şi a Lenorei – noua slujnică a morarului ce le anunţă că ştie dintr-un anunţ radiodifuzat (morarul fiind unul dintre puţinii posesori de aparate de radio din acele anotimpuri) că „a început războiul“ şi că „soldaţii sunt chemaţi la…“. Mama lui Constantin, Ioana, Lenora şi Paraschiva hotărăsc să nu comunice lui Constantin şi camarazilor săi anunţul chemării la război de la radio (astfel noua slujnică a morarului – ce a adus vestea mobilizării transmisă la radio – devine, de fapt, „poştaşul mut“).

Scenele din actul al II-lea şi al III-lea înfăţişează pe soldatul Constantin rănit în război, grav bolnav, «adus în permisie de pe front» (p. 320); de fapt, părăsise spitalul militar – ceea ce înseamnă „dezertare“ – şi, cu presentimentul thanatic, venise acasă ca „să privească lacul… şi grădina, [şi] nucul“, pentru că «aici e cel mai minunat loc din lume» (327); «a fost rănit… i-a mai trecut… apoi a făcut alte boli» (333); şi iar a fost internat în spital, de unde a ieşit infirm, deplasându-se în cărucior («Constantin: […] are arcuri bune… Sunt obosit, mamă, mă dor picioarele…» – p. 343; «Eu mai stau puţin afară… E lună… – Paraschiva încearcă să-l ajute să se dea jos din cărucior – Nu, nu mai stau aici… are arcuri…» – p. 351).

În cele două acte ale părţii secunde, Cerşetorul chel, acţiunea este focalizată în aria familială a Paraschivei, sora lui Constantin, căsătorită cu Sile, în casa lor din «marginea depărtată de târg» (p. 354); într-o cameră, agăţat într-

„înţelept de prost“ («meu ! […] strigi – şi habar n-ai, prostule, că îngerul e primul ins care a purtat în brâu sabie. // […] Ai rămas acelaşi optimist…» – p. 171; «Tu ai rămas acelaşi ins deştept…» – p. 175; «Aici este… eşecul… războiului din tine. Câţi fluturi ai în insectarele tale? Câţi greieri… Of – omule de ştiinţă, realistule ! –, te laşi zilnic încântat de ideea… de înfăţişarea morţii…» – p. 206; etc.; «Domnule doctor… frate… Eşti un om deştept…» – p. 201; «Eşti foarte deştept. […]» – p. 202; etc.).

Ion Pachia-Tatomirescu



un cui, este acordeonul lui Constantin (cu care îşi alina durerile în căruciorul lui de rănit din război); Sile atinge clapele acordeonului, strigând cu putere: «Notele se trezesc, cântă ca nişte păsări invizibile…» (p. 355).

Un important paradox tragic din această parte a piesei este pus în evidenţă de replica soţiei lui Sile, sora lui Constantin: «Paraschiva: Roland nu putea să-l descopere mort pe fiul meu născut în timpul războiului – atâta timp cât acel copil al meu este Roland.» (p. 393); la scurt timp după aceasta cade „fraza-cortină“ de la partea a doua, frază a cărei rostire „taie gordian-titlul“: «Anghelina: Cum se ascunde zeul într-un suflet de rând… cel mai prăpădit… într-un cerşetor…» (p. 394).

În cele trei acte ale părţii a III-a, Războiul de ţesut, este „scanată“ drama prăbuşirii psihice a „personajului-liant“ din cele trei părţi ale piesei Carul verde vopsit, de Dumitru Radu Popescu, alienarea Paraschivei, fixată pe retina urmaşilor ei ca Penelopă modernă, „făcând un ghem lângă războiul de ţesut“: «Paraschiva: Cum o să plec eu în lume, că n-am decât zece ani… (îşi pune în păr o floare) Chiar azi mama mi-a pus o floare în păr, c-am împlinit zece ani ! Mamă! […] // […] // Despina: Verona vrea să plece în Germania!?... / Anghelina: […] Cred… mai degrabă […] că-I un fel de-a o face pe mama să meargă la nişte doctori mai… Acolo e şi mătuşa Lenora, are bani… […] Mama… uneori… îşi pierde simţul realităţii, zău… Şi se crede copil… Fuge de-acasă… Adică nu fuge, pleacă fără să ştie…» (p. 395).

Actul al II-lea din Războiul de ţesut, trimite într-adevăr la antica Penelopa, prin Rolando, fiul Paraschivei (supra), ajuns realizator de film inspirat din Odiseea, de Homer: «Roland: Atenţiune ! Atenţiune ! Când voi spune „Motor!“ – înseamnă că începe filmarea… Odiseu… Ulise, da, se întoarce acasă, în Ithaca sfântă…» (p. 412).

O didascalie din actul al III-lea al piesei Războiul de ţesut, de Dumitru Radu Popescu, întăreşte simbolica „penelopică“ a eroinei Paraschiva din „panoul central“: «În tot timpul desfăşurării piesei, minus ultimele două acte, războiul de ţesut n-a stat. Paraschiva şi mama Paraschivei au lucrat mereu; ele intrau în casă, ieşeau, ţeseau – ca şi cum viaţa lor n-ar fi avut altfel nici un rost; acum războiul tace…[…]» (p. 433).

În anotimpul prezent „războiul tace“, evident, în ambele câmpuri semantice ale cuvântului valah-paradoxist (este vorba de „binomul estetic“ pe care îl desemnăm şi prin metaforele-sintagme: câmpia cu tancuri – câmpia cu litere), dar nu şi în casa personajului feminin din „panoul central“ al piesei, în casa Penelopei lui Dumitru Radu Popescu, unde, după cum stă scris în paranteza „de închidere“ a didascaliei şi după cum Distinsul Receptor de Teatru mai aude din ultimele fraze „autorostindu-se“ în finalul Războiul de ţesut, despre „mama din lacrimă“, deoarece misterul respectivei case permite periodica / ritmica autodeclanşare a războiului de pânză: («Anghelina: Mama, ce-a fost ea altceva?... decât o lacrimă […] – În casă, războiul de ţesut începe să meargă singur ! […] Războiul de ţesut se aude grozav cum… Dinspre lac, goarna lui Roland» – p. 439).

Moara de măcinat oasele de piatră ale răsculaţilor valahi, ridicată de Viena / Budapesta în Alba Iulia Daciei Nord-Dunărene, pentru obţinerea „cimentului fortificator“ de Imperiu Habsburgic din orizontul anului 1785, devenit, din 1867, Imperiu Austro-Ungar. Acţiunea celei de-a şasea piese de teatru paradoxist, Păpuşarii cehi sau moara de pulbere, de Dumitru Radu Popescu, din antologia / volumul Moara de pulbere (1989), «se petrece la Deva, în noiembrie 1784» (p. 440), în dramatica ţesătură a acesteia fiind o considerabilă doză de versosimilitudine (verosimilul de-aici fiind în bună măsură „alimentat“ de tragismul din Răscoala Valahimii provinciilor Daciei Nord-Dunărene aflate în jugurile Imperiului Habsburgic, răscoală, înainte de toate, împotriva nobilimii maghiare, răscoală declanşată la 28 / 30 octombrie 1784, de Horea / Vasile Ursu-Nicola, Cloşca / Ion Oargă şi Crişan / Marcu Giurgiu, în localitatea Brad din judeţul Hunedoara; între 4 şi 11 noiembrie 1784, răsculaţii valahi asediază Dava > Deva, cetate-oraş încă din antichitatea dacică, oraş-cetate cu transformare în vremea habsburgic-imperială în „cuib al maghiarimii / ungurimii nobiliare“; răscoala a fost înăbuşită în sânge de armata imperială între 27 decembrie 1784 şi 28 februarie 1785, când conducătorii răsculaţilor Valahimii din Imperiul Habsburgic au fost „frânţi / zdrobiţi pe roată şi tăiaţi în bucăţi“ la Alba Iulia).

Sintagma moara de pulbere, metaforă-simbol din titlul piesei lui Dumitru Radu Popescu, Păpuşarii cehi sau…, „se decodifică“, în ciuda „deturnărilor semantice“ (prin sintagma antepusă, „păpuşarii cehi“), dinspre infernala maşină / „moară“ austro-maghiară / ungară ridicată la Alba Iulia, în 1784 / 1785, pentru a „zdrobi“ / „măcina“, pentru a face pulbere oasele de răsculaţi ai Valahimii Daciei Nord-Dunărene crunt jefuită / exploatată de Imperiul Habsburgic (supra, în titlul analizei noastre).

În actul I al dramei paradoxiste, Păpuşarii cehi sau moara de pulbere, „deschiderea“ se face prin proiectarea spre panoul central a unei „triade“ purtătoare de nume din pestriţeria onomastică specifică Imperiului Habsburgic: Popluhar (cel ce, în prima scenă, se laudă că, „după o beţie cu vin, a mâncat douăsprezece magnolii“), Gabor (cel ce prezice lui Popluhar „tăierea limbii“, pentru că „nu-i mai tace fleanca“) şi Vencel (cel ce, alături de Popluhar şi Gabor, la săpatul gropii „din care nu va răsări nimic, fiindcă nu-i pusă-n ea sămânţă vie“, constată cu uimire că «este greu şi să aplaudăm şi să muncim» – p. 441 –, cel ce are impresia că «tufele de liliac şi de răchită se clatină, trebură, parcă şoptesc» – p. 445), mai în valea piesei de teatru, alăturându-se „triadei“ (în ordinea intrării în scenele / tablourile – „modern-nemarcate“ – din actul I:) Magda (cea cu „simţăminte materne“ faţă de Popluhar), Novotny („bătrânul păpuşar ceh“ ce vrea să diminueze din frica lui Vencel: «Crezi că e Popersku?... sau Salis?... sau Horea?... Tufe şi frunze de cireş, galbene…

Le-a zgribulit frigul. E frica de iarnă.» – p. 445), O voce («piţigăiată, de femeie – Diavolul» – p. 457), Borţoasa (cea cu „piţigăiata“, prinsă între tufe şi „dezbrăcată la pielea goală“ de „străjerul“ Gabor „pe marginea / graniţa oraşului Deva“, considerând-o „contrabandistă“), Cecilia (cerându-i „borţoasei“ actele „la control“, Gabor constată la lămpaş că-i Cecilia „Lupu“, după cum îi „mărturiseşte“ – «o… aventurieră… care nu mai crede nici în Dumnezeu, nici în oameni, nici în cai, boi, mămăligă, peşte…», ce „şi ieri noaptea vrut să pătrundă în Deva, tot pe-aici…“; «Gabor: Gura, Cecilia ! Te acuz de trecere ilicită peste frontieră…» – p. 460), Ceciliu (în ultimă instanţă, deghizatul în Borţoasa, ori în gravida Cecilia Lupu, nu este nici preotul / filosoful Ceciliu, nu este nici Mihai Popescu, «un fel de preot al răscoalei» – p. 463 –, după cum crede Gabor, ci-i preotul trădător din Criscior, Andrei Iancso – «Gabor: Sub lumina lunii şi a iubirii… Te bazai pe o confuzie… de sex… de text, de nume... [pauză], Popescu Mihai ! Popluhar, hei, cehilor, sculaţi-vă !... Ah, voi întotdeauna dormiţi când la graniţa oraşului se petrece nu ştiu ce… […] Magda ! Nimeni nu răspunde ! / Ceciliu: Eu răspund… Eu sunt aici… / Gabor: Magda, el e o realitate…» – p. 461; «Gabor: Înseamnă că e Popescu. / Ceciliu: Asta ar fi strigător la ceruri, să mor… dintr-o confuzie, ca român… Sunt preotul… Andrei Iancso… // […] // La 2 noiembrie răsculaţii au venit la casa mea […] Am scăpat eu soţia şi două fete… / Gabor: dacă m-ai cunoscut… de ce ai mai jucat comedia cu … borţoasa? De ce nu mi-ai spus de la început că te-ai îmbrăcat astfel ca să scapi de… […] Nu eşti popa din Criscior! / […] / Ceciliu: Am stat trei zile ascuns într-o claie de paie, ca într-un mormânt… / Gabor: Atunci cunoşti cum este în mormânt… [ridică pistolul] / Ceciliu: Nu !... [foc ! Ceciliu cade; Gabor îl acoperă cu fusta, bluza etc.] / […] / Magda: Pentu tine nu e nici o deosebire între moartea unei frunze şi moartea unui om. / Gabor: Pe popa din Criscior îl cunosc. Nu e ăsta !» – p. 463 / 464 sq.).

În actul al II-lea al dramei, la numărul personajelor (fără Borţoasa) se adaugă un „duet“ de „personaje-vox“ care, cu O voce revenită din actul I, formează un „trio strigoit“, un soi de autohtone Erinii pedepsitoare ale călăului Devei, Gabor, pentru crimele comise în vremea Răscoalei Valahimii din provinciile Daciei Nord-Dunărene înrobite de Imperiul Habsburgic, din anii 28 / 30 octombrie 1784 – 28 februarie 1875.

O voce – „din întuneric“, „nepiţigăiată“ de data asta, se adresează (cu efect stilistico-pleonastic / redundant-caragialean în ultima frază) Magdei şi lui Gabor, „călăul Devei“: «Salut-tare ! Salutare ! Primiţi cu Vicleimul? Am luat-o mai devreme, să nu-mi ia alţii locul… Cine e primul e cel dintâi.» (p. 474).

Gabor sesizează că-i „voce de strigoi / moroi“, ştie, mai mult ca sigur, din superstiţiile Valahimii, că moroiul / strigoiul se reîntoarce în Lumea Albă, „mâncându-şi din neam“: «Gabor: Parc-ai răsărit din pământ!».

Imediat după „constatativ-grănicereasca replică“ a lui Gabor, O voce devine Vocea care aduce după sine în scenă pe Cecilia, cea recunoscută de „călăul Devei“ drept Cecilia Lupu ce, până la urmă, îşi declară identitatea deghizatului Ceciliu – era să scriu Veciliu – ce a văzut pe Fecioara Maria „nu pe când trăia, ci pe urmă…“:

«Vocea: Am paşi uşori, căci mă cheamă Cecilia… Ah, ce tufe, pân-ajung la voi, o să mă umplu de scaieţi ca o oaie. Salutare ! (apare cu un Vicleim) Salut de departe căci lumea s-a prostit şi trage în tine cu pistolul, ca după o cioară… dacă nu croncăni la timp! Ha, ha, ha. (nimeni nu râde) Ha, ha, ha (nimeni nu râde; lui Gabor) Dumneata, cu barbă, eşti ca un… zeu păgân! Toată viaţa mi-am dorit să întâlnesc o zeitate păgână căreia să mă consacru. Ha, ha, ha. (nu râde nimeni) Căreia… să mă dăruiesc cu trup şi suflet. // […] // Simt asta ! Că nu ai ocazia de două ori în viaţă să-ţi ia fecioria un zeu. Ha, ha, ha. (nimeni nu râde; lui Gabor) Fiul dumneavoastră ce mai face? / Gabor: Bine. / Cecilia: Calde salutări din partea Ceciliei. / Gabor: Cecilia Lupu, da? » (p. 474 sq.); «Umblu îmbrăcat muiereşte, căci astfel… am mai multe şanse… prin răzmeriţa asta…» (p. 475 sq.) etc.

Spre finalul piesei Păpuşarii cehi sau moara de pulbere, de Dumitru Radu Popescu, după ce Gabor sugrumă pe Popluhar şi intră în „monologul păpuşilor“ («Cu nişte păpuşi din cârpe colorate, cu nişte prostănaci şi regi din zdrenţe, cu nişte domnişoara din frunze de pătrunjel... cu ele v-aţi drum prin lume, şi-aţi mâncat o coajă de pâine, şi-aţi băut o cană cu vin... Păpuşi din pănuşi ! Ca şi cum voi aţi fi zidit lumea din cârpe şi din pănuşi...» – p. 514), o admirabil-paradoxist-gradată „judecată de apoi“ au pregătit vocile-Erinii pentru „alienatul călău Devei“ din 1784 – 1785: «Gabor : [...] Nu mă ţine de mână ! / O voce : Dar nu te ţin de mână. / [...] / Tu îţi strângi o mână cu alta... // [...] // Altă voce : Învie morţii... [...] A început să dârdâie ! / O voce : (de femeie, ca a Magdei) În mândria lui enormă, în prostia lui (chiţcăie) e vulnerabil !... (lui Gabor, şoptit) Asta mă face să te iubesc, fragilitatea ta... // [...] // Gabor : [...] Morţii înviază ?! Doamne Dumnezeule, ies din pământ şi vin peste noi ?! / O voce : Eu din ţărână am ieşit să-ţi spun : / Nu rătăci, bezmetice, pe drum – / Ieri ai tăiat capete cu barda, ai ucis, / Azi nu te-aşteaptă nici un paradis. // [...] // Altă voce : [...] /Ce-aţi făcut nu se mai poate reface, / N-o să dormiţi în vecii vecilor în pace !» (p. 515 sq.).

Joi, 16 noiembrie 1989, la Piramida Extraplată.(O variantă a cronicii Aurul paradoxismului şi cosmosul cotidian

al morii de ciment, de I. P.-T., a fost publicată în trimestrialul Caietele Dacoromâniei, Timişoara, ISSN 1224-2969, redactor-şef: Ion Pachia-Tatomirescu–, anul I, nr. 1 / 22 iunie – 22 decembrie, 1997, p. 16; versiunea de faţă s-a pregătit pregătit pentru viitorul volum de «Pagini de istorie literară valahă de mâine», 2015.)


Când ne durea în cot (!) de comunism pentru că eram prea ocupaţi să ne trăim tinereţea ...

Aparea un ziar de seară: “Informaţia Bucureştiului”, cu mai puţină ideologie şi mai multe ştiri utilitare şi de interes public. De la mijlocul anilor ’50 apărea cotidianul “Munca”. Acesta nu era decât localizarea ziarului sovietic “Trud”, tot aşa cum “Gazeta literară” din 1954 era “Literaturnaia gazeta” românească. La fel şi “Muncitorul sanitar” ori “Gazeta învăţământului”, săptămânalele unor categorii profesionale.

Radio România se transformase în Radio Bucureşti şi avea până în 1960 un singur program pe unde lungi şi medii. Aparatele de radio vândute în magazine nu erau dotate şi cu frecvenţe scurte, pentru ca lumea să nu poată asculta “Vocea Americii” sau “Europa liberă” -“ziarul vorbit al românilor de pretutindeni”, cum se intitula până în 1963, BBC-ul, sau scurtele programe radiofonice în limba română difuzate la Paris,

Atena sau Vatican. Radio Bucureşti îşi încheia programul, început la 5 dimineaţa, la miezul nopţii. A apărut apoi şi un Bucureşti 2, emiţând din zori până la prânz, emisiunile acestuia prelungindu-se apoi gradat, câte două ore în plus.

Din 1957, exista Televiziunea Română, mai întâi cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se înfiinţase în România la numai doi ani după aceea din Italia. Faţă de presa meschină, anostă, marcată de o demagogie ridicolă sau agresivă, Televiziunea, deşi în alb-negru, a adus în România o undă de varietate şi destindere. În 1959, când s-au sărbătorit 500 de ani de la întemeierea Bucureştilor, s-au alcătuit programe aparte, lansându-se cântece precum “Badea neichii Bucureşti”, compus de Ion Vasilescu şi Gherase Dendrino şi interpretat de Maria Tănase, sau “Frumos eşti, Bucureşti!”. Apăreau în programele de divertisment, toate “live”, realizate în condiţii tehnice modeste, dar foarte reuşite, solistele şi soliştii în vogă de la răscrucea deceniilor 6 şi 7: Dorina Drăghici, Aida Moga, sora ei, Lavinia Slăveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, Nicolae Niţescu, Wili Donea, George Bunea, Dorel Livianu. Într-o emisiune muzicală, a debutat, în 1959, la vârsta de 16 ani, Margareta Pâslaru. În acelaşi an, Televiziunea n-a ezitat să transmită un program de la barul “Continental”, situat în subsolul unui bloc interbelic de lângă Biserica Rusă, prăbuşit la cutremurul din 4 martie 1977.

Tot în 1959-1960, Televiziunea difuza numere de revistă, cuplete, scheciuri, interpretate de cel mai mare comic al vremii, Mircea Crişan, de duetul Horia Şerbănescu -Radu Zaharescu, sau de Vasile Tomazian, un actor foarte popular, care îl imita pe Vico Toriani, unul din puţinii cântăreţi străini sosiţi atunci în turneu la Bucureşti, sau povestea dialoguri conjugale purtate cu Florica, nevastă-sa.

Din 1961, aproape seară de seară, după telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumătate de oră, excelente emisiuni pentru copii, al căror protagonist era Aşchiuţă, un Pinocchio local, mânuit de un păpuşar excelent, Iustin Grad. Realizatoarea emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populară, la paritate cu Cleo Stiber, crainica frumoasă, cultivată şi poliglotă a Televiziunii… Popularitate dobândiseră, datorită rolurilor interpretate în seriale pentru copii, actorii Tudorel Popa (Profesorul Paganel) şi Dem Savu (Căpitanul Val-Vârtej -foto). Un eveniment era prezenţa Mariei Tănase în programele de muzică populară, în mijlocul unui taraf (ultima a avut loc în 1962) ca şi aceea a Ioanei

Radu, care interpreta romanţe. În 1964, scriitorul Ion

Marin Sadoveanu prezenta săptămânal ciclul “Din istoria universală a teatrului”, ilustrat cu secvenţe interpretate de actori. Aşezat în spatele unui birou masiv, pe un scaun cu dimensiuni de jilţ, conferenţiarul vorbea liber, îmbrăcat elegant, cu batistă albă la buzunar, răsucind între degete capacul

unui stilou Pelikan cu peniţă de aur… Moartea scriitorului, survenită în acelaşi an 1964, a dus la întreruperea acelui serial elevat. În acelaşi an, o montare a unei piese, întreprinsă cu mijloacele teatrului de televiziune -„Pana de automobil” de Friedrich Durrenmat, consacra un tânăr şi strălucit actor în rolul protagonistului, pe nume Mircea Albulescu.

Dacă un crainic radio a pronunţat inversat în acei ani titlul operei lui Mozart “Cosi fan tutte”, de o manieră pe care nu o suportă hârtia, un crainic de televiziune a fost aspru admonestat pentru o ştire citită pe post: “Tovarăşul Gheorghe Cioară s-a întors de la Moscova pe calea aerului”.

Teatrul de revistă, cu o mare tradiţie în România, cu nivelul înalt la care îl ridicase Constantin Tănase, a adus multă culoare şi mult haz în vremurile de-acum 45-50 de ani. Existau în Bucureşti două săli încăpătoare ale aceluiaşi teatru, care primiseră numele marelui comic, o gradină de vară, “Boema”, datând din 1928, pe Strada Theodor Aman, o alta se afla la limita Cişmigiului, pe un spaţiu năpădit astăzi de brusturi, buruieni şi oţetari, de pe fosta Intrare Brezoianu, rebotezată Rigas, şi se mai montau uneori spectacole de revistă pe scena Teatrului de vară din Herăstrău sau în fostul parc Carol, rebotezat “Parcul Libertăţii”.

Cel mai mare actor al genului era Mircea Crişan. Până în ziua de azi oamenii mai în vârstă îşi amintesc de “Castravetele” lui, de “Un foc în noapte, un foc în sobă; arde-te-ar focul!”, de legenda potrivit căreia, cu prilejul unei vizite a lui Hruşciov în Romania, Gheorghiu-Dej l-a adus pe Mircea Crişan să-i distreze, chemând şi un translator. Mircea Crişan a mieunat ca pisica, a lătrat precum câinele, a imitat leul, tigrul şi alte animale, iar la sfârşit i s-a adresat translatorului: “Acum, tradu!”. Dintr-un turneu la Paris, actorul s-a întors cu un Chevrolet -clasicul model 1957 -pe care n-a ezitat să-l pomenească pe scenă: “Ce nu face omul pentru o bucată de Chevrolet?”

Notoriu de dinainte de război, de când jucase în filmul “Bing-bang” şi de când făcea tandem cu Vasile Vasilache, era N. Stroe (Alo! Aici e Stroe/Şi roagă să-i daţi voie/O clipă să vă-nveselească). În spectacolul “Vitamina M -Muzica”, montat în 1961 în clădirea de peste drum de Academie a Teatrului “C. Tănase”, fost sediu al Legaţiei Germaniei, într-un dialog imaginar, Stroe i se adresa unei cucoane: “Aţi fost la Domnul Puntilla?… -Nu ţi-e ruşine, domnule?! Eu sunt femeie serioasă”. “Domnul Puntilla” era o piesă de Bertolt Brecht, jucată pe atunci de un teatru bucureştean.

Trei ani mai târziu, pe scena Teatrului de Comedie se monta “Rinocerii” de Eugen Ionescu, rolul lui Beranger, protagonistul, fiind interpretat de Radu Beligan, iar pe scena Teatrului Mic se juca “Lecţia de engleză” a aceluiaşi dramaturg, sub titlul de “Cântăreaţa cheală”.

Din 1963, cuvântul România şi derivatele sale se scriau iarăşi cu “â”. Vreme de un deceniu, consecinţă a reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii îl deţinuseră doar vagoanele româneşti de cale ferată de pe traseele internaţionale şi tricourile sportivilor români care luau parte la competiţii desfăşurate în străinătate. În acelaşi an, în luna noiembrie, Televiziunea înceta să mai transmită parada militară de la Moscova, din ziua de 7, dar relua în direct, integral, ceremonia înmormântării preşedintelui SUA, John F. Kennedy, asasinat la Dallas. De-acum, Radiodifuziunea Română, în afară de Alexandru Stark, corespondent la Moscova, avea un trimis permanent la Washington şi corespondenţi la Paris şi la Roma: pe Georges Dascăl şi Angelo Chiari. Un magazin cultural foarte citit devenise revista “Contemporanul”, condusă la mijlocul anilor ’50 de George Ivaşcu şi avându-l colaborator permanent pe G. Călinescu (“Cronica optimistului”). În 1963-’64, “Contemporanul” nu mai era foaia proletcultistă înfiinţată în 1948, unde oficiau cei mai abjecţi ideologi şi culturnici ai noului regim. Aici îşi începe Nicolae Manolescu lunga şi strălucita carieră de cronicar literar. O rubrică foarte apreciată era aceea susţinută de un publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comerţ, care dezbătea cu vervă subiecte interesante şi incitante. De pildă: se cuvine sau nu ca un bărbat şi o femeie, ambii căsătoriţi, însă nu unul cu celalalt, să intre într-un restaurant şi să ia masa împreună?…

Carmen Silva se chema, de fapt, Vasile Roaită (după numele unui aşa-zis ilegalist, dovedit ulterior colaborator al Siguranţei). La finele deceniului cinci, era o staţiune prăpădită, frecventată masiv de sindicalişti. Trăgeam la “fina”, la pensiune. Fina -gazda noastră, pe atunci văduvă, fusese cununată de bunică-mea prin anii ’30. Îi arăta un respect ieşit din comun şi i se adresa cu apelativul “năşico”. Casa modestă avea 2-3 camere cu dependinţe rudimentare. Pe timpul verii, familia amfitrioanei, cu mic, cu mare, se muta în nişte barăci ridicate în curte. Atmosfera generală era ponosită, vag insalubră, dar veselă. Mă hârjoneam cu copiii localnicilor. Ei mă gratulau cu “vilegiaturistule”, iar eu le ziceam “băştinaşilor”. Altminteri, ne înţelegeam bine. Plaja se afla în apropiere. Era puţin populată şi cam sălbatică. N-auzeai muzică, defel. Când şi când mai huruia răguşit, agăţat de un stâlp de telegraf, câte un megafon. Cu greutate puteai recunoaşte ce se transmite. Recepţia deficitară depindea covârşitor de forţa şi direcţia vântului. La ambianţa sonoră contribuia zilnic şi un flaşnetar uscăţiv, îmbrăcat într-un tricou marinăresc, cu o maimuţă pe umăr, care naviga printre cearşafurile risipite la buza mării. Primea monede de 25 de bani.

A fost odată...



î

„Foarte interesant este studiul Echivocul ortografic – o nouă figură de stil. Joc ortografic şi calambur, acesta verticalizează exprimarea, semnificantul provoacă o lectură dublă şi o jubilaţie aparte a receptării. Alte studii interesante, cu observaţii subtile din domeniul ortografiei şi al punctuaţiei, sunt: Pedantismul ortografic; Arhaismul ortografic – o figură de stil rară; Funcţia expresivă artistică a ghilimelelor; Expresivitatea „exclamaţiei”.

Prof. Univ. Dr. Ileana OanceaNoutăţi stilistice, Editura Rawex Coms, Bucureşri, 2015, p. 11

ECHIVOCUL ORTOGRAFIC– o nouă figură de stil –

Este cunoscută definiţia calamburului ca fiind un joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor elemente lexicale deosebite ca sens. În ultimul timp, se întâlneşte tot mai des fenomenul lingvistic pe care l-am numit joc ortografic şi care s-ar putea considera un echivalent al calamburului pe plan ortografic. În ce constă această modalitate de scriere? În despărţirea cuvintelor în secvenţe lingvistice, indiferent că acestea din urmă au stat la temelia formării vocabulelor în cauză sau nu. Se obţine astfel o înviorare a textului sub aspect stilistic.

De pildă:„Bucureştiul se află încă sub presiunea istoriei de tip ţarist – PETRI-

ficate. În definitiv, Lenin şi Stalin nu sunt decât fiii lui Piotr I, al cărui eu dictatorial a vrut să înghită Europa.”

(„Oblio”, 1990, anul I, nr. 9, 21 aprilie, p. 1)Adjectivul petrificat, -ă, -petrificaţi, -te, provine din participiul verbului

a petrifica (< fr. pétrifier, germ. petrifizieren; în DOOM2, p. 599: pietrifica) „a căpăta sau a face să capete aspect de piatră sau, la figurat, a rămâne sau a face să rămână neschimbat” şi exprimă o însuşire a unui obiect, fiinţă, atitudine etc. Grafia PETRI-ficate – cu majuscule primul segment, astfel încât forma obţinută să capete o dublă semnificaţie, o dată, prin cumularea sensului rezultat în urma citirii adjectivului şi, a doua oară, a substantivului propriu Piotr (Petru I, ţarul Rusiei 1682-1725) – exprimă, prin subliniere ortografică, încremenirea într-o veche şi dură politică dictatorială şi expansionistă.

PETRI-ficate – petrificate este o omonimie sui-generis, primul termen prezentându-se ca o creaţie lexico-semantică, prin derivare cu sufixe, din categoria antonomazelor (numele propriu pentru numele comun), cu o mare forţă expresiv-artistică.

Acest procedeu de scriere, cu funcţie stilistică, bazat pe omofonia creată prin despărţirea cuvintelor în secvenţe lingvistice cu sens relevă intenţia de a exprima sau sublinia un anumit aspect politic, social etc., ca în enunţul următor:

„[...] Meleşcanu la SIE [...] mutarea acestuia de la Senat la SIE a produs un câştig şi pe tabela coaliţiei ridicându-i fragila majoritate la două persoane. De! cine dă, lui îşi dă, SIE-şi adică.”

(„Curentul”, 2012, 29 februarie, p. 1)Jurnalistul, autor al editorialului cu tentă ironic critică, îi informează

pe cititori că la direcţia importantei instituţii de informaţii externe, SIE (sigla Serviciului de Informaţii Externe) a fost numit, de către preşedintele pedelist, Băsescu, dl Meleşcanu, liberal, fapt pentru care liderii USL (Uniunea Social-Liberală) îl suspectează pe cel numit, de legătură secretă cu cel care l-a învestit.

Parafrazând expresia biblică a milosteniei creştine cine dă lipsiţilor, lui îşi dă (îşi dă sieşi) autorul motivează gestul preşedintelui utilizând un echivoc ortografic de o rară expresivitate: SIEşi, primele trei litere scrise cu majuscule constituindu-se în sigla serviciului secret dat, iar citirea integrală a secvenţei lingvistice (pronumele reflexiv în dativ sieşi) redă accentuat sensul răsfrângerii efectelor benefice asupra persoanei care numeşte, subliniindu-se astfel cu ironie ipocrizia politică a Puterii.

PEDANTISMUL ORTOGRAFIC– o modalitate stilistică de oglindire a infatuării docte, uneori, semidocte –

Pedantismul din perspectivă ortografică este un mod specific de a face paradă de erudiţie în privinţa scrierii unor secvenţe lingvistice, minuţiozitatea exagerată în etalarea unor aspecte grafice, în special cu valoare etimologică, aparţinând unor faze depăşite în evoluţia formală a acestora în limba română, cu intenţia vădită de a da impresia de competenţă în domeniu.

Din perspectivă stilistică, pedantismul ortografic este utilizat ca mijloc de caracterizare a unor personaje, cu efect similar jargonului în ceea ce priveşte intenţia/dorinţa anumitor persoane de a se distinge în scris de masa mare a utilizatorilor limbii române, folosind grafia cuvintelor din limba lor originară, nu a celei adecvate prin asimilarea secvenţei lingvistice împrumutate, devenită normă ortografică a limbii noastre.

Interesantă şi ilustrativă, din punct de vedere stilistic, pentru fenomenul numit pedantism ortografic (discutat anterior), este observaţia care apare într-o lucrare beletristică:

„Plânse apoi tot timpul cât se luptase cu norocul de-a lungul drumului desfundat care începea chiar vizavi de rampa de mărfuri. (Vis-à-vis, dacă vă place mai mult).”

(Mircea Nedelciu, Zmeura de câmpie, Editura Militară, Bucureşti, 1984, p. 156)

Corect este şi într-un fel şi în celălalt, dar normele actuale de scriere a limbii române recomandă: vizavi. Rămâne să se folosească grafia vis-à-vis dacă se vrea etalarea ostentativă a unor cunoştinţe de limbă străină (aşa cum reiese şi din tonul celor enunţate în paranteză), dar procedându-se astfel se încarcă textul cu o grafie ce şi-a sfârşit misiunea în limba română, aceea de a ne îmbogăţi vocabularul cu încă un cuvânt, pe care îl pronunţăm şi-l scriem vizavi, fiind totodată şi o notă particulară pentru aceea care se vor consideraţi ca aparţinând elitei, dar modalitatea aceasta de etalare ostentativă, nepotrivită, a unei superiorităţi culturale este ridicolă.

În aceeaşi situaţie, care ilustrează pedantismul ortografic al unor vorbitori, se află şi alte cuvinte împrumutate de limba română din alte limbi.

În enunţul:„Uite aşa mai află omul că o persoană distinsă ca domnul I. s-a

înconjurat de linguşitori, Domnia sa fiind un ... bine intenţionat lider (valeu, am zbârcit-o, să mă ierte fâsâniştii, trebuia să scriu leader)... a difuzat câteva imagini de la moeting (uite, m-am dat pe brazdă şi nu scriu miting!).”

(„Oblio”, 1990, nr. 16-21, iunie, p. 10)cuvântul lider (din engl., fr. leader) se scrie de multă vreme astfel datorită

faptului că a fost des utilizat nu numai cu sensul de conducător al unui partid, al unei organizări sindicale, ci şi cu acela de sportiv sau echipă sportivă care se găseşte în fruntea unei competiţii. Tot astfel, avem în limba română cuvântul miting (din engl. meeting, prin franceză, care apare la începutul secolului al XVIII-lea – la Voltaire: cu forma miting); şi se observă întrebuinţarea foarte frecventă a acestuia, în ultima vreme.

În urma analizei formelor etimologice inserate enunţurilor de mai sus este de semnalat nota ironică referitoare la această modalitate de scriere a unor cuvinte care sunt de mult adaptate la sistemul fonetic al limbii române, şi marea lor forţă expresivă în a oglindii fandoseala celor care le utilizează.

ARHAISMUL OROGRAFIC– o figură de stil rară –

În Sinteze de limba română (Editura Albatros, Bucureşti, 1984, p. 122), Theodor Hristea defineşte arhaismele ca fiind „cuvintele, expresiile, fonetismele, formele gramaticale şi construcţiile sintactice care au dispărut definitiv din limba comună ori au încetat de a mai fi uzuale.” Această definiţie trebuie completată: numai în situaţia în care sunt folosite în limbaj cu intenţii expresive (!), altfel operele cronicarilor noştri, de pildă, ar putea fi apreciate că sunt pline de arhaisme, or, se ştie că ei au folosit limba literară a vremii lor, fiind foarte şcoliţi pentru acea perioadă istorică. Din această cuprinzătoare definiţie rezultă că arhaismele se întâlnesc în toate compartimentele limbii şi că o primă clasificare a lor poate fi făcută în trei mari categorii: lexicale, fonetice şi gramaticale (care pot fi morfologice sau sintactice).

Autorul aminteşte, de asemenea, de un alt tip de arhaisme, care l-ar constitui „cele pe care am putea să le numim frazeologice”, adică anumite expresii şi îmbinări de cuvinte cu caracter constant, care nu se mai află în uzul vorbirii, dar, ca şi celelalte, sunt utilizate cu intenţii stilistice.

Este ştiut că arhaismele sunt folosite pentru evocarea în operele literare a unor oameni, obiceiuri şi evenimente din istoria ţării şi că, folosindu-le, autorii fixează în timp acţiunea unei opere cu conţinut istoric. Dar în literatura română se pot întâlni şi formaţii lexicale care astăzi trebuie să fie scrise sudat datorită unităţii morfologice, sintactice şi semantice pe care o prezintă acestea. De pildă, după DOOM1 1982 şi DOOM2, 2005, se scrie: deasupra şi vreo, dar, întrucât nu mai simte nimeni un sens unic în bine mirositor, sinonim cu parfumat (apărut mult mai târziu în limba română, de la parfum < fr. parfum), norma ortografică indică scrierea separată a adverbului de adjectiv. Înainte se scria însă binemirositor, dar de asupra, de a pururi şi vre o.

Când în tipăriturile actuale apar astfel de grafii, cu valoare stilistică, putem spune că avem a face cu un nou tip de arhaism: arhaismul ortografic.

Conform cu principiul de scriere separată, aplicat cuvintelor din grupurile formate dintr-un adverb urmat de adjectiv, DOOM1 1982, ÎO4 1983 şi DOOM2, 2005, recomandă aceeaşi grafie: bine mirositor.

Mult timp însă s-a scris binemirositor, cu pluralul binemirositori, respectiv binemirositoare, formaţia fiind considerată sudată în scris prin tradiţie şi însemnând: care miroase frumos, aromat.

DEX (1984) – reluând DEX (1975) şi DEXILR, 2007, – se opun scrierii separate considerând forma ca fiind unitară din punct de vedere semantic şi definitiv sudată: binemirositor, -oare, binemirositori, -oare (adj.) care miroase frumos; aromat. Bine + mirositor (DEX, 1984 p. 85; DEXILR, 2005, p. 219).

În unele texte tipărite după 1982 şi 2005, anii de apariţie a ultimelor

IVALOAREA STILISTICĂ

A ORTOGRAFIEI

Dorin N. Uritescu


lucrări fundamentale de ortografie, apare scrierea sudată a adjectivului consemnată în DEX (1984):

„Şeful de post aduse scoverzile cu brânză de oaie în ştergar de cânepă, erau fierbinţi şi odaia se umplu de aburul binemirositor.”

(Pop Simion, Student la istorie. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 26)

„[...] morţii fură strânşi într-o crevasă de stâncă pe aşternut de cetină de brad [...] primind în schimb linişte veşnică sub stratul de trunchiuri de molid decimat de lavină care fu aşternut – lespede binemirositoare – asupra lor [...].”

(Ibidem, p. 307)Limba română are un termen sinonim vechi pentru parfum (pe care l-am

împrumutat din franceză) şi anume mireasmă, miresme din sl. mirizma, care a dat un derivat verbal: a înmiresma, folosit la participiul trecut cu rol de adjectiv: înmiresmat, -ă.

Formarea unui sinonim pe teren românesc, binemirositor (scris legat înainte de apariţia, în 1982, a DOOM-ului) s-a datorat faptului că era receptat mai concret decât mireasmă şi cu flexiune mai bogată. Formaţia a fost considerată ca sudată şi înţelesul simţit de către vorbitori ca fiind unitar, fapt pentru care s-a şi scris într-un singur cuvânt.

Când însă termenul mireasmă a fost concurat de parfum, balsam (neologisme), datorită şi faptului că pentru acestea exista şi substanţa respectivă (în primul caz: un produs din substanţe vegetale; în al doilea caz: suc gros şi plăcut la miros din răşini) produsă apoi pe cale industrială, binemirositor a ieşit cu timpul din uz.

În literatura beletristică folosirea secvenţei lingvistice în discuţie este cerută uneori de motive stilistice.

Întâlnirea într-un context cu referinţă la trecutul, de obicei, mai îndepărtat, al formei sudate de scriere, redând cu forţă expresivă o perioadă vetustă, motivează utilizarea stilistică a acesteia.

Într-o atare situaţie nu se consideră greşită ortografierea în varianta sudată: binemirositor, binemirositoare... şi este chiar recomandabilă pentru efectul estetic obţinut.

Se semnalează, astfel, prezenţa unui nou tip de arhaism care ar merita un studiu aparte, extins. Nu rămâne decât să i se releve expresivitatea prin nota arhaizantă a sensului, sinonim cu parfumat, înmiresmat, pe care îl exprimă în text, după cum se poate lesne observa, în citatele ce-l conţin.

Ca atare, folosirea cu măsură şi măiestrie a unor forme învechite din punctul de vedere al scrierii, cum este cea discutată, nu poate fi considerată o greşeală, ci, dimpotrivă, o modalitate reuşită în realizarea valorii artistice a operelor literare.

PRINCIPIUL SIMBOLIC ÎN CONCRETIZARE NEGATIVĂ– iniţiala majusculă şi cea minusculă folosite cu valoare stilistică –

Denumirile sărbătorilor calendaristice, religioase, naţionale sau internaţionale se scriu cu iniţială majusculă. Se întâlnesc însă situaţii de genul celor din textele următoare:

„Seara aceasta de paşte e foarte frumos descrisă [...].” (O felie de cozonac, în „Almanahul literar”, 1986, p. 116).„S-a întors odată de crăciun, de la prietenul său [...].” (Almanah estival Luceafărul, 1986, p. 31)„Dintr-o dată, nu mai izbutesc să-mi amintesc dacă mă cheamă San-

Antonio sau dacă e vinerea mare.” („Orizont-Magazin”, 1986, nr. 3, octombrie, p. 26)Înainte de a analiza felul în care sunt scrise formele surprinse în textele de

mai sus, sunt necesare câteva observaţii.Scrierea cu iniţială majusculă în loc de minusculă este utilizată dacă

intervin considerente de natură stilistică. Deci pentru a sugera importanţa acordată sensului exprimat sau atitudinea de reverenţă faţă de cineva se foloseşte iniţiala majusculă: Şi-a dat viaţa pentru Dreptate...; A urmărit în tot ce făcea obţinerea Binelui.

„Deşi iniţiala majusculă este permisă în asemenea situaţii, se recomandă folosirea ei cu măsură. Abuzul de majuscule cu caracter excepţional este obositor şi anulează însuşi efectul expresiv urmărit” (Mioara Avram, Ortografia pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti, 1990, p. 124).

Se pune întrebarea: de ce n-ar fi posibilă şi scrierea cu iniţială minusculă pentru oglindirea atitudinii opuse, de depreciere, de incriminare a unei persoane sau organizaţii politice, de subliniere a unui resentiment faţă de acestea?

Revenind la enunţurile citate, este de presupus că autorii acestora au vrut să sublinieze în scris atitudinea lor ateistă, manifestând ostentativ fidelitatea lor ideologic-marxistă, atât de apreciată de către susţinătorii materialismului dialectic şi istoric.

Când însă o anumită persoană sau organizaţie politică intră în conştiinţa opiniei publice datorită unei activităţi antisociale, scrierea cu iniţială minusculă a numelui sau a denumirii acestora (apare frecvent în presa post-revoluţionară: ceauşescu, p.c.r. ş.a.) este dovada resentimentelor pe care le au oamenii faţă de ceea ce desemnează ele. De ce opinia publică? Deoarece resentimentele individuale nu justifică în niciun fel această scriere, în jurnale, reviste etc.

Un text ilustrativ:„Noi îi auzim uluiţi şi după ce «cuvântează» fiecare auzim cum curg

aplauzele la scenă deschisă ale majorităţii feseniste jubilând de plăcere în fosta sală a ceceului p.c.r.”

(„România liberă”, 1991, 23 martie, p. 4)Ca şi în cazul folosirii iniţialei majuscule, abuzul în scris cu iniţiale

minuscule duce la pierderea efectului stilistic scontat, la anularea expresivităţii urmărite prin acest procedeu.

Scrierea cu iniţială majusculă în situaţii facultative este surprinsă în DOOM1, p. XXXIII, astfel:

„2. Orice cuvânt din cuprinsul unei propoziţii poate fi scris cu iniţială majusculă pentru a-l scoate în evidenţă, pentru a sugera anumite sentimente, atitudini (mai ales reverenţa) etc.”

În acest material normativ nu se spune nimic în privinţa scrierii cu iniţială minusculă în situaţii, de asemenea, facultative. În schimb, DOOM2 reia ideea scrierii cu iniţială majusculă:

„3.2. Scrierea cu literă mare[...] 5. Pentru a sugera anumite atitudini sau sentimente, a marca valoarea

specială a unui cuvânt, a-l scoate în evidenţă etc. ...”(DOOM2, p. LXI)şi introduce următorul text normativ, încadrat într-un dreptunghi, ca

subliniere a importanţei lui:„6! Se pot scrie, ocazional, cu literă mică, unele cuvinte care, în mod

obişnuit, se scriu cu literă mare, pentru a realiza un anumit efect stilistic (ceauşescu, pcr) sau grafic (univers enciclopedic pe unele publicaţii ale editurii în cauză).”

(DOOM2, p. 22)Am reprodus din Noutăţi în ortografie. Corectitudine şi greşeală, Dorin

N. Uritescu, Editura Procion, Bucureşti, 1995, cap. VIII: Principiul simbolic în concretizare negativă, pp. 74-75.

Data publicării DOOM2 este anul 2005. Înseamnă că autoarele lucrării normative aprobă scrierea ocazională cu iniţială minusculă (din motive stilistice) susţinută de noi cu mulţi ani înainte, în urma semnalării unor grafii care sunt oglinda incriminării unor persoane deviate politic, economic, social şi moral, a unor instituţii, organizaţii cu o activitate nedemocratică etc.

Nu înţelegem de ce lucrarea ştiinţifică în care se teoretizează aspectul ortografic din titlul capitolului de faţă, cu zece ani înaintea apariţiei DOOM2, nu este cuprinsă în bibliografia acestuia? Ignoranţă sau lipsă de onestitate ştiinţifică?

FUNCȚIA EXPRESIVĂ ARTISTICĂ A GHILIMELELOR

Se ştie care este, îndeobşte, sensul semnului grafic pe care, în scris, îl redăm prin „...”, sau prin «...». Am specificat în scris, deoarece ele pot fi marcate şi în graiul viu accentuând cuvântul sau şirul de vocabule cuprinse între cele două părţi ale respectivului semn grafic.

Folosite, cu deosebire, în desfăşurarea unui dialog, marcâmd spusele personajelor care iau parte la schimbul de idei, ele pot îndeplini şi o altă funcţie asupra căreia voim a ne opri în rândurile de faţă.

Să amintim mai întâi, printr-un exemplu, acele situaţii în care ghilimelele anunţă începutul şi sfârşitul existenţei într-un dialog:

„Dumitale îţi arde de glumă, domnule, de unde să-ţi dau eu caşcaval!”. „Păi, cel care este în rafturi, în galantar, nu e caşcaval?” întreabă mirat şi contrariat totodată cumpărătorul. „Asta nu e brânză topită? Celălalt nu e unt? Acolo nu e sana?” „Eşti naiv omule! Toate astea sunt din ghips şi var. Am împodobit această expoziţie să nu creadă străinii care trec prin Brăila că noi n-avem chiar nimic.”

(După reţeta democraţiei originale, în România liberă, 8 ianuarie 1991, p. 3).

O altă ipostază, de asemenea, obişnuită este aceea în care ghilimele deschid şi închid citarea unor pasaje dintr-un anumit text.

Alexandru Philippide (cunoscător şi traducător al romanticilor germani) porneşte în poezia sa de la versul emblematic:

„Lumea începe şi sfârşeşte-n mine”, afirmându-şi astfel eul ca transcendenţă subiectivizată (în Romantismul românesc, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1985, p. 55).

Există cazuri în care ambele forme de ghilimele apar în legătură cu un anume text. Este vorba în acele citate în care sunt reproduse spusele cuiva în care acestea din urmă sunt reproduse între ghilimele ascuţite <...>, spre a se deosebi de celelalte („...”).

De pildă:„«Tu astăzi ai predicat că păcatele nu se iartă şi să se dea înapoi

bunurile luate pe nedrept». Popa răspunse «Da». Dracula îl întrebă. Rămas fără replică, făţarnicul este urcat în ţeapă.”

(Povestiri medievale despre Vlad Țepeş Draculea, Bucureşti, 78, p. 38).O situaţie mai puţin cercetată chiar în lucrările de specialitate şi care

îndeplineşte o interesantă stilistică este aceea în care ghilimelele transferă conţinutului dinlăuntrul lor o altă semantică decât aceea obişnuită.

Citez unul dintre exemplele categoriei respective – exemplu pe care-l desprind dintr-un articol de ziar relativ recent:

„Una dintre «virtuţile» incontestabile dobândite de «omul nou» al «epocii de aur» este hoţia.”

(A fura, furare, în România liberă, 8 ianuarie 1991, p. 3).Este cât se poate de limpede sensul ascuţit ironic pe care-l dobândesc

cuvintele dintre cele două părţi ale respectivului semn grafic.În astfel de cazuri, ghilimelele se substituie – am putea spune –

comentariului impus de respingerea unor sensuri lexicale deformate într-o epocă de tristă amintire.


Opțiunea tematică a Antonelei Cornici este de două ori temerară: prima dată, deoarece este vorba despre monolog, subiect rar abordat în lucrările de specialitate; apoi, fiindcă cercetătoarea se avîntă pe un teren (mereu) minat – opera marelui Will. Cum ne aștepatam, teza lămurește, încă de la început, asemănările și deosebirile dintre monolog, soliloc, one man show, stand up comedy și monodramă. Într-o perioadă a aglomerărilor bibliografice și

a glisărilor sinonimice, devine anevoios să desparți termeni suprapuși (derivați, conecși), particularizîndu-i univoc. Evident, o teză doctorală, prin numărul cvasi/restrîns de pagini, nu poate include toate marile monologuri, cu-atît mai mult cu cît o secțiune este dedicată spectacolelor. Doctoranda s-a oprit la cele existente în Hamlet, Regele Lear,Visul unei nopți de vară, Macbeth și Richard al treilea. În cazul celei mai comentate piese a teatrului universal, Antonela Cornici reamintește unele interogații ineluctabile, după părerea noastră: nebunia lui Hamlet este regizată? („A fi sau a nu fi nebun, aceasta-i întrebarea!”-pag. 9); sau: „Cine vede acest duh? Toată lumea sau numai Hamlet? Publicul?” ( idem).

Se glosează mult, în teză, pe tema Hamlet: am citit cu interes aceste opinii și fiindcă avem feeling pentru marele brit, și pentru că autoarea știe să aleagă, dintre sutele de gînduri posibile, pe cele acroșante. Un alt exemplu: „Ce ar putea fi putred în Danemarca? Crima săvîrșită? Nebunia prințului – care a devenit o reală amenințare pentru cuplul regal sau chiar prezența acestei fantome?” (pag. 10). Și vorbind despre celebrul monolog , așa cum apare el în montarea-testament a lui Vlad Mugur („toți actorii învață replicile monologului, mai puțin Hamlet”), doctoranda face o remarcă de finețe: „Chiar dacă scena monologului a fost metamorfozată, undeva, în conștiința publicului, textul rămîne al lui Hamlet” (pag. 18).

În capitolul destinat Regelui Lear, Antonela Cornici, pornind de la un comentat spectacol bucureștean readuce-n discuție problema contemporaneității teatrului shakespearian: montarea lui Andrei Șerban propune ca harta să fie a României, iar unele discursuri amintesc seratele lui Adrian Păunescu, ori emisiunile televiziunilor comerciale. Aici este inserat un binevenit citat din John Elsom: „Ce înțelegem prin contemporan? Este un fel de raport între două momente, unul pe scenă și celălat în afara ei. Unul este momentul locuit de actori, celălalt este momentul locuit de public./.../ Cînd cele două momente sunt strîns legate, atunci Shakespeare este contemporanul nostru”(pag. 102).

E momentul să continuăm interogațiile lucrării: apelarea la procedee folosite în spectacolele de revistă, conferă „atractivitate” unei montări semnate de un mare regizor? Distribuția eminamente feminină aduce o notă de originalitate spectacolului? Teamă ne e că nu. Și aici merită remarcată atitudinea critică a cercetătoarei, care nu o dată și-a arătat rezervele față de gînduri regizorale nemotivate. Ba chiar, am spune, am fi vrut ca această atitudine să fi fost și mai prezentă.

Despre Visul unei nopți..., poate cea mai jucată piesă a marelui Will, în România, comentariile stîrnite par

Antonelei Cornici este de două ori temerară: prima dată, deoarece este vorba despre monologlucrările de specialitate; apoi, fiindcă cercetătoarea se avîntă pe un teren (mereu) minat – opera marelui Will.

lămurește, încă de la început, asemănările și deosebirile dintre monolog, soliloc, man show, stand up comedymonodramă. Într-o perioadă a man show, stand up comedymonodramă. Într-o perioadă a man show, stand up comedy

aglomerărilor bibliografice și

Bogdan Ulmu

Monologul shakespearian în spectacolul contemporan românesc (1990 – 2015)

și mai numeroase. O să mărturisim că și-n acest caz ne-au interesat analizele spectaculare, nu shakespeareologia. Și o să semnalăm atitudinea lui Victor Frunză, autorul a trei spectacole diferite cu Visul, remarcată de regretatul Mircea Ghițulescu: „Faptul că regizorul nu ne-a oferit /în a doua montare a piesei – n.n./ o copie este de o moralitate neobișnuită în lumea lacomă a teatrului și, în plus, semnul unei intense preocupări intelectuale” (pag. 29).

După ce am discutat despre actualizările ...localizante ale lui Șerban, vine rîndul inovațiilor ieșene ale lui Radu Afrim să ne îngîndureze: „eroii au aici priviri rătăcite, ochi încețoșați, fum, alcool, muzică, și instincte gata să explodeze. Puck aproape că nu există. Aparițiile meșterilor aduc în prim-plan conceptul de teatru-forum, ori aluzii la premiile UNITER” (pag. 35). Și? Ce cîștigă publicul din aluziile, cvasi/criptice, la teatru-forum, ori UNITER? Credem că-n Shakespeare n-au ce căuta „glumițele”: sunt destule texte dramatice care pornesc de la Will în care Demonul parafrazei și-al accesibilizării își exhibă șarjele...

Unele idei din spectacolul ieșean (în loc de pădure este Clubul Forest, îndrăgostiții-și pierd nu doar capul, ci și identitatea sexuală, DJ Puck mixează muzici și...destine, barmanul Oberon oferă „prafuri”, Helena își schimbă sexul), parcă au noimă. Cum zicea un critic citat, „din păcate Radu Afrim nu a știut unde să se oprească” – pag. 36. Chiar dacă spectacolul se adresează publicului tînăr, nu vedem de ce ar fi scutit de logică. ȘI MĂSURĂ! Vîrsta înaintată are și compensații: am avut șansa vizionării unei montări perfecte cu Visul, la București, în 1971 - era spectacolul lui Brook. GENIAL! Și tot cam atunci, am văzut Visul lui Vlad Mugur: minunat! Comparațiile-s neloiale, poate, dar axiologice...

Un personaj shakespearian comentat, de asemenea, este Bufonul. În Lear, în A douăsprezecea noapte, și-n celelalte piese în care purta alte nume (antemergător – vestitul Arlecchino).

Și-n fine, teza mai abordează subiecte de real interes pentru oamenii de teatru, subiecte nicicînd închise, nicicînd epuizate: Shakespeare la Teatrul Radiofonic, la Teatrul TV și în cadrul atît de utilului Festival de la Craiova. Plus ecranizările! Ne miră admirativ faptul că-n numai 277 de pagini, au încăput atîtea subiecte! Și aducerea la zi a spectacologiei Will, începută de Florica Ichim (în cartea lui Cornel Dumitriu), și updatată de Antonela Cornici.

Ar mai trebui să apreciem în teză inteligenta alegere a citatelor, ori expunerea ideilor personale; cîteva exemple: „Între un spectacol prăfuit și unul provocator, îl vom alege pe ultimul. Întrebarea este care ar fi cel prăfuit, cînd toate montările din ultimele două decenii sunt moderne?” – pag. 37. Sau: ”Visul lui Afrim a însumat mai multe cronici teatrale, decît reprezentații!” – pag. 42; în fine, „apreciem un concept teatral neobișnuit /Hamlet la Sibiu-n.n./, dar un succes e mult spus!” – pag.77.

O teză atît de ambițioasă, nu putea să nu stîrnească și rezerve. Un citat din Hausvater ne stîrnește mefiența:„Nu poți să faci Shakespeare, dacă nu-l poți citi în original” (pag. 69). Serios? Dar cîți cunoscători de norvegiană l-au montat pe Ibsen? Cîți dintre marii regizori de Cehov vorbeau rusește? Să te autoincluzi în rîndul marilor cunoscători ai teatrului lui Will fiindcă ...știi engleza, desigur, e un punct de pornire stimabil.

De asemenea, analiza montărilor teatrului radiofonic nu menționează și înregistrarea cu marele Constantin Codrescu, în Hamlet. La fel cum la Regele Lear nu se face nicio trimitere la marele spectacol al lui Penciulescu, de la Național.



FANTASTICUL - O ARHITECTURĂ COMPLEXĂ DE SISTEME

- fantasticul în care fisura „are loc în ordinea raţiunii, alimentând contradicţia dintre logic şi ilogic; cauzalitatea tradiţională” este suspendată în favoarea unei cauzalităţi ascunse, inteligibile;

- fantasticul în care clivajul se manifestă în ordinea semnificaţiei; relaţia obiect - semn se alterează, întreţinând confuzia, indecizia, perplexitatea, ambiguitatea, echivocul, ezitarea; sensul curent ori previzibil este suspendat de situaţiile anormale, inexplicabile; în această ipostază, fantasticul vorbeşte un limbaj criptic, ambiguu;

- fantasticul în care ruptura „se produce în ordinea temporală, introducând o nouă dimensiune a duratei, o cronologie inedită a evenimentelor”6.

În acest scop, se utilizează tehnici artistice precum: îngheţarea (timpul îşi suspendă cursul, mişcarea este abolită), încetinirea (sau prelungirea duratei timpului), accelerarea (precipitarea cronologiei), inversarea timpului (ordinea temporală fantastică având toate sensurile şi ritmurile posibile).

Metodele prin combinarea cărora suprarealitatea fantastică prinde contur sunt: suprapunerea (normal - anormal); dilatarea şi comprimarea perspectivelor şi a proporţiilor; intensificarea (observaţiilor, detaliilor); multiplicarea şi proliferarea (obiectelor). Acestea produc situaţii fantastice ale căror sinonime, după A. Marino, sunt straniul, insolitul, bizarul, extraordinarul. Noi credem că fantasticul nu este chiar sinonim cu termenii menţionaţi.

Nicolae Manolescu în Arca lui Noe aminteşte de „nota de scandal” a fantasticului care este dată nu de ruptura „real-ireal”, ci de întrepătrunderea realului cu nerealul. Literatura cunoaşte mai multe moduri de a atenua sau a agrava incompatibilitatea dintre cele două dimensiuni.

Există două criterii de definire:1. existenţa a două ordine de evenimente

incompatibile;2. prezenţa ori absenţa unor indici, mărci, pentru

semnalizarea întâlnirii dintre real şi nereal.Se constată, spune Manolescu, trei cazuri

principale, după cum se combină aceste criterii, şi anume: 1. Prezenţa unor indici expliciţi de semnalizare a unei ordini

distincte de cea reală, un fel de avertisment care anulează orice perplexitate (că „a fost odată ca niciodată”, din basme, care ne introduce în domeniul miraculosului, feericului sau fabulosului);

2. Prezenţa unor indici expliciţi sau impliciţi care semnalizează o întâlnire dintre real şi nereal, vizibili în straniu, alegoric şi oniric (literatura

science-fiction);3. Absenţa semnalului, deşi întâlnirea dintre real şi nereal se

produce: acesta este fantasticul propriu-zis, de exemplu, nuvelele lui Mircea Eliade, La Ţigănci şi 12.000 de capete de vite.

Autorul nu împărtăşeşte ideea că graniţa dintre straniu şi fantastic s-ar afla în subiectivitatea lecturii, ci consideră că „posedăm suficiente elemente obiective în textul însuşi spre a o configura”. Adevărul pare a fi că atmosfera fantastică se înfiripă prin interferenţa datelor textului cu subiectivitatea receptorului, acesta putând sau nu realiza” coordonatele ficţionale ale universului fantastic. Pertinentă este observaţia că indicii sau semnalele de avertizare au un caracter istoric, că absenţa lor este rezultatul unor procedee, care pot deveni vizibile mai târziu, anihilând astfel efectul fantastic. Schimbarea procedeelor mută necontenit frontierele celor trei clase (miraculos, straniu, fantastic). Fantasticul, conchide Manolescu, „nu este altceva decât armistiţiul fragil dintre forţele imaginaţiei şi forţele logicii, pe care atât declararea războiului, cât şi încheierea păcii l-ar periclita în mod elocvent”7.

O altă pespectivă asupra fantasticului, o oferă Ion Vultur în Naraţiune şi imaginar. Fantasticul reprezintă o situaţie comunicaţional - simbolică, instaurată în raport cu un contract, iar faptul textual, ca un act de comunicare.

În concepţia acestui autor, fantasticul presupune următoarele caracteristici indispensabile:

1. un context, o situaţie istorică în cadrul căreia domină o concepţie raţionalistă asupra lumii;

2. un contract (o convenţie), potrivit căreia evenimentele ciudate relatate au un caracter autentic, efectiv, real, dar greu de explicat (cu alte

cuvinte, principiul tehnicităţii universului relatat);3. universul fictiv, paradoxal, în opoziţie cu ordinea

normală;4. producerea unui efect de perplexitate, soldat

cu teamă, spaimă. Rezultă, şi în acest caz, că fantasticul este guvernat de anumite reguli definite în cadrul unor convenţii între emiţător şi receptor. Universul fantastic se înfiripă printr-un calcul bazat pe o serie de presupoziţii.

Fantasticul provoacă o gamă complexă de sentimente de nelinişte, teamă, spaimă, teroare. Instalarea fantasticului nu poate avea loc decât pe baza unei convenţii deliberat acceptate de emiţător în

Fenomenul fantastic este complex, iar multiplele teorii despre fantastic aduc argumente contra şi pro să reconsiderăm acest tip de literatura. Aceasta include straniul, miraculosul, fabulosul şi alte categorii învecinate. Diversele clasificări, realizate de cei mai cunoscuţi critici sau mai puţin cunoscuţi dintre aceştia , dovedesc fapul că literaturii fantastice i s-a acordat un rol important de-a lungul timpului.

loc în ordinea raţiunii, alimentând contradicţia dintre logic şi ilogic; cauzalitatea tradiţională” este suspendată în favoarea unei cauzalităţi ascunse, inteligibile;

manifestă în ordinea semnificaţiei; relaţia obiect - semn se alterează, întreţinând confuzia, indecizia, perplexitatea, ambiguitatea, echivocul, ezitarea; sensul curent ori previzibil este suspendat de situaţiile anormale, inexplicabile; în această ipostază, fantasticul vorbeşte un limbaj criptic, ambiguu;

Paula Mihaela Stegarescu

____________________6 Adrian Marino, op.cit., p.671.7 Adrian Marino, op.cit.,673.8 Nicolae Manolescu, 1998: Arca lui Noe, III, Bucureşti, Editura

Gramar, pp. 47-52.

Eugen EVU

MÂRLĂNIAMic dicţionar al urii „de sine” (Patapievici)

Mârlănia, din familia lexicală a mârlanilor jieni, aşa batjocoriţi odinioară, de ungurii din Imperiu, şi din aceeai prăsilă cu „ român împuţit” ( momârlanii umblau pe munte călare pe căluţi aproape asini, - momârle) – are şi conotaţii din lumea ciobanilor....Berbecii acuplaţi cu oile, le „ mârleau”...

Câtă ură poate fi în astfel de porecle date de ocupantul parvenit, în... mîrlănia „istoriei!! Dintre atâtea nenorocite de năravuri vocaliste – terminologia aceasta, a abjecţiunii, poarte prin contaminare, poate prin clocire subliminală a înjosirilor toate, din generaţii, au continuat a „funcţiona”, în oralitate, ca nişte psalmi post-tribalişti „cultizaţi” la alţii, din specia numită de Biblia evreilor, „ai răzbunării”, „ai blestemului” etc.- şi în turmangeria actuală, deloc cosmetizată...

Când stai să faci inventarul DEX, „literaturii” porno sau al presei surogat, sau regional, atavic, al locuitorilor şi con-locuitorilor României,

exprimarea MÂRLĂNEASCĂ a „făpturii cuvântătoare” încă om, colcăie ca toxine din bălţile mocirloase sau din vulcanii sulfuroşi. Nu are rost să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar nişte „elite” scabrose, tezişti ai „urii de sine la români” (Patapievici) – care, vai omului, s-au prăsit şi la export, chiar mai sinistre ca arele cele mai sofisticate...

Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligenţă ubicuă în tot ce este viu. Corecta ar fi nu ura de sine, ci neputinţa ingernală de a iubi, de a se respecta măcar, nici pe sine nici pe ceilalţi.

Subspecioşii mârlani sunt de fapt adânc-întunericiţii la minte.... Apropos, MINTEA înseamnă RAŢIUNE, COGITO, dar la mârlani a dat verbul „a minţii”, de unde Minciuna... Forma ei agravantă este aceea a minţirii de sine, şi asta vine din Frica sub-umanului, în ceea ce numi Zoon Politikon.

Noi suntem care-cum, energii convertibile... Unii îşi dau arama pe faţă, iar tot mai rarii, pare-se aurul pe faţă... Îndeobşte cei care au harul de a dărui, eşuînd ...în a fi jefuiţi... „Mi-ai dat pentru că ai avut, te-n p...mea,” îmi zise un „ amic” care nu avea de o pâine, parazitând...Nu mi-a restituit împrumutul nici după 20 de ani, deşi i-am fost spus, uluit, că de fapt am rupt de la gura copiilor mei, ca să fac un bine semenului meu...Am aflat în timp că există inşi care, bizar, te urăsc pentru că le-ai făcut binele din bruşul tău! O vorbă din bătrâni, cam oribilă, este asta: „ facere de bine, f...tere de mamă”!


î

Rosetti, Gr. Ventura, Anton Bacalbaşa, Barbu Ştefănescu Delavrancea etc. La vremea respectivă acest ziar era organul de presă „cel mai citit şi mai vioi al timpului”. Nicolae Filipescu a coordonat publicaţia al cărei patron a fost până la sfârşitul vieţii. Pentru el jurnalismul nu a fost o afacere ci o trambulină în cariera politică. În jurul „Epocei” s-au grupat tinerii Consevatori. În perioada dinaintea războiului mondial ziarul „Epoca” era, alături de „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga, publicaţia care a militat pentru „intrarea în acţiune”.

La 9 februarie 1893 este ales primar al Bucureştiului, funcţie pe care o deţine timp de doi ani, până în anul 1895. În această funcţie s-a dovedit bun gospodar, iniţiind modernizarea Capitalei, introducând tramvaiul electric, executarea canalizării oraşului, construcţia de băi populare, hala Traian, Observatorul Astronomic, gara Obor. Nicolae Filipescu a rămas în istoria Bucureştiului prin elaborarea planului cadastral al Capitalei, a stabilit reguli clare pentru practicarea unui comerţ civilizat, a ridicat şcoli, a transformat câmpia Filaretului în parc, a angajat pe Ionescu-Gion pentru scrierea unei Istorii a Bucureştilor. În timpul mandatului său, Bucureştiul cunoaşte pentru prima dată iluminatul cu gaz.

În anul 1885 devine pentru prima dată deputat în circumscripţia Brăila, fiind şi primar al Brăilei, deasemenea în comuna Filipeşti din judeţul Brăila Nicolae Filipescu avea o moşie.

În perioada 1900-1901 a fost pentru prima oară ministrul agriculturii în guvernul conservator P. P. Carp iar între anii 1910-1912 a îndeplinit funcţia de ministru de război. Din această funcţie s-a ocupat de înzestrarea armatei române cu armament modern, comandând în străinătate mitraliere, a construit Cercul Militar şi a înfiinţat liceul militar de la Mănăstirea Dealului. Acest liceu era unic în felul său în ţara noastră la acea vreme. Prin Înaltul Decret nr. 163 din 29 ianuarie 1929 liceul şi-a schimbat denumirea în Liceul Militar „Nicolae Filipescu”. Aici tinerii erau educaţi în cultul creştinismului, al dragostei de neam şi ţară, devenind „oameni de caracter şi oameni de acţiune”. Absolvenţii acestui liceu prestigios se mai numeau şi „Mănăstirenii”. Având în vedere că liceul militar de la Mănăstirea Dealului purta numele lui Nicolae Filipescu şi activitatea sa este continuată de liceul militar de la Breaza, ar fi un semn reparatoriu să se revină la numele iniţial.

Paralel cu activitatea administrativă a fost şi un luptător pentru realizarea idealului naţional. La 26 octombrie 1914 fondează Acţiunea Naţională, aripă antantofilă a Partidului Conservator, care se va transforma în 1915 în Federaţia Unionistă. Nicolae Filipescu, prin activitatea sa pe tărâm naţional, se confundă cu însăşi cauza românilor, toate întrunirile organizate de Federaţia Unionistă purtau amprenta impetuozităţii şi energiei lui Nicolae Filipescu. Acesta a fost cel care a cerut denunţarea neutralităţii României şi alăturarea României grupului Puterilor Antantei, după moartea regelui Carol I (27 septembrie 1914). Discursurile sale sunt cele mai semnificative, în stare să toarne concepţia patriotică în formule de mare frumuseţe. Fraze ca „Sire, să mori în câmpia de la Turda sau să te încoronezi la Alba Iulia” rezuma gândirea momentului. Nicolae Filipescu a fost pentru mulţi „O Umbră, O Conştiinţă şi Un Caracter”. Pentru frumuseţea discursului, care a avut mare impact în opinia publică, ne permitem să redăm integral cuvintele lui Nicolae Filipescu adresate Regelui Ferdinand I: „Vei fi cel mai Mare Voevod al Ţării, împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul: Domn al întreg Ardealului, al Ţării Româneşti şi al Moldovei. Sau, răpus în cel mai suprem avânt de vitejie a neamului, vei fi totuşi sfinţit ca erou naţional. De nu va fi nici una nici alta, grozav mă tem că nici praf nu se va alege de dinastie. De aceea mărirea ce ţi-o urăm, Sire, este să te încoronezi în Alba Iulia, sau să mori pe Câmpia de la Turda”.

A fost adept înfocat a implicării României în criza balcanică, astfel acesta a luat parte la campania din Bulgaria din timpul celui de-al doilea război balcanic în calitate de căpitan de rezervă al Regimentului 4 Roşiori din Corpul II armată.

Sobru în viaţa privată, a avut o singură aventură cunoscută cu frumoasa Olga Prezan, doamna de onoare a viitoarei regine Maria, împărţind favorurile amoroase ale acesteia, atât cu prinţul moştenitor Ferdinand, dar mai ales cu viitorul mareşal Ion Antonescu.

Gelos pe ceilalţi amanţi ai soţiei generalului Prezan, Nicolae Filipescu nu ezită să-l ameninţe pe principele Ferdinand „că-l va pălmui” dacă nu renunţă la aceasta, „fiind nebun după ea”.

Înzestrat ca orice om cu multe calităţi dar şi cu defecte pe măsură, Nicolae Filipescu, prin tot comportamentul său, a aruncat o pată de culoare în viaţa publică românească. Orator, ziarist, gospodar al Capitalei, lider

Bustul lui Nicolae Filipescu de la Focşani

La zece ani de la încheierea primului război mondial (1914-1918), mai precis la 18 martie 1928 „într-o atmosferă deosebit de înălţătoare s-a dezvelit bustul lui Nicolae Filipescu” la Focşani. Acest monument de for public a fost amplasat în faţa teatrului „Patria” şi era un act de înaltă veneraţie postumă a personalităţii lui Nicolae Filipescu. Iniţiatorul acestui monument de bronz ridicat prin subscripţie naţională a fost Teodor Ienibace, fiind primul monument al marelui bărbat de stat Nicolae Filipescu (1862-1916) şi este opera sculptorului român Oscar Späthe (1875-1944). Sculptorul este autorul a numeroase monumente răspândite aproape în toată ţara printre care se detaşează cele ce eternizează personalităţi ca Costache Negri la Galaţi, Mihai Viteazul la Călugăreni, domnitorul Barbu Ştirbey la Bucureşti, statuia reginei Elisabeta a României de la Sinaia, bustul lui I. L. Caragiale din marmură de Ruşchiţa, bustul lui Alexandru Vlahuţă din Râmnicu Sărat, cel al lui George Bariţiu, Alexandru Moruzi la Galaţi (distrus de comunişti în 1948), bustul generalului Eremia Grigorescu la Timişoara, Mihai Eminescu din judeţul Suceava, bustul dr. Aristide Serfioti de la Galaţi (1933), monumentul lui I. C. Brătianu din Galaţi (1926), statuia doctorului C. I. Istrati din parcul Carol I din Bucureşti (1928), Monumentul Eroilor din Războiul de Independenţă (monumentul dorobanţului) din Craiova (1900) etc.

Acest monument a fost ridicat în semn de preţuire a locuitorilor din Focşani pentru activitatea desfăşurată de Nicolae Filipescu pentru reîntregirea neamului. A revenit oraşului Focşani, oraşul leagăn al Unirii, onoarea de a fi „cel dintâi care să comemoreze memoria lui Nicolae Filipescu „cel care s-a jertfit pentru unirea cea mare”.

Demersurile pentru ridicarea monumentului datează din anul 1919 şi preşedinte al Comitetului de Iniţiativă a fost T. Basarabeanu. Licitaţia pentru executarea bustului a fost câştigată de Oscar Späthe. Pentru ridicarea acestui bust s-au strâns 400.000 de lei, dar inaugurarea „ar mai fi durat dacă nu dădea d. Argetoianu 100 mii lei”.

De menţionat că al doilea bust executat de sculptorul Oscar Späthe ce-l reprezintă pe Nicolae Filipescu a fost dezvelit în 1932 la Palatul Cercului Militar Naţional. După ştiinţa noastră, un bust al lui Nicolae Filipescu se mai află şi la Mănăstirea Dealului. De menţionat că la Focşani, sculptorul Oscar Späthe a mai executat şi basorelieful în memoria generalului de brigadă Ion Raşcu, precum şi Monumentul eroilor putneni din 1877 (1921).

Pentru că actualele manuale de istorie conţin foarte puţine informaţii, sau deloc, despre Nicolae Filipescu, credem că este cazul să-i schiţăm un crochiu pentru ca elevii şi nu numai, să cunoască activitatea şi personalitatea lui Nicolae Filipescu. Acesta a fost una dintre cele mai pitoreşti şi puternice figuri politice de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului următor. Boier din neamul Filipeştilor cu rădăcini încă din secolul al XVI-lea care erau descendenţii marelui Logofăt Staico din Bucov de Prahova, împreună cu boierii Cocorăşti şi Kreţuleştii. Remarcăm că tânărul şi eruditul istoric Dorin Stănescu aminteşte parţial aceste lucruri în valoroasa sa monografie „Un vechi târg stins – Bucovul” publicată în anul 2001 la Editura „Scrisul prahovean”. Tatăl său, Grigore, era Vornic iar mama sa provenea din neamul Rosetti. Era rudă cu I. G. Duca, bunica lui I. G. Duca era Cleopatra Filipescu sora tatălui lui Nicolae Filipescu. A primit numele de Nicolae în memoria bunicului său Nicolae, fiind botezat în ziua de 6 ianuarie 1862 la biserica Kreţulescu, avându-l naş pe prinţul Ion Ghica (1830-1891).

Entuziasmat de izbucnirea războiului de independenţă, deşi avea numai 15 ani, Nicolae Filipescu a cerut cu toate că se afla la studii liceale în Elveţia la Geneva să fie înrolat voluntar. Studiile universitare le-a efectuat la Paris, devenind doctor în drept.

În anul 1885 Nicolae Filipescu s-a căsătorit cu Maria Blaremberg, fiica colonelului C. Blaremberg fost aghiotant al domnitorului Cuza şi apoi al lui Carol I. A avut şase copii, doi băieţi şi patru fete.

Aşa cum îl descriu I. G. Duca şi Octavian Goga, Nicolae Filipescu era o personalitate vulcanică, excesiv de pătimaş, violent ca un tigru şi bun ca un copil, iute la mânie. A fost implicat şi în afaceri petroliere, fiind alături de Alexandru Marghiloman şi Th. Rosetti şi ginerele său Dinu Anastasie Stolojan, acţionar la societatea „România” cu 317 acţiuni. De asemenea, Nicolae Filipescu era şi membru în Consiliul de Administraţie al băncii Marmorosch-Blank.

În luna noiembrie 1885 înfiinţează ziarul „Epoca” la care au colaborat printre alţii George Coşbuc, Gheorghe Panu, I. L. Caragiale, Nicolae Iorga, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Titu Maiorescu, Gheorghe

Dobrescu Constantin


G. Mironescu, care felicită comitetul pentru inaugurarea monumentului marelui bărbat de stat Nicolae Filipescu, „care va rămâne una din gloriile politice cele mai curate ale neamului românesc, prin patriotismul său ardent, prin loialitatea sa fără egal, prin spiritul său şi prin darul tainic de a însufleţii masele populare”.

Un omagiu emoţionant s-a primit şi din partea liceului militar Mănăstirea Dealului.

Teodor T. Ienibace citeşte o cuvântare scrisă de tatăl său T. Ienibace la 21 august 1919, special pentru viitoarea dezvelire a monumentului lui Nicolae Filipescu, pentru care a militat cu ardoare.

Din partea guvernului a vorbit ministrul Sever Bocu, care arătă şi în numele ardelenilor care l-au respectat pe Nicolae Filipescu, că aceştia se închină cu recunoştiinţă în faţa umbrei acestuia. Pentru Sever Bocu, ilustrul dispărut imortalizat acum în bronz „a fost un sol al istoriei”.

La rândul său, generalul Alexandru Averescu, după ce evocă câteva întâmplări cu Nicolae Filipescu, conchide că locul acestuia „stă între adevăraţii făuritori ai României Mari”.

În alocuţiunea sa, N. N. Săveanu, aduce în numele P. N. L. „un pios omagiu memoriei celui care se arată azi între noi în bronzul acesta neînsufleţit”. Pentru vorbitor, Nicolae Filipescu era un „admirator al trecutului de care era mândru, încrezător în măreţia viitorului, el n-a avut în viaţă decât o singură stea călăuzitoare, Iubirea de Patrie”. În continuare, N. N. Săveanu menţionează că atunci „când ceasul a sunat şi pentru noi, Filipescu a fost unul din străjerii neadormiţi care au veghiat la înfăptuirea idealului naţional. Ziua cea mai fericită a vieţii lui a fost aceea în care marele nostru Rege a încheiat Consiliul de Coroană cu urarea: „Cu Dumnezeu înainte”; pentru ca apoi mii de glasuri să cânte: La Arme!”. Nicolae Filipescu a fost în opinia lui N. N. Săveanu „Ostaş al marii noastre cauze naţionale, el alergase de mult sub drapelul ţării. Nu i-a fost dat să şi vadă patria mărită de la Tisa la Nistru, de amândouă malurile Dunării, până la Mare”. Oratorul felicita pe cei din Comitetul de Iniţiativă că „aţi ales un loc minunat pentru acest fiu al neamului, aici unde, altădată Milcovul despărţea pe fraţi; aici unde în apropiere, deasupra Susitei au bătut tunurile la Mărăşti; aici unde dincolo de Putna ele au semănat moartea la Mărăşeşti.

A mai luat cuvântul şi Constantin Argetoianu în „numele foştilor prieteni şi colaboratori” ai lui Nicolae Filipescu, menţionând că „unirea tuturor românilor a fost visul vieţii sale; nu încape îndoială că problema naţională l-a frământat neîncetat, în cea mai fragedă tinereţe, mai târziu sub sbuciumul apăsătoarei sale prietenii cu Aurel Popovici, şi, în fine, sub povara răspunderii factorului politic”.

De la această manifestare nu putea lipsi şi un reprezentant al presei. Astfel, în numele acesteia, C. Gongopol se face mesagerul foştilor colaboratori ai ziarului „Epoca”, care a fost „tribună şi drapel, avânt şi doctrină, ideal şi bătălie”. În încheiere, C. Gongopol afirmă „Nimic n-a lipsit gloriei lui, mereu el va lipsi gloriei noastre”.

Ca prieten din copilărie, coleg de universitate la Paris şi comiliton politic conservator, Ianoş Grădişteanu insistă pe calităţile sufleteşti ale lui Nicolae Filipescu, care a promovat politica instinctului naţional „moştenită din generaţie în generaţie”. În încheiere, acesta afirmă că Nicolae Filipescu imortalizat în bronz „va rămâne ca pildă şi izvor de fapte mari”.

În încheierea ceremoniei de dezvelire a monumentului ia cuvântul V. Antonescu, primarul Focşaniului, care „mulţumeşte comitetului iniţiator pentru frumosul dar ce-l face oraşului, asigurând că este o deosebită cinste pentru oraşul Focşani şi cetăţenilor săi să primească, să îngrijească cu sfinţenie şi să cinstească bustul ce imortalizează în bronz figura ilustrului patriot şi în veci neuitatului Nicolae Filipescu”.

De menţionat că bustul este înscris în lista monumentelor istorice (Cod L. M. I.: VN-III-m B-06575).

Bibliografie:

Universul, 21 martie 1928;Dicţionar biografic de istorie a României, editura Meronia, Bucureşti,

2008, coordonator Stan Stoica;https://ro.wikipedia.org/wiki/NicolaeFilipescu ;Ion Bului, Atunci când veacul se naşte. Lumea românească la 1900-

1908, editura Eminescu, Bucureşti, 1990;N. Polizu Micşuneşti, Nicolae Filipescu. Însemnări, 1914-1916,

tipografia „Universul”, Bucureşti, 1936;Dan Petre, Mică enciclopedie de cultură şi civilizaţie românească,

editura „PACO”, Bucureşti, 1998;I.G. Duca, Portrete şi amintiri, ediţia a IV-a, editura „Cartea Româ-

nească, Bucureşti, f. a.;Emanuel Bădescu, Istorii din Bucureştiul neogotic, Bucureşti, editura

Vremea, 2015Colecţia Planeta Bucureşti

conservator, toate au fost manifestări ale omului Nicolae Filipescu şi prin acestea a rămas în istorie.

Nicolae Filipescu nu a mai apucat să vadă realizarea idealului naţional pentru care militase cu ardoare, deoarece la 29 septembrie 1916, moare în urma unui atac de cord, la vârsta de 54 de ani.

Iată ce spunea despre Nicolae Filipescu, dr. I. Costinescu, fiul lui Emil Costinescu, în conferinţa sa „Figuri contimporane” prezentată la sala Dalles, în ciclul conferinţelor societăţii culturale „Tinerimea” în anul 1934: „În timpul celor doi ani de neutralitate este în continuă fierbere, ia parte activă la toate întrunirile „Acţiunii Naţionale”, ale „Acţiunii Patriotice”, „Ligii Culturale” şi „Uniunii latine”, unde se pune la cale lupta pentru împlinirea idealului naţional. Deşi era certat cu Take Ionescu, pe care l-a numit pasăre de pradă la apelul acestuia: „dacă-mi aprobă să cucerim Ardealul, îi rămân slugă toată viaţa”, Nicolae Filipescu se duce cel dintâi şi-i întinde mâna. Pornirea sa mergea până acolo încât era nedrept cu Ionel Brătianu, cu toate că era ţinut la curent cu ferma hotărâre a guvernului de a intra în război, prin tatăl meu Emil Costinescu ministrul finanţelor, în care avea cea mai mare încredere. România intră în război, Nicolae Filipescu se îmbolnăveşte, Robert de Fleurs vine să-l vadă. Vorbesc de război, de intrarea noastră alături de aliaţi: „Vezi, eu voi muri de inimă. Şi e logic: am avut în viaţă mai puţine idei şi mai mult sentiment... Am cugetat mai puţin, decât am iubit!”. Murind nu i-a rămas decât să mângâie cu degetele-i slabe harta ţării întegite şi să urmărească tot mai atent, atacurile trupelor”.

Revenind la dezvelirea monumentului lui Nicolae Filipescu, arătam că la acest eveniment a participat întregul corp ofiţeresc şi trupa din Focşani. La eveniment a participat şi o delegaţie de săteni din comuna Filipeşti, judeţul Brăila. Documentele vremii nu menţionează nicio participare a vreunei delegaţii din Brăila, unde Nicolae Filipescu fusese primar.

Ni se pare o enigmă faptul că Nicolae Filipescu, fost primar al Bucureştiului, cu o activitate deosebită, nu are un monument care să-i cinstească memoria ca un omagiu de pioasă recunoştiinţă pentru faptele sale. Totuşi iniţiative au fost, astfel ziarul „Curentul” din 30 octombrie 1936 menţionează despre întrunirea comitetului de iniţiativă pentru ridicarea unui monument lui Nicolae Filipescu sub preşedinţia lui C. Dimitriu, preşedintele Senatului, la care au luat parte patriarhul Miron Cristea, G. G. Mironescu, Valer Pop, Octavian Goga, D. R. Ioaniţescu, C. Xeni, Tony Iliescu, T. Pisani etc. Iniţiativa ridicării unui monument lui Nicolae Filipescu datează din anul 1930, fiind luată de Senatul României. S-au strâns 154.536 de lei. Primarul Bucureştiului, G. Domescu, a donat din partea primăriei 300.000 de lei pentru monument. S-a ales un nou comitet de acţiune din care făceau parte şi Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul”, patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Visarion, generalul Mărdărescu, G. G. Mironescu, Octavian Goga, C. Xeni, Dem. Dobrescu etc. S-a hotărât ca la concursul pentru realizarea monumentului să participe numai sculptori români.

La solemnitatea de dezvelire a monumentului au participat din partea familiei văduva lui Nicolae Filipescu, miniştrii N. Costăchescu, Sever Bocu, generalul Alexandru Averescu, Constantin Argetoianu, M. Vlădescu, Gh. Lucasievici, Ionaş Grădişteanu, C. Hiot ministrul Palatului, Em. Antonescu, Grigore Gafencu, Petre Papacostea, N. Ottescu etc. De asemenea, a participat întregul comitet de iniţiativă al ridicării bustului: T. Basarabeanu, Lascăr Dimitriu, Dim. Prodan, T. T. Ienibace, Rainu Francisco, avocat, Ioan I. Ioan prefectul judeţului Putna, Vasile Antonescu primarul Focşaniului, alte notabilităţi, precum şi sculptorul monumentului Oscar Späthe.

Onorurile militare au fost date de o baterie din Regimentul 5 artilerie grea care îşi avea sediul la Focşani. Garnizoana Focşani a fost reprezentată de generalul C. Ştefănescu-Amza împreună cu coloneii Muscelu, Nadalu, Negruţ şi maior Roman.

Serviciul religios a fost oficiat de preoţii Botez şi Stoenescu.În jurul monumentului se aflau numeroase coroane şi jerbe de flori,

din care se remarca cea cu tricolor a „Cuibului de şoimi de la Mănăstirea Dealului” şi ale organizaţiei partidului poporului. În clipa când pânza de pe monument cade, trupa dă onorul iar muzica militară intonează marşul „La arme”.

Seria cuvântărilor este deschisă de T. Basarabeanu, preşedintele Comitetului de Iniţiativă a ridicării monumentului, care face un scurt istoric al iniţiativei ridicării bustului, resorturile care au generat această iniţiativă, cerând primarului Focşaniului „să păstreze monumentul cu pietate, ca o pildă generaţiilor ce vin”.

În continuare se dă citire scrisorii lui Nicolae Iorga adresată fiului dispărutului, Grigore Filipescu, în care se evocă personalitatea şi meritele lui Nicolae Filipescu. Se arată că „a veşnici figura aceluia care a fost Nicolae Filipescu, este a da un exemplu de vitejie şi cavalerism tineretului care se ridică, în ţara ale cărei hotare s-au lărgit şi prin necurmatele lui lupte pentru ideal”.

În continuare se citeşte telegrama ministrului afacerilor străine, G.


Alina Colbu

Fenomenele naturale contribuie la conturarea stărilor sufleteşti şi a evoluţiei personajelor în multe opere literare. Astfel se întâmplă şi în nuvela Dincolo de nisipuri a lui Fănuş Neagu ce înfăţişează un sat din Bărăgan aflat într-o situaţie dramatică, purtînd pecetea grea a sărăciei şi a secetei. Din cauza secetei, personajele se comportă ciudat, unele dintre ele pierzându-şi chiar minţile.

Proza lui Fănuş Neagu este “plină de întâmplări năpraznice şi dominată de oameni curioşi”, care “trec prin întâmplări stranii şi fac fapte care incendiază mintea cititorului”. Prozatorul narează aceste fapte “într-o limbă miraculoasă, dinamitată de metafore care adună gingăşiile şi mizeriile lumii într-o logodnă aproape mistică”1.

Limbajul folosit la descrierea peisajului exprimă modul de viaţă şi gândirea ţăranului din câmpia dunăreană din acea perioadă secetoasă. Cei din familia lui Şuşteru se împrăştie prin sat „ca făina orbilor”2 după mâncare sugerând disperarea şi neputinţa de a găsi bucatele necesare supravieţuirii, iar el se trezeşte cu pofta de a mânca lăptuci, lucru normal într-o perioadă în care nu mai creştea nimic. De doi ani de când dura seceta nu se trezise o dată fără să poftească ceva de mâncare de care nu putea face rost. Descrierea peisajului capătă accente halucinante prin ariditate şi lipsa de viaţă. Şanţurile prin care altădată venea apa spre grădină erau goale, malul se uscase şi crăpase, albia râului se întindea „ca o omidă cenuşie”3, imagine ce intensifică tabloul naturii moarte şi uscate.

Personajul principal al nuvelei, Şuşteru, trăieşte între realitatea chinuitoare a secetei şi mirajul apei pe care tot speră să o întâmpine. Dorinţa puternică de a vedea apa îi aduce în memorie vechi credinţe potrivit cărora acolo unde faci o cruce cu piciorul „dedesubt gâlgâie un izvor”, izvor ce este „sursa apei vii care dă viaţă şi asigură creşterea tuturor speciilor”4. Tot sub iluzia apei, Şuşteru vede un călăreţ care îl anunţă că a plouat la munte şi vine gârla. În acest moment realitatea se îmbină cu ficţiunea, călăreţul putând fi asemămat cu unul dintre cei patru călăreţi ai apocalipsei, având în vedere că dispare ca o nălucă „în fulgerările apei morţilor”5, miraj pe care îl trăiesc cei aflaţi în deşert, şi, în urma lui, acţiunile sătenilor se precipită. Şuşteru începe să simtă în faţă „răcoarea apelor pornite de la munte”6şi aleargă năucit să le spună şi celorlalţi vestea ce bună. Chiar şi clopotele prind a bate, semn că este un moment important, chiar vital pentru locuitorii acelei zone, deoarece, clopotul este „mijlocul comunicării dintre cer şi pământ”7, fiind aici, cel puţin deocamdată, şi semnul că Dumnezeu s-a îndurat de oameni trimiţându-le apa mult aşteptată şi fără de care ar fi pierit.

Aşadar, în urma călăreţului, acţiunea, care la început părea secătuită, se precipită: bărbaţii curăţă şanţurile, femeile, mai fricoase, nu coboară aproape de râu, ci îşi trag copii lângă ele, fiindcă valurile ar fi putut să-i tragă în vâltoarea lor. Chiar şi bărbaţii se opresc uneori din treabă pentru a-şi sufleca pantalonii până mai sus de genunchi ca să nu-i ude apa.

Personajele nu sunt individualizate, cu excepţia dascălului, iar singurul care are nume

este Şuşteru. Numele, derivat probabil de la „şiştar” - vas de lemn sau de metal folosit pentru muls laptele8 - este cât se poate de potrivit pentru acest personaj care îşi urmăreşte himera cu încăpăţânare şi nu renunţă nici atunci când rămâne singur. Deşi detaliile portretului fizic ne dezvăluie un om „ mic şi slab”, „cu cămaşa atârnându-i peste pantaloni”, deci un ţăran sărac ca mulţi alţii din câmpia Bărăganului, monologul interior scoate la iveală ironia şi detaşarea cu care interpretează faptele celorlalţi şi pe ale sale, fapt ce îl ajută să supravieţuiască. Pentru el, drumul chinuitor şi iluzoriu al apei dobândeşte o dimensiune simbolică, fiind încercarea de depăşire a propriei condiţii în lupta cu vitregiile destinului. Himera călăreţului vestind sosirea apei îl transformă atât de profund , încât comportamentul şi gesturile sale devin neobişnuite: „sări şanţul şi urcă vadul în fugă, mai mult de-a buşilea, suflând greu pe gură” îşi smulge o mânecă a cămăşii ce atârna de încheietură, „a scos luntrea din şopron şi a târât-o prin praful uliţei până dincolo de râu”9, curăţă şanţurile, se supără şi ţipă la un moş ce întindea cârlige pentru peşte. Spre seară, oamenii de pe mal încep să îşi piardă răbdarea şi pornesc spre Şuşteru să îl întrebe de ce nu se vede gârla. Chiar dacă apa nu se vede, Şuşteru are credinţa că se aude şi reuşeşte să facă cinci inşi să se trântească „numaidecât în nisip, pe burtă. Cei rămaşi în picioare aşteaptă încordaţi, cu ochii sclipind în cap, iar bărbile „vinete ca magiunul de prune, îi făceau să pară fioroşi”10. Apare aici culoarea ce predomină la Fănuş Neagu – vânătul – care indică disperarea şi nerăbdarea personajelor11.

Văzând că apa nu mai vine, Şuşteru găseşte vinovaţii – morarii -, care mai întâi le luaseră hainele în schimbul mălaiului, întrezărindu-se aici faptul că „pe om mâncarea îl ţine” şi că „mâncarea e înainte de orce, chiar şi decât îmbrăcămintea, căci la o foame dezbraci de pe trup şi vinzi, ca să mănânci”12. Numai la moară putea fi oprită apa, deoarece se ştie că moara a fost a diavolului şi acolo sălăşluiesc forţele demonice. Sătenii îi dau dreptate, amintindu-şi că morarii le-au făcut greutăţi cu apa în toţi anii.

Şuşteru adună o ceată de călăreţi şi porneşte încrezător spre mori, unde speră să găsească apa de care aveau atâta nevoie. Sătenii pornesc pe un drum al suferinţei, în care au pierit doi cai ucişi de efort înainte de jumătatea lui. Văzând că nu găsesc apa la primele trei mori, călăreţii ce îl însoţesc renunţă rând pe rând, semn că seceta se infiltrase adânc în sufletele lor. Şuşteru nu îi cheamă, fiind conştient că aceştia nu sunt capabili să îşi depăşească condiţia de muritori supuşi destinului.

În expediţia sa, Şuşteru este condus de lună asemenea unui somnambul. La începutul drumului luna „era galbenă şi vălurită ca obrazul unei bătrâne”13, semn că decizia de a pleca în căutarea apei este una corectă. Pe parcurs obrazul lunii se vede „culcat pe muchia unui deal golaş”14 dându-ne de înţeles că idealul protagonistului este destul de îndepărtat, ca în cele din urmă să „se ofilească pe muchia aceluiaşi deal”15, lăsându-l pe Şuşteru să-şi urmeze drumul necălăuzit decât de propria convingere şi de răcoarea valurilor pe care o simţea mereu.

Faptul că Şuşteru nu renunţă asemenea tovarăşilor săi, îl individualizează şi îl face superior acestora, scoţând în evidenţă “aspiraţia către imposibil”16 a personajelor lui Fănuş Neagu despre care vorbea Marian Popa în Viscolul şi carnavalul. Departe de a fi secătuit de secetă, Şuşteru găseşte în sine izvorul vieţii: speranţa că în curând va găsi apa.

__________________________1 Eugen Simion, Postfaţă la Dincolo de

nisipuri, Editura „Semne”,Bucureşti, 1994, pp. 227-228.

2 Fanuş Neagu, Dincolo de nisipuri, Editura „Semne”,Bucureşti,1994, p. 42.

3 Idem , p.43 4 Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri

şi arhetipuri culturale, Editura „Amarcord”, Timişoara,2001 ,s.v izvor.

5 Fănuş Neagu, Op. cit., p. 43.6 Ibidem 7 Ivan Evseev. Op.cit ,s.v clopot.8 http://dexonline.ro/definitie/şiştar9 Fănuş Neagu, Op. cit, p. 44. 10 Fănuş Neagu, Op. cit, p. 45.11 http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/

documents/REZ-MINCA.pdf (5.05.2014; 15.10).

12 Elena Niculiţ-Voronca, Datinele şi credinţele poporului roman, Editura “Polirom”, Iaşi, 1998, p. 195.

13 Fănuş Neagu, Op. cit,. p. 46. 14 Ibidem. 15 Idem, p. 47.16 Marian Popa,Viscolul şi carnavalul,

Editura „Eminescu”, Bucureşti, 1980, p.41

Bibliografie1. Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri

şi arhetipuri culturale, Editura „Amarcord”, Timişoara,2001;

2. Neagu, Fanuş, Dincolo de nisipuri, Editura „Semne”,Bucureşti,1994;

3. Niculiţ-Voronca, Elena, Datinele şi credinţele poporului roman, Editura “Polirom”, Iaşi, 1998.

4. Popa, Marian, Viscolul şi carnavalul, Editura „Eminescu”, Bucureşti, 1980.

5. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. III, Editura „Litera Internaţional”, Bucureşti-Chişinău, 2002.

Site-ografie1. http://dexonline.ro/definitie/şiştar2. http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/

documents/REZ-MINCA.pdf (5.05.2014; 15.10).

Seceta ce nu secătuieşte în Dincolo de nisipuride Fănuş Neagu


Nu sunt poet, epigramist şi nici romancier. Sunt un „peniţar”, cum le plăcea tovarăşilor activişti de partid sfertodocţi să zică, devenit jurnalist satirico-politic după 1990, atunci când s-a produs acea bine cunoscută explozie a presei devenită liberă şi când ziariştii se recutau din alte medii, nu doar din rândul absolvenţilor de profil de la universităţile particulare. Nu mai are rost să comentez acum nivelul la care a ajuns mass media împănată cu astfel de „jurnalişti” care la şcoală nu prea au învăţat gramatica

limbii române, iar la facultăţile de profil, nici pomeneală de aşa ceva. În schimb, sunt foarte tari la engleză şi englezisme.

Îmi place, însă, poezia, îmi place la nebunie epigrama, am citit mult în tinereţe şi am învăţat pe de rost sute de pagini de poezie clasică şi zeci de epigrame hazlii scrise de maeştri ai genului. Asist cu plăcere la lansări de volume de poezie, adun cărţi cu autografele autorilor şi le recitesc cu drag pe cele care merită. Chiar dacă nu scriu poezie particip cu interes la cenacluri locale, sunt fascinat de atmosferă, îmi plac mut cei care participă la astfel de întâlniri, majoritatea tineri, care îşi citesc pe rând producţiile proprii din volume tipărite sau manuscrise.

În paranteză, vreau să spun că am fost extrem de surprins da calitatea poeziei lui Radu Pietreanu, de care am luat cunoştinţă pentru prima dată dintr-un volum adus de o tânără poetă la o astfel de întâlnire, iar de curând am dat peste o poezie a sa, care circulă pe internet, extrem de virulentă şi realistă la adresa politicii şi politicienilor din ultimii 25 de ani, pe care am trimis-o mai departe. Detest grupul „comic” de olteni de-ai noştri din care face parte, schimb repede canalul când dau peste ei la televizor şi poate că n-aş fi citit poezia dacă nu aflam din sursa menţionată cât este de talentat.

Ceeace mă uimeşte şi mă nedumereşte, totodată, este apariţia în mediul literar a unopr tipi guralivi, cu titluri pomopase de doctori în ştiinţe, profesori universitari şi membri ai USR, fără discuţie care, analizaţi la bani mărunţi prin intermediul mijloacelor moderne de informare, ar cam trebui să stea în băncuţele lor de-acasă. Am crezut că zicala mea care spune că MEDIOCRITATEA ASOCIATĂ CU VICLENIA ŞI TUPEUL au învins, în special în politică, dar şi în administraţie şi alte domenii, nu este valabilă în literatură şi artă, dar bag de seamă că m-am cam înşelat.

Exemplul cel mai recent îl am de pe parcursul desfăşurării unui cenaclu craiovean de poezie pe data de 1 octombrie la care şi-au făcut apariţia doi astfel de domni doctori şi profi universitari a căror prezenţă a dat o altfel de turnură desfăşurării şedinţei, mai ales prin limbariţa cu totul deosebită a acestora. Pe parcurs, cu mai multe ocazii, au pus la zid o mulţime de scriitori şi intelectulai români da vază, chiar dacă pe unii trebuiau să-i scoată din locurile lor de veci. Nu neg, desigur, că unii meritau. Finalul, apoteotic, a fost marcat de anunţul repetat, legat de participare acestora la şedinţa Cenaclulu Epigramiştilor Olteni ce urma să aibă loc în ziua următoare fix la ora 14,00, sub conducere ilustrului prozator, poet, epigramist, libretist de operă şi multe altele, ce poartă numele de Petre Gigea, dar care, mai nou, foloseşte pseudonimul GORUN. Deci: Petre Gigea Gorun, sau mai simplu Petre Gorun. Sunt convins că tumultoasa sa carieră profesională în care a debutat ca „perceptor” în comuna Bârca din judeţul Dolj, adăugându-şi mai târziu studiile de specialitate urmate la f.f. în cadrul ASE Bucureşti la o vârstă matură dar şi activitatea

nici romancier. Sunt un „peniţar”, cum le plăcea tovarăşilor activişti de partid sfertodocţi să zică, devenit jurnalist satirico-politic după 1990, atunci când s-a produs acea bine cunoscută explozie a presei devenită liberă şi când ziariştii se recutau din alte medii, nu doar din rândul absolvenţilor de profil de la universităţile particulare. Nu mai are rost să comentez acum nivelul la care a ajuns mass media împănată cu astfel de „jurnalişti” care la şcoală nu prea au învăţat gramatica

Costinel Savu

Epigrama, sufletul Olteniei

politică în care a intrat, l-au ajutat să urce încet, încet, pe scara valorilor intelectuale.

Astfel a ajuns la conducerea Consiliului Popular Judeţean, mai întâi ca vicepreşedinte apoi preşedinte, s-a remarcat în faţa marelui nostru conducător din acele vremuri, un distins intelectual cu soţie savantă, aşa că a fost numit, pe bună dreptate, ministrul finanţelor deoarece avea studii corespunzătoare. La schimbarea din funcţie nu a fost lăsat pe dinafară ci a fost numit, imediat, ambasador extraordinar şi „plenipotenţial” al României la Paris, dar şi ambasador la UNESCO. Îmi amintesc ce-mi povestea un prieten, secretar de redacţie al organului judeţean al pcr după plecarea acestuia la minister, până în acel moment fiind obligaţi să-i publice câte o poezie în pagina culturală de duminică. La despărţire a trecut pe la redacţie şi i-a înmânat un caiet cu 500 de poezii care, după părerea respectivului erau, ca să-l parafrazez pe poetul bănăţean Victor Vlad Delamarina „Toate hâde şi urâte, fel de fel de joavini slute.” Bineînţeles că niciuna nu a mai văzut lumina tiparniţei.

În anii cât a ocupat postul de ambasador la Paris a dat dovadă de o mare capacitate intelectuală luându-i în primire, cazându-i în spaţiile ambasadei şi hrănindu-i pe mulţi dintre intelectualii români care primeau aprobare să meargă în capitala Franţei şi cărora salariul nu prea le ajungea pentru astfel de cheltuieli, că de diurnă nici nu putea fi vorba. Şi, iată că proverbul românesc nu se potriveşte întotdeauna cu situaţia reală, căci după asaltul unor „terorişti” şi baricadarea în ambasadă a scăpat cu bine şi a sosit rechemarea oficială din 31 decembrie, scoaterea la pensie şi revenirea în urbea de reşedinţă Craiova. Ajuns la o vârstă respectabilă domnul Gigea, care încă nu era Gorun, s-a dedicat vieţii intelectuale, având în dotare multe mape cu însemnări de pe unde a fost şi ce-a făcut, plus creaţii proprii din toate genurile literare, între care memorii memorabile, poezie, epigrame, librete de operă, romane et caetera.

Şi acum revin la proverbul românesc care spune că FACEREA DE BINE ESTE..... refacere de bine, în cazul său, mulţi dintre intelectualii noştri, ţinuţi la piept în ambasadă de falnicul Gorun au devenit miniştri, oameni cu funcţii politice şi administrative, aşa că au putut să-l ajute în toate felurile. Cum bani de întreţinere şi alte nevoi avea, slavă Domnul din pensie şi din salarii didactice universitare, bilanţul ajutorului se materializează în 40 de volume care totalizează peste 16.000 de pagini, în tiraje fabuloase, din care menţionez doar „Din însemnările ununi ambasador la Paris” (a uitat să spună – comunist) şi „Un ministru de finanţe îşi aminteşte”.

Acum, la 85 de ani, este preşedintele Cenaclului Epigramiştilor Olteni la care cotizaţia anuală de participare întrece toate celelalte cenacluri la care se încasează astfel de taxe şi-şi „continoă neabătut” viaţa socială, dar mai ales pe cea intelectuală. Dar, pentruca cititorii să nu-şi imagineze că tot ce am spus până acum sunt bârfe şi ironii ieftine, voi da exemplu câteva epigrame culese la întâmplare, de-ale marelui autor:

Soţul către soţie la izbucnirea unui incendiu în imobil:-Ia-ţi halatul, imediat/Şi ai grijă de copil./-Bine, dar pe ce

halat/Pe cel roz sau pe cel vernil?La şcoală, învăţătoarea şi elevul-De ce berzele în toamnă/Pleacă-n sud spre alte câmpii?-Şi acolo trebuie, doamnă,/Ca să se nască copii!Anunţ la mica publicitate al unuia care a găsit un ceas de

aurUn anunţ a dat în presă/Cu măsuri preanunţate„Ceas găsit, rog păgubaşul/Ca să... nu mă caute”. În sfârşit, mă întorc la profesorii universitari, între care

a activat şi domnul Gigea după 1989, chiar ca prorector de mare instituţie, şi-i rog pe cititori să mă ananţe dacă ştiu pe unde se mai află un astfel de remarcabil cadru didactic de la o secţie a unei celebre universităţi private, pardon particulare, că privată înseamnă altceva pe olteneşte, din Craiova. Este vorba de vecinul nostru, profesorul universitar George Goanţă, coleg cu domnii din material, care nu ne-a mai sunat pe la uşi şă ne ceară cu împrumut sume de bani pe care nu-i mai restituie şi nici pe la ghenele de gunoi din cartier nu l-am mai văzut făcând investigaţii didactice universitare.


disponibilităţile de investigaţie şi adoptă o tactică favorabilă în dialogul cu fel de fel de inşi culpabilizaţi.

Tarele unui sistem socio-politic imperfect (de după 1990) nu se vor eradica, dimpotrivă, ele proliferează, iar mass-media încearcă devoalarea şi incriminarea acestora, deziderat pe care eroul cărţii se străduieşte a-l înfăptui.

Spovedanie la uşa izbăvirii reprezintă piscul epicii de investigaţie, cu suficiente reverberaţii psihologice, morale din sectorul religiosului.

Peregrinul dornic a scoate adevărul şi justiţia la iveală se deplasează prin câteva sate din Argeş, Teleorman şi Olt pentru a se convinge dacă există şarlatanie în domeniul sacrului. Dialogul cu medicul Pârvu de la Bădeşti îi revelează un balneolog erudit, vizionar, care nu a făcut avere din slujba sa. Ceva mai sus, pe ruta geografică, la Ioneşti (în Argeş) face cunoştinţă cu un popă şi cu un om simplu, Ion Marin, ultimul renumit pentru profeţiile şi minunile sale. Mergând pe acest fir al miraculosului din zilele noastre, ziaristul şi soţia sa se confesează călugărului Parfenie, un ascet respectat. Din curiozitate, se ajunge la un controversat părinte de lângă Videle, Marian Ene, care infirmă opinia negativă a localnicilor prin câteva acte de mărinimie, unul vizându-l chiar pe un puşcăriaş care îşi va imacula biografia prin căinţă şi smerenie.

Materialul apare în presă cu acest deznodământ, însă zeul Cronos a lucrat în defavoarea teologului din Fotăcheşti prin aceea că episcopul îl va caterisi pe cleric, adeverind astfel duplicitatea unui eclesiast.

Neregulile unui cămin de handicapaţi asigură substanţa textului Investigaţiile sau maturizarea jurnalistului. Miniportretistica plauzibilă a lui Iulian Chivu continuă cu beţivanul ronţăind pufuleţi într-un tren de noapte.

Procesul deschide o supapă spre juridic, spre păienjenişul de avocaţi, procurori şi judecători, în care noţiunea de culpă capătă alte semnificaţii şi certifică fragilitatea actului de dreptate. Cu cât gazetarul se apropie de un univers „minat”, de un high-life vremelnic, cu atât obstacolele cresc şi el îşi primejduieşte postul.

Reporter în stepa tranziţiei decelează două tipuri de gazetari: unul de birou, carismatic, odihnit, jovial şi altul tracasat, peregrin al uliţelor şi al cotloanelor judeţelor.

După un ralanti narativ (Jurnalistul carismatic), dinspre piesa următoare Măgari din Teleorman la cantina guvernului adio umorul, actanţii fiind ucigaşii măgarilor şi cailor, animale pe vecie aflate în folosul omului necăjit.

Epicul capătă virtuţi când se trece inopinat de la profanare, degradare la satiră şi caricatural. O frescă a universului profesoral găsim în Reforma dascălilor, unde lectorul află de intenţiile ariviste, de fuga după funcţii a dascălilor obişnuiţi, dar şi de devotamentul altora ori de transbordarea câtorva cadre didactice în postura de primar, prefect ori deputat.

Prin realismul cu figurile-i pitoreşti (preşedinţii Constantinescu, Iliescu, liderul ţărănist Coposu, deputatul Marineci, procurorul Anca şi cumnaţii săi Florescu, doctorul Hulubescu, ziaristul şi scriitorul Octavian Paler etc.), prin cursivitatea scriiturii şi raidurile inspirate spre diferite registre lexico-semantice şi semiotice, ca şi prin unele disocieri de ordin naratologic, cartea sus-menţionată constituie o etapă semnificativă în opera folcloristului, etnologului, publicistului şi eseistului Iulian Chivu.

REPORTER ÎN STEPA TRANZIŢIEI SAU ZECE PRILEJURI DE DEONTOLOGIE

Carte inspirată din experienţa postrevoluţionară de ziarist a lui Iulian Chivu, Reporter în stepa tranziţiei sau zece prilejuri de deontologie (Ed. TIPOALEX, 2003) se situează în domeniul literatura de frontieră, mixând jurnalismul şi epicul într-o construcţie coerentă cu o scriitură, adesea, agreabilă, alertă, şi un conţinut realist, având ca protagonist pe Marius Călugăru, pseudonim recognoscibil în România liberă a anilor ’90 şi 2000.

Structural, cele 10 povestiri – cazuri sociale, economice, politice, morale etc. – prezentate de naratorul anonim, neidentificat cu personajul central, developează „felii de viaţă” autentică din judeţele sudiste, mai ales din Giurgiu, Teleorman, aria geografică repartizată iniţial proaspătului gazetar, a cărui profesie principală rămâne profesoratul.

Autorul atinge câteva borne de apreciat: păstrează integral misterul, în multe story induce verosimilitatea, dinamismul, se acordă atenţie specială fie şi paradoxală realităţii, camuflând un umor de calitate şi schiţând unele portrete credibile (vizionarul Ion Marin, popa Marian Ene din Fotăcheşti etc.).

Iulian Chivu îşi asumă rolul de a insolita oameni importanţi din juridic, poliţie, cu protectori sus-puşi, care pot încălca legea, fără a fi traşi la răspundere imediat.

Un dascăl de provincie, cu studii de masterat in jurnalistică (1992, FJSC) devine reporter pentru două judeţe din Câmpia Dunării, realizând materiale incendiare, apreciate de conducerea unui ziar bucureştean, omul lui de legătură numindu-se P. I., adică Petre Ignat, un inteligent activist de partid din epoca cealaltă. Marius Călugăru îşi exercită cu conştiinciozitate cele două joburi – de profesor şi de publicist -, se avântă frecvent în necunoscut, riscând enorm, dar de fiecare dată soluţionează problema respectivă prin publicarea articolului în presa centrală.

Cu Zâmbete ceremonioase, atribuite justificat secretarelor, doamnelor drăguţe, aspirante la posturi călduţe, se face incipitul propriu-zis în meseria de jurnalist a lui Marius Călugăru (proiecţia autorului) care îşi va recruta subiectele din câteva toposuri ca: spitalul, primăria, şcoala, vama etc., de la Giurgiu.

Vădit partizan eroului – hic et nunc! – povestitorul srecoară ideea că noul sosit într-ale gazetăriei ar şti să se furişeze spre inima doamnelor din anticamera directorilor, devenidu-le confident, ceea ce echivala cu deschiderea lejeră a uşii cabinetului unui şef. Dacă prima naraţiune a avut o tensiune ponderată, a doua, Diletantismul performant echivalează cu un salt spre epica superioară tradus prin virajul observatorului Marius spre partidele istorice şi conducătorii lor, încă neînţeleşi de populaţia proiliesciană, în pofida nedreptăţilor comise de comunişti liberalilor şi ţărăniştilor. Propaganda de stânga înfierase pe marii latifundiari şi condamnase la ani grei de temniţă intelectualitatea elitistă din interbelic şi comunitatea teologală. Crudul ziarist se maturizează cu fiecare articol, înţelege mecanismele obscure ale societăţii, îşi dublează

de Iulian Chivu

experienţa postrevoluţionară de ziarist a lui Iulian Chivu, Reporter în stepa tranziţiei sau zece prilejuri de deontologie(Ed. TIPOALEX, 2003) se situează în domeniul de frontierăşi epicul într-o construcţie coerentă cu o scriitură, adesea, agreabilă, alertă, şi un conţinut realist, având ca protagonist pe Marius Călugăru, pseudonim recognoscibil în a anilor ’90 şi 2000.

Iulian Bitoleanu


Întrebare

Câte treceri cunoaște Sufletul?Câte primăveri, câte veri?Câte toamne și câte ierniAscunde în el, Sufletul,Neadormitul,Neliniștitul...Câte întoarceri din neființăSe înscriu în scoarța Conștiinței?Câte trupuri au fost gazda Eu-lui mei?și...,unde este finalul începuturilor și sfărșiturilor Vieții și Morții?De câte ori mă voi întoarce în Mine?

PĂRINȚI UITAȚI

Azi m-am întors acasă.La poarta părinteascănu mă aștepta nimeni cu pâine și sare.În cimitir,oasele părințilorse odihnesc sub flori ofilitece-și plâng petalelea dojană.Satul...s-a schimbat la față.Nimic din ce-am lăsat în urmă,la plecare,Nu mai e.Ici colo, doi-trei bătrâniprivesc în lungul uliței prăfoaseașteptându-și fii,să le arunce măcarpumnul de țărână pe sicriu.

Dezlegare

între palme mi-am strâns frunteasă storc ofurile toatesă le-arunc pe curs de ape să se ducă…să se ducă…

să te duci și tu cu eleca o ceață să te ducieu rămân cu ale mele gânduri, umbre și năluci

de nu plecichem ajutoarevrăjitoare, magi și popisă-mi dezlege legătoareasă mă vindece de toți și de toate cele relede nădufuri și trădăride babornițe pociteși de tine, mai apoi.

du-te, mergi, găsește-ți drumulal meu e întortocheatnu mă-mpiedic nici de lumenici de cel ce m-a legatnici de rugi, nici de blestemenici de candele aprinsenici de lacrimi mincinoase nici de mâini perfid întinsenu mă-mpiedic de inelecununate pentru falănu mă leg de o iubirede un hârb ciobit de oalănu mă leg de zei, de sfințide icoane atârnatenu mă-ncred în legătoare…pleacă deci, te du…departe!

2015 CU GENŢIGRAME

EVENIMENTUL SECOLULUI

S-au dus soacrele pe MarteŞi-napoi nu vor veni,Plâng nurorile departeDe guriţa lor…o zi!

PETRECERE

S-a umplut clubul de fiţeCă au tinerii mulţi bani,Euroi de la mamiţeCombinate cu baştani.

MULŢIMEA FARMACIILOR

Dac-ar fi să socotesc Câte farmacii găsescE grozav, că ne-om hrăniCu pastile într-o zi!

CORUPŢIE GENERALIZATĂ

Ieri mi-am cumpărat un câineŞi m-a lins când i-am dat pâine,Înţelegerea am rupt…Că precis era corupt!

AIDA ZAHARIA Diana Dobriña Bîlea Genñiana GROZA

Eugenia Rada Ioniñã

Hotca Marianaici nu mai este pace

timpul ca o carie de dulap roade întâmplărileîn singurătatea ochilor el mă vede, el mă soarbeși-mi dă rumegușul

întind mâna către el - timpul e o menghină ce avansează suspect între noi

nu mai știu unde mi-am pus visele impure cred că am făcut focul cu ele și soarele l-am înfășurat în ziare ude

Spovedanie

Uită de ceață,cununa tristeților adusă de toamnă,Alungă motivul pentru care s-au scuturat anii,Cu îndoiala, nu poți bate clopotele constelațiilor,Patrunzând în scutul ierbii cu sămânța iubirii.Zi de zi,noapte de noapte,pe fruntea mării,Cerul a dat drumul la ploaia de steleScuturând poala merilor.Din candelabrul pietrelor a cioplit diamantul sperantelor,Claritatea colindului în oceanul secundelorAtunci, pot avea pietrele, un cântec al lor,În marea nesfîrșită a luminii.

Sentimente

Alaiul îngerilor nu mai trâmbițează deasupra norilorÎn necunoștintă de cauză s-au întâmplat multe,depoziții, Starea de gheață a oamenilor,cătusele florilor noptaticeAu schimbat corespondența dintre tu și eu.

Stingere

Un nefiresc din forma mării,olarul modeleaza carnea pămîntului Catifeaua peste izvoarele argintuluiChipuri nevăzute ale viselor peste straturile aeruluiE tot mai aproape..

dragoste delfică

încolțești aurora treci să umpli amiaza apoi aluneci încet pe coapsa crepusculară a lireiși mângâi stelele ca pe niște madoneîn al treilea cer

am rezemat o scară de petalele amarantuluiîl cresc cu roua iscată pe chipul icoanelor de la marginea bisericilorun gheizer de lut cutremură o treaptă dar cât senin pe cealaltă

tăcerea mea ar putea deveni un templuunde să se roage mireniiscara ar urma să se prefacă într-un răstimp imens cu ferestrele deschiseluceferii ar ști unde să-și găsească iubitelen-ar mai fi susn-ar mai exista josdoar dragostea delficăcum o axă a lumii

ochiul lui Iov

ieri dorul de tine tăia întunericulcu ochiul lui Iovtăcerii îi creșteau muguri din îngenuncherea buzelor

azi fecioare cu untdelemn mi se întorc pe dalele pieptuluiciocârlia umple vântul negru și sareacu cântece din gura Iordanului

o să-ți aștern profund pielea meape spuma duminicilorvoi face pilaștri din te iubesc-urile trecute cu vederea de lunăiar valurile poeziei melete vor urca în luni în marți în miercuri joi vineripână la podul dintre sâmbătă și crinul boltitsub care mergem podidiți de lumină


Deşi mai există şi alte doamne care oficiază cu succes exerciţiul critic, doamna Gabriela Rusu-Păsărin afirmă câteva distincţii care personalizează demersul său aplicat şi competent şi, mai mult, îl integrează în fenomenologia comunicării.

Pornind de la generalizarea formelor mass-media, autoarea descoperă o metodă de abordare a diverselor exprimări culturale, care se cristalizează din asocierea unor abordări diverse – sociologie, lingvistică, stilistică, etnologie şi antropologie ş.a., pe care o şi denumeşte „perspectivă stereoscopică”.

Iată că au trecut două decenii de la debut şi autoarea deţine o bibliografie impresionantă bazată pe acest model de critică integrată şi interdisciplinară, care păstrează, pe de o parte, caracterul superior didactic de analiză formativă şi informativă, iar pe de altă parte, formula dinamică, incisivă, implicată a criticii foiletonistice care o plasează în prima linie a fenomenului cultural. Zic cultural pentru că în afară de exegezele dedicate operelor unor scriitori importanţi (în special olteni: Marin Sorescu, I.D.Sârbu, Florea Firan) descoperim eseuri (cu fine interpretări) despre teatru, teorie literară, arte plastice, muzică, publicistică, religie ş.a.

De altfel, doamna Gabriela Rusu-Păsărin practică un gen de critică culturală în sensul tradiţional al cuvântului de descoperire a „frumosului”, a valenţelor estetice existente sau virtuale în diverse domenii intelectuale ca să parafrazăm pe autoare, doamna practică o critică „stratificată” arhitectural, construită pe principiul „vaselor comunicante”. După ce decide ce fel de abordare exegetică se potriveşte autorului şi operei analizate, doamna Gabriela Rusu-Păsărin dezvoltă un discurs comprehensiv-interogativ care să descifreze şi să ilumineze personalitatea subiectului.

Autoarea, intuind particularitatea actului său exegetic simte nevoia unor explicaţii: „Este o critică aplicată sub imperiul unui eveniment (impus pentru recenzare şi receptare): apariţia volumului, lansarea într-un context cultural, mediatizarea radiofonică (în cazul nostru deseori o primă ipostază a actului critic ca realizator, producător şi moderator al emisiunii Galeriile RadioArts la Radio România Oltenia Craiova, propunând un concept nou, radio-critica) sau, pur şi simplu, nevoia de întoarcere la modele. Este un prim nivel de motivaţie, cel circumstanţial. Al doilea este cel al selecţiei. Aici este ispita, tentaţia identificării: a resorturilor psihologice generatoare ale creaţiei, a raportului univers narativ-realitate invocată. Este palierul criticului. Palierul receptorului, al lectorului este deopotrivă în atenţia criticului (care doreşte întâmpinarea orizontului de aşteptare al lectorului) şi în atenţia celui ce va deveni co-participant la actul creaţiei prin actul lecturii, receptării.”

Este interesant de subliniat şi ce scriitori ne-olteni apreciază doamna Gabriela Rusu-Păsărin: Eminescu, Caragiale, Marin Sorescu, Mihai Cimpoi, I.D.Sârbu, Ileana Vulpescu, Monica Lovinescu, Fănuş Neagu, Anamaria

Ispitele identificării şi creaţia. Ipostaze ale actului critic„Scrisul Românesc”, Fundaţia-Editura Craiova, 2014

Gabriela Rusu-PăsărinAureliu Goci

Beligan, Petru Popescu ş.a.Un asemenea tip de lucrare nu trebuie să sublinieze apăsat adeziunea

la o viziune estetică manifestă, ca ideologie literară, câtă vreme se revendică din teoria comunicării în care se privilegiază textul, ca punct de plecare şi finalitate a textualizării.

În mod explicit, autoarea, de fapt, nu face nicio opţiune, dar modelul de analiză, limbajul şi conceptele critice sunt selectate exclusiv din această zonă tematologică.

Postmodernitatea exerciţiului exegetic se manifestă mai pregnant în lucrarea despre Marin Sorescu, un subiect foarte drag criticii cu câteva decenii în urmă, dar uitat astăzi sau, cel puţin, intrat într-un con de umbră, după ce, în timpul vieţii, s-a bucurat de o apreciere universală – dar şi înalte studii dedicate clasicilor: Eminescu, Caragiale-Tatăl, Fănuş Neagru, Marin Sorescu, dar şi unor scriitori mult mai tineri, unii chiar plecaţi dintre noi, din păcate, precum: Fănuş Băileşteanu, Jean Băileşteanu, Nicolae Stan, Constantin Zărnescu, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Macoviciuc, Petru Popescu.

Cartea devine interesantă prin mozaicul de vârste şi atitudini ale scriitorilor analizaţi, prin disponibilitatea de a se aplica unor universuri ficţionale diverse ori chiar contrastante, de a „flexibiliza” acelaşi tip de discurs în abordarea unor mesaje contrastive.

Autoare a 17 cărţi, între 1993 şi 2014, toate de interes diferenţiat într-o eflorescenţă culturală variabilă, dar toate păstrând marca auctorială inconfundabilă, doamna Gabriela Rusu-Păsărin este unul dintre criticii literari şi analiştii culturali cei mai bine definiţi de o operă impresionantă.

Din perspectiva criticii literare se dovedeşte un autor disponibil pentru analize textuale foarte detaliate, dar şi pentru sinteze şi construcţii personalizate, într-o formulă critică de sinteză între abordarea riguros universitară şi disponibilitatea foiletonistică.

Autoarea are chiar îndrăzneală să definească actul critic, la urma urmei, o acţiune textuală inefabilă, ca şi creaţia estetică însăşi: „Actul critic este un proces complex care problematizează, presupune implicarea şi raportarea la ambele poziţii ale creaţiei, cea a creatorului şi cea a lectorului, receptorului. Opera este modul de existenţă estetică a personalităţii scriitorului, de aici şi tendinţa de a descifra dincolo de text „fizionomia” scriitorului. Prospectarea unor stări sufleteşti insolite, identificarea aventurii spirituale şi a aventurii epice (aceasta fiind o consecinţă a celei dintâi) sunt tot atâtea ispite în demersul critic: „…Dar ce perspective deschid ispitele identificării şi în ce plan al creaţiei, receptării şi receptivităţii? Interacţiunea dintre comprehensiune şi receptare este permanent, forma complexă de receptare fiind receptivitatea. Aceasta este marea ispită, o provocare pe care am lansat-o şi noi prin acest volum.”

Un bun amic îmi trmite un fulmuleţ cu titlul de mai sus. Numeroase desene ale autorului sînt însoţite de cîteva texte din care aflăm aspecte ale vieţii marelui artist spaniol. Reţinem în primul rînd faptul că a trăit cu Gala (fosta doamnă a poetului francez Paul Eluard) timp de 30 de ani într-o casă pescărească din Cadaques, un loc poetic pe malul unei ape. Casa nu este o colibă sau o improvizaţie oarecare, arată ca o clădire mare, încăpătoare, destul de modernă. Frumuseţea nu este însă aceasta, ci compania care s-a creat aici.

Dali a cunoscut la un institut de arte frumoase din Paris o tânără, de pe atunci foarte mediatizată, pe nume Amanda Lear care a devenit concubina lui vreme de 15 ani, cu acordul soţiei sale. Acest trio a trăit în acea casă de pescari într-o armonie perfectă. Amanda Lear, fiind apropiata pictorului a dezvăluit că Dali era în viaţa particulară un om fermecător, cu totul altul decît cel ce se arăta în public cu excentricităile lui.

Poate aşa este, dar lumea îl reţine tocmai datorită portretelor

sale ciudate, în adevăr fermecătoare și comice. În fond, nu are importanţă imaginea unui artist decât prin creaţia sa. Iar aceasta este cu totul ieşită din comun.

Atras de opera marelui creator, am scris o poezie pe care o reproduc aici:

@Dali nu mai trăieşte/ Dali a murit demult/ Dali însă vorbeşte/ Prin poemele sale/ În linii şi culori/ Vezi chipuri fugare/ Neclare/ Femei trupeşe, dezgolite/ De veşminte/ Peisaje neîmcleiate/ Pete de-a valma aruncate/ Nimic solid/ Totu-i fraged şi candid/ Doar tuşe împrăştiate în vânt/ Idei arzând în gând/ O lume ce se naşte în fiori/ Ameţitor de poetic/ În apele fanteziei şi a nemuritorului dor.//

Mai adaug o impresie. Filmuleţul înserează o imagine a unei case cu acoperişul roşu, pe care tronează un ou imens. Este desigur un simbol al genezei, al naşterii lumii umane, punctul de la care a pornit viaţa pe pământ.

Despre Dali se pot scrie tomuri petru că tot ce făcea era artă pură de o vigoare impresionantă. Dali trebuie însă văzut şi înnţeles sub aspectul suprarealismului, la mare modă pe vremea lui. Este magnific și inconfundabil.

Harry Ross

DELIRUL LUI DALI


,,Cu leoaica lui”, Nichita, ,,a reușit să iubească/ până la epuizare și contopire/ în sfântul grai de slovă românească.

Prozo-poemul intitulat ,,Flux cosmic (II)” este un dialog arghezian cu divinitatea, încheindu-se cu un P. S. pe care îl reproducem: ,,Și fă-ne nouă, muritorilor, o minune și poruncește-le lui Mihai, Nichita și Grigore să vină pe pământ unde curg nesfârșite râuri de lacrimi ale acelora care îi așteaptă cu porțile iubirii larg deschise cu fluxul cosmic din prag.” Și poeții vin într-adevăr ori de câte ori inima, cugetul și lacrima sufletului nostru îi cheamă.

Ciclul ,,Labirintul vorbelor” debutează cu invocația eminesciană: ,,Unde ești tu, Țepeș vodă?” În lumea noastră de astăzi caracterizată prin lăcomie neostoită și ,,hoție la drumul mare”, lume în care ,,Absurdul, ignoranța, viclenia,/ cinismul, ura, invidia și perfidia” au devenit virtuți, Țepeș ,,este singurul care ne poate salva”. Între figurile de stil preferate de autor, remarcăm comparația: ,,Poetica mincinoasă” este ,,ca o fericire dureroasă”, ,,ca floare unei răni unanime”.

Având legătură cu lumea teatrului( Autorul este fondatorul Trupei Artistice de Teatru ;;Anton Pan” din București) Ioan V. Maftei-Buhăiești va folosi chiar în titlul prozo-poemelor elemente de recuzită. El își va pune ,,Masca de actor” (p.51) și va juca teatru până la ,,ultima replică”. Masca de teatru, conform dicționarului citat, ,,este o modalitate de manifestare a Sinelui universal”. Masca ,,mai cu seamă sub aspectele ei ireale și animale” este fața divină și îndeosebi fața Soarelui, pe care o străbat razele luminii spirituale; în sfârșit, ,,Masca operează ca un fel de catharsis”.

În tezaurul înțelepciunii noastre populare există o zicătoare care poate să-ți alunge somnul: ,,De-atâta lup prinde a mușca și oaia”. Poetul care ar trebui cruțat de mizeriile zilnice nu se poate desprinde pe deplin de iadul existențial, pe care nu poate să-l ignore. De aici și strigătul său de revoltă se face auzit din ,,Ființa mea”, de răul ,,năpârcilor”: ,,Când vezi și auzi câte se întâmplă,/ îți vine să-ți iei lumea în cap și să fugi cât te țin puterile” (p.52).

Dintre metaforele întâlnite în acest volum, ne oprim o clipă asupra frunzei care simbolizează fragilitatea și efemeritatea vieții omului dar și trezirea naturii din somnul hibernal. Cea mai mare parte a creațiilor noastre populare elogiază forța vitală, încrederea în darul și harul cu care divinitatea ne-a înzestrat, bucuria de a trăi: ,,Frunza-n codru cât învie/ Doina cânt de voinicie”. Poetul nostru de suflet Grigore Vieru se compară cu un fir de iarbă. Autorul acestui volum se compară cu o frunză Iată că, uneori, pot avea loc astfel de întâlniri miraculoase, pe tărâmul artei.

Meșterul aed zămislește cântece pentru că el este ,,și strigăt, și tăcere, și iubire.” ( ,,Alte cuvinte”) ,,Noi nu suntem stăpânii limbii, spunea Eminescu, ci ea este stăpâna noastră”. Multe dintre prozo-poemele lui Ioan V. Maftei-Buhăiești sunt dedicate cuvântului: ,,Viața în trei cuvinte”, ,,Durerea unei frunze”, ,,Naivitate”, ,,Alte cuvinte” ș.a.

În fața morții, autorul are aceeași seninătate mioritică și eminesciană: ,,Nu știu cât o să mai trăiesc/ Și câte zile voi mai număra/ Știu de la mama că ziua m-am născut/ Și aș vrea

să mor tot ziua/ Cu soarele strălucind pe cer/ Ca un bulgăre de aur bătut” ( ,,Destin”). Viața trăiește îngemănată cu moarte și cu fiecare zi pe care o trăim murim câte puțin.

Din simfonia anotimpurilor nu se putea să lipsească tocmai iarna dar, fire meridională, ca și bardul de la Mircești, poetul își dorește o iarnă mai blândă: ,,Mărită Doamnă, iarnă,/ De-ai fi mai blândă pe coline/ te-aș iubi mai mult/ sărutându-ți trandafirii tăi cu spini însângerați” ( ,,Invocație”).

Prozo-poemele aparțin unui matematician – poet, limbajul poetic trădându-l: multipli, secantă ,,geometria bobului de grâu”, ,,triunghi al lumii”, rigle, echere, curbe, paralelă, perpendiculară, uriașă sferă etc. O ,,Pictogramă” merită citată ( și recitată): ,,Părul fetei adună lumină/ Iar ochii fură culorile/ Cum fură semințele morile/ Să iasă pură făină-…// Un glas unduie-n surdină/ Din trup vin în valuri chemările/În dansul sângelui horele,/ Nebunia de-acum e deplină!” (p.83)

Temele și motivele prozo-poemelor sunt obișnuite: iubirea chiar cea defunctă, ,,Singurătatea”, ,,Existența”, ,,Nisipul din clepsidră”, ,,Clipa”, vinul, miturile (,,Odiseu” și ,,Penelopa”) visul ( ,,Vis-visare” și ,,Tăcere în vis”).

Ion Barbu afirma că geometria se întâlnește în înălțimi cu poezia. Autorul prozo-poemelor face un ,,Exercițiu” asemănător: ,,Forma geometrică ce atrage/Atenția creatorilor de artă este/ Cea sferică; ea atrage prin delicatețe,/ justețe și inspirație poetică.”

În ,,Turnul” său de fildeș autorul scrie ,,Ziua și noaptea” fie pentru Cassan Maria Spiridon, fie pentru Sterian Vicol. Poetul care știe să descifreze ,,Graiul norilor” mai are câteva ,,Dorinți” și câteva sfaturi de dat sau de urmat înainte de a pleca pe un ,,Drum necunoscut”.

Cu ,,Inflexiuni involutive” ( ,,În loc de postfață”) se închide o carte interesantă, atrăgătoare, care merită să fie lecturată de către cititorul avizat și care o poate așeza pe primul raft al bibliotecii sale pentru a o reciti ,,Ziua și noaptea” ,,La marginea iernii” sau la ,,Marginea lumii”.

Zilele culturale ale Bârladului au debutat cu o surpriză pe care ziarista Geta Modiga de la Centrul ,,Mihai Eminescu” a făcut-o iubitorilor de poezie: invitarea poeților dunăreni: Sterian Vicol, Angela Baciu și Săndel Stamate, invitat special de autorul acestor rânduri, colegul său de Facultate și prieten de-o viață. Dunărea este de departe mult mai poetică decât Sena, Tamisa sau Potomacul și chiar decât Dâmbovița și Bahluiul. Ideea este cu atât mai lăudabilă cu cât scriitorul Sterian Vicol a oferit Centrului un braț de cărți și reviste, Angela Baciu a prezentat recentul său volum de interviuri – „Despre cum nu am ratat o literatură grozavă” ( Editura ,,Junimea”, Iași, 2015), iar Săndel Stamate a citit câteva creații din volumul în curs de apariție intitulat simplu și convingător ,,Sum”. Cu acest prilej și poetul Petruș Andrei a oferit oaspeților noul său volum ,,Lecturi empatice”, debutul său în critica literară.

Scriitorul Sterian Vicol, cu generozitatea sa proverbială a oferit cronicarului de acum volumul de prozo-poeme intitulat ,,Licărul stelelor în iarbă” ( Editura ,,Timpul”, Iași, 2015) sub semnătura lui Ioan V. Maftei- Buhăiești.

Autorul vasluian, la origine, face parte din familia nobilă a poeților matematicieni alături de Ion Barbu, Viorel Dinescu, Oana Andrei Pavăl

( Canada) și mulți alții.Cartea este bine structurată în patru părți: ,,Elegii crepusculare”, ,,Ecoul

necuvintelor”, ,,Labirintul vorbelor” și ,,Rendez-vous sau starea de grație”.Primele două cicluri stau sub semnul geniului tutelar al celor doi aștri:

Mihai Eminescu și Nichita Stănescu. Orice iubitor de Eminescu, asemeni lui Ioan V. Maftei-Buhăiești , vrea să știe cât mai mult despre ,,Omul Eminescu, omul Cetății Eminescu, filosoful și gânditorul Eminescu”; orice om de cultură vrea să poată afirma, cu mâna pe inimă:

,,- Da, îl cunosc pe Eminescu! -Da, l-am înțeles pe Eminescu!”( ,,Gânduri în ianuarie”, în loc de prefață, p.7)Mi se pare nimerit să adaug aici mărturia reputatului

eminescolog Theodor Codreanu din cartea sa ,,Numere în labirint”, vol. IV, p. 196: ,,Nenorocirea vieții mele este de a mă fi întâlnit cu opera lui Eminescu și de a o fi înțeles”.

Viața, moartea, iubirea, ura, gelozia, Patria, Nirvana, toate aceste componente ale gândirii și ale operei eminesciene îl fac pe Luceafărul poeziei române, arheul spiritualității românești, așa cum Shakespeare este în Anglia, Goethe în Germania și Dante în Italia.

Afirmația lui Ioan V. Maftei-Buhăiești: ,,Mihai Eminescu – Regele poeziei românești” repetă pe celelalte două – una aparținând Veronicăi Micle iar cealaltă lui Maiorescu prilejuită de refuzul genialului poet de a accepta medalia oferită de regina țării, poeta Carmen Sylva: ,,Rege el însuși al cugetării omenești care alt rege ar fi putut să-l distingă?” se întreba pe bună dreptate Titu Maiorescu.

Între ,,bravii noștri voievozi: Mircea, Ștefan și Mihai Viteazul” se numără și Mihai Eminescu, voievodul nedetronat al poeziei române, în eternitate.

Eminescu a cântat în versuri nemuritoare ,,natura, codrii, munții, câmpiile, apele, Universul întreg și dorul” ( ,,Sfânt tânăr”).

Prozo-poemul intitulat ,,Credință” definește omul Eminescu. Acesta, cum bine se știe, nu a râvnit ,,ranguri, titluri, coroană, măriri și preamăriri”, având conștiința genialității sale așa cum mărturisește într-o filă de manuscris: ,,Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar”.

Multe dintre aceste prozo-poeme merită citate în întregime, vom cita însă pe cel intitulat ,,Plopii fără soț”poetul scriindu-l în ,,dulcele stil clasic”:

,,Din steaua albă, visătoare/ A lui nume de credință,/ Chemând doruri arzătoare/ Cât fi-va nația ființă.// Doina-n fluier sau cimpoi/ Și plopii fără soț o cântă./ Gândurile zburând șuvoi,/ Preamăresc iubirea sfântă.// Cu geniu-i îndrăgostit,/ În rostirea –i sacru nume/ Îl așteptăm din infinit,/ Luceafărul plecat în lume.” (p.20)

Ascultând ,,Ecoul necuvintelor” ne întâlnim față-n față cu Nichita căruia îi spunem, o dată cu autorul ;;Bună seara, Nichita!”. O seară sau o noapte cu Nichita Stănescu nu poate fi decât memorabilă iar când vine vremea despărțirii, Ioan V. Maftei-Buhăiești îi trimite scrisori dar nu prin oricine ci ,,printr-un nor de lebede”. Lebăda este o ,,epifanie a luminii”, însoțitoarea lui Apollo, ,,Zeul muzicii, al poeziei și al prezicerilor” ( Conform ,,Dicționarului de simboluri”, Jean Chevalier și Alain Gheebrant, Editura ,,Artemis”, București, 1994). Lebăda ,,simbolizează forța poetului și a poeziei”, Așa stând lucrurile, numai ea poate fi mesager al celui care a scris poezii ,,în limba iubirii” aflat în ,,Paradisul din turn”.

Cel care a inventat ,,jocul cuvintelor și necuvintelor” române, peste veac, ,,un mare arhitect, actor și regizor, cântând ,,umbra stelelor în fluviu”.

Ioan V. Maftei-Buhăiești – „Licărul

stelelor în iarbă”

Petruş Andrei


Bibliografie selectivă

Il leone non mangia l’erba (1974)Le favole impudiche (1977)

L’eredità infranta (1981)Caro Baudelaire (1983)

Il ritorno di Omero (1984)La castita del male (1993)

Confessione (1993)I ruspe cannarute (1995)La strda sconnesa (2011)

Il poeta e la farfalla (2011)

Picoteală

Nu vom şti niciodată dacă vom lăsa ceva în urmă

Sau numai o tăcere indiferentă

Meritele eroilor se estompează Și se pierde longevitatea celor nespuse.

Păcatul pierderii

Numai înseamnă nimic.

Nu va mai rămâne nicio bibliotecă Moliile vor dispărea nemaifiind cărţi.

Dantelăriile împrumutate de la lenjeria doam-

nelor Au devenit mădura Potopului.

Prezența colţurilor mobilierelor Rămâne o călătorie fără sfârșit.

Muzica

Nu există altă manieră ca să înțelegi

Armonia lumii, pentru a intra în focul Fericirii şi a simţi

Că timpul este aici şi la fel peste tot Nu creşte, nu se reduce, nici nu sapă Nu păleşte sau întemeiază vreun sens

Este sunetul viorii ce caută Şi se agită, sare şi se opreşte şi reîncepe

Aleargă şi ridică nori şi vânturi Amestecă fermenţii ce aprind luminile

Infinitului.

Muzica, numai muzica Notele înalte sau străpung inima esenţei

Sau ațâță dorința de viaţă Ce nu vrea să trădeze muzica

Mereu gata să ni-ți pună piedici.

Dar corzile se rup E diafana indulgenţa a celor nespuse

A imposibilului Şi urlă şi tot cere

Şi în final ne duce la râu Unde trecutul şi prezentul au un singur chip

Şi timp şi spaţiul sunt totuna Şi sensul şi nonsensul par la fel

Şi omul cheamă şi nebunia armoniei Oprește arderea. Omul există,

Muzica, muzica.

Saliva

Prea mult te iubesc M-am îngropat în cer

Cum spunea poeta mea preferată Ca să vorbim despre plutirea

Din cuvintele noastre ce ar vrea Să oprescă fluxul furiei

Care mă face să resimt saliva Săruturilor tale. Îl simt fremătând, Devenind aer, lumină, eternitate

Îl simt cum îmi aleargă prin vene, Dându-mi bineţe în fiecare dimineaţă

Îl simt cum îmi oferă oxigen și atâtea culori.

Acvila și porumbiţa

Așadar trebuie să facem socoteli Şi să aflu ce nu am iubit ?

Nu, nu, pream mult nămol şi multă greață? Prea multe cântece disoante şi războaie nepur-

tate Cu necazuri ce perturbă aerul

Şi infectează cadenţa fiecărei silabe.

Laptele călduţ aşteaptă biscuiţii.În zori găinile sunt deja în ogradă.

Dar eu nu am mai fost la ţară, nu am ştiut Că laptele se mulge de la capre sau de la vaci.

Acestea sunt invenţii ale politicilor, Nişte broscoi diabetci ce cântă seara în baltă.

Lapte sterilizat, lapte parţial degresat Lapte sau alte definiţii şi eu rătăcit în mijlocul

Păpuşilor ce cântă rugăciuni, pe frunte cu văluri fine.

Cine sau ce va rezolva acest conflict ? Ce vor femeile îmbrobodite ?

Ce vor cei care provoacă războaie, omorându-și prietenii ?

Puterea ? Şi după ? Altă putere...şi după ? Puterea, puterea, puterea....

Şi apoi moartea şi numaimoartea Pentru că niciunul nu ştie cuvânul care geme Pe zidurile în ruină, în deşerturi, în alcovuri

În magazine, în şedinţe politice. Niciunul nu cunoaşte dragostea, acea cantină

somptuoasă

Dante Maffia

Fără feţe de masă, acel vin care ştie să vorbească Şi ştie să recunoască soarele.

Acvila şi porumbiţa sunt oarbe Toate religiile sunt daltoniste

Şi Dumnezeu posedă toate culorile lumii, Limbile şi visele adevărate.

Ziua la apus

Este un concurs pentru a stabili Ce a devenit lumea

Şi dacă s-a făcut mai bună. Nu ştiu, Doar că surprizele nu lipsesc.

Puteam să mă gândesc că la apus

Aş fi întâlnit răsăritul ? Nu este o butadă, vi-l voi arăta

Dacă nu m-aş teme de invidie şi vorbărie

Dacă nu m-as teme că miracolele apărute, Pot să devină şi euforie.

Îmi păstrez răsăritul. Voi ziceţi Că am devenit un egoist ?

Dar vă gândiţi un pic ? Răsăritul

Pe carul de foc care degajă parfumuri, Ce înnoiesc carnea şi respiraţia mea.

Ce să zici. Iubire, în sfârşit te-am găsit.

Orice mă surprine

Mă surprine orice, fiecare mers al lucrurilor Hrana mestecată ce devine gânduri

Transparenţa cănii de cristal, Sămânţa dovlecelului care germinează

Orăcăitul misterios al broaştelor.

Mă surprine luna care răsare Fără să ceară nimic, şi răsăritul

Ce aduce lumină şi dă forţă vieții.

Mă suprinde mirosul de iasomie Şi mieunatul pisicului în călduri.

Totul îmi ajunge la inimă , minunându-mă, De descoperire. Nimic nu este prevăzut, fiecare

moment Dezveleşte ritmul vieţii,

Văd visul Și realitatea ce se întrece cu sine.

Unii le consideră erori şi recunosc aceasta

Alţii nu ştiu să surâdă la potopul parfumurilor Ce se întrec în fiecare primăvară.

Şi ce să mai zic de culori Şi de mirosul lor subtil de mâl ?

În românește de Carolina Bologan

Dante MaffiaPoet, prozator, eseist, critic de artă, Dante Maffia urmează o carieră universitară ca profesor de

literaturp italiană la Universitatea din Salerno. Întemeiază prestigioase publicații precum Il Policordo, Poetica, Polimnia, este corespondentul revistei La Nacion din Buenos Aires și responsabil al emisiunii literare de la Rai Due.

Pentru valoarea excepțională a operei sale literare, Dante Maffia a fost recompensat cu impor-tante premii, distincții și medalii: Medalia de ar pentru merite culturale (2004), oferită de Președintele Republicii Italiene; Premiul Montale; Palmi; Citta di Firenze; Citta di Venezia; Viareggio; Stresa di Narrativa; Un ponte per l’Europa; Alda Merini etc. A fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură.

Versul lui Dante Maffia are o prospețime extraordinară, e incandescent și, în același timp, calm și melancolic, precum o magnolie tulburată de rouă. Poezie profundă și înfiorată, aidoma începutului unui sărut.


dictatura comunistă şi cea legionară. Lectorul se confruntă cu o realitate dramatică, o realitate abisală, având privilegiul să citească un fals roman poliţist, un mare roman politic, scris parcă în continuarea Buneivestiri şi a unui alt roman de anvergură, publicat acum câţiva ani şi dedicat aceleiaşi teme – stalinismul – Singura cale. E un veritabil spectacol stilistic, literar, uman, de o densitate admirabilă, pus în scenă pentru a apropia lectorul de anii sălbatici, în care România s-a aflat sub ocupaţia Imperiului Sovietic. Un roman care abordează Mitul Politic, Mitul Puterii, Mitul Locului. Scris de o mână care

instinctiv ştie totul despre omul din om, la mijloc e istoria unei organizaţii, construite în joacă de nişte puşti genialoizi, care încearcă să preia de la singura mişcare autohtonă ideologia vehiculată în perioada interbelică până să se ajungă la partea inacceptabilă, adică cea criminală, şi fac eforturi s-o pună în pagina actualităţii romaneşti într-un regim sălbatic, într-o seamă de condiţii istorice şi sociale, în care omul este considerat abuziv, ca să nu zicem monstruos, altceva decât este.

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia“ Galați a organizat joi, 8 octombrie 2015, la ora 17:00, la Salonul Literar „Axis Libri“, o lansare-eveniment. În atenţia celor peste

două sute de scriitori, profesori, studenţi şi iubitori de carte, pe parcursul a mai bine de două ore, s-a aflat romanul inedit, lansat în premieră absolută, ”Jocul şi fuga” de

Nicolae Breban, ”Singura cale”, Ediţia a II-a (Editura Contemporanul, 2015), semnat de acelaşi romancier, volumul de poezie şi proză autobiografică, eseu şi însemnări, ”La sfera del freddo. Dall’inferno, con amore/ Sfera frigului. Din infern, cu dragoste”, de Aura Christi, apărut la Editura Rediviva din Milano, în traducerea Mariei Floarea

Pop, şi lansat de curând în cadrul unui turneu în Italia, şi În imperiul unei… fraze de Efim Tarlapan. Lansările desfăşurate în Sala de lectură „Mihai Eminescu“ şi moderate de profesorul şi scriitorul Theodor Parapiru și de dr. Zanfir Ilie, directorul Bibliotecii

Judeţene „V.A. Urechia”, s-au transformat într-o dezbatere axată pe identitatea românească şi renaşterea naţiunii române prin cultură.

„La Galaţi se lucrează ca la Paris – menţiona acad. N. Breban. Surpriza absolută au fost cei câţiva comentatori şi prieteni, care au citit o carte extrem de densă şi aridă, Jocul şi fuga. Mă simt puţin vinovat în faţa lor: au fost nevoiţi să citească un amplu roman într-un termen draconic.”

„Pentru mine Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” din Galaţi e o instituţie naţională de vârf, un model european – susţinea Aura Christi – care trebuie promovat. La Galaţi nu e nevoie să repet că suntem obligaţi să ne respectăm şi să ne onorăm valorile naţionale. Respectul faţă de valoare a fost transformat de Zanfir Ilie în stil, ca să nu spun în necesitate.”

În data de 9 octombrie 2015, în eleganta Sală Voievodală, la Hanul lui Manuc, Revista Contemporanul şi Editura Contemporanul au organizat o lansare-eveniment a romanelor ”Jocul şi fuga” şi ”Singura cale”, Ediţia a II-a, volume care fac parte din anunţata trilogie a stalinismului. În prezenţa unei asistenţe numeroase, despre opera şi viaţa lui Nicolae Breban au vorbit acad. Răzvan Teodorescu, acad. Eugen Simion, Bogdan Creţu şi Nawaf Salameh. Lansarea a fost moderată de

Aura Christi.Preşedintele Fundaţiei Alexandrion, care a iniţiat Premiile naţionale Constantin Brâncoveanu

şi a sprijinit – sub egida Premiilor – apariţia romanului Jocul şi fuga, a afirmat, la un moment dat, că dacă nu e identitate românească, nimic nu e, şi s-a angajat să sprijine, în continuare, valorile de vârf ale României.

În acest roman inedit, romancierul Breban analizează cele două dictaturi, puse faţă în faţă:

Lansări-eveniment

Nicolae Breban, ”Jocul şi fuga”/ Aura Christi, ”La sfera del freddo.

Dall’inferno, con amore” Adrian Preda

ÎN UMBRA ADEVĂRULUIEditura ”Antet” a publicat romanul ”În umbra adevărului”

de Eva Kas. Povestea are o tentă psihologică și însumează trăirile intense expuse în scris ca o durere nemărginită, un chin ajuns la disperare. Autoarea, luând glasul personajului, pune în lumină fiecare moment de maximă intensitate:

”Asociez libertatea cu un drog. Când nu mai am acces la ea, tot organismul îmi este dat peste cap. Sufăr de insomnie, apatie, epuizare, slăbiciune amplificată de o serie de tulburări nervoase și psihice. Nu știu cine poate vedea sub învelișul lucrurilor, dar rodul acestor proceduri juridice au în miez un sâmbure amar. Setea mea de libertate e permanentă și nestinsă”.

Suferința provocată de o nedreptate este ca o boală care îți lasă cicatrici adânci, iar când e vorba despre detenție, supliciul rămâne etern impregnat în memoria celui ce a fost forțat să o îndure. Maltratarea psihică la care se recurge prin arest, nu face altceva decât să trezească ură, cu atât mai mult atunci când

”inculpații” sunt prinși într-un joc murdar, al unor victime false. Nu este specificată țara, locul unde se desfășoară acțiunea, dar supliciul cauzat de o injustiție este resimțit la fel în sufletul oricui, indiferent de naționalitate.

”În umbra adevărului” este, poate, o viziune nedorită asupra unei realități sumbre, dar fiindcă nu este o simplă povestire, ci reprezintă un eveniment real din viața cuiva ( ce a avut încrederea să se confeseze cititorului), ia forma unei lumi în care trăim cu toții, din păcate.

”În umbra adevărului ”este cartea vremurilor de astăzi.

”Romanul ”În umbra adevărului” este disponibil în librăria Eminescu și pe site-ul acesteia (www.librariaeminescu.ro ), pe site-ul editurii ”Antet” (www.atent.ro), pe website-urile partenere, în curând și în lanțurile de librării Cărturești, Libris, Diverta.


Viaţa băcăuană nr. 475 octombrie 2015

O ediţie de lux dedicată celui mai important festival cultural, Avangarda XXII. Întâlnim cu bucurie exprimări semnate de Ioan Es. Pop, Ion Holban, Paul Aretzu, Nicolae Dabija, Aurel Pantea, Simona-Graţia Dima, Olimpiu Nuşfelean, pr. Cornel Paiu, Dan Arvătescu, Daniel Nicolescu, Cornel Galben, Ana Chiscop, Ion Moraru şi subsemnatul, adunaţi prin străduinţa minunatului poet Victor Munteanu. Rostirile celor de mai sus sunt pline de miez şi demne de a fi luate în seamă, pentru că sunt tot atâtea dovezi de exprimare sinceră despre fenomenul literar în general.

Atitudini nr. 11, noiembrie 2015

Revista Casei de Cultură I.L.Caragiale se opreşte asupra Festivalului şi Concursului Naţional de Poezie Iulia Haşdeu dar şi asupra Festivalului Internaţional de Teatru Neta 2015. Interviuri cu Alex Ştefănescu şi cu Ovidiu Mihăilescu, sau Zoia Alecu, sau Andrei Păunescu sau Trupa Icarius, ne duce cu gândul că acest număr este dedicat vieţii tumultoase din „republica” prahoveană. Spun asta pentru că mai găsim un interviu şi cu Nicolae Băciuţ, proaspătul laureat al Festivalului Nichita Stănescu, alături de încă un interviu al regizoarei Alice Barbu. Ciudată paradă a revistelor!

Cafeneaua literară nr. 10 octombrie 2015

Are câteva semnături notabile! Gh. Grigurcu, Alex Ştefănescu, Denisa Popescu, dar şi Virgil Diaconu, păstorul acestei publicaţii de-a lungul existenţei sale. Nu am găsit şi nu cred că voi găsi vreodată vreun interes pentru revistele confraţilor, probabil din lipsă de spaţiu.

Cetatea de la Argeş nr.11 noiembrie 2015

În deschidere, Gheorghe Păun ne îndeamnă să ne gândim la judecata lui Eminescu. Horia Bădescu ne tulbură cu paradigmele sale iar Marian Nenciescu se ocupă de prăbuşirea dreptei româneşti. Interesant şi Cristian Bădiliţă cu reflecţiile sale despre Evanghelia după Luca. Florian Copcea ni-l aduce în faţă pe Nicolae Dabija. De fapt revista este plină de materiale cu referiri la Basarabia.

Maestrul Aureliu Goci s-a oprit asupra unor cărţi într-un excurs literar comparatist de un mare farmec iar Paula Romanescu ne bucură lecturile cu o invitaţie în lumea picturii. Elis Râpeanu face un expozeu despre epigrama în literatura română, iar Horia Cucerzan ne umple sufletul cu picturile sale într-un final. Publicaţia nu are revista revistelor.

Spaţii culturale nr. 42 2015Este publicaţia cea mai darnică cu revistele confraţilor dar şi cu un raft de cărţi prezentat cu multă iubire de Nicolae Tăicuţu. Un editorial de mare fineţe şi tristeţe semnat de Valeria Manta Tăicuţu ne aruncă direct în lumea concursurilor şi festivalurilor. Toamna bacoviană din octombrie de la Bacău, Moştenirea Văcăreştilor din noiembrie de la Târgovişte, Concursul Tradem de la Craiova din noiembrie şi Festivalul Agatha Bacovia de la Mizil din octombrie sunt tot atâtea semnalări despre evenimentele culturale ce au loc în jurul nostru. Virgil Diaconu se bucură de un spaţiu bogat cu un text despre canonul post-modernist. Simona Graţia Dima vorbeşte despre stil, iar Radu Cârneci vine cu o seamă de rondeluri pentru care îi mulţumim. Poezie multă semnată de Adrian Botez, Ignatie Grecu, Valeriu Mititelu completează pofta de lectură a cititorului. Daniel Drăgan se joacă de-a jurnalul iar Adrian Munteanu chiar dă un jurnal. Mihai Merticaru, Florin Dochia, Luis de Gongora, Ion Roşioru aduc în pagină poezie de calitate. Nina Elena Plopeanu ne oferă o proză alături de cea a domnului Petrache Plopeanu şi a lui Sorin Călin. Adrian Botez se opreşte asupra poeziei lui LIS iar Petre Isachi alături de Ioan Dănilă, Stan Brebenel şi Valentin Popa dau viaţă cărţilor apărute în ultima vreme. Valeria M.T. face din nou critică literară. Şi spunea că n-o să mai facă!

Litera 13, nr. 2 trim. II 2015Revistă manifest ce apare la Brăila unde A.G.Secară, Dumitru Anghel şi Armanda Filipine dau substanţă acestui demers editorial.

Antim nr. 9 februarie 2015 Revistă prea subţire. Un articol îmi aminteşte de prietenul Mihail Grămescu care a trecut la cele veşnice.

Dunărea de Jos nr. 162 din august 2015

Număr dedicat poeziei basarabene, unde îl găsim şi pe Ioan Tofan cu „Pantalonii lui Dorel” text care a fost prezent şi pe la redacţia noastră, de putem spune că l-am prins cu pantalonii în vine. Ilustrul Gh. Bacalbaşa, alături de şi de mai ilustrul Nicolae Bacalbaşa dau un plus de

valoare plaiurilor moldave iar Dumitru Anghel se ocupă de cartea secretarei noastre de redacţie Şt.Oproescu, „Pasărea de gheaţă”. Excelent material al aceluiaşi N.Bacalbaşa „Lui Procust i-au crescut picioarele” despre Cassian Maria Spiridon, cum şi fragmentul fostei mele profesoare de la Liceul Roman Vodă – Natalia Rusu „Din amintirile unei octogenare”. Preşedintele Consiliului Judeţean începe să mă cucerească din ce în ce mai mult pentru că dedică o parte din timp culturii.

Convorbiri Literare, nr.10 octombrie 2015

Începe cu un editorial lucid despre timpul trăit de noi toţi într-o dictatură aparentă tot mai tristă. Un dialog cu Sorin Lavric realizat de Teodora Stancu ne face intrarea spre analiza românilor din America. Elvira Sorohan îşi exprimă gândurile despre cartea lui Constantin Arcu iar Gh. Grigurcu ne delectează cu o seamă de scurtisime în stilu-i deja consacrat. Vasile Andru face o comparaţie între apostaţi iar Al. Zub vorbeşte despre ştiinţă şi conştiinţă. Ioan Holban ni-l reaminteşte pe Vasile Dan iar Anca Drăghici, Flavius Paraschiv, Loredana Cuzmici se opresc asupra modelului Paul Goma. Poezia începe cu Adam Puslojic şi continuă cu Paulina Popa, Dionisie Duma şi Aurel N. Buricea. Cristian Livescu se ocupă de Emil Brumaru iar Dan Mănucă merge spre o sociologie a literaturii, alături de A.D.Rachieru. Th.Codreanu face un discurs Ex-Libris iar Livia Iacob alături de Camelia Leonte prezintă câte ceva din viaţa culturală românească. Şi Gelu Dorian se ocupă de debutul lui Ramona Strugariu. Ioan Papuc îşi strigă durerea de a trăi într-o ţară ocupată. Marius Chelaru ne dezvăluie din „misterul rugăciunilor”. Bogdan Ulmu aduce o picătură de senin prin gastronomia literară propusă spre lecturare alături de V. Talpalaru pregătit să aducă o „voce în agora”.

Ateneu, nr. 554 octombrie 2015Îşi prezintă laureaţii de la Festivalul Toamna bacoviană, continuând cu Adrian Jicu despre romanul „Manuscrisul fanariot” semnat de Doina Ruşti. Dan Petruşcă ne face martori prin lectură la sărbătoarea Centrului de Cultură Apostu din Bacău, iar Gabriela Adameşteanu deschide Colocviile revistei Ateneu 2015, alături de Bianca Cernat, Doina Ruşti, Svetlana Cârstea, Andreea Mironescu şi alte doamne dăruite literaturii.

Re-presia presei literareBa-cal, Ba-şa

„sĂ ne aȘezĂm pentru drum” -...

Documents