Sam Willis & James Daybell

ISTORIANEA$TEPTATA

traducere din limba englezX de

INES HRISTEA

Creat cu pasiune qi savoir-faire. Un volum Baroque Books & Arts@.

vefi ajunge sd inlelegefi de ce istoria cicatricei e atet de impor-tantd; de ce istoria co;urilor de fum e atAt de incAntdtoare; de ce

istoria zdpezii e atAt de inspiratoare.

Multor oameni, trecuful continud sd le fie prezentat ca studiulunor bdrbali mdrefi gi al unor femei minunate, al unor eveni-

mente, rd,zboaie gi revolufii, al unor miqcdri culturale gi epoci,

un studiu care ne transportd din Antichitate, trecAnd prin Evul

Mediu gi ajung6nd in lumea modernd. Unii istorici privllegiazd.

diverse aspecte ale trecufului, precum religi4 societatea, economi4

genurile, politica afacerile militare sau ideile. Toate astea sunt

utile; oferd perspective diverse gi date noi privind studiul trecu-

tului. Totugi istoria, asa cum o cunoastem qi o in{elegem azi, e

extraordinar de complexd qi de interconectatd, astfel cd o uniciperspectivd asupra trecutului nu poate sd fie suficient de adecvate,

incAt sd prezinte tabloul complet.

Sperdm cd Istoria neaqteptatd vd va ajuta sd umpleli goluldintre abordarea academicd tradifionald a complexiti{ii - care se

realizeazl, printr-o gAndire zdpdcitoare gi cercetdri inovatoare -gi apetitul public pentru o istorie digerabilS, dar, in acelagi timp,plind de miez gi care sd-{i puni mintea la treabd.

Abordarea noastrd flexibild vd permite sd inlelegeli semni-

ficafia istoricd a tuturor lucrurilor. Ea se extinde asupra a totsoiul de subiecte, de teme, de obiecte gi de emofii gi vd ajuti sd

vedefi legiturile care se stabilesc intre tot gi toate. Tocmai

aceste legdturi, intre diversele aspecte ale istoriei noastre, suntcele care genereazi o perspectivd inedite asupra trecutului qi

prezentului.

in esenfd, noi considerdm cd sd citegti despre trecut intr-omanierd predictibild gi liniari este o experien{d nesatisfdcdtoare.

Istoria e ca un labirint; ca si inlelegi cAt mai mult din istorie tre-

buie sd ritdceqti prin labirint, sd te pierzi in el - iar apoi se speri

cd vei gdsi drumul inapoi, ceffe inceput. Prin urmare, exact asa

ne-am conceput gi noi cartea: fiecare capitol se leagd de urmdtoruliar ultimul se leagd de primul.

Haidefi sd incepem cu mAinile voastre, care fin aceastd carte. ..

1

MAINI LE

Istoria mkinilor nre legdturd cu... cdldtoriain timp,

mngifl medieoald, picturile rupestre, puterea regald,

intimit at e a gi sufer inl a.

Cioc, cioc...

Cioc, cioc...

Ce fac mAinile voastre? Mdinile lui Sam ciocdnesc

in uga creierului vostru. Vi trezesc. Iniliazd o conversalie.

Iniliaz\.conversafia asta - tastind cuvintele. MAinile voastre

probabil ce lin cartea sau tableta. Dar in cAte feluri diferite

v-afi folosit azi mAinile? $i in cAte alte feluri diferite vi leveli mai folosi pAni mAine? Probabil cd v-afi imbrdcat,

v-afi spdlat, v-ali pregdtit mAncarea, v-afi hrdnit, afi ridicat

gi ali ldsat jos o enormd varietate de obiecte, ali comunicat

cu voi ingivd prin atingere gi ali comunicat cu allii prinscris, prin tastare sau prin gesturi. Poate cd afi dat mana cu

niqte oameni, poate ci le-afi fdcut cu mAna altor oameni/

poate cd ali ridicat pumnul in aer de furie sau poate ci alifdcut semnul ,,OK", cu degetele mari de la mAini extinse insut in sens de prietenie.

Sam Willis & James Daybell rsroRrA NEASTEPTATA L3

Astfel de gesturi supraviefuiesc in prezent gi subformd de arti preistoricd, care dateazi din urmd cu pAnd

la 40 000 de ani.

PICTURILE RUPESTRE

Modelele de mAini pictate sunt o formd vizuallcomunXde artd preistoric5. Astfel de modele au fost descoperite insituri din Franta, Spani4 Africa, Australia, Argentina gi

Borneo (despre care se crede cd sunt, de departe, cele maivechi exemplare - fiind realizate acum circa 40 000 de ani).Modelele erau create fie prin suflarea, fie prin pulveriza-rea pe mAnd a vopselei continAnd cdrbune sau un pigmentnumit rogu-ocru, astfel oblinAndu-se un soi de umbrd a

palmei - cel maiintAlnit tip de imagine care a rezistat pAnd

in prezent -, sau prin acoperirea cu vopsea a mAinii, astfelincAt forma ei sd poatd sd fie imprimatd pe suport.

in trecutul nostru evolutiv, mAna a fost importantd,intrucAt degetul opozabil, abilitSlile motorii rafinate qi

utilizarea manuald a uneltelor erau caracteristici dis-tinctiv umane, care marcau diferenfa dintre Homo sapiens

qi animale. in preistorie, mAna a fost importantd qi dinalte motive practice: oamenii puteau sd numere pedegete sau sd-qi foloseascd suprafala palmei pe post deinstrument de mdsurd - inclusiv indllimea cailor eramdsuratd in palme. Prin urmare, nu e deloc surprinzS-tor cd mAinile au fost una dintre cele mai comune formede exprimare vizual| in istoria noastrd strdveche. Maimult, dorinfa de a crea artd este unul dintre putinelelucruri de importanld crucialS care ne definesc pe noi,ca oameni - alituri de capacitatea de a gAndi, de aceea

de a face planuri gi (iar aici se exprimd istoricul) de abi-litatea de a ne aminti qi de a invila din trecut. Ca atare,aceste modele de mAini pictate nu sunt doar parte din

istoria artei, ci reprezintd Ei o dovadd a evoluliei minliiumane moderne; ele sunt un capitol din cea mai timpurieistorie a lui Homo sapiens.

Se crede cd.realizarea acestor imagini avea o semnifi-

calie magicd sau ritualic5. $tim cd, in anumite locuri,imprimarea lor ar fi fost foarte dificild, pentru o singurd

persoane, iar c6, in alte locuri, modelele ar fi fost impo-sibil de transpus pe suport fdrd ajutorul unei alte per-

soane. Prin urmare, aceste imagini ne oferd una dintrecele mai timpurii dovezi ale muncii in echipd. in unele

situri existd atAt de multe palme imprimate pe un sin-

gur suport, incAt e limpede cd realizarea lor a implicatatAt un proces de planificare, cAt qi perioade considera-

bile dedicate punerii lor efectiv in operd. De asemenea, inaceste locuri gisim o varietate surprinzitoare de forme,

de dimensiuni gi de modele de mAini. Ceea ce intrigd este

cd multe dintre imaginile imprimate au degete amputate.

Credinla cd ele redau cu acuratete mAini cu extremitdfiIipsd este acum de domeniul trecutului. inqelegerea noastrd

modernd se concentreazd asupra modului in care mAna

poate sd fie manipulatd, prin flexarea degetelor inspreinterior sau inspre in jos - aga cum se intAmpld, de pildd,in teatrul de umbre -, astfel incAt umbra ei sd capete unaspect neobignuit.

Ideea aceasta sugereazi, la rAndul ei, cd, in cadrul siste-

mului de comunicare antic, degetele aveau Ei ele o anume

semnificafie. Cercetdtorii s-au intrebat cine a lSsat aceste

modele de palme, dar rdspunsul a rdmas uimitor de incert.

Lucrdri recente au dus la presupunerea ce trei sferturidintre modelele de mAini neolitice, care au supraviefuitpAnd in prezent in opt peqteri din Fran{a gi Spani4 au fost

realizate de femei. Cercetdrile acestea sebazeazi, pe desco-

peririle unui biolog britanic, care a demonstrat cd bdrbaliiqi femeile pot sd fie identificali in funclie de lungimearelativd a indexului gi a degetului mic.

t4 Sam Willis & James Daybell ISTORIA NEASTEPTATA I5

UN INDICIU ISTORIC

Ideea aceasta ridicd interesanta problemi a mAinii con-

siderate ca indicator istoric. Nu doar cd mAinile pot sd fie

,,citite" ca indicator al sexului, dar, in moduri mai simple,

ele pot sd arate gi diferitele vArste, rase sau clase sociale -care pot sd fie interpretate in functie de dimensiunea pal-mei, de culoarea ei gi de starea pielii. De exemplu, mAinilemuncitorilor sunt adesea marcate cu semne ale efortuluifizic: b5tdturi sau degete amputate - un indiciu al perico-lelor de la locul de munci, mai ales in cazul celor care tru-desc in fabrici. M6inile muncitorului pot sd fie comparate

cu cele ale unui pianist, cu ale unui profesor de istorie sau

cu cele ale unui funclionar acestea din urmd fiind pdtate

cu cerneald. Un funclionar victoriary Benjamin Orchard, a

scris cu amdrdciune, in 7877, despre munca lui: ,,Nu sun-

tem bdrbali adevirali. Nu facem o munci de bdrbafi. Noimanevrdm penife * suntem nigte amirAli de operatori de

penile, oameni ?mbrdcati in haine negre, cu degetele pdtate

de cerneald gi cu fundul pantalonilor devenit lucios. Astasunteml Toatd ziua nu facem decAt sd punem punctul pe

I gi liniu{a la f. Nu-i de mirare cdzidarii sau surugiii ne dis-pretuiesc. Nu suntem nici mdcar sdndtogi." Pentru func-tionarul victoriary petele de cemeald erau un indiciu privindocupafia, un simbol al statutului lor social inferior.

MAinile puteau sd fie deformate, mutilate de vreun acci-

dent agricol, frAnte sau vdtdmate prin torturd. FracturareamAinilor era una dintre tehnicile torlionarilor. in autobio-graha sa, scrisd in limba latind, preotul iezuit john Gerardigi descrie perioada incarcerdrii in Anglia, dinspre finalulepocii elisabetane, si torturile la care a fost supus din pri-cina implicirii in relelele care au pus la cale ComplotulPrafului de PuEc5. MAinile i-au fost atAt de mutilate, incAt,

initial, nici mdcar pana de scris nu era capabil s-o suslind:

,,Abia dacd simteam cd aveam cevaintre degete. Facultatea

I6 Sam Willis & James Daybell i',ToRrA nra5rrernrA

pipditului nu mi-a revenit decAt dupd cinci luni gi niciatunci intru totul. PAnd la momentul salvdrii, care s-a

petrecut dupd gase luni, mereu am avut degetele oarecum

amorlite." AvAnd mAinile schilodite, Gerard nu prea era instare sd scrie, aceasta fiind gi intenfia clard a torlionarilor:scrisul era una dintre metodele-cheie prin care iezuiliiincarcerali comunicau cu lumea exterioard - prin scrisori

secrete gi folosind cernealS invizibild.MAinile puteau sX te trddeze nu doar in fafa unui isto-

ric, ci si in fala legii. ,,MAna criminald", in sine, putea chiar

si lipseascd - fiind retezall, ca pedeapsd - sau sd fie arsd,

ca indiciu al stigmatului infraclionanteFi, indiciu de care

cra foarte dificil sd te descotoroseEti. in Anglia dinastiei'fudorilor, infractorul putea si scape de pedeapsa cu

moartea invocAnd ,,beneficiul clerului", cu alte cuvintesustinAnd cd era membru al Bisericii (strategie de apirarecare presupunea simpla lecturi a unui pasaj dintr-oIliblie) - ca urmare, i se ardea degetul mare de la mAnd,

prentru ca a doua oard sX nu mai poate sX uzeze de aceastd

chichild juridicd. in Anglia secolului al XVI-lea, cAnd

Anthony Bourne, un individ afemeiat gi risipitor, l-a tri-rnis pe un francez s-o ucide, injunghiind-o cu un pumnal,pe solia lui, Elizabettu potenlialul criminal (intrucAt asa-

sinatul a fost ratat) a fost identificat ca infractor intrucAt

r'ra ,,ars la mAnd".

Pentru un istoric, mAinile sunt fascinante gi pentru c5,

oclatd cu trecerea timpului, ele imbdtrAnesc - mAinile

lcprezinti un document istoric in sine, intrucAt ajung sd

l.ic marcate de semne ale inaintirii in vArstd, de pete hepa-

tice, de cicatrice 9i riduri, iar pielea igi pierde elasticitatea.

LJrrtr dintre cele mai incAntdtoare referiri la acest fenomen

sc regdseEte intr-un tablou al pictorului american Thomas

lrakins (1.844-791.6), tablou intitulat The Writing Msster( lll82). Lucrarea aceasta se constituie in cea mai magnificd

observatie a unui bdrbat care si-a dedicat viata mAinilor

Semnificafia acestor statui a rimas, chiar qi in prezentun mister, iar identitatea fiecdreia dintre ele e in conti-nuare dezbdtstd.ln mod clar, unele dintre lucriri intruchi-peaz6. apostoli, profeli, evangheligti qi pe regii ludeei.BdtrAnul care iqi mAngAie barba e, cu certitudine, un rege,

putAnd fi identificat dupd coroand gi dupd atitudinearcgal6,, gi dacd suntefi in cbutarea unui rege englez a cdruiintreagd domnie gi reputalie au fost definite de suferinfh,

atunci oprifi-vd la Henric I (1068-1135), al cdrui unic fiua murit in 1120, pe un vas care s-a scufundat, evenimentcare a dus la izbucnirea in Anglia a unui rdzboi civil inde-lungat qi sAngeros. Relatdrile din epocd aratd cd, aflAnd

vestea, Henric s-a pribuqit secerat de durere. $i niciodatdnu a mai surAs. E foarte posibil ca statuia de pe fafada cate-

dralei si-l reprezinte pe Henric I, cel mai nefericit dintreregii englezi.

Trasul de barbi e un gest personaf emolional gi instinc-tiv, care face parte dintr-o istorie a gesturilor ce includeoricare tip de migcare corporalS, de la statul in picioare,de la mers gi de la qezut pAnd la sdrut, la inclinarea pdld-riei qi la plecdciune. Trupul uman in miscare reprezint6,,

el insugi, un ,,text" istoric neagteptat de prefios.

PUTEREA REGALA

in cursul istoriei, mAna a jucat un rol important gi inceremonii - unirea mAinilor la cisdtorie sau ridicareamAinii la rostirea unui jurdmAnt. Un exemplu deosebit de

interesant il reprezintd ,,atingerea regald", parte a uneiceremonii prin care suveranul igi atingea supuqii cu palmaca sd-i vindece de diverse boli, dal in special, de o afecfiune

gravi cunoscutd sub denumirea de scrofulozi. Aceastd

boald, legatd de tuberculozi, genera aparifia pe gAt a unorleziuni ample, ca urmare a unei infecfii a ganglionilor

limfatici. in cazurile mai avansate, formafiunile de pe

gAt se inflamau gi perforau, transformAndu-se in ceea

ce, in esenfd, era o rand deschisd, purulentd. Odati cu

declinul tuberculozei, survenitin cea de-a doua jumdtate

a secolului X)C scrofuloza aincetat si mai fie o afecliune

extrem de rispAnditi. ln cursul Evului Mediu, inAnglia gi

in Franfa, se credea cd ,,atingerea regal6" - palmele

suveranului aplicate pe trupul bolnavilor - avea puterea

si vindece aceastd maladie. Presupusa capacitate de a

vindeca afecfiunea care uneori era numiti,,deochiul rege-

lui" avea legiturd cu dreptul divin al monarhului gi cu

credinla populard superstifioash fur puterea cvasimagici a

monarhiei medievale. Regii anglo-francezi au reugit astfel

si manipuleze credinlele populare ca si-qi legitimeze

domniile, intdrindu-Ei poziliile printr-o combinafie de

charismi gi de forfd militard qi fiscald.

Cele mai timpurii relatdri privind miraculoasele atri-

bute vindecdtoare ale ,,atingerii regale" apar ir secolul al

Xl-lea, cAnd membrii cercului restrAns al monarhului le

dideau bani bolnavilor, astfel incAt sd-gi asigure un loc inpublic, la aceste reprezentafii unde se fdcea demonstralia

unor puteri supranaturale. Practica aceasta a continuat

pAnd in secolele XVI-XVI gi chiar pAnd mai tArziu - se

spune c5 regina Elisabeta I (1533-1603) atingea cu mAinile

peste o mie de supuqi Ia un singur astfel de eveniment cere-

monial. Flamboaiantul rege francez Ludovic al XIV-lea

(1.638-171.5), degi considera nepldcutd atingerea celor infec-

tafi cu scrofulozl, primea peste 1 700 de bolnavi pe z|invreme ce recent inscdunatul monarh englez Carol al Il-lea

(1630-1685) se spune cd ar fi atins aproximativ 100 000 de

supuEi, in cursul acestor ritualuri de vindecare, cu toate cd

Biserica ridica din sprAncene in privinla lor, considerAnd

c6,,atingerearegal6" era o practicd superstilioasd gi retro-

gradd. E posibil ca apropierea oamenilor simpli de fefele

regale, pe care o prilejuia acest obicei, sd supraviefuiascd

Sam Willis & James Daybell tsroRtA NEASTEPTATA

in prezent prin deplasdrile publice ale familiei regale bri-tanice, evenimente care sunt foarte pe placul cetdtenilor,

sau prin petrecerile in aer liber pe care membrii casei

regale le organizeazd in mod regulat.Semnificalia istoricd a mAinii are legdturd gi cu semnifi-

calia gi sensul mAinii descoperite - prin opozilie cu palmainvelitd in mdnug5. Eticheta privind circumstanfele in care

era acceptabil sd-fi dezvdlui mAna au fost influenfate de

regulile de politele. La modul general, eticheta cerea ca

subordonafii sd-gi scoatd minugile in prezenfa superiori-lor sociali, in vreme ce tot eticheta considera cd femeilor leera mai ingdduit si-gi ascundd mAinile in mdnugi decAt

birbafilor. in Anglia secolului al XVIIlea, obiceiul era ca,

in prezenla felelor regale, sd-!i prezinfi mAinile dezvelite -la fel gi in bisericd, si la curte. De asemenea, se considera

politicos sd mdnAnci cu mAinile dezvelite gi sd strAngi

mAna cuiva dupd ce ti-ai scos mdnugile - mAna nudi fiindperceputd ca indic6nd intimitate gi prietenie. Cu excepfiasituatiilor in care era imposibil de frig. ln egalS mdsur6,eticheta dicta ca persoana cdreia trebuia sX i se sdrutemAna s-o ofere dezvefite; in cazulin care aceasta intin-dea mAna acoperitd cu mdnuga, gestul indica disprefulpersoanei in cauzd - aqa a procedat gi Madislav al IV-leaVasa (1595-7648), care, in 1.644, i-a intins mdna ascunsiin mdnusd unuia dintre burghezii din Cracovia, astfelcomunicAndu-gi totala dezaprobare regald fal6 de

respectivul cetdfean. Pe scurt, mAinile descoperite erau unsemn de respect.

INTIMITATEA

Din punct de vedere istoric, mAinile erau gi o marci,,de gert" - ceea ce inseamnd cd mAinile bdrbafilor gi cele

ale femeilor erau considerate in mod diferit. MAinile albe

ale femeilor erau idealizate ca reprezentdri senzuale ale

frumuselii feminine. in manualul siu de conduitd din

secolul al XVI-lea, scriitorul qi curteanul italian Baldassare

Castiglione (1478-1529) abordeazi tema mAinii femeii:

La fel e gi cu mhinile; care, dacd sunt delicate 9i frumoase si une-

ori ldsate descoperite, iar cfrnd trebuie sd t'ie folosite qi nu se cade

sd li se ?nfiligeze frumuselea sunt ascunse, nasc o mare dorinld

de a fi readzute, mai ales dacd sunt tnaelite cu mdnuqi; celor

care gi Ie acoperd pare sd nu le pese dacd miinile sunt odzute

sau nu, astfel cd frumuselea lor e mai curknd de la naturd decdt

rodul unor eforturi gi strddanii.

in Anglia premodernd, printre obiceiurile populare de

nunte se numdra gi acela ca mireasa si-gi faci apari{ia cu

mAinile descoperite, ca simbol al puritdlii gi al intimitdfii,in vreme ce mAinile mirelui puteau sd fie acoperite.

Erotismul impletirii mAinilor birbafilor gi femeilor -finerea de mAnd - e explorat in Romeo qi lulieta (actul I,

scena 5), cAnd Romeo, luAnd mAna fulietei, ii spune:

De phngdregte mina-mi sffrnta-li mfrnd.

Sd ierli acestor buze ale mele -Doi pelerini ce-s rugina[i, stdpknd,

Cari cu-n sdrut pdcatul aor sd-l spele.l

Aici, mAna Julietei, ca ,,sacru feminin" e comparate/

prin contrast, cu mAna profand 9i durd a lui Romeo - ceea

ce ne conduce la foarte importanta temi a ceea ce se intAm-

pld cdnd ifi acoperi mAna qi invitd in scend neagteptata qi

fascinanta istorie a mdnusilor...

l William Shakespeare, Romeo qilulieta.Traducere de $tefan Octavian

Iosif. Funda{ia Regele Mihai I Bucureqti, 1940 (n. tr.)'

zz Sam Willis & James Daybell ISTORIA NEASTEPTATA