~ Scintigrafia este suma semnalelor produse de către emisia radioactivă detectată şi înscrisă în formă grafică.~ Orice organ poate fi investigat utilizând anumiţi izotopi radioactivi care sunt captaţi în mod selectiv de acel organ. Tumorile nu captează substanţa radioactivă şi atunci vor apare ca arii reci , uneori însă pot capta mai mult decât ţesutul înconjurător şi vor apare ca arii calde.→ Scintigrafia tiroidiană ~ Definiţie:o Folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat determinând o hartă a organului.~ Scop:~ Stabilirea diagnosticului.~ Observarea modificărilor anatomice.~ Observarea evoluţiei organului.

~ Materiale necesare:o Mănuşi, şorţ de protecţie.o Halat.o Rezervoare de Pb.o Pipete automate.o Măşti cu fibre speciale.o Aur 198o Roz Bengalo Albumină umană.o Iod 131.

~ Pregătirea bolnavului.o Pregătirea psihică Bolnavul va fi pregătit din punct de vedere psihic înlăturând emoţia şi neliniştea care pot falsifica rezultatul.o Pregătirea fizică Cu 3 zile înainte de examinare bolnavul primeşte regim sărac în proteine. Se va odihni mult, evitând efortul fizic, va fi ferit de emoţii. Nu va lua medicamente sedative sau excitante, iar în sera zilei din ajunul examenului nu va consuma nimic şi nu va fuma. Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit. Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit. Transportul bolnavului la sala examinare se va face cu căruciorul. Bolnavul va sta 30 minute în repaus (decubit dorsal) înainte de probă. Bolnavii ambulatorii vor sta în repaus cel puţin 1 oră.

~ Tehnica:o Se administrează per os 30-50 icro Ci Iod 131 sub formă de NaI.o După 2-3 ore, eventual 24 ore se efectuează scintigrama. Bolnavul este culcat în decubit dorsal. I se reperează suprafaţa glandei tiroide, după care contorul este adaptat la aparatul de înscriere care parcurge în cazuri patologice anumite porţiuni din glandă.o Explorarea funcţională a glandei tiroide cu iod radioactiv este contraindicată în: graviditate, anemii, nefropatii, insuficienţă cardiacă gravă, sindrom hemoragic.

~ Îngrijiri după tehnică:o Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus la salon şi instalat comod în pat.o Se notează examenul în foaia de observaţie.

~ Interpretarea rezultatelor:o Imaginea obţinută în densităţi de semne, linii şi puncte pe hârtie sau film scintigrafic.

~ Incidente şi accidenteo Lipsa de fixare a substanţei datorită unor leziuni distructive sau înlocuirea ţesutului normal, realizează imagini lacunare în abces, chist sau tumori.

BRONHOSCOPIA – PREGĂTIREA BOLNAVULUI

→ Definiţie:~ Prin bronhoscopie se înţelege explorarea arborelui traheobronşic sub vizibilitate directă, cu ajutorul bronhoscopului.→ Scop. ~ Diagnostic – tuberculoze bronşice, supuraţii bronhopulmonare, tumori, suspiciunea unor corpi străini etc.~ Terapeutic – se execută pentru eliberarea căilor respiratorii de secreţii abundente, îndepărtarea corpilor străini de origine exogenă, introducerea unor medicamente.→ Materiale necesare. ~ Bronhoscopul cu anexele sale în perfectă stare sterilă.~ Tampoane pe porttampon.~ Pense, depărtător de gură, comprese.~ Oglindă frontală sau lampă Clar.~ Oglindă laringiană.~ Seringă laringiană de 5 ml.~ Tăviţă renală.~ Măşti de tifon.~ Substanţe anestezice – Cocaină 2%, Xilină 2-4%, Pantocaină 1%~ Medicamente necesare în caz de accidente.~ Aparatură pentru oxigenoterapie.~ Radiografiile toracale ale bolnavului şi negatoscop pus în funcţiune.→ Pregătirea psihică a bolnavului. ~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se cere bolnavul să nu mănânce în dimineaţa examinării.→ Pregătirea fizică a bolnavului. ~ În seara dinaintea examinării bolnavul va primi un calmant.~ În vederea anesteziei bolnavul va fi aşezat pe un scaun, cu tăviţa renală în mână – bolnavul este prevenit asupra gustului amar al anestezicului. Se oferă bolnavului câţiva ml de anestezic, uşor încălzit la 350C pentru a face gargară.~ Bolnavul va ţine anestezicul cât mai mult timp în gură. ~ Asistenta încălzeşte la lampa de spirt oglinda laringiană şi serveşte medicul şi cu seringa laringiană încărcată cu anestezic pentru ca acesta să termine anestezierea bolnavului.~ Asistenta pe tot timpul examinării va asigura poziţiile cerute de medic susţinând bolnavul şi ajutându-l să ia poziţia indicată – înclinări la dreapta sau la stânga.~ Bronhoscopia este un examen care solicită 2 asistente – una pentru servirea medicului, cealaltă pentru supravegherea şi susţinerea bolnavului.→ Executarea tehnici. ~ Introducerea bronhoscopului şi examinarea propriu-zisă se vor face în decubit dorsal, cu capul în extensie, cu gura larg deschisă, umerii bolnavului sunt ridicaţi – cu ajutorul unei perne tari sau a unui sul – poziţie menţinută cu ajutorul asistentei.~ Sugarii şi copiii mici vor fi imobilizaţi prin înfăşare în cearşafuri şi ţinuţi de către asistentă.→ Incidente şi accidente. ~ Intoxicaţii cu cocaină.

~ Leziuni traumatice ale dinţilor, ale mucoasei bucale, faringiene, a corzilor vocale, trahei.~ Hemoragii.~ Diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni.~ Disfagie sau afagie.~ Dureri retrosternale, cefalee, tahicardie, tuse, insomnie, expectoraţie, stare subfebrilă.~ Dacă apar semne de intoxicaţie, bolnavul va fi culcat în poziţie Trendelemburg şi i se administrează substanţe cardiotonice, vasodilatatoare şi sedative corticale.→ Îngrijirea bolnavului după tehnică. ~ În ziua bronhoscopiei bolnavul va fi culcat la pat.~ Timp de 4 ore până la reapariţia sensibilităţii complete a mucoaselor anesteziate el se va abţine de la orice fel de alimentaţie.~ Timp de 2-3 zile bolnavul primeşte un regim de cruţare a laringo-faringelui cu lichide şi alimente pasate.~ La sugari şi la copiii mici existând riscul apariţiei unui edem al glotei este necesară supravegherea mai atentă timp de 2-3 zile după intervenţie.

BRONHOGRAFIA – PREGĂTIREA BOLNAVULUI

→ Definiţie:~ Bronhografia este o metodă radiologică de examinare a arborelui bronşic prin introducerea în lumenul bronşic a unei substanţe radioopace care permite evidenţierea contururilor arborelui bronşic investigat.

→ Materiale necesare. ~ Medicamente sedative – Fenobarbital, Atropină – anestezice – soluţie de cocaină 2%.~ Sondă Métras sterilă.~ Substanţă de contrast ce pot fi:o Liposolubile – Lipiodol sau Iodipin.o Hidrosolubile – Diioduron sau Ioduron B.o Pastă iodată din ulei iodat (20g Lipiodol) + 8g sulfanilamidă.~ Scuipătoare.~ Tăviţă renală.

→ Pregătirea psihică a bolnavului. ~ Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.~ Se anunţă bolnavul să nu mănânce în dimineaţa examinării.

→ Pregătirea fizică. ~ Cu 1-3 zile înainte, se administrează bolnavului medicaţie expectorantă.~ În ajunul examinării se administrează o tabletă de Fenobarbital sau Bromoval.~ Cu ½ oră înaintea examenului se administrează Atropină – pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căile respiratorii – şi medicamente calmante pentru tuse.

→ Executarea tehnicii. ~ Medicul efectuează anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Métras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast, uşor încălzită, cu o presiune moderată.~ În timpul injectării substanţei de contrast, bolnavul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia – decubit ventral, decubit dorsal, decubit lateral drept şi stâng.

~ În timpul examinării radiologice se aşează bolnavul în poziţie Trendelemburg – pentru a se evidenţia şi arborele bronşic din părţile superioare ale plămânilor – apoi se aşează bolnavul cu toracele moderat ridicat, pentru a se evidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare.

→ Indicaţii: ~ Pentru precizarea aspectului morfologic al căilor respiratorii.~ În cazul când bronhiile nu pot fi abordate bronhoscopic.~ Supuraţiile bronhopulmonare, condensări pulmonare determinate de obliterări bronşice.

→ Contraindicaţii: ~ Hemoptiziile recente.~ Insuficienţa hepatică, renală, cardio-vasculară.~ Stări alergice.

→ Îngrijirea bolnavului după tehnică: ~ După examinare se ajută bolnavul să se îmbrace şi va fi condus la pat.~ Bolnavul va fi avertizat să nu mănânce şi să nu bea timp de 2 ore până când încetează efectul anestezicului.~ Bolnavul va fi atenţionat să colecteze în scuipători substanţa de contrast care se elimină prin tuse; nu se înghite deoarece produce intoxicaţie cu iod.

EXAMEN RADIOLOGIC GASTRIC – RADIOSCOPIA GASTRICĂ

→ Definiţie:~ Examenul radiologic gastric se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast (suspensie de sulfat de bariu)– pe cale orală sau rectală.→ Scop:~ Studierea morfologiei şi funcţionalităţii gastrice.~ Stabilirea diagnosticului.→ Contraindicaţii:~ Bolnavii caşectici, în stare gravă, adinamici. ~ Tromboze, ileus. Perforaţie gastrică cu hemoragie. Peritonita acută.~ Gravide în prima jumătate a sarcinii.→ Materiale necesare:~ Sulfat de bariu 150 g.~ Cană sau pahar cu apă. Lingură de lemn.~ Purgativ (ulei de parafină).~ Se pregăteşte suspensia de bariu – cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate egală de apă caldă până se obţine o pastă omogenă, la care se adaugă apă până la 200-300 g, amestecându-se cu lingura de lemn.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul cu 2 zile înainte explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei pentru diagnosticarea bolii.~ Se explică bolnavului tehnica de investigaţie.~ Se anunţă bolnavul că în dimineaţa examenului nu trebuie să mănânce, să nu fumeze deoarece fumatul măreşte secreţia gastrică.

~ Se informează bolnavul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l păstreze. Se administrează bolnavului cu 1-2 zile înaintea examinării un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat, format din supe, ouă, pâine prăjită, paste făinoase, produse lactate.~ Seara în ajunul examinării se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare. → Tehnica:~ În ziua examenului, dimineaţa, bolnavul este condus la serviciul radiologic şi aşezat sub ecranul radiologic unde i se oferă cana cu suspensia de sulfat de bariu.~ La comanda medicului bolnavul va înghiţii sulfatul de bariu în suspensie şi amestecat cu o lingură de lemn.~ După terminarea examinării bolnavul este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat.~ Bolnavul este readus la serviciul radiologic (conform indicaţiilor medicului) după 2 – 8 – 24 ore pentru a se urmări sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului.→ Îngrijiri după tehnică:~ Se administrează bolnavului (o lingură de ulei de parafină) după examinare.~ La două ore după examenul radiologic bolnavul poate să mănânce.~ Bolnavul va fi informat că va avea scaunul colorat în alb.→ Interpretarea rezultatului:~ Există situaţii în care examenul radiologic necesită folosirea unor probe farmacodinamice pentru stomac.~ Examenul radiologic este esenţial pentru diagnosticul de ulcer în procentaj de 80-90% evidenţiind semne directe de ulcer sau semne indirecte.~ Semne directe: o Prezenţa nişei Haudeck care se prezintă ca o umbră în plus pe conturul stomacului sau pe duoden. o Când este văzută din faţă apare ca o pată persistentă. o În jurul nişei apare o zonă mai clară, determinată de edem.o Au forme şi mărimi diferite (rotundă, triunghiulară, conică).~ Semne indirecte: o Prezenţa unor pliuri convergente ale mucoasei către nişă, spasmul musculaturii gastrice imitând un deget care arată spre nişă şi modificările cicatriale, aderenţiale care deformează contururile normale.o În ulcerul gastric, nişa este localizată de obicei pe mica curbură, cu tendinţă la regresie chiar până la dispariţia completă într-un interval de 3-4 săptămână. Când nu dispare, devine suspectă de ulceraţie malignă.o Nişa benignă proemină în afara lumenului gastric, are marginile bine limitate, pliurile mucoasei regulate, radiind spre nişă, şi peristaltism gastric păstrat, caractere care o diferenţiază de nişa malignă. o Ulcerul duodenal provoacă spasme musculare şi procese de cicatrizare care modifică aspectul bulbului dându-i diferite forme – treflă, ciocan, stea, diverticul etc.o Aproximativ 10% din ulcerele gastro-duodenale nu sunt vizibile radiologic datorită edemului inflamator sau hemoragiei care astupă nişa sau în anumite localizări (prepiloric, fornix, faţa anterioară sau posterioară a stomacului).o În prezenţa unui sindrom clinic ulceros, examenul radiologic negativ nu exclude diagnosticul de ulcer.

PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU GASTROSCOPIE – EXAMEN ENDOSCOPIC GASTRIC

→ Definiţie:~ Este un examen util pentru precizarea unor diagnostice nesigure, mai ales când este vorba de benignitatea sau malignitatea unui ulcer, poate arăta dacă există ulceraţii multiple şi permite biopsia prin vizualizarea directă şi examenul citologic.~ Prin examenul gastroscopic se explorează starea mucoasei stomacale sub vizibilitate directă cu ajutorul unui instrument optic cu sursă de lumină proprie care se introduce prin esofag în stomac.~ Gastroscopul proiectează imaginea mucoasei stomacale în ochiul examinatorului cu ajutorul unui sistem de lentile care asigură o vizibilitate bună şi în eventualitatea îndoirii sale până la un unghi de 340.~ Gastroscopul este prevăzut cu o serie de anexe pentru recoltarea de biopsii, şi totodată se pot adapta aparate corespunzătoare pentru fotografierea sau filmarea câmpului vizual endogastric sau duodenal.→ Scop:~ Descoperirea în fazele incipiente modificările anatomo-patologice ale pereţilor stomacali şi de a diferenţia procesele funcţionale de cele organice, precum şi clasificarea naturii modificărilor (ulcer, cancer).→ Materiale necesare:~ Gastroscopul cu toate anexele sterile.~ Sondă esofagiană, cu deschizături laterale pentru anestezia traiectului gastroscopului.~ Soluţie anestezică – cocaină 1% şi adrenalină 1%.~ Sursă de lumină, oglindă frontală, oglindă laringiană, spatulă linguală, portampoane şi tampoane de vată.~ Sondă gastrică pentru evacuarea conţinutului stomacal.~ Tăviţă renală, ~ Atropină, Adrenalină, alte preparate injectabile, seringi de 2 ml cu ace corespunzătoare.→ Pregătirea bolnavului:~ Examinarea se face în cameră obscură, încălzită la temperatură optimă.~ Dacă funcţia de evacuare a stomacului este intactă, pregătirea bolnavului va începe numai în ziua examinării.~ Dacă evacuarea stomacului se face în mod deficitar (stenoză pilorică), în seara zilei dinaintea examinării i se face bolnavului o spălătură gastrică cu apă călduţă, după tehnica obişnuită, până se evacuează complet conţinutul gastric.~ Gastroscopia se face pe nemâncate; în ziua examinării până la terminarea intervenţiei se interzice fumatul; 40-50 minute înainte de probă i se face bolnavului o injecţie cu Dilauden-atropină.~ Asistenta culcă bolnavul pe masa de examinare, în decubit lateral stâng, deocamdată cu capul lăsat mai jos, şi în această poziţie i se introduce sonda stomacală evacuând complet conţinutul acestuia (reziduurile).~ Nu se face spălătură gastrică în preajma examinării.→ Tehnica:~ După 15 minute, medicul începe anestezia locală prin badijonarea sau pulverizarea bazei limbii şi faringelui cu amestecul de cocaină-adrenalină. Se introduce apoi în esofag sonda cu deschizăturile laterale, prin care se vor anestezia şi pereţii esofagului;~ La gastroscopie participă două asistente – una care asigură poziţia capului bolnavului în extensie forţată şi ţine tăviţa renală, cealaltă ajută.~ Examenul gastroscopic poate să dureze în medie 3-5 minute.~ Examenul gastroscopic poate fi completat cu excizia unor fragmente de mucoasă stomacală cu control vizual, în vederea examinării histologice.~ Prin adaptarea unui aparat de fotografia la sistemul optic al gastroscopului explorarea poate fi completată cu fotografierea imaginilor.~ Extragerea tubului o face medicul foarte încet, având grijă ca tubul să nu se atingă de dinţii bolnavului.→ Îngrijiri după tehnică:~ După terminarea gastroscopiei, bolnavul elimină o cantitate apreciabilă de mucus, apoi prin câteva eructaţii zgomotoase aerul introdus în stomac.~ Dacă nu reuşeşte să elimine singur aerul şi acuză dureri, se introduce sondă de aspiraţie prin care gazele se vor elimina imediat.

~ Bolnavul rămâne culcat încă 30 minute, apoi este dus în salon.~ 2 ore după terminarea examinării bolnavul să nu mănânce şi să nu bea.~ Se fac inhalaţii cu mentol, pentru evitarea senzaţiilor neplăcute din gât.→ Incidente şi accidente:~ Dureri în deglutiţie care dispar în ziua următoare fără nici un tratament.~ O uşoară ascensiune febrilă cu dureri şi tumefierea amigdalelor.

IRIGOSCOPIA

→ Definiţie:~ Examinarea radiologică a intestinului gros se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale orală sau pe cale rectală.~ Tranzitul baritat este examenul radiologic cu administrarea substanţei de contrast – sulfat de bariu suspendat în apă, pe cale orală.~ Irigoscopia este examenul radiologic al colonului cu administrarea substanţei de contrast – sulfat de bariu în suspensie ( 300-500 g BaSO4 în 1000-1500 ml apă la 37° C sau 200 g sulfat de bariu amestecat cu 300 g bolus alba în apă la 37° C), pe cale rectală, prin clismă. Examenul se mai numeşte şi clismă baritată.→ Tehnica tranzitului baritat: ~ Se anunţă pacientul cu 2 zile înainte, se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei pentru diagnosticarea bolii ~ Se anunţă pacientul ca dimineaţa să nu mănânce şi să nu fumeze.~ Se administrează cu 1-2 zile înaintea examenului, un regim alimentar, neflatulent şi uşor de digerat, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate~ Seara dinaintea examinării se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.~ În dimineaţa examenului, pacientul este condus la serviciul de radiologie, aşezat sub ecranul radiologic unde i se oferă cana cu suspensia baritată (pregătită înainte).~ La comanda medicului, pacientul va înghiţi sulfatul de bariu suspensie amestecat cu o lingură de lemn.~ După terminarea examinării, pacientul se îmbracă şi este condus la pat. Va fi readus la serviciul de radiologie (conform indicaţiilor medicului), după 24 ore pentru a se urmări umplerea colonului:o La 2 ore de la începerea examenului pacientul poate să mănânce.o Normal după 6-8 ore, suspensia de bariu se găseşte în cec şi colonul ascendent, stomacul fiind complet golit.o După 16 ore suspensia baritată se găseşte în colonul transvers.o După 24 ore suspensia baritată se găseşte la nivelul sigmoidului, în ampula rectală sau este deja parţial sau total evacuată.~ După tehnică se administrează purgativ (o lingură ulei de ricin sau parafină).~ Pacientul va avea scaunul colorat în alb datorită sulfatului de bariu eliminat.~ Contraindicaţiile tranzitului baritat: pacienţi caşectici, pacienţi în stare gravă, adinamia, tromboze, ileus, perforaţia tubului digestiv, peritonita acută, gravide în prima jumătate a sarcinii.→ Tehnica irigoscopiei ~ Se anunţă pacientul cu 2-3 zile înainte, explicându-i tehnica şi necesitatea ei.~ Se administrează regim alimentar de cruţare neiritant, neexcitant, nefermentascibil şi neflatulent format din brânză de vaci, smântână, ouă fierte, carne slabă fiartă, orez fiert, pâine uscată. Cu o zi înaintea examinării, se administrează un regim hidric cu piureuri.~ Se efectuează, după masă, o clismă evacuatoare, şi apoi, se administrează 2 linguri de ulei de ricin (clisma singură elimină numai resturile de materii fecale din rect şi sigmoid).~ Se conduce pacientul la serviciul de radiologie unde va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat pe masa de examinare unde se face clisma baritată, după tehnica obişnuită a clismei – la indicaţia medicului radiolog.~ Se întrerupe curentul de lichid ori de câte ori bolnavul are senzaţie de defecare sau la indicaţia medicului (clisma se execută sub ecran radiologic).~ Se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cec, se închide rectul cu sonda Strauss, după insuflarea de aer cu pompa şi după introducerea substanţei opace.~ Medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.~ După tehnică se solicită pacientului să elimine substanţa de contrast (după terminarea examinării) sau se face o clismă evacuatoare.~ Se face toaleta regiunii perianale, se îmbracă pacientul şi se conduce la pat.~ Irigoscopia se completează la nevoie cu irigografia.→ Metoda Fischer – examenul radiologic cu dublu contrast ~ Colonul mai poate fi explorat şi prin metoda cu dublu contrast Fischer.

~ Când colonul se umple prin clismă baritată (după terminarea acesteia) pacientul va fi solicitat să evacueze parţial substanţa de contrast sau , închizând rectul cu sonda Strauss, al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer; se introduc apoi în colon 100 ml aer, cu presiune moderată, controlată sub ecran radiologic. ~ Atenţie! Aerul introdus sub presiune poate perfora colonul.→ Observaţii:~ Irigoscopia şi irigografia pun în evidenţă în rectocolita ulcerohemoragică lipsa de haustraţii colice, îngustarea calibrului colic şi aspectul de tub rigid, imagini lacunare datorită prezenţei polipilor sau imagini de “plus de umplere” în ulceraţiile mari. ~ De asemenea se pot observa uneori stenoze colice, unice sau multiple.

EXAMINAREA EDDOSCOPICĂ A COLONULUI. RECTOSCOPIA

→ Definiţie:~ Anuscopia este explorarea endoscopică a canalului anal şi a porţiunii inferioare a ampulei rectale făcută cu ajutorul unui aparat numit anuscop. Prin anuscopie se pot face mici intervenţii chirurgicale: incizii sau extirpări de polipi, recoltări, biopsii, administrare de medicamente.~ Rectosigmoidoscopia este explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop, pentru evidenţierea modificărilor mucoasei până la o adâncimea de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectală şi ultima parte a sigmoidului).~ Rectoscopul este un sistem de tuburi metalice de diametre diferite : trei tuburi mai înguste (16-20 mm diametru) pentru explorări, şi unul mai gros (24 mm diametru) pentru tratamente. Are un orificiu lateral de poate fi închis etanş în timpul introducerii în rect şi prin care se pot executa intervenţiile intrarectale sub controlul endoscopului (prelevări biopsice, cauterizări etc.).~ Colonoscopia este examenul endoscopic de vizualizare directă a colonului cu ajutorul unui aparat numit colonoscop - cu ajutorul lui se vizualizează colonul sigmoid, descendent, transvers şi ascendent, până la cec.~ Colonoscopul este un tub din fire optice flexibile, lung de 135-185 cm. Colonoscopul se poate adapta şi la camera video, cu posibilitatea urmăririi imaginilor obţinute pe un ecran.

→ Tehnica efectuării rectosigmoidoscopiei: ~ Se informează pacientul în ce constă explicând tehnica, necesitatea şi importanţa ei pentru stabilirea diagnosticului.~ Cu 2 zile înaintea examinării, pacientul va ingera o alimentaţie lichidă (supe, ciorbe, lapte, ceai, suc, apă).~ În seara precedentă examenului, se fac 2 clisme evacuatoare simple / înalte, a câte 2 litri de apă la 37º C fiecare, la interval de 1 oră.~ În dimineaţa intervenţiei, cu 2-3 ore înaintea examenului, se efectuează din nou 2 clisme evacuatoare pentru a îndepărta complet resturile de materii fecale sau exsudatele patologice.~ Se dezbracă regiunea inferioară a trunchiului, se ajută pacientul să se aşeze pe masa de examinare, în poziţie genupectorală, cu uşoară lordoză a regiunii lombare, se acoperă pacientul cu un câmp steril prevăzut cu un orificiu care să lase descoperită regiunea anală.~ Se montează corpul rectoscopului şi se racordează la sursa de lumină.~ Se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic, se unge tubul rectoscopului cu vaselină şi se oferă medicului mănuşile sterile (pentru efectuarea tuşeului rectal), apoi, asistenta serveşte medicul cu alte mănuşi sterile şi îi oferă tubul rectoscopului pentru a fi introdus în rect.~ După introducere, se extrage mandrenul aparatului şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal (medicul urmează să examineze mucoasa rectosigmoidiană). ~ Se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul o solicită).~ Se pregătesc tampoane cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului (dacă le solicită cu scopul îndepărtării eventualelor obstacole create prin contracţia spastică a părţilor examinate). ~ La nevoie, se folosesc tampoane uscate, pentru îndepărtarea resturilor de materii fecale~ Se preia tubul extras de medic la terminarea examenului.~ Pacientului i se face toaleta regiunii anale imediat după îndepărtarea tubului, îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrefiante, se transportă la salon.~ Dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se pregătesc materialele pentru laborator (se completează buletinul de recoltare cu datele de identitate ale pacientului şi cu examenul cerut) şi se transportă imediat la laborator.~ Se curăţă mecanic rectoscopul, se spală bine şi se dezinfectează şi se pregăteşte pentru sterilizare cu Glutamaldehidă sau CIDEX şi alcool de 90°

→ Tehnica efectuării colonoscopiei

~ Se explică necesitatea tehnicii, durata, efectele neplăcute (senzaţia de presiune, durere).~ Trei zile consecutiv, seara şi dimineaţa, se efectuează câte 2 clisme evacuatoare simple, înalte, la interval de 1 oră, a câte 2 litri de apă la 37° C pentru fiecare; ultima clismă se face în dimineaţa examenului, cu 3-4 ore înainte.~ În prima zi şi a doua seară de pregătire se administrează un purgativ~ În cele trei zile de pregătire pacientul va ingera doar alimentaţie lichidă. ~ La nevoie i se pot administra lichide prin perfuzie intravenoasă în scopul combaterii sau prevenirii deshidratării.~ Seara înaintea examenului, se dă un somnifer, iar în dimineaţa examinării i se injectează 1 fiolă Diazepam şi 1 fiolă Scobutil cu 30-60 minute înaintea începerii colonoscopiei.~ La efectuarea colonoscopiei participă două asistente: prima linişteşte pacientul, îl roagă să coopereze şi, pe cât posibil să se relaxeze (informarea anterioară îl face mai cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii), urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului, îl aşează în decubit lateral stâng, cu genunchii flectaţi şi îl acoperă cu un câmp steril, prevăzut cu un orificiu central (în timpul examinării, la solicitarea medicului, poziţia pacientului poate fi schimbată dintr-un decubit în altul, pe măsură ce sonda înaintează).~ A doua verifică colonoscopul, asigurându-se ca acesta să fie adaptat corect la sursa de lumină şi ca insuflaţia şi aspiraţia să fie bune, lubrefiază vârful tubului cu vaselină şi medicul în introduce încet în anus cu multă grijă ca să nu ajungă vaselina pe lentila aparatului, fapt care ar împiedeca vizibilitatea.~ După tehnică pacientului i se face toaleta regiunii anale, imediat după îndepărtarea tubului, îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei lubrefiante.~ Se transportă pacientul în salon. la patul său.~ Dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se pregătesc materialele pentru laborator şi se trimit imediat.~ Se curăţă mecanic şi chimic colonoscopul, se spală bine şi se dezinfectează, se pregăteşte pentru sterilizare cu Glutamaldehidă sau CIDEX şi alcool de 90°.

~ Incidentele şi accidentele întâlnite în colonoscopie:o Sângerare.o Dureri abdominale violente.o Perforaţii.o Tahicardie.o Stop cardiac reflex.

~ Contraindicaţiile colonoscopiei:o Operaţii abdominale recente.o Diverticuluza acută.o Boli ulceroase.o Hernii ombilicale.o Ascite masive.o Persoane confuze, necooperante.